10. Clasificarea contractelor comerciale internationale.

Contract - acord de vointa ce creaza obligatii pentru partile contractante. Contractele de comert international se disting de contractele comerciale prin elementul de extraneitate. Clasificarea contractelor de comert international se face dupa 2 tipuri de criterii: Criterii specifice In raport cu subiectii care participa la realizarea contractului: 1.contracte perfectate pentru subiectii de drept apartinind ordinii juridice nationale din state diferite 2. contracte perfectate pentru subiectii de drept apartinind ordinii juridice internationale si subiecti de drept apartinind ordinii juridice nationale din diverse tari In functie de obiect: 1.contracte translative de drepturi 2.contracte de prestari servicii 3.contracte de executare de lucrari 4.contracte de cooperare economica internationala 5.contracte de aport valutar In functie de complexitatea contractului: 1.contracte unitare 2. contracte complexe In functie de durata pentru care se incheie: 1.contracte de durata scurta 2.contracte de durata medie 3.contracte de lunga durata Criterii nespecifice In raport cu efectele pe care le genereaza: 1.contracte constitutive 2.contracte translative 3.contracte declarative In functie de modul de executare: 1.contracte cu executare imediata 2.contracte cu executare succesiva 3.contracte cu executare continua Dupa corelatia existenta intre ele: 1.contracte principale 2.contracte accesorii In functie de obiectul obligatiei pe care il genereaza: 1.contracte ce dau nastere obligatiei de ''a face'' ceva 2.contracte ce dau nastere obligatiei de ''a nu face'' ceva 3. contracte ce dau nastere obligatiei de ''a da'' ceva

11.Interpretarea contractelor comerciale internaionale.

Contractul comercial internaional este un acord de voin realizat ntre doi sau mai muli participani la comerul internaional din state diferite prin care se stabilesc, se modific sau se sting raporturi juridice de comert inernational. Operaiunea prin care se determin sensul exact al clauzelor contractuale, prin cercetarea voinei manifestate a prilor n strns corelaie cu voina lor intern, se numete interpretarea contractului. Prin aceast interpretare se permite o determinare corect a forei obligatorii a contractului; organul de jurisdicie (arbitraj sau instan judectoreasc de drept comun), cu scopul soluionrii unui litigiu izvort dintr-un contract ncearc s determine coninutul concret al contractului, existena, sensul i ntinderea exact a obligaiilor crora le-a dat natere. Interpretarea contractelor de comert international este operatiunea juridica de clarificare logico-rationala si sistematica de determinare a ntelesului exact si complet al clauzelor contractuale. Principiile care trebuie sa guverneze interpretarea contractelor de comert international a) Buna-credinta b) Loialitatea c) Colaborarea ntre parti Regulile de interpretare contractuala n comertul international a) Clauzele contractuale se interpreteaza dupa intentia comuna a partilor care au ncheiat contractul, ci nu dupa sensul literal al termenilor utilizati b) n situatia n care o clauza este interpretabila din cauza redactarii sale ori dintr-un alt considerent, se aplica regula de drept potrivit careia aceasta va produce efecte, ci nu n sensul neproducerii de efecte c) n situatia n care o clauza este susceptibila de doua interpretari, se aplica regula conform careia se interpreteaza n sensul care este cel mai potrivit pentru natura contractului respectiv. d) n situatia n care exista o ndoiala, conform art. 983 din Codul civil romn, contractul se interpreteaza n favoarea celui care se obliga e) Clauzele contractuale se interpreteaza unele prin altele, dndu-se fiecareia ntelesul ce rezulta din actul ntreg

