Sunteți pe pagina 1din 6

1

CURS 1 TRANSPORTURI

ROLUL ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTURILOR

Transporturile reprezintă un domeniu important al


activităţii economico-sociale pentru că prin intermediul lor se
efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi oamenilor în scopul
satisfacerii necesităţilor materiale şi spirituale ale societăţii
omeneşti.
Dezvoltarea, diversificarea şi modernizarea transporturilor au fost
determinate de extinderea şi intensificarea producţiei şi a circulaţiei
mărfurilor, de adâncirea diviziunii internaţionale a muncii.
Având în vedere necesitatea realizării legăturilor dintre producţie şi
consum, transporturile sunt acelea care deplasează bunurile obţinute în
celelate ramuri ale producţiei materiale din locul în care au fost produse la
cel în care urmează a fi consumate în cadrul pieţei interne şi internaţionale.
Obiectul activităţii de transport îl constituie deplasarea în
spaţiu a călătorilor şi mărfurilor.
Însă nu toate deplasările în spaţiu constituie obiectul activităţii de
transport supuse contractului de transport. Astfel, transportul informaţional,
transportul de lichide şi gaze prin conducte şi alte activităţi asemănătoare
nu pot forma obiectul contractului de transport. Aceste activităţi se
realizează prin instalaţii proprii şi nu necesită operaţiunile specifice pe care
le presupune activitatea de transport, cum ar fi: preluarea de către
transportator a mărfurilor, obligaţia de pază şi preluare a lor la destinaţie.
Considerată sub aspectul conţinutului său economic, activitatea de
transport constituie mijlocul prin care se înlesneşte schimbul de
bunuri şi deplasarea oamenilor, spre deosebire de deplasarea gândirii
(transportul corespondenţei, faxul, transmisiunile telefonice), transport ce
este supus altor reguli.
De asemenea, rămâne în afara sferei noastre de preocupare
transportul poştal care, deşi se realizează pe baza unor raporturi juridice
între transportator şi unitatea de poştă, nu se integrează în contractul de
transport. Mai mult, nici expeditorul, nici destinatarul nu au legături juridice
cu unitatea de transport ce realizează activitatea de corespondenţă.
Astfel, activitatea de transport poate fi definită ca acţiunile prin
care se organizează şi se realizează deplasarea călătorilor şi
mărfurilor în spaţiu şi timp.
Un rol important îl are transportul în sfera producţiei unde, printr-o
mai bună organizare, poate contribui la: reducerea ciclului de producţie,
accelerarea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante, îmbunătăţirea
indicatorilor economico-financiari.
Producţia unei întreprinderi este deservită nu numai de transportul
intern, ci şi de transportul care realizează legăturile externe ale acesteia cu
celelate întreprinderi şi cu întreaga economie naţională.
2

De aici decurge funcţia importantă a transporturilor de a


susţine legăturile de producţie între întreprinderi, comunicaţiile
între marile centre industriale, între cele industriale şi agricole,
etc. Acest rol este îndeplinit de transporturile de utilitate publică, în
componenţa cărora intră: căile ferate, fluviale şi maritime, rutiere,
transportul aerian şi transportul de călători. Acesta din urmă deserveşte
procesul de producţie prin deplasarea muncitorilor la şi de la locul de
muncă.
Rolul transporturilor este evident, prin intermediul acestora
asigurându-se procesul de producţie cu mijloace de producţie şi forţă de
muncă.
Importanţa transporturilor constă nu numai în funcţia pe care o au în
dezvoltarea complexului socio-economic naţional, ci şi în rolul important
exercitat asupra amplificării relaţiilor dintre state. Astfel, transporturile
internaţionale reprezintă mijlocul material ce stă la baza relaţiilor economice
cu celelate ţări ale lumii. Acestea continuă procesul de producţie în sfera
circuitului economic mondial şi reprezintă un sistem tehnico-economic
complex prin intermediul căruia o parte din produsul social este realizat pe
pieţele externe în schimbul unor mărfuri necesare economiei naţionale,
contribuind astfel la modificări de structură, calitate şi cantitate în produsul
intern brut, produsul naţional brut şi produsul naţional net.

