ECONOMIE POLITICA SI POLITICI ECONOMICE

1. ECONOMIA I TIINA ECONOMIC. METODA DE CUNOATERE IN TIINA ECONOMIC 1.1 Economia faptic i economia teoretic Cuvantul economie are un dublu ineles, iar pentru o mai bun percepie trebuie fcut distincia dintre cele dou dimensiuni ale economiei, Economia teoretic i Economia faptic, care sunt esenialmente diferite. Economia faptic, real se prezint ca: - un ansamblu de activiti i procese economice de producie, de repartiie, de schimb i de consum; - o mas de bunuri i servicii economice rezultate din activitile i procesele respective; - o totalitate de participani la organizarea i desfurarea activitilor i proceselor productoare de bunuri i servicii; - un sistem integrat de relaii sociale ce au loc intre subiecii economici. De aici, desprindem concluzia c economia ca practic social este un microunivers, in centrul cruia st omul cu nevoile sale, un sistem global format din mai multe subsisteme, intre care se detaeaz ca importan: - omul, in dubla sa ipostaz: de productor agent economic i consumator; - unitile economice, in care se integreaz i lucreaz oamenii; - bunurile i serviciile economice; - faptele i respectiv operaiunile economice; - relaiile interumane de cooperare, de intrajutorare i de comunicare. Economia real a evoluat in ritmuri, proporii i coordonate diferite de la o epoc la alta, astfel incat atunci cand omul devine liber, in dublul sens: economic, deposedat de mijloacele de producie, i juridic eliberat de orice norme care-i limitau micarea i il impiedicau s-i vand fora de munc oricui pe un timp determinat, economia real devine ceea ce este i astzi: - o economie de pia liber concurenial; - o economie puternic marcat de diviziunea social a muncii i de diviziunea manufacturier, de fabric; - o economie in care munca fizic a omului este inlocuit de munca mainilor; - o economie in care statul ii face simit prezena atat in calitate de element al suprastructurii cat i de agent economic; - o economie cu randamente i eficien crescande; - o economie fondat pe profit, catig, bunstare material i spiritual. Economia faptic, real este baza apariiei i existenei economiei teoretice, care este rezultatul observrii i cercetrii sistematice i permanente, efectuate de specialiti, i despre care se poate vorbi, in mod inddreptit, dup ce economia teoretic devine tiin de sine

stttoare. Apariia economiei teoretice ca tiin se datoreaz clasicilor englezi Adam Smith i David Ricardo, care sunt considerai adevraii prini ai economiei politice ca tiin. Ca exponeni ai capitalismului matur i ai burgheziei industriale in continu ascensiune, ei au rmas partizanii ordinii naturale i ai liber schimbismului, incluszand in sfera muncii productoare de bunuri i venit net toate ramurile i pe primul loc industria manufacturier, inelegand i explicand relaiile de determinare dintre diviziunea manufacturier, productivitatea muncii i avuia naional. Smith i Ricardo fundamenteaz tiinific comerul exterior prin teoria costurilor absolute i comparative (relative). Prin ei, ECONOMIA devine tiin in adevratul sens al cuvantului, intrunind cele trei condiii de baz pentru a fi socotit ca atare: 1. obiect de studiu propriu; 2. metod de cercetare proprie; 3. sistem propriu de categorii i legi economice 1.2 Obiectul, metoda i rolul formativ al Economiei Termenul de economie politic a fost consacrat in 1615 de economisul francez Antoine de Montchrestien, prin Tratatul su de economie, termen care s-a extins intr-o mare parte a lumii i care provine de la trei cuvinte greceti oikos, nomos, polis gospodrie, lege, cetate (ora, societate, ar), cu derivatul su politeia care insemna organizare social. Paradoxal, denumirea disciplinei universitare pe care o predm a aprut cu mult inainte de apariia tiinei economice, care, iniial, s-a identificat cu economia politic. Identificandu-se cu tiina economic in ansamblul ei, economia politic este considerat tiina despre faptele i comportamentele economice, procese prin care oamenii tindeau s-i satisfac nevoile cu ajutorul resurselor rare. Acum, la inceputul epocii moderne, devine tot mai evident discrepana dintre nevoile nelimitate i resurse limitate, rare i unele pe cale de epuizare. Indivizii, firmele, guvernele, societatea in intregul ei contientizeaz c nu pot avea totul, iar pentru a produce ceva trebuie s renune la altceva. Neexistand destul din toate, s-a impus o alegere raional a lucrurilor ce urmeaz a fi produse i consumate iar intrebri precum ce, cat, cum i cine s produc au devenit obsedante iar Economia trebuia s dea un rspuns prompt i cert, impunandu-se ca o tiin socio-uman a opiunii, a alegerii resurselor insuficiente pentru satisfacerea cerinelor individuale i sociale in continu cretere i diversificare. Economia politic se delimiteaz de celelalte tiine economice prin modul de abordare a activitilor economice, prin premisele adoptate i concluziile formulate, astfe: 1. economia politic reprezint o tiin teoretic, un ansamblu coerent de cunotine despre realitatea economic, o reflectare universalizat, generalizat a acestei realiti, ea fundamenteaz

noiunile, categoriile i legile aplicabile tuturor domeniilor economiei reale; 2. ca tiin social-uman, studiaz viaa economic in intreaga ei complexitate, are in vedere interdepedenele dinamice din economia real, indiferent dac cercetarea pornete de la microeconomie spre macroeconomie, extinzand criteriul raionalitii i eficienei maxime asupra tuturor activitilor din societate; 3. in calitatea sa de tiin teoretic fundamental, economia politic incearc s elimine opoziia dintre teorie i doctrin; 4. economia politic creeaz tehnici i instrumente de cercetare a faptelor economice, imprumut tehnici i instrumente de la alte tiine integrandu-le intr-un ansamblu specific, constituind baza metodologic pentru toate tiinele economice. METODA ECONOMIEI Obiectul reprezint prima i cea mai important condiie pentru ca Economia s fie tiin in adevratul sens al cuvantului, etimologic metoda reprezint calea, mijlocul, modul sistematic de cercetare i expunere a rezultatelor; ansamblul de procedee folosite in scopul descoperirii i explicrii adevrului obiectiv. Economia Politic folosete in procesul cunoaterii urmtoarele metode sau procedee tiinifice. - metoda comparrii este procedeul logic cel mai general, universal folosit in procesul de elaborare a conceptelor tiinifice. Aprecierea necunoscutului prin cunoscut are loc cu ajutorul comparaiei. - abstractizarea reprezint procedeul prin care cunoaterea trece de la concret la abstract, acest procedeu presupunand analiza i sinteza. analiza presupune divizarea, descompunerea mental sau fizic a obiectului de studiu in prile sale constitutive, examinarea fiecrei pri separat i dezvluirea trsturilor caracteristice; sinteza continu procesul de cunoatere al analizei desvarindu-l. Cu alte cuvinte, analiza pregtete declanarea tiinei, iar sinteza mut analiza in faza sa final; - inducia i deducia. Inducia const in desprinderea concluziilor generale din analiza cazurilor particulare, iar deducia const in aplicarea tezelor generale, a principiilor la analiza fenomenelor, proceselor particulare; - metoda analogiei const in transferul unei insuiri sau a tuturor insuirilor unui obiect al cunoaterii la un alt obiect supus cercetrii. Concluziile obinute prin aceast metod sunt probabile, ele nu sunt certe; - metoda logic cerceteaz procesele economice in evoluia lor de la simplu la complex, urmrind linia istoric in forma sa abstract i consecvent; - metoda matematic reprezint o necesitate de ordin practic i teoretic. Utilizarea matematicii in economie, fcand abstracie de folosirea matematicii elementare in scopul de msurare pur, se realizeaz prin

construirea metodelor economico-matematice care pot fi clasificate astfel: din punct de vedere al relaiilor pe care le reflect distingem: modele deterministe; modele probabilistice; din punct de vedere al dezvoltrii obiectului distingem: modele statice; modele dinamice; din punct de vedere al sferei de cuprindere distingem: modele microeconomice; modele macroeconomice; din punct de vedere al construciei lor distingem: modele numerice; modele grafice; modele analitice. - metodele statistice, in procesul cunoaterii apelandu-se la indicatorii statistico-matematici care reprezint numere ce caracterizeaz trsturilor specifice ale totalitii fenomenelor economice. 1.3 Nevoile umane i resursele economice Produs al naturii i al societii, omul se prezint ca fiin tridimensional: biologic, social i raional. Nevoile umane apar, mai intai, sub forma a ceea ce oamenii resimt direct sau ca fiindu-le necesar pentru existen, pentru formarea i dezvoltarea lor.

Nevoile umane se manifest ca un sistem integrat i dinamic de cerine, ordonate i ierarhizate in funcie de locul i rolul lor in cadrul vieii sociale. Nevoile umane reprezint cerinele oamenilor de a-i insui bunuri, toate acestea devenind nevoi efective-reale corespunztor gradului atins in dezvoltarea societii i capacitatea oamenilor de a contientiza aceste cerine. Nevoile umane se caracterizeaz prin anumite trsturi fiecare dintre acestea reflectand o lege economic. 1) Nevoile umane sunt nelimitate ca numr; 2) Nevoile umane sunt limitate in capacitate, satisfacerea unei anumite nevoi presupune consumarea unei cantiti date dintr-un bun material sau serviciu; 3) Nevoile umane sunt concurente, unele nevoi se extind in detrimentul altora, deoarece se inlocuiesc intre ele; 4) Nevoile umane sunt complementare, evoluand de cele mai multe ori in sensuri identice; 5) Orice nevoie uman se stinge prin satisfacere. Una dintre componentele eseniale ale nevoilor umane o reprezint nevoile (trebuinele) economice, care reprezint cerine obiective ale vieii umane, ale existenei i dezvoltrii purttorilor lor indivizii, gruprile sociale, statele, naiunile, societatea in ansamblul ei. Nevoile (trebuinele) economice se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi: 1) reprezint i exprim o stare de necesitate obiectiv iminent indivizilor i colectivitilor umane, manifestandu-se ca impuls iniial i ca scop permanent al tuturor activitilor economice; 2) au caracter istoric, devenind nelimitate ca numr i manifestandu-se sub forma principiului creterii i diversificrii trebuinelor; 3) au o dubl determinare: obiectiv, fiind rezultatul condiiilor de via existente la un moment dat in societate, depinzand de gradul de civilizaie i cultur al populaiei; subiectiv, adic nevoile economice depind de factori biologici, sociali, psihologici, morali, tradiii, obiceiuri, fiecare individ devenind un subiect economic care constat cat de mare este intensitatea trebuinei sale; 4) intre amplificarea nevoilor economice (nelimitate) i resursele economice (limitate) exist o contradicie care se manifest prin legea raritii resurselor, adic resursele i bunurile sunt relativ limitate, rare in comparaie cu nevoile; 5) orice nevoie economic satisfcut renate cu timpul, avand o anumit periodicitate; 6) intensitatea unei nevoi se afl in permanen in raport invers proporional cu gradul de satisfacere a acesteia; 7) au caracter complex, prezentandu-se ca o mulime de trebuine complementare, concurente i substituibile. Trebuinele economice sunt organic i indestructibil legate de interesele economice care pot fi definite ca fiind forma de manifestare a trebuinelor economice.

Interesele economice pot fi clasificate astfel: 1) Din punct de vedere al purttorilor intereselor se disting: a. interese economice individuale, particulare, private; b. interese economice ale microgrupurilor sociale, intreprinderilor, organizaiilor cu caracter local; c. interese economice naionale, statale, denumite i interese generale; d. interese economice internaionale; e. interese economice mondiale, planetare. 2) Din punct de vedere al rolului indeplinit in viaa economic a societii: a. interese economice fundamentale; b. interese economice nefundamentale, secundare, teriare etc. 3) Din punct de vedere al caracterului legturilor cu subiecii purttori se disting: a. interese economice directe; b. interese economice indirecte. 4) Din punct de vedere al duratei manifestrii lor in timp se disting: a. interese permanente; b. interese periodice; c. interese rare. Orice activitate uman presupune utilizarea de resurse specifice, in cantiti determinate i de calitate adecvat. Resursele economice reprezint ansamblul elementelor atrase care sunt efectiv utilizate pentru producerea i obinerea de bunuri materiale i servicii. Resursele naturale, impreun cu cele umane, formeaz resursele primare, alturi de care, o importan deosebit revine resurselor economice derivate, care reprezint rezultatul folosirii i acumulrii resurselor primare, potenand eficiena utilizrii tuturor resurselor economice. 1.4 Economia i raionalitatea economic. Structurile economiei Prin coninutul i rolul su, economia termen sinonim cu activitatea economic, cu economia real, reprezint o latur inseparabil a aciunii sociale. Activitatea economic poate fi definit ca fiind lupta impotriva raritii, proces complex ce reflect faptele, actele, comportamentele i deciziile oamenilor cu privire la atragerea i utilizarea resurselor economice in vederea producerii, circulaiei, repartiiei i consumului de bunuri in funcie de nevoile i interesele economice. Activitatea economic este inainte de toate o activitate uman. 1) Din punct de vedere al raporturilor dintre om i natur pot fi grupate in: a. activiti practice; b. activiti teoretice. 2) Din punct de vedere al energiei umane folosite pot fi grupate in: a. activiti fizice; b. activiti intelectuale.

3) Din punct de vedere al sistemului valorilor existente in societate activitile pot avea caracter: a. pozitiv sau negativ; b. moral sau imoral; c. progresist sau reacionar; d. legal etc. 4) Din punct de vedere al coninutului i finalitii activitii economice desfurate de oameni, activitile pot fi grupate in: a. activiti creative; b. activiti de repetare i reproducere; c. activiti de reproducere la aceeai scar sau pe scar mai mare; d. activiti de distrugere; e. activiti de organizare sau dezorganizare. De-a lungul timpului, a avut loc un amplu proces de diversificare, specializare i integrare a activitilor economice, cunoscut sub denumirea de diviziune social a muncii, care reprezint procesul obiectiv de desprindere, difereniere, separare-autonomizare i combinare a diferitelor genuri de activiti i de fixare a acestora, prin funciile indeplinite, ca momente inseparabile ale aciunii social-economice. Ca rezultat al dezvoltrii societii, al adancirii diviziunii sociale a muncii, structura economiei reale cuprinde patru mari grupuri de activiti care sau format i funcioneaz pe baza unor relaii orizontale: producia, distribuia (repartiia), circulaia (schimbul) i consumaia. Producia const in transformarea intrrilor (input-urilor), resurselor, factorilor de producie in ieiri (output-uri) de bunuri economice, realizate de ctre ageni economici specializai, in scopul obinerii de profit. In funcie de rezultatele ei producia poate fi: - producie material, cand rezultatul const in bunuri materiale (bogie material); - prestri de servicii reprezint acele activiti care transform intrrile in rezultate specifice, adic bogie imaterial (transporturi, activiti turistice etc.). Distribuia (repartiia) cuprinde acele activiti economice prin care bunurile materiale i serviciile sunt orientate spre destinaiile lor, distribuindu-se i redistribuindu-se venitul participanilor la viaa economic i intre membrii societii. Circulaia (schimbul) se refer la transportul, depozitarea, conservarea i schimbul de produse i servicii, pentru ca bunurile economice create s fie puse la dispoziia deintorilor de venituri pe calea vanzrii-cumprrii sau pe alte ci. Consumaia const in actele de utilizare a bunurilor economice create, repartizate i introduse in circulaie, pentru satisfacerea diferitelor trebuine, fiind ultimul stadiu al micrii bunurilor economice. In cadrul acestui proces au loc numeroase subprocese cum sunt: consumaia productiv (intermediar) care const in consumarea unor bunuri materiale i servicii pentru crearea altor bunuri i servicii;

 consumaia neproductiv (consum final) reprezentat de consumarea bunurilor economice pentru satisfacerea trebuinelor personale; atestarea utilitii bunurilor economice i manifestarea acestora ca bunuri economice reale. Economia ca entitate complex indestructibil, este cercetat din unghiuri diferite, astfel incat, in funcie de gradul de agregare, structura pe vertical a economiei ierarhizeaz activitile pe patru niveluri: 1. Microeconomia ca parte a tiinei economice se ocup cu studiul comportamentelor individuale, in ideea de a inelege i explica cum hotrsc productorii ce, cat i cum s produc i cum ii cheltuiesc consumatorii veniturile pentru a-i satisface necesitile la cel mai ridicat nivel posibil. Microeconomia nu studiaz doar comportamentul productorilor i al consumatorilor, ci, pe baza acestora, explic i funcionarea general a sistemului economic in ansamblul su. 2. Macroeconomia reprezint domeniul specializat al disciplinei economice, care studiaz ansamblul activitilor economice, folosind variabile agregate, la nivelul unei economii naionale: cantitatea total de bunuri i servicii realizate la nivelul intregii economii; totalul veniturilor realizate la dimensiune naional; nivelul utilizrii resurselor de producie; comportamentul general al preurilor. 3. Mezoeconomia - este definit ca fiind ramura care abordeaz i cerceteaz viaa economic la nivelul ramurilor, subramurilor i zonelor economice. 4. Mondoeconomia cuprinde economiile naionale ale tuturor statelor lumii, interdependenele economice dintre state, generate de diviziunea internaional a muncii, funcionarea pieei mondiale i a circuitului economic mondial. CONCEPTE DE BAZ TEMA 1 Economie termenul de economie politic a fost creat in 1615 de Antoine de Montchrestien pornind de la trei cuvinte greceti: - oikos care inseamn cas, gospodrie; - nomos care reprezenta lege, randuial; - polis cetate, societate. Idei i teorii economice exist din antichitate (Aristotel, Platon, Xenofon). O bun perioad de timp, economia politic s-a identificat cu tiina economic, constituit in secolele XVIII-XIX, in secolul XVIII fiind considerat tiin a avuiilor, dup expresia lui Adam Smith. Dup publicaia lui Alfred Marshall din 1890, Principiile Economics-ului (Principles of Economics), economitii neoclasici renun la termenul de political economy in favoarea celui de economics, care sugereaz caracterul obiectiv, riguros, atribuit analizei economice. Economie real totalitatea activitilor economice care susin oferta agregat de bunuri i servicii, ce au ca scop principal satisfacerea nevoilor

consumatorilor persoane fizice /juridice. Intensitatea i nivelul economiei reale poate fi calculat prin intermediul urmtorilor indicatori macroeconomici: - produsul intern brut; - comerul exterior; - nivelul produciei agricole; - salariul mediu nominal net; - nivelul populaiei ocupate in fiecare ramur a economiei naionale; - populaia ocupat la nivelul intregii economii etc. Economia real este studiat, analizat i definit in funcie de capacitatea tehnic i tehnologic, de nivelul i structura costurilor, de nivelul rezultatelor, de ramura in care un agent economic ii desfoar activitatea etc. Activitatea economic proces complex ce reflect faptele, obiceiurile i hotrarile pe care le iau oamenii in ceea ce privete atragerea i intrebuinarea resurselor economice in scopul producerii, circulaiei, repartiiei i consumului de bunuri, in funcie de interesele i nevoile economice. Nevoi ceea ce oamenii resimt, direct sau indirect, ca fiindu-le necesare pentru existen, pentru formarea i manifestarea personalitii lor. Raritatea - proprietatea resurselor de a fi insuficiente in raport cu nevoile. Legea raritii resurselor economice legea conform creia cantitatea, calitatea i structura resurselor economice se modific mai lent decat intensitatea, amploarea i structura nevoilor umane, resursele fiind limitate in raport cu trebuinele indivizilor. Creterea eficienei economice constituie factorul determinant intre estomparea tensiunilor ce apar intre nevoi i resurse. Legea economic - reprezint reflectarea modului de structurare, organizare, intercondiionare i funcionare a diferitelor verigi ale vieii economice; - relaia esenial intre procesele i fenomenele economice; - raportul repetabil intre indivizii participani la activitatea economic. Cost de oportunitate sau cost de opiune, reprezint un concept iniiat de coala neoclasic, care exprim cea mai bun alternativ de alocare a resurselor, sacrificat in favoarea alternativei alese.