12. Forma i limba contractelor comerciale internaionale.

FORMA: In materia comerciala internationala referitor la forma contractelor se aplica principiul autonomiei de vointa a partilor (regula consensualismului). Conform acestui principiu contractele comerciale internationale se incheie prin acordul de vointa al partilor acestea fiind libere de a alege modul de manifestare a consimtamintului. In ceia ce priveste legislatia RM, codul civil (art.208) prevede ca actul juridic poate fi incheiat verbal, in scris sau in forma autentica. Cerinta formei scrise in contractele de comert international la care participa subiecti de drept din RM, urmeaza a fi considerata obligatorie numai cind asemenea contracte sunt supuse din punct de vedere al formei legii RM. Perfectarea contractelor comerciale internationale in anume: forma scrisa prezinta mari avantaje, si

faciliteaza determinarea momentului si locului perfectarii contractului delimiteaza cu certitudine obligatiile precontractuale de cele contractuale precizeaza la maxim continutul contractului, fapt ce permite de a reduce riscul de aparitie a unor divergente ulterioare intre partile contractante. Totusi forma scrisa a contractelor comerciale internationale nu constituie o conditie de validitate a acestora, ci doar o cerinta de ordin probator. Conventia pentru care legea nu stabileste o anumita forma se considera incheiata si in cazul cind purtarea persoanei arata vadit vointa ei de a incheia conventia. Nerespectarea formei conventiilor in domeniul comertului international si a dispozitiilor in ce priveste semnarea lor atrage dupa sine nulitatea conventiei. In cazurile in care partile contrac tente sau legea prevad conditia formei scrise a contractului, atunci toate modificarile, completarile si anexele la contract necesita a fi intocmite in aceeasi forma. LIMBA: Partile in contractul de comert international au libertatea de a alege limba in care sa fie redactat acesta. De cele mai dese ori contractele se incheie in doua si mai multe exemplare originale, cu continut identic si fiind redactate in mai multe limbi. Un exemplar al contractului se redacteaza inuna din limbile de larga circulatie internationala, acest exemplar fiind element de referinta in ipoteza in care ar aparea o neintelegere intre partenerii contractuali. De cele mai dese ori limba contractului este cea in care s-a efectuatcorespondenta comerciala sau limba in care va avea loc procedura de solutionare a unui litigiu eventual.

13. Dreptul aplicabil contractelor comerciale internaionale.

n dreptul comertului international se admite ca partile sa desemneze legea care va guverna formarea, efectele, executarea si stingerea obligatiilor contractuale reciproce. Partile stabilesc legea care cirmuieste contractul in temeiul principiului de drept international privat ''lex voluntates'' care permite partilor la contract sa aleaga legea aplicabila acestuia. Libertatea contractuala este principala caracteristica a contractelor de comert international; partile avind posibilitatea de a alege atit legea aplicabila clauzelor contractuale cit si determinarea autoritatilor competente a judeca litigiile care apar din contract ori din alegerea legii aplicabile contractului. Vointa partilor prentmpina un eventual conflict de legi, datorat caracterului de internationalitate al contractului. Deasemenea partile au posibilitatea de a schimba legea aplicabila contractului pe toata durata executarii contractului cu conditia de a nu aduce atingere validitatii contractului sau drepturilor dobindite de terti. Partile pot desemna drept legea contractului atit o lege nationala cit si o lege straina. Dreptul partilor de a alege legea aplicabila contractului nu este absolut, facindu-se unele derogari in ceea ce priveste aplicarea legii straine, si anume: a) nu se va aplica legea straina aleasa de parti ca lex contractus in cazul cind toate celelalte elemente ale situatiei sint localizate in momentul alegerii intr-o singura tara, daca ea(legea straina) contravine dispozitiilor imperative ale legislatiei acestei tari; b) in contractele incheiate de consumatori legea aleasa nu poate avea ca efect lipsirea consumatorului de protectia pe care o asigura dispozitiile imperative ale legii tarii sale de resedinta; c) in contractele individuale de munca legea aleasa nu se va aplica daca ea il lipseste pe salariat de protectia pe care o asigura dispozitiile imperative ale legii care s-ar aplica in mod obisnuit; d) dispozitiile legii aplicabile contractului nu se vor aplica daca ele sunt evident incompatibile cu ordinea poblica a judecatorului ce examineaza cauza, adica cu prescriptiile imperative ale legii forului. Este de mentionat faptul ca cunoasterea legii aplicabile unui contract este necesara nu numai in cazul existentei unui litigiu privind un contract comercial international, ci si in scopul evitarii unui eventual litigiu. Determinarea dreptului aplicabil contractului poate fi facuta in doua moduri: subiectiv si obiectiv. Prin modul subiectiv de determinare a dreptului aplicabil contractului se subintelege determinarea acestuia conform vointei partilor contractante. Prin modul obiectiv de determinare a dreptului aplicabil contractului comercial international se au in vedere criteriile obiective de localizare a contractului in spatiul unui anumit sistem de drept. Asadar, o relatie de comert international este reglementata de legea aleasa de catre partile contractante, iar cind aceasta alegere lipseste se aplica norma conflictuala care desemneaza solutionarea conflictului de legi.

