CAPITOLUL 1

1 Elemente de termodinamica clasica

1.1 Introducere
Termodinamica si zica statistica studiaza fenomenele zice care se deruleaz a
sub act iunea unui num ar mare de molecule sau de alte particule aate in con-
tinu a miscare, si care intr a n constitut ia tuturor corpurilor ce ne nconjoar a.
Constitut ia atomist a a sistemelor zice, precum si num arul mare de partic-
ule, confer a misc arii lor mecanice o noua calitate, si anume, aceea de agitat ie
termic a. Factorul ce determin a aparit ia agitat iei termice este deci, existent a
num arului mare de particule studiate ca o colectivitate puternic a, nelu and n
considerare miscarea mecanica a ecarei particule n parte.
Obiectul de studiu al termodinamicii si al zicii statistice este acelasi, si
anume: studiul formei termice a miscarii materiei. Cele dou a stiint e studiaz a
n principal legile miscarii termice pentru sistemele aate n stare de echilibru
termic (vezi paragraful urm ator) precum si legile ce caracterizeaz a trecerea
sistemelor dintr-o stare de echilibru n alt a stare de echilibru. Deci, si ter-
modinamica si zica statistic a au acelasi obiect de studiu diferent a const and
n metodele de studiu.
Termodinamica studiaz a propriet at ile sistemelor zice aate n stare de
echilibru bazandu-se pe doua postulate si trei legi fundamentale numite prin-
cipiile temodinamicii, far a a utiliza explicit conceptul de structur a atomic a
a materiei, ceea ce-i confer a termodinamicii un caracter fenomenologic. Acest
caracter fenomenologic conduce, pe de-o parte, la rezultate importante privind
propriet at ile sistemelor zice, satisfac and astfel rezolvarea multor probleme
practice dar, pe alt a parte, limiteaz a aprofundarea studiului lor deoarece nu
permite punerea n evident a a naturii fenomenelor studiate.
Statistica studiaz a proprietat ile sistemelor zice aate n stare de echilibru
termic pornind tocmai de la structura atomic a a materiei, dar nu studiaz a
un atom sau o molecul a, ci o colectivitate de particule ce interact ioneaza
1
ntre ele, apel and la metodele teoriei probabilitat ilor, ceea ce-i confer a zicii
statistice un caracter statistic.
1.2 Not iuni fundamentale n termodinamica
Orice corp constituit dintr-un numar mare de particule este numit sistem
macroscopic, iar tot i indicatorii macroscopici care caracterizeaz a un ast-
fel de sistem, precum si raportul s au cu corpurile nconjuratoare, se numesc
parametrii macroscopici. Ca parametrii macroscopici putem indica densi-
tatea , volumul V , concentrat ia n, polarizarea P, temperatura T, presiunea
p, energia U, entropia S si alt ii. Acesti parametrii macroscopici au fost
clasicat i n parametrii externi si parametrii interni.
Parametrii externi a
i
(i = 1, 2, 3...) sunt m arimile zice determinate de pozit ia
corpurilor exterioare sistemului zic studiat. Astfel, volumul V al unui sis-
tem zic sau intensitatea unui camp de fort a (

E,

B) sunt parametrii externi;
valoarea lor depinde de coordonatele corpurilor exterioare sistemului studiat.
Parametrii interni b
j
(j = 1, 2, 3...) sunt m arimi zice determinate de miscarea
si distribut ia n spat iu a ansamblului de particule ce constituie sistemul, pre-
cum si de parametrii externi. Astfel de parametrii interni sunt densitatea,
presiunea, energia, polarizarea, temperatura etc.
Observat ie.

In funct ie de condit iile n care se aa sistemul macroscopic,
o aceeasi m arime poate juca rol e de parametru intern e de parametru
extern. De exemplu, pentru gazul dintr-un recipient cu peret ii xat i volumul
V este un parametru extern, iar presiunea p este un parametru intern pen-
tru ca depinde de coordonatele si impulsurile particulelor sistemului. Dac a
acum vom inchide sistemul (gazul) ntr-un recipient cu piston mobil de pre-
siune constanta, presiunea p va deveni un parametru extern iar volumul V
un parametru intern pentru c a el depinde de pozit ia si de starea de miscare
a particulelor.
Ansamblul parametrilor macroscopici independent i denesc complet, din punct
de vedere termodinamic, starea sistemului. M arimile zice independente
de evolut ia anterioar a a sistemului si determinate n ntregime de parametrii
independent i se numesc funct ii de stare. Daca parametrii macroscopici
2
nu variaza n timp se spune ca sistemul se aa ntr-o stare stat ionara.
Dac a sistemul este caracterizat nu numai prin constant a n timp a tuturor
parametrilor, dar si prin absent a uxurilor stat ionare datorate unor surse
exterioare oarecare, se spune c a sistemul se aa n stare de echilibru ter-
modinamic.
Deci, vom numi n general sistem termodimanic sistemul macroscopic aat
n stare de echilibru termodinamic, iar parametrii termodinamici vor
acei parametrii ce caracterizeaz a sistemul termodinamic.
Parametrii interni ai unui sistem se divid n dou a grupe: parametrii in-
tensivi si parametrii extensivi. Parametrii intensivi sunt acei parametrii
independent i de masa sau de numarul de particule din sistem (presiunea,
temperatura,..). Parametrii extensivi sau aditivi sunt acei parametrii a c aror
valoare este proport ionala cu cu masa sau num arul de particule din sistem
(energia intern a, entropia,...).

In timp ce parametrii intensivi pot lua valori
determinaten ecare punct al sistemului, parametrii extensivi caracterizeaz a
sistemul n ansamblul lui.
Av and n vedere c a parametrii interni ai unui sistem termodinamic pot
determinat i experimental n foarte multe cazuri, sa vedem cum se prezint a din
punct de vedere molecular acesti parametrii. Pentru aceasta vom studia un
exemplu simplu. Presupunem un gaz care se a a init ial n afara echilibrului,
astfel nc at densitatea sa are valori diferite n puncte diferite. Dup a un timp,
sistemul va ajunge ntr-o stare de echilibru (vezi postulatul 1), iar densitatea
sa = m
o
n (unde m
o
este masa unei molecule iar n este concentrat ia de
molecule ) va ajunge la o anumit a valoare de echilibru
o
(vezi g.1). Aceasta
valoare
o
poate denita ca ind egal a cu valoarea medie a densitat ii
pentru un interval lung de timp T:

o
= = lim
T
1
T
_
T
0
(t)dt (1.2.1)
Prin analogie, se poate deni valoarea de echilibru a tuturor celorlalt i
parametrii interni, pe un interval lung de timp, ca ind valoarea medie a
unei funct ii de coordonate si de viteze corespunzatoare parametrului consid-
erat. Fizica statistic a permite calcularea valorilor de echilibru a parametrilor
interni plecand de la un model molecular determinat de structura materiei.
3
Totusi, este posibil s a se pun a n evident a legile pe care le respect a sistemele
n starea de echilibru dac a t inem cont de faptul c a mult i parametrii interni pot
determinat i experimental. Acesta este chiar scopul termodinamicii care se
bazeaz a pe experient a si pe particularitat ile echilibrului termodinamic pen-
tru sistemele nite.
Dac a niste parametrii ai sistemului variaz a n timp, se spune ca sistemul
sufer a o transformare sau un proces termodinamic. Transform arile de
stare pot clasicaten transformari cvasistatice - transformari ce asigura
trecerea sistemului dintr-o stare n alta numai prin st ari de echilibru termo-
dinamic, si transformari necvasistatice - sistemul trece dintr-o stare n
alta nu prin st ari de echilibru. Dac a sistemul se a a n afara echilibrului,
( conform postulatului 1 al termodinacii - vezi paragraful urm ator) atunci,
dup a un timp oarecare va ajunge n starea de echilibru. Acest proces se
numeste relaxare iar timpul corespunz ator lui este timpul de relaxare .
Fie a un parametru al sistemului ce variaza n timp, pe parcursul procesului
termodinamic. Dac a viteza sa de variat ie n timp
da
dt
este mult mai mica
dec at viteza sa medie de variat ie pe durata relaxarii
a

:
da
dt

a

(1.2.2)
atunci procesul sufera o transformare cvasistatica. Dac a ns a viteza de
variat ie
da
dt
este mai mare sau egala cu viteza medie:
da
dt

a

(1.2.3)
atunci sistemul sufer a o transformare necvasistatic a. Studiul proceselor cva-
sistatice de catre termodinamic a are o deosebit a important a pentru ca, multe
m arimi zice (lucrul mecanic, randamentul masinilor termice, etc) vor lua
valorile limit a maxime posibile pentru acest tip de transformari.
1.3 Postulatele termodinamicii
Fizica studiaza formele de miscare cele mai simple ale materiei (mecanic a,
termic a, electromagnetic a, etc). M asura comuna a acestor forme de miscare,
4
care se transform a una n alta, a fost numit a energie.
Primul postulat al termodinamicii se refera la sistemele termodinamice
izolate, deci, la acele sisteme care nu schimba nici energie si nici materie
cu exteriorul. Mai exist a de asemenea sisteme termodinamice care schimb a
at at energie c at si materie cu exteriorul; ele se numesc sisteme deschise;
dac a schimba numai energie dar nu si materie ele se numesc sisteme inchise.
Postulatul 1. Sistemele izolate poseda o stare de echilibru ter-
modinamic spre care se ndreapta n timp, si pe care nu pot sa o
paraseasca spontan.
Acest postulat, care este rezultatul generaliz arii experimentale, valabil pen-
tru sistemele izolate, a fost numit si principiul general al termodinamicii
pentru ca sta la baza ntregii termodinamici determin and domeniile ei de
valabilitate.

In zica statistic a, unde se t ine cont explicit de miscarea particulelor n sis-

tem, postulatul 1 are urmatoarea interpretare: pentru ecare sistem izolat
(studiat de termodinamic a) exist a o stare macroscopic a determinata, si nu-
mai una singur a, care este cel mai des creat a de miscarea continu a a partic-
ulelor. Aceasta este starea cea mai probabil a spre care se ndreapt a sistemul,
n timp. Deci, postulatul 1 al termodinamicii nu are un caracter
absolut, ci este rezultatul comportarii celei mai probabile a sis-
temului. De asemenea, miscarea continua a particulelor sistemului conduce
la aparit ia de uctuat ii n raport cu starea de echilibru. Conform experient ei
si a rezultatelor zicii statistice, cu cat numarul de particule este mai mare,
cu atat uctuat iile n raport cu starea de echilibru sunt mai mici. Cum
sistemele termodinamice sunt alc atuite dintr-un numar mare de particule
(N 10
23
), uctuat iile se pot neglija n majoritatea cazurilor ceea ce si face
termodinamica. Atunci c and uctuat iile nu pot neglijate, metodele ter-
modinamicii devin inaplicabile si se va recurge la zica statistica.
Al doilea postulat al termodinamicii este legat de alte propriet at i ale echili-
brului termodinamic considerat ca o forma particular a a agitat iei termice.
Fie A si B dou a sisteme termodinamice aate n echilibru termodinamic si
5
caracterizate prin parametrii externi a
i,1
si respectiv a
i,2
, care pot egali sau
nu ntre ei. Se pun n contact termic (far a a se modica parametrii lor ex-
terni si f ara ca ansamblul lor s a schimbe energie cu exteriorul) si se constat a,
experimental, c a ele pot s a r aman a n continuare n starea de echilibru n
care se aau inainte de contact, sau echilibrul este deranjat, si, dupa un timp
oarecare, n urma unui schimb energetic ce are loc ntre cele doua sisteme,
ele vor trece ntr-o alt a stare de echilibru termodinamic. Pe de alta parte,
tot experient a ne arat a c a, dac a avem trei sisteme A, B si C n echilibru
termodinamic ecare, si daca sistemele A si B sunt n echilibru cu sistemul
C, atunci sistemele A si B sunt n echilibru ntre ele. Aceasta proprietate
a echilibrului termodinamic este cunoscut a sub numele de tranzitivitatea
echilibrului termodinamic (termic).
Deci, putem concluziona c a starea de echilibru termodinamic a unui sistem
este determinat a nu numai de parametrii externi (a
i
) dar si de o m arime
zic a t care caracterizeaza starea intern a a sistemului.