2. ECONOMIA DE PIA CONTEMPORAN 2.1 Forme de organizare i funcionare a economiei Satisfacerea nevoilor umane s-a realizat, de-a lungul timpului, pe dou ci distincte: - fie din producia proprie prin autoconsum, - fie prin intermediul schimbului, cedand bunurile proprii in favoarea altor bunuri obinute de ali productori. Autoconsumul desemneaz procesul de utilizare a propriilor rezultate pentru satisfacerea nevoilor. Schimbul reprezint instrinarea rezultatelor propriei activiti, primind in contraprestaie alte bunuri necesare, inclusiv moneda. 2.1.1 Economia natural Economia natural (autarhic) reprezint acea form de organizare i funcionare a economiei in care nevoile individuale sau colective se satisfac prin autoconsum, fr a fi nevoie de schimb. Economia natural se caracterizeaz prin cateva trsturi specifice: diversificarea activitii economice, in sensul c productorul nespecializat ii realizeaz prin munca proprie bunurilor necesare; importana acordat pmantului, considerat a fi principalul factor de producie; predominana nevoilor biologice; izolarea productorului din punct de vedere economic; descentralizarea economiei redus; diviziunea simpl, natural a muncii. 2.1.2 Economia de schimb Economia de schimb se definete ca fiind acea form de organizare a activitii economice in care agenii economici, specializai i autonomi, produc bunuri destinate vanzrii, bunuri care sunt destinate schimbului prin actul de vanzare-cumprare realizat pe pia. Economia de schimb are trsturi proprii, prin care se difereniaz de economia natural astfel: specializarea agenilor economici in producerea unor bunuri difereniate; schimbul, ca rezultant a specializrii, necesar ca productorii s-i schimbe intre ei surplusul de bunuri pentru satisfacerea nevoilor economice; autonomia productorilor; concentrarea activitii economice in jurul pieei; existena monedei (instituionalizate) ce creeaz o nou treapt de organizare i funcionare a activitii economice, i anume producia de mrfuri;

 desfurarea schimburilor economice sub forma unor tranzacii bilaterale de pia (micri reciproce de bunuri i bani intre participanii la schimb). Specializarea agenilor economici intr-o activitate a fost determinat de interese economice, tradiii, obiceiuri, experien sau intamplare, iar mai tarziu, a fost cauzat de interese economice, de avantajul obinut dintr-o activitate, comparativ cu alta. Specializarea agenilor economici prezint avantaje i anume: oamenii acumuleaz mai multe cunotine de specialitate, mai mult experien; se perfecioneaz mijloacele de munc; se economisesc resurse; costurile unitare ale produselor sunt mai reduse; se obin producii mai mari la bunurile in care agentul economic s-a specializat; producia se diversific sortimental, prin introducerea in fabricaie a unor produse noi; se extind schimburile economice. 2.1.3 Economia de comand Este intalnit in ri precum Cuba, China, Coreea de Nord i prezint cateva caracteristici: este o economie etatizat deoarece proprietatea public este dominant, aproape toate mijloacele de producie se afl in proprietatea statului, resursele fiind alocate prin plan; este o economie birocratizat deoarece dispune de un mare aparat de stat caracterizat printr-un stil de munc formalist; este o economie ineficient deoarece bunurile nu sunt produse in raport cu cererea existent, productorii realizand bunuri decise de planificatori. Incapabil s soluioneze problemele pe care le-a generat, in multe ri foste comuniste, economia de comand s-a prbuit lsand locul economiei de traziie, care nu are nici trsturile economiei de comand i nici trsturile economiei de pia, marcand trecerea de la sistemul falimentar al economiei centralizate la economia modern de pia. Problemele pe care trebuie s le soluioneze fostele state socialiste vizeaz cateva aspecte: stabilizarea macroeconomic; preul i reforma pieei; crearea sectorului particular; privatizarea i restructurarea intreprinderilor de stat; redefinirea rolului statului in economie. 2.2 Trsturile fundamentale ale economiei de pia 2.2.1 Definirea i trsturile economiei de pia

Economia de pia se definete ca fiind acea form modern de organizare i funcionare a economiei de schimb in care intreprinztorii ii desfoar activitatea economic in mod liber, autonom i raional, corespunztor cerinelor pieei in scopul satisfacerii unor nevoi existeniale tot mai sporite, cu resurse economice limitate. In condiiile actuale, pentru funcionarea eficient a economiei de pia trebuie avut in vedere existena cumulativ a urmtoarelor condiii: piaa este cadrul general prin care se stabilete ce, cat i pentru cine s se produc in condiiile libertii de aciune a agenilor economici; deciziile economice sunt luate in mod liber de ctre indivizi i firme, din interaciunea acestora rezultand producia global i consumul; cocurena intre agenii economiei i obinerea unui profit cat mai mare reprezint obiectivul major al activitii i criteriul esenial in evaluarea eficienei acestuia; indivizii acioneaz pe baza intereselor personale i a principiului eficienei maxime, atingerea acestor interese realizandu-se prin mecanismul preurilor, numai in msura in care deciziile lor iau in considerare interesele i dorinele celorlali; formarea liber a preurilor bunurilor economice pe baza cunoaterii de ctre agenii economici, a cererii i a ofertei; proprietatea privat a pluralismului formelor de proprietate a agenilor economici; instituionalizarea juridic i economic a economiei de pia; intervenia statului avand rolul de a asigura cadrul instituional al economiei de pia i supravegherea funcionrii normale a acestuia, prin folosirea cadrului legal i a parghiilor economice; existena unei structuri tehnico-economice moderne (factori de producie, mod de combinare a acestora, sistem financiar-bancar etc.) ca o condiie a satisfacerii decente a nevoilor fundamentale ale tuturor cetenilor. 2.2 Proprietatea in economia de pia; libera iniiativ Proprietatea se definete ca fiind o relaie intre oameni, un contract social cu privire la bunurile materiale, spirituale i de alt natur existente in societate sau obinute din activitatea economic. Atributele proprietii sunt: 1. dreptul de posesiune, dreptul de a dispune de bunurile economice iar in virtutea acesrtui drept obiectul proprietii poate fi instrinat prin act de vanzare-cumprare, donaie sau motenire; 2. dreptul de utilizare, proprietarul putand s-i exercite acest drept in mod autonom sau s-l transfere pe baz de contract altei persoane fizice sau juridice; 3. dreptul de dispoziie, dreptul de administrare i gestionare a bunurilor; 4. dreptul de uzufruct, de insuire a rezultatelor produciei. Atributele proprietii pot fi instrinate:

a) in totalitate: pe baz de contraechivalent (de exemplu: actul de vanzarecumprare); fr echivalent (de exemplu: donaie i motenire); b) parial: instrinarea uneia sau mai multora din cele patru atribute (de exemplu: instrinarea atributelor de posesiune i utilizare, pe diferite durate, genereaz relaii de inchiriere, arendare etc.). Proprietatea exprim intotdeauna unitatea a dou elemente: 1. obiectul proprietii care il constituie bunurile economice care au o dubl determinare: latura utilitar, concretizat in capacitatea bunului de a satisface o anumit trebuin de consum; latura valoric ce se msoar in expresie bneasc cu ajutorul preurilor. 2. Subiectul proprietii reprezint anumite persoane fizice sau juridice ce dein anumite bunuri in proprietatea lor exclusiv (exemplu: indivizi, sociogrupuri, organizaii, statul). Principalele forme de proprietate existente in cadrul economiilor moderne in raport de titularul subiectului proprietii, se disting: 1. proprietatea privat care poate fi: proprietatea privat individual se manifest atunci cand proprietetarii nu sunt productori, dar angajeaz productori direci in calitate de salariai; proprietatea privat asociativ se caracterizeaz prin faptul c factorii de producie utilizai intr-o unitate de producie, aparin mai multor proprietari individuali, care pot fi salariai in acea unitate; 2. proprietatea public aparinand statului, este prezent in sectoarele cu riscuri mai mari pentru intreprinztori, pe care proprietarii particulari le suport mai greu (cercetri nucleare i spaiale, exploatri miniere, construcii de ci ferate, drumuri, poduri, metrou etc.). Ea exist in toate rile lumii, in diferite grade de dezvoltare. Sub aspect economico-social acest tip de proprietate are o serie de limite concretizate in: poate frana concurena prin utilizarea unor preuri de monopol de stat, afectand nevoile consumatorilor; poate menine uniti economice cu un grad redus de rentabilitate care beneficiaz de subvenii bugetare de la stat; 3. proprietatea mixt aparinand atat proprietarilor privai individuali sau in asociaie, cat i statului (administraiei publice), ia natere prin asocierea proprietii private i publice, in diferite variante: in cadru naional, intre agenii economici naionali; in cadru internaional, intre agenii economici din state diferite. Pluralismul formelor de proprietate poate fi definit ca fiind coexistena in cadrul unei ri (economii) a principalelor forme de proprietate aflate in interdependen i totodat intr-o permanent evoluie.

Pluralismul genereaz competiie intre formele de proprietate pentru meninere i afirmare, consecinele acestuia, care avantajeaz consumatorul, fiind: reducerea cheltuielilor de producie; ridicarea calitii bunurilor; sportirea volumului producie; promovarea progresului tehnic. Categoria de libertate economic reprezint libertatea, dreptul agenilor economici de a aciona pentru realizarea propriilor interese, dar in aa fel incat s nu afecteze cu nimic libertatea celorlali. Formele de concretizare a liberei iniiative constau in dreptul agenilor economici: - de a dezvolta, menine sau restrange aciunile; - de a se manifesta ca intreprinztori; - de a adopta decizii privind aciunile i bunurile lor; - de a se angaja in mod liber in acte de schimb, asociaii i societi cu caracter economic. Libera iniiativ cunoate cea mai mare dezvoltare in condiiile proprietii private, determinand realizarea unei activiti eficiente pentru proprietar i pentru societate. Libera iniiativ este ingrdit sau eliminat, incetand s mai fie surs de eficien i rentabilitate: - in rile in care proprietatea este personalizat prin: existena unor monopoluri; msuri dictatoriale; - in economiile unde exist un sector privat puternic i preponderent. In condiiile proprietii private i ale liberei iniiative, veniturile sunt inegal distribuite datorit inegalitii eficienei agenilor economici, determinat la randul ei de diferenele dintre oameni (exemplu: capacitatea intelectual, puterea de munc, voina, aptitudinile, etc.). 2.2.3 Modele i tipuri ale economiei de pia Tipologia economiei de pia se face dup criteriul mecanismului de stabilire a echilibrului economic, adic, modul in care sistemul economic tinde spre punctul de echilibru cand se produce o dezechilibrare. Dup acest criteriu exist dou mari modele ale economiei de pia: 1. Modelul neoclasic ce se caracterizeaz prin: - sistemul economic se autoregleaz, statul avand o intervenie minim in economie; - forele pieei asigur corelaia necesar sistemului economic, care, datorit raportului cerere-ofert va gravita in jurul punctului de echilibru; - rolul statului const in asigurarea unei mase monetare in concordan cu nivelul producie i necesitile circulaiei; - variabila de comand a sistemului economic este considerat a fi oferta, acest model vizand in special nivelul macroeconomic. 2. Modelul Keynesian care presupune:

- sistemul economic nu poate fi in echilibru la ocupare deplin ci poate exista un punct de echilibru la o anumit rat a omajului; - statul trebuie s aib rol activ in administrarea echilibrului astfel incat intre omaj i inflaie s existe un raport optim in diferite momente; - variabila de comand a sistemului economic este cererea agregat, acest model considerand c este greit s se extrapoleze funcionarea nivelului microeconomiei la nivel macroeconomic, care trebuie modelat conform propriilor legiti. Michel Albert, in lucrarea Capitalism contra capitalism, apreciaz c in sistemul capitalist s-au difereniat dou mari modele: 1. Modelul neoamerican care se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi: - sectorul public care produce bunuri economice noncomerciale este neglijabil i are tendine de reducere; - piaa are rol determinant in circulaia bunurilor de la productor la consumator; - preurile bunurilor economice inclusiv salariile depind de condiiile aleatorii ale pieei; - fiscalitatea este redus, iar implicarea statului in economie este neglijabil; - intreprinderea privit ca centru al deciziilor economice este considerat ca fiind un bun comercial; - piaa financiar i in primul rand bursa are rol decisiv in viaa economic in raport cu alte forme de pia; - pe termen scurt se realizeaz o mobilitate ridicat in ierarhia economico-social; - un sistem de invmant elitist, care tinde s funcioneze dup regulile pieei; - grad redus de securitate economic fa de riscuri, protecia fiind o problem individual. 2. Modelul renan, se bazeaz pe cateva principii de baz: - piaa are rol hotrator in viaa economic impunandu-se intervenia statului, care trebuie s fie aprtorul proteciei sociale i a liberei negocieri; - cea mai mare parte a bunurilor economice imbrac forma de marf; - fiscalitatea este ridicat fiind impozitate atat veniturile cat i capitalul; - se realizeaz o redistribuire interzonal a veniturilor pentru reducerea decalajelor dintre zonele aceleiai ri; - sistemul bancar este puternic ancorat cu firmele fiind apt s asigure finanarea acestora pe termen lung; - intreprinderea nu poate funciona in sfera dialogului social, nivelul salariilor depinzand atat de condiiile pieei cat i de ali factori; - un sistem avantajos de pensii i alocaii familiale, care asigur un grad ridicat de protecie social prin grija autoritilor publice; - sistemul de invmant este mai egalitar; - clasa mijlocie este numeroas iar micarea sindical este foarte puternic.

2.3 Banii in economia de pia 2.3.1 Natura, geneza i evoluia banilor Banii reprezint o marf spcial care, intr-un indelungat proces istoric, de dezvoltare a schimbului, s-a separat in mod constant de lumea mrfurilor pentru a indeplini rolul de echivalent general i de instrument general al schimbului. Banii au aprut cu mult timp in urm, din necesitatea facilitrii schimbului, realizat iniial sub form de troc schimbul direct dintre dou bunuri. In evoluia istoric a banilor se disting trei etape importante: 1. perioada banilor-marf primele forme concrete de bani au fost anumite bunuri, animale, blnuri, buci de metal etc. Care aveau rol de: intermediar; etalon pentru msurarea celorlalte bunuri; 2. perioada banilor moned, treptat rolul de bani s-a restans la metale preioase (aur, argint) datorit unor proprieti intrinseci: valoare mare intr-un volum mic; sunt omogene i perfect indivizibile; 3. perioada banilor de hartie (fiduciari - bazai exclusiv pe incredere), aceti bani nu mai au valoare intrinsec, valoarea rezultand doar din semnul valoric imprimat pe ei. Monedelor metalice li s-au adugat bancnotele, semne bneti emise de bnci care: certificau prezena aurului in pstrarea bncii; exprimau angajamentul bncii de a le preschimba, la cerere, in aur (pan la primul rzboi mondial). Dreptul de a emite bancnote a fost, treptat, restrans i rezervat unei singure bnci Banca de Emisiune sau Central. Dac pan la primul rzboi mondial bancnotele circulau paralel cu monedele de aur i argint, dup aceast dat emisiunile de monede din metale preioase au devenit excepii, convertibilitatea bancotelor in aur i argint restrangandu-se treptat, ele devenind simple intrumente utilizate in tranzacii economice. Trsturile eseniale care pun in eviden natura banilor din economiile de pia contemporane sunt: - banii reprezint un instrument obiectiv-necesar, indispensabil pentru societate; - banii reprezint un instrument social al economiei de schimb, natura banilor nu depinde de corpul material al acestora ci de funciile sociale indeplinite; - raiunea de a fi a banilor o constituie rolul lor de a facilita schimbul mrfurilor i derularea normal a fluxurilor economice; - realizarea rolului i funciilor banilor are loc numai pe baza increderii pe care o au fa de instrumentul monetar posesorii efectivi sau poteniali ai banilor; - banii au caracter: nedeterminat permit transformarea lor in orice marf i achitarea oricrei datorii;

 general sunt acceptai in orice moment i orice loc al unei comunicaii monetare; imediat permit reglarea instantanee i definitiv a actelor de vanzare-cumprare i stingerea unei datorii. 2.3.2 Rolul i funciile banilor in economia de pia Rolul banilor in cadrul economiei de pia se concretizeaz in funciile pe care acetia le indeplinesc distingandu-se astfel dou mari direcii: 1. Teoria clasic ce consider c banii indeplinesc urmtoarele funcii: - msur a valorii; - mijloc de circulaie; - mijloc de plat; - mijloc de tezaurizare; - bani universali. 2. Teoria contemporan care consider c funciile banilor sunt urmtoarele: - mijloc de schimb i stimulare a activitii economice; - instrument al circulaiei mrfurilor i mijloc de comparaie; - de rezerv ca valoare, care se desfoar in timp i imbrac dou aspecte: banii sunt instrument de economisire; banii permit realizarea valorilor viitoare; - mijlocitor al schimburilor de mrfuri i msur a valorii cu dou funcii conexe: mijloc de tezaurizare, mijloc de plat. Dac in ceea ce privete rolul covaritor al banilor in economia de pia, precum i funciile pe care ei le indeplinesc, diferitele coli i teorii economice sunt de accord, c nu s-a ajuns inc la o definiie larg acceptat a banilor, capabil s surprind sintetic esena i semnificaia acestora. Astzi banii sunt expresia generic pentru bancnote, moned metalic, moned scriptural i alte instrumente recunoscute ca moned, existente in posesia agenilor economici, avand forme i denumiri diferite de la o ar la alta (dolar, lir, euro, leu, etc.) acceptate pentru schimburi i pli intr-un spaiu economic dat. Ei sunt un simbol al avuiei conferind putere economic deintorului lor. Funciile banilor sunt in esen urmtoarele: 1) mijloc de msur a valorii (etalon de calcul) permit msurarea i compararea in timp i spaiu a cheltuielilor i rezultatelor. Moneda naional reprezint etalonul general de msur pentru intreaga activitate economic, singurul mijloc capabil s comensureze i s compare bunuri economice i activiti diferite din punct de vedere: o cantitativ, o calitativ, o structural. 2) mijloc de circulaie (de schimb) const in aceea c moneda este mijlocitorul schimbului, banii putand trece de la un deintor la altul;

3) mijloc de plat - orice obligaie economic este evaluat in bani i inceteaz prin achitarea sumei corespunztoare; 4) mijloc de rezerv (de economisire) are la baz caracterul impersonal al monedei care poate fi folosit de oricine, pentru orice marf i in orice moment. Banii sunt lichiditate prin excelen, adic sunt acceptai in tranzacii in condiii de risc i pierderi minime pentru deintori; 5) bani universali reprezint capacitatea banilor de a servi pentru circulaie sau stingerea obligaiilor pe plan internaional. Teoria economic contemporan a desprins o caracteristic important a banilor lichiditatea care const in calitatea constant pe care o au banii de a fi oricand convertibili in bunuri sau servicii i de a da posibilitatea alegerii din partea posesorilor lor. Concepte de baz tema 2 Diviziune social a muncii procesul de separare, detaare i combinare a varietii activitilor economice i de statornicire a acestora, prin rolul pe care il exercit; ca pri integrante ale aciunii sociale. Diviziunea mondial a muncii relaiile stabilite intre statele lumii in procesul dezvoltrii produciei i comerului internaional, precum i locul i rolul fiecrui stat in parte in circuitul mondial al valorilor materiale. Bilet de banc la inceput, constituia un inscris special dat de o banc deponentului de lingouri sau monede de aur, prin care aceasta certifica existena aurului in depozitul su. In timp, biletul de banc a inceput s mijloceasc schimbul de mrfuri, fr a se mai recurge la aurul pe care-l reprezint. Mai tarziu, statul i-a instaurat monopolul in domeniul emiterii biletelor de banc, ele incepand s circule pe intreg teritoriul rii, statul imputernicind banca central s indeplineasc funcia de emitent de bilete de banc. Astzi, biletele de banc nu mai sunt convertibile in aur. Moneda reprezint resursa macroeconomic la care se raporteaz toi agenii economici ai unui stat. Moneda face posibil derularea tranzaciilor cruia este transmis averea averea de la o persoan la alta, de la un agent economic la altul. Atributele monedei sunt: 1. acceptabilitate - pentru ca moneda s fie mijloc general de schimb, ea trebuie s fie acceptat de toate persoanele unui stat ca mijloc de plat; 2. convertibilitate moneda trebuie s fie folosit cu uurin; 3. divizibilitate capacitatea monedei de a fi folosit la orice tip de tranzacie; 4. uniformitate toate instrumentele acceptate ca mijloc de plat trebuie s posede aceleai caliti i funcii; 5. greutatea falsificrii imposibilitatea reproducerii ei; 6. stabilitatea valorii meninerea puterii de cumprare o perioad de timp cat mai mare. Etalon servete ca unitate de msur sub diferite forme i in diferite scopuri. Etalonul monetar este cantitatea de metal (aur, argint) corespunztoare unei uniti monetare.

