An3 Analiza Econ Financ Probleme

IOSEFINA MOROŞAN
ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
PROBLEME REZOLVATE
Universitatea Spiru Haret

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
MOROŞAN, IOSEFINA
Analiza economico-financiară. Probleme rezolvate
/ Iosefina Moroşan – Bucureşti,
Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006.
204p.; 20,5 cm.
ISBN: (10) 973-725-580-1

ISBN: (13) 978-973-725-580-8
658.1(075.8)(076)(079.1)
© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Prof. univ. dr. IOSEFINA MOROŞAN
ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
PROBLEME REZOLVATE
EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE

Bucureşti, 2006

CUPRINS
1. ANALIZA REZULTATELOR ACTIVITĂŢII

DE PRODUCŢIE ŞI COMERCIALIZARE
1.1. Analiza cifrei de afaceri 9
………………………………...
1.1.1. Analiza nivelului cifrei de afaceri 9
…………………….
1.1.2. Analiza dinamicii cifrei de afaceri ………………… 11
1.1.3. Analiza structurii cifrei de afaceri pe tipuri de venituri 13
..
1.1.4. Analiza factorială a cifrei de afaceri 13
………………….
1.2. Analiza valorii adăugate 32
…………………………………….
1.2.1. Analiza nivelului valorii adăugate 32
……………………
1.2.2. Analiza dinamicii valorii adăugate …………………... 36
1.2.3. Analiza structurii valorii adăugate 36
……………………
1.2.4. Analiza factorială a valorii adăugate 38
………………….
1.3. Analiza producţiei fizice ………………………………….. 50
1.4. Analiza calităţii produselor 59
………………………………….
Probleme rezolvate 65
………………………………………….
2. ANALIZA CHELTUIELILOR FIRMEI

2.1. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale firmei 70
….
5

2.2. Analiza cheltuielilor de exploatare 74
…………………………
2.3. Analiza cheltuielilor variabile şi fixe 78
……………………….
2.3.1. Analiza cheltuielilor variabile 78
………………………...
2.3.2. Analiza cheltuielilor fixe 81
……………………………...
2.3.2.1. Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor fixe .. 82
2.3.2.2. Analiza factorială a cheltuielilor fixe la 1000 lei
venituri din exploatare sau cifră de afaceri 83
……..
2.3.2.3. Estimarea nivelului probabil al cheltuielilor fixe 85
..
2.4. Analiza cheltuielilor materiale şi salariale …………………. 85
2.4.1. Analiza cheltuielilor materiale 85
………………………..
2.4.2. Analiza cheltuielilor cu salariile 92
………………………
2.5. Analiza cheltuielilor cu dobânzile …………………………... 98
………………………………………….
3. ANALIZA PERFORMANŢELOR FIRMEI

PE BAZA RENTABILITĂŢII
3.1. Analiza indicatorilor parţiali ai rentabilităţii 121
………………..
3.2. Analiza rentabilităţii firmei 128
………………………………..
3.2.1. Analiza factorială a profitului la nivel de firmă 131
………
3.2.1.1. Analiza factorială a rezultatului brut al exerciţiului 131
3.2.1.2. Analiza factorială a rezultatului exploatării 132
……
3.2.1.3. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri 137
……..
3.2.2. Analiza ratelor de rentabilitate 142
………………………..
3.2.2.1. Analiza ratei rentabilităţii economice 142

………….
3.2.2.2. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate 146
..
3.2.2.3. Analiza rentabilităţii comerciale 147
………………
3.2.2.4. Analiza rentabilităţii financiare ……………… 149
3.2.3. Analiza rentabilităţii pe baza punctului critic
(pragul rentabilităţii) ………………………………. 151
Probleme rezolvate ……………………………………….. 155
4. ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE A FIRMEI

4.1. Analiza structurii patrimoniale a firmei 171
…………………..
4.2. Analiza echilibrului financiar 172
………………………………
4.2.1. Analiza fondului de rulment net ……………………... 173
4.2.2. Analiza necesarului de fond de rulment 176
………………
4.2.3. Analiza trezoreriei nete ……………………………. 178
4.3. Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante 180
…………
4.4. Analiza bonităţii financiare a firmei …………………….. 182
………………………………………….
5. ANALIZA RISCULUI
5.1. Analiza riscului de exploatare (economic) 192
…………………
5.2. Analiza riscului financiar 194
…………………………………..
5.3. Analiza riscului de faliment ……………………………….. 195
………………………………………….

Introducere
Prezenta carte a fost gândită şi redactată ca un material

complementar cărţii de Analiză economico-financiară, urmând atingerea a
două obiective:
În primul rând, punerea la dispoziţia studenţilor şi a oricăror altor
persoane care iniţiază studii în analiza economico-financiară a unor
probleme şi exerciţii utile pentru fixarea conceptelor şi consolidarea
cunoştinţelor dobândite la orele de curs sau prin studierea cărţii de
Analiză economico-financiară.
În al doilea rând, încercarea de a prezenta o viziune complementară
a conceptelor cuprinse în textul cărţii de analiză economico-financiară,
printr-o abordare numerică şi mai analitică decât cea întâlnită în cursurile
publicate până în prezent.
Pe lângă faptul că este facilitată munca studentului, sperăm ca
această lucrare să fie utilă totodată şi pentru profesori, în desfăşurarea
orelor de seminarii sau lucrări practice.
Conţinutul acestei cărţi de lucrări practice este structurat pe capitole
care corespund structurii cărţii de Analiză economico-financiară. Fiecare
din acestea cuprinde: tratarea pe scurt a aspectelor teoretice şi
prezentarea de probleme rezolvate, utile în evaluarea personală a
studentului, cu privire la temeinica însuşire a cunoştinţelor parcurse.
Prin inserarea în carte a problemelor rezolvate, la fiecare capitol,
Analiza economico-financiară. Probleme rezolvate este utilă evaluării
studenţilor economişti la examenele de licenţă.
Comentariile constructive şi sugestiile privind conţinutul şi structura
cărţii din partea cititorilor avizaţi sunt binevenite şi vor fi luate în
considerare cu ocazia reeditării acesteia.
Autoarea

9

1. ANALIZA REZULTATELOR ACTIVITĂŢII DE
PRODUCŢIE ŞI COMERCIALIZARE
1.1. Analiza cifrei de afaceri

Cifra de afaceri reprezintă suma veniturilor rezultate din livrările de
bunuri, executarea de lucrări şi prestări de servicii şi alte venituri din
exploatare, mai puţin rebuturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.
În industrie, cifra de afaceri este formată din veniturile realizate prin
vânzarea producţiei, la care se pot adăuga veniturile din vânzări de
mărfuri şi veniturile din prestări servicii, în cazul în care firma desfăşoară
şi o activitate de comerţ şi prestări servicii.
Cifra de Venituri din vânzarea Producţia
= +
afaceri mărfurilor vândută
În analiza cifrei de afaceri se au în vedere următoarele probleme:
¾ Analiza nivelului cifrei de afaceri.
¾ Analiza dinamicii cifrei de afaceri.
¾ Analiza structurii cifrei de afaceri pe tipuri de venituri.
¾ Analiza factorială a cifrei de afaceri.
1.1.1. Analiza nivelului cifrei de afaceri

Cifra de afaceri trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
• nivelul său să acopere cheltuielile de exploatare şi să permită
realizarea de profit;
• să deţină o pondere de minimum 85% din veniturile de exploatare,
respectiv de cel puţin 75% din veniturile totale ale firmei pentru ca să
reflecte o situaţie normală de realizare a activităţii economice;
• în dinamică să prezinte o tendinţă de creştere reală, pentru a
asigura creşterea reală a volumului de afaceri al firmei;
• să fie realizată corespunzător cu specificul activităţii pe elemen-
tele sale componente de venituri pentru a corespunde obiectului principal
de activitate al firmei.
9

Vvm
10

Ponderea cifrei de afaceri în veniturile totale confirmă o
realizare normală a obiectului de activitate. De asemenea, şi ponderea
indicatorului în totalul venituri din exploatare înregistrează valori
bune şi prezintă o tendinţă de creştere, ceea ce înseamnă o realizare
normală a obiectului de activitate (tabelul nr. 1). Nivelul cifrei de
afaceri permite acoperirea cheltuielilor de exploatare şi obţinerea de
profit, ceea ce reflectă validarea de către piaţă a activităţii.
Tendinţa crescătoare a cifrei de afaceri se înregistrează în
următoarele condiţii:
– creşterea producţiei vândute, ceea ce confirmă viabilitatea
activităţii de bază pe piaţă;
– reducerea veniturilor din vânzarea mărfurilor, ceea ce
înseamnă restrângerea activităţii cu caracter strict comercial.
1.1.2. Analiza dinamicii cifrei de afaceri

Dinamica cifrei de afaceri trebuie să prezinte o tendinţă de
creştere în preţuri comparabile de la o perioadă la alta, pentru a
asigura creşterea reală (ţinând cont de efectul inflaţionist) a afacerilor
firmei.
Cifra de afaceri în preţuri comparabile se determină astfel:
– la nivel de produs (qv1 p0);
⎛ qv p ⎞
⎜ ∑ qv i1 p i 0 sau ∑ i 1 i 1 ⎟
⎜ Ip ⎟
– la nivel de firmă ⎝ ⎠
în care Ip reprezintă indicele preţurilor de vânzare la nivel de firmă.
Dinamica cifrei de afaceri trebuie să prezinte o tendinţă de
creştere în preţuri comparabile de la o perioadă la alta, pentru a
asigura creşterea reală a afacerilor firmei.
În anul „t” cifra de afaceri exprimată în preţuri reale reprezintă o
tendinţă de revenire faţă de anul precedent, sporind cu 26% şi
confirmând astfel relansarea reală a firmei pe piaţă, după doi ani
consecutivi de restrângere.
11

12

1.1.3. Analiza structurii cifrei de afaceri pe tipuri de venituri
Structura cifrei de afaceri pe elemente componente oferă informaţii
despre modul de realizare a afacerilor pe tipuri de venituri, adică din
vânzarea producţiei şi din comercializarea mărfurilor. Analiza structurii
cifrei de afaceri se face în funcţie de specificul activităţii, iar interpretarea
rezultatelor analizei este următoarea: pentru o firmă industrială ponderea
majoritară (adică de minimum 85% din cifra de afaceri) ar trebui să o
deţină producţia vândută.
Ponderea în realizarea cifrei de afaceri în ultimul an de analiză
(anul „t”) o au veniturile din producţia vândută (aproximativ 99%), care
prezintă o tendinţă de creştere pe întreaga perioadă. Acest fapt marchează
o situaţie pozitivă şi exprimă importanţa activităţii productive a firmei
faţă de activitatea comercială.
1.1.4. Analiza factorială a cifrei de afaceri

Analiza factorială a cifrei de afaceri are scopul de a identifica
factorii care influenţează evoluţia acesteia, mărimea şi sensul acesteia,
informaţii necesare atât pentru aprecierea situaţiei existente, cât şi pentru
adoptarea deciziilor în perioada viitoare. Pot fi utilizate următoarele
modele de analiză:
n
a ) CA = ∑ qvi ⋅ pi
i =1
Qf CA
b) CA = Ns ⋅ ⋅
Ns Qf
Mf Mf ′ Qf CA
c) CA = Ns ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
Ns Mf Mf ′ Qf
d ) CA = T ⋅ cah
CA
e) CA = Ae ⋅
Ae
Ac Mf Mf ′ CA
f ) CA = Ae ⋅ ⋅ ⋅
Ae Ac Mf Mf ′
unde: CA – cifra de afaceri;
qvi – volumul fizic al producţiei vândute pe produse;
13

pi – preţurile medii de vânzare unitare, exclusiv TVA;
Ns – numărul mediu de personal;
Qf – producţia marfă fabricată (producţia exerciţiului);
Mf – valoarea medie a mijloacelor fixe;
Mf ′ – valoarea medie a mijloacelor fixe productive;
T – fondul total de timp (ore-om);
Ae – valoarea medie a activelor de exploatare;
Ac – valoarea medie a activelor corporale.
Exemplificarea metodologiei de analiză implică următoarele date (tabelul nr. 4):
Tabelul nr. 4
Factori de influenţă ai cifrei de afaceri (lei )
Nr. Perioada de analiză
Indicatori Simbol
crt. t-1 t
1. Cifra de afaceri ∑qvipi 116.331 180.772
2. Volumul fizic efectiv al
producţiei vândute evaluat în ∑qvi1pi0 - 170.500
preţurile perioadei de bază
3. Numărul mediu de salariaţi Ns 675 650
4. Producţia exerciţiului Qe 120.222 179.881
5. Valoarea medie anuală a Mf
9.860 21.009
mijloacelor fixe
6. Valoarea medie anuală a Mf ′
3.510 14.505
mijloacelor fixe direct productive
7. Timpul total de muncă (ore) T 1.220.000 1.200.000
8. Productivitatea medie anuală a Qe
muncii calculată pe baza Ns 178,107 276,740
producţiei exerciţiului (lei)
9. Productivitatea medie anuală a mun- Wa 172,342 262,308
cii calculată pe baza CA (lei)
10. Timpul de muncă mediu pe
t 1.807 1.846
salariat (ore)
11. Productivitatea medie orară a mun- Wh 0,09535 0,14208
cii determinată pe baza CA (lei)
12. Gradul de înzestrare tehnică a Mf
muncii 14,61 32,32
Ns
14

Indicatori Simbol
crt. t-1 t
13. Compoziţia tehnologică a Mf ′
mijloacelor fixe (%) 35,6 69,04
Mf
14. Randamentul mijloacelor fixe Qe
34,25 12,40
direct productive (lei) Mf ′
15. Cifra de afaceri medie la 1 leu CA
mijloace fixe direct productive (lei) 33,14 12,46
Mf ′
16. Gradul de valorificare a produc- CA
ţiei obţinute destinată livrării 0,97 1,00
Qe
Sistemul factorial, potrivit primului model de analiză, se prezintă

astfel:
∆ Ns
∆qvi ∆t
∆CA ∆ Wa
∆pi ∆ Wh
în care:
Wa –productivitatea medie anuală calculată pe baza cifrei de afaceri;
Wh – productivitatea medie orară, determinată pe baza cifrei de
afaceri.
Metodologia de analiză factorială şi cuantificarea influenţei
factorilor, pe baza primului model, se prezintă astfel:
∆CA = 180.772 – 116.331 = + 64.441 lei din care, datorită:
1) influenţei modificării volumului fizic al producţiei vândute pe
produse:
∆qvi = ∑qvi1 pi0 - ∑qvi0 pi0 = 170.500 – 116.331 = + 54.169 lei
din care, datorită:
1.1) influenţei modificării numărului mediu de personal:
( )
Δ Ns = Ns1 − Ns 0 ⋅ Wa 0 = (650 − 675)172,342 = −4309 lei
15

1.2) influenţei modificării productivităţii medii anuale a muncii:
( )
Δ Wa = Ns1 Wa 1 − Wa 0 = 650 (262,308 - 172,342) = +58.478 lei
1.2.1) influenţei modificării timpului de muncă pe salariat:
( )
Δ t = Ns1 t 1 − t 0 ⋅ Wh 0 = 650(1846 − 1807) ⋅ 0,09535 = +2417 lei
1.2.2) influenţei modificării productivităţii medii orare a muncii.
(
Δ Wh = Ns1 ⋅ t 1 Wh1 − Wh 0 = )
= 650 ⋅ 1846 (0,14208 − 0,09535) = +56.061 lei
2) influenţei modificării preţurilor medii de vânzare.
∆pi = ∑ qv i p i − ∑ qv i p i = 180.772 – 170.500 = + 10.272 lei
1 1 1 0
Din analiza datelor prezentate rezultă o creştere a cifrei de afaceri faţă

de anul precedent cu 64.441 lei, respectiv cu 55%. Creşterea reală a cifrei
de afaceri, ţinând cont de indicele de creştere a preţurilor (tabelul nr. 2), este
de 26% faţă de perioada precedentă. Această situaţie se reflectă pozitiv
asupra profitului aferent cifrei de afaceri, rezultatului exploatării,
rezultatului curent, rezultatului brut, rezultatului net al exerciţiului şi
destinaţiilor acestuia, vitezei de rotaţie a activelor circulante etc.
Din studiul influenţelor factorilor direcţi se constată că din
modificarea totală a cifrei de afaceri 84% s-a datorat creşterii volumului
fizic al vânzărilor şi 16% măririi preţurilor de vânzare.
Creşterea volumului fizic al vânzărilor a determinat depăşirea cifrei
de afaceri cu 54.169 lei, în exclusivitate pe baza utilizării intensive a
factorului uman. Sporirea productivităţii muncii anuale cu 89,966 lei a
avut ca efect creşterea cifrei de afaceri cu 58.478 lei. Această situaţie s-a
datorat sporirii productivităţii medii orare cu 0,04673 lei, ceea ce a avut
ca efect creşterea cifrei de afaceri cu 56.061 lei.
Referitor la utilizarea extensivă a forţei de muncă se constată două
aspecte:
– reducerea numărului mediu de salariaţi se apreciază ca fiind
justificată din punct de vedere economic, deoarece este efectul sporirii
productivităţii muncii;
– înregistrarea unui timp efectiv lucrat mai mare decât cel din perioada
anterioară cu 39 ore a avut ca efect creşterea vânzărilor cu 2417 lei.
16

Preţurile medii de vânzare unitare au crescut faţă de perioada de
comparaţie, influenţând pozitiv asupra cifrei de afaceri în sensul creşterii
acesteia cu 10.272 lei. Această situaţie este efectul atât al îmbunătăţirii
calităţii produselor vândute, cât şi al inflaţiei înregistrate la nivelul
economiei naţionale.
Utilizând al doilea model de analiză factorială a cifrei de afaceri,
sistemul de factori ce influenţează asupra cifrei de afaceri este prezentat
astfel:
Δ Ns Mf
Δ
Ns
∆CA Qe Mf ′ ′
Δ Δ , iar Qe Mf M f Qe
Ns = ⋅ ⋅
Mf Ns Ns Mf Mf ′
CA Qe
Δ Δ
Qe Mf ′
Metodologia de analiză factorială se prezintă în felul următor:

∆CA = + 64.441 lei
(
1) Δ Ns = Ns1 − Ns 0 )
Qe 0 CA 0
⋅
Ns 0 Qe 0
=
= (650 − 675)178,107 ⋅ 0,97 = −4319 lei

Qe ⎛ Qe Qe ⎞ CA 0
2) Δ = Ns1 ⎜⎜ 1 − 0 ⎟⎟ ⋅ =
Ns ⎝ Ns1 Ns 0 ⎠ Qe 0
= 650(276,74 − 178,107 ) ⋅ 0,97 = +62.188 lei
Mf ⎡⎛ Mf Mf ⎞ Mf ′ Qe ⎤ CA 0
2.1) Δ = Ns1 ⎢⎜⎜ 1 − 0 ⎟⎟ ⋅ 0 ⋅ 0 ⎥ =
Ns ⎣⎢⎝ Ns1 Ns 0 ⎠ Mf 0 Mf 0′ ⎦⎥ Qe 0
= 650 [(32,32 - 14,61) ⋅ 35,6% ⋅ 34,25] ⋅ 0,97 = +136.144 lei
17

Mf ′ ⎡ Mf ⎛ Mf ′ Mf 0′ ⎞ Qe 0 ⎤ CA 0
2.2) Δ = Ns1 ⎢ 1 ⎜⎜ 1 − ⎟
⎟ ⎥⋅ =
Mf Ns M
⎣⎢ 1 ⎝ 1f Mf ′ ⎥ Qe 0
0 ⎠ Mf 0 ⎦
= 650 [32,32 (69,04% - 35,6% ) 34,25] 0,97 = + 233.390 lei

Qe ⎡ Mf Mf ′ ⎛ Qe Qe ⎞⎤ CA 0
2.3) Δ = Ns1 ⎢ 1 ⋅ 1 ⎜⎜ 1 − 0 ⎟⎟⎥ =
.
Mf ′ ⎣⎢ Ns1 Mf1 ⎝ Mf1′ Mf 0′ ⎠⎦⎥ Qe 0
= 650 [32,32 ⋅ 69,04%(12,4 - 34,25 )] 0,97 = -307.346 lei
CA Qe ⎛ CA1 CA 0 ⎞
3) Δ = Ns1 ⋅ 1 ⎜⎜ − ⎟=
Qe Ns1 ⎝ Qe1 Qe 0 ⎟⎠
= 650 ⋅ 276,74 (1 - 0,97 ) = + 6572 lei
Analiza cifrei de afaceri pe baza modelului mai sus prezentat pune
în evidenţă acţiunea unor factori precum: gradul de înzestrare a forţei de
muncă, compoziţia tehnologică a mijloacelor fixe, randamentul
mijloacelor fixe direct productive şi gradul de valorificare a producţiei
obţinute şi destinate livrării.
Din cazul analizat rezultă următoarele aspecte:
• Sporirea gradului de înzestrare a forţei de muncă cu 120%,
respectiv cu 17,71 lei persoană, a avut ca efect creşterea producţiei obţinute
şi mărirea vânzărilor cu 136.144 lei. Această situaţie a fost generată de
investiţiile în mijloace fixe de 11.149 lei şi de reorganizarea activităţii.
• Ponderea mijloacelor fixe productive a crescut cu 93,9% şi a
reprezentat o premisă pentru creşterea producţiei şi o sporire a
vânzărilor cu 233.390 lei. Această situaţie reflectă faptul că investiţiile
au fost direcţionate către mijloacele fixe productive (maşini, utilaje,
instalaţii de lucru etc.).
• Randamentul valoric al mijloacelor fixe direct productive a scăzut
cu 63,7% şi a avut ca efect scăderea vânzărilor cu 307.346 lei. Acest
rezultat este efectul neatingerii parametrilor proiectaţi de noile capacităţi
de producţie puse în funcţiune.
• Gradul de valorificare a producţiei obţinute s-a mărit şi a
determinat creşterea vânzărilor cu 6.572 lei. Situaţia este determinată de
creşterea stocului de produse finite la finele perioadei, faţă de începutul
perioadei şi faţă de perioada de comparaţie (anul precedent).
18

PROBLEME REZOLVATE
1. Pentru o firmă se cunosc următoarele date:
Nr. R (%)
Indicatori t–2 t–1 t
crt
1. Cifra de afaceri curentă 615 975 1.430 +52,48
2. Indicele preţurilor (%) – 164 169 –
3. Cifra de afaceri corectată 615 594,5 515,94 –8,4
prin deflatare
4. Cifra de afaceri corectată 1.704,5 1.599 1.430 –8,4
prin inflatare
Se cere să se analizeze dinamica cifrei de afaceri prin deflatare şi
inflatare.
Rezolvare
Din datele prezentate în tabelul precedent se constată că, în valori
curente, cifra de afaceri a înregistrat sporuri anuale semnificative şi un ritm
mediu anual de creştere de 52,48% calculat astfel:
⎛ CA n ⎞ ⎛ 1.430 ⎞
R = ⎜⎜ n −1 − 1⎟⎟ ⋅100 = ⎜⎜ 2 − 1⎟⎟ ⋅100 =
⎝ CA 0 ⎠ ⎝ 615 ⎠
= (1,5248 − 1) ⋅100 = 152,48 − 100 = +52,48%
Creşterea preţurilor datorată inflaţiei a fost foarte importantă în cei

trei ani de analiză. Corectarea cifrei de afaceri cu scopul de a elimina
efectul inflaţiei se realizează prin deflatare sau inflatare.
În cazul deflatării, corecţia se va efectua pe baza relaţiei:
CA CRTn − m
CA R n − m =
I pn −m / 0
unde: CAR este cifra de afaceri reală sau comparabilă;
CACRT este cifra de afaceri curentă;
I p n − m / 0 reprezintă indicele preţurilor, raportat la primul an al analizei.
19

CA CRTt−1 975
CA R t−1 = = = 594,5
I p t−1 / 0 164%
CA CRTt 1.430
CA R t = = = 515,94
Ipt / 0 164% ⋅169%
⎛ CA n ⎞ ⎛ 515,94 ⎞
R = ⎜⎜ n −1 − 1⎟⎟ ⋅100 = ⎜⎜ 2 − 1⎟⎟ ⋅100 =
⎝ CA 0 ⎠ ⎝ 615 ⎠
= (0,9159 − 1) ⋅100 = 91,59 − 100 = −8,4
Inflatarea se va efectua, conform relaţiei:
CA R n − m = CA CRTn − m × I p n / n − m
unde: I p n / n − m reprezintă indicele preţurilor, raportat la ultimul an al analizei.
CA R t−1 = CA CRTt−1 ⋅ I p t / t−1 = 975 ⋅164% = 1.599
CA R t−2 = CA CRTt−2 ⋅ I p t / t−1 ⋅ I p t−1 / t−2 = 615 ⋅164% ⋅169% = 1.704,5
⎛ CA n ⎞ ⎛ 1.430 ⎞
R = ⎜⎜ n −1 − 1⎟⎟ ⋅100 = ⎜⎜ 2 − 1⎟⎟ ×100 =
⎝ CA 0 ⎠ ⎝ 1.704,5 ⎠
= (0,9159 − 1) ⋅100 = 91,59 − 100 = −8,4
Se observă că ritmul real de creştere a cifrei de afaceri a fost negativ

(–8,4%), fapt ce a afectat toţi indicatorii economico-financiari ai firmei.