In cazul unui contact
termic ntre sisteme aate n echilibru, schimbul de energie dintre ele are ca
rezultat egalizarea valorii lui t pentru toate sistemele at ata timp c at dureaza
contactul termic.
Proprietatea de tranzitivitate a echilibrului termodinamic permite compara-
rea valorilor marimii t ale diverselor sisteme, f ara s a e puse ns a n contact
termic direct, ci utiliz and un alt corp oarecare, acelasi pentru toate sistemele.
Aceast a marime zic a care exprim a starea de miscare interna a unui sistem
aat n echilibru a primit denumirea de temperatura. Ea are aceeasi va-
loare pentru toate p art ile sistemului indiferent de num arul de particule con-
stituente, si este determinat a de parametrii externi si de energia raportata
la ecare parte a sistemului. Temperatura este un parametru intern intensiv
si masoara intensitatea agitat iei termice.
Postulatul 2 deneste existent a temperaturii ca funct ie de stare
particulara a unui sistem aat n echilibru termodinamic.
Acest postulat este cunoscut si sub numele de principiul zero al termodi-
namicii pentru c a stabileste existent a unei funct ii de stare la fel ca si primul
si al doilea principiu al termodinamicii.
6
Postulatul 2 al termodinamicii mai cunoaste doua formul ari cu caracter mai
general: a). Tot i parametrii interni ai unui sistem aat n echilibru
sunt funct ii de parametrii externi si de temperatura (b
i
= f(a
i
, T)).
De asenemea, energia unui sistem ind un parametru intern, la echilibru va
o funct ie de parametrii externi si de temperatur a. Dac a, plecand de la aceast a
funct ie se exprim a temperatura prin intermediul energiei si a parametrilor ex-
terni, atunci obt inem urm atoarea formulare a postulatului 2 al termodinam-
icii: b). La echilibru termodinamic, tot i parametrii interni ai unui
sistem sunt funct ii de parametrii externi si de energie (b
i
= F(a
i
, U)).
Sistemele termodinamice pentru care este valabil a aceast a ultima formulare
a postulatului 2 se numesc sisteme ergodice.
Termodinamica studiaza deci sistemele ergodice.
1.4 Energia interna

In paragraful anterior am vazut c a energia totala a unui sistem este o

m asura a formelor de miscare a materiei. Sistemele termodinamice sunt
alc atuite dintr-un num ar mare de particule aate n miscare si interact iune
continua. Energia sistemului termodinamic reprezint a energia tuturor
particulelor ce alc atuiesc sistemul. Energia total a a sistemului este formata
din suma dintre energia sa externa si energia sa interna.
Energia externa este constituita din energia de miscare a sistemului n
ansamblul s au si din energia potent ial a a sistemului aat ntr-un camp de
fort e exterior.
Energia interna cuprinde energia tuturor formelor de miscare si de inte-
ract -une dintre particulele sistemului, adic a: energia cinetica de translat ie si
rotat ie a moleculelor, energia de oscilat ie a atomilor ce alc atuiesc moleculele,
energia interact iunii moleculare, energia intraatomic a, energia intranucleara,
etc.

In termodinamic a nu se studiaza nici miscarea sistemului n ansamblul s au,

nici variat ia energiei sale potent iale, astfel nc at, prin energia unui sistem
termodinamic se va ntelege numai energia sa interna si este notat a cu U.
7
Energia intern a este un parametru intern (extensiv) care, conform postulatu-
lui 2 al termodinamicii depinde, n starea de echilibru, de parametrii externi
a
i
si de temperatur a T: U = U(a
i
; T). Pentru majoritatea corpurilor din
natur a variat ia energiei interne cu temperatura are loc n asa fel nc at, la o
crestere a temperaturii corespunde o crestere a energiei interne. Aceasta este
valabil pentru corpurile obisnuite. S-a stabilit ns a, experimental, existent a
unor sisteme a caror energie interna tinde asimptotic c atre o valoare limit a
nit a atunci c and temperatura creste. Astfel de corpuri neobisnuite sunt
reprezentate de ansamblul spinilor nucleari pentru anumite cristale.
1.5 Temperatura si masurarea ei
Conform postulatului 2 al termodinamicii n varianta a), temperatura se
poate exprima ca o funct ie de parametrii externi si de cei interni. Daca
parametrii externi se vor pastra constant i n timp, atunci variat ia tempera-
turii unui corp se poate determina prin cunoasterea variat iei unui parametru
intern oarecare, metod a care sta la baza construirii diferitelor tipuri de ter-
mometre (sisteme care m asoar a temperatura). Pentru a stabili care tem-
peratur a este mai mare si care mai mica se introduce o condit ie suplimentar a
(bazat a pe observat ia experimental a): se consider a ca, daca se comunica en-
ergie unui sistem caracterizat prin parametrii externi constant i, temperatura
sistemului creste. O astfel de condit ie suplimentar a ne arat a c a, pentru en-
ergia intern a a unui sistem se poate alege o funct ie monoton crescatoare cu
temperatura. O astfel de alegere este posibila, dac a se t ine cont de un fapt
demonstrat experimental, si anume, de unicitatea distribut iei energiei asupra
p art ilor sistemului si de cresterea simultana a energiei acestor p art i atunci
c and energia total a a sistemului creste.
Pentru determinarea practic a a temperaturii se utilizeaza ca instrumente
de masura termometrele. Acestea indica temperatura corpului cu care
sunt n contact pe baza echilibrului termic realizat. Pentru construirea unui
termometru este necesar:
- s a se stabileasca fenomenul zic care st a la baza variat iei unei
m arimi (parametrul termometric) ce conduce la determinarea
temperaturii
8
-s a se aleag a un corp termometric care ofera sensibilitatea
maxim a n domeniul de temperatur a m asurat
- s a se stabileasc a o scara de temperatura, deci sa se aleag a
un interval standard si s a se deneasc a diviziunea aleasa a inter-
valului
Fenomenele zice utilizate n m asurarea temperaturii sunt:
a.) Dilatat ia sub inuent a caldurii - este un fenomen specic tuturor
corpurilor si depinde de starea de agregare a lor. Parametrul termome-
tric este volumul iar corpul termometric poate o substant a solida,
lichida sau gazoasa. Av and n vedere dilatat ia remanenta a solidelor pre-
cum si sensibilitatea mica a acestora, solidele nu se folosesc la construct ia
termometrelor.
Lichidele nu prezinta dilatat ie remanent a, au o sensibilitate termic a cam de
50-100 ori mai mare ca solidele si se folosesc uzual pentru construct ia ter-
mometrelor. Astfel, sunt cunoscute termometrele cu mercur n domeniul
38 357
o
C, termometrele cu alcool n domeniul 80 78
o
C, ter-
mometrele cu pentan n domeniul 129 368
0
C.
Corpul termometric cel mai bun pentru construct ia termometrelor este gazul
care prezinta cea mai mare sensibilitate termic a (coecient de dilatare mare).
Construct ia termometrelor cu gaz este destul de dicila si de aceea ele
se utilizeaza doar ca termometre etalon. Termometrul cu gaz (cu hidrogen
de exemplu) m asoar a temperatura folosind ca parametru termometric pre-
siunea la volum constant.
b.) Variat ia tensiunii termoelectromotoare cu temperatura. Ten-
siunea termoelectromotoare (t.t.e.m) apare ca urmare a efectului Seebeck
ntr-un circuit electric ce cont ine un termocuplu. Termocuplul este format
din doi conductori sudat i la capete. Cele doua suduri au temperaturi diferite
(g.2). Pentru a putea masura corect temperatura cu ajutorul termocuplului,
este necesar ca s a se realizeze un circuit de masurare ca n g.4. De obicei,
termocuplele sunt folosite n anumite domenii de temperatur a unde tensiunea
termoelectromotoare variaz a liniar cu variat ia temperaturii. Corpul termo-
metric este format din cei doi conductori, iar parametrul termometric este
9
tensiunea termoelectromotoare. Pentru a folosit la m asurarea temperaturii,
termocuplul trebuie s a ndeplineasc a anumite condit ii:
- Materialele din care sunt confect ionat i conductorii s a nu-si mod-
ice sructura n domeniul temperaturilor m as-rate.
- Tensiunea termoelectromotoate s a depind a puternic de temper-
atur a pentru a asigura o sensibilitate mare termometrului.
- Legea de variat ie a tensiunii termoelectromotoare cu temper-
atura sa e una simpl a .

In cazul n care variat ia t.t.e.m. cu temperatura este liniara ea poate

exprimat a prin urm atoarea relat ie:
E
T
= E
o
(1 +a(T T
o
)) (1.5.1)
unde a este numit coecientul de temperatur a al t.t.e.m. si depinde de natura
materialului din care sunt confect ionat i conductorii termocuplului, precum
si de domeniul temperaturilor n care se fac masur atori. E
T
si E
o
reprezint a
t.t.e.m. la temperatura T si respectiv T
o
. Se deneste sensibilitatea ter-
mocuplului
s =
dE
dT
= E
o
a (1.5.2)
care este o caracteristic a a ecarui termocuplu, depinz and de aceeasi factori
la fel ca si constanta a.
c.) Variat ia rezistent ei electrice cu temperatura a corpurilor solide (me-
tale, semiconductori). Corpul termometric n acest caz este un metal sau
un semiconductor, iar parametrul termometric este rezistent a lor electric a ce
variaz a cu temperatura.
Rezistent a electrica a metalelor creste cu cresterea temperaturii, dar
dup a legi diferite pe intervale de temperatur a diferite. Daca variat ia rezis-
tent ei este liniara, atunci ea va respecta o lege de forma:
R
T
= R
o
(1 +A(T T
o
)) (1.5.3)
unde R
T
reprezint a rezistent a conductorului la temperatura T, R
o
este rezis-
tent a lui la T
o
, iar A este coecientul de temperatur a al rezistent ei. Corpurile
10
termometrice alese pentru construirea termometrelor cu rezistent a trebuie sa
ndeplineasc a niste condit ii:
- Coecientul de temperatur a sa e mare, astfel nc at sensibili-
tatea termometrului s =
dR
dT
s a e mare.
- Conductorul s a aibe rezistivitate mare pentru a sucient un
r scurt.
- Corpul termometric nu trebuie sa react ioneze chimic cu mediul
exterior, adica variat ia de temperatura sa nu afecteze propriet at ile
sale zice si chimice.
Cele mai utilizate metale sunt: platina pura, nichelul pur, cuprul pur. Aces-
teste metale se utilizeaz a n domeniul temperaturilor mai nalte. Pentru tem-
peraturi joase, substant ele utilizate sunt bronzul sau gratul, care prezint a
un coecient de temperatur a negativ, ca n cazul semiconductorilor.
Rezistent a electrica a unui semiconductor variaza cu temperatura con-
form relat iei:
R
T
= R
o
e
B(
1
T

1
T
o
)
(1.5.4)
unde B este un parametru caracteristic semiconductorului utilizat, iar coe-
cientul de temperatura al rezistent ei electrice este denit conform relat iei:
A =
1
R
o
(
dR
dT
) =
B
T
2
e
B(
1
T

1
T
o
)
(1.5.5)
Termometrele care utilizeaz a drept corp termometric un semiconductor poarta
denumirea de termistor. Acestia sunt foarte utilizat i n industria electronic a
din cauza sensibilit at ii mari si a dimensiunilor mici. Termistorii pot masura
temperaturi cu o precizie de ordinul 10
3
C si pot avea dimensiuni de ordinul
1 mm.

In vederea gradarii unui termometru trebuie stabilit intervalul de tem-

peratura standard. Aceasta se face prin alegerea a dou a temperaturi xe
care constituie valorile extreme ale intervalului. Prin convent ie, cele dou a
extreme alese sunt:
11
- temperatura corespunz atoare st arii de echilibru dintre apa pura
si gheat a care se topeste sub presiunea atmosferic a normala. Aceast a
temperatur a a fost considerata n mod convent ional egal a cu 0.
- temperatura corespunz atoare st arii de echilibru dintre apa pura
care erbe si vaporii s ai saturat i. Aceast a temperatur a a fost
considerat a, tot n mod convent ional egal a cu 100.
Deci, intervalul de temperatura standard este cuprins ntre temperatura de
topire a ghet ii si cea de erbere a apei. Acest interval este divizat n 100 p art i
egale, iar o parte se numeste grad centigrad. Acest procedeu de etalonare
a termometrelor n vederea masurarii temperaturii cu ajutorul lor a fost pro-
pus de Celsius. Gradul Celsius este deci 1
o
C =
t
f
t
t
100
. Temperatura masurat a
cu un termometru c aruia i s-a asociat o scar a de temperatura se numeste
temperatura empirica.
Observat ii:
Temperatura m asuratan scara Celsius este relativ a pentru c a se raporteaz a
la doua puncte convent ionale de temperatur a: de topire a ghet ii si de erbere
a apei.
Din cele expuse p ana acum se constat a c a, pentru construirea termome-
trelor se utilizeaz a corpuri termometrice diferite si fenomene zice diferite,
astfel nc at ele prezinta o variat ie diferit a a propriet at ilor n funct ie de tem-
peratur a. Deci, temperatura empirica poate s a difere de la un termometru
la altul.
Pentru evitarea unor m asuratori inexacte de temperatura s-a convenit alegerea
unui termometru etalon iar celelalte s a e gradate n funct ie de acesta.
Termometrul etalon ales a fost termometrul cu gaz perfect (hidrogenul)
datorit a sensibilit at ii si preciziei sale. El funct ioneaza respect and o lege ex-
perimental a caracteristica gazului perfect, legea Boyle-Mariotte: produsul
dintre volumul V si presiunea p a unei mase de gaz (perfect) dat a nu depinde
dec at de temperatura T a gazului. Se noteaza cu T temperatura m asurata
cu un astfel de termometru.
pV = const.T (1.5.6)
12
Pentru T = 0 ecut ia de mai sus devine: pV = 0. Deoarece volumul V nu
poate deveni nul nseamn a c a presiunea va egala cu 0. Aceast a tempera-
tur a, cea mai joasa care se poate atinge a fost denumit a temperatura zero
absolut. O demonstrat ie riguroasa referitoare la existent a lui zero absolut
se face cu ajutorul principiului 2 al termodinamicii (vezi capitolul urmator).
Zero absolut a fost denit ca ind temperatura la care miscarea
termica nceteaza si la care nu exista decat o miscare a particulelor
datorata energiei de zero absolut. Temperatura m asurat a cu ajutorul
termometrului cu gaz perfect, plecand de la zero absolut se numeste tem-
peratura absoluta iar scara de temperatur a asociata este scara absoluta.
Unitatea de masura aleasa este gradul Kelvin, care este tot un grad centi-
grad, si a fost denit pornind de la alegerea punctului triplu al apei ( starile
solid a, lichid a si gazoasa ale apei coexist a n echilibru) ca ind caracterizat
de temperatura T
o
= 273, 16 K. Alegerea acestui punct triplu a fost deter-
minat a de grija de a pastra intervalul dintre punctul de topire de a ghet ii si
respectiv de erbere a apei egal cu 100 grade. Astfel, n scara absoluta, tem-
peratur a corespunzatoare topirii ghet ii va T
o
= 273.16 K iar temperatura
de erbere a apei va T
f
= 373.16 K.
Al aturi de scara absolut a de temperatura, n zica se mai foloseste scara
Celsius care este construit a pe baza celor doua repere termometrice: punc-
tul de topire al ghet ii caruia i s-a asociat temperatura t
o
= 0
o
C si respectiv
punctul de erbere al apei c aruia i s-a asociat temperatura t
f
= 100
o
C.
Scara de temperatur a Celsius obt inut a prin folosirea termometrului etalon
(cu gaz perfect) se numeste scara normala de temperatura.
Leg atura ntre temperatura m asurata n scara Celsius si cea m asurata n
scara Kelvin este dat a de relat ia:
t = T 273.16 (
o
C) (1.5.7)
Observat ie. Scara de temperatura asociata gazului perfect nu poate sa
elimine n totalitate relativitatea sc arii deoarece, n realitate, nu exista dec at
gaz real care, n anumite condit ii poate considerat ideal. Deci, trebuie
construit a o scar a care s a e independenta de corpul termometric. O astfel
13
de scar a este scara termodinamica absoluta construit a pe baza princip-
iului 2 al termodinamicii. Aceast a scara a primit denumirea tot de scara
Kelvin.

