Sunteți pe pagina 1din 8

Efectuat de Botezatu Nicolae Gr.

ET21Z

U.S.B. Alecu Russo mun. Balti 2012

Planul continutului: 1.a. Morala, etica, deontologie 1.b. Istoric si abordari ale eticii 2. 3. 4. 5. 6. Abordarea n termenii "Legii eterne" Abordarea utilitarista Abordarea deontologica (sau universala) Abordarea n termenii dreptatii sociale (sau a dreptatii distributive) Confucianismul

Bibliografie: Valeriu M. Capcelea Filozofie ed. Arc. Chisinau 1998 Constantin Cucos Psihopedagogie ed. Polirom Iasi 2005 Peter Singer Tratat De Etica ed. Polirom Iasi 2006 Max Weber Etica protestanta si spiritul capitalismului ed. Antet Bucuresti 2004 Jurhen Habermas Etica discursului si problema adevarului ed. Art Bucuresti 2008

Cteva principii morale: scopul nu scuza mijloacele (o intentie buna nu justifica o actiune neetica); mijloacele nu scuza scopul (o actiune buna nu justifica o rea intentie); nu exista actiuni neutre din punct de vedere moral; niciodata nu trebuie facut rau n mod direct; nu trebuie dorit raul; trebuie evitat raul; se poate tolera un "rau mai mic", atunci cnd alternativa este si mai rea;

trebuie cautat ntotdeauna binele "cel mai mare" (care este bun pentru cei mai multi oameni); impartialitatea, deschiderea, rationalitatea trebuie sa ne ghideze n orice actiune. 1.a. Morala, etica, deontologie Termenul "morala" desemneaza un anume cod social, un ansamblu de reguli carora fiecare individ trebuie sa i se conformeze pentru a fi acceptat n societate. Moralitatea se refera la standardele de comportament dupa care oamenii sunt judecati, n mod particular n relatiile cu ceilalti. Morala reprezinta astfel totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor reflectate n principii, normelor, regulilor determinate istoric si social, care reglementeaza comportamentul si raporturile indivizilor ntre ei, precum si dintre acestia si colectivitate (familie, grup, clasa, natiune, societate), n functie de categoriile bine, rau, datorie, dreptate, nedreptate si a caror respectare se ntemeiaza pe constiinta si pe opinia publica. n sens mai larg, de asemenea, morala cuprinde si fenomenele care tin de constiinta morala si individuala, calitatile si defectele morale, judecatile si sentimentele morale, valorile morale etc. Ea depinde de conditiile existentiale ale unei anume comunitati umane, deci nu poate avea un caracter abstract, general valabil, ci mai degraba i este propriu un caracter relativ. Caci, asa cum spunea Blaise Pascal, "ce e bine dincolo de Pirinei e rau dincoace de Pirinei". n timp ce morala este considerata un fenomen real, ce tine de comportamentul cotidian, de viata practico-spirituala reala a indivizilor si colectivitatilor umane, "etica" desemneaza teoria care are ca obiect de studiu acest fenomen real. Etica semnifica deci "stiinta binelui si a raului". Privita la modul general, etica este o teoria filosofica a moralei cuprinznd de obicei o doctrina despre esenta acesteia (etica teoretica) si o fundamentare a unui sistem de norme, valori, categorii morale (etica normativa). n sfrsit, termenul "deontologie" desemneaza normele de conduita si obligatiile etice n cadrul unei profesii. Este o teorie a datoriei, a obligatiilor morale n acea 3