14. Negocierea contractului comercial internaional.

Dialogul contractual este supus regulilor si strategiilor de negociere. Negocierea contractelor comerciale internationale poate fi definita ca o activitate complexa intreprinsa prin excelenta de comercianti, persoane fizice, societati comerciale, cu scopul obtinerii unor rezultate reciproc avantajoase in procesul derularii raporturilor contractuale. Negocierea unui contract de comert international are ca scop stabilirea unui sistem de reguli, de drepturi si de obligatii corelative care vor guverna viitorul contract si cuprinde 3 etape si anume: demersurile exploratorii - se presupune ca formarea contractelor comerciale este precedata de indeplinirea unoractivitati de prospectare, investigare si informare cu privire la conjunctura existenta pe pietele straine. initierea dialogului contractual - in eventualitatea in care in urma demersurilor exploratorii facute se stirneste interes pe piata respectiva pentru produsele ori serviciile oferite se initiaza negocierile intre eventualii parteneri contractuali.Dialogul poate fi propus de oricare dintre cei interesati sa contracteze dar intotdeauna negocierile au caracter facultativ. Atit oferta publicitara cit si cererea de oferta pregatesc terenul pentru negocierile subsecvente. desfasurarea dialogului - se realizeaza prin tratative, strategii si tactici diverse, cum ar fi:

- partea aflata sub presiunea trecerii timpului nu trebuie sa dea impresia de graba; - in cursul negocierilor este recomandabil sa fie abordate intii problemele esentiale si apoi
aspectele de detaliu;

pentru a evita erorile de apreciere este indicat sa fie evitate concesele in problemele

importante pina la momentul in care sunt cunoscute in ansamblu aspectele in privinta carora vor fi necesare compromisuri si renuntari unilaterale; uneori tratativele pot fi dramatizate sau rupte dindu-se de inteles celeilalte parti ca inca

este posibil un acord daca accepta sa-si modeleze sau sa-si schimbe conditiile. Pe durata negocierilor contractului, partile pot opta pentru schimbul de scrisori de intentie sau pentru ncheierea unor acorduri de negociere. Negocierea, indiferent de forma pe care o imbraca, implica respectarea unor reguli, cum sunt: a) pastrarea confidentialitatii asupra informatiilor primite, daca aceste informatii nu au un caracter public evident b) evitarea repunerii n discutie a clauzelor contractuale asupra carora s-a cazut deja de acord c) anuntarea imediata a celeilalte parti a hotarrii de a ntrerupe negocierile, temporar sau definitiv d)respectarea termenelor prevazute de parti pentru ncheierea diferitelor faze ale negocierii n esenta toate aspectele cu privire la negocierea unui contract comercial international sunt materializari ale principiului libertatii contractuale.