In toate condit iile n care este utilizat termometrul cu gaz, scara
termodinamic a coincide practic cu scara asociata gazului perfect.

In inter-
valul de temperatur a 4 K si 1338 K (punctul de solidicare al aurului) scara
termodinamic a absolut a este realizat a cu ajutorul termometrului cu gaz.
1.6 Lucrul mecanic si caldura
Interact iunea unui sistem termodinamic cu mediul exterior are loc printr-
un schimb energetic. Acest schimb energetic este posibil e a) prin variat ia
parametrilor externi ai sistemului, e b) f ara variat ia acestor parametrii.
Primul procedeu de transmitere a energiei se numeste lucrul mecanic L, iar
al doilea este caldura Q. Procesul nsusi de transmitere a energiei sub form a
de c aldura se numeste schimb de caldura sau schimb termic. Asa cum
rezult a din denit ia lucrului si a caldurii, aceste dou a procedee de transmitere
a energiei nu sunt echivalente.

In timp lucrul L este o masur a a variat iei e-
nergiei externe sau interne, cantitatea de c aldur a Q m asoara numai variat ia
energiei interne a unui sistem aat n interact ie termica cu mediul. Sistemele
termodinamice care nu schimb a nici o cantitate de c aldura cu exteriorul se
numesc sisteme adiabatice.
At at lucrul mecanic L c at si cantitatea de c adur a Q caracterizeaz a trecerea
unui sistem dintr-o stare de echilibru n alt a stare de echilibru si se numesc
funct ii de proces. Atat lucrul mecanic cat si cantitatea de caldura
au dimensiunea unei energii, dar nu sunt forme de energie: sunt
procedee diferite de transfer de energie n termodinamic a.
Convent ia aleas a pentru semnul acestor funct ii de proces este urmatoarea:
lucrul mecanic se considera pozitiv dac a este efectuat de sistem asupra me-
diului (negativ dac a mediul efectueaz a asupra sistemului) iar cantitatatea de
c aldura este pozitiva dac a este primit a de sistem, far a variat ia parametrilor
s ai externi.
Fie un parametru extern a care sufer a, la echilibru, o variat ie innitezimala,
14
atunci lucrul mecanic efectuat de sistem este denit prin relat ia:
L = A da (1.6.1)
unde A reprezint a fort a generalizata conjugat a cu parametrul a; la echili-
bru A este o funct ie de parametrii externi a
i
si de temperatura T. Daca exista
n parametrii externi care sufera variat ii, atunci lucrul efectuat de sistem va
avea expresia:
L =

i
A
i
da
i
(1.6.2)
Asa cum se vede din denit ia lucrului mecanic, n expresia lucrului ele-
mentar nu intervine diferent iala la temperatur a (dT = 0). Astfel, expre-
sia diferent iala (6.2) nu este o diferent iala total a a unei funct ii oarecare de
parametrii de stare ai sistemului. De aceea lucrul mecanic elementar este
notat L si nu dL.
S a vedem c ateva exemple de lucru mecanic elementar efectuat de sistem, n
anumite cazuri:
1. detent ia cvasistatic a a unui sistem supus unei presiuni p constante; lucrul
elementar are expresia:
L = pdV (A = p, a = V ) (1.6.3)
2. variat ia d a suprafet ei unui lichid sub act iunea fort elor de tensiune
supercial a; lucrul elementar are expresia:
L = d (A = , a = ) (1.6.4)
unde este coecientul de tensiune superciala.
3. lucrul elementar efectuat de unitatea de volum a unui dielectric, atunci
c and intensitatea

E a c ampului electric variaza ca urmare a deplas arii sarcinilor
creatoare de c amp, are expresia:
L =
1
4
(

E, d

D) =
1
4
(E
x
dD
x
+E
y
dD
y
+E
z
dD
z
) (1.6.5)
unde D este induct ia electrica iar a
1
= D
x
, a
2
= D
y
, a
3
= D
z
, A
1
=
E
x
/(4), A
2
= E
y
/(4), A
3
= E
z
/(4).
15
4. lucrul elementar de polarizare proprie are expresia:
L = EdP (A = E, a = P) (1.6.6)
unde P este polarizarea sistemului.
5. lucrul elementar produs ca urmare a variat iei intensitat ii

Hntr-un magnet
de induct ie

B are expresia:
L =
1
4
(

H, d

B) =
1
4
(H
x
dB
x
+H
y
dB
y
+H
z
dB
z
) (1.6.7)
unde a
1
= B
x
, a
2
= B
y
, a
3
= B
z
, A
1
= H
x
/(4), A
2
= H
y
/(4), A
3
=
H
z
/(4).
6. lucrul elementar de magnetizare proprie are expresia:
L = HdM (A = H, a = M) (1.6.8)
unde M reprezint a magnetizarea sistemului.
7. lucrul elementar efectuat ca urmare a deform arii uniforme a unitat ii de
volum a unui corp solid are expresia:
L =
3

i,j

i,j
d
i,j
(1.6.9)
unde
i,j
reprezint a componentele normale si de forfecare ale compresiei, iar

i,j
sunt componentele deformarii (de tract iune si de forfecare).
Cantitatea de caldur a elementara Q primit a de un sistem ntr-un proces
termodinamic se poate scrie, la fel ca si lucrul mecanic elementar, sub forma
unui produs dintre fort a generalizata T (temperatura) si variat ia unei coor-
donate generalizare S (entropia):
Q = T dS (1.6.10)
O justicare riguroas a a acestei expresii cu demonstrarea univocitat ii en-
tropiei se poate face numai plec and de la al doilea principiu al termodinami-
cii.
16
1.7 Ecuat iile termica si calorica de stare
Conform postulatului 2 al termodinamicii, parametrii interni ai unui sistem
termodinamic aat n stare de echilibru se pot scrie ca funct ii de parametrii
externi si de temperatura. Fie b
k
un parametru intern oarecare si e a
i
(i =
1, n) parametrii externi ce caracterizeaz a sistemul ntr-o stare de echilibru.
Atunci, parametrul intern b
k
se va scrie:
b
k
= f(a
1
, a
2
, ....., a
n
; T) (1.7.1)
Dac a parametrul intern considerat b
k
este energia interna U (b
k
= U), atunci
ecuat ia:
U = U(a
1
, a
2
, ...., a
n
; T) (1.7.2)
reprezint a ecuat ia energiei sau ecuat ia calorica de stare. Calicativul
de caloric a utilizat este legat de faptul ca, pornind de la aceasta ecuat ie
se pot calcula capacitat ile calorice (n sect iunea urmatoare) precum si alte
m arimi a c aror unitate de masur a este caloria.
Dac a parametrul intern b
k
ales este reprezentat de o fort a generalizat a A
i
(b
k
=
A
i
) conjugata cu parametrul extern a
i
, atunci ecuat iile:
A
i
= A
i
(a
1
, a
2
, ...., a
n
; T) (i = 1, 2, 3, ...n) (1.7.3)
reprezint a ecuat iile termice de stare pentru ca ele permit calcularea tem-
peraturii sau a ecuat iilor de stare.
Num arul total de ecuat ii ( de stare si energetic a) ale unui sistem termo-
dinamic este egal cu numarul gradelor sale de libertate, adic a cu numarul
parametrilor independent i ce catacterizeaz a starea sistemului. Daca ecuat iile
de stare si cea energetica sunt cunoscute, principiile termodinamicii permit
determinarea tuturor proprietat ilor termodinamice ale sistemului. Ecuat iile
de stare si cea energetic a nu pot deduse din principiile termodinamicii; ele
sunt stabilite e pe cale experimentala, e prin metodele zicii statistice.
Pentru a studia proprietat ile unor sisteme n stare de echilibru, termodi-
namica porneste de la studiul sistemelor simple. Sistemele simple sunt
acele sisteme caracterizate printr-un numar constant de particule, iar starea
sa este determinata de un singur parametru extern a si de temperatura T.
17
Deci, sistemele simple sunt sisteme monofazice determinate de doi parametrii.
Ecuat ia de stare si cea energetic a pentru cazul sistemului simplu sunt:
A = A(a, T) ; U = U(a, T) (1.7.4)
Dac a A = p (presiunea din sistem) si a = V (volumul sistemului), ecuat iile
de stare si energetic a pentru un sistem simplu devin:
p = p(V, T) ; U = U(V, T) (1.7.5)
Un exemplu de sistem simplu este gazul ideal a carui ecuat ie de stare este
ecuat ia Clapeyron-Mendeleev:
pV = RT =
m
M
RT (1.7.6)
unde este num arul de kmoli, m(Kg) este masa gazului, M(Kg/Kmol) este
masa molar a a gazului iar R (R = 8310 J/Kmol K) este constanta univer-
sal a a gazelor.
Utiliz and legea lui Joule referitoare la independent a energiei interne a unui
gaz perfect de volumul s au la temperatur a constanta:
(
U
V
)
T
= 0 (1.7.7)
se va obt ine ecuat ia energetica de stare pentru gazul perfect ( = 1 kmol):
U =
_
C
V
dT (1.7.8)
unde C
V
este o constant a (capacitatea caloric a la volum constant) pentru
gazul ideal (nu depinde de temperatur a), astfel nc at ecuat ia energetica pen-
tru gazul perfect, n urma integr arii, va deveni:
U = C
V
T +U
o
(1.7.9)
Observat ie. Plec and de la ecuat ia de stare a unui sistem termodinamic
se pot obt ine niste consecint e importante. Astfel, considerand transformarile
unui sistem simplu pentru care una din variabile este xata, se vor obt ine trei
18
coecient i termici: de dilatare (), de compresibilitate (), de elasticitate
():
=
1
V
o
(
V
T
)
p
; =
1
V
o
(
V
p
)
T
; =
1
p
o
(
p
T
)
V
(1.7.10)
unde V
o
si p
o
sunt volumul si presiunea sistemului la 0
o
C. Acesti coecient i
nu sunt independent i intre ei, ci sunt legat i prin relat ia:
= p
o
(1.7.11)

In mod analog se introduc trei coecient i termodinamici: de dilatare

(
t
), de compresibilitate (
t
), de eleasticitate (
t
):

t
=
1
V
(
V
T
)
p
;
t
=
1
V
(
V
p
)
T
;
t
=
1
p
(
p
T
)
V
(1.7.12)
1.8 Principiul 1 al termodinamicii
Primul principiu al termodinamicii constituie expresia matematic a a legii
conserv arii si transform arii energiei, relativ la sistemele termodinamice.

In
urma descoperirilor stiint ice din zic a si chimie, s-a constatat ca transfor-
marea c aldurii n lucru mecanic si invers are loc ntotdeauna n acelasi raport
cantitativ, riguros determinat.
Primul principiu al termodinamicii stabileste ca energia interna a
unui sistem este o funct ie univoca de stare a sistemului si nu poate
sa varieze decat sub o act iune exterioara.