Produse
A B C D E
Ani
gi 0,85 0,07 0,05 0,03 –
t–1
g i2 0,7225 0,0049 0,0025 0,0009 –
gi 0,34 0,26 0,20 0,11 0,09
t
g i2 0,1156 0,0676 0,04 0,0121 0,0081
Se cere să se analizeze structura cifrei de afaceri pe tipuri de produse.
20

Rezolvare
Pentru efectuarea de comparaţii ale structurii activităţii economice
aferente mai multor exerciţii financiare se utilizează coeficientul de
concentrare Gini-Struck:
n ∑ g i2 − 1
G=
n −1
în care: n reprezintă numărul de termeni ai seriei;
gi reprezintă structura vânzărilor pe categorii de activităţi, grupe de
produse, unităţi operative etc.
Conform datelor din tabelul de mai sus, coeficientul de concentrare
Gini-Struck se calculează astfel:
4(0,7225 + 0,049 + 0,0025 + 0,0009) − 1
G t −1 = =
4 −1
3,0996 − 1
= = 0,836
3
5(0,1156 + 0,0676 + 0,04 + 0,0121 + 0,0081) − 1
Gt = =
5 −1
1,2170 − 1
= = 0,232
4
În scopul adâncirii analizei se utilizează şi indicele de concentrare

Herfindhal:
H = ∑ g i2
Din datele prezentate în tabelul anterior rezultă următoarele valori
pentru coeficientul Herfindhal:
H t −1 = ∑ g i2 = 0,7225 + 0,049 + 0,0025 + 0,0009 = 0,7749
H t = ∑ g i2 = 0,1156 + 0,0676 + 0,04 + 0,0121 + 0,0081 = 0,2434
Rezultă că firma analizată şi-a modificat structura de la cea de tip

concentrat la repartiţia egalitară.
21

- mii lei -
CA
Produse CA0 CA1 Iqv Ip
recalculată
A 140 180 1,2 168 1,0714
B 260 320 1,05 273 1,172
C 220 240 1,01 222 1,0801
D 100 80 0,5 50 1,6
E 20 10 0,8 16 0,625
TOTAL 740 830 0,985 729 1,138
Se cere să se realizeze analiza de tip factorial a cifrei de afaceri, în
funcţie de volumul fizic al vânzărilor.
Rezolvare
Modelul de analiză a cifrei de afaceri este:
CA = ∑ qv i ⋅ p i
Deoarece între factorii de influenţă este relaţia de produs, pentru
analiza factorială se va utiliza metoda iterării (a substituţiilor în lanţ).
ΔCA = CA1 – CA0 =
∑ ∑
= qv i1 ⋅ p i1 − qv i 0 ⋅ p i 0 = 830 − 740 = +90 mii lei
1) influenţei modificării volumului fizic al producţiei vândute
asupra cifrei de afaceri:
Δqv i = ∑ qv i1 ⋅ p i 0 − ∑ qv i 0 ⋅ p i 0 =
= CA rec − CA 0 = 729 − 740 = −11 mii lei
Se ştie că I qv =
∑ qv i1 ⋅ p0
⇒ ∑ qv i1 ⋅ p 0 = I qv ⋅ ∑ qv i 0 ⋅ p 0
∑ qv i0 ⋅ p0
CA rec = ∑ qv i1 ⋅ p i 0 = 729
2) influenţei modificării preţului de vânzare asupra cifrei de afaceri:

Δp i = ∑ qv i1 ⋅ p i1 − ∑ qv i1 ⋅ p i 0 = CA1 − CA rec =
=830 – 729 = +101 mii lei
22

Cifra de afaceri a crescut cu 90 mii lei comparativ cu baza de
raportare, respectiv cu 12,16%. La acest rezultat au contribuit ambii
factori de influenţă: volumul fizic al producţiei vândute şi preţul de
vânzare.
Din calculele efectuate se constată că cifra de afaceri a crescut
exclusiv datorită influenţei preţurilor de vânzare.
Volumul fizic al producţiei vândute s-a redus la nivelul firmei cu
1,5%, iar în condiţiile menţinerii constante a preţurilor de vânzare, a
determinat în mod justificat o diminuare a cifrei de afaceri cu 11 mii
lei. Analizând evoluţia vânzărilor pe grupe de produse, se constată că
la grupele D şi E volumul fizic al vânzărilor s-a diminuat semnificativ
(cu 50%, respectiv cu 20%), anulând efectul favorabil generat de
celelalte trei grupe de produse la care volumul fizic al vânzărilor a
crescut comparativ cu perioada de bază. Printre cauze pot fi
menţionate: reducerea cererii pentru anumite categorii de produse,
apariţia unor produse de substituţie, intensificarea concurenţei,
creşterea preţurilor de vânzare peste nivelul valorilor medii ale
sectorului de activitate etc.
Cel de-al doilea factor cu influenţă directă a fost preţul de
vânzare unitar. Se observă că influenţa asupra cifrei de afaceri a fost
de +101 mii lei. Preţul de vânzare a crescut în medie cu 13,8%:
Iq =
∑ qv i1 ⋅ p i1
⋅ 100 =
830
⋅ 100 = 113,8%
∑ qvi1 ⋅ pi 0 729
La produsul D este posibil ca majorarea preţurilor cu 60% să fi

generat diminuarea volumului vânzărilor şi, implicit, a cifrei de
afaceri, ca urmare a reducerii cererii. La produsul E se observă că, deşi
preţurile de vânzare au scăzut cu 37,5%, volumul fizic al vânzărilor
s-a redus. Rezultă că pentru această categorie cererea s-a diminuat,
probabil produsul se află într-o fază de maturitate spre declin. La
celelalte trei grupe de produse nu se impune o analiză de detaliu
deoarece evoluţia preţurilor nu a afectat volumul fizic al vânzărilor.
Creşterea preţurilor este justificată atunci când este determinată
de o îmbunătăţire a calităţii ofertei sau de deţinerea unei poziţii
privilegiate pe piaţă.
23

- mii lei -
Nr.
Indicatori P0 P1
crt.
1. Vânzări totale 30.000 40.000
2. Vânzări proprii 15.000 20.000
3. Cota proprie de piaţă recalculată x 47,5%
Se cere să se calculeze influenţa structurii vânzărilor pe piaţă
asupra cifrei de afaceri.
Rezolvare
Indicatorul utilizat pentru analiza solicitată mai sus este cota
globală de piaţă (Cp), care se determină ca raport între vânzările
proprii (Vp) şi vânzările totale (V):
Vp
Cp =
V
Vânzările proprii (Vp) pot fi exprimate prin relaţia:
Vp = V • Cp, iar Cp =
∑ g ⋅ C′
i p
100
în care: gi reprezintă structura vânzărilor totale pe piaţă.
Pe baza datelor din tabelul de mai sus şi aplicând, ca metodă de
analiză, substituţiile în lanţ, se calculează influenţa structurii
vânzărilor pe piaţă asupra cifrei de afaceri (vânzările proprii) astfel:
⎛ ∑ g i1 ⋅ C′p0 ∑ g i 0 ⋅ C′p 0 ⎞
Δg i(ΔVp ) = V1 ⎜ − ⎟=
⎜ 100 100 ⎟
⎝ ⎠
⎛ 15.000 ⎞
= 40.000⎜ 47,5 − ⋅100 ⎟ = 40.000(47,5 − 50 ) = −1.000 mii lei
⎝ 30.000 ⎠
Rezultă că modificarea structurii vânzărilor pe piaţă a generat o

scădere a cotei globale de piaţă a firmei analizate, de la 50% la 47,5%
şi implicit o scădere a vânzărilor proprii (cifrei de afaceri) cu
1.000 mii lei.
24

5. Pe baza indicatorilor:
mii lei
Nr. crt. Indicatori P0 P1
1. Numărul mediu de salariaţi 920 800
2. Numărul mediu de ore lucrate 2.000 2.100
3. Cifra de afaceri medie orară în lei 0,5 0,8
să se determine influenţa fondului de timp asupra cifrei de afaceri.
Rezolvare
Modelul utilizat pentru analiza factorială a cifrei de afaceri, pe
baza datelor din tabelul de mai sus este următorul:
CA = N s ⋅ N z ⋅ N h ⋅ W h
în care:
N z – numărul mediu de zile lucrate de un angajat în perioada
analizată;
N h – numărul mediu de ore lucrate de un angajat într-o zi;
W h – productivitatea medie orară a unui salariat;
Sistemul factorial de analiză se prezintă astfel:
Δ Ns
ΔT ΔNz
ΔCA Δt
ΔNh
( )
Δ W h cah
Influenţa fondului de timp asupra cifrei de afaceri se determină,

respectând principiile metodei substituţiilor în lanţ, prin următoarea
relaţie:
ΔT (ΔCA ) = (T1 − T0 )cah = (800 ⋅ 2.100 − 920 ⋅ 2.000 ) ⋅ 0,5 =
= (− 160.000 ) ⋅ 0,5 = −80 mii lei
25

Nr.
Indicatori UM P0 P1
crt.
1. Cifra de afaceri mii lei 75 90
2. Producţia marfă fabricată mii lei 65 95
3. Valoarea medie a activelor fixe mii lei 40 41
4. Valoarea medie a activelor fixe mii lei 30 35
productive
5. Numărul mediu de salariaţi pers. 500 550
Se cere să se analizeze influenţa factorilor asupra modificării

cifrei de afaceri a firmei.
Rezolvare
Analiza factorială a cifrei de afaceri se poate realiza cu ajutorul
modelului multiplicativ următor (în mărimi absolute):
Mf Mf ′ Qf CA
CA = Ns ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
Ns Mf Mf ′ Qf
unde:
Mf – valoarea medie a mijloacelor fixe;
Mf ′ – valoarea medie anuală a mijloacelor fixe direct productive;
Mf
– gradul de înzestrare tehnică a muncii;
Ns
Mf ′
– ponderea mijloacelor fixe direct productive în totul
Mf
mijloacelor fixe (compoziţia tehnologică a mijloacelor fixe);
Qf
– randamentul mijloacelor fixe direct productive (producţia
Mf ′
obţinută destinată livrării la un leu mijloace fixe).
Deoarece între factorii de influenţă este operaţia matematică de
produs pentru analiza factorială se va utiliza metoda iterării (a substi-
tuţiilor în lanţ):
Δ CA = CA1 – CA0 = 90 – 75 = +15 mii lei
26

din care:
1) influenţa modificării numărului de salariaţi asupra cifrei de
afaceri:
Δ Ns
( ΔCA )
(
= N s1 − N s 0 ) MNsf 0
⋅
Mf 0′ Qf 0 CA 0
⋅ ⋅
Mf 0 Mf 0′ Qf 0
=
0
40 30 65 75
= (550 − 500 ) ⋅ ⋅ ⋅ = +7,5 mii lei
500 40 30 65
2) influenţa modificării gradului de înzestrare tehnică asupra cifrei
de afaceri:
Mf s(ΔCA ) ⎛ Mf Mf 0 ⎞ Mf 0′ Qf 0 CA 0
Δ = N s1 ⎜⎜ 1 − ⎟⎟ ⋅ ⋅ ⋅ =
Ns N
⎝ 1s Ns 0 ⎠ Mf 0 Mf ′
0 Qf 0
⎛ 41 40 ⎞ 30 65 75
= 550⎜ − ⎟ ⋅ ⋅ = −5,63 mii lei
⎝ 550 500 ⎠ 40 30 65
3) influenţa modificării structurii mijloacelor fixe (ponderii
mijloacelor fixe direct productive în totalul mijloacelor fixe) asupra cifrei
de afaceri:
Mf ′(ΔCA ) Mf1 ⎛ Mf1′ Mf 0′ ⎞ Qf 0 CA 0
Δ = Ns ⋅ ⎜ − ⎟⋅ ⋅ =
Mf Ns1 ⎜⎝ Mf1 Mf 0 ⎟⎠ Mf 0′ Qf 0
41 ⎛ 35 30 ⎞ 65 75
= 550 ⋅ ⎜ − ⎟⋅ ⋅ = +10,63 mii lei
550 ⎝ 41 40 ⎠ 30 65
4) influenţa modificării randamentului mijloacelor fixe asupra cifrei
de afaceri:
Qf (ΔCA ) Mf Mf ′ ⎛ Qf1 Qf 0 ⎞ CA 0
Δ = N s1 ⋅ 1 ⋅ ⎜ − ⎟⋅ =
Mf ′ Ns1 Mf1 ⎜⎝ Mf1′ Mf 0′ ⎟⎠ Qf 0
41 35 ⎛ 95 65 ⎞ 75
= 550 ⋅ ⋅ ⎜ − ⎟⋅ = +22,12 mii lei
550 41 ⎝ 35 30 ⎠ 65
27

5) influenţa modificării gradului de valorificare a producţiei
fabricate asupra cifrei de afaceri:
CA Mf Mf ′ Qf ⎛ CA1 CA 0 ⎞
Δ = N s1 ⋅ 1 ⋅ 1 ⋅ 1 ⎜⎜ − ⎟⋅ =
Qf Ns1 Mf1 Mf1′ ⎝ Qf1 Qf 0 ⎟⎠
41 35 95 ⎛ 90 75 ⎞
= 550 ⋅ ⋅ ⋅ ⎜ − ⎟ = −19,62 mii lei
550 41 35 ⎝ 95 65 ⎠
Se constată o creştere a cifrei de afaceri comparativ cu baza de

raportare cu 15 mii lei (+20%).
Creşterea numărului mediu de salariaţi cu cincizeci de persoane, în
condiţiile menţinerii constante a celorlalţi factori de influenţă, a
determinat în mod justificat şi o creştere a cifrei de afaceri cu 7,5 mii lei.
Comparativ cu perioada de bază, gradul de înzestrare tehnică a
scăzut şi s-a reflectat nefavorabil asupra cifrei de afaceri, în sensul
scăderii acesteia cu 5,63 mii lei. Din datele disponibile se observă că
înzestrarea tehnică a scăzut, pe de o parte, datorită efectuării unor
investiţii reduse (valoarea mijloacelor fixe creşte doar cu o mie de lei),
iar pe de altă parte, ca efect al creşterii numărului de salariaţi.
Structura mijloacelor fixe s-a modificat în favoarea celor direct
productive (+16%). Dacă se consideră că celelalte condiţii din
procesul productiv s-au menţinut constante, atunci influenţa structurii
mijloacelor fixe asupra cifrei de afaceri a fost de +10,63 mii lei.
Randamentul mijloacelor fixe a crescut cu 25,27% în P1 comparativ
cu P0 şi influenţa asupra cifrei de afaceri a fost de +22,12 mii lei. Situaţia
se apreciază favorabil deoarece eficienţa utilizării mijloacelor fixe a
crescut.
Gradul de valorificare a producţiei destinate vânzării a scăzut cu
17,9%, deoarece, în perioada P0, firma a vândut produse şi din
stocurile perioadelor precedente. Valoarea supraunitară a indicatorului
în perioada P0 (1,15) faţă de perioada P1 (0,94), tocmai acest fapt îl
evidenţiază. Din analiza dinamicii indicatorilor, se observă că ritmul
de creştere a cifrei de afaceri a fost devansat de ritmul de creştere a
producţiei fabricate.
28

Nr.
Indicatori UM P0 P1
crt.
2. Producţia exerciţiului mii lei 2.290 2.240
3. Cifra de afaceri mii lei 2.107 2.128
Se cere să se analizeze influenţa gradului de valorificare a
producţiei exerciţiului asupra cifrei de afaceri.
Rezolvare
Modelul utilizat pentru analiza factorială a cifrei de afaceri, pe
baza datelor din tabelul anterior este:
Qe CA
CA = NS ⋅ ⋅
NS Qe
Influenţa gradului de valorificare a producţiei exerciţiului asupra
cifrei de afaceri se calculează astfel:
CA (ΔCA ) Qe ⎛ CA1 CA 0 ⎞
Δ = N s1 ⋅ 1 ⎜⎜ − ⎟⋅ =
Qe N s1 ⎝ Qe1 Qe0 ⎟⎠
2.240 ⎛ 2.128 2.107 ⎞
= 350 ⋅ ⎜ − ⎟ = +67,2 mii lei
350 ⎝ 2.240 2.290 ⎠
8. Pe baza indicatorilor:
Nr.
Indicatori UM P0 P1
crt.
să se determine influenţa numărului de salariaţi asupra cifrei de afaceri.
Rezolvare
Modelul de analiză care poate fi utilizat este următorul:
Qe CA
CA = NS ⋅ ⋅
NS Qe
29

Influenţa numărului de salariaţi asupra cifrei de afaceri, calculată
pe baza datelor din tabelul de mai sus este de –372 mii lei.
Δ Ns
( ΔCA )
( ) Qe
= N s1 − N s 0 ⋅
N
0
⋅
CA 0
Qe0
=
s0
4.000 3.720
= (225 − 250) ⋅ = −372 mii lei
250 4.000
Reducerea numărului mediu de salariaţi cu 25 de persoane în con-
diţiile menţinerii constante a celorlalţi factori de influenţă, a determinat în
mod justificat şi o diminuare a cifrei de afaceri cu 372 mii lei. Scăderea
numărului de salariaţi poate avea cauze diverse: restructurarea activităţii,
creşterea gradului de înzestrare tehnică, pensionări, transferuri, restrângerea
activităţii etc.
Nr.
crt. Indicatori UM P0 P1
Se cere să se analizeze influenţa productivităţii muncii asupra
cifrei de afaceri.
Rezolvare
Pentru analiza factorială a cifrei de afaceri se utilizează următorul model:
Qe CA
CA = NS ⋅ ⋅
NS Qe
Qe
în care: – productivitatea medie anuală a muncii;
NS
CA
– gradul de valorificare a producţiei destinate livrării.
Qe
Măsurarea influenţei productivităţii muncii se poate reda astfel:
Q(ΔCA ) ⎛ Qe Qe ⎞ CA 0 ⎛ 4.480 4.580 ⎞ 4.214
Δ e = N s1 ⎜⎜ 1 − 0 ⎟⎟ ⋅ = 700⎜ − ⎟⋅
Ns ⎝ N s1 N s0 ⎠ Qe0 ⎝ 700 800 ⎠ 4.580
= 700(6,4 − 5,725)0,92 = +434,7 mii lei
30

Creşterea productivităţii medii anuale, de la 5,725 mii lei în
perioada P0 la 6,4 mii lei în perioada P1, a generat o creştere a cifrei de
afaceri cu 434,7 mii lei.

Nr.
Indicatori UM P0 P1
crt.
2. Numărul mediu de ore lucrate/salariat ore 2.100 1.980
3. Cifra de afaceri medie orară mii lei 80 85
Se cere să se analizeze influenţa numărului mediu de ore lucrate
de un salariat asupra cifrei de afaceri.
Rezolvare
Modelul utilizat pentru analiza influenţei numărului de ore
lucrate de un salariat asupra cifrei de afaceri este următorul::
CA = N s ⋅ N z ⋅ N h ⋅ W h
în care: N z – numărul mediu de zile lucrate de un angajat în perioada
analizată;
N h – numărul mediu de ore lucrate de un angajat într-o zi;
W h – productivitatea medie orară a unui salariat
(cifra de afaceri medie orară);
t – numărul mediu de ore lucrate de un salariat ( t = N z ⋅ N h ).
Cuantificarea influenţei numărului de ore lucrate de un salariat, pe

baza datelor din tabelul anterior, se prezintă astfel:
Δt
( ΔCA )
( )
= N s1 N z1 ⋅ N h1 − N z0 N h 0 ⋅ W h 0 =
= 320(1.980 − 2.100)80 = −3.072 mii lei
Scăderea numărului mediu de ore lucrate de un salariat de la

2.100 ore în P0 la 1.980 în P1 a generat o reducere a cifrei de afaceri cu
3.072 mii lei.
31

1.2. Analiza valorii adăugate
Valoarea adăugată (VA) exprimă creşterea de valoare rezultată din
utilizarea factorilor de producţie, îndeosebi a factorilor muncă şi capital,
peste valoarea materiilor prime, materialelor şi serviciilor cumpărate de
firmă de la terţi. Valoarea adăugată reprezintă bogăţia creată prin
valorificarea resurselor tehnice, umane şi financiare ale firmei peste
valoarea consumurilor intermediare provenite de la terţi. Valoarea
adăugată netă reprezintă valoarea nou creată fără să se ţină cont de
amortizare, adică de remunerarea imobilizărilor.
1.2.1. Analiza nivelului valorii adăugate

Valoarea adăugată se poate obţine prin:
– metoda sintetică, conform căreia din volumul total de activitate
de producţie şi comercială se scad consumurile intermediare de la terţi:
VA = Qe – M
în care M reprezintă consumurile intermediare de la terţi aferente activi-
tăţii de producţie.
În condiţiile în care firma desfăşoară şi activitate de comerţ, valoa-
rea adăugată globală se determină ţinând cont şi de marja comercială
(Mc), ca expresie a rentabilităţii absolute generate de această activitate.
VA = (Qe + Mc) - M′
în care: Mc – marja comercială;
M′ – consumurile intermediare de la terţi (pentru firmele cu
activitate de producţie şi comercializare).
Marja comercială se determină ca diferenţă între valoarea mărfu-
rilor vândute şi costul lor.
– metoda aditivă, conform căreia valoarea adăugată este rezultatul
însumării următoarelor elemente:
VA = Cheltuieli cu personalul + Impozite şi taxe + Dobânzi +
+ Dividende + Amortizare + Profit reinvestit
Valoarea adăugată asigură remunerarea participanţilor direcţi şi
indirecţi la activitatea economică a firmei:
– personalul (prin salarii, participări la rezultate; indemnizaţii şi alte
cheltuieli);
– statul (prin impozite, taxe şi vărsăminte asimilate);
32

– creditorii (prin dobânzi şi comisioane plătite);
– acţionarii (prin dividende nete încasate);
– firma (prin autofinanţarea netă reală).
Evoluţia valorii adăugate (metoda sintetică) este prezentată în
tabelul nr. 5.
Tabelul nr. 5
Evoluţia valorii adăugate (metoda sintetică)
Indicatori U/M Simbol
crt t-4 t-3 t-2 t-1 t
lei
1. Marja 405 407 559 409 418 Mc
comercială
2. Producţia lei
exerciţiului 26.472 45.648 66.250 120.222 179.881 Qe
3. Cheltuieli lei
materiale totale 15.135 24.884 38.037 74.170 96.133 Chm
4. Cheltuieli cu
lucrările şi lei 778 1.382 1.402 1.792 9.930 Clset
serviciile
executate de
terţi
5. Consumuri lei Csi = chm+
intermediare 15.913 26.266 39.433 75.962 106.063 Clset
6. Valoarea lei VA =
adăugată 10.964 19.789 27.376 44.669 74.236 = Mc +
+ Qe - Csi
7. Amortizare lei 176 140 684 831 1.476 Am
8. Valoare lei VAN =
adăugată netă 10.788 19.649 26.692 43.838 72.760 =VA - Am
9. Indicele de
creştere a % 100% 172% 145% 181% 150% IQe =
producţiei =Qe1/Qe0
exerciţiului
10. Indicele de
creştere a % 100% 165% 150% 193% 140% Icsi =
consumurilor Csi1/Csi0
intermediare
11. Indicele de IVA =
creştere a % 100% 180% 138% 163% 166% =VA1/VA0
valorii adăugate
12. Rata valorii RVA =
adăugate % 42% 45% 44% 38% 41% =VA/CA
13. Rata netă a RNVA =
valorii adăugate % 98% 99% 98% 98% 98% =VAN/VA
33

Valoarea adăugată înregistrează o tendinţă de creştere pe
întreaga perioadă analizată. În ultimul an, ea sporeşte cu 66% faţă de
anul precedent, reflectând o creştere a bogăţiei create ca urmare a
utilizării resurselor umane şi tehnice ale firmei. Această situaţie se
datorează:
• ritmului de creştere superior al elementelor de natura
veniturilor faţă de cele de natura cheltuielilor:
– sporirii cu 50% a producţiei exerciţiului, cu efect pozitiv
asupra VA;
– sporirii cu 40% a consumurilor intermediare, cu efect negativ
asupra VA;
– sporirii cu 2% a marjei comerciale, cu efect pozitiv asupra
VA;
– creşterii cu 3% a ratei valorii adăugate, cu efect pozitiv asupra
VA;
• creşterii eficienţei activităţii:

– sporirii cu 3% a ratei valorii adăugate, ceea ce înseamnă o
îmbunătăţire a creării valorii adăugate în raport cu cifra de afaceri, cu
efect pozitiv asupra indicatorului analizat;
– sporirii cu 55% a cifrei de afaceri, cu efect pozitiv asupra
evoluţiei VA.
Evoluţia valorii adăugate, calculată prin metoda aditivă, este
prezentată în tabelul nr. 6.
Pe întreaga perioadă de analiză, aşa după cum rezultă din datele
prezentate în tabelul nr. 6, valoarea adăugată este utilizată pentru
remunerarea principalilor participanţi la desfăşurarea activităţii firmei.
34

Tabelul nr. 6
Evoluţia valorii adăugate
(Metoda aditivă)
Nr. Perioada analizată
crt. Indicatori U/M t –3 t –2 t –1 t Simbol
1. REMUNERAREA lei
PERSONALULUI 4.193 5.844 7.938 13.955 RMPRS
1a – cheltuieli cu remuneraţiile lei
personalului 3.976 5.449 7.246 13.298 Chp
1b – participarea salariaţilor la lei
profit 217 395 692 657 Psp
2. IMPOZITE PENTRU STAT lei
11.627 17.404 29.902 45.229 IMPT
2a – asigurări şi protecţie socială lei
1.210 1.787 2.388 4.737 Aps
2b – impozite, taxe şi vărsăminte lei
asimilate 9.171 13.350 23.197 28.845 Itva
2c – impozitul pe profit lei
1.008 2.183 4.244 11.446 Imp
2d – impozitul pe dividende lei
238 84 73 201 Ipd
3. CREDITORI lei
88 247 1.093 2.082 CDT
3a – cheltuieli financiare privind lei
dobânzile 88 247 1.093 2.082 Chfd
4. ACŢIONARI lei
2.133 752 656 1.809 ACT
4a – dividende nete lei
2.133 752 656 1.809 Divn
5. AUTOFINANŢAREA lei
PENTRU FIRMĂ 1.748 3.123 5.080 11.160 AFN
5a – cheltuieli cu amortizarea lei
140 684 831 1.476 Cam
5b – profitul net reinvestit lei
1.850 2.716 5.494 11.811 Prinv
5c – alte elemente de lei
autofinanţare -242 -277 -1.245 -2.129 Aeaf
6. VALOAREA ADĂUGATĂ lei VA =
19.789 27.370 44.669 74.235 1+2+
+3+4+5
35