profesie (de ex. deontologia medicilor, a avocatilor, a profesorilor, a contabililor etc.). Ea aplica deci anumite norme morale particulare. 1.b. Istoric si abordari ale eticii Primele abordari ale eticii provin din antichitate, de acum mai bine de 2400 de ani, etica fiind parte componenta a doctrinelor filosofice. Socrate, care a dezvoltat teoria eticii prin ncercarea de a fundamenta notiunile de baza precum bine, datorie, onoare, virtute, cinste, Platon, discipolul sau si continuatorul meditatiei asupra problematicii eticii, Aristotel, care a ntemeiat o morala practica - sunt nume de rezonanta n domeniul filosofiei si al ramurii sale, etica. O mare contributie n dezvoltarea eticii normative a avut-o Immanuel Kant, la care etica este ntemeiata pe ratiune, de fapt pe o ratiune practica, ce ne impune anumite legi morale, cu caracter universal. Alte contributii notabile n gndirea filosofica despre morala au avut Friedrich Hegel, Friedrich Nietzsche, Bertrand Russell, Jean-Paul Sartre si altii. Multe din conceptele si metodele dezvoltate de filosofi de-a lungul timpului sunt azi relevante pentru etica afacerilor. Toate deciziile sunt de fapt compromisuri ntre responsabilitatea economica si cea sociala n cazul firmelor, sau ntre aspiratii si datorii n cazul indivizilor. Standardele morale de comportament difera ntre grupuri n cadrul aceleiasi culturi, difera ntre culturi sau de-a lungul timpului. Atunci se pune ntrebarea daca exista ceva comun ntre toate aceste diferente, daca exista anumite principii general valabile n toate tarile, culturile sau pentru orice om. Iar raspunsul la aceasta ntrebare ar putea fi urmatorul: singurul principiu comun tuturor timpurilor, culturilor, grupurilor ar fi credinta ca fiecare membru al unui grup poarta o anume responsabilitate pentru binele celorlalti. Dar cum putem spune ca standardele noastre morale sunt "bune", "drepte" sau "corecte"? Pentru a le putea evalua, este nevoie de anumite metode analitice; astfel, se poate vorbi despre existenta a cinci sisteme majore de analiza etica, cu relevanta directa n procesul decizional: 2. Abordarea n termenii "Legii eterne"

Multi lideri ai bisericii si unii filosofi (Th. Aquinas, Th. Jefferson) cred ca exista o Lege eterna ncorporata n mintea lui Dumnezeu, relevata n Sfnta Scriptura si ca acesta lege este imediat acceptata de cei care si fac timp sa studieze Sfnta Scriptura. Th. Jefferson spunea ca drepturile omului sunt inalienabile si ca ndatoririle sunt derivate din aceste drepturi (el afirma, de asemenea: "Am spus si o voi mai spune: studierea atenta a Bibliei te va transforma ntr-un cetatean mai bun."). Daca oamenii au drepturi la viata, libertate si fericire, atunci ei au obligatia sa asigure aceste drepturi si celorlalti. Liderii bisericii considera ca statutul Legii eterne este de nechimbat si ca drepturile si ndatoririle sunt clare: daca esti iubit, atunci trebuie sa-i iubesti pe ceilalti. Acest schimb reciproc este rezumat n credinta crestina prin regula de aur: "Fa celorlalti ceea ce ai vrea sa faca ei pentru tine". Ca baza pentru etica afacerilor, Legea eterna ar fi foarte buna daca nu ar exista att de multe interpretari. Fiecare religie ofera standarde morale membrilor sai, 4

standarde ce pot fi observate n viata de zi cu zi, dar acestea difera de la un grup la altul si este greu sa evaluezi ceea ce este "drept" sau "cel mai bun" sau "corect" pentru ntreaga societate. 3. Abordarea utilitarista