In termodinamic a, sunt considerate dou a tipuri de act iuni exterioare: act iuni
legate de variat ia parametrilor externi ai sistemului (sistemul efectueza un lu-
cru mecanic L) si act iuni care nu sunt legate de variat ia parametrilor externi
ci se datoreaz a variat iei parametrilor interni sau a temperaturii (sistemului i
se comunic a din exterior o cantitate de c aldura Q).
Aceasta nseamn a c a, n virtutea primului principiu, variat ia U = U
2
U
1
a
energiei interne a unui sistem, atunci cand trece sub act iuni exterioare dintr-o
19
stare n alta, este egala cu suma algebric a dintre Q si L. Pentru o transfor-
mare nita, ecuat ia matematica a primului principiu al termodinamicii se
scrie:
U = U
2
U
1
= QL sau Q = U
2
U
1
+L (1.8.1)
iar pentru o transformare elementar a (innitezimal a), ecuat ia primului prin-
cipiu are forma:
Q = dU +L (1.8.2)
Observat ii
Conform principiului 1 al termodinamicii, variat ia dU a sistemului, atunci
c and trece dintr-o stare n alta stare vecin a printr-o transformare elemen-
tar a, este o diferent ial a total a, si deci, variat ia nit a U
2
U
1
a energiei va
aceeasi, indiferent de drumul urmat de sistem pentru a trece din starea 1 n
starea 2 (Fig.4).
Dac a se t ine cont de expresia general a a lucrului mecanic (6.2), de expresia
ecuat iei calorice de stare pentru un sistem termodinamic (7.2) precum si de
faptul ca starea sistemului este determinat a de parametrii externi a
i
si de
temperatura T, ecuat ia matematic a a principiului 1 (8.2) pentru o transfor-
mare elementar a, va lua forma:
Q = (
U
T
)
a
1
,a
2
,...,a
n
dT +

i
[(
U
a
i
)
a
k
,T
+A
i
]da
i
(1.8.3)
Aceast a ecuat ie ne arat a ca expresia diferent iala Q este, din punct de vedere
matematic, o forma liniar a n diferent ialele totale ale variabilelor indepen-
dente a
1
, ....., a
n
, T. Conform nsa principiului 1 al termodinamicii (8.2),
cantitate de c aldur a elementar a Q este egala cu suma dintre diferent iala
total a dU si diferent iala part ial a L si deci, forma liniar a (8.3) nu poate
diferent iala total a a unei funct ii oarecare de parametrii de stare ai sistemu-
lui. Aceasta form a diferent iala cont ine de fapt un factor integrant care o
transform a intr-o diferent iala total a notat a cu dS (vezi principiul 2).
Asa cum decurge din principiul 1 al termodinamicii, lucrul mecanic poate
efectuat e pe baza variat ie energiei interne, e pe chetuiala unei anumite
cantit at i de c aldur a furnizat a sistemului. Dac a sistemul sufer a o transfor-
mare inchisa, adic a starea init iala coincide cu cea nala, atunci U
2
U
1
= 0
20
si L = Q. Din ultima relat ie se observ a ca, ntr-o transformare inchisa sis-
temul nu poate s a efectueze lucru mecanic decat pe baza c aldurii primita de
sistem din exterior. Deci, conform principiului 1 rezulta ca nu se pot construi
masini termice (sau de alt a natur a) care sa produca lucru mecanic far a s a
consume c aldura din exterior. Aceste masini care ar putea s a produca lucru
f ara s a consume caldur a au primit denumirea de perpetuum mobile de
spet a I, iar principiul 1 al termodinamicii este adesea enunt at astfel: este
imposibil sa se construiasca un perpetuum mobile de spet a I sau,
lucrul mecanic nu poate creat din nimic (fara cheltuiala de en-
ergie) si nici transformat n nimic (fara degajare de energie).
Ecuat ia matematic a a principiului 1 al termodinamicii sub forma (8.1)
sau (8.2) este valabil a atat pentru procesele cvasistatice c at si pentru cele
necvasistatice.
1.9 Capacitat ile calorice ale sistemelor termodinamice
Propriet at ile sistemelor termodinamice care se determina e numai din ecuat ia
energetic a de stare, e din ecuat iile termic a si energetic a aplicate concomitent
se numesc proprietat i calorice. Aceste propriet at i calorice sunt reprezen-
tate de capacitat ile calorice.
Capacitatea caloric a reprezint a cantitatea de c aldur a necesar a ridicarii tem-
peraturii unui sistem termodinamic cu un grad:
C
Q
T
[C]
SI
= J/K (1.9.1)
Observat ii
Deoarece cantitatea de caldur a Q este o funct ie de proces, atunci si capac-
itatea calorica C va depinde de tipul transformarii pe care o sufer a sistemul.
Valoarea lui C poate varia numeric n intervalul (, +).
Denit ia capacit at ii calorice este strans legat a de not iunea de termostat
foarte des utilizata n termodinamic a. Termostatul este caracterizat de o
capacitate calorica innita (C ) astfel nc at temperatura sa ram ane
constant a n timpul schimburilor de c adur a cu alte sisteme termodinamice.
21
Primul principiu al termodinamicii permite aarea expresiilor pentru diverse
capacit at i calorice, precum si stabilirea relat iilor de leg atur a dintre ele, daca
se cunosc ecuat iile de stare si energetic a ale sistemului. Fie un sistem simplu
ce este caracterizat prin ecuat ia de stare A = A(a, T) si de ecuat ia energetic a
U = U(a, T). Daca vom pleca de la ecuat ia principiului 1 al termodinamicii
Q = dU +L (1.9.2)
sau scrisa desfasurat
Q = (
U
T
)
a
dT + [(
U
a
)
T
+A]da (1.9.3)
se obt ine capacitatea caloric a C:
C
Q
dT
= (
U
T
)
a
+ [(
U
a
)
T
+A]
da
dT
(1.9.4)
Vom nota prin C
a
capacitatea caloric a denit a pentru cazul c and paramatrul
a este constant:
C
a
= (
U
T
)
a
(1.9.5)
si prin C
A
capacitatea caloric a denit a pentru cazul c and A este constant:
C
A
= (
U
T
)
a
+ [(
U
a
)
T
+A](
a
T
)
A
(1.9.6)
Dac a A = p si a = V , atunci diferent a dintre cele doua capacit at i calorice
C
p
C
V
va :
C
p
C
V
= [(
U
V
)
T
+p](
V
T
)
p
(1.9.7)
Observat ii
Pentru a calcula capacitatea calorica la volum constant C
V
este sucient
s a se cunoasca ecuat ia energetic a a sistemului; pentru a calcula ns a capac-
itatea calorica la presiune constant a C
p
si diferent a C
p
C
V
este necesar
s a se cunoasc a at at ecuat ia de stare c at si ecuat ia energetica a sistemului
termodinamic studiat.
22

In cazul unui sistem termodinamic simplu - gazul ideal, capacit at ile calorice
C
V
, C
p
precum si diferent a lor C
p
C
V
se calculeaz a plec and de la ecuat ia
Clapeyron-Mendeleev (7.6) si de la ecut ia energetica (7.9):
C
p
C
V
= R (1.9.8)
iar pentru = 1 kilomol se obt ine diferent antre capacit at ile calorice molare:
C
p
C
V
= R (relat ia Robert Mayer) (1.9.9)

In cazul unui sistem complex caracterizat de ecuat iile de stare A

i
= A
i
(a
1
, a
2
,
..., a
n
; T) si de ecuat ia energetic a U = U(a
1
, a
2
, ..., a
n
; T) (i = 1, 2, ..., n
reprezent and numarul parametrilor externi), capacitatea caloric a a sistemu-
lui are urm atoarea expresie:
C =
Q
dT
= (
U
T
)
a
1
,a
2
,...a
n
+

i
[(
U
a
i
)
a
1
,...;T
+A
i
]
da
i
dT
(1.9.10)
Plec and de la aceast a expresie se pot calcula capacitat ile calorice sub forma
C
a
1
,..,a
k
, C
A
1
,...,A
k
, etc.
1.10 Procese termodinamice fundamentale si ecuat iile
lor
Toate sistemele termodinamice (simple sau complexe) pot suferi trei tipuri
de transformari: izoterma (T = ct.), adiabatica (Q = 0) si politropa
(C = ct.). Un sistem simplu caracterizat prin parametrul extern a si fort a
generalizat a A conjugat a cu a poate suferi, n plus de cele trei transform ari,
nca dou a transformari: una caracterizata prin a = ct. si cealalta prin A = ct.
Dac a a = V = ct., atunci transformarea corespunz atoare este numit a izo-
cora; fort a generalizat a conjugat a cu V este presiunea p, iar transformarea
corespunz atoare lui p = ct este numit a izobara.
Cele cinci transformari (izoterma, adiabatic a, politropic a, izocor a, izobar a)
sunt considerate n termodinamic a ca ind principalele transform ari pe care
le poate suferi un sistem termodinamic simplu.
Pentru a determina ecuat iile de stare ale acestor transform ari, vom considera
un sistem termodinamic simplu (gazul perfect) caracterizat prin trei m arimi
23
p, V, T. Ecuat ia de stare a sistemului este, n acest caz, ecuat ia Clapeyron-
Mendeleev (7.6). Ecuat iile ce caracterizeaza transform arile izoterma, izocora
si izobar a se pot obt ine direct din ecuat ia de stare (7.6), far a a recurge la
principiul 1 al termodinamicii:
pV = ct. - ecuat ia izotermei
p = ct.T - ecuat ia izocorei
V = ct.T - ecuat ia izobarei
Pentru a determina ecuat iile transformarilor adiabatica si politropa se va uti-
liza principiul 1 al termodinamicii n forma (9.6) precum si ecuat ia energetica
de stare (avand n vedere denirea capacit at ii calorice).

Intr-o transformare politrop a C =

Q
dT
= ct., deci Q = CdT. Pentru un
sistem termodinamic simplu caracterizat prin parametrul extern a si fort a
generalizat a A, curba politrop a va caracterizat a de urm atoarea ecuat ie:
CdT = C
a
dT + [(U/a)
T
+A]da (1.10.1)
Utiliz and n continuare relat iile (9.8) si (9.9) vom obt ine ecuat ia politropei
n variabilele T si a:
dT +
C
A
C
a
C
a
C
(
T
a
)
A
da = 0 (C ,= C
a
) (1.10.2)
Pentru a obt ine ecuat ia politropei n variabilele a si A se va folosi ecuat ia de
stare a sistemului T = T(A, a) care se va diferent ia:
dT = (
T
A
)
a
dA + (
T
a
)
A
da (1.10.3)
si se va introduce n formula de mai sus si se va obt ine ecuat ia diferent iala a
politropei:
(
T
A
)
a
dA +
C
A
C
C
a
C
(
T
a
)
A
da = 0 (1.10.4)
Ecuat ia adiabatei se va obt ine din ecuat ia politropei impun andu-i condit ia
de denire a adiabatei, si anume, C = 0:
(
T
A
)
a
dA +(
T
a
)
A
da = 0 (1.10.5)
24
unde = C
A
/C
a
reprezint a indicele adiabatic.
Dac a sistemul simplu este un gaz perfect caracterizat prin a = V si A = p,
atunci expresiile diferent iale ale ecuat iilor politropei si adiabatei vor :
(
T
p
)
V
dp +
C
p
C
C
V
C
(
T
V
)
p
dV = 0 (1.10.6)
(
T
p
)
V
dp +
C
p
C
V
(
T
V
)
p
dV = 0 (1.10.7)
Pentru determinarea derivatelor part iale din ecuat iile de mai sus, se va uti-
liza ecuat ia de stare Clepeyron-Mendeleev, iar apoi se va face integrarea
obt in andu-se ecuat ia politropei:
pV
n
= ct. unde n =
C
p
C
C
V
C
este indicele politropei (1.10.8)
si ecuat ia adiabatei (ecuat ia Poisson):
pV

= ct. unde =
C
p
C
V
este indicele adiabatei (1.10.9)
Observat ii
Cpacit at ile calorice C
p
si C
V
ale unui gaz perfect nu depind de temper-
atur a si sunt constante, ca urmare, transform arile izobara si izocora sunt
transform ari politrope.
Transformarile cvasistatice pot reprezentate gracntr-un plan de coordo-
nate corespunz atoare. Cea mai utilizat a diagrama utilizat an termodinamic a
este diagrama lucrului mecanic reprezentat a n coordonatele V - abscisa si p -
ordonata. Un element de suprafat a din acest plan reprezinta lucrul mecanic.
Prin ecare punct al planului caracterizat prin valorile (V, p) se poate trasa
o singura izoterm a si o singura adiabat a.