15. Oferta de a contracta.

Prin oferta (policitatiune, propunere) se ntelege in sens larg concretizarea vointei de a ncheia un contract din sfera dreptului comercial dar si a celui international, iar in sens restrins, prin oferta se ntelege o propunere de ncheiere a unui contract comercial international care a fost efectuata numai de debitorul prestatiei materiale care face obiectul contractului. Astfel, oferta trebuie sa fie facuta de catre vnzator, furnizor, exportator, etc. Oferta este o propunere pe care opersoana o adreseaza in scopul incheierii unui contract adica manifestarea de vointa in vederea incheierii contractului. Conventia de la Viena (1985) defineste oferta ca ''o propunere de incheiere a unui contract adresata uneia sau mai multor persoane determinate, daca aceasta este suficient de precisa si denota vointa autorului ei de a se angaja in caz de acceptare''. Conform principiilor UNI DROIT. pentru ca oferta sa fie valabila ea trebuie sa intruneasca anumite conditii, si anume: 1. Oferta trebuie sa fie ferma - pe de o parte ea trebuie sa ateste vointa ofertantului de a se obliga, iar pe de alta parte trebuie sa fie certa si definitiva. 2. Oferta trebuie sa fie precisa si completa - astfel oferta trebuie sa contina suficiente precizari referitoare la toate elementele contractului astfel incit incheierea contractului sa fie posibila prin simpla acceptare a ei. 3. Oferta trebuie sa fie adresata uneia sau mai multor persoane determinate; este necesar ca oferta sa fie adresata anume persoanelor cu care ofertantul intentioneaza sa incheie contractul. Dreptul uniform in materie stabileste ca oferta adresata unei persoane nedeterminate trebuie considerata numai ca o simpla invitatie la oferta cu exceptia cazurilorcind ofertantul a indicat expres contrariul. In general, practica celor mai multe tari nu stabileste o anumita forma pentru oferta, deci aceasta poate fi brobata prin orice mijloace de proba. REVOCAREA OFERTEI Revocarea ofertei impune probleme mai ales in cazul contractelor incheiate intra absenti, deoarece o atare modalitare de incheiere a contractelor presupune scurgerea unei anumite perioade de timp intre momentul emiterii ofertei si cel al ajungerii acceptarii la cunostinta acceptantului. Problema revocarii ofertei tine de 2 situatii dupa cum oferta a ajuns sau nu la destinatar. Regula generala este ca atit timp cit oferta nu a ajuns la destinatar, ofertantul o poate revoca fara motivare. Pentru ca revocarea sa fie eficienta si lipsita de consecinte negative pentru ofertant, este necesar ca aceasta sa ajunga la destinatar cel tirziu concomitent cu oferta. Oferta nu poate fi revocata in cazurile: 1. daca prevede prin fixarea unui termen determinat pentru acceptare sau altfel ca este revocabila; 2. daca este rezonabil pentru destinatar sa considere oferta ca irevocabila si daca a actionat in consecinta.

16. Acceptarea ofertei.

Potrivit dreptului material uniform, acceptarea constituie o declaratie sau o alta manifestare a destinatarului, care exprima acordul sau la o oferta. Principiile UNI DROIT, in art 25 prevad ca acceptarea este o declaratie sau orice alta expresie ce poate fi dedusa din comportamentul destinatarului ofertei care exteriorizeaza acordul la oferta a acestei persoane. Acceptarea poate fi expresa sau tacita. Acceptarea expresa este raspunsul destinatarului ofertei care contine acordul acestuia privind propunerea de contractare a ofertantului. Acceptarea tacita se prezinta sub forma oricarui alt fapt juridic care poate fi considerat echivalent al acceptarii exprese: de ex. executarea, inceputul executarii, sau cel putin promisiunea de executare, deschiderea acreditivului, ... Ofertantul nu poate institui ca mod de acceptare a propunerii sale de contractare tacerea destinatarului ofertei. Prin urmare trebuie considreata nula orice clauza a ofertei care prevede ca tacerea destinatarului valoreaza acceptare. Aceasta expresie nu este recunoscuta ca aplicabila in cazul contractelor comerciale internationale atit in literatura de specialitate cit si in apractica arbitrala. Atit doctrina juridica cit si unele sisteme de drept (Romania, RM, ...) admit ca regula ''tacerea inseamna acceptare ''care nu este recunoscuta de dreptul comertului international, comporta careva exceptii: 1. tacerea valoreaza acceptarea atunci cind insasi legea recunoaste tacerii unele efecte juridice. 2. tacerea valoreaza acceptare atunci cind partile prin vointa lor liber exprimata intr-un antecontract au decis sa recunoasca o atare vointa juridica. 3. tacerea valoreaza acceptare in temeiul uzantelor comerciale internationale sau al obisnuintelor existente intre parti. Pentru a produce efecte, acceptarea trebuie sa intruneasca anumite conditii: 1. sa emane de destinatarul ofertei sau reprezentantul sau 2. sa fie conforma cu oferta 3. sa ajunga la cunostinta ofertantului in termenul de acceptare. Acceptarea trebuie sa corespunda exact ofertei. Lipsa de concordanta dintre oferta si acceptare constituie un obstacol in calea formarii contractului. Un raspuns care tinde sa fie acceptarea ofertei, care contine completari, limitari sau alte modificari este o respingere a ofertei si constituie o contra-oferta. Cu toate acestea, un raspuns care tinde sa fie acceptarea unei oferte dar care contine elemente complementare sau diferite ce nu altereaza in mod substantial termenii ofertei, constituie o acceptare in afara de cazurile cind ofertantul fara intirziere nejustificata a relevat verbal diferentele sau a adresat un aviz in acest scop. Daca nu a facut aceasta atunci termenii contractului sunt cei ai ofertei cu modificarile cuprinse in acceptare. Acceptarea trebuie sa intervina atit timp cit oferta mai exista inca. Este valabila numai acceptarea exprimata si transmisa ofertantului. In cazul unei oferte fara termen aceasta trebuie considerata ca implicind un termen rezonabil, tinindu-se seama de imprejurarile afacerii si rapiditatea mijloacelor de comunocare utilizate de ofertant. Exista legislatii care fixeaza un termen determinat pentru acceptarea ofertei. Legislatie RM insa nu prevede un termen fiz pentru acceptarea ofertei; aceasta poate fi acceptata in termen rezonabil. Termenul de acceptare a ofertei nu este uniform si variaza; acesta poate fi conventional si legal.