Utilitarismul a fost fundamentat de Jeremy Bentham (1748-1832) ca o conceptie despre morala cu caracter teleologic: "valoarea morala a conduitei unei persoane poate fi determinata numai prin consecintele comportamentului acesteia, respectiv beneficiile si satisfactiile sufletesti pe care aceasta le poate procura"; "drept si moral este ceea ce maximizeaza placerea si reduce suferinta". Conceptul central este cel al "utilitatii", folosit si n teoria microeconomica, desemnnd perceptia noastra cu privire la beneficiile nete, comparate cu costurile asociate unei actiuni, unui bun sau unui serviciu. John Stuart Mill continua aceasta teorie, dar el face distinctia ntre diferite tipuri de placere, considernd ca, n evaluarea morala, ar trebui luate n considerare preferintele, mai degraba dect placerile. Finalitatea utilitarismului este sa asigure "maximum de bine pentru maximum de persoane". Ca atare, deciziile trebuie sa fie luate exclusiv n functie de consecintele lor; o decizie va fi buna daca are drept rezultat beneficii pentru oameni sau va fi rea daca lezeaza sau produce daune. Dar beneficiile nu sunt n ntregime pozitive; exista anumite costuri sau rezultate adverse asociate fiecarei actiuni si acestea trebuie luate n considerare, pentru a mentine un echilibru. Cei mai multi sustinatori ai acestui curent recomanda niste reguli simple: "sa spui ntotdeuna adevarul", "sa nu ncalci niciodata un contract" etc., reguli ce pot conduce la obtinerea celor mai mari beneficii, n majoritatea cazurilor. Dar baza pentru aceste reguli ramne balanta dintre consecintele pozitive si cele negative ale fiecarei actiuni sau decizii. Acest sistem etic mai este denumit si "teleologic", adica al rezultatelor, fiind focalizat pe consecinte si nu pe intentii. Se poate spune deci ca utilitarismul ncurajeaza eficienta si productivitatea, conducnd evaluarea morala spre conceptul de analiza cost/beneficiu; el ignora nsa faptul ca nu pot fi tolerate actiunile imorale, chiar daca ele aduc beneficii unei majoritati. 4. Abordarea deontologica (sau universala)

Acesta abordare este, n esenta, reversul teoriei utilitarismului. Teoria sustine ca moralitatea unei actiuni nu poate depinde de rezultate, deoarece acestea sunt indefinite si incerte n momentul luarii deciziei. "Valoarea morala a unei actiuni trebuie sa fie evaluata n functie de intentiile persoanei care ia decizia referitoare la executarea acelei actiuni". La baza acestei abordari sta conceptia despre morala a lui Immanuel Kant (1724-1804) care pune ideea de datorie si dreptate naintea problemei binelui; dreptatea constituie, n fapt, un criteriu al binelui. Intentiile personale pot fi transpuse n datorii personale sau obligatii deoarece, daca chiar vreau binele celorlalti, atunci voi actiona astfel nct sa obtin beneficii, iar caile de urmat devin mai degraba ndatoriri dect variante de alegere. Este datoria noastra 5

sa spunem adevarul, sa respectam contractele, sa nu luam ceea ce apartine altora etc. "Oamenii au anumite obligatii morale imanente si universale, adica aplicabile oricui" (de unde si denumirea de universalism care se mai da acestei abordari). De exemplu, eu platesc taxele nu pentru ca daca nici ceilalti nu ar plati, statul ar fi n colaps si s-ar declansa haosul, ci pentru ca doresc o lume a legii si ordinii si n consecinta trebuie sa asigur suportul financiar pentru aceasta lege si ordine. Legea, ordinea, taxele sunt corecte pentru mine la fel ca si pentru ceilalti, deci sunt "universale". Postulate ale acestei teorii sunt: "trateaza-i pe ceilalti ca pe niste scopuri si nu ca pe niste mijloace"; "un membru al unui grup poarta responsabilitatea pentru bunastarea celorlalti membri din acel grup"; "poarta-te cu ceilalti asa cum ai dori ca ei sa se poarte cu tine"; "poarta-te astfel, nct conduita ta sa poata deveni lege universala". Ex.: n management, aceasta abordare presupune de fapt respectarea si protejarea drepturilor individuale ale angajatilor, incluznd dreptul la viata personala, libertatea de constiinta si de expresie, tratamentul just. Aceasta abordare are avantajul ca evidentiaza respectarea drepturilor fundamentale ale omului, dar poate avea unele efecte negative, de exemplu n planul organizarii si al resurselor umane, n situatia n care ar conduce la crearea unui climat de munca orientat mai ales spre protectia drepturilor individuale si mai putin spre performanta. 5. Abordarea n termenii dreptatii sociale (sau a dreptatii distributive)