1.2.2. Analiza dinamicii valorii adăugate
Dinamica valorii adăugate trebuie să prezinte o tendinţă de creştere
în preţuri comparabile de la o perioadă la alta, pentru a asigura creşterea
reală a bogăţiei create de firmă. Evoluţia valorii adăugate în preţuri
comparabile este prezentată în tabelul nr. 7.
Tabelul nr. 7
Dinamica valorii adăugate
crt. Indicatori U/M Simbol
t –4 t –3 t –2 t –1 t
1. VALOAREA lei
ADĂUGATĂ 10.964 19.789 27.370 44.669 74.235 VA
2. Indicele de
creştere a - 1,00 1,23 1,88 4,36 5,37 Ip
preţurilor
3. VA în preţuri lei
comparabile 10.964 16.089 14.559 10.245 13.824 VApc
4. Indicele de % IVA=
creştere a VA 100% 146% 91% 70% 135% =VA1/VA
0
5. Variaţia VA % ∆VA=
- 46% -9% -30% 35% =IVA-100
6. Ritmul mediu %
de creştere a VA - - - - 5,98 RVA
Valoarea adăugată în preţuri comparabile a înregistrat în ultimul an

o evoluţie ascendentă, sporind cu 5% faţă de anul precedent, ceea ce
înseamnă o creştere a bogăţiei reale realizate de firmă, printr-o bună
valorificare a resurselor sale.
1.2.3. Analiza structurii valorii adăugate

Din punct de vedere structural, valoarea adăugată trebuie analizată
sub forma în care asigură remunerarea participanţilor direcţi şi indirecţi la
activitatea economică a firmei.
În literatura de specialitate se consideră că ritmul de creştere a
elementelor valorii adăugate trebuie să respecte o succesiune bine
determinată, şi anume:
36

• dividendele să crească aproximativ în acelaşi ritm cu auto-
finanţarea;
• profitul net să crească mai repede decât toate celelalte elemente;
• remunerarea statului să se reducă în ce priveşte ponderea sa,
reflectând o reducere a presiunii fiscale;
• ponderea ridicată a dobânzilor ar însemna o gestiune financiară
deficitară;
• creşterea în structură a cheltuielilor cu personalul ar reprezenta o
creştere a consumului de muncă echivalat valoric.
Evoluţia structurii valorii adăugate este prezentată în tabelul nr. 8.
Tabelul nr.8
Evoluţia structurii valorii adăugate
Indicatori U/M Simbol
crt. t –3 t –2 t –1 t
1. Remunerarea
personalului % 21,2% 21,4% 17,8% 18,8% Rp/VA
2. Remunerarea
statului % 58,8% 63,6% 66,9% 60,9% Imp/VA
3. Remunerarea
creditorilor % 0,4% 0,9% 2,4% 2,8% Dob/VA
4. Remunerarea
investitorilor % 10,8% 2,7% 1,5% 2,4% Div/VA
5. Remunerarea
firmei % 8,8% 11,4% 11,4% 15,0% Afn/VA
6. VALOAREA
ADĂUGATĂ % 100% 100% 100% 100% 6=1+2+3+4+5
Ponderea principală în valoarea adăugată din punctul de vedere al

remunerării o deţine statul, ceea ce înseamnă o situaţie negativă pentru
firmă, deoarece reflectă gradul ridicat de presiune fiscală, având ca efect
stoparea dezvoltării firmei.
Pe locul doi ca pondere se situează remunerarea personalului, care
prezintă o tendinţă de reducere în perioada analizată.
Remunerarea firmei prin autofinanţare deţine o pondere redusă, în
schimb înregistrează o tendinţă generală de creştere, ceea ce semnifică
sporirea capacităţii firmei de a-şi autofinanţa dezvoltarea.
Remunerarea acţionarilor prin dividende prezintă o pondere
nesemnificativă în valoarea adăugată. Remunerarea creditorilor prezintă o
37

tendinţă de creştere, ceea ce, asociat cu reducerea autofinanţării, indică
unele semnale negative în gestiunea resurselor financiare.
1.2.4. Analiza factorială a valorii adăugate

Punerea în evidenţă a factorilor care au generat modificarea valorii
adăugate şi identificarea măsurilor ce trebuie adoptate impun apelarea la
analiza de tip factorial, pe baza următorului model de analiză:
⎛ M⎞
VA = Qe⎜1 - ⎟ = Qe ⋅ va
⎝ Qe ⎠
Sistemul factorial se prezintă astfel:
ΔNs
ΔT
ΔQe Δt
Δwh
ΔVA
Δgi
Δ va
Δvai
în care: Qe - producţia exerciţiului (Qe = T ⋅ wh ) ;
(
T - timpul total de muncă T = Ns ⋅ t ; )
wa - productivitatea medie anuală calculată pe baza Qe
⎛ Qe ⎞ ;
⎜ Wa = ⎟
⎝ Ns ⎠
wh - productivitatea medie orară determinată pe baza producţiei
exerciţiului;
Ns - numărul mediu de personal;
t - timpul de muncă mediu pe salariat;
gi - structura producţiei exerciţiului pe produse sau tipuri de activităţi;
va - valoarea adăugată medie la 1 leu producţie a exerciţiului:
n
∑ g i ⋅ va i
va = i =1 ;
100
38

vai - valoarea adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului pe produse
sau tipuri de activităţi.
Pentru exemplificare se folosesc datele din tabelul nr. 9.
Tabelul nr. 9
Factori de influenţă ai valorii adăugate
- mil. lei -
Nr. Perioada de analiză Indice
crt. Indicatori (%)
t-1 t
1. Producţia exerciţiului şi marja
120.631 180.299 149,4
comercială (Qe+Mc)
2. Consumurile provenite de la terţi (M) 75.962 106.063 139,6
3. Valoarea adăugată (VA) 44.669 74.236 166,2
4. Timpul total de muncă (T); ore 1.220.000 1.200.000 98,4
5. Numărul mediu de personal Ns ( ) 675 650 96,3
6. Timpul de muncă mediu pe salariat
(t ) ore 1.807 1.846 102,2
7. Productivitatea medie orară (wh ) 0,0989 0,1502 151,9

8. Valoarea adăugată medie la 1 leu
( )
producţie a exerciţiului va ; lei
0,3703 0,4117 111,2
9. Valoarea adăugată medie recalculată

la 1 leu producţie a exerciţiului – 0,395 –
(va ′); lei
Metodologia de analiză factorială şi cuantificarea influenţelor facto-
rilor (semnificaţia acestora este prezentată în tabelul nr. 9.) presupun:
ΔVA = VA1 – VA0 = 74.236 – 44.669 = +29.567 lei
din care:
1) ΔQe = (Qe1 − Qe 0 ) ⋅ va 0 =
= (180299 − 120631) ⋅ 0,3703 = +22095 lei
1.1) ΔT = (T1 − T0 ) ⋅ wh 0 ⋅ va 0 = (1200000 − 1220000) ×
× 0,0989 × 0,3703 = −732lei
39

din care:
1.1.1) Δ Ns = ( Ns1 − Ns 0 ) t 0 ⋅ wh 0 ⋅ va 0 =
= (650 − 675)1807 ⋅ 0,0989 ⋅ 0,3703 = −1654 lei
1.1.2) Δ t = Ns1 ( t1 − t 0 ) ⋅ wh 0 ⋅ va 0 =
= 650(1846 − 1807)0,0989 ⋅ 0,3703 = +922 lei
1.2. Δ wh = T1 ( wh1 − wh 0 ) va 0 =
= 1.200.000(0,1502 − 0,0989)0,3703 = +22.827 lei
2) Δ va 0 = Qe1 ( va1 − va 0 ) =
= 180.299(0,4117 − 0,3703) = +7472 lei
1
2.1) Δgi = Qe1 ( va − va 0 ) = 180.299(0,395 − 0,3703) = + 4453 lei.
1
2.2) Δva i = Qe1 ( va 1 − va ) = 180.299(0,4117 − 0,395) = +3019 lei.
Analiza factorială relevă că majorarea valorii adăugate s-a datorat
ambilor factori direcţi: producţia exerciţiului şi valoarea adăugată medie la
1 leu producţie a exerciţiului. Creşterea producţiei exerciţiului s-a datorat
majorării productivităţii muncii, care a contracarat influenţa nefavorabilă a
factorului extensiv, fondul total de timp de muncă, contribuind cu 75% la
creşterea valorii adăugate. Reducerea numărului de salariaţi constituie
cauza principală a nefolosirii integrale a fondului total de timp.
Sporirea valorii medii adăugate la 1 leu producţia exerciţiului ca
urmare a reducerii nivelului cheltuielilor cu materialele la 1 leu producţie
a generat mărimea valorii adăugate cu 7472 lei. Factorial, această situaţie
s-a datorat adaptării structurii producţiei la cerinţele cererii, în condiţiile
unei gestiuni eficiente, concretizată în creşterea ponderii produselor ce
necesită o cheltuială cu materialele la 1 leu producţie mai mică decât cea
realizată în anul anterior.
Majorarea valorii adăugate, ca măsură de sporire a eficienţei
combinării factorilor de producţie, se poate asigura prin:
− îmbunătăţirea utilizării timpului de muncă;
− creşterea productivităţii muncii;
− scăderea cheltuielilor cu materialele la 1 leu producţie;
− îmbunătăţirea calităţii produselor;
− creşterea gradului de înzestrare tehnică;
− creşterea gradului de folosire a capacităţii de producţie.
40

PROBLEME REZOLVATE
Nr. UM
Indice
Indicatori P0 P1
crt. (%)
1 Producţia exerciţiului (Qe) lei 13.104 13.800 105,34
2 Consumurile provenind de lei 4.586 4.692 102,4
la terţi (M)
3 Valoarea adăugată (VA) lei 8.518 9.108 106,92
4 Timpul total de muncă (T) ore 65.520 61.133 93,61
5 Numărul mediu de salariaţi pers 35 33 95,23
( Ns )
6 Numărul mediu de ore pe ore 1.872 1.859 98,3
salariat ( t )
7 Productivitatea medie orară lei 0,200 0,225 112,5
( wh )
8 Valoarea adăugată medie la lei 0,65 0,66 101,53
1 leu producţie a exerci-
ţiului ( va )
9 Valoarea adăugată medie lei x 0,645 x
r
recalculată ( va )
Se cere să se analizeze influenţa factorilor asupra modificării

valorii adăugate a firmei.
Rezolvare
Din punct de vedere factorial, valoarea adăugată se poate analiza
pe baza următorului model:
⎛ M⎞
VA = Qe⎜1 - ⎟ = Qe ⋅ va
⎝ Qe ⎠
41

Sistemul de factori care acţionează asupra valorii adăugate, potrivit
modelului de mai sus se prezintă astfel:
ΔNs
ΔT
ΔQe Δt
Δwh
ΔVA
Δgi
Δ va
Δvai
în care:
Qe – producţia exerciţiului (Qe = T ⋅ wh ) ;
(
T- timpul total de muncă T = Ns ⋅ t ; )
wa – productivitatea medie anuală, determinată pe baza producţiei
exerciţiului ⎛⎜ Wa = Qe ⎞⎟ ;
⎝ Ns ⎠
wh – productivitatea medie orară determinată pe baza producţiei
exerciţiului;
Ns – numărul mediu de salariaţi;
t – timpul mediu de ore pe salariat;
gi – structura producţiei exerciţiului pe produse sau tipuri de activităţi;
⎛ n
⎜ ∑ g i ⋅ va i ⎞⎟
va – valoarea adăugată medie la 1 leu producţie ⎜ va = i=1 ⎟;
⎜ 100 ⎟
⎝ ⎠
vai – valoarea adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului pe produse
sau tipuri de activităţi.
Analiza factorială şi cuantificarea influenţelor factorilor (pe baza
datelor din tabelul de mai sus) se realizează astfel:
ΔVA = VA1 – VA0 = 9.108 – 8.518 = +590 lei
din care:
1. influenţa producţiei exerciţiului:
ΔQ (eΔVA ) = (Qe1 − Qe 0 ) ⋅ va 0 = (13.800 − 13.104 ) ⋅ 0,65 = +452 lei
42

din care:
1.1. influenţa timpului total de muncă:
ΔT ( ΔVA )
= (T1 − T0 ) ⋅ wh 0 ⋅ va 0 = (61.333 − 65.520) ⋅ 0,2 ⋅ 0,65 = −544 lei
din care:
1.1.1. influenţa numărului mediu de personal:
Δ Ns
(ΔVA ) = ( Ns − Ns ) t ⋅ wh ⋅ va =
1 0 0 0 0
= (33 − 35)1.872 ⋅ 0,200 ⋅ 0,65 = −487 lei
1.1.2. influenţa numărului mediu de ore lucrate de un salariat:

( ΔVA )
Δt = Ns1 ( t1 − t 0 ) ⋅ wh 0 ⋅ va 0 =
= 33(1.859 − 1.872)0,200 ⋅ 0,65 = −57 lei
1.2. influenţa productivităţii medii orare:

Δ wh (ΔVA ) = T1 ( wh1 − wh 0 ) va 0 =
= 61.333(0,225 − 0,200)0,65 = +996 lei
2. influenţa valorii adăugate medie la 1 leu producţie a exerciţiului:

( ΔVA )
Δ va 0 = Qe1 ( va1 − va 0 ) = 13.800(0,66 − 0,65) = +138 lei
din care:
2.1. influenţa structurii producţiei exerciţiului:
Δg i(ΔVA ) = Qe1 ( va − va 0 ) = 13.800(0,645 − 0,65) = −69 lei.
r
2.2. influenţa valorii adăugate medie la 1 leu producţie a

exerciţiului pe produse:
Δva i(ΔVA ) = Qe1 ( va1 − va) = 13.8009(0,66 − 0,645) = +207 lei.
r
r
în care: va =
∑g i1 ⋅ va i 0
100
43

Din analiza efectuată se constată o creştere a valorii adăugate cu
590 lei, respectiv cu 6,92% faţă de perioada anterioară. Situaţia se
apreciază ca pozitivă, ca efect al creşterii mai rapide a valorii adăugate
faţă de sporirea producţiei exerciţiului (106,92 > 105,34), ceea ce
înseamnă o sporire a gradului de valorificare a resurselor materiale
procurate de la terţi.
Analizând contribuţia factorilor direcţi la obţinerea sporului absolut,
rezultă că 76,6% din modificarea totală s-a datorat creşterii producţiei
exerciţiului, iar 23,4% sporirii valorii medii adăugate la 1 leu producţie.
Producţia exerciţiului a crescut cu 696 lei, determinând sporirea
valorii adăugate cu 452 lei. Producţia exerciţiului şi, implicit valoarea
adăugată prin intermediul acesteia au fost influenţate de modul de
utilizare (extensiv şi intensiv) a potenţialului uman.
Din punct de vedere extensiv, utilizarea incompletă a timpului de
muncă, ca efect al nerealizării numărului mediu de salariaţi şi a timpului
de muncă pe salariat, a avut ca efect scăderea valorii adăugate cu 544 lei.
Scăderea numărului de salariaţi, este o situaţie justificată şi se datorează
creşterii productivităţii muncii. Din punct de vedere intensiv, se constată
o creştere a productivităţii medii orare cu 0,025 lei, care se reflectă în
sporirea valorii adăugate cu 996 lei.
Valoarea adăugată medie la 1 leu producţie a exerciţiului a crescut
cu 0,01 lei şi a determinat sporirea cu 138 lei a valorii adăugate totale.
Această influenţă denotă reducerea cu 1% a ponderii consumurilor de la
terţi în volumul total de activitate.
Aprofundând această influenţă, se constată că:
• structura producţiei s-a modificat în sensul creşterii ponderii
acelor produse a căror valoare adăugată la 1 leu producţie pe produse era
inferioară valorii adăugate medii la 1 leu producţie din perioada P0;
• valoare adăugată la 1 leu producţie pe produse a exercitat o
influenţă favorabilă, ca urmare a îmbunătăţirii calităţii produselor,
materializată în creşterea preţurilor de vânzare, reducerii consumurilor
specifice de resurse materiale etc.
44

Nr. UM
Indicatori P0 P1
crt.
1 Total cheltuieli cu personalul mii lei 80 85
2 Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele mii lei 100 80
3 Cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte mii lei 51 55
asimilate
4 Cheltuieli privind dobânzile mii lei 25 40
5 Rezultatul exploatării recalculat (exclusiv mii lei 10 15
cheltuielile financiare cu dobânzile)
6 Producţia exerciţiului mii lei 500 530
7 Numărul mediu de salariaţi pers. 1.000 1.050
8 Numărul mediu de ore pe salariat ore 1.875 1.870
Se cere:
1) Să se determine valoarea adăugată, rata valorii adăugate, rata
variaţiei valorii adăugate, productivitatea medie orară a muncii;
2) Să se analizeze influenţa factorilor asupra valorii adăugate.
Rezolvare
1) Metoda aditivă de calcul a valorii adăugate vizează însumarea
următoarelor componente: cheltuieli cu personalul, cheltuielile cu
amortizările şi provizioanele, cheltuielile cu impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate, cheltuieli privind dobânzile, rezultatul exploatării recalculat.
Pe baza datelor din tabelul de mai sus, valoarea adăugată în
perioada de bază (VA0) şi valoarea adăugată în perioada curentă (VA1)
se determină astfel:
VA0 = 80 + 100 + 51 + 25 + 10 = 266
VA1 = 85 + 80 + 55 + 40 + 15 = 275
( )
Rata medie a valorii adăugate R VA se determină cu relaţia:
VA VA 0 266
R VA = ⋅ 100 ; R VA0 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 53,20%
Qe Qe 0 500
VA1 275
R VA1 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 51,89%
Qe1 530
45

Rata variaţiei valorii adăugate (R ΔVA ) denumită şi „rata de
creştere a firmei” se calculează cu relaţia:
VA1 − VA 0 275 - 266
R ΔVA = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 3,38%
VA 0 266
Productivitatea medie orară se determină astfel:
Qe Qe Qe1 530
Wh = = ; Wh 1 = = = 0,2699
T Ns ⋅ t N s 1 ⋅ t 1 1.050 ⋅ 1.870
Qe 0 500
Wh 0 = = = 0,2666
N s 0 ⋅ t 0 1.000 ⋅ 1.875
2) Modelul factorial de analiză a valorii adăugate pentru
aplicaţia dată este următorul:
VA = N s ⋅ t ⋅ Wh ⋅ va (cu notaţiile deja cunoscute).
Influenţa factorilor se realizează, după cum urmează:
ΔVA = N s1 ⋅ t 1 ⋅ Wh 1 ⋅ va 1 − N s 0 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ va 0 =
= 275 − 266 = +9 mii lei
din care:
– influenţa modificării numărului mediu de salariaţi:
( )
ΔN s(ΔCA ) = N s1 − N s0 ⋅ t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ va 0 =
266
= (1.050 − 1.000)1.875 ⋅ 0,2666 ⋅ = +13,30 mii lei
500
– influenţa modificării numărului mediu de ore lucrate pe salariat:
Δt
( ΔCA )
( )
= N s1 t1 − t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ va 0 =
= 1.050(1.870 − 1.875)0,2666 ⋅ 0,532 = −0,74mii lei
– influenţa modificării productivităţii medii orare:
ΔWh
( ΔCA )
( )
= N s1 ⋅ t1 W h1 − W h 0 ⋅ va 0 =
= 1.050 ⋅1.870(0,2699 − 0,2666 ) ⋅ 0,532 = +3,40 mii lei
46

– influenţa modificării valorii adăugate la un leu producţie a
exerciţiului:
(
Δ va = N s1 ⋅ t1 ⋅ Wh1 va1 − va 0 = )
= 1.050 ⋅1.870 ⋅ 0,2699(0,5188 − 0,532 ) = −6,96
De la o perioadă la alta, se constată creşterea valorii adăugate cu
9 mii lei. Creşterea valorii adăugate se datorează influenţei pozitive a
numărului mediu de salariaţi cu 13,3 mii lei, a productivităţii medii
orare cu 3,4 mii lei şi este influenţată negativ cu 0,74 mii lei, de
scăderea numărului mediu de ore lucrate pe salariat.
Nr. crt. Indicatori UM P0 P1
1 Producţia exerciţiului mii lei 2.100 2.231
2 Consumuri intermediare mii lei 1.680 1.719
Se cere să se analizeze influenţa cheltuielilor cu materialele
(consum intermediar) la 1 leu producţie a exerciţiului, asupra sumei
valorii adăugate.
Rezolvare
Modelul utilizat pentru cuantificarea influenţei cheltuielilor cu
materiale asupra sumei valorii adăugate este următorul:
⎛ M⎞
VA = Qe⎜⎜1 - ⎟⎟
⎝ Qe ⎠
în care: M reprezintă consumurile intermediare de la terţi aferente activi-
tăţii de producţie.
Influenţa cheltuielilor cu materialele (consumul intermediar) se
calculează astfel:
( ΔCA )
⎛ M⎞ ⎡⎛ M ⎞ ⎛ M ⎞⎤
Δ⎜⎜1 - ⎟⎟ = Qe1 ⎢⎜⎜1 - 1 ⎟⎟ − ⎜⎜1 - 0 ⎟⎟⎥ =
⎝ Qe ⎠ ⎢⎣⎝ Qe1 ⎠ ⎝ Qe0 ⎠⎥⎦
⎡⎛ 1.719 ⎞ ⎛ 1.680 ⎞⎤
= 2.231⎢⎜1 - ⎟ − ⎜1 - ⎟⎥ = +65,59 mii lei
⎣⎝ 2.231 ⎠ ⎝ 2.100 ⎠⎦
Sporirea consumurilor intermediare cu 39 mii lei, a determinat, în
condiţiile date, reducerea valorii adăugate cu 65,59 mii lei.
47

Nr. UM
Indicatori P0 P1
crt.
2 Fondul total de timp de muncă ore 440.000 420.000
3 Valoarea medie adăugată la 1 leu producţie lei 0,50 0,52
Se cere să se analizeze influenţa productivităţii medii orare

asupra valorii adăugate.
Rezolvare
datelor din tabelul de mai sus, se prezintă astfel:
T
Qe
wh
VA
va
Influenţa productivităţii medii orare asupra valorii adăugate se

determină astfel:
Δ wh (ΔCA ) = T1 ( wh1 − wh 0 ) va 0 =
⎛ 1.260 1.100 ⎞
= 420.000 ⋅ ⎜ − ⎟ ⋅ 0,50 = +105mii lei
⎝ 420.000 440.000 ⎠
Ca urmare a analizei efectuate, se constată o creştere a

productivităţii medii orare de la 2,5 lei în perioada P0 la 3 lei în perioada
P1. Situaţia se apreciază ca pozitivă, în condiţiile în care ceilalţi factori
rămân neschimbaţi, creşterea productivităţii medii orare determinând o
creştere a valorii adăugate cu 105 mii lei.
48

Nr. UM
Indicatori P0 P1
crt.
2 Fondul total de timp de muncă ore 520.000 500.000
3 Valoarea medie adăugată la 1 leu producţie lei 0,45 0,50
a exerciţiului
Se cere să se determine influenţa fondului de timp asupra valorii
adăugate.
Rezolvare
Modelul utilizat pentru analiza factorială a valorii adăugate este
următorul:
VA = Qe ⋅ va = T ⋅ Wh ⋅ va
modelului de mai sus, se prezintă astfel:
T
Qe
wh
VA
va
Cuantificarea influenţei fondului de timp asupra valorii adăugate se
realizează după cum urmează:
ΔT (ΔVA ) = (T1 − T0 ) ⋅ Wh 0 ⋅ va 0 =
2.080
= (500.000 − 52.000) ⋅ 0,45 = −36mii lei
520.000
Reducerea timpului de muncă cu 20.000 ore în perioada P1,

comparativ cu perioada P0, în condiţiile în care ceilalţi factori de influenţă
rămân neschimbaţi, a determinat o scădere a valorii adăugate cu
36 mii lei.
49

1.3. Analiza producţiei fizice
Producţia fizică reprezintă totalitatea valorilor de întrebuinţare rezultate
din activitatea productivă a firmei, care pot fi puse în circuitul economic.
Analiza producţiei fizice pe total şi pe sortimente este necesară,
deoarece, în relaţiile lor cu piaţa, firmele se regăsesc în dublă ipostază de
consumatori şi beneficiari.
Firmele, în urma studierii segmentului de piaţă pe care evoluează ca
beneficiare, îşi stabilesc programul de fabricaţie, solicitând furnizorilor
resursele de care au nevoie.
Pentru analiza programului de fabricaţie se utilizează următoarele
procedee:
• indici individuali de îndeplinire a programului de producţie, pe
sortimente şi pe total.
La nivelul fiecărui sortiment, indicele volumului fizic al producţiei
se calculează pe baza următoarei relaţii:
q1
iq = ⋅ 100
q0
în care: q reprezintă volumul fizic al producţiei obţinute.