Paritate raportul de schimb dintre valorile a dou monede care, teoretic, reflect raportul dintre puterea lor de cumprare in rile respective. Prodfactori bunuri care servesc obinerii satisfactorilor; factori de producie (utilaje, instalaii etc.). Satisfactori bunurile utilizate pentru consumul personal al membrilor societii, destinate satisfacerii nemijlocite a trebuinelor (alimente, imbrcminte etc.). Intrinsec ceea ce constituie partea luntric, esenial a unui lucru. Un bun are o valoare intrinsec, adic prin el insui, nelegat de altceva. Fixing operaiune de stabilire a cursurilor valutare sau a preului aurului la burs. O valut poate avea dou cursuri: - un curs oficial, stabilit de autoritatea monetar Banca Central; - un curs liber stabilit pe pia, in funcie de fluctuaia cererii i a ofertei pentru valuta respectiv. Tehnica de stabilire a cursului dup metoda fixingului const in determinarea punctului la care cererea i oferta pentru o valut se egalizeaz sau se apropie cel mai mult. 3. AGENII ECONOMICI In toate procesele economice, agenii economici implicai indeplinesc roluri specifice indiferent dac procesele economice sunt abordate la nivel microeconomic sau macroeconomic. Inelegerea condiiilor de existen i funcionare a diferitelor categorii de ageni economici st la baza demersului cognitiv asumat de tiina economic. 3.1 Agenii economici, fluxurile economice i circuitul economic 3.1.1 Agenii economici: concept i tipologie Agentul economic poate fi definit ca fiind o persoan sau un grup de persoane fizice, juridice ce indeplinete funcii i roluri bine determinate in viaa economic. Cel mai utilizat criteriu ce st la baza clasificrii agenilor economici i delimitarea acestora este criteriul instituional, important pentru evidenierea fluxurilor reale i monetare. In prezent, pe plan mondial, cea mai rspandit este tipologia ce st la baza sistemului de eviden statistic a conturilor naionale, in cadrul ei distingandu-se: 1. Firmele agentul agregat firme grupeaz toate unitile instituionale a cror funcie const in producerea de bunuri i servicii (non-financiare) destinate pieei, scopul principal fiind obinerea de profit. 2. Menajele agentul agregat menaje (gospodrii) reprezint agentul economic care exprim calitatea de consumator de bunuri personale (satisfactori) veniturile menajelor provin din remunerarea salariailor, din titluri de proprietate i din transferurile efectuate de celelalte sectoare. 3. Instituiile financiare i de credit acest agent agregat reunete unitile instituionale (private, publice, mixte) a cror funcie este de intermediar financiar intre ceilali ageni economici, colectand, transformand i redistribuind disponibilitile financiare. 4. Administraiile publice i private acest agent agregat exercit funcia de redistribuire a venitului i avuiei prin intermediul serviciilor

non-marfare prestate iar veniturile realizate se constituie din vrsminte obligatorii pe care le efectueaz celelalte categorii de ageni economici. 5. Strintatea (restul lumii) acest agent agregat desemneaz celelalte economii naionale i unitile lor autonome cu care agenii economici naionali intr in tranzacii economice. 3.1.2 Fluxurile economice reale i fluxurile monetare Circuitul economic presupune patru elemente care il definesc: 1. Activitile economice reprezint totalitatea operaiilor care au ca scop satisfacerea nevoilor de bunuri economice, operaii ce pot fi grupate in: - operaii privind bunurile i serviciile producia, schimbul, consumul etc.; - operaii de repartiie operaiile de distribuire i de formare a veniturilor legate de procesul de producie (plata salariilor, impozite etc.) i a celor de proprietate (rente, dobanzi etc.); - operaii financiare modificarea volumului i structurii activelor i pasivelor agenilor economici reprezentai de societi, intreprinderi administrative. 2. Subiecii economici care sunt reprezentai de societi, intreprinderi, administraie public, administraie privat, menajele, exteriorul i care au urmtoarele trsturi: - sunt subieci distinci ai vieii economice; - sunt purttorii unor interese proprii; - au comportament specific prin deciziile i aciunile pe care le intreprind; - dispun de resurse i capaciti proprii; - dispun de capacitatea de a stabili relaii cu ali ageni economici. 3. Tranzaciile economice care intervin in derularea circuitului economic, realizandu-se prin intermediul pieei, fiind tranzacii de pia, ce reprezint acele tranzacii bilaterale, in care oricrui transfer al unui bun ii corespunde o contrapartid, concretizat intr-un alt bun, serviciu sau echivalent in moned. Tranzaciile care nu genereaz un contraserviciu sunt de dou feluri: - transferuri curente, care sunt efectuate sistematic (pli de impozite, subvenii, CAS etc.); - transferuri de patrimoniu intervin mai rar determinand la unul din agenii economici implicai o modificare de patrimoniu. 4. Obiectul tranzaciilor economice este reprezentat de: - bunurile i serviciile produse; - rezultatele utilizrii factorilor primordiali de producie (natura, munca, capitalul); - moneda.

Fiecare tranzacie bilateral este reprezentat prin dou fluxuri de sens contrar: a) fluxuri reale reprezint fluxul aprut in cadrul circuitului economic in tranzaciile economice bilaterale de vanzare-cumprare de bunuri i servicii. Fiecrui flux real ii corespunde un flux monetar de aceeai mrime. In cadrul fluxului real menajele pun la dispoziia firmelor servicii, or acestea din urm furnizeaz bunurile necesare; b) flux monetar fiecrui flux real ii corespunde un flux monetar de aceeai mrime, dar de sens opus. 3.1.3 Circuitul economic Circuitul economic reprezint totalitatea operaiilor i tranzaciilor desfurate de ctre i intre agenii economici care aparin unei economii naionale, tranzacii concretizate in fluxuri reale i monetare. Pentru a inelege cum aceste fluxuri se articuleaz intr-un circuit economic trebuie studiat locul fiecrui tip de agent economic in circuitul economic i al fluxurilor pe care aceti ageni economici le genereaz. O schem simplificat a circuitului economic ne va ajuta s inelegem acest lucru:
Flux monetar:- munca; - pmantul; Flux real: cheltuieli pentru bunuri de - capitalul. consum i servicii Ageni economici alii decat menajele Flux monetar:venituri Menaje Flux real: bunuri de consum, servicii

Activitatea firmelor presupune: - cumprtorii de factori de producie intrrile, - vanzrile de bunuri i servicii ieirile, care genereaz dou categorii de fluxuri. De la menaje spre firme circul elementele necesare produciei de bunuri i servicii (munc, pmant, capital). Pentru firme, aceste intrri antreneaz cheltuieli determinate de plata serviciilor pe care le presteaz factorii de producie cumprai. De la firme ctre menaje circul bunurile i serviciile destinate satisfacerii trebuinelor acestora. Pentru firme, aceste ieiri antreneaz venituri la care se mai adaug i subveniile de exploatare care vin de la guvern sub forma transferurilor. Menajele furnizeaz elemente de baz pentru activitatea firmelor i pentru guvern, pentru ele acest flux antrenand obinerea de venituri care pentru firme devin cheltuieli. Menajele sunt principalul cumprtor de produse oferite de firme i in acelai timp, ele primesc de la guvern

transferuri sub form de pensii, ajutoare de omaj, pltind guvernului impozite pe venituri, pe patrimoniu etc. 3.2 Intreprinztorul principalul agent al economiei 3.2.1 Intreprinderea tipologia intreprinderilor Intreprinderea sau firma reprezint spaiul in care se reunesc i se combin factorii de producie, se desfoar procesul de producie, se produc bunuri economice i se creeaz valoare nou, pe baza diviziunii sociale a muncii i a cooperrii directe i indirecte, intre toi cei care o compun i o reprezint. In societate, intreprinderea indeplinete concomitent funcii economice i funcii sociale putand fi privit ca entitate, cu mai multe dimensiuni: - o dimensiune economic pentru c aici se creeaz avuia; - o dimensiune social pentru c desemneaz o comunitate de oameni ce muncesc impreun i a cror interaciune o fac funcional; - o dimensiune juridic pentru c se bucur de autonomie, indiferent de mrimea sau natura activitii sale. Firmele difer intre ele din multe puncte de vedere, dar, exist ins patru diferene majore: 1. Din punct de vedere al statutului juridic (legal) de organizare firmele pot fi: - firm patronal (familial) deinut de un individ care ii investete capitalul, ia decizii i incaseaz intregul profit; - firme parteneriale afacerea este deinut de doi sau mai muli copropietari, care impart intre ei profitul, iau decizii impreun i rspund fa de datoriile asocierii; - corporaii (societatea comercial pe aciuni) reprezint o entitate care poate s fac in numele ei afaceri ca i o firm cu un singur patron sau ca un parteneriat. 2. Din punct de vedere al modului de integrare a firmelor. Dintre formele mai importante de integrare fac parte: - integrarea pe vertical fuzionarea unor firme ce opereaz in diferite stadii ale produciei, fie in calitate de ofertant fie de client, inclusiv prin cumprarea aciunilor unor firme, rezultatul fiind un holding; - integrarea pe orizontal asocierea unor firme in aceleai domenii de activitate, in scopul limitrii concurenei, reducerii costurilor medii, creterea eficienei economice, rezultatul fiind apariia unui cartel. 3. Din punct de vedere al organizrii interne a firmelor, toate afacerile au componente structurale i operaionale, modul in care arat i sunt asamblate, fiind diferit de la o firm la alta. 4. Din punct de vedere al modului de luare a deciziilor presupune: - inelegerea responsabilitilor i autoritii; - delegare i raportare; - centralizare i descentralizare. 3.2.2 Caracteristicile intreprinderii (firmei) Indiferent de tipul su firma se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi:

1. Scopul fundamental este producerea de bunuri economice sau prestarea de servicii; 2. Pentru a rspunde acestui scop, firma trebuie s dispun de un patrimoniu, doar pe aceast baz fiind posibil asumarea riscului unei activiti economice; 3. Firma combin factorii de producie pentru realizarea unui bun sau serviciu; 4. Firma de tip capitalist produce in exclusivitate pentru pia, de aceea pulsul pieei se reflect in activitatea ei. Deciziile acestora se bazeaz pe informaii privind: - cererea i oferta celorlali productori; - preurile; - indicii produciei, salariilor, costului vieii, ocuprii forei de munc; - investiiile actuale i de perspectiv. 5. Finalitatea firmei este maximizarea profitului, care reprezint condiia supravieuirii i dezvoltrii firmei i, indirect, condiia prosperitii sociale. 3.2.3 Intreprinztorul In condiiile economiei de pia, activitatea intreprinderii este legat de intreprinztor sau manager cel ce iniiaz o activitate economic, conduce intreprinderea in scopul realizrii profitului. Caracteristicile fundamentale ale intreprinztorului sunt: 1. intreprinztorul combin toate elementele produciei, fiind responsabil de rezultatele obinute i repartizarea veniturilor; 2. pregtirea de a-i asuma riscul; 3. exercit funcia de autoritate; 4. intreprinztorul este un inovator; 5. capacitatea managerial i dorina de autonomie. CONCEPTE DE BAZ TEMA 3 Abilitatea intreprinztorului este considerat neofactor de producie i se caracterizeaz prin capacitatea agentului economic de a combina eficient i de a se adapta rapid cerinelor pieei privind producerea de noi bunuri economice. Menaj tip de agent economic care definete gospodria familial ca nivel al desfurrii activitii economice sau al consumului de bunuri. Corporaie entitate legal, cu scop lucrative sau nelucrativ, distinct de proprietarii si, abilitat de stat sau de guvern i caracterizat prin: - rspundere limitat, - transfer operativ al drepturilor de acionar prin vanzarea aciunilor, - existen cu caracter continuu. Corporaiile sunt firme care domin in rile puternic industrializate, avand influene atat in economie, cat i in politic i viaa social-cultural. El ii desfoar activitatea in ara de origine i in exterior prin intermediul filialelor, reprezentanelor etc.

Tranzacie termen utilizat pentru a desemna un flux economic care oglindete crearea, schimbul, transferul sau consumarea unei valori economice. Tranzacia presupune schimbarea dreptului de proprietate de la o persoan juridic la o persoan fizic sau intre dou persoane fizice asupra unui bun, a unui serviciu sau disponibilizarea de capital uman i financiar. Tranzaciile de pia bilaterale form a tranzaciilor de pia in cadrul crora oricrei transmiteri a unui bun sau serviciu ii corespunde un contraserviciu concretizat intr-un bun, serviciu sau intr-o moned. Tranzaciile de pia unilaterale form a tranzaciilor de pia in care unui serviciu nu ii corespunde un contraserviciu, concretizandu-se in: 1. transferuri curente operaii, efectuate sistematic (impozite, CAS-uri etc.); 2. transferuri de patrimoniu operaii concretizate in modificri patrimoniale ale agenilor economici (moteniri, donaii etc.). 4. COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI I OPIUNILE SALE RAIONALE 4.1 Tipologia bunurilor economice Finalitatea activitii economice este satisfacerea nevoilor de consum care, se realizeaz prin consumul de bunuri. Prin bun este desemnat orice element real capabil s satisfac o nevoie, indiferent de forma lui de existen, de natura nevoii satisfcute, de modul cum este procurat de consumator. 4.1.1 Trsturile i clasificarea bunurilor economice O caracteristic esenial a bunurilor o reprezint diversitatea acestora, care implica clasificarea lor. Din punct de vedere al analizei economice, clasificarea principal a bunurilor const in: - bunuri libere reprezint toate elementele realitii, indiferent de loc i timp, care sunt nelimitate (abundente) in raport cu nevoile umane (ex.: lumin solar, aer, ap etc.); - bunuri economice a cror caracteristic definitorie este raritatea, adic insuficiena lor in raport cu nevoile. Diversitatea bunurilor economice permite clasificarea acestora in funcie de urmtoarele criterii: 1. Dup destinaia acestora bunurile economice se impart in: a. satisfactori bunuri de consum; b. prodfactori bunuri pentru producie. 2. Dup forma de existen bunurile economice se impart in: a. corporale sau bunuri materiale, care, dup gradul de prelucrare se clasific in: bunuri primare - desprinse direct din natur; bunuri intermediare se afl in diferite faze de prelucrare; bunuri finale care pot fi consumate. b. incorporale sau bunuri imateriale care se consum concomitent cu producerea lor (ex.: brevete, licene, programe de calculator etc.)

3. Dup modul in care circul de la productor la consumator se impart in: a. marfare sau bunurile comerciale; b. nonmarfare bunurile noncomerciale. a. private de care beneficiaz in cantiti diferite un individ, o familie, o intreprindere; b. publice de care pot beneficia toi membrii societii. a. bunuri imobiliare (terenuri, cldiri, diverse construcii etc.); b. bunuri mobiliare (hartii de valoare, polie de asigurri, bijuterii etc.) a. complementare bunurile utilizate impreun pentru a satisface o anumit nevoie; b. substituibile bunurile diferite care pot satisface aceeai nevoie. 4. Dup caracteristicile consumatorului in modul de consumare, bunurile economice se clasific in: 5. Din punct de vedere juridic, bunurile economice se clasific in: 6. Dup capacitatea de a se combina i substitui in cadrul procesului de consum, bunurile economice se clasific in: 4.2 Alegerea consumului raional 4.2.1 Consumul public i consumul privat individual Consumul reprezint actul final al activitii economice care const in folosirea bunurilor economice, de ctre populaie i stat, in scopul satisfacerii nevoilor personale i sociale. Consumul poate fi clasificat dup criterii diferite: - dup obiectul consumului, - dup subiectul consumului, - dup durata lui, - dup modul de procurare a bunurilor i serviciilor utilizate etc. Consumul final de bunuri i servicii este destinat satisfacerii nevoilor personale sau sociale i el poate fi: - public, - privat (individual). Consumul public sau consumul guvernamental de bunuri i servicii, include cheltuielile administraiei de stat pentru achiziionarea de bunuri i servicii cu destinaie social. Guvernul ofer bunuri i servicii pe care sistemul economiei de pia nu le poate asigura, pentru a fi sigur c asemenea cheltuieli de consum se fac efectiv deoarece firmele private nu sunt dispuse s le suporte din urmtoarele cauze: - unele bunuri i servicii sunt costisitoare, iar profiturile obinute sunt incerte (iluminatul public, sistemul naional de drumuri, poduri, aeroporturi, ci ferate etc.); - profiturile anticipate nu justific investiiile particulare (intreinerea rezervaiilor naturale, a muzeelor, amenajarea parcurilor etc.);

- externalitile sunt efecte ale activitii economice care ies in afara pieei, deoarece costurile i beneficiile acestora au caracter extern (poluare, eliminarea produselor toxice, reciclarea deeurilor etc.); - programele de asisten social a unor categorii defavorizate (orfani, omeri, btrani) sunt costisitoare i nu exist profit. Consumul privat (individual) reprezint totalitatea cheltuielilor fcute de o persoan sau un menaj pentru achiziionarea de bunuri i servicii destinate satisfacerii nevoilor de via. Ca fiin raional i afectiv, fiecare consumator decide, in mod liber, asupra mrimii consumul su i a structurii acestuia, astfel incat consumatorul este confruntat, permanent cu problema alegerii. Principiul care st la baza acestor alegeri este cel al maximizrii satisfaciei, utilitii de consum prin minimizarea eforturilor, respectiv prin sacrificarea venitului limitat de care dispune pentru a obine cea mai mare satisfacie posibil. Maximizarea utilitii se realizeaz in urmtoarele cazuri: a) cand preurile unitare ale diferitelor bunuri sunt identice; se obine utilitate maxim atunci cand, folosind bugetul su limitat i achiziionand cantiti diferite, consumatorul obine o utilitate marginal identic; b) cand preurile unitare sunt diferite, un consumator obine maximum de utilitate, in condiiile venitului disponibil dat, atunci cand raportul dintre utilitatea marginal i preul unitar al bunurilor respective este identic, sau cand raportul dintre utilitile marginale ale bunurilor respective este egal cu cel dintre preurile lor unitare. Dac se au in vedere cele dou bunuri, consumatorul realizeaz maximum de utilitate atunci cand: UmA / PA = UmB / PB sau UmA / UmB = PA / PB unde: UmA = utilitatea marginal a bunului A; UmB = utilitatea marginal a bunului B; PA = preul unitar al bunului A; PB = preul unitar al bunului B. Capacitatea unui bun de a satisface o anumit nevoie reprezint utilitatea in sens general, baza utilitii fiind dat de proprietile caracteristice ale bunului respectiv. Utilitatea economic poate fi definit ca fiind capacitatea real sau presupus a unui bun (intermediar, de capital, de consum sau serviciu) de a satisface o anumit necesitate uman sau de a crea condiiile favorabile i necesare acestui tip de satisfacie. Pentru ca unui bun s i se confere utilitate economic, trebuie indeplinite anumite condiii: 1. consumatorul nu trebuie s dein bunul respectiv, s i-l doreasc i s fie dispus s fac sacrificii pentru a-l cumpra;

2. consumatorul trebuie s raporteze proprietile bunului respectiv la nevoile pe care le are la un moment dat; 3. consumatorul trebuie s fie convins c prin insuirile sale, bunul pe care i-l dorete ii poate satisface o anumit nevoie, real sau iluzorie, conform normelor morale, sistemului de nevoi, tradiiilor i obicieurilor sau in dezacord cu acestea; 4. consumatorul trebuie s fie capabil s utilizeze bunul respectiv, avand cunotinele, aptitudinle necesare. Utilitatea se prezint sub dou aspecte: a) tehnic utilitatea scoate in eviden proprietile intrinseci ale bunului economic; b) economic utilizarea cuprinde nu numai proprietile corporale ale bunului, ci i raportarea lo la o trebuin a neproductorului mrfii. Utilitatea economic se prezint sub trei forme: 1. utilitate individual reprezint satisfacia pe care o produce fiecare cantitate consumat dintr-un bun economic; 2. utilitate marginal: reprezint utilitatea adiional, adic satisfacia pe care o aduce fiecare nou unitate consumat dintr-un bun economic; variaia utilitii totale rezultat din creterea cu o unitate a cantitii consumate dintr-un bun; 3. utilitatea total reprezint satisfacia resimit prin consumarea tuturor cantitilor unei mulimi de bunuri omogene; satisfacia resimit de un individ in urma consumului unor cantiti succesive dintr-un bun, intr-o perioad dat.

Msurarea utilitii se poate face prin dou metode: 1. Metoda cardinal care presupune c: a) orice consumator este capabil s acorde fiecrei cantiti dintr-un bun economic o anumit utilitate; b) consumatorul posed suficiente cunotine, incat poate msura precis utilitatea bunului dorit; c) consumul poate compara utilitatea diferitelor bunuri printr-o metod precis putand efectua un calcul riguros, pe baza cruia s-i poat alctui programul de achiziii. In realitate, folosirea metodei cardinale este dificil de aplicat deoarece consumatorului ii este aproape imposibil s msoare utilitatea bunului i s o msoare in uniti utilitate, i nici nu dispune de timpul necesar pentru a efectua acest calcul ori de cate ori face cumprturi. De aceea, se consider c oamenii acioneaz pe pia conform metodei ordinale de msurare a utilitii.