si are radacinile n curente filosofice din diferite epoci ale omenirii - textele aristotelice, teologia crestina, iluminismul, dar si teoriile socialiste - toate acestea plecnd de la ideea ca dreptatea este "prima virtute a institutiilor sociale, asa cum adevarul este prima virtute a sistemelor de gndire", de unde necesitatea respectarii corectitudinii si impartialitatii n aplicarea regulilor morale la nivel social sau corporational. Astfel, un act poate fi considerat ca "drept" sau "just" sau "corect" daca el conduce la o mai mare cooperare ntre membrii societatii. Aceasta abordare priveste binele din perspectiva societatii ca ntreg, a cerintelor prezervarii pacii sociale. Societatea este o asociatie a indivizilor care coopereaza pentru a obtine binele pentru toti. Dar societatea este marcata nu doar de cooperare, ci si de conflicte. Colaborarea deriva din constientizarea faptului ca indivizii pot obtine beneficii mai mari mpreuna dect prin actiuni solitare, iar conflictele sunt inerente pentru ca oamenii urmaresc, fiecare n felul sau, justa distribuire a acestor beneficii. Distributia poate avea baze diferite: tuturor n mod egal, fiecaruia dupa nevoi, dupa efort, dupa contributie, sau dupa competenta. Cele mai multe sisteme economice moderne folosesc toate cele cinci principii: educatia publica este, teoretic, distribuita egal, n timp ce platile sociale sunt distribuite dupa nevoi, comisioanele din vnzari dupa efort, onorariile publice pe baza contributiei, salariile managerilor dupa competenta etc.

Justetea distributiei apare n ideea de "contract social"; astfel, diferentele ntre beneficii trebuie sa fie justificate, iar cei care primesc mai mult trebuie sa ofere ceva n schimb societatii. Aceasta teorie a contractului social a fost dezvoltata de unii autori pe baza principiului libertatii, ca prima cerinta a societatii: schimburile n societate sunt corecte daca sunt voluntare, daca fiecare om are libertate de alegere. 6. Confucianismul

Este o abordare specifica Orientului; se face o delimitare ntre confucianismul clasic, care a reprezentat suportul sistemelor feudale si al birocratiei imperiale, si postconfucianismul, ce reprezinta temeiul filosofic si etic al strategiei de afaceri si al managementului firmei n Extremul Orient. Principiile confucianismului clasic sunt: a) promovarea armoniei si echitatii (justitia sociala), ca imperative ale conditiei umane; b) cultivarea virtutilor de baza: ntelepciunea, curajul, fidelitatea, loialitatea, bunacredinta, ndrazneala (Confucius: "A vedea ceea ce e drept si a nu actiona n acest sens nseamna lasitate"), onoarea, adevarul, sinceritatea etc.; c) respectul ierarhic n relatiile sociale: stapn-servitor, tata-fiu, sot-sotie, frate mare-frate mic etc. Perceptele postconfucianismului au relevanta directa pentru lumea afacerilor. n primul rnd, principiile armoniei si justitiei se transpun n etica afacerilor prin mentalitatea comunitara, care exprima credinta ca personalul unei firme formeaza o mare familie, iar seful are, n principal, functii paternaliste. n al doilea rnd, supunerea si loialitatea, expresii ale respectului ierarhic, sunt confirmate ca valori centrale n etica profesionala. n al treilea rnd, promovarea n munca se face pe baza loialitatii si a vechimii n munca; totusi, sub imperiul realitatilor, tot mai multe firme adopta sistemele de evaluare bazate pe meritele individuale, performante si pregatire profesionala. Cea mai mare implicatie pentru management este aceea ca nu exista un sistem singular de credinte, a carei rationalitate sa derive din standardele morale de comportament, sau o metoda de evaluare unica a moralitatii care sa poata ghida managerii n dilemele etice dificile. O decizie etica este aceea ale carei efecte sunt sub control. De ex.: o decizie de a introduce o noua marca de prajitura cu ciocolata nu are o dimensiune etica atta timp ct clientii sunt liberi sa o cumpere sau nu. Dar decizia de a nchide fabrica producatoare, sau de a folosi ingrediente cu un continut ridicat de colesterol, sau de a cere guvernului stoparea importurilor, ar putea avea un continut moral, caci aceste actiuni au un impact asupra altora. Moralitatea fiecarei decizii poate fi apreciata prin folosirea concomitenta a mai multor sisteme etice; trebuie sa gndim prin prisma consecintelor actiunilor noastre, sub multiple dimensiuni.