Sunteți pe pagina 1din 4

Referat la materia Deontologie si etica profesionala.

Devotament fata de profesie.


Educatia etica medicala din tara noastra se bazeaza pe drepturile inalienabile ale pacientului si pe respectul absolut al fiintei umane. Necesitatea unei relatii stranse intre tehnica si morala aduce in discutie raspunsuri care trebuiesc date unor probleme presante, incepand cu conceptia despre moarte, eutanasie, conduita fata de cei infectati cu HIV, avort, reproducere medicala asistata, inginerie genetica, etica ecologica, dependenta de droguri, donarea si transplantul de organe, responsabilitatea personalului medical si terminand cu verificarea sigurantei si eficacitatii noilor tehnologii si tratamente. Posibilitatile stiintei trebuie sa se confrunte cu admisibilitatea etica si sa se conformeze compatibilitatii umane; orice interventie asupra corpului atinge nu numai tesuturile si functiile lor, dar afecteaza, la diferite niveluri, persoana insasi. Cele doua laturi principale ale deontologiei medicale sunt raspunderea morala si raspunderea juridica. Relatia cu bolnavul atrage multiple responsabilitati, care nu pot fi controlate si sanctionate, de cele mai multe ori, de nici o instanta ierarhica, decat a propriei constiinte. Raspunderea morala este perena, a aparut odata cu medicina si va exista atata timp cat se vor gasi oameni care sa-si asume onoranta, dar dificila sarcina de a ocroti sanatatea publica. Astfel se reglementeaza normele de comportare fata de bolnav si societate, prin adaptare la etica medicala. Indiferent de pozitia sociala si de natura bolii, vom examina si trata bolnavii cu aceiasi grija, atentie si constiinciozitate. Comportamentul etic general al asistentului medical include o atitudine colegiala, prieteneasca, fata de restul personalului sanitar. El va evita orice afirmatie care ar putea submina autoritatea sau scadea prestigiul cuiva. Va trebui sa fie disciplinat si animat de un adevarat spirit de echipa, sa cultive spiritul de ordine si de economie, sa respecte regulile de igiena si sterilizare, nu de teama unei sanctiuni, ci din ratiune si convingere, contribuind astfel la reducerea infectiilor nosocomiale. In persoana bolnavului este lovita, inevitabil, si familia. Fata de vizitatori, asistentul trebuie sa-si cunoasca bine obligatiile, sa fie politicos si sfatuitor, dar sa interzica scenele zgomotoase. Nu va manifesta pudoare deplasata sau dezgust in unele ingrijiri ale bolnavului si nu-l va lasa pe acesta in voia sortii sub pretextul terminarii programului. Violarea secretului profesional, instrainarea obiectelor pacientilor si folosirea bunurilor institutiei in scopuri personale indica incorectitudine si o abdicare de la principiile deontologiei si de la comportamentul etic.