2. Metoda ordinal presupune aezarea preferinelor i nevoilor intr-o anumit ordine, in funcie de intensitatea i urgena acestora i achiziionarea bunurilor in funcie de ierarhia stabilit, cumprand mai intai produsele de strict necesitate, apoi pe cele de lux. Cantitatea dintr-un bun economic la care consumatorul este dispus s renune in schimbul unei uniti suplimentare dintr-un alt bun, pstrandu-i acelai nivel de satisfacie, bun de utilitate agregat se numete rata marginal de substituie a bunurilor. In timp ce utilitatea economic exprim totalitatea proprietilor unui produs de a satisface anumite necesiti, calitatea produsului exprim gradul in care utilitatea produsului satisface trebuina social. Utilitatea individualizeaz produsele in funcie de diversele trebuine ale oamenilor in timp ce calitatea difereniaz produsele de acelai tip, in funcie de caracteristicile utile, pe care le posed i in msura in care nu poate fi separat de nici una din sferele produciei sociale, fiind produsul sau efectul acestora. CONCEPTE DE BAZ TEMA 4 Bunuri economice ansamblul elementelor materiale i al serviciilor de orice fel care pot satisface o anumit necesitate uman. Bunurile economice se clasific astfel: 1. Bunuri materiale care se impart in: i. bunuri directe, de consum personal final (paine, lapte etc.); ii. bunuri indirecte, de producie (materii prime, energie etc.) care pot fi consumate in intregime in cadrul unui proces de producie. 2. Servicii. Dup gradul de prelucrare bunurile economice se impart in: 1. primare desprinse direct din natur; 2. intermediare aflate in diferite faze de prelucrare; 3. finale sunt destinate consumului final. Bunuri complementare tip de bunuri a cror utilizare este legat direct de consumul in acelai timp al altor bunuri (benzin automobil). Bunuri de consum bun tangibil produs i ulterior cumprat de consumator, pentru a-i satisface nevoile curente. Utilitatea cardinal consumatorul atribuie in funcie de preferinele sale, fiecrei uniti dintr-un bun o anumit utilitate. Utilitatea ordinal consumatorul aranjeaz preferina sa pentru anumite bunuri intr-o ordine descresctoare. Utilitatea marginal sporul de satisfacie rezultat prin utilizarea unei uniti suplimentare dintr-un bun in condiiile in care consumul celorlalte bunuri este dat i rmane constant. 5. FACTORII DE PRODUCIE I UTILIZAREA LOR 5.1 Sistemul factorilor de producie Factorii de producie se afl in proprietatea agenilor economici, locul i rolul lor schimbandu-se in permanen in funcie de evoluia in timp i

spaiu, precum i datorit modificrilor pe care le cunoate activitatea uman (economic in primul rand). Orice factor de producie este unitatea unor determinri cantitative i calitative, oamenii acionand: asupra cantitii, utilizand un volum tot mai mare de factori de producie dezvoltare extensiv; asupra calitii acestora, ameliorand eficiena utilizrii lor dezvoltare intensiv. Preocuparea principal a agenilor economici este economisirea i ameliorarea calitii factorilor de producie, impuse in general de cauze obiective precum: a) creterea i diversificarea nevoilor; b) tendina de cretere a dificultilor de acces la anumii factori; c) sporirea exigenei pentru calitatea bunurilor; d) tendina de scumpire a unor factori; e) necesitatea proteciei mediului natural. 5.1.1 Caracterizarea general a factorilor de producie Factorii de producie pot fi definii ca fiind ansamblul condiiilor necesare i suficiente ca orice proces de producie s se poat desfura conform scopului su predominant. Factorii de producie constituie resurse atrase, alocate i consumate in procesul de producere a bunurilor economice. Multitudinea de factori de producie poate fi clasificat in trei mari categorii, fiecare avand un coninut omogen dar diferit de al celorlalte: - munca, - natura (pmantul), - capitalul. - MUNCA Munca este activitatea contient, specific uman, indreptat spre un anumit scop prin care omul ii definete interesul, ii caut i ii construiete mijloacele adecvate atingerii scopului propus. Munca a fost i este: - factorul activ prin munc are loc combinarea, utilizarea i perfecionarea celorlali factori; - factorul determinant fr munc nu se poate produce nimic, deci progresul este condiionat de munc. Munca este o imbinare de: - efort fizic cand acesta predomin, munca se numete fizic; - efort intelectual cand este predominant, munca va fi intelectual. Pornind de la compoziia fizic-intelectual, munca poate fi privit sub dou aspecte:

- cantitativ munca este msurat prin timp i numr de locuri de munc; - calitativ se msoar prin productivitate (randament) i insuirile tehnico-funcionale i estetice ale produselor in care se materializeaz. Ceea ce face cu putin munca este for de munc, intre cele dou neputandu-se pune semnul egalitii. Fora de munc reprezint totalitatea capacitilor fizice i intelectuale ale unui om. Condiia hotratoare ca fora de munc s intre in aciune, ca munca s devin o realitate palpabil este existena mijloacelor de producie. Numai unirea forei de munc cu mijloacele de producie creeaz posibilitatea desfurrii muncii. In gandirea economic modern sde consider c orice munc, oricare ar fi natura sau autorul su, este productiv, cu condiia s creeze utiliti sau s participe indirect la crearea utilitilor. Munca este singura productoare de avuie, de valoare nou iar preul forei de munc il reprezint salariul. - NATURA In accepiune economic, natura reprezint totalitatea elementelor naturale preexistente oricrei activiti: - originea, - condiiile primordiale, - mediul de desfurare, - substana material natural. Natura, care constituie cadrul de formare i de existen a omului, este factor de producie originar i ea se prezint sub mai multe forme: pmantul este spaiul in care se desfoar activitatea economic i cuprinde: in sens restrans: solul, subsolul, aerul, apa, fauna, flora etc., in sens larg: solul fondul funciar. relieful i apele; clima. Rolul economic al pmantului decurge din: - constituie cadrul general, spaiul de desfurare a tuturor activitilor umane; - este surs de elemente nutritive; - reprezint principalul factor de producie in agricultur, - este singura surs de producere a alimentelor i a materiilor prime de origine agrosilvic. Pmantul ca factor de producie are caracter limitat i este regenerabil. - CAPITALUL Termenul de capital desemneaz in sens: - larg avuia individului sau a societii; - restrans totalitatea bunurilor cu care se produc alte bunuri destinate vanzrii-cumprrii i nu satisfacerea nevoilor proprii.

Cu alte cuvinte, capitalul poate fi definit ca fiind ansamblul bunurilor produse prin munc i folosite pentru obinerea altor bunuri i servicii destinate vanzrii. Dup natura sa capitalul se imparte in dou categorii: - capitalul real (tehnic) este capitalul concretizat in mijloace de producie (cldiri, fabrici, utilaje, instalaii, materii prime etc; - capital nominal reprezint un titlu de proprietate asupra unor valori reale ce confer dreptul de a insui venitul adus de acestea. Capitalul tehnic se afl in permanent micare in timpul produciei, el fiind cel care se transfer in substana bunului final dar i cel care intervine pentru a face posibil aceast transferare. De aceea capitalul tehnic trebuie analizat pe cele dou componente ale sale: - componenta activ capitalul fix; - componenta pasiv capitalul circulant. Componentele capitalului se comport diferit in activitatea economic, indeplinind funcii diverse i clasificandu-se dup mai multe criterii, cel mai important fiind modul in care: - particip la activitate; - se consum; - se inlocuiesc. 1. Capitalul fix este partea capitalului format din bunuri ca: utilaje, cldiri, instalaii, materii prime etc., care: - particip la mai multe cicluri de producie; - se consum treptat (se uzeaz); - se inlocuiete dup mai muli ani. Uzura fizic reprezint pierderea treptat a proprietilor tehnice a mijloacelor de munc ca urmare a folosirii lor productive i a aciunii agenilor naturali fizici, chimici, biologici. Recuperarea sub form bneasc a valorii capitalului fix consumat se numete amortizare (A), a crei mrime se determin ca raport intre valoarea capitalului fix (Kf) i durata normal de funcionare (t) exprimat in ani. A = Kf / t, detaliat formula va deveni: A = (V r + d) / t, unde: A = suma anual a amortizrii; V = valoarea iniial a capitalului fix; r = valoarea rezidual a capitalului fix, adic valoarea recuperat dup scoaterea sa din funciune; d = cheltuieli fcute pentru scoaterea din uz a capitalului fix; t = timpul de funcionare a capitalului (in ani). Raportul procentual dintre amortizare i capitalul fix reprezint rata amortizrii, care se calculeaz astfel: Ra = (A / Kf) x 100 Uzura moral const in deprecierea valoric sau tehnic a capitalului fix inainte de a se produce uzura fizic complet. Apare datorit progresului tehnic i condiiilor pieei care asigur bunuri similare noi, cu:

- preuri mai sczute; - performane tehnice superioare; - preuri mai mici i performane superioare. 2. Capitalul circulant este partea capitalului format din bunuri (materii prime, materiale, combustibil, energie etc.) care: - particip la un singur ciclu de producie; - se consum dintr-o dat; - se inlocuiete dup fiecare ciclu de producie. 5.1.2 Neofactorii de producie Neofactorii de producie trebuie privii in cadrul larg al multiplicrii i diversificrii lor. Delimitarea dintre factorii de producie clasici i neofactorii de producie decurge din considerente legate de natura lor intrinsec, dar i de modul specific de aciune i geastionare a factorilor din fiecare categorie. Intre cei mai importani neofactori care modific substanial coninutul, locul i rolul factorilor de producie, distingem: - progresul tehnic ce desemneaz ansamblul realizrilor cunoaterii omului prin care activitatea economic, in intregul si, devine mai eficient. El este dependent de situaia economic i de concurena existent pe pia intre agenii economici; - tehnologiile reprezint procedeele de combinare i transformare a factorilor de producie in rezultate ale produciei, prin aplicarea unor reguli riguros definite; - informaiile reprezint factorul principal al activitii economice i al procesului de producie, ce servete la reglarea procesului de producie i la luarea deciziilor in cadrul acestora; - abilitatea intreprinztorului prin intreprinztor se inelege acel tip de subiect al activitii economice care, fie c iniiaz o nou afacere, fie c, in cadrul unei afaceri in desfuare, iniiaz un proces de schimbare radical. 5.2 Utilizarea factorilor de producie Utilizarea raional i eficient a factorilor de producie reprezint obiectivul i rezultatul competenei i abilitii intreprinztorului preocupat in permanen s gseasc acele combinaii de factori din a cror folosire s obin avantajos cat mai mari i mai sigure. 5.2.1 Combinarea i substituirea factorilor de producie Combinarea factorilor de producie reprezint acea metod de unire a factorilor de producie in vederea obinerii de noi bunuri i servicii. Combinarea se poate realiza pe dou laturi: a) tehnic combinare specific fiecrui proces de producie, obinerea unui bun economic presupunand unirea resurselor de munc ce au o anumit structur i calificare cu maini, instalaii, materii prime i materiale specifice domeniului, respectiv bunului; b) economic unirea tehnic a factorilor are substrat economic, concretizat intr-un cost de producie minim i intr-un profit maxim.

Substituirea factorilor de producie poate fi definit ca fiind posibilitatea de a inlocui o cantitate dat dintr-un factor de producie, cu o cantitate dat dintr-un alt factor de producie, in condiiile meninerii aceluiai volum al produciei. Combinarea i substituirea factorilor de producie sunt posibile datorit: a) divizibilitii posibilitatea de a impri un factor de producie in uniti simple, omogene, fr a fi afectat calitatea i utilizarea factorului respectiv; b) adaptabilitatea proprietatea de asociere a unei cantiti dintr-un factor de producie divizibil cu una sau mai multe uniti divizate dintr-un alt factor de producie. Decizia de combinare i substituire a factorilor de producie se intemeiaz pe anumite criterii economice concretizate in parametrii de eficien cum sunt: 1) productivitatea marginal a unui factor de producie (Wmg) reprezint sporul de producie (Q) obinut ca urmare a creterii cu o unitate a factorului dat (X), ceilali factori de producie rmanand constani; Wmg = Q / X 2) rata marginal de substituire raportul dintre cantitatea factorului ce urmeaz a fi introdus in activitatea economic (X) necesar pentru a compensa reducerea cu o unitate a altui factor, care va fi inlocuit (-Y), astfel incat producia s rman neschimbat sau s creasc; Rms = - (X) / (Y) 3) coeficientul de elasticitate a produciei in raport cu factorii arat cu cat influeneaz creterea unui factor asupra sporului de producie sau apare ca raport intre productivitatea marginal i productivitatea medie a factorului care se modific. 5.3 Eficiena utilizrii factorilor de producie 5.3.1 Eficiena economic formele eficienei economice Eficiena economic: - este forma concret cu cea mai larg sfer de aciune pe care o imbrac raionalitatea economic; - este cerina fundamental care se impune in toate activitile economice; - pune in balan eforturile (cheltuielile) cu veniturile (rezultatele) agentului economic. Eficiena economic reprezint maximum de bunuri economice i valoare nou ce se poate obine la un moment dat cu minimum de factori de producie utilizai i consumai. Activitatea unui agent economic este eficient atunci cand incasrile obinute din vanzarea bunurilor pe pia sunt mai mari decat cheltuielile care s-au fcut (incasri > cheltuieli). Modalitile de exprimare a eficienei economice (Ec) sunt: a) prin randamentul factorilor de producie utilizai: Ec = Vr / CFp,

unde Vr = venituri realizate; CFp = consumul de factori de producie. - exprim veniturile obinute la unitatea de factor de producie consumat, deci eficiena economic este cu atat mai mare cu cat rezultatele obinute sunt mai mari; b) prin consumul rezultatelor: factorilor de producie, pentru obinerea

Ec = CFp / Vr - exprim consumul de factori de producie pentru obinerea unei uniti de venit, deci Ec este cu atat mai mare cu cat consumul de factori pe unitatea de produs este mai mic permiand sporirea ofertei de bunuri prin economisirea de factori. Eficiena economic se prezint sub dou forme principale: 1. Rentabilitatea capacitatea unei activiti economice de a aduce profit. - are un prag minim (punct de echilibru), reprezentat de egalitatea dintre volumul incasrilor firmei din activitatea sa i volumul costurilor efectuate pentru obinerea veniturilor respective; - se exprim absolut prin mrimea profitului obinut; relativ prin rata rentabilitii, calculat ca rat a profitului (Rpr) Rpr = (profit / costuri totale) x 100 2. Productivitatea reprezint rodnicia sau randamentul cu care sunt utilizai factorii de producie. - nivelul productivitii (W) se calculeaz ca raport intre producia obinut (Q) i factorii implicai (F). W=Q/F 5.3.2 Productivitatea muncii Productivitatea muncii reprezint rodnicia cu care se cheltuiete munca uman. Productivitatea apare sub urmtoarele forme: 1. Productivitatea parial - reflect productivitatea fiecrui factor de producie i reprezint producia obinut cu o unitate de factor de producie consumat (capital, munc etc.) 2. Productivitatea global - reflect modul de determinare a productivitii, fiind o expresie a combinrii i consumrii tuturor factorilor de producie; - msoar performana i eficacitatea factorilor de producie. 3. Productivitatea medie - Reprezint raportul dintre producie i factorul munc; - eficiena cu care este folosit o unitate din factorii de producie intr-o perioad determinat de timp. 4. Productivitatea marginal - Reprezint sporul de producie obinut cu o unitate suplimentar dintr-un factor de producie, ceilali rmanand constani

Nivelul productivitii muncii exprim cantitatea de produse (Q) obinut intr-o unitate de timp (t) sau consumul de munc necesar obinerii unei uniti de produs. Wm = Q / t, sau Wm = t / Q Cantitatea de munc utilizat se poate exprima nu numai prin uniti de timp, ci i prin numr de lucrtori. Dinamica productivitii muncii exprim creterea ei in timp i se calculeaz sub forma indicelui de cretere a productivitii muncii, exprimandu-se procentual. IWm = (Wm1 / Wm0) x 100, unde: Wm1 = nivelul productivitii muncii din perioada curent; Wm0 = nivelul productivitii muncii din perioada anterioar, de baz. Asupra nivelului i dinamixcii productivitii muncii influeneaz urmtorii factori: - factori tehnici: gradul de inzestrare tehnic, tehnologia existent in producie, nivelul atins de cercetarea tiinific etc.; - factori economici: organizarea produciei i a muncii, nivelul calificrii lucrtorilor, cointeresarea material etc.; - factori sociali: nivelul de trai, condiiile de munc, responsabilitate etc.; - factori educaionali: pregtirea colar i profesional, nivelul de cultur; - factori psihologici: grad de adaptabilitate la disciplina muncii; satisfacia adus de munc; climatul relaiilor cu ceilali lucrtori; tradiii, obiceiuri, religie etc.; - factori structurali: evoluia structurii produciei, a structurii de ramuri tehnice etc; - factori naturali: condiii de clim, fertilitate; accesibilitatea resurselor naturale etc. - factori ce decurg din gradul de integrare a economiei naionale in economia mondial: tipuri de specializare tehnic i economic; gradul de competitivitate a produselor naionale pe piaa mondial etc. Cile de sporire a productivitii muncii sunt urmtoarele: - promovarea tehnologiilor noi; - buna organizare i conducere a activitii economice; - climatul social adecvat al muncii;

- competena profesional a factorului uman; - realizarea motivaiei economice a participanilor la producie. Nevoile nelimitate i in continu diversificare, pe de o parte, i resursele rare, limitate pe de alt parte, impun creterea productivitii muncii pe aceast baz putandu-se obine: - bunuri economice mai multe cu cheltuieli mai puine; - costuri mai mici pe unitatea de produs; - valoare nou-creat mai mare pe unitatea de factor utilizat i consumat; - preuri i tarife stabile eventual mai mici; - PIB pe total i pe locuitor in cretere constant i apreciabil; - investiii nete mai mari, creterea economic i a gradului de ocupare a forei de munc; - creterea salariilor, nivelul superior al productivitii muncii fcand posibil sporirea acestora; - costuri naionale egale sau mici decat cele strine; - nivel de trai i calitate a vieii mai bune i mai apropiate de cele ale rilor dezvoltate. 5.3.3 Ci de cretere a eficienei economice Aprecierea eficienei economice a unei activiti presupune luarea in considerare a implicaiilor economice i sociale ale acesteia. O activitate economic este eficient nu numai atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, ci pentru societate are eficien real dac se desfoar in condiii de compatibilitate cu mediul natural, evitand degradarea acestuia. Creterea eficienei economice presupune: - competiia liber i loial dintre agenii economici; - cunoaterea cererii pe pia i anticiparea ei; - promovarea tehnologiilor moderne; - alegerea i utilizarea celor mai bune metode de management i gestiune. Evoluia eficienei economice dezechilibru in economie. reflect raportul dintre echilibru i

CONCEPTE DE BAZ TEMA 5 Capital unul dintre cei trei factori de producie, alturi de munc i pmant. Capitalul productiv reprezint suma bunurilor economice acumulate, eterogene i reproductibile, a cror utilizare face posibil reintoarcerea lor in procesul de producie, sporirea randamentului factorilor primari de producie sau duce la simplificarea muncii. Capitalul uman stocul de experien i de cunotine acumulat de om, care reprezint pentru posesor un venit potenial viitor. Amortizare parte din preul unui bun material considerat capital fix, ce corespunde deprecierii fizice i bneti in urma uzurii fizice i morale in procesul de producie. Amortizarea este o cheltuial inclus in costurile

fixe, se recupereaz din preul de vanzare a produciei i se concretizeaz in fondul de amortizare, suma recuperat fiind folosit pentru modernizarea, reinnoirea i creterea capitalului fix. Uzur deteriorarea fizic i moral, in timp, a bunurilor imobile. Uzur fizic pierderea treptat a proprietilor tehnice de exploatare a capitalului fix, ca urmare a folosirii lui in cadrul procesului de producie i drept consecin a aciunii agenilor naturali. Uzur moral sau involuntar reprezint pierderile de capital fix datorate progresului tehnic, a produciei i desfacerii de utilaje, echipamente, maini i tehnologii mai performante, fiind necesar inlocuirea acestora cu altele superioare din punct de vedere calitativ. Randament termen ce reflect rata rentabilitii unei investiii realizate de o firm sau de intreprindere. Productivitatea muncii: reprezint fora productiv a muncii, o form a capacitii de munc de a crea intr-o perioad de timp un anumi volum de bunuri, de a presta anumite servicii: reprezint raportul dintre o cantitate de producie i munca cheltuit pentru obinerea ei. Indicele costului vieii reflect modificarea medie a preurilor bunurilor materiale i a tarifelor la serviciile folosite de ctre populaie. Este utilizat de ctre economiti pentru a stabili necesarul de bani pe cap de locuitor, astfel incat s fie meninut un anumit standard de via. Eficiena economic reprezint maximum de bunuri economice i valoare nou ce se poate obine la un moment dat cu minimum de factori de producie utilizai i consumai.