( )
• coeficientul mediu de sortiment Ks şi coeficientul de
nomenclatură (Kn).
În interpretarea rezultatelor obţinute se are în vedere principiul de
bază conform căruia nu se acceptă compensarea nerealizărilor înregistrate
la anumite sortimente cu depăşirile de la alte sortimente.
Coeficientul mediu de sortiment se poate determina astfel:
a) Ks = ∑ min 0
q p
∑ q0p0
în care: ∑ q min p 0 reprezintă valoarea recalculată a producţiei
fabricate în limitele programate.
Valoarea recalculată a producţiei fabricate în limitele programate se
stabileşte comparând valoarea efectivă cu valoarea programată a
producţiei pe fiecare sortiment, luându-se în calcul valoarea minimă
rezultată în urma comparaţiei.
50

b) Ks = 1 − ∑ Δqp
∑ q0p0
în care: Δ q p reprezintă abaterile negative (nerealizările faţă de
programul de fabricaţie) pe sortimente.
c) Ks = ∑ i 02 qi + ∑ i 0
q′ i q′′
100 100
în care: q'i0 – ponderile valorice ale produselor la care nu s-a realizat
programul de fabricaţie;
q"i0 – ponderile valorice ale produselor la care programul de
fabricaţie a fost integral realizat sau depăşit;
iqi – indicele de realizare a programului de fabricaţie pe sortimente.
În urma calculului coeficientului mediu de sortiment, există
următoarele situaţii:
1) Ks = 1 – programul de fabricaţie a fost realizat la toate

sortimentele în proporţie de 100%
sau:
– programul de fabricaţie a fost realizat şi depăşit la
toate sortimentele, indiferent de proporţia de realizare.
2) Ks 〈 1 – programul de fabricaţie nu a fost realizat atât pe total,

cât şi pe sortimente, indiferent de proporţia de
nerealizare
sau:
– programul de fabricaţie a fost realizat şi depăşit pe
total; dar la cel puţin un sortiment nu s-a realizat
nivelul prevăzut (ca urmare a respectării principiului
necompensării)
Deoarece în practică există situaţii, cum ar fi: neîndeplinirea pro-

gramului la un singur sortiment, dar într-o proporţie foarte mare;
neîndeplinirea programului la mai multe sortimente, însă în proporţii mai
mici, este necesar să completăm analiza cu calculul coeficientului de
nomenclatură (Kn):
51

n
Kn = 1−
N
în care:
n – numărul de poziţii din nomenclatorul de produse la care nu s-au
respectat prevederile;
N – numărul total de poziţii din nomenclatorul de produse.
Obiectivele analizei programului de fabricaţie pe total şi pe
sortimente sunt:
– evidenţierea gradului de realizare a programului producţiei fizice
pe sortimente şi pe total;
– localizarea cauzelor ce au generat disfuncţionalităţi, pe sectoare
de activitate;
– formularea de măsuri pentru realizarea programului producţiei fizice.
Pentru exemplificarea metodologiei de analiză a realizării
programului de fabricaţie pe total şi pe sortimente vom prezenta situaţia
privitoare la planul de producţie, precum şi realizarea acestuia la
societatea comercială „X” (tabelul nr. 10).
Tabelul nr. 10
Programul de fabricaţie şi gradul de realizare a acestuia la S.C. „X”
Denu- Cantitatea (buc.) Preţ Valoarea producţiei
Nr. mire contractat (mii lei)
crt. sorti- Progra- Reali- (lei/buc.) programată realizată
ment mată zată
1 P1 32.250 35.625 30,0 967,500 1.068,75
2 P2 32.250 33.000 28,5 919,125 940,5
3 P3 32.250 28.500 28,5 919,125 812,25
4 P4 32.250 32.625 30,0 967,500 978,75
5 P5 22.500 22.950 575,0 12.937,500 1.3196,25
6 TOTAL x x x 16.710,75 16.996,5
52

Nr. Denu- Indicele de Abateri Valoarea Structura
crt.
mire realizare a negative producţiei producţiei
sorti- progra- (∆qp) recalculată (%)
ment mului de în limitele Progra- Reali-
producţie progr. mată zată
(Iq (%))
1 P1 110,46 - 967,5 5,79 6,29
2 P2 102,33 - 919,125 5,5 5,53
3 P3 88,37 -106,875 812,25 5,5 4,78
4 P4 101,16 - 967,5 5,79 5,76
5 P5 102 - 12.937,5 77,42 77,64
6 TOTAL 101,71 -106,875 16.603,8.75 100 100
16.603,875
a) Ks = = 0,9936
16.710,75
5,5 × 88,37 5,79 + 5,5 + 5,79 + 77,42
b) Ks = + = 0,9936
100 2 100
106,875
c) Ks = 1 − = 0,9936
16.710,75
1
Kn = 1 − = 0,8 (80%)
5
La firma analizată (tabelul nr. 10) se constată o depăşire a
volumului valoric al producţiei cu 1,71% (Iq = 101,71%), situaţie aparent
favorabilă. Din analiza efectuată constatăm o nerealizare de 106,875 mii
lei la sortimentul P3, în timp ce la celelalte patru sortimente realizările au
depăşit prevederile.
Calculând coeficientul mediu de sortiment, observăm că s-au
( )
respectat prevederile în proporţie de 99,36% Ks . Această situaţie se va
reflecta nefavorabil asupra rezultatelor firmei, deoarece, neadmiţându-se
principiul compensărilor între depăşirile de la anumite sortimente şi
nerealizările de la alte sortimente, beneficiarul acestor produse nu va
accepta depăşirile la cele 4 sortimente. Acest lucru se va reflecta pentru
firma analizată într-o producţie nevândută în valoare de 106,875 mii lei
(16.603,875 mii lei – 16.710,75 mii lei).
53

Mai mult decât atât, în cazul în care în contract a fost
prevăzut, beneficiarul produselor va accepta la toate produsele o
cantitate de produse reprezentând 88,37% din volumul contractat, adică
88,37% × 16.710,75 = 14.767,2897 mii lei.
În aceste condiţii, nerealizările efective ale firmei „×” vor fi:
14.767,2897 mii lei – 16.996,28 mii lei = - 2.228,0603 mii lei.
În concluzie, deşi producţia a fost realizată, piaţa nu va recunoaşte
decât 14.767,2897 mii lei, situaţie ce va genera o sporire a stocurilor de
produse finite la producător în valoare de 2.228,9603 mii lei. Aspectul
favorabil al depăşirii programului de fabricaţie la producţia contractată
este aparent, întrucât nerealizarea înregistrată la un sortiment atrage efecte
negative asupra valorificării celorlalte sortimente.
Pierderea firmei „×” poate fi şi mai mare dacă în contract sunt
prevăzute despăgubiri şi penalităţi pentru produsele nelivrate.
Pentru caracterizarea structurii producţiei, se folosesc ponderile (la
nivelul fiecărui tip de produs) şi coeficientul mediu de structură sau de
asortiment (la nivel de firmă). Ca şi în cazul precedent (coeficientul
mediu de sortiment), nivelul maxim al coeficientului mediu de structură
este 1.
Coeficientul mediu de structură (asortiment) se stabileşte pe baza
următoarelor relaţii:
a) Ka = 100 − ∑ Δg
(
∑ q min p 0
′
)
b) Ka =
(
∑ g1p 0
′
)
în care:
∑ Δg – suma modificării ponderilor pe fiecare sortiment,
indiferent de semnul matematic;
( )′
∑ q1p 0 – valoarea efectivă a producţiei recalculată în funcţie de
structura programată pe sortimente. Se determină astfel:
• înmulţind valoarea efectivă totală a producţiei cu structura
programată a acesteia pe fiecare sortiment în parte;
• sau înmulţind indicele mediu de îndeplinire a programului de fa-
bricaţie cu valoarea programată a producţiei pe fiecare sortiment în parte.
54

′
∑ (q min p 0 ) – valoarea producţiei executată în contul structurii
programate (se determină, prin compararea la nivelul fiecărui sortiment
în parte a valorii efective a producţiei cu valoarea efectivă a acesteia
recalculată în funcţie de structura programată, luând în calcul valoarea
minimă realizată în urma comparaţiei).
În cazul firmei „×”, coeficientul mediu de structură se stabileşte
astfel:
Ka =
= 100− ∑ (6,29 − 5,79) + (5,53 − 5,5) + (4,78 − 5,5) + (5,76 − 5,79) + (77,64 − 77,42) =
= 100− ∑(0,5 + 0,03 + 0,72 + 0,03+ 0,22) =
= 100−1,51= 98,49% sau 0,9849
PROBLEME REZOLVATE
UM
Valoarea producţiei
Nr. Denumirea
P0 P1
crt. produsului
(prevăzut) (realizat)
1 P1 mii lei 3.400 3.700
2 P2 mii lei 560 650
3 P3 mii lei 1.200 1.050
4 P4 mii lei 6.000 5.800
5 P5 mii lei 390 400
6 TOTAL mii lei 11.550 11.600
Se cere să se analizeze realizarea programului de fabricaţie pe
total şi pe sortimente.
Rezolvare
• Se utilizează coeficientul mediu de sortiment Ks . ( )
Determinarea coeficientului mediu de sortiment se bazează pe
principiul necompensării unor realizări la unele sortimente, cu depăşirile
înregistrate la alte sortimente:
Ks =
∑ q min p 0
∑ q 0p0
55

în care: ∑q min p0 reprezintă valoarea recalculată a producţiei
fabricate în limitele prevăzute, care se stabileşte comparând valoarea
efectivă cu valoarea prevăzută a producţiei pe fiecare sortiment,
luându-se în calcul valoarea minimă;
∑ q 0 p 0 - valoarea prevăzută a producţiei fabricate.
Se obţine:
Denumirea
UM qmin
produsului
P1 mii lei 3.400
P2 mii lei 560
P3 mii lei 1.050
P4 mii lei 5.800
P5 mii lei 390
TOTAL mii lei 11.200
11.200
Ks = ⋅ 100 = 96,97%
11.550
Evoluţia coeficientului mediu pe sortiment pune în evidenţă
proporţia de realizare a programului pe sortimente, precum şi numărul
acestora. Se constată că, deşi programul de producţie a fost depăşit
(realizările fiind de 11.600 mii lei faţă de 11.550 mii lei prevăzuţi), pe
sortimente realizarea a fost de 96,97%. Rezultă că, dacă nu există
suficiente stocuri la sortimentele nerealizate fizic, firma nu îşi va
onora obligaţiile contractuale faţă de beneficiari.
• Analiza producţiei fizice pe baza coeficientului mediu pe
sortiment trebuie completată cu coeficientul de nomenclatură (Kn):
n
Kn = 1 −
N
unde: n = numărul de poziţii la care s-a realizat programul;

N = numărul total de poziţii din program.
3
Pentru firma analizată, se obţine: K n = 1 − = 0,40
5
Coeficientul de nomenclatură arată că producţia nu a fost
realizată la 60% din produsele analizate. Se impune identificarea
cauzelor pe produse, care au condus la această situaţie.
56

Sortimente Indici de realizare a programului de fabricaţie (%)
V1 V2 V3 V4 V5 V6
A 120,0 96,0 100 99 100,5 93,2
B 100,2 136,0 100 99 100,5 54,5
C 243,5 242,5 100 99 100,5 99,9
TOTAL 118,5 129,5 100 99 100,5 83,4
Pe baza datelor de mai sus menţionate, analizaţi în care din
următoarele variante coeficientul mediu de sortiment este mai mic
decât 1 sau 100.
Rezolvare
( )
Între coeficientul mediu pe sortiment K s şi de structură K a ( )
şi nivelul indicelui de realizare a programului de fabricaţie (Iq) pot
exista următoarele corelaţii:
⎧K s < 1(100)
⎪
a) ⎨K a < 1(100 )
⎪I > (100)
⎩q
Această corelaţie reflectă faptul că la nivel de firmă depăşirea
realizată este efectul compensării nerealizărilor înregistrate la unele
sortimente, cu depăşirile de la alte sortimente. Conform datelor din
tabelul de mai sus, această corelaţie poate fi aplicată variantei a doua
a programului de fabricaţie.
⎧K s < 1(100)
⎪
b) ⎨K a = 1(100 )
⎪I < (100)
⎩q
Situaţia prezentată reflectă faptul că programul de producţie nu a

fost îndeplinit la nici un sortiment şi, în consecinţă, nici la nivel de
firmă, în aceeaşi proporţie, ceea ce reprezintă un aspect negativ al
activităţii desfăşurate de firmă. Varianta a patra a programului de
producţie se încadrează în cerinţele aplicaţiei descrise anterior.
57

⎧K s < 1(100)
⎪
c) ⎨K a < 1(100 )
⎪I < (100)
⎩q
Corelaţia de mai sus reflectă faptul că programul de producţie nu
a fost îndeplinit la nivel de firmă, datorită nerealizărilor înregistrate la
anumite sortimente care pot fi mai mari decât depăşirile aferente altor
sortimente. La aceeaşi situaţie (Iq < 100%) se poate ajunge şi atunci
când programul de producţie nu s-a realizat la nici un sortiment, dar în
proporţii diferite.
În aplicaţia prezentă, se constată că varianta a şasea de fabricaţie
se încadrează în cerinţele corelaţiei, mai sus descrisă.
În concluzie, în variantele: V2, V4 şi V6 coeficientul mediu de
sortiment este mai mic decât 1 sau 100.
3. În care din următoarele variante K s = 1(100), iar K a < 1(100 ) :

Sortimente Indici de realizare a programului de fabricaţie (%)
V1 V2 V3 V4 V5 V6
A 120,0 96,0 100 99 100,5 93,2
B 100,2 136,0 100 99 100,5 54,5
C 243,5 242,5 100 99 100,5 99,9
TOTAL 118,5 129,5 100 99 100,5 83,4
Rezolvare
Structura producţiei reprezintă ponderea pe care o deţine fiecare
sortiment în totalul producţiei. Pentru caracterizarea modului de
realizare a programului de producţie din punctul de vedere al
structurii, în procesul de analiză se utilizează coeficientul mediu de
structură sau asortiment ( K a ):
K a = 100 − ∑ Δg
în care: ∑ Δg = suma abaterilor negative ale ponderilor pe sortimente;
Pentru a rezolva cerinţele aplicaţiei de mai sus, în condiţiile în
care dispunem doar de indicii de realizare a programului de fabricaţie,
vom utiliza următoarea corelaţie:
58

⎧K s = 1(100)
⎪
⎨K a < 1(100)
⎪I > (100)
⎩q
Corelaţia prezentată poate fi întâlnită atunci când a avut loc o
depăşire a programului de producţie pe fiecare sortiment şi în medie la
nivel de firmă, însă în proporţii diferite. Varianta unu (V1) din programul
de fabricaţie întruneşte condiţiile cerute în aplicaţia de mai sus. Această
situaţie se apreciază în mod favorabil, dacă ritmurile de depăşire a
programului de fabricaţie pe sortimente au fost determinate de solicitările
clienţilor, iar sporul de producţie a avut desfacerea asigurată.
1.4. Analiza calităţii produselor

Calitatea poate fi definită ca măsura, gradul în care un produs sau
un serviciu, prin totalitatea caracteristicilor sale tehnice, economice,
sociale şi de exploatare, satisface nevoia pentru care a fost creat.
Analiza calităţii produselor diferenţiate pe clase de calitate se
poate realiza cu ajutorul următoarelor procedee:
A) La nivel de produs:
( )
1) coeficientul mediu de calitate pe produs K i determinat pe baza
indicilor claselor de calitate:
∑ qi Ki ∑ giKi
Ki = sau K i =
∑ qi 100
în care: qi – cantitatea fabricată din clasa de calitate „i”;
Ki – coeficientul clasei de calitate „i”;
gi – structura producţiei fabricate pe clase de calitate.
( )
2) coeficientul mediu de calitate Kei , determinat pe baza
coeficienţilor de echivalenţă:
∑ q i ⋅ Kei ∑ g i ⋅ Kei
Kei = sau
∑ qi 100
în care:
Kei = coeficientul de echivalenţă al clasei de calitate „i”.
59

3) preţul mediu de vânzare p i : ( )
∑ qi pi ∑ gi pi
pi = sau
∑ qi 100
în care: pi reprezintă preţul unitar al produselor din clasa de calitate „i”.
B) La nivel de firmă:
1) coeficientul mediu generalizat al calităţii:
Kg =
∑ gi Ki
100
în care: gi – structura producţiei fabricate pe produse;
K i – coeficientul mediu de calitate pe produs.
2) ponderea produselor de calitate superioară în valoarea totală a

producţiei diferenţiate pe clase de calitate (gs):
Valoarea produselor de calitate superioară

gs = ×100
Valoarea totală a produselor diferenţiate pe clase de calitate
Pentru exemplificare se folosesc datele din tabelul nr. 11.

( )
Coeficientul mediu de calitate K i determinat pe baza indicilor
claselor de calitate, conform datelor din tabelul nr. 11, are următoarele
valori, în perioada prevăzută (0) şi în perioada realizată (1):
K i0 =
∑ q i0 ⋅ K i
=
(9000 × 1) + (10.500 × 2) + (10.500 × 3) =
∑ q i0 30.000
61.500
= = 2,05
30.000
60

61

K i1 =
∑ qi1 ⋅ Ki
=
(10.560 × 1) + (9240 × 2) + (13.200 × 3) =
∑ qi1 33.000
68.640
= = 2,08
33.000
K i0 2,05
I = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 98,56%
K 2,08
i K i1
Deci, K i1 〉 K i0 – situaţia se apreciază ca fiind nefavorabilă.

În varianta aplicării formulei:
∑ gi ⋅ Ki
Ki =
100
∑ g i0 ⋅ K i (30 × 1) + (35 × 2 ) + (35 × 3) 205
K i0 = = = = 2,05
100 100 100
∑ g i1 ⋅ K i (32 × 1) + (28 × 2 ) + (40 × 3) 208
K i1 = = = = 2,08
100 100 100
Coeficientul mediu de calitate determinat pe baza coeficienţilor de

( )
echivalenţă Kei , aşa cum rezultă din tabelul nr. 11, are următoarele
valori:
∑ q i ⋅ Kei (9.000 × 1) + (10.500 × 0,8) + (10.500 × 0,6 )
Ke i = 0 = =
0 ∑ qi 30.000
0
23.700
= = 0,790
30.000
∑ q i ⋅ Kei (10.560 × 1) + (9240 × 0,8) + (13.200 × 0,6 )
Kei = 1 = =
1 ∑ qi 33.000
1
25.872
= = 0,784
33.000
62

Kei
I = 1 × 100 = 0,784 × 100 = 99,24%
Ke Kei 0,790
i 0
Deci, Kei1 < Kei0 – situaţia este nefavorabilă.
În varianta aplicării formulei:
∑ g i ⋅ Kei
Kei =
100
rezultatele analizei sunt următoarele:
Kei =
(30 × 1) + (35 × 0,8) + (35 × 0,6) = 79 = 0,790
0 100 100
Kei =
(32 × 1) + (28 × 0,8) + (40 × 0,6) = 78,4 = 0,784
1 100 100
Preţul mediu de vânzare, calculat pe baza datelor din tabelul nr. 11,
reprezintă un alt procedeu de apreciere a calităţii produselor în perioada
analizată, comparativ cu situaţia prevăzută.
∑ q i ⋅ p i (9000 × 0,5) + (10.500 × 0,4 ) + (10.500 × 0,3)
pi 0 = 0 = =
∑ qi 30.000
0
11.850
= = 0,3950 lei / buc.
30.000
sau:
pi 0 =
∑ g i 0 pi
=
(30 × 0,5) + (35 × 0,4) + (35 × 0,3) = 0,3950 lei/buc
100 100
pi1 =
∑ qi1 ⋅ pi
=
(10.560 × 0,5) + (9240 × 0,4) + (13.200 × 0,3) = 0,392 lei/buc.
∑ qi1 33.000
sau:
p i1 =
∑ g i1p i
=
(32 × 0,5) + (28 × 0,4) + (40 × 0,3) = 0,392 lei/buc.
100 100
Deci, pi1〈 pi 0 , ceea ce înseamnă o înrăutăţire a calităţii producţiei,
situaţie ce se va reflecta în reducerea rezultatelor firmei.
Pentru a caracteriza calitatea producţiei la nivel de firmă,
metodologia de analiză se prezintă astfel (tabelul nr. 12).
63

Tabelul nr. 12
Calculul coeficientului generalizat de calitate
Nr. Denu- Structura Coeficientul de Determinarea
crt. mirea producţiei calitate pe coeficientului generalizat
produ- produs de calitate
selor Pre- Reali- Pre- Reali- Pre- Rea- Recal-
văzut zat văzut zat văzut lizat culat
1 P1 40 35 1,6 1,4 0,640 0,490 0,560
2 P2 35 32 1,8 2,0 0,630 0,640 0,576
3 P3 25 33 2,2 1,9 0,550 0,627 0,726
TOTAL 100 100 x x 1,820 1,757 1,862
În baza datelor din tabelul nr. 12, analiza calităţii producţiei la nivel
de firmă, cu ajutorul coeficientului mediu generalizat al calităţii, se
desfăşoară astfel:
Δ Kg = Kg 1 − Kg 0 = 1,757 − 1,820 = − 0,063
Situaţia este favorabilă întrucât valoarea coeficientului de calitate
efectiv se apropie de 1 (calitatea I).
Modificarea coeficientului mediu generalizat al calităţii se explică
prin influenţa structurii producţiei (gi) şi a coeficientului mediu de calitate
( )
pe produs K i . Influenţele se stabilesc astfel:
1) Δg i = ∑ g i1 K i 0 − ∑ g i 0 K i 0 = Kg ′ − Kg 0 = 1,862 − 1,820 = + 0,042

100 100
Situaţia se explică prin faptul că a crescut ponderea acelui produs
care avea o calitate inferioară calităţii medii pe firmă (în cazul de faţă a
crescut ponderea produsului C, de la 25% la 33%; acest produs are o
calitate inferioară celei medii 1,82).
2) Δ K i = ∑ g i1 ⋅ K i1 − ∑ g i1 ⋅ K i 0 = Kg 1 − Kg ′ = 1,757 − 1,862 = − 0,105

100 100
Influenţa coeficientului de calitate pe produs asupra calităţii
producţiei la nivel de firmă este pozitivă, în sensul că s-a depus un efort
din partea firmei pe linia aprovizionării cu materii prime de calitate
superioară, folosirii unei forţe de muncă având o calificare ridicată şi
utilizarea unor mijloace fixe cu randament superior.
64

PROBLEME REZOLVATE
Clasa Cantitatea (buc) Preţ unitar (lei/buc)
de calitate P0 P1 P0 P1
Calitatea I 5.000 5.050 25.000 25.500
Calitatea a II-a 7.000 6.900 10.500 10.800
Calitatea a III-a 4.500 4.800 50.000 48.000
Calitatea a IV-a 1.300 1.350 100.000 95.000
TOTAL 17.800 18.100 – –
Se cere să se analizeze calitatea produselor utilizând indicatorii
de calitate cunoscuţi.
Rezolvare
Analiza calităţii produsului sau a serviciului se poate realiza cu
ajutorul indicatorilor:
• coeficientul mediu de calitate pe produs K i ( ) calculat cu
relaţia:
Ki = ∑q Ki i
sau K i =
∑g K
i i
∑q i 100
în care:
qi – volumul producţiei pe fiecare sortiment;
gi – ponderea fiecărui sortiment în totalul producţiei;
K i reprezintă coeficientul clasei de calitate.
Situaţia este favorabilă pentru firmă când coeficientul mediu de
calitate pe produs tinde către 1 ( K i → 1 , simbol al calităţii
(
superioare), prin descreştere K i1 < K i 0 . )
• preţul mediu de vânzare pi : ( )
p= ∑q p
i i
sau p =
∑g p
i i
∑q i 100
în care:
pi reprezintă preţul unitar al produselor din clasa de calitate „i”.
65

Nivelul calităţii pe baza preţului mediu de vânzare (Kp) poate fi
relevat prin raportul dintre preţul mediu de vânzare p1 şi cel aferent ( )
bazei de comparaţie p 0 : ( )
p1
Kp =
p0
Când Kp > 1, aceasta reflectă o îmbunătăţire a calităţii producţiei
pe produs ( p1 > p 0 ), ca efect al creşterii ponderii producţiei de calitate
superioară în totalul producţiei aferente produsului analizat.
Ki0 =
∑g K i0 i0
=
5.000 ⋅ 1 + 7.000 ⋅ 2 + 4.500 ⋅ 3 + 1.300 ⋅ 4
=
∑q i0 17.800
37.700
= = 2,12
17.800
K i1 =
∑ gi1 K i1 = 5.050 ⋅ 1 + 6.900 ⋅ 2 + 4.800 ⋅ 3 + 1.350 ⋅ 4 =
∑ q i1 18.100
38.650
= = 2,14
18.100
Ki 2,12
IK i = 0 ⋅ 100 = ⋅ 100 = 99,0654
K i1 2,14
Gradul de îmbunătăţire a calităţii producţiei ΔI K i ( ) se determină
astfel:
ΔI K i = 100 − ΔI K i = 100 – 99,0654 = 0,93 ≈ 1%
p0 = ∑q pi i
=
∑q i
5.000 ⋅ 25.000 + 7.000 ⋅ 10.500 + 4.500 ⋅ 50.000 + 1.300 ⋅ 100.000

= =
17.800
= 31.096
66

p1 =
∑q pi i
=
∑q i
5.050 ⋅ 25.500 + 6.900 ⋅10.800 + 4.800 ⋅ 48.000 + 1.350 ⋅ 95.000

= =
18.100
= 31.047
p1 31.047
Kp = = = 0,9984 (99,84%)
p0 31.096
Ponderea produselor de calitate superioară (calitatea I) în
valoarea totală a produselor diferenţiate pe clase de calitate (gs):
5.000
gs 0 = ⋅ 100 = 28,09%
17.800
5.050
g s1 = ⋅ 100 = 27,90% .
18.100
În condiţiile în care K i1 > K i 0 situaţia este nefavorabilă, indicele
coeficientului mediu de calitate pe produs fiind egal cu 99,0654, ceea
ce înseamnă o înrăutăţire a calităţii producţiei în proporţie de
aproximativ 1%. În mod identic, înrăutăţirea calităţii a condus la
scăderea preţului unitar actualizat a produselor în proporţie de 0,16%.
Ponderea produselor de calitate superioară (calitatea I) a scăzut de la o
perioadă la alta de la 28,09% la 27,9%, ceea ce se reflectă în scăderea
preţului mediu şi a coeficientului mediu de calitate.