Acceptarea expresa este tardiva atunci cind ajunge la ofertant dupa expirarea termenului de acceptare. Este tardiva si acceptarea care a fost expediata destinatarului ofertei in limitele termenului de acceptare daca ajunge la cunostinta ofertantului dupa expirarea termenului. De regula acceptarea tardiva este lipsita de efecte juridice, da totusi o acceptare poate produce efecte juridice daca ofertantul fara intirziere il informeaza pe destinatar fie verbal fie printr-un aviz trimis in acest scop. Acceptarea este revocabila pina in momentul incheierii contractului, astfel revocarea trebuie sa ajunga la cunostinta ofertantului anterior sau cel tirziu odata cu acceptarea. Conventia de la Viena 1980 in art.22 foloseste notiunea de retractarea acceptarii, ce ar insemna retragerea acceptarii carela rindul sau poate fi retractata daca retractarea ajunge la ofertant inainte de momentul in care acceptarea ar fi produs efecte sau in acel moment.

17. Momentul i locul ncheierii contractului comercial internaional.

Contractele comerciale internationale pot fi incheiate intre parteneri prezenti sau aflati la distanta. Atunci cind partile sunt prezente acordul lor de vointa se realizeaza simultan. Contractul inter presente se incheie in momentul cind partile se semneaza si la locul unde acestea se afla. Data si locul incheierii contractului se insereaza in contract. Practica internationala admite ca perfectarea contractelor prin telefon se realizeaza in momentul convorbirii telefonice intre parti. Locul incheierii, conform sistemului de drept comun anglo-saxon, este locul/sediul acceptantului, iar in sistemul romano-germanic este locul ofertantului. Locul incheierii contractului si determinarea acestuia sepinde de conceptia adoptata cu privire la determinarea momentului incheierii contractului. In cazul incheierii contractului prin telefon, determinarea locului incheierii contractului difera in functie de conceptia adoptata. Momentul ncheierii contractului prezint o deosebit importan, deoarece n funcie de stabilirea acestuia se apreciaz posibilitatea de revocare, caducitatea ofertei, existena cauzelor de nulitate sau anulabilitate, determinarea preului curent din ziua contractrii, calculul termenelor de prescripie, locul ncheierii contractului, precum i legea aplicabil n caz de conflict de legi n timp etc. Momentul ncheierii contractului este acela n care acceptarea ntlnete oferta, ns acest moment este influenat de locul de situare al ofertantului i acceptantului. n prezent, aplicabilitatea general n dreptul privat a momentului ncheierii contractului este dat de aa numitul sistem al recepiunii (sau sistemul cunoaterii prezumate a coninutului acceptrii), conform cruia se consider c ncheierea contractului a avut loc n momentul n care rspunsul acceptantului a ajuns la ofertant, indiferent de faptul c ofertantul a luat sau nu cunotii de cuprinsul lui. De asemenea, relevant n cazul determinrii momentului ncheierii unui contract este marcarea temporal a documentelor i atestarea locului unde s-au ncheiat acestea din partea furnizorului de servicii de marcare temporal sau de ctre notarul public prin acelai precedeu tehnic. Momentul incheierii contractelor comerciale internationale prezinta importanta sub aspectele: 1. momentul constituie punctul de plecare al efectelor pe care le produce contractul 2. in functie de acest moment se determina capacitatea partilor si cauzele de nulitate a contractelor