Inclinarea acestor curbe fat a de
abscis a este: (
p
V
)
T
pentru izoterm a si (
p
V
)
S
pentru adiabat a. Pentru un gaz
perfect, relat ia matematica dintre cele doua nclinari este:
(
p
V
)
S
= (
p
V
)
T
(1.10.10)
Deoarece = C
p
/C
V
> 1, ntr-un plan (V,p) adiabata este mai nclinata fat a
de abscisa dec at izoterma (Fig. 5)
25
1.11 Principiul 2 al termodinamicii
Dac a principiul 1 al termodinamicii stabileste existent a energiei interne ca
funct ie univoc a de stare pentru orice sistem, principiul 2 al termodinamicii
stabileste, pentru toate sistemele aaten echilibru, existent a unei alte funct ii
univoce de stare - entropia - S.
Descoperirea principiului 2 al termodinamicii este legat a de studiul funcc
tion arii masinilor cu vapori. Acest studiu a fost facut prima data n anul
1824 de catre Carnot care a demonstrat ca randamentul masinilor termice ce
funct ioneaz a dup a ciclul propus de el (ciclul Carnot) nu depinde de natura
substant ei ce descrie ciclul. Ulterior, Clausius si Thomson au dat o noua
demonstrat ie teoremei lui Carnot stabilind astfel bazele principului 2 al ter-
modinamicii.
Principiul 2 al termodinamicii si are originea, la fel ca si principul 1, n
generalizarea faptelor experimentale care au condus la stabilirea unor legi
ce guverneaza transformarea caldurii n lucru mecanic si a lucru-
lui mecanic n caldura. Din denit ia c aldurii si a lucrului mecanic (vezi
sect iunea 6) cele dou a forme de transfer de energie nu sunt echivalente: n
timp ce lucrul mecanic L poate servi la cresterea oricarei forme de energie,
c aldura poate servi numai la cresterea energiei interne a sistemului (f ara a
transformat a n lucru mecanic). Experient a ne arata c a, dac a fenomenul
de transformare a lucrului n c aldur a se poate limita numai la schimbarea
st arii termodinamice a unui singur corp (celui care primeste caldura - sursa
rece), transformarea c aldurii n lucru implica at at r acirea sursei calde cat
si modicarea starii termodinamice a altor corpuri participante la transfor-
mare: agentul motor n cazul unei transform ari deschise, sau alte corpuri n
cazul unei transformari nchise.
Se numeste compensat ie schimbarea st arii uidului motor (pentru trans-
formarea deschis a) sau transferul unei p art i din c aldura prin intermediul u-
idului motor altor corpuri si transformarea st arii lor termodinamice (pentru
transformarea inchis a a c aldurii n lucru mecanic). Datele experimentale
arata ca nici un joule de caldura nu poate transformat n lucru
mecanic fara compensat ie, n timp ce, lucrul mecanic se transforma
total si fara nici o compensat ie n caldura.
26
Se numeste perpetuum mobile de spet a a doua un dispozitiv care poate
transforma periodic toat a caldura n lucru mecanic, f ar a compensat ie. Punc-
tul de plecare n enunt ul principiului 2 al termodinamicii se refer a tocmai la
imposibilitatea construirii unui astfel de dispozitiv.
Cu alte cuvinte, dac a c aldura este transformat a n lucru, ntr-o transformare
ciclic a de exemplu, atunci sistemul va efectua un lucru mecanic L pe baza
c aldurii Q
1
primit a, cu respectarea inegalitat ii Q
1
> L; daca lucrul L este
transformat n c aldura Q
1
, atunci acest proces are loc ntotdeauna cu re-
spectarea egalit at ii L = Q
1
. Asa cum se va arata mai departe, inegalitatea
Q
1
> L conduce, pentru sistemele aate la echilibru, la existent a tempera-
turii termodinamice precum si a unei noi funct ii de stare, entropia.
Principiul 2 al termodinamicii exprima existent a entropiei pentru
toate sistemele aate n stare de echilibru precum si cresterea ei n
toate transformarile suferite de sistemele termodinamice complet
sau adiabatic izolate.
Pentru a obt ine expresia matematica a principuilui 2 al termodinamicii vom
considera acest principiu separat pentru transformarile echilibrate c at si pen-
tru cele aate n afara echilibrului. Conform enunt ului principiului 2 natura
admite acele transform ari n care conversia c aldurii n lucru are loc prin
compensat ie. Aceasta conduce la divizarea tuturor transformarilor suferite
de un sistem izolat n dou a categorii: transform ari reversibile si transform ari
ireversibile.
Se spune ca transformarea unui sistem care trece dintr-o stare 1 ntr-o stare
2 este reversibila dac a transformarea invers a a sistemului din starea 2 n
starea 1 se poate efectua far a modic ari ale corpurilor exterioare. Daca
trecerea sistemului din starea 2 n starea 1 are nsa loc cu schimb ari ale starii
corpurilor exterioare atunci transformarea se numeste ireversibila. Deci, se
poate arma c a toate transform arile cvasistatice sunt transformari reversibile,
si toate transform arile necvasistatice sunt transformari ireversibile.
27
1.12 Principiul 2 al termodinamicii pentru procesele
reversibile
Plec and de la enunt ul principului 2 sub forma imposibilit at ii existent ei unui
perpetuum mobile de spet a a doua se poate stabili c a, n vecin atatea st arilor
de echilibru ale unui sistem termodinamic supus unor transformari reversibile
exist a st ari care nu pot atinse printr-o transformare adiabatic a (principiul
inaccesibilitat ii adiabatice a lui Carath eodory).
Fie un sistem ce trece din starea 1 n starea 2 prin st ari de echilibru; pe baza
c aldurii primite Q > 0 sistemul va efectua un lucru L care respect a ecuat ia
principiului 1 al termodinamicii:
Q = dU +L (1.12.1)
Vom admite c a sistemul poate sa revin a din starea 2 n starea 1 pe cale adia-
batic a efectu and un lucru L
1
care respect a de asemenea ecuat ia principiului
1:
0 = dU +L
1
(1.12.2)
Dac a vom suma ultimele doua ecuat ii membru cu membru, vom obt ine:
Q = L +L
1
> 0 (1.12.3)
din care tragem concluzia ca, n toate transformarile ciclice lucrul mecanic
este obt inut ca urmare a transform arii necompensate a c aldurii. Dar, con-
form principiului 2 al termodinamicii o astfel de transformare este imposibil a
si deci, starea 1 nu poate atins a pe cale adiabatic a plec and din starea 2.
Dac a Q < 0 la trecerea (prin st ari de echilibru) din starea 1 n starea 2,
atunci, presupunand posibil returul adiabatic din 2 n 1, vom obt ine pentru
transformarea ciclic a urm atoarea ecuat ie:
Q = L +L
1
< 0 (1.12.4)
Aceast a egalitate ne arat a c a, n timpul unei transformari ciclice, sistemul
cedeaz a o cantitate de c aldura Q pe baza lucrului efectuat asupra sistemu-
lui. O astfel de transformare nu este n contradict ie cu principiul 2 si nu este
deci posibila decat pentru un retur nestatic, adiabatic 2 1. Dac a returul ar
28
echilibrat atunci se ajunge n situat ia anterioar a care nu poate realizat a.
Sensul zic al principiului inaccesibilitat ii adiabatice a lui Carath eodory
const a n aceea c a, pentru ecare sistem aat n stare de echilibru exist a o
nou a funct ie de stare = (a
1
, a
2
, ...., a
n
; t) care nu variaza n transformarile
adiabatice echilibrate si care a primit denumirea de entropie empirica.
Astfel, starea 1 este caracterizat a prin funct ia
1
iar starea 2 prin funct ia
2
.
Pentru transformarile adiabatice reversibile (echilibrate) aceast a funct ie nu
variaz a, deci, d = 0 pentru Q = 0.
At at Q c at si d sunt forme diferent iale liniare n diferent ialele totale de ace-
leasi variabile independente si se anuleaz a simultan, deci sunt proport ionale
ntre ele:
Q = d (1.12.5)
unde = (a
1
, a
2
, ...a
n
; t) se numeste factor integrant pentru Q:
Q/ = d (1.12.6)
Se poate demonstra c a printre factorii integrant i exist a unul care depinde
numai de temperatur a empiric a t a sistemului: = (t). Aceast a funct ie
(t) ia o anumit a valoare absolut a pentru ecare stare a sistemului; notand
(t) = T, vom obt ine:
Q/T = dS expresia matematic a a principiului 2 pentru procese reversibile
(1.12.7)
unde funct ia S denit a prin ecuat ia (11.7 ) se numeste entropia abso-
luta, iar temperatura T independent a de alegerea substant ei termometrice
se numeste temperatura termodinamica.
S a enumeram cateva proprietat i ele entropiei absolute:
1. Entropia absoluta S este o funct ie de stare si dS este o
diferent ial a totala exact a, iar:
_
dS = 0 inegalitatea lui Clausius (1.12.8)
reprezint a ecuat ia integrala a celui de-al doilea principiu pentru
transform ari ciclice reversibile.
29
2.

In procesele cvasistatice si adiabatice entropia absoluta se
conserv a (S = ct, dS = 0).
3. Entropia absoluta este o funct ie de stare aditiv a, adica pentru
mai multe subsisteme N se obt ine:
S =
N

k=1
S
k
(1.12.9)
4. Entropia este denit a numai pan a la o constant a aditiv a S
o
,
care nu poate determinata n cadrul principiului al doilea al
termodinamicii. Variat ia entropiei ntre dou a st ari este nsa bine
denit a:
S
2
S
1
=
_
2
1
Q
T
(1.12.10)
Pentru caracterizarea st arii de nc alzire a unui sistem a fost utilizat a p ana
acum temperatura empiric a t care se determin a prin variat ia unui parametru
oarecare (volumul de exemplu) al unei substant e terometrice oarecare (mer-
cur, alcool, etc.). Au fost alese dou a puncte xe 0
o
C si 100
o
C si s-a constatat
c a indicat iile termometrelor depindeau de corpul termometric ales.
Principiul 2 al termodinamicii nl atur a acest neajuns permit and stabilirea
unei scari termodinamice n care temperatura s a nu depind a de alegerea
substant ei termometrice; aceasta temperatura a fost numit a temperatura
absoluta. Deoarece factorul integrant (t) al caldurii elementare nu depinde
dec at de temperatura empirica, acest factor a fost ales pentru masurarea tem-
peraturii termodinamice absolute T.

In scara Celsius, temperatura de zero absolut corespunde temperaturii em-

pirice t = 273.15
o
C. Aleg and diferent a de temperatur a de 100
o
ntre tem-
peraturile corespunz atoare punctelor xe , temperatura termodinamic a coin-
cide cu temperatura masurata cu termometrul cu gaz perfect n scara Kelvin.
1.13 Ecuat ia fundamentala a termodinamicii
pentru procesele reversibile
Conform principiului 2 al termodinamicii pentru procesele reversibile Q =
TdS.

Inlocuind aceast a expresie n ecuat ia principiului 1 al termodinamicii
30
Q = dU +

i
A
i
da
i
se va obt ine ecuat ia fundamentala a termodinamicii
pentru procesele reversibile:
TdS = dU +

i
A
i
da
i
(1.13.1)
Plec and de la aceasta ecuat ie se poate face analiza tuturor transform arilor
reversibile suferite de sistemele termodinamice cu un numar constant de par-
ticule. Asa cum am vazut deja (sect iunea 7) calculul diferitelor m arimi nece-
sit a cunoasterea atat a ecuat iei de stare a sistemului cat si a ecuat iei calorice.
Ecuat ia (12.1) permite stabilirea unei relat ii diferent iale ntre aceste ecuat ii
care face inutil a, n anumite cazuri, cunoasterea ecuat iei calorice. Plec and
de la ecuat ia fundamentala a termodinamicii (12.1), se obt ine:
dS =
dU +

A
i
da
i
T =
1
T
(U
T)
a
i
dT +

i
[(
U
a
i
)
a
n
,T
+A
i
]da
i
(1.13.2)
De aici rezult a derivatele part iale ale entropiei:
(
S
T
)
a
i
=
1
T
(
U
T
)
a
i
, (
S
a
i
)
a
n
,T
=
1
T
[(
U
a
i
)
a
n
,T
+A
i
] (1.13.3)
Dac a se t ine cont de faptul ca dS este o diferent iala totala exact a, deci

2
S
aT
=

2
S
Ta
se va obt ine ecuat ia diferent ial a care leaga ecuat ia de stare de
cea calorica:
T(
A
i
T
)
a
i
= (
U
a
i
)
T
+A
i
(1.13.4)
1.14 Calculul entropiei
Conform ecuat iei fundamentale (12.1) variat ia entropiei unui sistem la tre-
cerea dintr-o stare de echilibru n alt a stare de echilibru este:
S
2
S
1
=
_
2
1
dU +

i
A
i
da
i
T
(1.14.1)
Pentru a calcula diferent a S
2
S
1
este necesar sa se cunoasc a atat ecuat ia de
stare A
i
= A
i
(a
1
, a
2
, ....a
n
; T) c at si ecuat ia caloric a U = U(a
1
, a
2
, ...a
n
; T)
(i = 1, 2, 3, ...n). Totusi, dac a vom utiliza ecuat ia diferent ial a (12.4) care
31
leag a ntre ele cele dou a ecuat ii, vom obt ine:
S
2
S
1
=
_
2
1
(U/T)
a
i
dT +

i
[(U/a
i
)
T,a
n
+A
i
]da
i
T
=
_
2
1
C
a
1
,...,a
n
dT
T
+

i
_
2
1
(
A
i
T
)
a
i
da
i
(1.14.2)
de unde se observa c a, pentru a a g asi variat ia entropiei este sucient s a se
cunoasc a ecuat ia de stare si variat ia energiei interne n funct ie de tempera-
tur a.