6. COSTURILE DE PRODUCIE 6.1 Coninutul costului de producie Pentru a obine bunuri economice i servicii, agenii economici fac cheltuieli cu factorii de producie care se regsesc in preurile rezultatelor obinute. Costul de producie numit i pre de cost, reprezint o problematic important la nivel microeconomic i care in condiiile economiei de pia, st la baza deciziei intreprinztorului pentru producia i oferta anumitor bunuri materiale sau servicii. Costul de producie poate fi definit ca fiind: totalitatea cheltuielilor corespunztoare consumului de factori de producie, pe care productorii le efectueaz pentru producerea i vanzarea de bunuri materiale sau pentru prestarea de servicii; preul de cost reprezint totalitatea cheltuielilor fabricantului pentru a produce bunurile economice pe care le vinde sau, o totalitatea costurilor cu manopera, materialele i regia pentru a produce ceva sau, o suma cheltuielilor necesare obinerii unui volum de producie. Caracterizarea costurilor la baz doi parametri: 1. Structura costurilor evideniaz elementele componente ale acestora, ponderea pe care o ocup fiecare element in totalul cheltuielilor, precum i tendinele manifestate in evoluia fiecrei categorii de cheltuieli. In funcie de natura economic a cheltuielilor structura costului cuprinde urmtoarele elemente: a) cheltuieli cu factorii materiali de producie care mai sunt denumite costuri materiale care reprezint expresia bneasc a consumurilor de capital fix i circulant; b) cheltuieli cu fora de munc care sunt denumite costuri ale forei de munc i care au in vedere eforturile fcute de intreprindere cu plata salariilor, contribuiile la fondul de omaj, CAS-ul; c) cheltuieli de regie cheltuielile cu chiriile, inclzitul, iluminatul etc. 2. Mrimea (nivelul) costului se determin prin insumarea mrimii absolute a cheltuielilor din care este alctuit, i se determin: - pe unitatea de produs, - pe intreaga producie realizat. 6.2 Mrimea i tipologia costurilor In decursul dezvoltrii gandirii economice, s-au constituit mai multe tipologii ale costurilor, dar ne vom opri la tipologia propus de G.A.Frois. 1. Costul global (total) reprezint ansamblul costurilor corespunztoare unui volum de producie dat, i este format din: a. costul fix reprezint cheltuiala care este relativ independent de modificarea volumului produciei i care este suportat in orice condiii de o firm (cldiri, asigurri, dobanzi);

b. costul variabil reprezint cheltuiala care variaz in funcie de cantitatea de produse obinute (materii prime, materiale, combustibil); c. costul total generat de consumurile aferente intregii producii, este suma costurilor fixe i variabile. 2. Costul mediu (unitar) reprezint costul pe unitatea de produs sau pe unitatea de efect util. El poate fi: a. cost fix mediu costul devine variabil sczand pe msur ce crete cantitatea de produse sau, invers, crescand atunci cand producia obinut se micoreaz; b. costul variabil mediu se determin raportand costul variabil total la cantitatea de produse; c. costul total mediu se determin prin raportarea costului total la cantitatea de produse, care reprezint costul unei uniti din producie.. 3. Costul marginal: - reprezint sporul de cost necesar obinerii unei uniti suplimentare de produs; - se determin raportand creterea costului total la creterea produciei; - evoluia sa depinde de costurile variabile, totale i medii. Nivelul i dinamica costului de producie relev gradul de eficien al activitii unei firme, cu cat costurile sunt mai mici, nivelul produciei pstrandu-se la acelai sau crescand, cu atat eficiena este mai mare, iar profitul sporete. Nivelul costurilor de producie reprezint mrimea absolut a cheltuielilor efectuate pentru realizarea produciei. Cunoaterea funciilor indeplinite de cost poate influena opiunea nivelului i dinamicii sale, astfel: - cunoaterea real a consumurilor de resurse materiale, financiare i umane pentru intreaga producie i pentru fiecare produs in parte; - evidena i controlul consumurilor factorilor de producie; - calcularea indicatorilor de eficien; - influenarea nivelului rentabilitii (profitului); - stabilirea preului de vanzare a bunului pe pia. 6.3 Comportamentul intreprinztorului i reducerea costului de producie Fiecare agent economic este interesat s obin producia cu costuri cat mai mici, pentru a dobandi un catig cat mai mare. Acest lucru este determinat de: - resursele au un caracter limitat i trebuie folosite in mod raional; - costuri mai mici inseamn o ofert mai mare i deci un profit mai ridicat; - costurile mici inseamn preuri de vanzare mai mici, ceea ce sporete numrul cumprtorilor;

- o firm cu costuri mici, accesibile, reprezint un concurent important pe pia crescand competitivitatea produselor. Principalele ci de reducere a costurilor sunt: 1) cumprarea factorilor de producie cu preuri cat mai mici; 2) reducerea stocurilor; 3) reducerea (economisirea) consumului de materii prime i materiale; 4) reducerea cheltuielilor cu salariile pe unitatea de produs, prin creterea mai rapid a productivitii fa de salarii; 5) micorarea cheltuielilor de exploatare a utilajelor; 6) scderea cheltuielilor administrative; 7) reducerea cheltuielilor de desfacere i publicitate; 8) economii la cheltuielile de dezvoltare. Reducerea costurilor nu reprezint un scop in sine i nu trebuie s aib efecte negative asupra calitii produselor ci, dimpotriv, s asigure un spor de utilitate. Stabilirea nivelului normal al costurilor se face in raport cu: a) nivelul cel mai sczut realizat de intreprindere pan atunci; b) costul intreprinderii cu cea mai bun poziie competitiv in domeniu; c) preurile de vanzare ale bunului respectiv. Nivelul costului este nivelul minim pan la care poate cobori preul de vanzare al unui bun economic, dac preul de vanzare va fi mai mic decat costul de producie atunci cand firma va inregistra pierderi. Reducerea costului de producie implic raionalitatea in orientarea i mobilizarea eforturilor, o component esenial a calculului economic reprezentand-o optimul productorului, ceea ce inseamn c productorul urmrete ca la un cost de producie total dat s maximizeze producia obinut, adic s produc cat mai mult posibil. Asigurarea optimului productorului necesit ca insi relaia dintre productivitate i costuri s fie abordat pe termen lung. Pe termen lung se disting trei tipuri de comportament ale intreprinztorului; a) alegerea optimal pentru un volum de comportament ale intreprinztorului obinut cu minimum de cheltuieli totale de producie; b) schimbarea dimensiunii produciei fr s se recurg la substituire de factori, productorul putand modifica dimensiunea produciei prin variaii ale factorilor de producie munc i capital in aceeai proporie; c) schimbarea dimensiunii produciei cu substituire de factori, modificand raportul capital / munc. CONCEPTE DE BAZ TEMA 6 Legea randamentelor neproporionale reprezint relaia dintre trendul rezultatelor produciei i utilizarea unei activiti suplimentare dintr-un factor de producie variabil, ceilali factori de producie rmanand constani.

Are urmtoarele faze: 1. randamentul cresctor produsul marginal este mai mare ca produsul mediu, in aceast faz a activitii economice, trendul produsului mediu fiind cresctor; 2. randament descresctor produsul marginal are trend descresctor, iar produsul mediu, dup ce a cunoscut o cretere, incepe, la randul lui, s descreasc; 3. faza de ineficien produsul marginal are valoare negativ cu influene majore asupra produsului mediu, in acest punct activitatea economic nu mai are randament, continuarea ei neavand sens. Cost de producie (pre de cost) totalitatea cheltuielilor fabricantului pentru a produce bunurile economice pe care le vinde sau totalitatea costului cu manopera, materialele i regia (costul luminii, chiriei etc.) necesare pentru a produce ceva sau suma cheltuielilor necesare obinerii unui volum de producie. Comportamentul consumatorului reprezint o teorie iniiat in secolul XIX care, de-a lungul timpului, a suferit transformri importante, constituind o parte semnificativ in studiul teoriei economice moderne. La inceput se considera c achiziionarea oricrui bun ofer consumatorului o satisfacie pozitiv, utilizarea marginal aprut in urma cumprrii unei uniti adiionale dintr-un bun oferea cumprtorului o utilitate invers proporional cu cantitatea achiziionat din acelai bun. Economitii consider c punctul de maxim importan il constituie venitul consumatorului, care influeneaz direct cantitatea de bunuri ce poate fi achiziionat. Comportamentul productorului analizeaz aciunile agenilor economici productori prin prisma intereselor acestora: profituri maxime cu costuri de producie minime, modificarea nivelului produciei prin combinarea variat a factorilor de producie sau substituirea acestora etc. Comportamentul productorului este influenat direct de progresul tehnic i de comportamentul consumatorului. 7. CEREREA 7.1 Cererea i factorii care o influeneaz Nevoile sociale existente la un moment dat se manifest pe pia sub forma cererii de bunuri i servicii dar nu trebuie confundate nevoile umane cu cererea, deoarece cererea reflect acele nevoi care se pot satisface prin intermediul pieei. Cererea poate fi definit ca fiind cantitatea total dintr-o marf la care aspir o persoan, care poate fi achiziionat intr-o anumit perioad de timp, la un pre unitar dat. Prin cerere se satisface partea principal a nevoii de consum, bunurile i serviciile procurandu-se prin intermediul pieei, astfel incat, cererea este condiionat: - pe de o parte de veniturile bneti ale agenilor economici i populaiei; - iar pe de alt parte de evoluia preurilor.

Cererea de bunuri i servicii reprezint cantitatea dintr-o anumit marf pe care consumatorii sunt dispui s o cumpere la un anumit pre unitar, considerat ca maxim intr-un interval de timp, considerand calitatea mrfii ca fiind dat i acceptat de cumprtori. In funcie de cine exprim cererea, aceasta poate fi: - individual cererea manifestat din partea unui individ, intreprindere sau instituie pentru un anumit produs sau serviciu; - agregat (total): pentru procurarea de bunuri i servicii; insumarea tuturor cererilor individuale de pe piaa unui produs sau serviciu intr-o anumit perioad;
ansamblul cheltuielilor realizate in cadrul unei economii naionale

Legea general a cererii reprezint raportul de condiionare dintre schimbarea preului unitar al unui bun i modificarea cantitii cerute: a) cand preul unui bun scade, cantitatea cerut pentru acel bun crete; b) cand preul unui bun crete, cantitatea cerut din acel bun scade. Factorii care stau la baza explicrii legii generale a cererii sunt: 1. de natur economic: a. veniturile consumatorilor - intre evoluia veniturilor bneti ale consumatorilor i a cererii exist o relaie direct: cand veniturile cresc cererea sporete, iar cand acestea scad cererea se diminueaz; b. modificarea preurilor altor bunuri economice care pot fi: o substituibile - adic dou produse satisfac nevoi similare. Dac preul la unul dintre produse crete are loc sporirea cererii la bunul substituibil; complementare sunt bunurile consumate impreun (benzinmain, televizor-energie electric), iar creterea preului la unul din produse diminueaz consumul la ambele produse. 2. de natur extraeconomic: a. numrul de cumprtori cand numrul cumprtorilor pe piaa unui bun economic crete, cererea total la bunul respectiv crete este o relaie pozitiv; b. preferinele cumprtorilor pentru un anumit bun influeneaz direct evoluia cererii, dac vor crete preferinele cumprtorilor pentru un bun economic, cererea total pentru acel produs va crete; c. previziunea privind evoluia preurilor i a veniturilor dac se prevede o cretere a preului unui anumit bun, cererea prezent pentru bunul respectiv va crezte i se reduce dac se prevede o scdere a preului; d. utilitatea economic intre gradul de utilitate al unui bun economic i mrimea cererii este o relaie direct;

e. factorii psihologici i sociali un rol important avandu-l: relcama, moda, mass-media etc., care influeneaz opiunile individului manifestandu-se astfel cererea stimulat. 7.2 Elasticitatea cererii i importana ei Elasticitatea cererii poate fi definit ca fiind: - sensibilitatea cererii la modificarea preului sau a altei condiii a cererii, - proprietatea cererii de a se modifica sub aciunea factorilor care o influeneaz. Elasticitatea cererii apare sub influena preului i a venitului, de aceea se calculeaz in funcie de pre i in funcie de venit i se msoar cu ajutorul coeficientului de elasticitate, care reprezint gradul de modificare a cererii variabil i dependent in funcie de modificarea unui factor al cererii variabil independent. Dup elasticitatea cererii in raport de pre (Ecp) exist urmtoarele categorii de bunuri: a) bunuri cu cerere elastic (Ecp>1), la care modificarea preului cu un anumit procent va determina modificarea cererii cu o mrime mai mare; b) bunuri cu cerere de elasticitate unitar (Ecp=1), la care modificarea preului cu un anumit procent determin schimbarea cu aceeai mrime a cantitii cerute; c) bunuri cu cerere inelastic (elasticitate subunitar) - (Ecp<1) schimbarea preului cu un anumit procent determin o modificare a cererii cu o mrime mai mic; d) bunuri cu cerere perfect elastic (Ecp= > ) la un pre constant cererea va crete continuu la acel bun; e) bunuri cu cerere perfect inelastic (Ecp= 0) indiferent de modificarea preului cererea pentru acel bun va rmane constant. Coeficientul de elasticitate in funcie de pre se calculeaz potrivit urmtoarei formule: Ke/p = Q(%) / p(%) = [Q/Q0 x 100] / [p/p0 x 100], unde: Q(%) = modificarea procentual a cererii; p(%)= modificarea procentual a preului. Dup elasticitatea cererii in raport de venit (Ec/v) exist urmtoarele categorii de bunuri: a) bunuri normale (Ec/v<1) sunt cele pentru care venitul i cererea evolueaz in aceeai direcie; b) bunuri inferioare (Ec/v<0) sunt cele pentru care cererea i venitul evolueaz in sensuri diferite, consumul scade la o cretere a venitului; c) bunuri superioare (Ec/v>1) sunt cele pentru care cererea crete relativ mai repede in raport cu creterea venitului. Coeficientul de elasticitate a cererii in funcie de venit (Kc/v) se calculeaz potrivit urmtoarei formule:

Kc/v = (Q/Q0) / (V/V0) = [(Q1 - Q0) / Q0] / [(V1 - V0) / V0], unde: V variaia venitului; V0 = venitul din perioada iniial; V1 = venitul in perioada curent; p0 = preul in perioada iniial; p1 = preul in perioada curent. Coeficientul de elasticitate, in general, este pozitiv deoarece atunci cand veniturile cresc, de regul, cererea crete. Importana i factorii care determin elasticitatea cererii. Modificarea preului unui anumit bun determin schimbri mai mari sau mai mici, pozitive sau negative, in cererea pentru bunul respectiv, cei mai importani factori fiind cei care determin elasticitatea cererii in funcie de pre: 1. ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun in bugetul total al unei familii; cu cat ponderea este mai mare, cu atat coeficientul de elasticitate in funcie de pre este mai mare, celelalte condiii rmanand nemodificate; 2. gradul de substituire a bunurilor, intre acest i elasticitatea cererii in funcie de pre, este o relaie pozitiv, cu cat este mai mare coeficientul elasticitii cererii cu atat gradul de substituire este mai mare i invers; 3. gradul necesitii de consum, bunurile pot fi grupate in dou categorii: - bunuri normale de strict necesitate, - bunuri de lux; 4. durata perioadei de timp de la modificarea preului, intre aceasta i mrimea coeficientului elasticitii cererii in funcie de pre existand o relaie direct, pozitiv. CONCEPTE DE BAZ TEMA 7 Cerere cantitatea total dintr-o marf la care aspir o persoan, care poate fi achiziionat intr-o anumit perioad de timp, la un pre unitar. Cerere global (agregat) termen macroeconomic care desemneaz ansamblul cheltuielilor realizate in cadrul unei economii naionale pentru procurarea de bunuri i servicii. Elasticitate: raportul dintre modificarea relativ a unei mrimi i modificarea relativ a altei mrimi; numrul de procente cu care se modific un anumit fenomen la modificarea cu un procent a factorului de determinare. Elasticitatea incruciat a cererii - mrime care reflect influena produs de modificarea preului unui bun asupra cererii unui alt bun,. Spre exemplu, elasticitatea incruciat a cererii pentru bunul A determinat de modificarea cu 1% a preului bunului B, in ipoteza c celelalte variabile rman constante.

Cerere perfect inelastic o modificare oricat de mic a preului produce variaii foarte mari, tinzand spre infinit, ale cererii. Cerere perfect inelastic (rigid) o modificare a preului nu produce nici o variaie a cererii. 8. OFERTA 8.1 Funcia ofertei Oferta poate fi definit ca fiind: Sensibilitatea ofertei la schimbarea preului sau a oricreia dintre condiiile ofertei; Cantitatea maxim dintr-un anumit bun sau serviciu pe care un vanztor intenioneaz s o vand pe pia intr-o perioad determinat de timp, la un anumit pre unitar. Ca i cererea, oferta se formeaz in contextul unor investiii, reflectate in mrimea i dinamica preului. Factorii care stau la baza explicrii legii generale a ofertei sunt urmtorii: 1) in funcie de cine exprim oferta, aceasta se poate manifesta ca: - ofert individual, - oferta agregat; 2) in funcie de caracteristicile bunurilor oferite pieei, distingem: - ofert de bunuri independente (calculatoare, inclminte etc.); - oferta complementar cand din producia unor bunuri principale rezult bunuri secundare; - oferta mixt bunurile oferite satisfac aceeai cerere i pot fi substituite; 3) in funcie de influena factorilor de producie asupra dimensiunilor ofertei: - ofert fix in cazul raritii absolute a factorilor de producie, care impune o cantitate limitat de bunuri, imposibil de majorat; - oferta flexibil ca rezultat al realitii relative a factorilor de producie, iar cantitatea de bunuri este posibil s fie majorat, pe baza resurselor disponibile; 4) in funcie de factorul timp: - ofert instantanee; - ofert pe termen scurt; - ofert pe termen lung. Raporturile de cauzalitate dintre schimbarea preului i cantitatea oferit reprezint coninutul legii generale a ofertei; corespunztor acestei legi: - creterea preului determin creterea cantitii oferite; - reducerea preului determin reducerea cantitii oferite.

Modificarea cantitii oferite la acelai nivel al preului este determinat de urmtorii factori: 1. costul produciei reducerea costului de producere a unui bun determin creterea cantitii oferite, iar creterea costului determin scderea ofertei; 2. preul altor bunuri din producia unor bunuri principale rezult produse secundare din a cror vanzare rezult venituri care pot avea o pondere important in veniturile totale incasate; 3. numrul firmelor care produc acelai bun; 4. taxele i subsidiile - reducerea taxelor va determina o cretere a ofertei; 5. previziunile privind evoluia preului in situaia in care anumite firme se ateapt ca preul s scad oferta de pe piaa prezent va crete, celelalte condiii rmanand constante; 6. evenimentele social-politice i naturale. 8.2 Elasticitatea ofertei. Importana cunoaterii ofertei i elasticitii ei Pe pia oferta nu este decat in cazuri rare inflexibil, tendina ei fiind de a se modifica in funcie de pre. Modificarea ofertei in funcie de factorii care o determin se numete elasticitate. Cei mai importani factori de care depinde elasticitatea ofertei sunt: - veniturile; - preurile de vanzare ale produselor. Factorul cel mai important al modificrii ofertei este preul, in funcie de care bunurile economice pot fi imprite in urmtoarele categorii: 1) bunuri cu ofert elastic (E0/p>1) (modificarea supraunitar) este proprie acelor bunuri pentru care modificarea preului cu un anumit procent determin o modificare mai mare a cantitii oferite; 2) bunuri cu elasticitate unitar (E0/p=1) modificarea preului cu un anumit procent determin o modificare in aceeai msur a cantitii oferite; 3) bunuri cu ofert inelastic (E0/p<1) (elasticitate subunitar) cand preul se modific cu o anumit mrime, oferta se modific cu o mrime mai mic; 4) bunuri cu ofert perfect elastic (E0/p=) este un caz extrem care nu exist in realitate; 5) bunuri cu ofert perfect inelastic (E0/p=0) este un alt extrem, cand la orice modificare a preului oferta nu se modific. Elasticitatea ofertei ca i elasticitatea cererii au o mare importan in procesul decizional, deoarece in funcie de evoluia preului de pe piaa fiecrui bun, veniturile totale incasate depind atat de forma elasticitii cererii, cat i de posibilitile de adaptare a ofertei la aceast evoluie. Corelaia dintre variaia ofertei unui bun i evoluia preului se exprim prin coeficientul de elasticitate al ofertei in funcie de pre.