3. din momentul incheieruu contractelor revocarea ofertei sau acceptarii nu produce efecte juridice 4. prezinta importanta pentru determinarea pretului in contractele in care se stipuleaza ca acesta este cel curent din ziua incheierii contractului 5. in caz de insolvabilitate a uneia dintre parti se apreciaza daca acest contract se incadreaza sau nu in perioada respectiva 6. constituie elementul de determinare a legii aplicabile contractului in cazul unui conflict de legi in timp 7. serveste la stabilirea locului incheierii contractului

Locul ncheierii contractului Locul ncheierii contractului prezint interes, n special, pentru determinarea legii aplicabile n caz de conflict de legi n spaiu i pentru determinarea, din punct de vedere teritorial, a competeniei instanei. Locul ncheierii contractului este locul unde acceptarea ofertei se ntlnete cu oferta. Norma de drept civil, n conformitate cu practica actual, stabilete expres c locul ncheierii contractului este acela n care acceptarea ajunge la ofertant, deci locul unde se afl ofertantul. n mod excepional, contractul se ncheie fr ntiinarea ofertantului de ctre acceptant, prin svrirea de ctre destinatarul ofertei a unui act sau fapt concludent, dac acceptarea se poate face astfel potrivit coninutului ofertei, practicilor stabilite ntre pri, uzanelor sau naturii afacerii. n acest din urm caz, locul ncheierii va fi considerat locul n care se afl destinatarul ofertei, adic acceptantul. Trebuie precizat c cele expuse mai sus referitor la locul ncheierii contractului i gsesc aplicabilitatea n cazul utilizrii potei electronice, n cazul contractrii de pe un website, i bineneles, cnd alegerea locului ncheierii contractului nu a fost determinat conveional. Locul incheierii contractului prezinta interes sub aspectele: 1. in situatia in care partile nu au desemnat lex contractus, se va aplica regula locus regit actum potrivit careia legea competenta sa guverneze contractul si care are cea mai strinsa legatura cu contractul este lex loci contractus. 2. daca partile nu au prevazut in contract arbitrajul competent sa solutioneze eventualele litigii, jurisdictia competenta sa solutioneze aceste litigii va fi determinata in raport cu prevederile legii in vigoare la locul incheierii contractului. 3. pentru interpretarea contractului se vor lua in considerare uzantele existente la locul incheierii contractului.

18. ncheierea contractelor electronice n comerul internaional.

Mijloacele moderne se impun, tot mai mult, n schimburile comerciale. Volumul n cretere i frecvena tranzaciilor a impus deja mijloacele electronice, inclusiv la ncheierea contractelor.