In cazul unui sistem simplu supus la o presiune p constant a de exemplu,

ecuat ia (13.2) devine:
S
2
S
1
=
_
2
1
C
V
dT
T
+
_
2
1
(
p
T
)
V
dV (1.14.3)
Sistemul simplu este guvernat de ecuat ia de stare Mendeleev-Clapeyron, deci
(p/T) = R/V iar C
V
= ct.. Variat ia entropiei pentru un mol de gaz se
poate scrie atunci:
S
2
S
1
= C
V
ln
T
2
T
1
+Rln
V
2
V
1
= C
V
ln
T
2
T
1
+Rln
v
2
v
1
(1.14.4)
unde v
2
= V
2
/N si v
1
= V
1
/N reprezint a volumul pe particula de gaz n
starea nala respectiv init iala.
Vom nota cu S
o
= S
1
(T
1
, V
1
) C
V
lnT
1
Rlnv
1
constanta de integrare, iar
entropia unei stari de echilibru pentru moli de gaz, va o funct ie de stare
ce se poate exprima n funct ie de numarul de particule N ( = N/N
A
), de
temperatura T si de volumul V :
S = C
V
lnT +Rln(V/N) +S
o
(1.14.5)
32
Observat ii

In cazul unui amestec de gaze perfecte, entropia amestecului
se poate calcula pe baza teoremei lui Gibbs: entropia unui
amestec gazos este egala cu suma entropiilor gazelor cal-
culate n cazul n care ecare componenta ar ocupa sin-
gura volumul amestecului, la temperatura acestuia.
Exemplu: Fie doua gaze caracterizate prin
1
= N
1
/N
A
, C
V
1
,
V
1
, T si respectiv
2
= N
2
/N
A
, C
V
2
, V
2
si aceeasi temperatura T.

In urma amestecului izoterm al celor dou a gaze, variat ia entropiei

se poate determina utilizand ecuat ia (13.5) si teorema lui Gibbs,
obt in andu-se:
S =
1
Rln[(V
1
+V
2
)/V
1
] +
2
Rln[(V
1
+V
2
)/V
2
] (1.14.6)

In cazul particular n care

1
=
2
= = N/N
A
si V
1
= V
2
= V ,
variat ia entropiei va avea urmatoarea expresie:
S = 2Rln2 = 2k
B
Nln2 (1.14.7)
Relat iile (13.6) si (13.7) ne arat a c a variat ia entropiei unui amestec
de gaze perfecte depinde n mod unic de congurat ia sistemului
si de num arul de moli, si nu depinde de natura gazelor.
Entropia, funct ia de stare a carui existent a este stabilit a de
principiul 2 al termodinamicii nu este o m arime zic a evident a: se
poate calcula dar nu se poate m asura direct asa cum se m asoar a
de exemplu temperatura sau volumul. Sensul zic al entropiei
poate pus n evident a atat prin analiza proceselor reversibile
c at si a celor ireversibile. Studiul proceselor ireversibile permite
stabilirea unui sens mai profund al entropiei: acela ca, variat ia
de entropie constituie o masura a ireversibilitat ii transformarilor
unui sistem izolat si caracterizeaza sensul n care evolueaza trans-
formarile naturale suferite de un astfel de sistem.
33
Pornind de la analiza proceselor reversibile s-a stabilit diferent iala entropiei
ca ind o diferent ial a totala exact a:
dS =
Q
T
(1.14.8)
unde Q nu este, conform proncipiului 1 al termodinamicii, o diferent ial a to-
tal a. Sensul zic al acestei armat ii este acela ca, pentru a trece dintr-o stare
n alta este necesar a o cantitate de c aldura Q care depinde de drumul urmat
de sistem. Conform principiului 2 al termodinamicii, variat ia entropiei S
este ns a aceeasi, indiferent de drumul urmat de sistem la trecerea dintr-o
stare n alta. Aceasta conduce la existent a unei funct ii de stare univoce care
a fost numita entropie.
Un sens mai profund al entropiei este pus n evident a de zica statistic a
care stabileste c a entropia S a unui sistem ntr-o stare dat a caracterizeaz a
probabilitatea acelei stari:
S = k
B
lnW principiul lui Boltzmann (1.14.9)
unde k
B
- constanta Boltzmann; W - probabilitatea termodinamica a starii,
determinat a de num arul de microst ari care realizeaz a macrostarea dat a. Car-
acterul unilateral de variat ie a entropiei unui sistem izolat este determinat
de trecerea sitemului dintr-o stare mai put in probabil a ntr-o stare mai prob-
abil a.
1.15 Principiul 2 al termodinamicii pentru transformari
ireversibile
Pentru a formula principiul 2 al termodinamicii pentru cazul proceselor ire-
versibile vom considera doua st ari de echilibru 1 si 2 ale unui sistem (Fig.6).
S a presupunem ca sistemul trece din starea 1 n starea 2 prin st ari interme-
diare aate n afara echilibrului (reprezentate prin linia punctata din Fig.6).
Conform principiului 1 al termodinamicii se poate scrie relat ia dintre c aldura
primit a de sistem Q
irev
si lucrul mecanic L
irev
efectuat:
Q
irev
= dU +L
irev
(1.15.1)
34
Dac a sistemul trece din starea 1 n starea 2 prin stari de echilibru (linia
continua din Fig.6) atunci, ntre c aldura primit a Q si lucrul efectuat L
avem relat ia:
Q = dU +L (1.15.2)
Substituind relat ia (14.2) n (14.1) vom obt ine, pentru o transformare nchis a
urm atoarea expresie:
Q
irev
Q = L
irev
L (1.15.3)
S a analiz am aceasta diferent a:
1. Aceast a diferent a nu poate nul a pentru ca, aceasta ar
nsemna c a transformarea ireversibila se poate realiza si sub forma
unei transformari reversibile (Q
irev
= Q si L
irev
= L).
2. Diferent a (14.3) nu poate nici pozitiv a pentru ca, aceasta
ar nsemna ca n timpul unei transformari nchise sistemul sa
efectueze un lucru L
irev
L > 0 pe baza unei singure surse
calde Q
irev
Q > 0 far a nici o compensat ie.
3. Diferent a poate ns a negativa Q
irev
Q < 0. Aceasta
nseamn a ca, n transformarea inversa spre starea init ial a, o parte
din c aldura QQ
irev
> 0 este furnizat a sursei de c aldura si se
efectueaz a un lucru mecanic L L
irev
> 0.

In concluzie se poate scrie:

Q > Q
irev
(1.15.4)
L > L
irev
(1.15.5)
Deoarece Q = TdS, relat ia (14.4) se va scrie:
dS >
Q
irev
T
(1.15.6)
S
2
S
1
>
_
2
1
Q
irev
T
(1.15.7)
Din ultimele dou a relat ii se pot trage urmatoarele concluzii:
35
1. Dac a un sistem trece dintr-o stare n alta pe cale adiabatic a
echilibrat a (Q = TdS = 0), atunci este imposibil de realizat tre-
cerea sistemului pe cale adiabatica n afara echilibrului (Q
irev
=
0, dS > 0) si invers.
2. Dac a sistemul sufer a o transformare adiabatic a n afara echili-
brului (Q
irev
= 0), atunci dS > 0 si S
2
S
1
> 0, adic a sistemul
va trece ntr-o stare cu o entropie mai mare: n transformarile
adiabatice efectuaten afara echilibrului (ireversibile) en-
tropia sistemului va creste. Aceasta propozit ie referitoare
la cresterea entropiei unui sistem izolat adiabatic ce parcurge o
transformare ireversibila, reprezint a principiul 2 al termodinami-
cii pentru procesele ireversibile.
Ecuat ia fundamentala si inegalitatea fundamentala a termodinami-
cii se pot scrie acum sub forma:
T dS dU +

i
A
i
da
i
(1.15.8)
unde semnul de egalitate caracterizeaza procesele reversibile, iar cel de ine-
galitate se refer a la cele ireversibile. Toate aplicat iile termodinamicii sunt
bazate pe aceast a ecuat ie fundamental a si inegalitate fundamental a.
O aplicat ie a principiului 2 al termodinamicii o reprezinta funct ionarea
masinilor termice. Randamentul al unei masini termice este denit ca
raportul dintre lucrul mecanic L produs de masin a n timpul unui ciclu si
cantitatea de caldur a Q
1
primit a de masin a pe ciclu:
=
L
Q
1
(1.15.9)
Conform principiului 1 al termodinamicii
L =
_
Q = Q
1
[Q
2
[ (1.15.10)
unde Q
2
reprezint a cantitatea de caldura cedat a de sistem exteriorului. T in and
cont de aceasta ultim a relat ie, expresia genera a a randamentului va deveni:
36
=
_
TdS
(
_
TdS)
dS>0
=
Q
1
[Q
2
[
Q
1
(1.15.11)
Observat ii
Dac a masina termica funct ioneaz a dup a ciclul reversibil Carnot (dou a
izoterme, doua izobare - Fig.7), atunci randamentul masinii depinde numai
de temperaturile surselor de c aldur a T
1
(sursa calda) respectiv T
2
(sursa rece)
si nu depinde de natura substant ei utilizate (TeoremaluiCarnot sau prima
teorem a Carnot).
Fig. cu diagrama ciclului Carnot

C
=
Q
1
[Q
2
[
Q
1
=
T
1
(S
2
S
1
) T
2
(S
2
S
1
)
T
1
(S
2
S
1
)
=
T
1
T
2
T
1
= 1
T
2
T
1
(1.15.12)
Randamentul unei masini termice ce funct ioneaz a dupa ciclul Carnot (re-
versibil) este cel mai ridicat, n comparat ie cu masinile termice reale ce
funct ioneaz a sub aceeasi diferent a de temperatura, dar dup a un ciclu ire-
versibil (a doua teorem a Carnot):

irev
=
L
irev
Q
1
<
rev
=
L
rev
Q
1
(1.15.13)
1.16 Principiul 3 al termodinamicii (teorema termica
a lui Nernst)
Teorema termic a a lui Nernst se bazeaza pe rezultatele experimentale referi-
toare la propriet at ile corpurilor la joas a temperatura.

In vecinatatea lui 0
o
K, entropia unui sistem termodinamic aat n
stare de echilibru este constanta (nu mai variaza), ind indepen-
denta de variat ia aricarui parametru de stare.
lim
T0K
S = 0 sau lim
T0K
S = S
o
= ct. (1.16.1)
37
Obsevat ii
Teorema lui Nernst nu xeaza valoarea constantei S
o
.
Formularea lui Planck completeaz a principiul 3 al termodinamicii xand
valoarea constantei: S
o
= 0 lim
T0K
S = S
o
= 0.
Consecint e ale principiului 3 al termodinamicii
1. imposibilitatea atingerii de c atre sistem a temperaturii zero absolut; nici
un sistem termodinamic nu poate r acit p an a la 0K print-un num ar nit
de transform ari: detent ie adiabatica - n cursul c areia sistemul se r acest e,
compresie izoterma - n cursul c areia entropia scade, pentru c a, atunci cand
T 0K entropia va deveni constanta (S = ct), nu mai variaz a, astfel nc at
starea S = 0 este imposibil de atins.
2. coecientul de dilatare si respectiv coeceintul de elasticitate devin
nuli atunci cand T 0.
[
T=0K
= lim
T0K
(
p
T
)
V
= 0 (1.16.2)
[
T=0K
= lim
T0K
(
V
T
)
p
= 0
3. capacit at ile termice devin zero atunci cand T 0K.
C[
T0K
=
Q
dT
= 0
C
V
[
T0K
= T(
S
T
)
V
= 0 (1.16.3)
C
p
[
T0K
= T(
S
T
)
p
= 0
1.17 Metodele de studiu ale termodinamicii
Studiul fenomenelor zice din punct de vedere termodinamic se bazeaz a pe
principiile termodinamicii. Aplicarea acestor principii n rezolvarea proble-
melor zice se face prin dou a procedee:
38
metoda transformarilor inchise (metoda ciclurilor)
metoda potent ialelor termodinamice (metoda funct iilor caracteristice)
Metoda ciclurilor const a n stabilirea unei legi determinate ce guverneaz a
un fenomen consider and un ciclu reversibil, si aplicand acestui ciclu ecuat ia
primului principiu si celui de-al doilea principiu al termodinamicii:
_
Q = L ;
_
Q
T
= 0 (1.17.1)
Aceast a metod a poate rezolva multe probleme, dar poate prezenta si se-
rioase inconveniente av and n vedere ca rezolvarea depinde de ciclul ales.
Actualmente, metoda folosit a n termodinamica este metoda potent ialelor
termodinamice.
Metoda potent ialelor termodonamice a fost dezvoltat a de Gibbs, se bazeaza
pe ecuat ia fundamentala a termodinamicii
TdS = dU +

i
A
i
da
i
(1.17.2)
si permite introducerea anumitor funct ii de stare numite potent iale termod-
inamice. Variat ia acestor funct ii odat a cu schimbarea st arii sistemului este
o diferent iala total a exact a din punct de vedere matematic. Metoda poten-
t ialelor termodinamice consta n utilizarea propriet at ilor acestor diferent iale
totale pentru a obt ine ecuat iile necesare analizei fenomenului studiat.
Caracteristici si exemple de potent iale termodinamice
1. derivata lor n raport cu o coordonat a generalizat a este o fort a
generalizat a
2. atunci c and valoarea potent ialului termodinamic este minima,
sistemul se aa n stare de echilibru termodinamic
3. variat ia acestor funct ii este o diferent iala total a exact a