KE0/p= - Q(%) / p(%) = - [(Q /Q0) / (p /p0)] = - [(Q1 - Q0) / Q0] / [(p1 p0) / p0], p = variaia preului; p1 = preul in perioada curent; p0 = preul in perioada iniial. Spre deosebire de cerere care este determinat in mare parte de factori subiectivi, oferta depinde in mare msur de factori obiectivi precum: 1) costul unitar al bunului creterea cererii pentru un anumit bun influeneaz creterea ofertei care este dependent de nivelul costului de producie unitar, cand celelalte condiii sunt constante; 2) posibilitile de stocare a bunurilor i costul stocrii acestora elasticitatea ofertei in funcie de pre crete dac produsul poate fi stocat i scade in condiiile unor posibiliti reduse de stocare; 3) durata perioadei de la modificarea preului in funcie de care distingem: a. perioada pieei cu o durat foarte scurt de la modificarea preului; b. perioada scurt imprim ofertei un caracter reativ inelastic; c. perioada indelungat imprim micarea simultan a cererii, ofertei i preului; 4) numrul de ofertani (relaie direct); 5) evenimente social-politice (care este o relaie direct); 6) condiiile naturale (relaie direct). CONCEPTE DE BAZ TEMA 8 Izocuant ansamblul combinaiilor posibile dintre doi sau mai muli factori de producie care se substituie intre ei, in condiiile in care se obine acelai volum al produciei. Ofert cantitatea maxim dintr-un bun pe care un vanztor dorete s o comercializeze intr-o anumit perioad de timp, la un anumit pre. Ofert global (agregat) termen macroeconomic care reprezint ansamblul bunurilor i serviciilor livrate pe pia de ctre agenii economici in cadrul unei economii naionale. Elasticitatea ofertei modificarea ofertei in funcie de factorii care o determin veniturile i preurile. Ofert fix specific situaiei in care raritatea absolut a factorilor impune o cantitate limitat de bunuri imposibil de majorat. Ofert flexibil se constituie atunci cand raritatea factorilor este doar relativ, iar cantitatea de bunuri este posibil s fie majorat, pe baza resurselor disponibile. 9. TIPURI DE PIEE I MECANISMELE DE FORMARE A PREULUI 9.1 Concurena coninut i funcii Concurena reprezint calea de satisfacere a intereselor tuturor participanilor la viaa economic, fiind considerat mana invizibil care ii determin pe agenii economici: - s produc i s vand ceea ce este cerut de consumatori in condiiile cele mai favorabile i la costuri cat mai reduse;

- s satisfac interesele tuturor participanilor la activitatea economic; - s obin profituri cat mai mari i poziii avantajoase pe pia; - s-i manifeste libera iniiativ printr-o serie de aciuni i strategii. Concurena reprezint rivalitatea ce se nate pe pia, intre agenii economici productori de bunuri i servicii pentru atragerea clienilor prin calitatea mai bun a produselor, prin preuri atractive, prin vanzarea de produse dorite i cerute de consumatori. In funcie de instrumentele luptei de concuren, care pot fi de natur economic i extraeconomic, concurena poate fi: 1. loial sau corect care se desfoar conform reglementrilor legale prin folosirea fr discriminare de ctre vanztor a instrumentelor economice de lupt concurenial, care sunt: meninerea sau reducerea costurilor i ridicarea calitii produselor; scderea preurilor de vanzare pe pia; introducerea in fabricaie i lansarea pe pia a unor produse noi, care s atrag clienii; acordarea unor avantaje suplimentare clienilor (servicii post-vanzare, termene de garanie, credite etc.); informarea consumatorilor asupra caracteristicilor produselor proprii; puterea economic a fiecrui participant (randamentul factorilor de producie utilizai, mrimea capitalului firmei, volumul i calitatea resurselor folosite etc.); sponsorizarea unor aciuni cu caracter social, cultural, sportiv, emisiuni radio-TV etc. 2. neloial bazat pe utilizarea unor practici i metode de vanzare aflate in discordan cu normele i reglementrile comerciale in vigoare utilizand instrumentele extraeconomice incorecte, ilegale pentru a ptrunde pe pia i a obine avantaje suplimentare in raport cu ceilali concureni, astfel: specularea unor situaii critice (rzboaie, crize, economice, calamiti); crearea de situaii artificiale pe piaa diferitelor bunuri folosite in scopuri speculative; discreditarea activitii adversarilor sau produselor unor firme concurente; violarea secretelor tehnologice, comerciale i bancare ale firmelor concurente; trafic de influen, mit, antaj; presiuni morale uneori chiar politice asupra firmelor concurente; evaziune fiscal, stimulente acordate clienilor etc. 3. perfect cand se exercit intre un numr teoretic nelimitat de productori i consumatori, cumprtorul avand o mare libertate de alegere; 4. imperfect apare in situaia in care fie productorii fie cumprtorii sunt in numr mic, ceea ce reduce posibilitatea satisfacerii intereselor lor.

In economia de pia, concurena prin funciile ei generale, indeplinelte un rol important in economie, stimuland progresul economic, rol ce se reflect in efectele ei pozitive: - ofer tuturor participanilor la lupta concurenial anse egale de a obine profituri convenabile, favorizandu-l pe cel eficient, abil i dezavantajandu-l pe cel ce nu se adapteaz exigenelor pieei; - prin intermediul pieei i al parghiilor economice ale acesteia se pune in micare intregul sistem de legturi dintre agenii economici impunand acestora i consumatorilor legile obiective ale produciei, distribuiei, circulaiei i consumaiei bunurilor economice; - meninerea preurilor de vanzare la un nivel real i reducerea costurilor de producie; - creterea produciei, diversificarea acestuia i ridicarea calitii produselor; - intreine interesul pentru creterea eficienei economice determinand intreprinztorii s promoveze progresul tehnic, stimulandu-le iniiativa, creativitatea; - determin satisfacerea mai bun a nevoilor de consum ale populaiei. Concurena poate genera i apariia unor efecte negative, ea nu poate soluiona de la sine problemele economiei de pia manifestandu-se ca un proces contradictoriu: - genereaz confruntri neloiale intre competitori; - sacrificarea intereselor unor consumatori, producia orientandu-se spre cei care ii permit s cumpere, nefiind luate in calcul nevoile de consum ale celor cu venituri mici; - reducerea costurilor se poate face sacrificand calitatea produselor sau cheltuielile pentru protecia mediului inconjurtor. 9.2 Piaa, mecanismele i legitile ei Economia de schimb constituie baza apariiei, existenei i funcionrii pieei care a avut o evoluie continu. Funcionarea corect a pieei nu se poate realiza decat in economia concurenial, care permite agenilor economici s se confrunte liber pe pia, deciziile lor s interacioneze, ea devenind instituia care mediaz aceste legturi. Noiunea de pia reflect o realitate foarte complex i nuanat in timp i spaiu, neexistand o definiie unanim acceptat a acesteia. 9.2.1 Piaa: coninut i funcii Piaa poate fi definit ca fiind: - locul de intalnire a ofertei vanztorilor cu cererea cumprtorilor asociate cu capacitatea de cumprare a mrfurilor oferite i convenabile pentru ei; - gama de aciuni prin care cumprtorii i vanztorii intr in contact i schimb bunuri i servicii, indiferent de locul unde se desfoar. Piaa poate fi ineleas in accepiunea ei spaial i economic.

In accepiunea ei spaial, piaa este locul de intalnire al agenilor economici, vanztori i cumprtori, care schimb intre ei bunuri sau servicii. In accepiunea ei economic, piaa, susine Michel Didier, apare ca o adevrat reea de comunicaii intre vanztori i cumprtori, care se informeaz reciproc despre ceea ce au sau doresc s cumpere, despre preurile cerute sau propuse pentru incheierea tranzaciilor. Exist dou funcii eseniale pe care piaa le indeplinete i care sunt absolut necesare pentru reproductibilitatea sistemului economic: 1. Piaa asigur contactul permanent dintre productorii i consumatorii de mrfuri, dintre ofert i cerere, dintre producie i consum atat la nivel microeconomic cat i macroeconomic, avand urmtoarele semnificaii: - dinamica pieei reflect schimbrile care se produc in sistemul trebuinelor economice ale societii orientand activitile de producere a bunurilor i serviciilor; - jocul liber al cererii i ofertei determin modul in care agenii economici ii procur i utilizeaz resursele naturale, materiale, financiare i umane in cadrul pieei; - sistemul propriu de pargii economice creat de pia duce la reglarea acesteia i a economiei naionale in ansamblu. 2. Piaa are rolul de sistem de comunicaie a informaiilor necesare agenilor economici, in calitatea lor de productori i consumatori. Piaa contemporan se prezint ca o realitate complex, format dintr-un sistem de piee distincte, dar interdependente. Clasificarea formelor de pia se poate realiza dup criterii diferite: 1. Dup natura economic a bunurilor care constituie obiectul tranzaciilor: a. piaa satisfactorilor a bunurilor sau serviciilor destinate consumului final; b. piaa prodfactorilor care cuprinde: piaa muncii, piaa pmantului, piaa capitalului, piaa informaiei, piaa resurselor naturale, piaa de marketing, piaa creaiei tehnice, piaa serviciilor manageriale, piaa monetar; c. piaa financiar-valutar care cuprinde: piaa financiar, piaa schimburilor valutare. a. piaa real se tranzacioneaz bunurile reale existente pe pia in momentul tranzaciei;

b. piaa fictiv se tranzacioneaz titlurile de proprietate asupra bunurilor (bursa de mrfuri i bursa de valori mobiliare). a. piaa la vedere tranzacia se incheie i se finalizeaz in acelai moment; b. piaa la termen tranzacia se finalizeaz ulterior, dup un termen convenit in momentul incheierii acesteia; c. piaa disponibil s livreze la dorina consumatorului. a. piaa bunurilor omogene uniforme; b. piaa bunurilor eterogene diversificate. a. piee locale; b. piae zonale (regionale); c. piee naionale; d. piaa mondial ca pia unic, indivizibil. a. piaa vanztorului specific strii de absorbie, cand cererea este mai mare decat oferta; 2. Dup existena sau inexistena obiectelor tranzacionate distingem: 3. Dup momentul incheierii i finalizrii tranzaciilor se disting: 4. Dup gradul de diversificare a bunurilor tranzacionate se cunosc: 5. Dup mrimea spaiului in care se desfoar schimburile economice: 6. Dup modul in care se realizeaz raportul cerere-ofert se cunosc: b. piaa cumprtorului specific strii de presiune, cand oferta este mai mare decat cererea. a. piaa cu concuren perfect (pur); b. piaa cu concuren imperfect, care cuprinde: piaa cu concuren de monopol, piaa cu concuren de oligopol, piaa cu concuren de oligopson (monopson), piaa cu concuren monopolistic. 7. Dup tipul de concuren distingem: Din tripla definire a pieei: 1. piaa fiecrui bun i serviciu, 2. piaa tuturor bunurilor i serviciilor, 3. piaa ca mecanism care regleaz economia, rezult c aceasta se manifest ca un ansamblu de piee interdependente care formeaz sistemul de piee, caracterizat prin: 1) gradul de diversificare a obiectului vanzrii-cumprrii distingandu-se: bunuri omogene, bunuri eterogene; 2) numrul subiecilor participani; 3) puterea economic a participanilor utilizandu-se termenii de:

 atomicitate subiecii pieei au putere i importan economic apropiate; molecularitate participanii sunt mezoageni economici cu puteri economice diferite; 4) gradul de cunoatere a mediului economic de ctre agenii participani la pia; 5) caracteristicile comportamentului de pia al agenilor economici, reflectate in atributele de libertate, mobilitate, fluiditate, iniiativele subiecilor participani la pia. 9.2.2 Preul i echilibrul pieei In sens general, preul exprim cantitatea de moned ce trebuie pltit pentru cumprarea unor bunuri materiale i servicii in cadrul tranzaciilor bilaterale de pia. Preul este determinat de pia i reprezint suma de bani pe care o primete vanztorul unui bun economic de la cumprtorul acestuia. Considerat ca o variabil independent, creterea sau scderea preului determin modificarea cererii i ofertei, in sens invers una fa de cealalt. Nivelul i dinamica cererii i ofertei pot determina modificri ale preurilor de pia astfel: Din partea cererii, preul va fi influenat de: - utilitatea economoic pe care consumatorul o atribuie unui bun; - veniturile de care dispune; - preferinele sale; - preul aceluiai obiect pe alte piee; - preul unor mrfuri similare (bunuri substituibile). Atunci cand cererea pentru un produs este mai mare decat oferta, preul bunului respectiv crete ceea ce va determina reducerea cererii i apropierea ei de ofert, i invers, cand cererea este mai mic decat oferta, preul scade stimuland cererea consumatorilor s creasc pentru a se apropia sau egaliza cu bunul respectiv. Din partea ofertei, preul va fi influenat de: - costul produciei; - costul stocrii produselor; - nivelul impozitelor i al taxelor; - numrul firmelor concurente pe pia; - preul aceluiai produs pe alte piee. Atunci cand oferta de mai mare decat cererea la un bun economic va determina scderea preului, stimuland cererea s creasc la nivelul ofertei existente, i invers, dac oferta este mai mic decat cererea, ea va duce la scumpirea produsului, reducand cererea la nivelul sczut al ofertei. Experiena istoric reliefeaz existena unor trsturi general-valabile ale formrii i funcionrii preurilor, trsturi care ii au surs primar in teoria

factorilor de producie. In practica economic, se intalnesc trei categorii de preuri: 1) preuri libere care se formeaz in condiii de concuren deschis, la intersecia cererii cu oferta; 2) preuri administrate care sunt impuse de firme mari, dominate pe pia sau controlate de stat; 3) preuri mixte care se formeaz prin impletirea mecanismului pieei cu intervenia statului sau a firmelor care, prin puterea lor economic, domin segmente mari ale pieei. Pe o pia cu concuren perfect, unde preurile s-ar forma liber, acestea ar tinde s echilibreze cererea i oferta total, formandu-se astfel preul de echilibru. Preul de echilibru poate fi definit ca fiind preul la care cantitatea ce se poate vinde dintr-un bun economic este cea mai mare, cand cererea i oferta acestuia se egalizeaz la nivelul celui mai mare volum de vanzri i cumprri pe pia. Creterea sau diminuarea preului de echilibru duce, in anumite cazuri, la scderea cantitii vandute. Cunoscut i sub denumirea de pre de pia, el reprezint acel pre la care produsele i serviciile vor fi efectiv schimbate pentru bani, formandu-se pe baza forelor pieei, la acel punct de echilibru la care curba cererii intersecteaz curba ofertei. Agenii economici tind spre acest pre de echilibru, deoarece el este un punct de atracie, pe msur ce se apropie mai mult de el: - riscurile lor se diminueaz i dispar; - crete gradul de reuit in aciunile lor; - cererea i oferta tind s se echilibreze. De aceea preul de echilibru este cutat frecvent de toi participanii la actele de schimb pe pia, deoarece mrimea sa, la un moment dat, depinde de: - costurile de producie; - veniturile i comportamentul consumatorului; - preurile altor bunuri economice; - evoluia cererii i ofertei etc. Preul de echilibru se poate stabili: - la un nivel inalt, cand cresc veniturile cumprtorilor; - la un nivel sczut, cand agenii economici produc cu costuri mai mici. Caracteristicile eseniale ale preului de echilibru sunt: 1. apare spontan pe pia, prin jocul liber al forelor pieei (cererea i oferta); 2. regleaz raportul cerere-ofert, prin egalizarea acestor fore ale pieei la acel nivel la care vanzrile sunt maxime; 3. este unic pentru fiecare bun economic; 4. selecioneaz agenii economici eliminandu-i pe cei necompetitivi fiind un punct de atracie ce le permite s-i ating scopurile;

5. este un pre dinamic, creterea sau scderea lui depind de evoluia raportului cerere-ofert; 6. asigur un echilibru dinamic al pieei. Deoarece aceste condiii nu pot fi realizate pe piaa real, rezult c starea de echilibru i preul de echilibru nu pot fi atinse, decat ca tendin. 9.3 Piaa cu concuren perfect i formarea preului de echilibru Piaa cu concuren perfect este cazul care nu se regsete cel mai frecvent in realitate, ea reprezentand o ipotez de lucru i un punct obligatoriu de trecere al analizei economice, de la modelul ideal ctre formele concrete ale acesteia. Concurena perfect sau pur presupune un raport de pia in care: - pe de o parte, toi vanztorii s-i vand producia iar mrfurile s fie oferite la preul pieei, fr ca acest pre s poat fi influenat de vreunul dintre ei, - iar pe de alt parte, cumprtorii s poat achiziiona ceea ce ii doresc, la acelai pre al pieei, pe care nu il pot influena dup voina lor. Piaa cu concuren perfect sau pur se caracterizeaz prin: 1. atomicitatea participanilor, adic existena a numeroi cumprtori i vanztori, avand putere economic mic i sensibil egal; vanztorii ii pot desface toat producia, iar cumprtorii achiziioneaz tot ce doresc la preul pieei, fr a-l putea influena; 2. produsele i serviciile oferite spre vanzare sunt relativ omogene; 3. transparena perfect a pieei, adic exist o informare perfect a tuturor vanztorilor i cumprtorilor privind situaia pieei; 4. nu exist nici un fel de restricii privind ptrunderea pe pia a celor care doresc acest lucru; 5. mobilitatea factorilor de producie, care se gsesc liber i nelimitat, orice agent economic putandu-i procura oricand, in cantitile de care are nevoie. Existena pieei cu concuren perfect este exclusiv teoretic, deoarece in practic nu se pot intruni simultan toate cele cinci caracteristici, iar dac o caracteristic nu este satisfcut vom vorbi de pia cu concuren imperfect. Se pot intruni trei din cele cinci caracteristici: - atomicitatea; - transparena; - intrarea-ieirea liber pe pia, iar in acest caz vom spune c cererea i oferta sunt fluide, iar cand particularitile respective nu se intrunesc, ele sunt rigide. Caracteristicile eseniale ale preului de echilibru sunt:

1. se formeaz in mod spontan, prin jocul liber al forelor pieei; 2. este o mrime dat, nu poate fi ales in mod liber de productori sau consumatori; 3. preul de pia al bunului respectiv nu va putea fi influenat nici de productor i nici de consumator; 4. echilibrul pieei nu inseamn imobilitatea forelor libere, ci continua micare a acestora, ceea ce face ca preurile pieei i echilibrele acesteia s fie dinamice. Nivelul preurilor face posibil egalizarea cantitilor cerute cu cele oferite, pe fiecare pia numai in condiiile in care: 1. consumatorul cunoate oferta total de pe toate pieele (volum, calitate, structur), facilitile oferite la vanzarea produselor, putand face cea mai bun alegere; 2. productorul cunoate oferta total de factori de producie, modalitile de combinare i utilizare eficient a acestora, putand s-i stabileasc planuri de producie care s-i asigure maximizarea profitului; 3. toate schimburile economice sunt libere, nici productorii, nici consumatorii nu pot influena preul i nici nu pot limita concurena; 4. toi participanii pe pia sunt permament i perfect informai privind modificrile preurilor, prin parghii economico-financiare.

9.4 Piaa cu concuren imperfect i mecanismul formrii preului Piaa cu concuren imperfect se manifest in situaiile in care agenii economici vanztori i cumprtori pot s influeneze, prin aciunile lor unilaterale, raportul dintre cererea i oferta de mrfuri i, deci, nivelul preului, cu intenia de a obine avantaje mari i stabile. Piaa cu concuren imperfect este cea mai aproape de realitate, deoarece concurena perfect rmane doar ca model ideal, folosit in analizeze teoretice. Caracteristicile pieei cu concuren imperfect sunt: 1. existena unor vanztori puternici, dar puini la numr i a unor cumprtori numeroi (oligopolul) sau a unor cumprtori puini i a multor vanzri (oligopsonul); 2. unii ageni economici (puini la numr) pot influena sau controla preul; 3. produsele sunt difereniate real sau imaginar; 4. exist restricii in calea celor care doresc s ptrund pe pia sau intr-o ramur; 5. informarea agenilor economici privind situaia pieei este deficitar; 6. exist o mobilitate redus a unor factori de producie; 7. exist rivaliti vizibile in relaia cu publicul, frustrarea consumatorului.