PARTICULARITĂŢILE PROCESULUI DE PRODUCŢIE ÎN


TRANSPORT

Încadrarea transporturilor într-o ramură distinctă a economiei


naţionale se datorează faptului că, deşi activitatea în transporturi, din
punctul de vedere al procesului muncii, se identifică cu cea din ramurile
creatoare de bunuri materiale, totuşi ea prezintă o serie de
particularităţi:
1. Rezultatul muncii productive în transporturi nu constituie
un nou produs, o marfă, ci o prestaţie. Prin transport
mărfurile îşi păstrează proprietăţile fizico-chimice, dar îşi sporesc
valoarea;
2. Transporturile de mărfuri sunt o activitate economică care
se desfăşoară atât în sfera producţiei, cât şi în cea a
circulaţiei mărfurilor. Astfel, se disting:
• transporturi interioare princare se realizează deplasarea materiilor
prime, materialelor, forţei de muncă de la o secţie de producţie la
alta, deci activităţile desfăşurate în sfera producţiei şi
• transporturi comerciale ce apar ca o continuare a activităţii de
producţie în sfera circulaţiei.
3. Transportul, în sine, nu se poate stoca, se consumă
imediat în momentul efectuării producţiei. Se stochează
însă nevoia de transport.
4. Transporturile de călători şi cele de mărfuri se deosebesc
substanţial între ele, în sensul că transporturile de călători se
caracterizează prin sensul dus-întors al curenţilor de călători,
3

adică sunt, în general, activităţi echilibrate, în timp ce în


transporturile de mărfuri nu există, în aceeaşi măsură, o asemenea
egalitate, deoarece volumul mărfurilor transportate în cele două
sensuri, de cele mai multe ori, nu este identic.
Variaţia traficului de călători e influenţată de fenomenele de masă
caracterizate printr-o probabilitate ridicată (sărbători, concedii, vacanţe), în
timp ce în transportul de mărfuri aceşti factori au o influenţă mai redusă.
5. Activitatea de transport este, în general, o activitate
continuă în timp care, în cele mai multe cazuri, este o activitate
de zi şi noapte, atât în zilele de lucru, cât şi în cele de sărbătoare,
dar discontinuă ca intensitate, cu intermitenţe, motiv
pentru care randamentul ei este variabil.
6. Transporturile sunt activităţi ce se desfăşoară pe spaţii
întinse, prin sute şi chiar mii de unităţi distincte,
îndepărtate geografic unele de altele, dar strâns legate.

În concluzie, transportul este o prestaţie de servicii de un tip


special:
• nu se poate nici stoca, nici conserva;
• trebuie să facă faţă unor momente de vârf;
• se execută în condiţii speciale şi
• presupune existenţa unei infrastructuri tehnice
extraordinar de vaste şi complexe, care să excludă orice
situaţie neprevăzută.

SISTEMELE DE TRANSPORT ŞI CARACTERISTICILE ACESTORA

Sistemele de transport pot fi definite ca totalitatea mijloacelor


şi instalaţiilor întrebuinţate în vederea înlăturării distanţelor.
În compunerea şi organizarea transporturilor intră elemente de ordin
tehnic:
• drumul;
• mijlocul de transport;
• forţa de muncă a mijlocului de transport.
Transporturile se pot clasifica astfel:
a) Din punctul de vedere al obiectului transportului:
1. transport de călători şi
2. transport de mărfuri.
b) După mijloacele întrebuinţate transporturile pot fi:
1. feroviare;
2. rutiere;
3. navale;
4. aeriene;
5. speciale;
6. combinate.
4

1. Transportul feroviar efectuează deplasarea în spaţiu a


bunurilor şi oamenilor cu ajutorul mijloacelor de tracţiune
(locomotivele) şi a mijloacelor tractate (vagoanele) care circulă pe
trasee fixe şi pe căi ferate.
Transportul feroviar se caracterizează prin:
• regularitatea efectuării circulaţiei în toate anotimpurile, ziua
şi noaptea, aproape independent de vreme;
• mijloacele de transport feroviare dispun de o mare capacitate în
raport cu cele auto şi aeriene;
• din punct de vedere economic se remarcă costul mai ridicat al
transportului feroviar în comparaţie cu cel fluvial,
maritim şi prin conducte şi, de regulă, mai mic faţă de cel
auto şi aerian. Transportul pe calea ferată necesită investiţii mari
comparativ cu cel auto. Astfel, investiţiile pentru construcţia unei
căi ferate sunt de 3 ori mai mari decât cele pentru construcţia unei
şosele. De asemenea, şi investiţiile necesare pentru achiziţionarea
materialului rulant sunt ridicate. La fel, şi costul întreţinerii
mijloacelor de transport feroviar şi al liniilor se situează la un nivel
superior în comparaţie cu cel auto sau naval.