In cazul sistemelor simple se pot deni urmatoarele potent iale termodinami-

ce:
Energia interna U = U(S, V )
39
dU = QpdV = TdS pdV (1.17.3)
Din punct de vedere matematic diferent iala energiei interne se poate scrie:
dU =
_
U
S
_
V
dS +
_
U
V
_
S
dV (1.17.4)
Compar and ntre ele ultimele dou a expresii ale energiei interne se va obt ine
expresia temperaturii si respectiv a presiunii ca fort e generalizate n funct ie
de derivatele part iale ale energiei interne la coordonatele generalizate (S , V ):
T =
_
U
S
_
V
p =
_
U
V
_
S
(1.17.5)
Energia libera F = U TS = F(V, T)
dF = dU TdS SdT = pdV SdT (1.17.6)
Din punct de vedere matematic diferent iala energiei libere se poate scrie:
dF =
_
F
V
_
T
dV +
_
F
T
_
V
dT (1.17.7)
Compar and ntre ele ultimele doua expresii ale energiei libere se va obt ine
expresia entropiei si respectiv a presiunii ca fort e generalizate n funct ie de
derivatele part iale ale energiei libere la coordonatele generalizate (T , V ):
S =
_
F
T
_
V
; p =
_
F
V
_
T
(1.17.8)
Entalpia H = U +pV = H(S, p)
dH = dU +pdV +V dp = TdS +V dp (1.17.9)
Din punct de vedere matematic diferent iala entalpiei se paote scrie:
dH =
_
H
S
_
p
dS +
_
H
p
_
S
dP (1.17.10)
40
Compar and ntre ele ultimele dou a expresii ale entalpiei se va obt ine expre-
sia temperaturii si respectiv a volumului ca fort e generalizate n funct ie de
derivatele part iale ale entalpiei la coordonatele generalizate (S , p):
T =
_
H
S
_
p
; V =
_
H
p
_
S
(1.17.11)
Entalpia libera sau potent ial Gibbs G = HTS = U +pV TS = G(p, T)
dG = V dp SdT (1.17.12)
Din punct de vedere matematic diferent iala entalpiei libere se poate scrie:
dG =
_
G
p
_
T
dp +
_
G
T
_
p
dT (1.17.13)
Compar and ntre ele ultimele dou a expresii ale entalpiei libere se va obt ine
expresia volumului si respectiv a entropiei ca fort e generalizate n funct ie de
derivatele part iale ale entalpiei libere la coordonatele generalizate (p , T):
V =
_
G
p
_
T
; S =
_
G
T
_
p
(1.17.14)
Pentru o funct ie f de variabile x si y care este diferent ial a total a exacta se
poate scrie urm atoarea egalitate:

2
f
xy
=

2
f
yx
(1.17.15)
adic a, dac a se face derivata part iala la x si apoi la y rezultatul obt inut
este egal cu rezultatul obt inut atunci c and facem derivata la y si apoi la
x. Aplic and aceast a proprietate matematic a potent ialelor termodinamice U,
F, H si G, si tin and cont de variabilele lor vom obt ine urm atoarele ecuat ii:
_
T
V
_
S
=
_
p
S
_
V
_
S
V
_
T
=
_
p
T
_
V
(1.17.16)
41
_
T
p
_
S
=
_
V
S
_
p
_
S
p
_
T
=
_
V
T
_
p
Aceste ecuat ii stabilesc niste relat ii ntre propriet at ile sistemului termodi-
namic, iar metoda potent ialelor termodinamice const a tocmai n utilizarea
acestot ecuat ii cunoscute sub numele de relat iile lui Maxwell, relat ii ce asigura
cunoastrea complet a a propriet at ilor termodinamice ale sistemului studiat.
Potent ialele termodinamice se determina e experimental e cu ajutorul
zicii statistice si apoi, cu ajutorul relat iilor termodinamice obt inute se de-
termin a ecuat iile de stare si respectiv energetic a precum si alte proprietat i
termodinamice. Aceasta ne demonstreaz a leg atura organica care exista ntre
termodinamic a si zica statistic a. Si una si cealalta au acelasi obiect de
studiu, dar studiul nsusi este efectuat plec and din pozit ii diferite. Pentru un
studiu complet al propriet at ilor unui sistem zic este necesar s a se utilizeze
at at metodele termodinamicii cat si ale zicii statistice.
1.18 Condit ii generale de echilibru termodinamic si de
stabilitate
Ecuat ia fundamentala a termodinamicii pentru procesele reversibile TdS =
dU + pdV permite introducerea potent ialelor termodinamice cu ajutorul
c arora se poate studia comportamentul sistemelor termodinamice n pro-
cesele reversibile.
Cu ajutorul inegalitat ii fundamentale TdS > dU +pdV , valabila pentru pro-
cesele ireversibile, si cu ajutorul potent ialelor termodinamice introduse se
pot stabili condit iile generale de echilibru termodinamic si de stabilitate pen-
tru diverse sisteme. Din punct de vedere al termodinamicii aceste condit ii
sunt suciente, dar se poate demonstra ca sunt n mod egal si necesare. Teo-
ria echilibrului termodinamic a fost dezvoltat a de c atre Gibbs n maniera
mecanicii statistice a lui Lagrange.
Sistem termodinamic izolat (U = ct, V = ct, N = ct) Pentru un astfel de
sistem, din inegalitatea fundamental a a termodinamicii pentru transform ari
42
nestatice (n afara echilibrului) TdS > dU + pdV se obt ine c a dS > 0,
adic a, n transformarile nestatice entropia unui sistem izolat creste. Dup a ce
sistemul ajunge n stare de echilibru stabil entropia sa va maxima. Valoarea
maxima a entropiei este condit ia generala de echilibru stabil pentru un sistem
izolat. Matematic, aceasta armat ie se poate scrie sub forma:
S = 0 asigura condit ia general a de echilibru

2
S < 0 asigura condit ia general a de stabilitate a echilib. (1.18.1)
Sistem termodinamic izolat termic, la volum constant (T = ct., V = ct., N =
ct.) Pentru un astfel de sistem, din inegalitatea fundamentala a termodinam-
icii pentru transform ari nestatice scris a cu ajutorul energiei libere dF <
SdT pdV se obt ine c a dF < 0, adica, n transformarile nestatice energia
libera a unui sistem izolat termic, sub volum constant, descreste. Dupa ce
sistemul ajunge n stare de echilibru stabil energia liber a va minima. Val-
oarea minima a energiei libere este condit ia generala de echilibru stabil pentru
un sistem izolat termic, la volum constant. Matematic, aceast a armat ie se
poate scrie sub forma:
F = 0 asigura condit ia general a de echilibru

2
F > 0 asigura condit ia general a de stabilitate a echilib. (1.18.2)
Sistem termodinamic izolat termic, la presiune constanta (T = ct., p =
ct., N = ct.) Pentru un astfel de sistem, din inegalitatea fundamentala a ter-
modinamicii pentru transformari nestatice scrisa cu ajutorul entalpiei libere
(potent ial Gibbs) dG < SdT + V dp se obt ine c a dG < 0, adic a, n trans-
formarile nestatice entalpia libera a unui sistem izolat termic, sub presiune
constant, descreste. Dup a ce sistemul ajunge n stare de echilibru stabil en-
talpia libera va minim a. Valoarea minima a entalpiei libere este condit ia
generala de echilibru stabil pentru un sistem izolat termic, la presiune con-
stanta. Matematic, aceasta armat ie se poate scrie sub forma:
G = 0 asigura condit ia general a de echilibru

2
G > 0 asigura condit ia general a de stabilitate a echilib. (1.18.3)
Sistem termodinamic izolat entropic, la presiune constanta (S = ct., p =
ct., N = ct.) Pentru un astfel de sistem, inegalitatea fundamentala a ter-
modinamicii pentru transform ari nestatice scris a cu ajutorul entalpiei este
43
dH < 0), adica, n transformarile nestatice entalpia a unui sistem izolat en-
tropic, sub presiune constanta, descreste. Dup a ce sistemul ajunge n stare
de echilibru stabil entalpia va minima. Valoarea minima a entalpiei este
condit ia generala de echilibru stabil pentru un sistem izolat entropic, la pre-
siune constanta. Matematic, aceasta armat ie se poate scrie sub forma:
H = 0 asigura condit ia general a de echilibru

2
H > 0 asigur a condit ia generala de stabilitate a echilib. (1.18.4)
Sistem termodinamic izolat entropic, la volum constant (S = ct., V =
ct., N = ct.) Pentru un astfel de sistem, inegalitatea fundamental a a termod-
inamicii pentru transformari nestatice scris a cu ajutorul energiei interne este
dU < 0), adic a, n transformarile nestatice energia interna a unui sistem
izolat entropic, sub volum constant, descreste. Dup a ce sistemul ajunge n
stare de echilibru stabil energia intern a va minim a. Valoarea minima a
energiei interne este condit ia generala de echilibru stabil pentru un sistem
izolat entropic, la volum constant. Matematic, aceast a armat ie se poate
scrie sub forma:
U = 0 asigura condit ia general a de echilibru

2
U > 0 asigura condit ia general a de stabilitate a echilib. (1.18.5)
Deci, se poate concluziona c a, atingerea starii de echilibru stabil pentru
un sistem termodinamic aat n condit ii determinate, are loc atunci c and
potent ialele termodinamice ating un minim n cursul unei transform ari ne-
statice.
1.19 Termodinamica radiat iei electromagnetice de e-
chilibru
Radiat ia electromagnetic a este un sistem termodinamic alcatuit dintr-un
c amp electromagnetic care se propag a sub forma de unde electromagneti-
ce. Dac a se considera emisia si absorbt ia radiat iei electromagnetice de c atre
corp ca av and loc prin procese de echilibru termodinamic ntre corp si camp,
atunci radiat ia se numeste radiat ie termica de echilibru.
Termodinamica clasica studiaza radiat ia de echilibru numai din punct de
vedere energetic, far a a t ine cont de mecanismul de emisie-absorbt ie al radiat iei
44
termice. Parametrii termodinamici de stare care caracterizeaz a radiat ia ter-
mic a sunt (p, V, T).
Pentru a determina ecuat ia caloric a de stare a radiat iei termice se va t ine
cont de doua rezultate experimentale:
legea lui Joule (u/V )
T
= 0 (unde u = U/V - reprezint a
densitatea volumic a a energiei interne
relat ia dintre presiune si densitatea volumica p = u(T)/3
precum si de relat ia de legatur a dintre ecuat ia de stare si ecuat ia caloric a de
stare pentru un sistem simplu
T
_
p
T
_
V
=
_
U
V
_
T
+p (1.19.1)
_
U
V
_
T
= T
_
p
T
_
V
p (1.19.2)
iar
_
p
T
_
V
=

T
_
u(T)
3
_
=
1
3
du(T)
dT
(1.19.3)

In urma efectu arii calculelor se ajunge la legea Stefan-Boltzmann u(T) = T

4
unde = 7.64 10
16
JK
4
m
3
reprezint a constanta Stefan-Boltzmann, iar
ecuat ia caloric a de stare si respectiv termic a de stare vor avea forma:
U(V, T) = T
4
V ecuat ia caloric a de stare
(1.19.4)
p =
T
4
3
ecuat ia termic a de stare
Expresia entropiei pentru radiat ia termic a se obt ine plecand de la ecuat ia
fundamental a a termodinamicii pentru procese statice, dS = (dU +pdV ) /T.
dS =
V du + (u +p)dV
T
=
V 4T
3
dT
+
_
T
4
+
T
4
3
_
dV
T
(1.19.5)
= 4V T
2
dT +
4
3
T
3
dT = d
_
4
3
T
3
V
_
45
Deci, entropia si respectiv densitatea ei volumica vor avea expresiile
S =
4
3
T
3
V ; s =
4
3
T
3
(1.19.6)
Capacit at ile calorice C
V
si respectiv C
p
, pentru radiat ia termic a se pot cal-
cula utilizand denit iile lor:
C
V
=
_
U
T
_
V
= 4T
3
(1.19.7)
C
p
= C
T
=
Potent ialele termodinamice pentru radiat ia termic a se calculeaz a de aseme-
nea utilizand denit iile lor:
U = T
4
V = V
_
3S
4V
_
1/3
F = U TS = T
4
V t
4
3
T
3
V =
1
3
T
4
V
(1.19.8)
G = F +pV =
1
3
T
4
V +
1
3
T
4
V = 0
H = U +pV = T
4
V +
1
3
T
4
V = S
_
3p

_
1/4
Observat ie. Funct ia G calculat a nu reprezint a un potent ial termodinamic
pentru radiat ia termica pentru ca variabilele p si T nu sunt independente, ci
legate prin ecuat ia p = T
4
/3.
46
CAPITOLUL 2.
2 Not iuni de baza n zica statistica
2.1 Component i microscopici. Starea mecanica.
Fizica statistic a, care cuprinde ca parte principala teoria c aldurii, se bazeaza
pe concept ia atomo-molecular a a materiei. Ea are la baz a ipoteza dupa care,
caldura reprezinta o manifestare a miscarii atomilor si moleculelor din care
este constituita materia. Teoria atomista a proprietat ilor macroscopice ale
materiei se imparte n dou a capitole:
zica statistica
cinetica zica

In zica statistic a se studiaz a proprietat ile si comportarea sistemelor zice

macroscopice privite ca ind compuse dintr-un num ar foarte mare de atomi,
molecule sau alti component i microscopici, pornind de la propriet at ile aces-
tor component i. Sistemele zice studiate de zica statistic a se aa n stare
de echilibru (nu variaz a n timp). Cinetica zic a se ocupa de studiul pro-
priet at ilor sistemelor macroscopice ale caror st ari variaz a n timp.
Component ii microscopici ai unui sistem zic pot protoni, neutroni,
electroni sau combinat iile lor: atomi si molecule. Propriet at ile si legile de
miscare ale particulelor elementare, ale atomilor si moleculelor se studiaz a n
mecanica cuantica.