Piaa cu concuren imperfect se prezint in numeroase forme, ele difereniindu-se in primul rand, in funcie de numrul i fora economic a agenilor economici productori i consumatori, astfel: - pia cu concuren monopolist; - pia cu concuren de monopol; - pia cu concuren de oligopol; - pia cu concuren de oligopson (monopson). 9.4.1 Piaa cu concuren monopolistic Piaa cu concuren monopolistic reprezint acea stare a pieei in cadrul creia vanztorii i cumprtorii, prin aciunile intreprinse pot influena intr-o oarecare msur cererea, oferta i preul. Piaa cu concurena monopolistic caracterizeaz piaa care pstreaz trsturile concurenei perfect astfel: 1. produsele sunt difereniate atat prin calitate, cat i prin serviciile prestate cumprtorului acelui produs; 2. concurena se manifest nu numai prin cantitate, pre i substituibilitatea produselor diversificate, ci i prin: reclam, design, servicii la vanzare i post-vanzare etc.; 3. atomicitatea cererii i ofertei; 4. se accentueaz diferenierea produselor; 5. exist rigiditi in mobilitatea factorilor de producie; 6. transparena pieei este parial. Pe aceast baz formarea liber a preurilor este impiedicat de puterea de concuren a monopolurilor i oligopolurilor, a corporaiilor multinaionale i transnaionale, care ii stabilesc propriile preuri, astfel incat, cu cat este mai mare o corporaie, cu atat ea are o putere mai mare asupra preurilor. Preurile marilor corporaii devin preuri lider (leadership-price), la ele aliniindu-se celelalte firme din cadrul ramurii. Au aprut astfel preurile administrate, ca urmare a unor inelegeri tacite intre marile firme, care se sustrag, pe o perioad mai lung, fluctuaiilor forelor reale ale pieei. Preul de echilibru al concurenei monopolistice este mai mare decat preul de echilibru al concurenei perfecte i mai mare decat costul marginal (Gilbert Abraham-Frois). Cu cat numrul concurenilor este mai mic, iar puterea acestora de a influena forele pieei este mai mare, cu atat mecanismul preurilor se apropie i se aseamn celui de monopol. Dac numrul concurenilor sporete continuu, iar capacitatea fiecrei firme de a influena piaa produsului se divizeaz, cu atat mecanismul preurilor se apropie de cel caracteristic concurenei perfecte. 9.4.2 Piaa cu concuren de monopol Piaa cu concuren de monopol reprezint piaa dominat de un singur productor deoarece produce i vinde un bun economic pentru care nu exist substitueni, firma impunand cantitatea, calitatea i preul produsului.

Piaa cu concuren de monopol se caracterizeaz prin: oferta pentru un produs este dat de un singur productor care poate controla piaa i poate stabili nivelul preului; preul de monopol este mai mare decat cel practicat pe pieele cu concuren monopolistic i de oligopol; libera concuren este eliminat, piaa fiind dominat de ofertant; grad sczut de satisfacere a cererii. Condiiile care definesc monopolul productorului sunt: 1. unicitate i gigantism piaa este influenat prin impunerea unor condiii de vanzare; 2. diferenierea produselor (condiii de vanzare, design, servicii la vanzare i post-vanzare); 3. existea unor piedici la intrarea in ramur in special de natur tehnic, comercial, financiar; 4. lipsa de transparen a pieei piaa fiind supus riscurilor i incertitudinii; 5. imobilitatea factorilor de producie care prezint fenomenul de friciune i inerie in procesul de fluidizare a cererii, ofertei i preurilor. Monopolul contract (limitat) reprezint situaia de pia in care exist un singur ofertant i nu numr mic de cumprtori. Monopolul bilateral reflect acea situaie de pia pe care se intalnesc, negociaz i se confrunt un singur vanztor i un singur cumprtor. Monopsonul sau monopolul productorului reprezint acea situaie de pia pe care se intalnete un cumprtor unic, care fixeaz volumul produciei i preul de vanzare, i un numr mare de productori. Monopolul pur este situaia de pia, inexistent in fapt, in care un productor nu are concuren pe piaa intern i extern, producand un bun fr inlocuitor. Monopolul de marc situaia de pia in care o firm produce un anumit produs care este inregistrat sub marc proprie, concurena aprand nu la marc, ci la produse de caliti asemntoare. Monopolul temporar situaia de pia in care o intreprindere scoate la vanzare un produs nou dispunand de o poziie privilegiat, pan in momentul in care produsul este realizat i comercializat i de alte firme. Monopolul discriminatoriu situaia in care monopolistul vinde acelai produs la preuri diferite, acest lucru fiind posibil atunci cand produsul este vandut pe piee diferite, care nu au o comunicare real intre ele. 9.4.3 Piaa cu concuren de oligopol Oligopolul reprezint o form a concureni imperfecte, care reflect o pia dominat de caiva productori-vanztori de talie mare i un numr mare de cumprtori mici i rzlei. Oligopolul bilateral este o form a concurenei imperfecte care reflect o pia dominat de un numr redus de vanztori i cumprtori.

Caracteristicile pieei cu concuren de oligopol sunt: 1. interdependena aciunilor diferiilor vanztori preurile produselor, cantitatea vandut i profitul unui productor depind de reaciile celorlali productori; 2. gradul inalt de concentrare a capitalului i produciei poate fi analizat atat la nivelul fiecrei ri cat i la nivel mondial; 3. diversificarea produselor, activitilor, a mrcilor i submrcilor de fabricaie. Trsturile pieei cu concuren de oligopol: 1. interdependena i incertitudinea preurile sunt rigide fiind fixate de marile intreprinderi; 2. cucerirea i imprirea pieei produsului; 3. obstrucionarea ptrunderii pe pia a noilor concureni; 4. diferenierea bunurilor i concurena in afara preului (publicitate, fiabilitatea produsului etc.); 5. maximizarea profiturilor i interdependena deciziilor i a politicilor firmelor participante. Oligopolurile pot fi: a) oligopoluri antagoniste: oligopolul bilateral; b) oligopolurile concertate, cu dou tipuri de acorduri: explicite sau exprese: cartelul, trustul, holdingul; neoficiale sau tacite. Pieele oligopoliste sunt pieele pe care se concureaz un numr mic de productori: - dac sunt doi productori principali situaia de pia se numete duopol; - dac sunt mai mult de doi productori situaia de pia se va numi oligopol. Duopulul reprezint piaa dominat de doi vanztori care ofer produse similare unui numr larg de cumprtori care au o putere economic aproximativ egal. Exist trei situaii de pia: 1. Duopolul simetric (Cournot) sau ipoteza dublei dependene este situaia de pia in care exist doi vanztori care nu incearc s domine piaa: produsul vandut este omogen; preul la care il comercializeaz cei doi este identic; singura variabil de ajustare este cantitatea cat mai mare pe care o poate vinde pentru a obine profit maxim. Unul dintre vanztori deine pe pia monopolul de ofert. Dac cellalt vanztor dorete s intre pe pia cu acelai tip de bun, oferta sa trebuie s fie atat de mare incat s-i permit maximizarea profitului, primul vanztor ii va ajusta oferta proprie imediat, s obin la randul su profit maxim.

Procesul de ajustare va continua pan in punctul de echilibru in care nici unul dintre cei doi vanztori nu mai recurge la modificarea ofertei. 2. Duopol asimetric (Stackelberg) reprezint situaia in care pe pia exist doi vanztori: unul care domin piaa, care este contient i anticipeaz tot timpul micrile celui de-al doilea vanztor; cellalt care nu poate face altceva decat s se adapteze in permanen la condiiile pe care le impune primul, fr a putea atinge ins volumul de producie al acestuia. Duopolul dominant (Bowley) sau ipoteza dublei dominaii, apare atunci cand cei doi vanztori de pe pia doresc simultan s o domine, fiecare dintre ei considerandu-l pe cellalt satelit. Cei doi vanztori nu vor mai lupta pe pia prin ajustarea produciei ca in cazul duopolului simetric, ci prin intermediul preurilor. Lupta prin preuri poate duce la falimentul unuia dintre cei doi i la controlarea sa de ctre cellalt, fie la o alian intre vanztori. Conform ipotezei dublei dominaii, pe pia, nu poate exista nici un punct de echilibru.
2.

9.5 Implicarea statului in formarea preului Intervenia statului in procesul formrii i evoluiei preurilor urmrete prevenirea sau atenuarea dificultilor economice i sociale, asigurarea stabilitii economiei i sporirea eficienei sale, avand la baz o diversitate de metode economice sau extraeconomice, pe care statul le folosete pentru: - franarea creterii preurilor in general, prin meninerea la un nivel sczut a celor din sectorul de stat; - achiziionarea de ctre stat a unor cantiti importante de materii prime i materiale strategice, la preuri minime garantate i manevrarea lor in perioada creterii preurilor; - asigurarea unor preuri avantajoase la materiile prime de baz; - meninerea unor tarife relativ reduse la transporturi i alte servicii industriale; - subvenionarea preurilor in condiiile in care unele ramuri se confrunt cu dificulti financiare; - inghearea preurilor, fixarea nivelului, respectiv a limitelor modificrii lor. Liberalizarea preurilor, trecerea de la preurile centralizate la cele formate preponderent prin aciunea mecanismelor pieei, genereaz efecte pozitive asupra evoluiei economiei naionale. CONCEPTE DE BAZ TEMA 9 Politici antitrust ansamblul de reglementri legiferate in diferite ri dezvoltate care interzic incheierea de inelegeri monopoliste intre intreprinderi, care ar duce la diminuarea sau dispariia liberei concurene. S.U.A. a elaborat o lege antitrust in 2 iulie 1890, sub presiunea opiniei

publice, a proprietarilor de intreprinderi mici i mijlocii ce se vedeau inlturai de pe pia de ctre marile trusturi. Instrumentele luptei de concuren sunt de natur economic reducerea costurilor sub cele ale concurenilor, diminuarea preurilor de vanzare, acordarea unor faciliti clienilor, creterea calitii etc. Infraciuni economice in lupta de concuren: - inelegerea intre vanztori in scopul impiedicrii concurenei; - atragerea clientului printr-o publicitate sau etichetare incorect a produsului; - atragerea consumatorului prin preuri promoionale, pentru a vinde ulterior altceva decat ce i s-a promis; - practicarea unor preuri sczute sub cele ale concurenilor. Fluiditate noiune utilizat pentru a caracteriza situaia in care oferta se adapteaz uor cererii. Atomicitatea pieei piaa este caracterizat prin atomicitate in momentul in care ea reunete un numr atat de mare de ofertani i de solicitani, care nu pot influena in nici un fel funcionarea acesteia. Cartel asociaie de ageni economici autonomi ce funcioneaz pe aceeai pia i care convin de comun acord asupra aspectelor legate de nivelul produciei segmgmentele de pia pe care ii desfoar activitatea, preurile exercitate, decizand s-i consolideze o poziie dominat pe pia. Trustul se manifest ca o concentrare de capitaluri grupate sub aceeai conducere. Holding firm care posed aciuni i deine controlul altor firme, asigurand managementul grupului astfel constituit. 10. REMUNERAREA FACTORILOR DE PRODUCIE 10.1 Salariul Termenul de salariu provine din limba latin, salarium, care reprezenta suma de bani pltit soldatului roman pentru cumprarea srii. S-a pstrat in timp i a cptat sensul de venit al unei persoane care nu muncete pentru sine, ci pentru altcineva, de care este dependent juridic sau economic. Deci, salariul poate fi definit ca fiind suma de bani pe care o primete posesorul forei de munc pentru contribuia adus la realizarea muncii ca factor de producie. Deci, salariul reprezint preul muncii. In teoria economic exist mai multe definiii date salariului: - este un venit provenit din munc; - este o remuneraie pentru activitatea depus de posesorul muncii; - este plat pentru inchirierea serviciilor; - reprezint totalitatea veniturilor obinute prin munc; - este preul pltit pentru cumprarea mrfii fora de munc; - este suma pltit celui ce ii inchiriaz serviciile. Salariul poate fi privit din dou puncte de vedere:

- din punct de vedere al desfurrii activitii economice, care presupune combinarea factorilor de producie, salariul este un cost, o component a costului total al bunului economic obinut (pentru firm); - din punct de vedere al finalitii activitii economice, care presupune vanzarea pe pia a bunurilor, salariul este venitul celor care au contribuit, prin munca depus, la obinerea rezultatelor (pentru salariai). Coninutul salariului poate fi tratat in maniere diferite, avand loc pe baza analizei unor teorii privind substana salariului, teorii care pot fi grupate in dou categorii: 1. teoria monist, 2. teoria dualist.

In practica economic se cunosc trei forme principale de salarizare: 1. salarizarea in acord plata salariului se realizeaz pe operaii, activiti, produse, etc., la care durata timpului de munc pentru realizarea respectivei munci nu este artat in mod expres. Acordul poate fi: - individual este stimulativ pentru lucrtori, practicandu-se acolo unde poate fi msurat munca individual i nu primeaz calitatea; - colectiv - se realizeaz pe echipe; - global se realizeaz pe intreprindere, fabric etc. Dup tariful aplicat distingem: - salarizare in acord simplu tariful rmane constant pentru intreaga cantitate de produse; - salarizare in acord progresiv sau regresiv tariful putand s creasc sau s scad dup o anumit cantitate de produse, in funcie de interesele societii; 2. Salarizarea in regie asigur remunerarea salariailor in raport cu timpul lucrat, fr a se putea preciza cantitatea de munc pe care el trebuie s o depun in unitatea de timp. Se utilizeaz in activitile in care calitatea are o importan deosebit. La nivelul intreprinderilor, aceast form de salarizare este folosit pentru remunerarea lucrtorilor din sectorul administrativ. 3. Salarizarea mixt const intr-o remunerare stabil pe unitatea de timp, in funcie de indeplinirea unor condiii tehnice, tehnologice, de organizare etc. Este o form de salarizare care incit permanent lucrtorii la prestarea unor ore de munc suplimentare, dac doresc s obin un salariu mai mare. Pentru imbuntirea formelor de salarizare s-au conturat cateva direcii principale de aciune, i anume: 1. Corectarea vizeaz toate formele de salarizare concretizandu-se in:

a) adaptarea rapid a salariului la dinamica preurilor i la inflaie; b) micorarea diferenelor dintre salariile din sectorul public, privat i mixt la munc egal; c) creterea siguranei salariatului prin meninerea salariului la un nivel decent; d) acordarea de sporuri sau prime pentru condiii de munc dificile, responsabiliti de conducere etc. 2. Participarea sau implicarea are in vedere admiterea salariailor la imprirea beneficiilor obinute de unitatea unde lucreaz, astfel: a) participarea direct la beneficii; b) participarea prin intermediul aciunilor cumprate de salariai de la unitatea unde ii desfoar activitatea; c) stabilirea unui procent constant din cifra de afaceri, care s se distribuie salariailor din beneficiu. 3. Socializarea are in vedere asigurarea unui surplus de salariu, peste cel primit pentru munca depus, realizandu-se sub dou forme: a) salariul familial alocaiile de stat pentru copii, prime i sporuri pentru nateri etc.; b) salariul social utilizat pentru a spori veniturile tuturor salariailor sau a unei categorii de salariai confruntate cu riscuri mari (omaj, accidente de munc, boli profesionale etc.). Salariul individual poate fi privit sub dou forme: 1. Salariul nominal reprezint suma de bani primit de salariat de la firma la care lucreaz, mrimea lui depinzand de: situaia economico-social; raportul cerere-ofert de for de munc; politica de salarizare pe criterii naionale, regionale, rasiale etc.
3. Salariul real reprezint cantitatea de bunuri i servicii ce pot fi

cumprate la un moment dat, cu ajutorul salariului nominal. Factorii care influeneaz mrimea salariului real sunt: mrimea salariului nominal relaie direct; nivelul preurilor relaie indirect; nivelul impozitelor i taxelor relaie indirect; puterea de cumprare a banilor relaie direct; revendicrile salariailor relaie direct cand revendicrile sunt satisfcute. Mrimea i dinamica salariului depind de urmtorii factori: - costul resurselor de munc se refer la cheltuielile pentru producerea i reproducerea forei de munc; - raportul dinre cererea i oferta de munc, dac oferta de muncitori calificai pentru domeniul respectiv este unic, salariul se va stabili la un nivel mai ridicat; - productivitatea muncii - cu cat aceasta este mai mare se obine un venit mai mare, iar salariatul primete un salariu mai mare;

- gradul de dezvoltare economic a rii, mrimea lui difer pe ri, zone, inregistrand o tendin general de cretere, in raport cu perioada anterioar; - mobilitatea forei de munc dac mobilitatea este mai mare i o parte forei de munc dintr-o regiune migreaz in alta unde este mai bine pltit, reducerea forei de munc i-ar obliga pe patroni s creasc salariile; - discriminarea in angajare poate favoriza un grup in raport cu altele, in ceea ce privete angajrile, salariile sau promovarea pentru alte motive decat capacitatea de a practica o anumit meserie; - gradul de organizare in sindicate; - legislaie cu privire la micarea sindical i revendicrile din fiecare ar etc. 10.2 Profitul Termenul de profit este de origine latin i provine de la profitare, care inseamn a progresa, a da rezultate. Profitul poate fi definit ca fiind: - diferena in plus dintre veniturile i cheltuielile rezultate din activitatea unui agent economic; - beneficiul, catigul, avantajul, venitul realizat sub form bneasc din producerea i comercializarea bunurilor i serviciilor. Profitul este format din: profit normal sau ordinar reprezint profitul minim pe care o intreprindere trebuie s-l realizeze pentru a-i putea continua activitatea; profitul supranormal sau economic reprezint diferena dintre venitul total i costurile de oportunitate ale factorilor intrebuinai intr-o anumit perioad de ctre o intreprindere. El se realizeaz numai in procesul schimbului in cadrul mecanismelor pieei concureniale unde domin incertitudini generate de confruntarea dintre riscurile asumate de ctre productori; profitul de monopol sau supraprofitul obinut peste profitul normal de ctre agenii economici care dispun de condiii naturale sau economice pentru care alii nu le au, i de care se folosesc printr-o concuren imperfect. Profitul se determin conform reglementrilor in vigoare in fiecare ar, ca o sum global cu dou componente: 1. Profitul legitim sau normal reprezint suma ce revine agentului economic, posesor al unui factor de producie, pentru contribuia adus la activitatea economic. Este considerat legal, normal i este expresia unor venituri insuite ca urmare a progreselor economice i tehnice realizate de firm prin: utilizarea unor mijloace de munc perfecionate; imbuntirea produselor i innoirea lor; organizarea superioar a activitii economice . 2. Profitul nelegitim sau venitul necatigat reprezint suma insuit de agentul economic fr a avea o contribuie la activitatea economic i se realizeaz in contextul inclcrii legalitii prin: atribuirea unor cote procentuale de profit peste cele admise de lege;

 practicarea unor preuri de vanzare mai ridicate; sustragerea de la plata impozitelor i taxelor; economii nejustificate la cheltuielile pentru protecia mediului; obinerea unor catiguri din inflaie i alte fenomene social-economice. Agentul economic poate dispune de profit numai dup plata impozitului, impozitarea reflectand punctul de vedere oficial cu privire la profitul ce rmane efectiv la agentul economic, numit profit admis; Profitul admis reprezint profitul net, adic ceea ce rmane proprietarului de capital dup ce a pltit impozitul Pa = Pb lpp,unde: Pa = profit admis Pb = profit brut lpp = impozit pe profit Profitul admis reprezint instituionalizarea unei mrimi a profitului care se stabilete nu atat in funcie de factorii economici, ci de decizia autoritilor i de politica statului de a asigura sau nu un anumit nivel al profitului pe ramuri i subramuri, pe categorii de mrime a firmelor etc.

Un rol foarte important revine mrimii i dinamicii profitului. Mrimea profitului este variabil in timp i spaiu i se exprim: 1. absolut, ca mas a profitului, care se determin ca diferen intre venituri i cheltuieli sau ca diferen intre pre i cost constituind un reper important pentru selectarea nomenclatorului de produse al unei uniti economice; 2. relativ, ca rat a profitului, ce se calculeaz ca raport procentual intre masa profitului i costurile fcute pentru obinerea acesteia, volumul capitalului folosit sau cifra de afaceri. Se calculeaz urmtoarele tipuri de rate de profit (pr): rata comercial prin raportarea profitului (Pr) la cifra de afaceri (CA): pr = (Pr/CA) x 100 rata economic prin raportarea profitului (Pr) la activele totale ale intreprinderii (AT): pr = (Pr/AT)x100 rata financiar raportarea profitului la activele proprii (AP): pr = (Pr/AP)x100 rata rentabilitii se determin ca raport al fiecrei forme de profit, la forma corespunztoare de cost. Factorii care influeneaz mrimea profitului sunt: 1. nivelul costului mrfii sau serviciului invers proporional; 2. nivelul preului mrfii sau serviciului direct proporional; 3. volumul serviciilor sau produselor realizate direct proporional; 4. structura produciei de bunuri i servicii realizate direct proporional cand sporesc produsele i serviciile cu profit ridicat i invers proporional cand se reduc in favoarea celor cu profit sczut; 5. viteza de rotaie a capitalului direct proporional; 6. modul cum se imparte valoarea produsului sau serviciului intre posesorii factorilor de producie dac salariul, dobanda i renta cresc, scade profitul i invers. 10.3 Dobanda In sens restrans, dobanda este o sum de bani, un excedent ce revine proprietarului capitalului bnesc dat cu imprumut, ca rsplat pentru cedarea dreptului de folosin asupra numerarului, unei alte persoane, pe o anumit perioad de timp. Pentru debitor dobanda reprezint o cheltuial iar pentru creditor dobanda este un venit. Sursele capitalului de imprumut sunt urmtoarele: 1. economiile populaiei, care se concentreaz in cadrul instituiilor bancare, fiind folosite de ctre acestea la acordarea de imprumuturi; 2. economiile firmelor reprezint acea parte a profitului care rmane disponibil dup plata dividendelor; 3. economiile guvernului, apar in situaia in care veniturile bugetare sunt mai mari decat cheltuielile bugetare.