Lucratorul sanitar trebuie sa castige increderea pacientului, sa si-l apropie, sa lupte cu abnegatie, prin toate mijloacele, pentru alinarea suferintelor lui. Arta apropierii de bolnav, plina de omenie si sustinuta de credinta, gasirea celui mai potrivit limbaj, gestica eficace dar blanda, nu numai ca aduc acel confort moral la care cel in suferinta are cu prisosinta dreptul, dar inlesnesc nebanuit de mult si o cunoastere reala a bolilor. Terapia trebuie indreptata, in special, asupra sufletului! Aportul remarcabil al asistentului medical rezida intr-o orientare rapida la patul bolnavului, in originalitate si inventivitate, intr-o receptivitate maxima fata de tot ceea ce este nou si intr-o executare a indatoririlor ce-i revin la un nivel de intelegere si interpretare superior. Asistentul medical trebuie sa apara in fata bolnavului ca o sinteza intre forta si intuitie si insusirea de cunostinte tehnice, sa se manifeste ca o persoana autorizata de societate, ca un promotor al eticii, pentru a da acestuia, prin cultura sa umanista, sperante si increderi nelimitate. Un aspect etic deosebit de semnificativ il constituie atitudinea fata de bolnavul terminal, adesea piatra de incercare a simtului de dreptate si de caritate, a responsabilitatii si capacitatii profesionale a lucratorului sanitar Profesia de asistent medical are o istorie mai veche de cel putin cteva mii de ani si care a imbracat diferite forme. Referindu-ne la medicina greaca, amintim colectia hipocratica capitolele care trateaza despre legi si care precizeaza "pentru a-ti insusi mestesugul medicinii este necesar inainte de toate o predispozitie naturala: daca aceasta lucreaza impotriva toate sunt zadarnice". Este uimitor cum mai bine de 2000 de ani, medicina din scoala hipocratica a facut aceasta remarca de inalta tinuta etica. Pornind de la realitatea ca pacientul pe care il ingrijeste indiferent de vrsta (copil, tnar sau batrn), cnd ajunge in minile tale este o fiinta fara aparare care apeleaza la stiinta si calitatea ta, trebuie sa ai in vedere ca esti obligat sa dai dovada de mult profesionalism, confidentialitate, constiinta, daruire, modestie si responsabilitate profesionala Tot comportament etic este si secretul profesional si relatia cu ceilalti membri ai echipei, deoarece problemele de sanatate a oricarui individ sau grupe de indivizi sunt foarte complexe si asistenta este obligata sa-si cunoasca atributiile pe care trebuie sa le indeplineasca participnd prin cunostintele sale la rezolvarea problemelor comune. Asistenta medicala trebuie sa arate un respect deosebit fata de viata omeneasca de la conceptie pna la sfrsitul ei, sa aiba capacitatea de a face fata unui volum de munca crescut si un grad sporit de concentrare a atentiei, puterea de a-si stapni emotiile si de a-si invinge teama in situatiile critice, capacitatea de a actiona cu promptitudine si eficienta in momentul in care viata depinde de decizia luata. Calitatile native sunt indispensabile profesiei noastre. Asistenta medicala trebuie sa aiba puterea de a iubi oamenii, si sa-si practice meseria cu pasiune si devotament, sa vada in fiecare pacient un parinte, un copil, un sot, un frate si sa-i ingrijeasca cu daruire si devotament, sa-i acorde fiecaruia un zmbet, o vorba buna, sa semene speranta, sa poata face ca

fiecare pacient sa creada in el si sa-i redea demnitatea pierduta temporar. De asemenea sa fie inzestrata cu spirit critic si de observatie pentru a-si aprecia activitatea la justa valoare si a sesiza rapid tot ce nu este bine in echipa medicala. Colectivul in care lucram trebuie sa alcatuiasca familia, un for inalt al respectului, al demnitatii, al libertatii interioare si seninatatii constructive. Sa poti lasa problemele de familie la usa institutiei si sa-ti iei pe umeri problemele uriase ale celeilalte familii este o dovada de mare echilibru sufletesc. Asistentul medical la rndul lui, om cu trairi si sentimente, mai mult sau mai putin evidente nu poate ramne indiferent la suferintele pacientilor, nu poate sta lnga un bolnav de cancer fara sa-l consoleze, nu poate trece pe lnga un comatos fara sa se intrebe de ce are nevoie, nu poate privi un pacient muribund fara sa simta ca odata cu el dispare o speranta. In timp ce lucram impreuna pentru atingerea telurilor comune sa nu uitam ca serviciile sunt chiria pe care o platim pentru a trai si ca serviciile sunt cele ce ne vor departaja, servicii aduse noua insine, pacientilor, familiilor noastre si comunitatii. Echipa medicala are datoria morala si responsabilitatea sa actioneze in toate imprejurarile in interesul pacientului. Pacientii sunt unici cu propriile lor nevoi, puteri, valori si credinte. Cei ce acorda ingrijiri de sanatate trebuie sa lupte pentru a cstiga increderea si comunicarea libera cu pacientii si pentru a intelege si a apara valorile culturale psiho-sociale si spirituale ale fiecarui pacient. Pentru promovarea drepturilor pacientului intr-o organizatie de sanatate ar trebui sa se inceapa prin definirea acestor drepturi si a personalului in spiritul acestor drepturi. Evolutia tehnologica a medicinii cere deci competenta si constiinciozitate in cel mai inalt grad, mai ales in sectoarele practicii medicale de inalt risc, in scopul evaluarii stiintifice a riscurilor si pentru a stavili astfel riscul unei practici medicale defensive la care evolutia actuala a medicinii poate duce. La fel se ntmpl i la o unitate medical. Ea va funciona cu succes dac i definete cu rigurozitate portofoliul de servicii pe care le ofer pacienilor, corelat cu dotarea tehnic i capacitile de asisten medical de care dispune i cu pregtirea i devotamentul cu care medicii i ndeplinesc menirea i profesia. Relatia asistent medical pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine de respect, caldura si intelegere empatica fata de pacient,cu toate ca de multe ori, asistenta medicala este considerata o simpla masina de indeplinit ordinele medicului, uitandu-se ceea ce este esential in practica medicala, si anume: intelegerea si disponibilitatea fata de pacient, medicul vine si pleaca, pe cand asistenta e cea care supravegheaza, ajuta si ingrijeste pacientul. Din aceasta cauza, relatia dintre asistenta medicala si pacient nu trebuie sa se limiteze numai la aplicarea tratamentului, ci si la stabilirea unei comunicari psihice cu el, pentru a-l putea ajuta in a-si exprima trairile interioare. Comunicarea asistentei medicale cu pacientul trebuie sa fie concordanta cu starea lui actuala, cu posibilitatile lui de intelegere si asociata cu elemente de sprijin pentru a influenta pozitiv evolutia bolii