O prim problem care s-a pus n faa Comisiei Naiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaional a fost aceea a raporturilor dintre sistemul tradiional i comerul derulat prin mijloace electronice. Dup dezbateri ample s-a ajuns la concluzia unei abordri funcional-echivalente", care s se bazeze pe analiza scopurilor i funciilor sistemului tradiional al textului scris", n vederea determinrii modului n care scopurile i funciile sistemului tradiional" pot fi ndeplinite prin tehnicile comerului electronic". A fost demonstrat - cu exemple concrete prezentate Comisiei - c mijloacele electronice pot asigura acelai nivel de siguran textelor" i c, n multe cazuri, chiar un nivel mai nalt de siguran. Normele pregtite de Comisie au avut permanent n vedere funciile de baz ale documentului scris", n scopul elaborrii unor criterii pe care s le ntruneasc comerul electronic" pentru a fi la acelai nivel de recunoatere juridic i a ndeplini aceleai funcii ca documentul scris. Avnd n vedere stadiul atins n folosirea mijloacelor electronice i innd seama c sistemul tradiional se menine n ri i chiar n mai multe regiuni ale lumii, Comisia a adoptat soluia coexistenei celor dou sisteme, ncurajndu-se promovarea, n tot mai multe tranzacii, a mijloacelor electronice n ncheierea i derularea contractelor. Formarea i validitatea contractelor electronice Regulile stipulate n Capitolul III al Legii Model privind comerul electronic pot fi folosite de pri pentru ncheierea contractelor, preciznd modalitile stipulaii clauzelor convenite de pri. n Capitolul al doilea din Legea Model sunt stipulate exigene minime acceptabile n comunicaiile electronice, ceea ce le confer un caracter obligatoriu n relaiile comerciale prin mijloace electronice. Regulile uniforme privind comerul electronic stipuleaz principiul autonomiei, caracteristic tuturor relaiilor contractuale. n Capitolul III al Legii Model sunt stipulate norme tipice relaiilor contractuale dintre pri, aa cum sunt cele care reglementeaz relaiile dintre cel care transmite mesajul electronic i cel cruia i este adresat acest mesaj.

19. 20. Principalele clauze ale contractelor comerciale internaionale.

Continutul contractului comercial international reprezinta in mod cumulativ totalitatea drepturilor si obligatiilor corelative asumate, prin care vointa juridica a contractantilor a realizat in consens contractul respectiv. Astfel exprimat, conceptul de clauze reprezinta stipulatiile contractuale cu caracter esential pentru calificarea raportului obligational ca o realitate juridica pentru determinarea ratiunii economice si definirea naturii juridice a contractului comercial international. Unui contract comercial international ii este caracteristic continutul constituit din trei categorii de clauze contractuale, astfel: clauze specifice contractelor comerciale internationale pe termen lung, clauze comerciale asiguratorii si clauze comerciale de optiune. A. Clauze ale contractului comercial international pe termen lung este categoria specifica definitorie acestui contract dupa cum urmeaza: 1. clauze privind partile contractante;

2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13.

clauze referitoare la obiectul contractului; clauze referitoare la cantitatea marfurilor; clauze referitoare la calitatea marfurilor, serviciilor; clauze privind reclamatii referitoare la cantitate si calitate; clauze cu privire la ambalarea si marcarea marfurilor; clauzele ce stabilesc conditiile si termenele de livrare; clauzele ce privesc expeditia transporturilor si prevenirea riscurilor, inclusiv asigurarea marfurilor pe timpul expeditiei de transport; clauzele asupra conditiilor si obligatiilor de prelucrare a marfurilor; clauzele privind pretul, conditiile si termenele cu locul de plata; clauzele privind raspunderea cocontractantilor; clauzele referitoare la jurisdictia convenita sa solutioneze eventualele litigii aparute intre parti in executare contractului comercial international; alte clauze ce pot fi stipulate prin conventia partilor intre care clauze ce evoca aspecte strict juridice asupra raspunderii partilor si consecintele neindeplinirii obligatiilor asumate.

B. Clauzele asiguratorii in continutul contractului comercial international reprezinta un instrumentar juridic specific al acestui contract menit sa evite sau sa inlature riscurile proprii comertului international, intre acestea cele mai frecvente sunt: 1. clauzele asupra mijloacelor juridice de evitare sau neutralizare a riscurilor in contractele convenite intre parti; 2. clauzele de factura sa faciliteze intreruperea oportuna a raportului juridic obligational; 3. clauzele asiguratorii impotriva riscurilor valutare; 4. clauzele aur; 5. clauzele valutare cu variantele monovalutare, varianta plurivalutara a cosului valutar, varianta multivalutara a cosului valutar institutionalizat; 6. clauzele asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare cu variantele de revizuirea pretului prin indexare nemonetara, varianta de postcalculare a pretului, varianta ofertei concurente, varianta clientului cel mai favorizat, varianta de impreviziune; 7. clauzele preventive fata de diverse marfuri de protectie a concurentei. C. Clauzele de optiune a partilor in contractele comerciale internationale, continutul acestui contract se refera la: 1. optiunea de continuare si in viitor a raporturilor contractuale cu variantele promisiunii unilaterale de a contracta, varianta promisiunii bilaterale de a contracta, varianta primului refuz de a contracta, varianta pactului de preferinta; 2. clauzele de optiune a locului de plata ca varianta a clauzei monovalutare; 3. clauze de optiune a monedei liberatorii.