Denumirea Cantitatea Coeficientul de
produsului (buc) calitate pe produs
P0 P1 P0 P1
P1 5.000 5.050 1,9 2,2
P2 7.000 6.900 1,3 1,5
P3 4.500 4.800 2,3 1,8
P4 1.300 1.350 2,4 2,1
TOTAL 17.800 18.100 – –
Se cere să se analizeze influenţa factorilor asupra variaţiei
calităţii produselor.
67

Rezolvare
La nivel de firmă, analiza calităţii se poate realiza cu ajutorul
coeficientului mediu generalizat al calităţii:
KG = ∑g K i i
100
în care: gi – structura producţiei fabricate pe produse;
K i – coeficientul mediu de calitate pe produs.
Structura producţiei, determinată pe baza datelor din tabelul
anterior este redată în continuare, astfel:
Structura producţiei
Denumirea
UM (gi)
produselor
P0 P1
P1 % 28,09% 27,90%
P2 % 39,33% 38,12%
P3 % 25,28% 26,52%
P4 % 7,30% 7,46%
TOTAL % 100% 100%
Analiza influenţei factorilor asupra coeficientului mediu de

calitate este următoarea:
Δ KG = KG1 − KG 0 = 1,8196 − 1,8017 = 0,0179
27,9 ⋅ 2,2 + 38,12 ⋅ 1,5 + 26,52 ⋅ 1,8 + 7,46 ⋅ 2,1
KG1 = = 1,8196
100
28,09 ⋅ 1,9 + 39,33 ⋅ 1,3 + 25,28 ⋅ 2,3 + 7,30 ⋅ 2,4
KG 0 = = 1,8017
100
din care:
1. influenţa structurii producţiei:
Δg i(Δ KG ) =
∑g i1 Ki0
−
∑g i0 Ki0 r
= KG − KG 0 =
100 100
= 1,8146 − 1,8017 = +0,0129
r 27,90 ⋅ 1,9 + 38,12 ⋅ 1,3 + 26,52 ⋅ 2,3 + 7,46 ⋅ 2,4
KG = = 1,8146
100
68

2. influenţa coeficientului mediu de calitate:
ΔKi =
∑g i1 K i1
−
∑g i1 Ki0 r
= KG1 − KG =
100 100
= 1,8196 − 1,8146 = +0,0050
Coeficientul mediu de calitate se înrăutăţeşte de la o perioadă la

alta datorită alterării calităţii produselor, variaţia globală în mărimi
absolute a acestuia, datorat tuturor factorilor de influenţă este de
0,0179. Calitatea este influenţată atât de structura producţiei, cât şi de
coeficientul mediu de calitate pe produs.
69

2. ANALIZA CHELTUIELILOR FIRMEI
Cheltuielile reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru

consumurile, lucrările executate şi serviciile prestate de terţi, remunerarea
personalului, executarea unor obligaţii legale sau contractuale, constituirea
amortizărilor şi provizioanelor, consumuri excepţionale.
Costurile reprezintă totalitatea consumurilor exprimate în formă
bănească pe care le efectuează firma în vederea realizării unei anumite
producţii sau a unui singur produs.
2.1. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor

totale ale firmei
Rolul analizei cheltuielilor aferente veniturilor totale ale firmei este
de a evidenţia evoluţia acestora în dinamică şi pe structură, precum şi
factorii care influenţează asupra nivelului lor, în scopul identificării
rezervelor de reducere a acestora.
Orice analiză a cheltuielilor, pe total sau pe categorii de activităţi, se
face în strânsă corelare cu categoriile de venituri la a căror realizare
concură (tabelul nr. 1).
Se constată că, la nivel de firmă, creşterea în sumă absolută a
cheltuielilor este devansată de creşterea veniturilor. O situaţie asemă-
nătoare se înregistrează la nivelul activităţii de exploatare, în timp ce la
celelalte activităţi situaţia este diferită de la o perioadă la alta datorită
naturii acestor activităţi dependente de condiţiile concrete din economie
(apelarea la credite bancare ca efect al blocajului financiar; deprecierea
monedei naţionale în raport cu celelalte valute etc.).
70

Tabelul nr. 1
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale
Venituri Ponderea veniturilor în total (%)
Nr. An bază An curent An bază An curent
crt. Activităţi Programat Realizat Pro- Realizat
gramat
0 1 2 3 4 5 6 7
1. Exploatare 122.875 165.600 182.045 97,7 92,0 92,98
2. Financiară 2.708 14.400 13.853 2,1 8,0 7,0
3. Extraordinară 134 - 39 0,2 - 0,02
TOTAL 125.717 180.000 195.937 100,0 100,0 100,0
MODIFICAREA VENITURILOR
Nr. Activităţi în mărimi absolute (lei) în mărimi relative (%)
crt. 3-2 4-2 4-3 (3/2)100 (4/2)100 (4/3)100
8 9 10 11 12 13 14 15
1. Exploatare +42.725 +59.170 +16.445 134,8 148,1 109,9
2. Financiară +11.692 +11.145 -547 531,7 511,5 96,2
3. Extraordinară -134 -95 +39 - - -
TOTAL +54.283 +70.220 +15.937 143,2 155,9 108,9
Ponderea cheltuielilor
Cheltuieli În total (%)
Nr. Activităţi An bază An curent An An curent
crt. Progra- Realizat bază Pro- Reali-
mat gramat zat
0 1 2 3 4 5 6 7
1. Exploatare 111.869 137.448 156.165 97,6 92,0 91,89
2. Financiară 2.593 11.952 13.820 2,2 8,0 8,1
3. Extraordinară 97 - 25 0,2 - 0,01
TOTAL 114.559 149.400 170.010 100 100 100
Rata
Nr. MODIFICAREA CHELTUIELILOR De eficienţă
crt. Activi- A cheltuielilor
tăţi lei % An An curent
ba-
ză
3-2 4-2 4-3 (3/2)x (4/2)x (4/3)x Pro- Reali-
x100 x100 x100 gra- zat
mat
8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
1. Exploa- +25.579 +44.296 +18.717 122,8 139,6 113,6 910,4 830,0 857,8
tare
2 Finan- +9.359 +11.227 +1.868 460,9 532,9 115,6 957,5 830,0 997,6
ciară
3. Extraor- -97 -72 +25 - 25,7 - 723,9 - 641,0
dinară
Total +34.841 +55.451 +20.610 130,4 148,4 113,8 911,2 830,0 867,7
71

Din punct de vedere al evoluţiei ratei medii de eficienţă a
cheltuielilor totale, rata de eficienţă a cheltuielilor programată este
superioară celei din perioada de bază, în timp ce rata de eficienţă a
cheltuielilor totale realizată este inferioară celei programate, în special
datorită creşterii cheltuielilor financiare la 1000 lei venituri financiare.
Pentru evidenţierea factorilor care influenţează rata medie de
eficienţă a cheltuielilor totale, se impune efectuarea analizei de tip
factorial, utilizând datele din tabelul nr. 1.
Analiza în dinamică a modificării ratei medii de eficienţă a
cheltuielilor totale (sau „cheltuieli la 1000 lei venituri totale”) se poate
realiza atât prin compararea nivelului programat din anul curent (pr) cu
nivelul realizat în perioada de bază (simbolizat cu „0”), cât şi prin
compararea nivelului realizat din anul curent (simbolizat cu „1”) cu
nivelul programat (pr), astfel:
∑ gi pr ⋅ rci pr ∑ gi 0 ⋅ rci 0
ΔRc = Rc pr − Rc 0 = − =
100 100
= 830,0 − 911,2 = −81,2 lei
şi
∑ gi1 ⋅ rci1 ∑ gi pr ⋅ rci pr
ΔRc = Rc1 − Rc pr = − =
100 100
= 867,7 − 830 = +37,7 lei

1) influenţei modificării structurii veniturilor pe categorii de
activităţi:
∑ gi pr ⋅ rci 0
Δgi = − Rc 0
100
0,92 × 910,4 = 837,568
0,08 × 957,5 = 76,6
0 × 723,9 = 0
914,168
Δgi = 914,168 – 911,2 = 2,968 lei

şi
72

∑ gi1 ⋅ rci pr
Δgi = − Rc pr
100
0,9298 × 830 = 771,734
0,07 × 830 = 58,1
0,0002 × 0 = 0
829,834
Δgi = 829,834 – 830,0 = - 0,166 lei
2) influenţei modificării ratei de eficienţă a cheltuielilor pe

categorii de venituri:
∑ gi pr ⋅ rci 0
Δrci = Rc pr − = 830 − 914,168 = −84,168 lei
100
şi
∑ gi1 ⋅ rci pr
Δrci = Rc1 − = 867,7 − 829,834 = +37,866 lei
100
În urma analizei efectuate se constată că, deşi a fost programată o

îmbunătăţire a eficienţei cheltuielilor pe total activitate, bazată pe
reducerea cheltuielilor la 1000 lei venituri totale, la finele perioadei
analizate se înregistrează o situaţie inversă, deoarece indicele cheltuielilor
totale (Ict) devansează indicele veniturilor totale (Iv), respectiv Ict > Iv
(113,8% > 108,9%).
Structura veniturilor, ca factor de influenţă, reflectă dinamica
veniturilor pe categorii de activităţi, cu precădere creşterea ponderii
veniturilor din activitatea de exploatare, ceea ce constituie un aspect
pozitiv datorită cererii în exces la anumite produse.
Influenţa modificării structurii poate fi considerată ca favorabilă
doar în a doua situaţie (când s-a comparat nivelul realizat al ratei de
eficienţă din perioada curentă cu nivelul programat). Aceasta s-a datorat
faptului că structura veniturilor s-a modificat în sensul creşterii ponderii
activităţii de exploatare, a cărei rată de eficienţă era superioară ratei medii
programate la nivel de firmă.
73

Rata de eficienţă a cheltuielilor pe categorii de venituri influenţează
în mod favorabil, în prima situaţie, ceea ce a condus la creşterea ratei
medii de eficienţă în perioada programată faţă de perioada de bază cu
84,168 lei. Situaţia de fapt, respectiv analiza nivelului programat
comparativ cu cel realizat în anul de bază, denotă o creştere a ratelor de
eficienţă la nivelul activităţii de exploatare şi financiare.
Însă, în cel de-al doilea caz, influenţa acestui factor este
nefavorabilă, respectiv a condus la scăderea ratei medii de eficienţă cu
37,866 lei; situaţia se datorează scăderii ratelor de eficienţă la nivelul
activităţii de exploatare şi financiare, în perioada analizată, faţă de nivelul
realizat în perioada de bază.
În ceea ce priveşte rata de eficienţă a cheltuielilor pe categorii de
venituri, semnalăm înregistrarea unei situaţii nefavorabile la nivelul
activităţii de exploatare şi financiare constând în scăderea acesteia cu
27,8 lei şi, respectiv, 167,6 lei (Icex > Ivex şi Icf > Ivf).
Trebuie să avem în vedere că, în cursul perioadei analizate, inflaţia
influenţează atât nivelul veniturilor, cât şi nivelul cheltuielilor care stau la
baza determinării ratei medii de eficienţă.
Modificarea nivelului ratei medii de eficienţă a cheltuielilor totale
se reflectă în mărimea rezultatului exerciţiului înaintea impozitării, astfel:
(
− Rc1 − Rc pr ) ∑ vi1
1.000
= (867,7 − 830)
195.937
1.000
= −7.386,8 lei
Se evidenţiază în felul acesta influenţa nefavorabilă pe care o

exercită scăderea ratei medii de eficienţă a cheltuielilor totale asupra
rezultatului exerciţiului, în sensul diminuării acestuia cu 7.386,8 lei.
2.2. Analiza cheltuielilor de exploatare

Cheltuielile de exploatare deţin ponderea în totalul cheltuielilor, suma
lor fiind în strânsă dependenţă cu realizarea obiectului de activitate al firmei.
Analiza cheltuielilor aferente activităţii de exploatare se realizează
cu ajutorul indicatorilor:
1. Cheltuieli la 1000 lei venituri din exploatare, pe categorii de
cheltuieli:
ce
Ce1000
i = i ⋅ 1000
Ve
74

2. Rata medie de eficienţă a cheltuielilor de exploatare:
n n
∑ ce j ∑ g jrce j
i =1 i =1
Rce = n
⋅ 1000 sau Rce =
∑ ve j 100
i =1
ve j ce j
gj = ⋅ 100 şi rce j = ⋅ 1000
Ve ve j
în care:
Rce – rata medie de eficienţă a cheltuielilor de exploatare;
n
∑ ve j – suma veniturilor din exploatare pe tipuri de activităţi;
i =1
n
∑ ce j – suma cheltuielilor de exploatare pe tipuri de activităţi;
i =1
gj – structura veniturilor din exploatare pe tipuri de activităţi;
rcej – rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare la 1000 lei
venituri pe tipuri de activităţi.
Metodologia de analiză a influenţei factorilor este similară celei
prezentată la pct. 2.1.
Principala componentă a cheltuielilor la 1000 lei venituri din
exploatare o reprezintă cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri.
Modelele de analiză utilizate în acest caz sunt:
∑ qv ⋅ c
1. C1000 = ⋅ 1000
∑ qv ⋅ p
∑ g i ci
2. C1000 =
100
în care:
qv –volumul fizic al producţiei vândute pe produse;
gi – structura producţiei vândute pe produse;
p – preţurile medii de vânzare unitare (exclusiv TVA);
c – costurile complete unitare;
c1000
i – cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri pe produse.
75

Pentru analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri se vor utiliza
datele din tabelul nr. 2.
Tabelul nr. 2
Factori de influenţă ai cheltuielilor totale
la 1 000 lei cifră de afaceri
- lei –
Realizat
Nr. Indicatori Simbol
an de anul
crt.
bază curent
1. Volumul fizic al producţiei
vândute exprimat în:
– preţuri medii de vânzare unitare Σqvp 113.678 180.772
– costuri complete unitare Σqvc 111.869 156.165
2. Volumul fizic efectiv al
producţiei vândute exprimat în:
– preţuri medii de vânzare unitare Σqv1p0 - 178.500
din anul de bază
– costuri complete unitare din nul Σqv1c0 - 155.500
de bază
3. Cheltuieli la 1000 lei CA (lei) C1000 984,1 863,9
Potrivit primului model, analiza factorială şi cuantificarea influenţei

factorilor se prezintă astfel:
ΔC1000 = C10001 − C1000
0 = 863,9 − 984,1 = −120,2 lei
Reducerea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 120,2 lei este
apreciată ca favorabilă având în vedere principalul efect pe care îl
generează, respectiv creşterea sumei profitului cu 21.728 lei.
Modificarea nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri se
explică prin:
1. Influenţa modificării structurii producţiei vândute pe produse:
∑ qv1c 0 ∑ qv 0 c 0 155.500
Δgi = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 = ⋅ 1000 − 984,1 =
∑ qv1p 0 ∑ qv 0 p 0 178.500
= 871,1485 − 984,1 = −112,9515 lei
76

Structura producţiei vândute a avut o influenţă favorabilă, deoarece
modificarea sa a determinat scăderea cheltuielilor la 1000 lei cifră de
afaceri cu 112,9515 lei. Situaţia se datorează creşterii ponderii produselor
al căror nivel al cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pe produs era
inferior nivelului mediu realizat în anul de bază.
2. Influenţa modificării preţurilor medii de vânzare unitare:
∑ qv1c 0 ∑ qv1c 0
Δp = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 =
∑ qv1p1 ∑ qv1p 0
155.500 155.500
= ⋅ 1000 − ⋅ 1000 =
180.772 178.500
= 860,1996 − 871,1485 = −10,9489 lei
Modificarea preţurilor medii de vânzare unitare a exercitat o
influenţă favorabilă asupra nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de
afaceri, determinând diminuarea acestuia cu 10,9489 lei. Această situaţie
este rezultatul creşterii preţurilor de vânzare comparativ cu cele realizate
în anul de bază la categoria de produse care deţin o pondere însemnată în
totalul vânzărilor. Cauzele modificării preţurilor de vânzare sunt diverse:
schimbarea raportului dintre cerere şi ofertă, îmbunătăţirea calităţii
produselor, schimbarea destinaţiei produsului, acordarea de bonificaţii,
marca de fabrică, intervenţia statului, evoluţia cursului de schimb etc.
3. Influenţa modificării costurilor unitare:
∑ qv1c1 ∑ qv1c 0
Δc = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 =
∑ qv1p1 ∑ qv1p1
155.500
= 863,9 − ⋅ 1000 =
180.772
= 863,9 − 860,1996 = +3,7 lei
Costurile complete unitare au contribuit la depăşirea cu 3,7 lei a
nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri, conducând la scăderea
profitului aferent cifrei de afaceri. Situaţia de fapt se datorează depăşirii
costurilor realizate în perioada curentă faţă de cele realizate în perioada
anterioară, la produsele care deţin ponderea majoritară în totalul vânzărilor.
Influenţa cu semnul „+” a costurilor o considerăm nefavorabilă în
cazul depăşirii consumurilor specifice normate, scăderii productivităţii
muncii, diminuării gradului de utilizare a capacităţii de producţie şi altor
77

cauze care exprimă disfuncţionalităţi în activitatea firmei. Influenţa în
cauză poate fi apreciată ca favorabilă (justificată) atunci când folosirea
unor materii prime de calitate superioară celor din perioada anterioară se
reflectă în îmbunătăţirea calităţii produselor şi creşterea preţurilor de
vânzare ale acestora.
În concluzie, pentru a depista cauzele care au determinat modifica-
rea costurilor unitare este importantă aprofundarea analizei influenţei
costurilor unitare, în funcţie de factorii specifici ai firmei analizate.
2.3. Analiza cheltuielilor variabile şi fixe

Cheltuielile reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru: consu-
murile, lucrările executate şi serviciile prestate de terţi; remunerarea
personalului; executarea unor obligaţii legale sau contractuale; constitui-
rea amortizărilor şi provizioanelor; consumurile excepţionale.
După comportamentul lor în raport cu volumul de activitate,
cheltuielile se împart în: variabile şi fixe. Pe termen lung există tendinţa
de variabilitate a tuturor cheltuielilor. Privite însă pe termen scurt, în
condiţii economice relativ stabile, cheltuielile pot fi variabile şi fixe în
funcţie de modul de participare a acestora la realizarea activităţii.
2.3.1. Analiza cheltuielilor variabile

Cheltuielile variabile sunt cheltuieli aferente activităţii de exploatare,
modificându-se proporţional sau neproporţional cu volumul de activitate.
Scopul analizei cheltuielilor variabile îl reprezintă elaborarea unor
politici de producţie şi vânzare optime, realizarea de previziuni şi bugete ale
costurilor în condiţii de eficienţă, furnizarea de informaţii pentru funda-
mentarea deciziilor de preţ şi optimizarea diferitelor strategii ale firmei etc.
Analiza cheltuielilor variabile poate avea în vedere următoarele
probleme:
A. Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor variabile (la 1000 lei
venituri şi ca sumă totală).
B. Analiza factorială a cheltuielilor variabile.
C. Estimarea evoluţiei probabile a cheltuielilor variabile.
A. Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor variabile se
realizează pe baza datelor din tabelul nr. 3.
78

Tabelul nr. 3
Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor variabile
- lei –
Perioa- Perioada curentă %
Nr.
crt.
da pre- Pre- Reali- ⎛ P1 ⎞
Indicatori cedentă văzut zat ⎜⎜ ⎟⎟
Pn-1 P0 P1 ⎝ P0 ⎠
1. Cheltuieli de exploatare
95.088 125.100 132.741 106,11
variabile
2. Cheltuieli variabile aferente
90.350 121.350 130.086 107,20
cifrei de afaceri
3. Cheltuieli variabile aferente
91.284 x 130.150 x
cifrei de afaceri recalculate
4. Venituri din exploatare 122.875 165.600 182.045 109,93
5. Cifra de afaceri 116.331 164.500 180.772 109,89
6. Cifra de afaceri recalculată 112.841 x 184.387 x
7. Cheltuieli variabile la 1000
773,85 755,43 729,16 96,52
venituri din exploatare (lei)
8. Cheltuieli variabile la 1000
776,66 737,69 719,61 97,55
lei cifră de afaceri
Urmărind evoluţia cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din

exploatare şi, respectiv, cifra de afaceri, faţă de realizările anului
precedent şi prevederi, rezultă o scădere a nivelului acestora. Într-un
asemenea caz, în activitatea practică de analiză trebuie să se motiveze
factorii care au generat această situaţie, pentru a dimensiona, în
perioadele viitoare, măsurile de reducere a costurilor.
B. Analiza factorială a cheltuielilor variabile poate avea ca obiect
nivelul cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare, nivelul
cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri, precum şi suma absolută
a cheltuielilor variabile aferente producţiei fabricate.
În cazul utilizării indicatorului cheltuieli variabile la 1000 lei cifră
de afaceri, modelul de analiză este următorul:
∑ qv ⋅ cv
C1000
v = ⋅ 1000
∑ qv ⋅ p
în care: cv – costurile variabile unitare.
79

Metodologia de stabilire a influenţelor factorilor, pe baza datelor
din tabelul nr. 3 este următoarea:
ΔC1000
v = C1000 1000
v1 − C v 0 = 719,61 − 737,69 = −18,08 lei
1. Influenţei modificării structurii producţiei vândute pe produse:

∑ qv1c 0 ∑ qv 0cv 0
Δgi = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 =
∑ qv1p 0 ∑ qv 0 p 0
130.150
= ⋅ 1000 − 737,69 =
184.387
= 705,85 − 737,69 = −31,84
2. Influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare:

∑ qv1c 0 ∑ qv1cv 0
Δp = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 =
∑ qv1p1 ∑ qv1p 0
130.150 130.150
= ⋅ 1000 − ⋅ 1000 =
180.772 184.387
= 719,97 − 705,85 = +14,12
3. Influenţei modificării costurilor variabile unitare:

∑ qv1cv1 ∑ qv1cv 0
Δc = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 =
∑ qv1p1 ∑ qv1p1
130.150
= 719,61 − ⋅ 1000 = 719,61 − 719,97 = −0,36 lei
180.772
Se constată că la finele perioadei analizate s-a înregistrat, comparativ cu

nivelul prevăzut, o scădere cu 18,08 lei a cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră
de afaceri, ceea ce înseamnă o economisire a resurselor firmei.
Economia înregistrată ca urmare a scăderii cheltuielilor variabile la
1000 lei cifră de afaceri s-a datorat, pe de o parte, influenţei favorabile a
structurii producţiei vândute pe produse (ca urmare a creşterii ponderii
acelor produse care au o cheltuială variabilă la 1000 lei cifră de afaceri pe
produs inferioară mediei prevăzute la nivel de firmă), iar pe de altă parte,
scăderii costurilor variabile unitare.
80

C. Estimarea evoluţiei probabile a cheltuielilor variabile
Estimarea evoluţiei cheltuielilor variabile totale şi a nivelului
acestora la 1000 lei cifră de afaceri este necesară în:
• elaborarea bugetului de venituri şi cheltuieli;
• elaborarea studiilor de fezabilitate;
• evaluarea economică a firmei.
Ca modalităţi practice de soluţionare pot fi avute în vedere două
variante:
1) fără a considera că inflaţia afectează rentabilitatea firmei:
Cvp =
1
1000
( CAp ⋅ Cv1000
1 )
în care:
CAp – cifra de afaceri previzionată;
Cv 1000
1 – nivelul realizat al cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri.
CAp = CA1 · ICA
De exemplu: CAp = 180.772 · 110% = 198.849 lei
1
Cvp = (198.849 ⋅ 719,61) = 143.094 lei
1000
2) considerând că inflaţia afectează rentabilitatea firmei:
Ştiind că inflaţia afectează în egală măsură suma veniturilor, precum şi
cea a cheltuielilor, iar raportul dintre indicele mediu al preţurilor de
cumpărare şi, respectiv, indicele mediu al preţurilor de vânzare este de 1,095
se corectează suma cheltuielilor variabile estimate cu acest raport:
[
Cvp = CAp ⋅ Cv1000
1 ] IpIv = 143.094 ⋅1,095 = 156.687 lei.
2.3.2. Analiza cheltuielilor fixe
Cheltuielile fixe propriu-zise sunt cele a căror mărime rămâne
relativ constantă indiferent dacă, în cadrul unei capacităţi de producţie
date, volumul producţiei creşte sau scade.
Cheltuielile relativ fixe sunt formate din acele cheltuieli de
producţie care manifestă o mai mare sensibilitate faţă de modificarea
volumului fizic al producţiei, respectiv în raport cu măsura în care este
utilizată capacitatea de producţie a firmei.
81

În ansamblu, cota cheltuielilor fixe ce revine pe unitatea de produs,
depinde de suma lor totală şi de volumul fizic al producţiei sau vânzărilor
firmei.
Analiza cheltuielilor fixe vizează următoarele aspecte:
2.3.2.1. Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor fixe.
2.3.2.2. Analiza factorială a cheltuielilor fixe la 1000 lei venituri din
exploatare sau cifră de afaceri.
2.3.2.3. Estimarea nivelului probabil al cheltuielilor fixe.
2.3.2.1. Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor fixe

Studierea dinamicii cheltuielilor fixe este necesară pentru a
cunoaşte evoluţia în raport cu cifra de afaceri sau cu producţia fabricată.
Pentru o firmă s-au extras următoarele date (tabelul nr. 4.):
Tabelul nr. 4
Nivelul cheltuielilor fixe şi corelaţia acestora cu cifra de afaceri
Ponderea cheltuielilor
Anii Cheltuielile Cifra de afaceri fixe în totalul cheltuielilor
lei % lei % %
t-4 4.062 100 26.041 100 15
t-3 6.301 155 43.663 168 15
t-2 9.626 237 62.859 241 15
t-1 16.780 413 116.331 447 15
t 23.425 577 180.772 694 15
Din analiza datelor rezultă comportamentul caracteristic al

cheltuielilor fixe în raport cu cifra de afaceri, respectiv caracterul lor
constant, indiferent de volumul producţiei fabricate, şi, implicit, al cifrei
de afaceri realizate.
Etapa următoare în analiza cheltuielilor fixe o constituie analiza
structurii acestora, pe categorii de cheltuieli (natura lor), respectiv
amortizări, salarii, materiale etc.
82

2.3.2.2. Analiza factorială a cheltuielilor fixe la 1000 lei venituri
din exploatare sau cifră de afaceri
Eficienţa cheltuielilor fixe poate fi caracterizată şi analizată prin
nivelul lor la 1000 lei cifră de afaceri, folosind modelul următor:
Cf Cf
C1000
f = ⋅ 1000 sau ⋅ 1000
CA ∑ qv ⋅ p
în care:
Cf – suma cheltuielilor fixe;
CA – cifra de afaceri.
Analiza factorială a nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de
afaceri se realizează pe baza datelor din tabelul nr. 5, potrivit metodo-
logiei prezentate în continuare.
Tabelul nr. 5
Factori de influenţă ai cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri
(lei)
Nr. Progra- Realizat
crt. Indicatori mat P1 %
P0
1. Volumul fizic al producţiei 142.340 180.772 127
vândute exprimat în preţ
mediu de vânzare unitar
2. Suma cheltuielilor fixe 20.468 23.425 114
3. Volumul fizic efectiv al pro- - 175.500 -
ducţiei vândute exprimat în preţ
mediu de vânzare programat
4. Cheltuieli fixe la 1000 lei cifră 143,8 129,58 90
de afaceri
ΔC1000
f = Cf11000 − Cf 01000 = 129,58 − 143,8 = −14,22 lei
1. Influenţei modificării cifrei de afaceri:
Cf 0 Cf 0
ΔCA = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 sau
CA1 CA 0
ΔCA =
Cf 01000
− Cf 01000 I CA =
∑ qv1p1 ⋅ 100
I CA ∑ qv 0 p 0
83