sale. Adesea, atitudinea noastra insuficient controlata (orice semn cu capul, susoteli cu membrii familiei, orice denumire stiintifica neinteleasa de catre pacient, chiar tacerea) influeteaza bolnavul, generand suspiciuni si disconfort. La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale asistentei medicale (personalului de ingrijire) cum ar fi: cinstea, onestitatea, spiritul de daruire, solicitudinea, altruismul, ascultarea empatica, respectul. Din acest motiv, profesia medicala trebuie exercitata cu rabdare, generozitate, pasiune, sinceritate, locul central in activitatea de ingrijire ocupandu-l pacientul, care trebuie inteles si acceptat asa cum este. O atitudine apropiata fata de bolnav nu inseamna umilinta, mai ales ca pacientul iti incredinteaza secretele sale, trairile, pe care in alte conditii nu le-ar face. In plus, un comportament corect fata de bolnav implica pastrarea confidentialitatii acestor destainuiri. Sigur ca exista cazuri cnd esti obligat sa divulgi unele secrete, dar trebuie sa stii cnd si cui sa o faci. De asemenea, suplinineste nevoile pe care pacientul nu si le poate satisface autonom: a manca si a bea, a se misca si a avea o buna postura, a-si mentine tegumentele curate si integre, a evita pericolele,a se odihni, a comunica. Interventia asistentei medicale va fi orientata asupra lipsei si consta in a spori independenta pacientului. In final se obtine ameliorarea dependentei sau castigarea independentei. Ingrijirile trebuie sa favorizeze drumul spre independenta, spre castigarea autonomiei pacientului. In momentul externarii din spital, pacientul va fi pregatit si instruit asupra noului sau mod de viata, evitarea eforturilor fizice , administrarea corecta a medicatiei, controale medicale periodice , iar apartinatorii vor fi informati si ei la randul lor de modul de viata al pacientului. De asemenea, asistenta medicala din ambulator va fi informata asupra pacientului externat pentru a-l avea in evidenta, unii dintre acesti pacienti avand nevoie permanenta de o persoana care sa-i ingrijeasca la domiciliu (pacienti cu cecitate din diverse cauze). In concluzie, competenta profesionala si devotamentul fata de profesie se demonstreaza prin cunostinte teoretice aprofundate si capacitatea de a le aplica intr-o activitate creatoare, de ingrijire individualizata, personalizata, competenta si umana.

DANILA SIMONA MARIA