In sens larg, dobanda reprezint venitul insuit de proprietarul oricrui capital utilizat in condiii normale, in activitatea economic. Formele dobanzii in sens larg sunt urmtoarele: 1. dobanda bancar de baz se practic pentru remunerarea certificatelor de depozit sau a bonurilor de trezorerie; 2. dobanda bancar perceput la operaiunile de scontare a efectelor de comer numit i tax de scont comercial; 3. dobanda pe piaa monetar se aplic imprumuturilor pe termen scurt, imprumuturilor contractate intre bnci, respectiv intre bncile comerciale i banca de emisiune; 4. dobanda aplicat intreprinderilor de ctre bnci i de alte instituii financiare const in dobanda bancar de baz la care se adaug un plus, care este stabilit in funcie de credit i situaia economic a debitorului; 5. dobanzi corelate pentru depozitele la vedere i la termen sunt constituite de bnci, la casele de economii; 6. dobanzi pe piaa obligaiunilor; 7. dividende pentru aciunile deinute la societile pe aciuni; Mrimea dobanzii se determin cu ajutorul a doi indicatori: a) masa dobanzii respectiv suma absolut a dobanzii pe care o pltete debitorul, creditorul su; b) rata anual a dobanzii ca mrime relativ care se calculeaz ca raport procentual intre doband (D), primit sau pltit, i suma care a fcut obiectul imprumutului (C). d = (D/C) x 100, unde: d = rata dobanzii, D = dobanda total, C = capitalul imprumutat. Intre rata dobanzii i cererea de credite exist un raport invers proporional. Catigul bncii rezult din diferena intre dobanda incasat de banc de la cei pe care i-a creditat i dobanda pltit deponenilor si, care reprezint catigul brut. Dac din catigul brut se scad cheltuielile de funcionare a bncii rmane profitul sau catigul net. Exist dou modaliti de calcul al dobanzii: 1. Dobanda simpl se calculeaz la creditele acordate pe o perioad mai mic de un an sau la cele cu scaden dup un an, dac rambursarea creditului se face in rate egale. Se determin dup formula: D = C x d x n, unde: D = dobanda simpl, C = creditul, d = rata anual a dobanzii, n = durata imprumutului in ani. 2. Dobanda compus sau capitalizat se calculeaz la creditele acordate pe o perioad mai mare de un an, dac rambursarea datoriei i dobanzii aferente se face la sfaritul perioadei. Dobanda nepltit in

primul an se adaug la suma imprumutat fiind luat in calculul dobanzii in anul urmtor. Este numit doband la doband i se determin dup urmtoarea formul: Sn = S0(1+d)n D = Sn S0 d = D / (C x n) x 100 unde: Sn = suma total pltit bncii la sfaritul perioadei, S0 = capitalul iniial luat cu imprumut (creditul), d = rata anual a dobanzii, n = durata imprumutului in ani, c = creditul, D = dobanda total pltit bncii. Nivelul i dinamica ratei dobanzii depind de urmtorii factorii: 1. riscul asumat de creditor privind insolvabilitatea debitorului; dac riscul asumat de creditor este mare, rata dobanzii crete astfel incat dobanda perceput la credit, numit doband pur sau net, se adaug prima de asigurare contra riscului, obinandu-se dobanda brut care cuprinde i cheltuielile de gestionare a creditului, suportate de ctre banc; 2. riscul dintre cererea i oferta de credite pe piaa monetar cand cererea crete, rata dobanzii crete i invers, cand oferta sporete, rata dobanzii scade; 3. inflaia determin majorarea ratei dobanzii. Pentru a preveni riscul inflaionist banca percepe o doband nominal, care cuprinde dobanda real, corectat in funcie de intensitatea fenomenului inflaionist; 4. conjunctura economic i politic atat din interiorul fiecrei ri, cat i pe plan internaional; 5. durata creditului dac imprumutul este pe termen scurt i rata dobanzii este mare, atunci va crete cererea de credite pe termen scurt, ceea ce va duce la scderea ratei dobanzii pentru asemenea credite paralel cu creterea ratei dobanzii la creditele pe termen lung; 6. costul procesului de acordare de imprumuturi la imprumuturile mari care se reintorc la creditori dintr-o dat, costurile sunt mult mai mici decat in cazul imprumuturilor mici care se returneaz creditorului in rate; 7. rata de scont practicat de Banca Central la refinanarea bncilor; 8. oferta i cererea de lichiditi pe pia; 9. raportul dintre rata dobanzii i rata profitului la capitalul investit; 10. starea general a economiei etc. Bncile intervin in scderea masei monetare, cand necesitile economiei impun acest lucru, reducerea masei bneti fcandu-se prin: limitarea sau plafonarea creditului prin stabilirea unei sume maxime i a unui cuantum (procent);

 creterea rezervei obligatorii i a ratei dobanzii, la intervenia Bncii Centrale; schimbul valutar al monedei naionale pe monede strine convertibile. 10.4 Renta Renta reprezint plata pentru folosirea temporar a unui factor de producie care aparine unei alte persoane. Renta poate fi privit sub dou forme: - sub form material ca excedent de bunuri fa de ali productori, produse de calitate superioar, inclusiv situaii de monopol; - sub form bneasc ca rent economic, adic venitul obinut de ctre deintorul unui factor de producie, a crui ofert total este inelastic i insensibil la creterea preului de vanzare. Cea mai complex teorie a rentei a fost creat de David Ricardo, care definete renta ca fiind acea parte din produsul pmantului care se pltete proprietarului funciar pentru folosirea forelor originare i indestructibile ale solului. Ricardo elaboreaz i teoria rentei difereniale, renta reprezint diferena dintre valoarea social i cea individual obinut pe terenurile mai fertile sau cu o poziie mai avantajoas fa de pia. Cea mai veche form a rentei se intalnete in agricultur i se numete rent funciar care reprezint renta incasat de toi proprietarii funciari, indiferent de calitatea terenului pe care il dein i de poziia acestuia fa de pia. Plata rentei se face sub form de arend care reprezint suma de bani pltit proprietarului funciar pentru transmiterea pe termen limitat a dreptului de folosin a terenului unei alte persoane numit arenda. Mrimea rentei depinde de cererea de pmant pentru arendare, care, la randul ei, este condiionat de cererea de produse agricole i de preul de vanzare al produselor. Renta se poate exprima i msura in: - mrime absolut renta este egal cu diferena dintre preul de vanzare al produselor agricole i costul acestora plus profitul normal al arendaului; - mrime relativ renta se exprim ca rat fa de veniturile aduse de terenul arendat. Renta poate fi absolut sau diferenial. Renta diferenial se formeaz pe baza unor particulariti ale activitilor economice in agricultur este rezultatul cheltuielilor mai mici cu care sunt obinute produsele pe terenurile mai fertile in condiiile in care preul de vanzare este determinat de cheltuielile produsului mai scump, realizat pe terenurile cu o fertilitate mai mic.

Renta diferenial se imparte in: - renta diferenial de gradul I este renta rezultat din diferena de fertilitate natural i poziia diferit a terenurilor fa de pia. Mrimea ei este dat de diferena dintre cheltuielile marginale realizate pe terenurile cele mai slabe luate in cultur i cheltuielile individuale mai reduse efectuate pe terenurile mai fertile sau mai apropiate de pia. Acest tip de rent este caracteristica predominant a agriculturii extensive; - renta diferenial de gradul II are la baz investiiile succesive pe acelai teren sau pe terenuri diferite care mresc fertilitatea artificial a solului i randamentul acestuia, reducand costurile pe unitatea de produs. Se obine astfel, un supraprofit care este incasat de arenda in perioada desfurrii contractului de arendare. Renta diferenial II este legat de agricultura intensiv de dotarea tehnic superioar a exploatrilor agricole. Pe lang tipurile de rent amintite, mai distingem: - renta de monopol obinut de proprietarul funciar care produce cantiti foarte mici de bunuri, de calitate excepional, foarte cutate de consumatori. Ea este un supraprofit obinut prin practicarea unor preuri de monopol la aceste produse; - renta minier reprezint supraprofitul obinut de ctre proprietarii de mine sau de terenuri bogate in resurse care pot fi exploatate cu cheltuieli reduse; - renta de raritate este rezultatul restrangerii resurselor economice din cauza condiiilor naturale sau a unor elemente de monopol create i intreinute artificial; - renta industrial (comercial) reprezint surplusul de venit obinut de marile firme prin practicarea unor preuri sczute fa de cele ale firmelor mai mici (care nu pot rezista decat practicand preuri mai mari); - rent conjunctural reprezint profitul obinut de unii intreprinztori in urma vanzrii unor produse ce au fost stocate atunci cand preurile lor erau mici i vandute cand valoarea lor pe pia a crescut.

Mrimea preului pmantului este influenat de numeroi factori: 1. mrimea i evoluia rentei influeneaz direct preul pmantului, fapt evideniat de formula: Pp = R/d Pp = preul pmantului, R = renta anual, d = rata anual a dobanzii pltite de bnci deponenilor, pentru dreptul de a le folosi suma depus pe termen de un an.

2. rata dobanzii bancare influeneaz invers proporional preul pmantului cand rata dobanzii crete, potenialii cumprtori sunt mai tentai s-i depoziteze in bnci economiile, putand obine un catig mai mare, cererea de pmant pe pia scade reducandu-se i preul acestuia; 3. cererea i oferta de terenuri agricole datorit faptului c pmantul este un factor de producie limitat, oferta acestuia are caracter rigid; 4. cererea i oferta de produse agricole acioneaz asupra preului pmantului prin intermediul cererii i ofertei de teren agricol care prin utilizare permite obinerea produselor agricole; 5. posibilitatea folosirii alternative a pmantului ofer mai multe anse de catig cumprtorului, iar preul pmantului va crete (relaie direct); 6. poziia terenurilor agricole fa de cile de acces i centrele de aprovizionare i desfacere a produselor influeneaz direct valoarea i preul pmantului; 7. deprecierea banilor ca urmare a amplificrii procesului inflaionist de terenuri, ceea ce influeneaz preul pmantului prin sporirea cererii de terenuri agricole. Concepte de baz tema 10 Teoria monist in concepia acestei teorii, substana salariului este explicat printr-un singur factor de producie astfel: - costul formrii resurselor de munc, salariul fiind suma care asigur subzistena salariatului i a familiei acestuia; - productivitatea muncii, salariul este o parte a rezultatelor obinute prin munca depus de lucrtor, creterea salariului putandu-se face doar pe seama creterii productivitii, care trebuie s devanseze creterile salariale; - capitalul cultural reprezint cunotinele acumulate, aptitudinile, experiena profesional etc., salariul fiind suma pltit pentru a beneficia de acest capital cultural care se formeaz prin intermediul capitalului economic. Teoria dualist in concepia acestei teorii, substana salariului const concomitent, in costul forei de munc i in productivitatea muncii. Mrimea salariului trebuie astfel stabilit incat s se situeze cel puin la nivelul costului forei de munc. Formele de salarizare: - sunt modaliti prin care se determin mrimea i dinamica salariilor individuale indiferent sub ce form ar fi pltite; - realizeaz legtura intre mrimea rezultatului muncii, partea ce revine salariailor, activitatea depus de ei i alte elemente economice, sociale, psihologicve sau de alt natur. Efectul de substituire are in vedere interesul fiecrui salariat de a obine un catig mai mare prin prelungirea timpului de munc in defavoarea timpului liber.

Efectul de venit are in vedere renunarea la munca suplimentar in favoarea timpul liber din momentul in care mrimea salariului atinge un nivel care ii permite s duc un trai decent. Maximizarea profitului intreprinderea poate vinde orice cantitate din produsele ei pe pia, cu condiia de a o face la preul pieei, alegand acel volum de producie care ii maximizeaz profitul. Creterea produciei duce la creterea venitului total i a costului total, astfel, dac sporirea venitului (marginal) este superioar creterii costului (costul marginal) profitul va crete i deci vom putea mri producia. Profitul maxim este realizat cand venitul marginal este egal cu costul marginal. Cifr de afaceri indicator sintetic economico-financiar care exprim valoarea veniturilor obinute de o firm in cursul unei perioade de timp, de obicei un an. Taxa oficial a scontului form specific a ratei dobanzii prin care bncile comerciale pot fi refinanate de banca central, care poate influena nivelul ratelor dobanzii in economie prin stabilirea taxei oficiale a dobanzii in economie. Dac taxa scontului crete, inseamn c banca central urmrete o diminuare a creditelor pe care le pot acorda bncile comerciale. Cand taxa oficial a scontului scade, inseamn c banca central urmrete o cretere a creditelor pe care le pot acorda bncile comerciale. Taxa rescontului taxa perceput, sub form de rat a dobanzii, de ctre banca central de la bncile comerciale pentru operaia de rescontare a titlurilor. Capitalizare transformarea dobanzii primite in capital adic calcularea de doband la doband. Rata real a dobanzii se calculeaz prin deflatare, adic sczand din rata nominal a dobanzii rata inflaiei. Atat pentru creditor cat i debitor conteaz valoarea real a dobanzii percepute sau pltite. Arendare cedarea dreptului de folosin a unor bunuri pe o perioad de timp determinat, in schimbul unei sume de bani numit arend. Arenda persoan care preia, in schimbul unei arende, de la proprietarul funciar, dreptul de a folosi pe timp determinat, terenul acestuia i de a organoiza procesul de producie agricol, conform prevederilor din contractul de arend. Preul pmantului suma de bani pe care o pltete cumprtorul unei suprafee de teren, vanztorului acesteia, pentru transferarea dreptului de proprietate prin actul de vanzare-cumprare. 11. EXTERNALITI I BUNURILE PUBLICE 11.1 Cauzele eecului pieelor Eecul pieelor exist in situaiile in care pieele libere nu conduc la o alocare eficient a resurselor generand necesitatea aciunii guvernamentale cu rol corector. Schimbul drepturilor de control asupra utilizrii bunurilor nu poate exista in afara schimbului drepturilor de proprietate astfel:

- cand piaa asigur o alocare eficient a resurselor, posibilitile de schimb avantajos al drepturilor de proprietate asupra bunurilor sunt valorificate maximal; - cand piaa genereaz alocri ineficiente ale resurselor, anumite posibiliti de schimb avantajos rman nevalorificate. Dintre factorii care explic eecul pieelor libere in alocarea eficient a resurselor, sunt: 1. Dificultatea individualizrii drepturilor de proprietate care se datoreaz: a) excluziunii imperfecte care apare: - atunci cand dreptul de proprietate asupra unui bun nu este deinut de ctre un singur agent economic, ci de un grup de ageni, de regul foarte mare. In acest caz excluziunea imperfect apare in legtur cu legalizarea drepturilor individuale de proprietate; - atunci cand exist posibilitate redus de excludere a oricrui agent economic din sfera potenialilor utilizatori ai unui bun. In acest caz excluziunea imperfect privete posibilitatea aplicrii drepturilor obinute pe cale legal. b) gradului redus de transferabilitate este caracteristic situaiilor in care drepturile legale de vanzare a bunurilor sunt limitate, proprietarii neavand posibilitatea s incheie contracte avantajoase in legtur cu transferarea controlului asupra utilizrii bunurilor respective. 2) Existena unor costuri tranzacionale semnificative pentru realizarea tranzaciilor agenii economici efectueaz cheltuieli pentru cutarea partenerilor, pentru observarea calitii bunului ce face obiectul schimbului etc. Costurile tranzacionale i informaionale reprezint piedici in derularea schimburilor i alocarea eficient a resurselor prin intermediul pieelor libere. 3) Eecul negocierii unor acorduri avantajoase de schimb atunci cand agenii economici eueaz in negocierea unor condiii, mutual avantajoase, schimbul nu mai are loc. 11.2 Situaii de eec al pieelor Cele mai cunoscute situaii de eec al pieelor sunt: 1. Externalitile reprezint situaiile in care preurile pieei nu reflect unele dintre costurile sau beneficiile asociate produciei sau consumului. Costurile sau beneficiile care nu sunt incorporate in preurile pieei, au un caracter extern deoarece nu sunt asociate vanztorului: sau cumprtorului ci unei tere pri. Externalitile se caracterizeaz prin dou elemente: 1. deriv din activitatea unui alt participant; 2. nu sunt inregistrate pe pia in mod direct deci, nu influeneaz echilibrul concurenial. Externalitile pot fi grupate in dou categorii:

1. externaliti pozitive acestea corespund unor activiti ce aduc beneficii pentru tere pri. Acest gen de externaliti se concretizeaz in niveluri de producie i de consum mai mici decat cele care corespund alocrii eficiente a resurselor. 2. externaliti negative apar in legtur cu activitile de producie sau de consum care genereaz costuri pentru tere pri. In acest caz costurile private sunt mai mici decat cele sociale. Internalizarea externalitilor negative const in incorporarea costurilor externe in preul pieei, prin internalizare costul marginal privat crete la nivelul costului marginal social, productorii fiind obligai s in cont de costurile externe ale activitii lor. 2. Bunurile publice Bunurile publice reprezint o categorie special de bunuri a cror delimitare se face cu dou caracteristici: - non-excluziunea in acest caz nici o persoan nu poate fi exclus din sfera consumatorilor poteniali ai unui bun public (ex.: oricine poate urmri urmri programele de la televizor fr a afecta capacitatea altei persoane de a face acelai lucru). Non-excluziunea este generat de indivizibilitatea cererii pentru bunurile publice; - non-rivalitatea are in vedere faptul c, consumul unui agent economic nu reduce disponibilitatea bunului public pentru ali ageni. Non-rivalitatea este generat de indivizibilitatea ofertei. Bunurile ce se caracterizeaz prin cele dou proprieti menionate se numesc bunuri publice pure, la polul opus aflandu-se bunurile private pure, care nu se caracterizeaz prin nici una din proprieti. Spre deosebire de bunurile publice pure, bunurile private pure se caracterizeaz prin excluziune i rivalitate. 3.Monopolul Monopolul reprezint o situaie de eec a pieelor deoarece apariia acestuia poate majora nejustificat nivelul preului unui produs ducand la diminuarea, de multe ori, voluntar a produciei. In acest caz statul poate aciona in direcia incurajrii apariiei unor intreprinderi interne concurente monopolului sau a facilitrii intrrii pe pia a firmelor strine. Dintre cile de internaionalizare a externalitilor, prin care guvernele intervin asupra pieelor libere, amintim: 1. practicarea de amenzi pltite de productorul de externaliti negative; 2. acordarea de subvenii acelor ageni economici care produc externaliti pozitive; 3. introducerea de taxe i impozite care s aduc costurile private la nivelul celor sociale; 4. unirea productorului de externalitate negativ cu receptorul unui asemenea efect. Concepte de baz tema 11

Externalitile noiunea de externalitate a fost introdus in teoria economic de ctre Alfred Marshall, externalitile constituind o ilustrare a faptului c, din perspectiva alegerilor privind modul de alocare a resurselor, agenii economici sunt independeni. Explicarea externalitilor are la baz dou perechi de concepte: 1. costul social i costul privat; 2. beneficiul social i beneficiul privat. Costul social este constituit din toate costurile suportate de membrii comunitii in urma organizrii unei anumite activiti. Costul privat exprim numai costurile suportate de unitile implicate in aceast activitate. Beneficiul social insumeaz toate utilitile de care beneficiaz membrii unei comuniti de pe urma organizrii i defurrii unei activiti oarecare. Beneficiul privat include numai avantajele insuite de subiecii implicai direct in activitatea respectiv. Beneficiul marginal expresia valoric a utilitii marginale a consumului. Deoarece utilitatea marginal este descresctoare, beneficiul marginal este descresctor pe msura creterii consumului.