20.468
ΔCA = ⋅ 1000 − 143,8 = 113,22 − 143,8 = −30,58 lei
180.772
1.1. Influenţei modificării volumului fizic al producţiei vândute:
Cf 0 Cf 0
Δqv = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 sau
∑ qv 1p 0 ∑ qv 0 p 0
Δqv =
Cf 01000
− Cf 01000 I qv =
∑ qv 1p 0 ⋅ 100
I qv ∑ qv 0 p 0
20.468
Δqv = ⋅ 1000 − 143,8 = 116,63 − 143,8 = −27,17 lei
175.500
1.2. Influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare
(exclusiv TVA)
Cf 0 Cf 0
Δp = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 sau
∑ qv 1p1 ∑ qv 1p 0
Cf 01000 Cf 01000
Δp = −
I CA I qv
Δp = 113,22 – 116,63 = -3,41 lei
2. Influenţei modificării sumei cheltuielilor fixe:
Cf1 Cf
Δcf = ⋅ 1000 − 0 ⋅ 1000 sau
CA1 CA1
Cf 01000
Cf11000 −
I CA
ΔCf = 129,58 – 113,22 = +16,36 lei
Corelaţia de bază care permite aprecierea eficienţei cheltuielilor
fixe presupune creşterea mai rapidă a cifrei de afaceri faţă de creşterea
cheltuielilor fixe (ICA > Icf).
În cazul firmei analizate se constată o reducere a nivelului realizat
al cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri, comparativ cu nivelul
programat, cu 14,22 lei. Această situaţie confirmă respectarea corelaţiei
de bază dintre indicele cifrei de afaceri şi indicele cheltuielilor fixe
(ICA > Icf, respectiv 127% > 114%).
84

Efectul favorabil al creşterii cifrei de afaceri prin cele două
componente ale sale (volumul fizic al producţiei vândute şi preţul mediu
unitar), ca factori care influenţează invers proporţional asupra fenomenului
analizat, constă în scăderea cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri.
Suma cheltuielilor fixe, ca factor care influenţează direct propor-
ţional asupra indicatorului analizat, a crescut, conducând implicit la creş-
terea acestuia. Trebuie continuată analiza în scopul identificării cauzelor
care au determinat creşterea cheltuielilor fixe, în vederea luării măsurilor
vizând intrarea în normalitate (ICA > Icf).
2.3.2.3. Estimarea nivelului probabil al cheltuielilor fixe
Cunoscând realizările perioadei analizate, precum şi faptul că în
perioada următoare se prognozează, de exemplu, o creştere a cifrei de
afaceri cu 15%, pe baza datelor din tabelul nr. 6., se poate estima nivelul
probabil al cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri.
Tabelul nr. 6
Estimarea cheltuielilor fixe
–lei –
Nr. Realizări
crt. Indicatori (perioada analizată)
1. Cifra de afaceri 180.772
2. Suma cheltuielilor fixe 23.425
3. Cheltuieli fixe la 1000 lei cifră de 129,58
afaceri (lei)
1
C1000
f = 129,58 ⋅ = 112,68 lei
1,15
2.4. Analiza cheltuielilor materiale şi salariale

Cheltuielile de producţie au un caracter complex, îmbrăcând forme
diverse în funcţie de criteriile ce se au în vedere la clasificarea acestora.
Astfel, structurând cheltuielile de producţie după natura lor, distingem
cheltuieli materiale, cheltuieli salariale şi cheltuieli financiare.
2.4.1. Analiza cheltuielilor materiale
Cheltuielile materiale pot fi analizate pe elemente componente,
respectiv cheltuieli cu materialele şi cheltuieli cu amortizarea.
85

A. Analiza cheltuielilor cu materialele
Cheltuielile cu materialele pot fi calculate prin scăderea cheltuie-
lilor cu amortizarea din totalul cheltuielilor materiale.
Analiza cheltuielilor cu materialele se efectuează cu ajutorul indicato-
rului: cheltuieli cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri sau venituri din
exploatare.
Modelul de analiză a cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de
afaceri este următorul:
∑ qv ⋅ cm ⋅ 1000 cm = csj ⋅ pj
C1000 = ∑
∑ qv ⋅ p
m
în care: cm – costurile cu materialele pe unitate de produs;

csj – consumul specific din resursa materială j;
pj – preţul de aprovizionare al resursei materiale j.
Sistemul de factori care influenţează asupra nivelului cheltuielilor
cu materialele este următorul:
Δg
ΔC 1000 Δp Δcsj
m
Δcm
Δpj
Pentru exemplificare, se folosesc datele din tabelul nr. 7.
Tabelul nr. 7
Analiza cheltuielilor materiale la 1 000 lei cifră de afaceri
–lei –
Nr. Programat Realizat
crt. Indicatori (P0) (P1)
1. Volumul fizic al producţiei vândute,
exprimat în:
- preţuri medii de vânzare unitare; 142.340 180.772
- costurile cu materialele pe unitatea de 76.150 96.134
produs
2. Volumul fizic efectiv al producţiei vândute,
exprimat în:
- preţuri medii de vânzare unitare programate - 175.150
- costurile cu materialele unitare - 95.170
programate
3. Suma cheltuielilor cu materialele recal- - 94.500
culate în funcţie de volumul efectiv al pro-
ducţiei vândute, consumurile specifice efec-
tive şi preţurile de aprovizionare programate
4. Cheltuielile cu materialele la 1000 lei cifră 534,986 531,797
de afaceri
86

Utilizând datele din tabelul nr. 7 prezentăm în continuare
metodologia de analiză factorială a cheltuielilor cu materialele la 1000 lei
cifră de afaceri:
ΔC1000
m = C1000
m1 = 531,797 − 534,986 = −3,189 lei

1) influenţei modificării structurii producţiei vândute pe produse:
Δg =
∑ qv1cm 0 ⋅ 1000 − ∑ qv 0 cm 0 ⋅ 1000 =
∑ qv1 p 0 ∑ qv 0 p 0
95.170
= ⋅ 1000 − 534,986 =
175.150
= 543,363 − 534,986 = +8,377 lei
2) influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare:
Δp =
∑ qv1cm 0 ⋅ 1000 = ∑ qv1cm 0 ⋅ 1000 =
∑ qv1p1 ∑ qv1p 0
95.170
= ⋅ 1000 − 543,363 =
180.772
= 526,464 − 543,363 = −16,899 lei
3) influenţei modificării costurilor cu materialele pe produse:
Δcm =
∑ qv1cm1 ⋅ 1000 = ∑ qv1cm 0 ⋅ 1000 =
∑ qv1p1 ∑ qv1 p1
= 531,797 − 526,464 = +5,333 lei
3.1) influenţei modificării consumurilor specifice:

∑ qv1 ∑ cs j1 ⋅ p j0 ∑ qv1 ∑ cs j0 ⋅ p j0
Δcs j = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 =
∑ qv1 p1 ∑ qv1 p1
94.500 95.170
= ⋅ 1000 − ⋅ 100 =
180.772 180.772
= 522,757 − 526,464 = −3,707 lei
87

3.2) influenţei modificării preţurilor de aprovizionare:
Δp j =
∑ qv 1 ∑ cs j1 ⋅ p j1 ⋅ 1000 − ∑ qv 1 ∑ cs j1 ⋅ p j0 ⋅ 1000 =
∑ qv 1p1 ∑ qv 1p1
= C1000
m1 - 522,757 = 531,797 - 522,757 = +9,040 lei
În urma analizei efectuate, se constată că la nivel de firmă s-a

înregistrat o reducere cu 3,189 lei a cheltuielilor cu materialele la 1000 lei
cifră de afaceri. Situaţia rezultată se apreciază ca fiind pozitivă, deoarece
contribuie, pe de o parte, la creşterea ratei medii de eficienţă a
cheltuielilor totale, iar pe de altă parte, creează premisele îmbunătăţirii
rezultatului brut al exploatării.
În ceea ce priveşte influenţa factorilor care acţionează asupra
nivelului cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri, se
constată următoarele:
– modificarea structurii producţiei vândute pe produse a influenţat
nefavorabil, deoarece a determinat depăşirea cu 8,377 lei a cheltuielilor
cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri, ca urmare a creşterii ponderii
acelor produse care au cheltuieli cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri
pe produs mai mari decât media programată la nivel de firmă;
– preţurile de vânzare (exclusiv TVA) au fost mai mari decât cele
prevăzute pe principalele categorii de produse, ceea ce a contribuit la
reducerea cu 16,899 lei a nivelului cheltuielilor cu materialele la 1000 lei
cifră de afaceri pe total firmă;
– costurile cu materialele pe produse au influenţat în sensul creşterii
cu 5,333 lei a nivelului cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de
afaceri, ca urmare a depăşirilor constatate la sortimentele care deţin
ponderea cea mai mare în totalul vânzărilor. Aprofundând analiza
influenţei acestui factor, constatăm că depăşirea înregistrată s-a datorat în
exclusivitate modificării preţurilor de aprovizionare.
Consumurile specifice s-au redus pe principalele sortimente şi au
contribuit la reducerea cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de
afaceri cu 3,707 lei. Această situaţie poate fi interpretată ca fiind pozitivă
numai în condiţiile în care nu a fost afectată calitatea produselor.
Reducerea consumurilor specifice se poate obţine, în cea mai mare parte,
în faza de proiectare a produselor, şi nu în faza de execuţie a acestora.
88

Preţurile de aprovizionare pe categorii de materii prime şi materiale
sunt influenţate de:
• preţul de facturare;
• cheltuielile de transport, aprovizionare şi stocare.
Preţurile de facturare, la rândul lor, sunt rezultatul negocierilor
dintre firmă şi furnizorii de materii prime şi materiale, în funcţie de
calitatea acestora, iar cheltuielile de transport-aprovizionare depind de
mijloacele de transport folosite, de gradul de încărcare a mijloacelor de
transport şi de distanţele faţă de furnizori:
B. Analiza cheltuielilor cu amortizarea
Amortizarea este expresia valorică a uzurii fizice a mijloacelor fixe
inclusă în costul produselor. Amortizarea este un element al cheltuielilor
materiale.
Cheltuielile cu amortizarea fac parte din categoria cheltuielilor fixe,
au un caracter convenţional constant, iar analiza acestora se justifică a fi
efectuată ca nivel la 1000 lei venituri din exploatare, producţie a
exerciţiului sau cifră de afaceri.
Schema de analiză a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei venituri
din exploatare sau cifră de afaceri este următoarea:
T
Ve(CA)
wh
Am
C1000
a = ⋅ 1000
Ve(CA)
VI
Vma Vmi
Vme
Am
gi
c
ci
Pentru exemplificarea modului de analiză a cheltuielilor cu amorti-

zarea la 1000 lei cifră de afaceri, vom utiliza datele din tabelul nr. 8.
89

Tabelul nr. 8
Calculul cheltuielilor cu amortizarea la 1 000 lei cifră de afaceri
–lei –
Valoare indicatori
Nr. Indicatori Programat Realizat
crt.
(P0) (P1)
1. Valoarea iniţială a mijloacelor fixe 17.429 10.947
2. Valoarea medie a intrărilor de mijloace fixe 712 2.029
în cursul anului
3. Valoarea medie a ieşirilor de mijloace fixe 356 676
în cursul anului
4. Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe 17.785 12.300
5. Cota medie de amortizare 14% 12%
6. Suma cheltuielilor cu amortizarea 2.490 1.476
7. Valoarea cifrei de afaceri 142.340 180.772
8. Cheltuieli cu amortizarea la 1000 cifră de 17,493 8,165
afaceri (lei)
Utilizând datele din tabelul nr. 8. prezentăm în cele ce urmează meto-
dologia de analiză a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri.
ΔC1000
a = C1000
a1 − C1000
a0 = 8,165 − 17,493 = −9,328 lei
1) influenţei modificării cifrei de afaceri:
Am 0 Am 0 2.490
ΔCA = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 = ⋅ 1000 − 17,493 =
CA 1 CA 0 180.772
= 13,774 − 17,493 = −3,719 lei
2) influenţei modificării sumei amortizării:
Am1 Am 0
ΔAm = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 = 8,165 − 13,774 = −5,609 lei
CA1 CA1
2.1) influenţei modificării valorii medii anuale a mijloacelor fixe:
(Vma 1 − Vm 0 ) ⋅ c 0
ΔVma = ⋅ 1000 =
CA 1
=
(12.300 − 17.785)0,14 ⋅ 1000 = −4,2479
180.772
90

2.1.1) influenţei modificării valorii iniţiale a mijloacelor fixe:
(VI1 − VI 0 ) ⋅ c0
ΔVI = ⋅ 1000 =
CA 1
=
(10.947 − 17.429)0,14 ⋅ 1000 = −5,02 lei
180.772
2.1.2) influenţei modificării valorii medii a intrărilor de mijloace
fixe:
(Vmi1 − Vmi 0 ) ⋅ c 0
ΔVmi = ⋅ 1000 =
CA 1
=
(2.029 − 712) ⋅ 0,14 ⋅ 1000 = 1,02 lei
180.772
2.1.3) influenţei modificării valorii medii a ieşirilor de mijloace
fixe:
(Vme1 − Vme 0 ) ⋅ c0
ΔVme = − ⋅ 1000 =
CA 1
=
(676 − 356) ⋅ 0,14 ⋅ 1000 = −0,2479
180.772
2.2) influenţei modificării cotei medii de amortizare:
Vma 1 (c1 − c 0 )
Δc = ⋅ 1000 =
CA 1
12.300(0,12 − 0,14)
= ⋅ 1000 = −1,3611 lei
180.772
Cheltuielile cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri s-au
modificat în sens favorabil din punct de vedere economic, respectiv au
scăzut cu 9,328 lei. La această evoluţie au contribuit toţi factorii de
influenţă în sensuri şi cu intensităţi diferite.
Astfel, creşterea cifrei de afaceri de la 142.340 lei programate la
180.772 lei realizate în anul curent a determinat o reducere a cheltuielilor
cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri cu 3,719 lei.
91

De asemenea, totalul cheltuielilor cu amortizarea, diminuându-se de
la 2.490 lei programate la 1.476 lei realizate în anul curent, a determinat
reducerea indicatorului analizat cu 5,609 lei.
Reducerea cheltuielilor cu amortizarea s-a datorat atât scăderii
valorii medii anuale a mijloacelor fixe, cât şi scăderii cotei de amortizare.
Scăderea sumei cheltuielilor cu amortizarea demonstrează o reducere a
gradului de înzestrare tehnică, ceea ce influenţează negativ produc-
tivitatea muncii sau este posibil ca utilajele să nu fi fost folosite intensiv şi
să nu fi fost recuperate ca valoare la termenul prevăzut.
2.4.2. Analiza cheltuielilor cu salariile
Cheltuielile cu personalul la nivelul unei firme cuprind:
• cheltuielile cu salariile;
• cheltuielile privind asigurările şi protecţia socială.
Din punct de vedere factorial, cheltuielile cu salariile (Cs) pot fi
analizate pe baza următoarelor modele:
Ns
t
Ve
Ns
Ve Cs wh
Cs = Ns ⋅
Ns Ve
gi
Cs
Ve
csj
în care:
Ve
– productivitatea medie anuală (w a ) calculată pe baza
Ns
veniturilor din exploatare;
Cs
Ve
( )
– cheltuielile medii cu salariile la 1 leu venituri din exploatare cs :
92

cs =
∑ gi ⋅ cs i
100
gi – structura veniturilor din exploatare pe produse, lucrări, servicii etc.;
csi – cheltuieli cu salariile la 1 leu producţie pe produse, lucrări,
servicii etc.
Ns
T Cs T
2) Cs = Ns ⋅ ⋅
Ns T Ns
Cs
T
în care:
T
– numărul mediu de ore lucrate de un salariat într-un an (t ) ;
Ns
Cs
T
– salariul mediu orar csh ( )
wa
Cs Ns csa
3) C1000
s = ⋅ 1000 = ⋅ ⋅ 1000
Ve Ns wa
csa
în care: csa reprezintă salariul mediu anual.
Utilizând primul model de analiză şi datele din tabelul nr. 9,

procedăm în continuare la analiza factorială a cheltuielilor cu salariile.
93

Tabelul nr. 9
Analiza factorială a cheltuielilor cu salariile
– lei –
Sim- Progra-
Nr. Indicatori Realizat %
bol mat
crt.
(P0) (P1)
1. Cheltuieli cu salariile Cs 13.037 13.298 102
2. Venituri din exploatare Ve 173.376 182.045 105
3. Număr mediu de salariaţi Ns 675 650 96
4. Fondul total de timp de T 1.242.000 1.199.900 97
muncă
5. Numărul mediu de ore t 1.840 1.846 100,3
lucrate de un salariat într-un
an (ore)
6. Salariul mediu anual (lei) csa 19,314 20,458 105,9
7. Productivitatea medie wa 257 280 108,9
anuală
8. Salariul mediu orar (lei) csh 0,0104 0,0110 106
9. Productivitatea medie orară wh 0,1395 0,1517 109
(lei)
10. Cheltuieli medii cu salariile cs 0,075 0,073 97
la 1 leu venituri din
exploatare (lei)
11. Cheltuieli medii cu salariile cs ′ - 0,071 -
recalculate la 1 leu
producţie (lei)
Modificarea absolută a cheltuielilor cu salariile*:
ΔCs = Cs1 − Cs 0 = 13.298 − 13.037 = +261 lei
1) influenţei modificării numărului mediu de salariaţi:
ΔNs = (Ns1 − Ns 0 )⋅ wa 0 ⋅ cs 0 =
= (650 − 675)257 ⋅ 0,075 = −481,875 lei
*
Diferenţa rezultată prin însumarea influenţelor factorilor se datorează
aproximării cheltuielilor medii cu salariile la 1 leu venituri din exploatare.
94

2) influenţei modificării productivităţii medii anuale:
(
Δ Wa = Ns1 Wa 1 − Wa 0 ⋅ cs 0 =)
= 650(280 − 257 ) ⋅ 0,075 = +1.121,25 lei
2.1) influenţei modificării numărului mediu de ore lucrate de un
salariat într-un an:
( )
Δ t = Ns1 t1 − t 0 ⋅ wh 0 ⋅ cs 0 =
= 650(1846 − 1840) ⋅ 0,1395 ⋅ 0,075 = +40,862 lei;
2.2) influenţei modificării productivităţii medii orare:
(
Δ wh = Ns1 ⋅ t1 wh1 − wh 0 ⋅ cs0 = )
= 650 ⋅1846(0,1517 − 0,1395) ⋅ 0,075 = +1080,39 lei;
3) influenţei modificării cheltuielilor medii cu salariile la 1 leu
venituri din exploatare:
(
Δcs = Ns1 ⋅ wa1 cs1 − cs 0 = )
= 650 ⋅ 280(0,073 − 0,075) ≈ −378,375 lei;
3.1) influenţei modificării structurii veniturilor din exploatare pe
produse:
(
Δgi = Ns1 ⋅ wa 1 cs′ − cs 0 = )
= 650.280(0,071 − 0,075) = −728 lei;
3.2) influenţei modificării cheltuielilor cu salariile la 1 leu
producţie pe produse:
(
Δcs i = Ns1 ⋅ wa 1 cs1 − cs′ = )
= 650 ⋅ 280(0,073 − 0,071) ≈ +349,625 lei.
Se constată, pe baza analizei efectuate, o depăşire a cheltuielilor cu

salariile cu 261 lei, respectiv cu 2%, situaţie justificată în totalitate de
sporirea volumului de activitate (Ics < Ive).
95

Analiza influenţelor factorilor conduce la următoarele rezultate:
– reducerea numărului de personal cu 25 de salariaţi are ca efect, în
cazul de faţă, scăderea cheltuielilor cu salariile cu 481,875 lei, situaţie care
poate fi apreciată ca justificată prin faptul că atât productivitatea medie
anuală, cât şi veniturile din exploatare au crescut faţă de nivelul programat;
– creşterea productivităţii medii anuale cu 23 lei/salariat, ceea ce
justifică sporirea cheltuielilor cu salariile cu 1.121,25 lei. Analizând
influenţa productivităţii medii anuale prin prisma celor doi factori, care,
prin intermediul acesteia contribuie la modificarea cheltuielilor cu
salariile, constatăm că situaţia înregistrată s-a datorat atât sporirii
productivităţii medii orare, cât şi utilizării complete a numărului mediu de
ore lucrate de un salariat, chiar depăşirii acestuia;
– sporirea eficienţei cheltuielilor cu salariile la nivel de firmă,
datorată scăderii cheltuielilor medii cu salariile la un leu venituri din
exploatare. Aceasta se datorează în exclusivitate modificării structurii
veniturilor din exploatare pe produse, în sensul creşterii ponderilor acelor
produse care au cheltuieli cu salariile la 1 leu producţie pe produs mai
mici decât cele medii programate la nivel de firmă.
Din politica salarială a firmei fac parte integrantă analiza corelaţiei
dintre creşterea productivităţii muncii şi cea a salariului mediu.
În cazul de faţă, indicele corelaţie se determină astfel:
Icsa 105,9
Ic1 = = = 0,9725 în care:
I wa 108,9
Icsa - indicele salariului mediu anual;
I wa - indicele productivităţii medii anuale.
Corelaţia este respectată dacă Ic < 1.
În cazul de faţă, corelaţia este respectată, ceea ce înseamnă că la
creşterea productivităţii muncii concură şi ceilalţi factori ai producţiei.
Corelaţia dintre dinamica productivităţii muncii şi dinamica
salariului mediu poate fi analizată şi cu ajutorul celui de-al treilea model,
utilizând datele din tabelul nr. 9.
Metodologia de analiză a cheltuielilor cu salariile la 1000 lei
venituri din exploatare constă în:
ΔC1000
s = C1000
s1 − C1000
s0 = 73 − 75 = −2 lei
96

1) influenţei modificării productivităţii medii anuale:
csa 0 csa 0
Δ wa = ⋅ 1000 = ⋅ 1000 =
wa 1 wa 0
19,314 19,314
= ⋅ 1000 − ⋅ 1000 = 68,97 − 75,15 = −6,18 lei
280 257
sau:
C1000
s 75
Δ wa = 0 − C1000 s0 = − 75 = −6,18 lei
I wa 108,9%
2) influenţei modificării salariului mediu anual:
csa1 csa 0
Δcsa = ⋅1000 − ⋅1000 =
wa1 wa1
20,458 19,314
⋅1000 − ⋅1000 = 73,0643 − 68,978 ≈ +4,18 lei
280 280
sau:
C1000
s0 75
Δ csa = C 1000
s1 − = 73 − ≈ +4,18 lei
I wa 108,9%
Ca urmare a faptului că salariul mediu anual a crescut mai puţin decât
productivitatea medie anuală (I csa 〈 I wa , respectiv 105,9% 〈 108,9% ) , s-a
înregistrat o reducere cu 2 lei a cheltuielilor cu salariile la 1000 lei
venituri din exploatare. Situaţia se apreciază drept favorabilă, deoarece
implicaţiile ei constau în creşterea profitului firmei.
Cei doi factori au influenţat indicatorul analizat astfel:
– creşterea productivităţii muncii cu 8,9% faţă de nivelul
programat, în condiţiile sporirii salariului mediu anual cu mai puţin
(5,9%), a condus la scăderea nivelului cheltuielilor cu salariile la 1000 lei
venituri din exploatare cu 6,18 lei, ceea ce se apreciază în mod pozitiv;
– salariul mediu anual a crescut cu 5,9% şi a determinat depăşirea
cheltuielilor cu salariile la 1000 lei venituri din exploatare cu 4,18 lei.
Influenţa acestui factor a anulat, parţial, efectul pozitiv al creşterii
productivităţii medii anuale.
97

2.5. Analiza cheltuielilor cu dobânzile
Dobânzile intră în categoria cheltuielilor financiare şi, de regulă, nu
se includ în costul producţiei. Indiferent dacă acestea se includ sau nu în
costuri, ele afectează profitul net al firmei. Dobânzile reprezintă costuri
ale capitalului împrumutat şi eficienţa lor prezintă importanţă în analiza
economică.
Pentru analiza sumei cheltuielilor cu dobânzile se folosesc
modelele:
AC ⋅ K ⋅ Pd
Sd 100 2
1) C1000
d = ⋅ 1000 = ⋅ 1000
CA CA
⎛ C r Sd ⎞
2) C1000
d = ⎜⎜ ⋅ ⎟⎟ ⋅ 1000
⎝ CA C r ⎠
⎛ AC Cr Sd ⎞
3) C1000
d = ⎜⎜ ⋅ ⋅ ⎟⎟ ⋅ 1000
⎝ CA AC Cr ⎠
în care:
C1000
d – cheltuielile cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri;
Sd – suma cheltuielilor cu dobânzile;
AC – soldul mediu al activelor circulante;
K – cota de participare a creditului la acoperirea activelor circu-
lante:
Cr
K= ⋅ 100
AC
Cr – soldul mediu al creditelor pe termen scurt;
Pd – procentul mediu de dobândă:
Pd =
Sd
⋅ 100 sau Pd =
∑ g ki ⋅ p di
Cr 100
gki – structura creditelor pe categorii;
pdi – rata dobânzii pe categorii de credite.
98