24.Rezilierea contractului comercial internaional.

Rezilierea contractului international constituie sanctiunea concretizata in desfiintarea cu efect numai pentru viitor a contractelor sinalagmatice, cu executare succesiva, care primeste aplicare in caz de neexecutare culpabila a obligatiei uneia dintre parti. Rezilierea poate opera de plin drept fiind temeiul unui pact comisoriu dintre parti. Producind efecte numai pentru viitor, rezilierea nu vizeaza ce s-a intimplat pina la momentul consumarii lor. Prestatiile executate pina la acel moment nu sunt supuse restituirii, ele fiind pierdute. In urma rezilierii nu se mai executa prestatii in baza contractului desfiintat. Daca totusi s-ar indeplini acte de executare de catre una din parti dupa acest moment prestatiile respective sunt supuse restituirii celui care le-a executat.

25.Rezoluiunea contractului comercial internaional.

Rezolutiunea consta in desfiintarea contractului comercial cu titlu de sanctiune la cererea unei parti pe motivul ca cealalta parte nu si-a executat culpabil obligatiile ce ii revin. In cazul contractelor de comert international rezolutiunea comporta ca nota de specificitate faptul ca debitorul se afla prin simpla ajungere la scadenta de plin drept in intirziere. Partile au libertatea sa evite solutionarea pe cale jurisdictionala convenind un pact comisoriu prin care sa prevada ca in caz de neexecutare in termen a prestatiei uneia dintre ele, rezolutiunea contractului opereaza de plin drept fara a fi nevoie de indeplinirea vre-o unei formalitatiin acest sens.

26.Riscul contractului n comerul internaional.

In raporturile de comert international executarea contractului poate fi impiedicata de riscuri valutare sau nevalutare, susceptibile de a se produce intre momentul perfectarii acestuia si momentul finalizarii executarii lui. Neexecutarea contractului datorita unei impiedicari mai presus de vointa partilor pune problema suportarii riscurilor numai in cazul obligatiilor de rezultat, nu si in caz de obligatii de mijloace. Riscurile contractului sunt suportate de debitorul obligatiei devenita imposubil de executat;(res perit debitori) pe cale de consecinta acest debitor pierde dreptul de a pretinde partenerului sau contractual sa execute obligatia corelativa. Debitorul respectiv nu va potea fi obligat la despagubiri fata de creditorul obligatiei devenita imposibila de executat. Exceptie de la regula ''res perit debitori'' este in cazul devalorizarii valutei contractuale, pierderea ocazionala prin scaderea paritatii acesteia in momentul perfectarii contractului si aceea a scadentei, ramine in sarcina creditorului obligatiei de plata (res perit debitori). Pierderea sau deteriorarea marfurilor survenita dupa transferul riscului catre cumparator nu l elibereaza pe acesta de obligatia de plata a pretului, afara de cazul n care acestea sunt imputabile vnzatorului. n cazul n care contractul de vnzarea internationala de marfuri implica un transport al acestora, iar vnzatorul nu este tinut sa le remita ntr-un loc determinat, riscul este transmis cumparatorului n conformitate cu contractul de vnzare. Riscul este transferat la cumparator n momentul n care preia marfurile ori, daca nu face acest lucru la timpul potrivit, riscul este transferat cumparatorului din momentul n care marfurile sunt puse la dispozitia sa, iar el savrseste o contraventie esentiala la contract prin nepreluarea lor. Daca nsa cumparatorul trebuie sa preia marfurile n alt loc dect sediul vnzatorului, riscul este tranferat n momentul n care este efectuata predarea, iar cumparatorul cunoaste ca au fost puse la dispozitia sa n acel loc. Atunci cnd vnzarea se refera la marfuri neindividualizate nca, acestea sunt considerate ca au fost puse la dispozitia cumparatorului si riscu a fost transferat catre acesta numai atunci cnd s-a facut identificarea marfurilor, conform cu clauzele contractuale.