2. Transportul rutier efectuează deplasarea în spaţiu a


bunurilor şi oamenilor cu ajutorul autovehiculelor care
sunt mijloace de transport autopropulsate.
Ca particularitate a acestor mijloace de transport se remarcă faptul că
dispun de o mare mobilitate, putând fi întrebuinţate, în funcţie de vreme,
pe orice fel de drum. Transportul auto oferă posibilitatea încărcării mărfii
direct de la punctul de expediere şi descărcarea ei direct la punctul de
destinaţie, fără a fi necesare transbordări şi manipulări suplimentare.
Mijloacele de transport auto se deplasează cu viteze mari ca
urmare a vitezei comerciale mari şi a simplităţii operaţiunilor tehnologice de
încărcare şi descărcare. Ele se pot pregăti rapid şi uşor în vederea
efectuării transportului, necesitând cheltuieli reduse în acest scop.
Transportul auto oferă cea mai mare eficienţă pe distanţe
scurte.

3. Transportul naval efectuează deplasarea în spaţiu a


bunurilor şi oamenilor cu ajutorul navelor.
Transportul naval se caracterizează prin marea capacitate de
încărcare însă, în comparaţie cu celelalte modalităţi de transport, chiar şi
cele mai moderne nave au viteză de deplasare relativ redusă, deşi
trebuie să parcurgă distanţe foarte mari.
Navigaţia maritimă şi fluvială realizează legături dintre porturi
diferite de pe glob, în condiţii de eficienţă ridicată, investiţiile
fiind relativ reduse în raport cu transportul terestru.
5

Transportul naval este adecvat pentru bunurile de masă cu valoare


redusă, unde nivelul cheltuielilor de transport prevalează asupra duratei
transportului.
Avantajul transportului pe apă, din punct de vedere al costului,
este mai evident pe distanţe mari, transoceanice.

4.Transportul aerian efectuează deplasarea în spaţiu a


bunurilor şi oamenilor cu ajutorul aeronavelor.
Printre particularităţile tehnico-economice ale transportului aerian se
numără:
• rapiditatea - este caracteristica esenţială a transportului aerian.
Aceasta este evidenţiată de viteza mare de deplasare a
aeronavelor ce nu poate fi egalată de nici un alt mijloc de
transport;
• regularitatea - constă în aceea că transportul aerian se
efectuează după un program precis în orice perioadă a anului, atât
ziua, cât şi noaptea;
• oportunitatea – se referă la faptul că acest mod de transport
pune la dispoziţia celor interesaţi, oricând şi oriunde sunt
amenajate puncte terminale, cel mai modern mijloc de transport.

5. Transporturile speciale sunt transporturi neconvenţionale, a


căror pondere a crescut substanţial în ansamblul transporturilor şi
care se efectuează cu mijloace total diferite de cele clasice.
Spre exemplu, transporturile prin conducte sunt utilizate pentru
deplasarea unor mărfuri de masă lichide, în flux continuu, în relaţiii de
transport stabile. Acest mod de transport: prezintă un cost scăzut, pierderi
minime de manipulare, nu este influenţat de condiţiile atmosferice, nu
afectează mediul înconjurător, necesită personal de deservire redus,
prezintă regularitate şi se efectuează fără cursă goală.

TRANSPORTUL FEROVIAR

Transportul feroviar este una dintre cele mai utilizate modalităţi de


transport, ocupând în traficul mondial locul II din punctul de vedere al
volumului de mărfuri transportate.
Societăţile feroviare au depus eforturi susţinute în dezvoltarea şi
perfecţionarea materialului rulant, precum şi în organizarea şi expedierea
mărfurilor, în vederea reducerii duratei de transport şi a micşorării preţului
de transport.
6

Transporturile feroviare au păstrat avantajele deţinute faţă de


celelate modalităţi de transport:
1. asigurarea unui flux continuu de transport ce permite o
aprovizionare ritmică;
2. obţinerea unei anumite regularităţi din punctul de vedere
al timpului de transport, datorită modului de organizare şi
independenţei faţă de condiţiile atmosferice;
3. realizarea unei integrităţi mai mari a mărfurilor în timpul
transportului, pentru că riscul de avariere este mai mic în
comparaţie cu alte modalităţi de transport;
4. încasarea mult mai rapidă a contravalorii mărfurilor
transportate, pentru că încărcarea se face când marfa a fost
predată, iar negocierea documentelor se face după expedierea
fiecărui vagon;
5. o anumită siguranţă în privinţa primirii mărfurilor de
către cumpărător, deoarece societăţile de transport feroviar
sunt, în mare parte, întreprinderi de stat;
6. simplitatea expedierii mărfurilor şi cunoaşterea din timp
a tarifelor, ce permite expedierea mărfurilor fără o pregătire
prealabilă deosebită şi cunoaşterea cheltuielilor încă înainte de
efectuarea transportului;
7. cheltuielile şi consumurile de materiale pentru ambalare
sunt mult mai mici, pentru că manipularea şi fixarea se face
direct de către producător, cu personal specializat şi cu utilaje
specifice operaţiunilor de încărcare şi descărcare.