Condiţia de eficienţă care conduce la diminuarea cheltuielilor cu
dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri este:
ICA > ISd
unde:
ICA – indicele cifrei de afaceri;
ISd – indicele sumei cheltuielilor cu dobânzile.
Pentru exemplificare, folosim modelul 1 de analiză a cheltuielilor
cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri prezentat în tabelul nr. 10.
Tabelul nr. 10
Analiza cheltuielilor cu dobânzile la 1 000 lei cifră de afaceri
Nr.
crt. Indicatori t–2 t–1 t t – 1/ t – 2 t/ t – 1
1. Cifra de afaceri 62.859 116.331 180.772 185,07 155,4
2. Cheltuieli cu
dobânzile 247 1.093 2.082 442,5 190,5
3. Soldul mediu al
activelor circulante 15.235 17.396 32.402 114,2 186,3
4. Volumul creditelor
contractate 651 1.917 4.627 294,5 241,4
5. Rata medie a
dobânzii (%) 38 57 45 150,0 78,9
6. Cheltuieli cu
dobânzile la 1000 lei 3,93 9,4 11,52 239,2 122,6
cifră de afaceri
Cheltuielile cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri au crescut cu

5,47 lei la 1000 lei în t – 1 faţă de t – 2, respectiv cu 2,12 lei la 1000 lei în
t faţă de t – 1, efect firesc al unui indice al cheltuielilor cu dobânzile
superior celui înregistrat de cifra de afaceri:
Potrivit primului model de analiză, sistemul de factori este
următorul:
ΔCA
ΔC 1000
d Δ AC
ΔSd ΔK
Δ Pd
99

Metodologia de analiză a cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei,
utilizând datele din tabelul nr. 10., presupune:
ΔC1000
d = C1000
d1 − C1000
d0 = 9,4 − 3,93 = +5,47 lei
1) influenţei modificării cifrei de afaceri:
Sd 0 Sd 0
ΔCA = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 =
CA 1 CA 0
247 247
= ⋅ 1000 − ⋅ 1000 =
116.331 62.859
= 2,1233 − 3,9394 = −1,8161 lei
2) influenţei modificării sumei dobânzii plătite:

Sd 1 Sd 0 1.093
ΔSd = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 = ⋅ 1000 −
CA 1 CA1 116.331
247
− ⋅ 1000 = 9,4 − 2,1233 = +7,2767
116.331

2.1) influenţei modificării soldului mediu al activelor circulante:
( )
AC1 − AC 0 ⋅ K 0 ⋅ Pd 0
Δ AC = 100 2 ⋅ 1000 =
CA1
(17.396 − 15.235) ⋅ 4,2731 ⋅ 38
= 100 2 ⋅ 1000 = +0,3016 lei
116.331
Cr0 651
K0 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 4,2731
AC 0 15.235
100

2.2) influenţei modificării cotei de participare a creditului la
acoperirea activelor circulante:
AC1 (K 1 − K 0 ) ⋅ Pd 0
ΔK = 100 2 ⋅ 1000 =
CA 1
17.396(11,0198 − 4,2731) ⋅ 38
100 2 445.989,3
⋅ 1000 = = +3,8338 lei
116.331 116.331
Cr 1.917
K 1 = 1 ⋅ 100 = ⋅ 100 = 11,0198
AC1 17.396
2.3) influenţei modificării procentului mediu al dobânzii:

(
AC1 ⋅ K 1 Pd 1 − Pd 0)
Δ Pd = 100 2 ⋅ 1000 =
CA 1
17.396 ⋅ 11,0198(57 − 38)
= 100 2 ⋅ 1000 =
116.331
364.230,8
= = +3,1413 lei
116.331
Analiza cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri în

perioada t/ t – 1 este similară cu metodologia aplicată la analiza perioadei
(t – 1 / t – 2).
Semnificaţia economică a influenţelor factorilor care au apărut în
modelul analizat şi prezentat mai sus este următoarea:
– influenţa soldului mediu al activelor circulante este pozitivă
(+0,3016 lei) şi se apreciază ca fiind justificată din punct de vedere
economic, deoarece s-a respectat corelaţia:
100 < IAC < ICA
respectiv, în cazul analizat:
100 < 114,7 < 185,07
101

În situaţia în care indicele activelor circulante ar devansa indicele
cifrei de afaceri:
IAC >ICA
situaţia s-ar aprecia ca fiind nefavorabilă, deoarece ar însemna o creştere
a cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri, determinată de
încetinirea vitezei de rotaţie a activelor circulante;
– influenţa cotei de participare a creditului la acoperirea activelor
circulante cu semnul „+” (+3,8338 lei) reflectă o situaţie nefavorabilă,
adică o scădere a surselor proprii, cu consecinţe negative asupra
rezultatelor economico-financiare ale firmei;
– influenţa ratei dobânzii cu semnul „+” (+3,1413 lei) înseamnă
creşterea ratei dobânzii în perioada analizată comparativ cu perioada de
bază (în cazul de faţă, creşterea dobânzii în anul „t – 1” comparativ cu
dobânda din „t – 2”).
PROBLEME REZOLVATE
1. Pentru o firmă se cunosc următorii indicatori extraşi din contul
de profit şi pierdere:
lei
Nr.
Indicatori P0 P1 %
crt.
1 Cheltuieli de exploatare 8.900 9.100 102,25
2 Cheltuieli financiare 1.200 1.100 91,67
3 Cheltuieli extraordinare 580 750 129,31
4 TOTAL CHELTUIELI 10.680 10.950 102,53
5 Venituri din exploatare 11.500 12.200 106,09
6 Venituri financiare 650 500 76,92
7 Venituri extraordinare 600 550 91,67
8 TOTAL VENITURI 12.750 13.250 103,92
Se cere:
a) Să se determine cheltuielile la 1.000 lei venituri, pe categorii de
cheltuieli;
b) Să se analizeze influenţa factorilor asupra cheltuielilor la
1.000 lei venituri.
102

Rezolvare
a) Cheltuielile la 1.000 lei venituri, pe categorii de cheltuieli:
n
∑ Ch i
R ct = i =1
n
× 1.000
∑V
i =1
i
unde: Chi = cheltuielile pe structură (exploatare, financiare, extraordinare);

Vi = venituri pe structură (exploatare, financiare, extraordinare);
Nr.
Indicatori P0 P1 %
crt.
1 Cheltuieli la 1.000 lei
venituri, din care: 837,65 826,42 98,66
1.1. Cheltuieli de exploatare 773,91 745,90 96,38
1.2. Cheltuieli financiare 1.846,15 2.200,00 119,17
1.3. Cheltuieli extraordinare 966,67 1.363,64 141,07
b) Analiza cheltuielilor aferente veniturilor se realizează
utilizând indicatorul „cheltuieli la 1.000 lei venituri” (rata de eficienţă
a cheltuielilor totale) calculat astfel:
=∑
1.000
gc Ch i
R ct i i
→ c1i.000 = × 1.000
100 Vi
unde: c1i.000 = rata de eficienţă a cheltuielilor pe structură;
Chi = cheltuielile pe structură;
Vi = venituri pe structură;
gi = structura veniturilor.
Cheltuielile la 1.000 lei venituri pe categorii de venituri sunt
calculate la punctul a.
Structura veniturilor, calculată pe baza datelor de la punctul a,
este redată în tabelul următor, astfel:
Nr. Structura veniturilor
Indicatori
crt. P0 (%) P1 (%)
1 Venituri din exploatare 90,20 92,08
2 Venituri financiare 5,10 3,77
3 Venituri extraordinare 4,71 4,15
TOTAL 100 100
103

Modelul factorial de analiză este următorul:
Δgi
ΔRct
Δci
Modificarea cheltuielilor la 1.000 lei venituri se determină cu

relaţia:
ΔR ct =R ct1 − R ct 0 = 826,40 – 837,65 = –11,23
din care:
1) Influenţa modificării structurii veniturilor:
n n
( Δg i )
∑g 1.000
i1 ci 0 ∑g c1.000
i0 i0
ΔR ct = i =1
− i =1
= R ctr − R ct 0 =
100 100
= 822,33 − 837,65 = −15,32
n
∑g 1.000
i1 i 0 c
R =r
ct
i =1
=
100
92,08 ⋅ 773,91 + 3,77 ⋅ 1.846,15 + 4,15 ⋅ 966,67
= = 822,33
100
2) Influenţa modificării cheltuielilor la 1.000 lei, pe categorii:
n n
∑ gi1 c1i1.000 ∑g c 1.000

i1 i 0
Δc 1.000
i = i =1
− = R ct1 − R ctr =
i =1
100 100
= 826,42 − 822,33 = +4,09
De la o perioadă la alta indicatorul cheltuieli la 1.000 lei venituri se

modifică în sens pozitiv, cheltuielile la 1.000 lei scăzând cu 11,23 lei.
Influenţează pozitiv structura veniturilor cu –15,32 lei/1.000 lei, datorită
veniturilor din exploatare ce deţin ponderea cea mai mare în cadrul
veniturilor şi care cresc cu 6,09% de la o perioadă la alta. Indicatorul
cheltuieli la 1.000 lei venituri pe categorii de cheltuieli are o influenţă
negativă, conducând la creşterea cheltuielilor cu 4,09 lei/1.000 lei venituri.
104

2. Pentru o firmă se cunosc următorii indicatori extraşi din contul
de profit şi pierdere:
lei
Nr.
Indicatori P0 P1 %
crt.
1. Venituri din exploatare 11.500 12.200 106,09
din care aferente:
– producţiei vândute 10.800 11.600 107,41
– producţiei stocate 600 400 66,67
– producţiei imobilizate 100 200 200
2. Cheltuieli de exploatare 8.900 9.100 102,25
din care aferente:
– producţiei vândute 8.200 8.500 103,66
– producţiei stocate 400 350 87,50
– producţiei imobilizate 300 250 83,33
Se cere:
a) Să se determine cheltuielile de exploatare la 1.000 lei venituri din
exploatare, pe categorii de cheltuieli;
b) Să se analizeze influenţa factorilor asupra cheltuielilor de
exploatare la 1.000 lei venituri din exploatare.
Rezolvare
a) Calculul cheltuielilor de exploatare la 1.000 lei venituri din
exploatare, pe categorii de cheltuieli de exploatare se realizează cu relaţia:
Ch e
R ce = ⋅ 1.000
Ve
în care: Che = cheltuieli de exploatare;
Ve = venituri din exploatare.
Nr.
Indicatori P0 P1 %
crt.
1 Cheltuieli de exploatare
la 1.000 lei venituri din 773,91 745,90 96,38
exploatare, aferente:
1.1. – producţiei vândute 759,26 732,76 96,51
1.2. – producţiei stocate 666,67 875,00 131,25
1.3. – producţiei imobilizate 3.000 1.250 41,67
105

b) Analiza cheltuielilor de exploatare aferente veniturilor din
exploatare se realizează se utilizează cu ajutorul următorului model:
n
∑g r
j =1
1.000
j ce j
Ch j
R ce = =
⋅ 1.000
unde rce1.000
100 Vj j
în care: gj = structura veniturilor din exploatare;

rce1.000
j
= rata de eficienţă a cheltuielilor pe tipuri de venituri din
exploatare;
Chj = cheltuieli aferente activităţilor componente ale ciclului de
exploatare;
Vj = venituri pe tipuri de activităţi ale ciclului de exploatare.
Ratele de eficienţă a cheltuielilor pe tipuri de venituri din
exploatare au fost determinate la punctul a. Structura veniturilor din
exploatare este următoarea:
Nr. Structura veniturilor din
Indicatori
crt. exploatare (gj)
P0 (%) P1 (%)
aferente producţiei vândute
aferente producţiei stocate
aferente producţiei imobilizate
TOTAL 100 100
Analiza se efectuează pe baza relaţiilor:
Δ R ce = R ce1 − R ce 0 = 745,90 − 773,91 = −28,01
din care:
1) Influenţa modificării structurii veniturilor din exploatare:
n n
∑g
j =1
r 1.000
j1 ce j
0
∑g
j =1
r 1.000
j 0 ce j
0
Δg j = − = 792,97 − 773,91 = +19,06

100 100
106

n
∑g
j =1
r1.000
j1 ce j
0
95,08 ⋅ 759,26 + 3,28 ⋅ 666,67 + 1,64 ⋅ 3.000
= = 792,97
100 100
2) Influenţa modificării ratei de influenţă a cheltuielilor de
exploatare pe tipuri de venituri:
n n
∑g
j =1
r1.000
j1 ce j
1
∑g
j =1
r 1.000
j1 ce j
0
Δr 1.000
ce j = − = 745,90 − 792,97 = −47,07
100 100
Δg j + Δrce1.000
j
= +19,06 − 47,07 = −28,01
Indicatorul cheltuieli de exploatare la 1.000 lei venituri din

exploatare se modifică în sens pozitiv, cheltuielile la 1.000 lei scăzând
cu 28,01 lei. Influenţează în sens negativ structura veniturilor cu 19,06
lei/1.000 lei. Indicatorul cheltuieli la 1.000 lei venituri din exploatare
are o influenţă pozitivă, conducând la scăderea cheltuielilor de
exploatare cu 47,07 lei/1.000 lei venituri din exploatare.
3. Pentru o firmă se cunosc următorii indicatori, pentru două perioade:
Nr.
Indicatori P0 P1 %
crt.
1 QA (buc) 10.000 11.000 110
2 QB (buc) 15.000 14.000 93,33
3 QC (buc) 20.000 21.000 105
4 Preţ A (lei/buc) 100 105 105
5 Preţ B (lei/buc) 200 210 105
6 Preţ C (lei/buc) 500 490 98
7 Cost A (lei/buc) 95 100 105,26
8 Cost B (lei/buc) 450 440 97,78
9. Cost C (lei/buc) 170 185 108,82
Se cere să se analizeze cheltuielile la 1.000 lei cifră de afaceri.
107

Rezolvare
Analiza factorială a cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri se
face cu ajutorul următorului model de analiză:
C1.000 =
∑q vi ci
⋅ 1.000
∑q vi pi
în care: q v i = volumul fizic al producţiei vândute pe produse;
pi = preţul unitar al produsului „i”;
ci = costul unitar al produsului „i”.
Modificarea nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri
este influenţată de următorii factori:
ΔC1.000 = C11.000 − C10.000 =

∑q v i1 c i1
⋅ 1.000 −
∑q v i0 ci 0
⋅ 1.000 =
∑q v i1 p i1 ∑q v i0 pi 0
11.000 ⋅ 100 + 14.000 ⋅ 440 + 21.000 ⋅ 185
= ⋅ 1.000 −
11.000 ⋅ 105 + 14.000 ⋅ 210 + 21.000 ⋅ 490
10.000 ⋅ 95 + 15.000 ⋅ 450 + 20.000 ⋅ 170
− ⋅ 1.000 =
10.000 ⋅ 100 + 15.000 ⋅ 200 + 20.000 ⋅ 500
11.145.000 11.100.000
= ⋅ 1.000 − ⋅ 1.000 = 774,7 − 792,8 = −18,10
14.385.000 14.000.000
Influenţa factorilor asupra modificării nivelului cheltuielilor la

1.000 lei cifră de afaceri se calculează astfel:
1) Influenţa structurii cifrei de afaceri:
Δg i =
∑q c
v i1 i 0
⋅ 1.000 −
∑q v i0 ci 0
⋅ 1.000 =
∑q v i1 pi 0 ∑q v i0 pi 0
11.000 ⋅ 95 + 14.000 ⋅ 450 + 21.000 ⋅ 170
= ⋅ 1.000 − 792,8 =
11.000 ⋅ 100 + 14.000 ⋅ 200 + 21.000 ⋅ 500
= 757,9 − 792,8 = −34,9 lei
108

2) Influenţa modificării preţului de vânzare:
Δp =
∑q c
v i1 i 0
⋅ 1.000 −
∑q v i1 ci 0
⋅ 1.000 =
11.000 ⋅ 95 + 14.000 ⋅ 450 + 21.000 ⋅ 170
= ⋅ 1.000 − 757,9 =
11.000 ⋅ 105 + 14.000 ⋅ 210 + 21.000 ⋅ 490
= 758,7 − 757,9 = +0,80 lei
3) Influenţa modificării costului pe produs:
Δc =
∑q v i1 i1c
⋅ 1.000 −
∑q v i1 ci 0
⋅ 1.000 = 774,7 − 758,7 = +16
∑q v i1 p i1 ∑q v i1 p i1
Δg i + Δpi + Δci = −34,9 + 0,8 + 16 = −18,10 lei
Indicatorul cheltuieli la 1.000 lei cifră de afaceri a evoluat în sens
pozitiv în perioada curentă faţă de cea precedentă (în sensul scăderii
cheltuielilor cu –18,10 lei la 1.000 lei cifră de afaceri). Influenţa
favorabilă s-a datorat variaţiei structurii producţiei (cu –34,87 lei/1.000
cifră de afaceri). Asupra indicatorului analizat a avut o influenţă negativă
variaţia preţului unitar pe produs precum şi costul unitar care au condus la
creşterea cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri cu 0,8 şi respectiv 16 lei.
4. Pentru o firmă se cunosc următoarele date: lei
Nr. crt. Indicatori P0 P1 %

1 Cifra de afaceri 1.500 1.400 93,33%
2 Cheltuieli aferente cifrei 1.080 980 90,74%
de afaceri, din care:
− Cheltuieli variabile 660 630 95,45%
− Cheltuieli fixe 420 350 83,33%
3 Volumul efectiv al cifrei de − 1.420 −
afaceri la preţul de vânzare
din perioada de referinţă P0
4 Volumul efectiv al cifrei de − 1.001,1 −
afaceri la costul perioadei
de referinţă P0
5 Cheltuieli variabile − 634,74 −
recalculate
109

Se cere să se analizeze cheltuielile la 1.000 lei cifră de afaceri pe total şi
pe structură (variabile şi fixe) şi să se interpreteze rezultatele obţinute.
Rezolvare
A. Analiza factorială a cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri
Analiza factorială a cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri se face
prin utilizarea următorului model de analiză:
g
C1.000 = ∑q c
vi i
⋅ 1.000 p
∑q v i pi
c
980 1.080
ΔC1.000 = C11.000 − C10.000 = ⋅ 1.000 − ⋅ 1.000 =
1.400 1.500
= 700 − 720 = −20 lei
din care:
1) Influenţa structurii cifrei de afaceri:
Δg i =
∑q v i1 ci 0
⋅ 1.000 −
∑q v i0 ci 0
⋅ 1.000 =
1.001,1 1.080
= ⋅ 1.000 − ⋅ 1.000 = 705 − 720 = −15 lei
1.420 1.500
Δpi =
∑q v i1 ci 0
⋅ 1.000 −
∑q v i1 ci 0
⋅ 1.000 =
1.001,1 1.001,1
= ⋅ 1.000 − ⋅ 1.000 = 715 − 705 = +10 lei
1.400 1.420
3) Influenţa modificării costului pe produs:
Δci =
∑q v i1 ci1
⋅ 1.000 −
∑q v i1 ci 0
⋅ 1.000 = 700 − 715 = −15 lei
∑q v i1 p i1 ∑q v i1 p i1
Δg i + Δpi + Δci = −15 + 10 − 15 = −20 lei
110

În exemplul dat, cheltuielile la 1.000 lei cifră de afaceri s-au redus
cu 20 lei, ceea ce reflectă o situaţie favorabilă, deoarece creşte profitul
aferent cifrei de afaceri şi alţi indicatori de eficienţă determinaţi pe baza
acestuia. Se remarcă faptul că cei trei factori direcţi au avut influenţe
diferite ca sens şi mărime.
Structura cifrei de afaceri a determinat scăderea nivelului
cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri cu 15 lei, ca urmare a creşterii
ponderii produselor cu o cheltuială la 1.000 lei mai mică decât cheltuiala
medie din perioada P0.
Preţurile de vânzare au influenţat nefavorabil, contribuind la
depăşirea nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri cu 10 lei, ca
urmare a reducerii lor faţă de P0.
Costul unitar a influenţat favorabil, determinând reducerea
cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri cu 15 lei.
B. Analiza factorială a cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri
Cheltuielile variabile la 1 000 lei cifră de afaceri se determină după
următoarea relaţie:
∆g
C1000 = ∑ q c ⋅ 1000
v v
∆p
∑q p
v
v
∆c
Analiza factorială a cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri
(folosind datele din tabelul prezentat în enunţul problemei 4), se prezintă
astfel:
630 660
ΔC1v.000 = C1v.1000 − C1v.0000 =⋅ 1.000 − ⋅ 1.000 =
1.400 1.500
= 450 − 440 = +10 lei
1) Influenţa modificării structurii producţiei:
Δg =
∑q v1 ⋅ cv0
⋅ 1.000 −
∑q v0 ⋅ cv0
⋅ 1.000 =
∑q v1 ⋅ p0 ∑q v0 ⋅ p0
634,74 660
= ⋅ 1.000 − ⋅ 1.000 = 447 − 440 = +7 lei
1.420 1.500
111

Δp =
∑q v1 ⋅ cv0
⋅ 1000 −
∑q v1 ⋅ cv0
⋅ 1000 =
∑q v1 ⋅ p1 ∑q v1 ⋅ p0
634,74 634,74
= ⋅ 1000 − ⋅ 1000 = 453,39 − 447 = +6,39 lei
1.400 1.420
3) influenţei modificării cheltuielilor variabile pe unitatea de produs:
Δc v =
∑q v1 ⋅ c v1
⋅1000 −
∑q v1 ⋅ c v0
⋅1000 =
∑q v1 ⋅ p1 ∑q v1 ⋅ p1
630 634,74
= ⋅1000 − ⋅1000 = 450 − 453,39 = −3,39 lei
1.400 1.400
Δg + Δp + Δc v = 7 + 6,39 − 3,39 = +10 lei
În cazul analizat s-a înregistrat o creştere a cheltuielilor variabile la

1.000 lei cifră de afaceri cu 10 lei. Cei trei factori direcţi au influenţat diferit
creşterea cheltuielilor variabile. Structura producţiei vândute a influenţat
nefavorabil, contribuind la creşterea cheltuielilor variabile la 1.000 lei cu
7 lei şi demonstrează că a crescut ponderea acelor produse cu cheltuieli la
1.000 lei mai mari decât media realizată în perioada P0. Dacă schimbările
de structură sunt rezultatul cererii agenţilor economici, se apreciază în mod
favorabil, întrucât acestea se vor reflecta în indicatorii performanţei
economico-financiare.
Preţul de vânzare, de asemenea, a influenţat nefavorabil cu 6,39 lei,
ceea ce reflectă rezervele existente la nivelul firmei în ceea ce priveşte
îmbunătăţirea calităţii producţiei şi implicit, creşterea preţurilor.
Cheltuielile variabile pe produs au influenţat pozitiv, determinând o
reducere a cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri cu 3,39 lei.
Analiza acestei situaţii impune descoperirea cauzei care a generat acest
fenomen prin cunoaşterea influenţei factorilor de gradul 2, respectiv
consumurilor specifice şi preţul de cumpărare al materialelor, precum şi
aspectele legate de asigurarea şi folosirea eficientă a forţei de muncă.
112

C. Analiza cheltuielilor fixe la 1 000 lei cifră de afaceri
Cheltuielile fixe la 1 000 lei cifră de afaceri se determină după
următorul model:
qv
Cf
Cf 1000 = ⋅ 1000 p
∑ qv ⋅ p
Chf
Pe baza datelor din tabelul prezentat mai sus, folosind metoda
substituţiilor în lanţ, se determină influenţa factorilor direcţi asupra
cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri astfel:
350 420
ΔCf 1.000 = Cf11.000 − Cf 01.000 = ⋅ 1.000 − ⋅ 1.000 =
1.400 1.500
= 250 − 280 = −30 lei
1) Influenţa modificării volumului fizic al producţiei vândute:
Chf 0 Chf 0
Δqv = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 =
∑ qv1p0 ∑ qv0p0
420 420
= ⋅ 1000 − ⋅ 1000 = 295,77 − 280 = +15,77 lei
1.420 1.500
Chf 0 Chf 0
Δp = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 =
∑ qv1p1 ∑ qv1p0
420 420
= ⋅ 1000 − ⋅ 1000 = 300 − 295,77 = +4,23 lei
1.400 1.420
3) Influenţa modificării sumei cheltuielilor fixe:
Chf1 Chf 0
ΔChf = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 =
∑ qv1p1 ∑ qv1p1
350 420
= ⋅ 1000 − ⋅ 1000 = 250 − 300 = −50 lei
1.400 1.400
Δgv + Δp + ΔChf = 15,77 + 4,23 − 50 = −30 lei
113

Aprecierea eficienţei cheltuielilor fixe se realizează prin determinarea
indicilor de creştere a celor doi indicatori. Astfel, creşterea mai rapidă a
cifrei de afaceri faţă de cheltuielile fixe (ICA > IChf) conduce la micşorarea
cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri faţă de nivelul de referinţă (P0).
În cazul analizei cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri, pe baza
datelor prezentate, cheltuielilor fixe scad într-un ritm mai rapid (83,33%)
decât cifra de afaceri (93,33%), ceea ce a condus la reducerea cheltuielilor
fixe cu 30 lei.
Scăderea volumului fizic al producţiei vândute cu 5,34% a determinat
creşterea cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri cu 15,77 lei. De
asemenea, preţul de vânzare a influenţat nefavorabil cu 4,23 lei. În schimb,
scăderea sumei cheltuielilor fixe cu 16,67% a contribuit la reducerea
cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifră de afaceri cu 50 lei.
Pentru a asigura în continuare o reducere a cheltuielilor fixe la
1.000 lei cifră de afaceri, managerii firmei trebuie să adopte măsuri de
creştere a gradului de utilizare a capacităţilor de producţie, concomitent cu
găsirea de noi posibilităţi de reducere a sumei cheltuielilor fixe.

lei
1 Cifra de afaceri 80.000 75.000
2 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 64.000 60.750
3 Indicele preţurilor de vânzare – 106%
4 Indicele costurilor – 107%
Se cere să se determine influenţa preţurilor de vânzare asupra
cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri.
Rezolvare
Modelul de analiză utilizat este următorul:
qvi
C1000 = ∑ qv c i i
⋅ 1.000 pi
∑ qv p i i
ci
114

Δp i =
∑q c
v i1 i 0
⋅ 1.000 −
∑q v i1 ci 0
⋅ 1.000 =
∑q v i1 pi1 ∑q v i1 pi 0
ci1 ⋅ 100 ci1 ⋅ 100
∑q v i1
107
∑q v i1
107 ⋅ 1.000 =
= ⋅ 1.000 −
∑q v i pi1
1
∑q v i1
pi1 ⋅ 100
106
60.750 ⋅ 100 60.750 ⋅ 100
= 107 ⋅ 1.000 − 107 ⋅ 1.000 =
75.000 75.000 ⋅ 100
106
56.775,7 56.775,7
= ⋅ 1.000 − ⋅ 1.000 = 757 − 802,43 = −45,43 lei
75.000 70.754,7

lei
2 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 50.500 52.240
3 Indicele preţurilor – 110%
Se cere să se determine influenţa structurii asupra cheltuielilor la

1.000 lei cifră de afaceri.
Rezolvare
qvi
C1000 = ∑ qv c i i
⋅ 1.000 pi
∑ qv p i i
ci
115

Δqvi =
∑q c
v i1 i 0
⋅ 1.000 −
∑q c
v i1 0 i 0
⋅ 1.000 =
ci1 ⋅ 100
∑q v i1
112 ⋅ 1.000 − ∑ q v i 0 ci 0 ⋅ 1.000 =
=
∑q v i1
pi1 ⋅ 100 ∑ q v pi i0 0
110
52.240 ⋅ 100
112 50.500
= ⋅ 1.000 − ⋅ 1.000 =
58.000 ⋅ 100 55.000
110
46.642,8 50.500
= ⋅ 1.000 − ⋅ 1.000 = 884,6 − 918,2 = −33,6 lei
52.727 55.000

lei
Nr. crt. Indicatori –
1 Cifra de afaceri din perioada curentă 60.000
2 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 52.000
3 din care: variabile 35.800
4 Cifra de afaceri propusă pentru perioada următoare 63.000
Se cere să se determine nivelul probabil al cheltuielilor la 1.000 lei
cifră de afaceri.
Rezolvare
Pornind de la comportamentul cheltuielilor variabile care, la nivelul
firmei, se modifică ca sumă absolută în funcţie de evoluţia volumului cifrei
de afaceri, iar la 1.000 lei sau pe produs rămân neschimbate, se poate
determina suma cheltuielilor variabile totale pe baza următoarei relaţii:
Cvp =
1
1.000
(
CAp ⋅ Cv1000
1 )
în care:
Cvp – suma cheltuielilor variabile previzionate;
CAp – cifra de afaceri previzionată;
116

Cv 1000
1 – nivelul realizat al cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră
de afaceri.
Conform datelor din tabel, nivelul probabil al cheltuielilor la
1.000 lei cifră de afaceri se determină după cum urmează:
1 ⎛ 35.800 ⎞
Cvp = ⎜ 63.000 ⋅ ⋅ 1.000 ⎟ =
1.000 ⎝ 60.000 ⎠
1
= (63.000 ⋅ 596,66) = 37.589,58 lei
1.000
CA1 = Cv1 + Cf1 + Profit1
60.000 = 35.800 + 16.200 + 8.000
Având în vedere că suma cheltuielilor fixe rămâne aceeaşi,
indiferent de volumul fizic al producţiei, nivelul probabil al
cheltuielilor aferente cifrei de afaceri se determină astfel:
Chp = Cvp + Cfp = 37.589,58 + 16.200 = 53.789,58
53.789,58
ΔC1p.000 = ⋅ 1.000 = 853,81 lei
63.000

lei
1 Suma cheltuielilor fixe 4.800 4.725
3 Volumul efectiv al cifrei de afaceri la – 20.425,5
preţul perioadei P0
Se cere să se determine influenţa cheltuielilor fixe asupra cheltuielilor
fixe la 1.000 lei cifră de afaceri.
Rezolvare
qv
Chf
Cf 1.000 = ⋅ 1.000 p
∑ qvp
Chf
117

Cf1 Cf 0
ΔChf = ⋅1000 − ⋅1000 =
∑ qv1p1 ∑ qv1p1
4.725 4.800
= ⋅1.000 − ⋅1.000 = 225 − 228,57 = −3,57 lei
21.000 21.000
lei
1 Cheltuieli variabile 432 442
2 Cifra de afaceri 800 850
Se cere să se determine influenţa preţului asupra cheltuielilor
variabile la 1.000 lei cifră de afaceri.
Rezolvare
Δg
C1000 = ∑ q c ⋅ 1.000
v v
Δp
∑q p
v
v
Δcv
Δp =
∑q c v1 v0
⋅ 1.000 −
∑q c
v1 v0
⋅ 1.000 =
∑q p v1 1 ∑q v1 p0
c v1 ⋅ 100 c v1 ⋅ 100
∑q v1
109
∑q
109 ⋅1.000 =
v1
= ⋅ 1.000 −
∑q v1 ⋅ p1
p1 ⋅ 100
∑ q v1 ⋅ 105
442 ⋅100 442 ⋅100
= 109 ⋅1.000 − 109 ⋅1.000 =
850 850 ⋅100
105
405,5 405,5
= ⋅1.000 − ⋅ 1.000 = 477,06 − 500,9 = −23,84 lei
850 809,5
118

10. Indicele productivităţii muncii (realizat faţă de perioada
curentă) = 108,5%.
⎛ Ics ⎞
Coeficientul de corelaţie prevăzut ⎜⎜ ⎟⎟ = 0,9821 .
⎝ I wa ⎠
Pentru a se menţine nivelul prezent al cheltuielilor cu personalul
la 1.000 lei venituri din exploatare, salariile şi elementele aferente se
modifică faţă de perioada de referinţă P0.
Se cere să se determine, în mărimi relative (%), cu cât se
modifică salariile şi elementele aferente acestora.
Rezolvare
Respectarea corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi
dinamica salariului mediu poate fi evidenţiată în cazul indicatorului
cheltuieli la 1.000 lei cifră de afaceri (venituri din exploatare).
Modelul de analiză este următorul:
Cs Ns ⋅ Cs Cs
C1000
s = ⋅ 1.000 = ⋅ 1.000 = ⋅ 1.000
CA Ns ⋅ Wa Wa
ICs
= 0,9821 ⇒ ICs = I Wa ⋅ 0,9821 = 108,5 ⋅ 0,9821 = 106,56%
I Wa
Rezultă că se înregistrează o creştere a salariilor cu 6,56%,

comparativ cu creşterea productivităţii medii anuale a muncii de 8,5%;
corelaţia dintre cei doi indicatori se apreciază favorabil.

lei
1 Cheltuieli materiale 40.000 46.000
4 Indicele costurilor (materiale) – 115%
Se cere să se determine influenţa preţului de vânzare asupra

cheltuielilor materiale la 1.000 lei cifră de afaceri.
119

Rezolvare
Modelul de analiză al cheltuielilor cu materiale este următorul:
g
C1m.000 p
cs
cm
p′
Δp =
∑ q cmv1 0
⋅ 1.000 −
∑ q cm
v1 0
⋅ 1.000 =
∑q p v1 1 ∑q p v1 0
cm1 ⋅ 100 cm1 ⋅ 100

∑q v1
115 ⋅ 1.000 −
∑ q v1
115 ⋅ 1.000 =
=
94.600 p ⋅ 100
∑ q v1 ⋅ 1110
46.000 ⋅ 100 46.000 ⋅ 100
= 115 ⋅ 1.000 − 115 ⋅ 1.000 = 422,86 − 465,1 = −43,3 lei
94.600 94 .600 ⋅ 100
110
120

3. ANALIZA PERFORMANŢELOR FIRMEI
PE BAZA RENTABILITĂŢII
3.1. Analiza indicatorilor parţiali ai rentabilităţii

Soldurile intermediere de gestiune sunt indicatori parţiali de renta-
bilitate sub formă de solduri ce pun în evidenţă etapele formării rezultatului
exerciţiului, adică prezintă contul de profit şi pierderi într-o altă formă, mai
aproape de cerinţele şi obiectivele analizei financiare.
Construcţia tabloului soldurilor intermediare de gestiune porneşte
de la indicatorul de rezultate cel mai cuprinzător (producţia exerciţiului +
marja comercială) şi se încheie cu indicatorul cel mai sintetic (profitul net
al exerciţiului).
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune este redat în tabelul nr. 1.
Analiza soldurilor intermediare de gestiune se poate realiza pe baza:
− modificărilor absolute;
− indicatorilor cu bază fixă, în lanţ şi medii;
− ritmurilor cu bază fixă, în lanţ şi medii;
− metodei ratelor;
− metodei substituirilor în lanţ.
1. Marja comercială (Mc) este un indicator utilizat de firmele care
vând mărfurile în starea în care au fost cumpărate. Modelul utilizat pentru
analiza factorială a marjei comerciale este următorul:
D⋅C ∑ gi ⋅ ci
Mc = C=
100 100
în care: D – cifra de afaceri din vânzări de mărfuri sau valoarea desfacerilor de
mărfuri;
C – rata medie a marjei comerciale sau cota medie de adaos comercial;
g – structura vânzărilor pe grupe de mărfuri sau sectoare de activitate;
ci – cota de adaos comercial pe grupe de mărfuri sau sectoare de
activitate.
121

Tabelul nr. 1
Soldurile intermediare de gestiune
- lei –
Nr. Exerciţiul financiar
Crt. Indicatori
Precedent Curent
1. Vânzări de mărfuri 2.652 2.163
2. Costul mărfurilor vândute 2.243 1.745
3. MARJA COMERCIALĂ (1-2) 409 418
4. Producţia vândută 113.678 178.608
5. Variaţia producţiei stocate 6.543 1.272
6. Venituri din producţia de imobilizări - -
7. PRODUCŢIA EXERCIŢIULUI (4+5+6) 120.221 179.880
8. Consumurile exerciţiului provenind de la 75.962 106.064
terţi
9. VALOAREA ADĂUGATĂ (3+7-8) 44.668 74.234
10. Subvenţii de exploatare - -
11. Cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte 23.197 28.845
asimilate
12. Cheltuieli cu personalul 9.635 18.035
13. EXCEDENTUL (DEFICITUL) BRUT 11.836 27.354
AL EXPLOATĂRII (9+10-11-12)
14. Alte venituri din exploatare inclusiv cele - -
din provizioane
15. Alte cheltuieli de exploatare - -
16. Cheltuieli de exploatare privind amortizarea 831 1.476
şi provizioanele
17. REZULTATUL EXPLOATĂRII (13+14- 11.005 25.878
15-16)
18. Venituri financiare 2.707 13.853
19. Cheltuieli financiare 2.593 13.820
20. REZULTATUL CURENT AL 11.119 25.911
EXERCIŢIULUI (17+18-19)
21. Venituri extraordinare 134 39
22. Cheltuieli extraordinare 97 25
23. REZULTATUL EXTRAORDINAR AL 37 14
EXERCIŢIULUI (21-22)
24. Rezultatul brut al exerciţiului (20+23) 11.156 25.925
25. Impozit pe profit 4.244 11.446
26. REZULTATUL EXERCIŢIULUI 6.912 14.479
(PROFIT NET SAU PIERDERE) (24-25)
122

Pe baza datelor prezentate în tabelul nr. 1. s-au stabilit următoarele
valori ale cotelor medii de adaos comercial:
Mc1 ⋅ 100 418.100
C1 = = = 19,32%
D1 2.163
Mc 0 ⋅ 100 409.100
C0 = = = 15,42%
D0 2.652
Modificarea marjei comerciale se explică factorial astfel:
ΔMc = Mc1- Mc0 = 418 – 409 = + 9 lei
1) influenţei modificării sumei veniturilor din vânzarea măsurilor:
D ⋅ C 0 D 0 ⋅ C 0 2.163 ⋅ 15,42 2.652 ⋅ 15,42
ΔD = 1 − = − =
100 100 100 100
= 333,53 − 409 = −75,47 lei;
2) influenţei modificării ratei medii a marjei comerciale (cotei

medii de adaos comercial):
D ⋅ C1 D 1 ⋅ C 0
ΔC = 1 − = 418 − 333,53 = +84,47 lei.
100 100
Analizând influenţele factorilor direcţi, se remarcă următoarele:

− scăderea vânzărilor de mărfuri cu 489 lei a determinat, în
condiţiile date, scăderea marjei comerciale cu 75,47 lei;
− creşterea cotei medii de adaos comercial cu 3,9% se reflectă în
creşterea marjei comerciale cu 84,47 lei.
Aprofundând analiza influenţei cotei medii de adaos comercial, se
poate determina influenţa modificării structurii vânzărilor pe grupe de
mărfuri şi a cotelor de adaos comercial pe grupe de mărfuri asupra
modificării marjei comerciale.
2) Producţia exerciţiului (Qe) reflectă volumul total de activitate al

unei perioade.
În cazul firmei analizate se constată o creştere cu 59.659 lei,
respectiv cu 49,6%. Această situaţie s-a datorat în cea mai mare parte
producţiei vândute, creşterea înregistrată fiind de 64.930 lei, respectiv de
123

57,12%, iar diferenţa negativă fiind reprezentată de producţia stocată,
scăderea acesteia fiind de 5.271 lei, respectiv de 80,5%.
3) Valoarea adăugată (VA) reprezintă plusul de valoare rezultat

din activitatea de producţie şi de comercializare a firmei.
La firma analizată, valoarea adăugată a crescut cu 29.566 lei,
respectiv cu 66,2%. Corelând creşterea valorii adăugate cu evoluţia
producţiei şi a marjei comerciale se constată mărirea gradului de
prelucrare a resurselor consumate procurate de la terţi:
IVA >I(Qe+Mc)
1,66 >1,49
74.234 179.880 + 418
I va = = 1,66 ; I (Qe + Mc ) = = 1,49
44.668 120.221 + 409
Pentru o caracterizare mai exactă a valorii adăugate realizate de

către firmă se recomandă calculul gradului de integrare pe verticală a
activităţii firmei pe baza relaţiei:
Valoarea adăugată (VA)
Cifra de afaceri (CA) × 100
În cazul firmei analizate, gradul de integrare pe verticală a fost de

38,4% în anul precedent şi 41,06% în anul curent. Creşterea gradului de
integrare pe verticală s-a înregistrat ca urmare a realizării cu forţe proprii
a unor activităţi complementare.
Majorarea gradului de integrare pe verticală poate să aibă o
influenţă importantă asupra rentabilităţii pe termen scurt, dar poate mări
riscul din exploatare pe termen lung, prin faptul că generează o creştere a
cheltuielilor fixe ale firmei (ca urmare a investiţiilor necesare pentru
realizarea activităţilor complementare).
4) Excedentul (deficitul) brut al exploatării (EBE) semnifică fluxul

potenţial de disponibilităţi degajat de ciclul de exploatare al firmei.
EBE se poate determina pe baza relaţiei:
EBE = Venituri monetare din exploatare – Cheltuieli monetare din
exploatare
124

Veniturile monetare din exploatare sunt formate din venituri din
vânzări şi subvenţiile de exploatare.
Cheltuielile monetare din exploatare sunt formate din categoriile de
cheltuieli care presupun plăţi imediate sau la termen (consumurile
provenind de la terţi, cheltuielile cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
şi cheltuieli cu personalul). Nu se includ în cheltuielile monetare din
exploatare cheltuielile cu amortizarea şi provizioanele.
Excedentul brut al exploatării nu este influenţat de: sistemul de
amortizare, politica de constituire a provizioanelor, structura capitalurilor
folosite, modul de impozitare a profitului. De aceea, EBE poate fi folosit
pentru comparaţii în dinamică şi sectoriale.
În cazul firmei analizate, EBE a înregistrat o creştere cu 15.518 lei,
respectiv cu 131,11%. Această situaţie s-a datorat faptului că valoarea
adăugată a crescut într-un ritm mai rapid decât cheltuielile cu personalul
şi cheltuielile cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
Creşterea EBE este o condiţie importantă pentru mărirea
capacităţii de autofinanţare a firmei, deoarece trebuie să asigure:
• remunerarea capitalurilor investite (de bănci şi acţionari);
• rambursarea împrumuturilor pe termen mediu şi lung;
• înlocuirea activelor fixe;
• plata impozitului pe profit.
Analiza EBE se poate aprofunda cu ajutorul următoarelor rate de

structură (repartiţie):
a) ponderea amortizării = cheltuieli cu amortizarea × 100
EBE
– ponderea amortizării în anul precedent = 831
⋅ 100 = 7,02%
11.836
1.476
– ponderea amortizării în anul curent = ⋅ 100 = 5,4%
27.354
b) ponderea cheltuielilor financiare cu dobânzile =

cheltuieli cu dobânzile
= × 100
EBE
125

– ponderea cheltuielilor financiare cu dobânzile în anul precedent =
1.043
= ⋅ 100 = 9,23%
11.836
– ponderea cheltuielilor financiare cu dobânzile în anul curent =
2.082
= ⋅ 100 = 7,6%
27.354
c) ponderea impozitului pe profit = impozitul pe profit × 100
EBE
– ponderea impozitului pe profit în anul precedent =
4.244
= ⋅ 100 = 35,86%
11.836
– ponderea impozitului pe profit în anul curent =
11.446
= ⋅ 100 = 41,84%
27.354
d) ponderea dividendelor = dividende × 100
EBE
– ponderea dividendelor în anul precedent = 729 ⋅ 100 = 6,16%
11.836
– ponderea dividendelor în anul curent = 2. 010
⋅ 100 = 7,35%
27.354
În exemplul analizat, ponderea amortizării în EBE a fost de 7,02%

în anul precedent şi de 5,4% în anul curent. Această evoluţie s-a
înregistrat ca urmare a creşterii ponderii rezultatului exploatării în EBE,
situaţie care arată că fluxul potenţial de lichidităţi din exploatare s-a
format în cea mai mare parte pe seama profitului din exploatare.
Ponderea cheltuielilor financiare cu dobânzile în EBE a scăzut în
anul curent cu aproximativ 2%, ceea ce înseamnă o scădere a finanţării pe
seama creditelor bancare.
O pondere însemnată în EBE o deţine impozitul pe profit, care a
înregistrat o creştere de la 35,86% în anul precedent la 41,84% în anul
curent, semnificând o creştere a fiscalităţii în perioada analizată.
126

5. Analiza corelaţiei dintre indicatorii de rezultate
Corelaţiile dintre indicatorii de rezultate pot fi analizate cu ajutorul
următoarelor rapoarte:
a) Rezultatul exploatarii (RE)
EBE
– în anul precedent: RE 0 = 11.005 = 0,9298
EBE 0 11.836
– în anul curent: RE1 = 25.878 = 0,9460
EBE1 27.354
Creşterea ponderii rezultatului exploatării în EBE s-a datorat
creşterii valorii adăugate într-o proporţie mai mare decât creşterea
cheltuielilor cu personalul şi a cheltuielilor cu impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate.
Rezultatul exploatării (RE) >
b) 1
Rezultatul curent (RCR) <
În cazul analizat:
RE 0 11.005 RE 1 25.878
= = 0,9897 ; = = 0,9987
RCR 0 11.119 RCR 1 25.911
Rezultă că, în perioada analizată, rezultatul financiar a fost pozitiv,

iar ritmul de creştere al profitului din exploatare a devansat pe cel al
rezultatului financiar.
Re zultatul curent (RCR) >
c) 1
Rezultatul brut (RBE) <
În situaţia analizată:
RCR 0 11.119 RCR 1 25.911
= = 0,9967 ; = = 0,9995
RBE 0 11.156 RBE1 25.925
Această situaţie este determinată de înregistrarea unui profit şi din

operaţiunile extraordinare.
d) Rezultatul net al exerciţiului
Rezultatul brut
127

Acest raport reflectă ponderea profitului net (sau al pierderii) în
rezultatul brut al exerciţiului. Evoluţia acestui raport depinde de dinamica
rezultatului brut a elementelor nedeductibile fiscal şi a deducerilor fiscale.
În cazul analizat s-au înregistrat valorile:
RNE
• 0 = 6.912 = 0,6196
RBE 0 11.156
RNE1 14.479
• = = 0,5585
RBE1 25.925
Rezultă creşterea mai rapidă a elementelor nedeductibile fiscal faţă

de cele deductibile din punct de vedere fiscal.
3.2. Analiza rentabilităţii firmei

Rentabilitatea, ca formă sintetică de exprimare a eficienţei
economice, reprezintă capacitatea firmei de a obţine profit, în scopul
remunerării capitalurilor şi al extinderii activităţii acesteia.
Rentabilitatea poate fi exprimată cu ajutorul a doi indicatori:
profitul (ca indicator de volum) şi rata rentabilităţii (indicator al mărimii
relative a rentabilităţii), care exprimă gradul în care capitalul sau folosirea
resurselor firmei aduce profit.
Principalele probleme ale analizei rentabilităţii firmei sunt:
3.2.1. Analiza factorială a profitului la nivel de firmă.
3.2.2. Analiza ratelor de rentabilitate.
3.2.3. Analiza rentabilităţii pe baza punctului critic (pragul rentabi-
lităţii).
Sursele informaţionale utilizate în analiza rentabilităţii firmei sunt:

Situaţia patrimoniului pe baza bilanţului (tabelul nr. 2) şi Contul de profit
şi pierdere (tabelul nr. 3).
Comparaţiile se vor realiza între perioada curentă şi perioada
precedentă, iar metoda de analiză folosită este metoda substituirilor în
lanţ.
128

Tabelul nr. 2
SITUAŢIA PATRIMONIULUI PE BAZA BILANŢULUI CONTABIL
– lei –
Perioada Perioada
Indicatori precedentă curentă
A Active imobilizate
I Imobilizări necorporale 909 1.555
II Imobilizări corporale 18.357 22.583
III Imobilizări financiare 389 316
ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL 19.655 24.454
B Active circulante
I Stocuri 10.926 21.159
II Creanţe 5.865 10.642
III Investiţii pe termen scurt − −
IV Casa şi conturi la bănci 605 601
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL 17.396 32.402
C Cheltuieli în avans − −
D Datorii: sumele care trebuie plătite
într-o perioadă de până la 1 an
Datorii comerciale - furnizori 1.949 5.064
Sume datorate investiţiilor de credit 6.996 9.422
Avansuri încasate − −
Alte datorii − −
TOTAL 8.945 14.486
E ACTIVE CIRCULANTE NETE 8.451 17.916
(DATORII CURENTE NETE)
F TOTAL ACTIVE MINUS 28.106 42.370
DATORII CURENTE
G Datorii: sumele care trebuie plătite 3.679 6.311
într-o perioadă mai mare de 1 an
Sume datorate investiţiilor de credit 3.679 6.311
H Provizioane − −
I Venituri în avans − −
J Capital şi rezerve
I Capital 10.264 10.264
II Prime de capital 10.000 −
III Rezerve de reevaluare 848 2.046
IV Profitul sau pierderea raportată 6.665 9.269
V Profitul sau pierderea exerciţiului financiar 6.913 14.480
CAPITALURI PROPRII - TOTAL 24.426 36.059
129

Tabelul nr. 3
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
– lei –
Perioada Perioada
Indicatori
precedentă curentă
1. Cifra de afaceri

Limbă

An3 Analiza Econ Financ Probleme

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

An3 Analiza Econ Financ Probleme

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IOSEFINA MOROŞAN

Universitatea Spiru Haret

ISBN: (10) 973-725-580-1

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006

Universitatea Spiru Haret

Prof. univ. dr. IOSEFINA MOROŞAN

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE

Universitatea Spiru Haret

1. ANALIZA REZULTATELOR ACTIVITĂŢII

2. ANALIZA CHELTUIELILOR FIRMEI

Universitatea Spiru Haret

3. ANALIZA PERFORMANŢELOR FIRMEI

Universitatea Spiru Haret

4. ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE A FIRMEI

Universitatea Spiru Haret

Prezenta carte a fost gândită şi redactată ca un material

Universitatea Spiru Haret

Universitatea Spiru Haret

1.1. Analiza cifrei de afaceri

1.1.1. Analiza nivelului cifrei de afaceri

Universitatea Spiru Haret

Universitatea Spiru Haret

1.1.2. Analiza dinamicii cifrei de afaceri

Universitatea Spiru Haret

Universitatea Spiru Haret

1.1.4. Analiza factorială a cifrei de afaceri

Universitatea Spiru Haret

Universitatea Spiru Haret

Sistemul factorial, potrivit primului model de analiză, se prezintă

Universitatea Spiru Haret

Din analiza datelor prezentate rezultă o creştere a cifrei de afaceri faţă

Universitatea Spiru Haret

Metodologia de analiză factorială se prezintă în felul următor:

= (650 − 675)178,107 ⋅ 0,97 = −4319 lei

Universitatea Spiru Haret

= 650 [32,32 (69,04% - 35,6% ) 34,25] 0,97 = + 233.390 lei

Universitatea Spiru Haret

Creşterea preţurilor datorată inflaţiei a fost foarte importantă în cei

Universitatea Spiru Haret

Se observă că ritmul real de creştere a cifrei de afaceri a fost negativ

2. Pentru o firmă se cunosc următoarele date:

Se cere să se analizeze structura cifrei de afaceri pe tipuri de produse.

Universitatea Spiru Haret

În scopul adâncirii analizei se utilizează şi indicele de concentrare

Rezultă că firma analizată şi-a modificat structura de la cea de tip

Universitatea Spiru Haret

2) influenţei modificării preţului de vânzare asupra cifrei de afaceri:

Universitatea Spiru Haret

La produsul D este posibil ca majorarea preţurilor cu 60% să fi

Universitatea Spiru Haret

Rezultă că modificarea structurii vânzărilor pe piaţă a generat o

Universitatea Spiru Haret

Sistemul factorial de analiză se prezintă astfel:

Influenţa fondului de timp asupra cifrei de afaceri se determină,

Universitatea Spiru Haret

Se cere să se analizeze influenţa factorilor asupra modificării

Universitatea Spiru Haret

Universitatea Spiru Haret

Se constată o creştere a cifrei de afaceri comparativ cu baza de

Universitatea Spiru Haret

Universitatea Spiru Haret

Universitatea Spiru Haret