In zica statistic a, ele se consider a cunoscute iar proble-
ma care trebuie rezolvata consta n a gasi proprietat ile sistemelor privite ca
un ansamblu de microparticule cu proprietat i individuale cunoscute. Pentru a
g asi propriet at ile sistemelor macroscopice trebuie cunoscut a starea mecanic a
a sistemului sau starea sa microscopic a precum si dinamica acesteia. Dintre
formul arile dinamicii clasice, cel mai bine acordat a la obiectul zicii statistice
este formularea Hamilton.
Conform acestei formul ari, starea mecanica (microscopica) a unui sistem
macroscopic, la un moment dat, este determinat a de ansamblul coordonatelor
generalizate (q
i
) si a impulsurilor generalizate (p
i
) ale celor i microparticule
47
ce alc atuiesc sistemul macroscopic, precum si de funct ia Hamilton (H(p
i
, q
i
))
asociata sistemului. Cooodonatele (q
i
, p
i
) sunt cunoscute sub numele de co-
ordonate canonice. Structura funct iei Hamilton determin a evolut ia n timp
(dinamica) a st arilor mecanice ale sistemului.
Observat ie. Dac a funct ia Hamilton H(p
i
, q
i
) nu depinde explicit de timp
atunci sistemul se numeste conservativ iar funct ia H(p
i
, q
i
) va reprezenta,
n acest caz, chiar energia sistemului aat n starea mecanica respectiv a
(H = E = ct).
Fie un sistem zic ce cont ine N microparticule. Fie s - numarul gradelor
de libertate ale sistemului (posibilit at i de miscare), q
i
- coordonatele gener-
alizate, p
i
- impulsurile generalizate (i = 1, s) si H(p
i
, q
i
) - funct ia Hamilton
asociata sistemului.

In cadrul formalismului Hamilton, evolut ia microstarii
sistemului este descrisa local, de ecuat iile canonice (ecuat iile Hamilton):
q
i
(t) =
_
H
p
i
_
t
, unde q
i
=
dq
i
(t)
dt
(2.1.1)
p
i
(t) =
_
H
q
i
_
t
, unde p
i
=
dp
i
(t)
dt
(2.1.2)
Se observ a c a, dac a se cunoaste funct ia Hamilton asociata sistemului, se
poate determina microstarea sistemului prin determinarea coordonatelor ca-
nonice la un moment dat, rezolv and ecuat iile Hamilton. Evident c a acest
lucru este imposibil av and n vedere numarul foarte mare de microparticule
precum si variat ia lor n timp foarte complicat a.
2.2 Spat iul fazelor
Pentru a studia dinamica hamiltoniana a unui sistem se foloseste o reprezentare
geometric a foarte sugestiv a a acesteia n spat iul fazelor.
Spat iul fazelor (spat iul Gibbs) - un spat iu euclidian cu 2s dimensi-
uni n care coordonatele canonice joac a rolul de coordonatele carteziene ale
punctelor spat iului. Spat iul fazelor este notat, de obicei, cu litera . Conform
reprezent arii geometrice alese n acest spat iu, orice microstare a unui sis-
tem zic denit a de coordonatele canonice (p
i
, q
i
) = (p
1
, p
2
, ...p
s
, q
1
, q
2
, ...q
s
)
48
reprezint a un punct n spat iul numit punct reprezentativ. Punctul reprezen-
tativ depinde de un singur parametru, timpul t; pe m asura ce sistemul zic
trece dintr-o microstare n alta, punctul reprezentativ va descrie o traiectorie
n spat iul fazelor numit a traiectoria fazei si care nu este deloc asem an atoare
cu traiectoria reala a sistemului.

In spat iul fazelor se deneste, de asemenea,
si elementul de volum d, la fel ca si n spat iul cartezian:
d = dq
1
dq
2
dq
3
......dq
s
dp
1
dp
2
.....dp
s
= dq
i
dp
i
(i = 1, s) (2.2.1)
unde dq
i
si dp
i
reprezint a diferent ialele coordonatelor canonice.
2.3 Ansamblul statistic virtual. Funct ia de distribut ie
statistica

In principiu, toate proprietat ile macroscopice ale unui sistem sunt deter-
minate de structura microscopica a acestuia si de dinamica component ilor
microscopici n prezent a interact iilor specice microparticulelor. Trecerea
deductiv a de la propriet at ile microscopice la cele macroscopice este realiza-
t a de catre zica statistic a pe baza unei presupuneri fundamentale pe
deplin conrmat a: pentru o stare macroscopica de echilibru, starile
microscopice se realizeaza cu probabilitat i complet determinate
de starea macroscopica, adica de valorile parametrilor de stare
corespunzatori starii de echilibru. Determinarea acestor probabilitat i
reprezint a unul din obiectivele importante ale zicii statistice.
Pentru denirea probabilitat ilor (densit at ii de probabilitate) cu care se rea-
lizeaz a st arile microscopice ale unui sistem aat ntr-o anumit a stare macro-
scopic a, Gibbs a introdus un construct operat ional numit ansamblu statistic
virtual. Cu ajutorul acestui construct se deneste semnicat ia zic a, obiec-
tiv a si legic a a acestor probabilit at i.
Vom considera un sistem macroscopic izolat format din subsisteme cvasi-
independente (interact ioneaz a slab ntre ele). Fiecare subsistem cont ine un
num ar foarte mare de molecule ce se misc an conformitate cu legile mecanicii.
Comportarea exact a a subsistemului nu poate determinat a nsa pe cale
mecanic a av and n vedere num arul mare de microconstituent i, dar problema
se poate aborda statistic. Presupunem c a subsistemul se a a, la un moment
49
dat, ntr-o stare macroscopic a de echilibru. Acestei st ari macroscopice i
corespunde un ansamblu de microstari sau, echivalent, o mult ime de puncte
reprezentative din spat iul fazelor.
Se deneste probabilitatea P de a g asi subsistemul, la un moment dat, n
elementul de volum = pq din spat iul fazelor ca ind raportul dintre
intervalul de timp t c at sistemul se g aseste n elementul de volum si timpul
T, sucient de lung, n care este studiat subsistemul:
P = lim
T
t
T
(2.3.1)
Probabilitatea dP se deneste ca ind probabilitatea de a g asi subsistemul
n elementul de volum innitezimal dp
i
dq
i
, deci ca probabilitatea ca impulsul
p
i
si coordonata q
i
s a aibe valorile cuprinse n intervalele (p
i
, p
i
+ dp
i
) si
respectiv (q
i
, q
i
+dq
i
):
dP = (p
1
, p
2
, ...p
s
, q
1
, q
2
, ...q
s
)dp
i
dq
i
= (p, q)dpdq (2.3.2)
unde (p, q) se numeste funct ie de distribut ie statistica ce joac a rolul unei
densit at i de probabilitate n spat iul fazelor. Probabilitatea dP trebuie s a
satisfac a condit ia de normare:
_

dP = 1 sau
_

(p, q)dpdq = 1 (2.3.3)

ceea ce exprima certitudinea de a g asi subsistemul undeva n spat iul fazelor,
la un moment oarecare de timp.
Se deneste ansamblul statistic virtual ca ind mult imea tuturor mi-
crost arilor compatibile cu o stare macroscopica data impreun a cu densitatea
lor de probabilitate. Obiectul zicii satatistice consta n descrierea
completa a ansamblurilor statistice virtuale si a evolut iei lor n
timp.
Observat ii:
Dac a se cunoaste funct ia de distribut ie statistica (p, q) se
poate construi media pe ansamblul statistic virtual pentru di-
verse marimi zice (funct ii dinamice) numita media statistica.
50
Fie f(p, q) o funct ie dinamic a; media statistica a acestei funct ii
este denita ca ind:

f =
_

f(p, q)(p, q)dpdq (2.3.4)

Media statistic a ne permite s a evitam urm arirea variat iei n
timp a valorilor reale ale m arimii zice f(p, q).

In acord cu denit ia dat a probabilitat ii P, media statistic a
este echivalent a cu media temporal a (ipoteza ergodica) care este
denit a ca ind:

f = lim
T
1
T
_
T
0
f(t)dt (2.3.5)
Dac a un sistem macroscopic se aa ntr-o astfel de stare nc at
m arimile zice macroscopice sunt egale cu valorile lor medii, se
spune c a sistemul se aa n stare de echilibru statistic (termodi-
namic sau termic).
Miscarea continu a a microparticulelor din sistem conducens a la
uctuat ii spontane ale sistemului n raport cu starea sa de echili-
bru. Pentru a caracteriza aceste abateri vom intoduce marimea
= f

f. Media acestei variat ii este ns a nul a, de aceea, pentru
a caracteriza variat ia marimii f fat a de media

f s-a ales m arimea
(f)
2
> 0 numit a abaterea patratica medie. Se deneste de
asemenea uctuat ia patratica medie ca ind
_
(f)
2
precum
si uctuat ia relativ a

(f)
2
f
. Pe m asura ce num arul de particule
N al unui sistem creste, uctuat ia relativ a

(f)
2
f
scade conform
relat iei:
_
(f)
2
f

1

N
(2.3.6)
Dac a N este sucient de mare, marimea zic a f poate consid-
erat a independent a de timp si egala cu valoarea sa medie (sistemul
se aa n stare de echilibru statistic).
51
2.4 Postulatele zicii statistice
Postulatul 1 al evolut iei sistemelor zice: miscarea unui sistem zic for-
mat din N microparticule cu s grade de libertate satisface ecuat iile canonice
(ecuat iile Hamilton):
q
i
=
_
H
p
i
_
t
, p
i
=
_
H
q
i
_
t
i = 1, s (2.4.1)
astfel ncat, n principiu, microstarea sistemului la un moment oarecare
(q
i
(t), p
i
(t)) poate obt inuta prin integrarea acestor ecuat ii cu cunoasterea
microst arii init iale, la t
o
. Acest lucru nu poate nsa realizat cu ajutorul
mecanicii clasice si se apeleaza la zica statistica.
Postulatul 2 al medierii m arimilor de stare microscopice: valorile parametrilor
macroscopici se obt in prin medierea parametrilor microscopici.
Postulatul 3 al probabilit at ilor apriori egale: dac a avem un sistem izolat
aat n echilibru statistic, atunci diferitele zone accesibile, de acelasi volum
n spat iul Gibbs, au probabilit at i apriori egale.
Postulatul 4 al probabilitat ii maxime: starea de echilibru statistic este
starea cea mai probabila iar funct ia de distribut ie statistic a admite, n acest
caz, un maxim.
Postulatul 5 al dependent ei liniare: probabilitatea de a localiza sistemul n
elementul de volum d din spat iul fazelor este proport ionala cu d:
dP = (p, q, t)d (2.4.2)
Postulatul 6 al independent ei statistice: daca sistemul termodinamic este
constituit din mai multe subsisteme ce interact ioneaz a slab ntre ele, atunci
probabilit at ile de realizare ale microst arilor subsistemelor sunt independente
statistic.
2.5 Funct ia de repartit ie statistica
Fie un sistem zic izolat aat ntr-o stare macroscopic a data si e
t
ele-
mentul de volum din spat iul fazelor ocupat de ansamblul statistic asociat
52
macrost arii. Fie
t+dt
elementul de volum din spat iul fazelor ocupat de
acelasi ansamblu la momentul t +dt. Conform teoremei lui Liouville

t
=
t+dt
sau d
t
= d
t+dt
(2.5.1)
Conform postulatului 3 al probabilitat ilor apriori egale
dP
t
= dP
t+dt
sau (p, q, t)d = (p

, q

, t +dt)d

(2.5.2)
Astfel,
(p

, q

, t +dt) = (p, q, t) +
s

i=1
_

q
i
q
i
+

p
i
p
i
+

t
_
dt (2.5.3)
sau
(p

, q

, t +dt) = (p, q, t) +
d
dt
(2.5.4)
Dac a vom t ine cont de relat ia (1.13) vom obt ine ca funct ia de distribut ie
statistic a, pentru un sistem izolat, este constant a n timp:
d
dt
= 0 adic a (p, q, t) = ct. (2.5.5)
Observat ie. La echilibru statistic, funct ia de distribut ie (p, q) depinde
de variabilele canonice p si q numai prin intermediul hamiltonianei H(p, q)
asociata sistemului (p, q) = [H(p, q)], adica, propriet at ile termodinamice
ale sistemului sunt complet determinate de energia sa (ipoteza ergodica).
2.6 Tipuri de repartit ii statistice
Se disting trei tipuri de repartit ii statistice n funct ie de tipul sistemului zic
studiat:
Reaprtit ia microcanonic a - satisf acuta n cazul sistemelor izo-
late, care nu schimb a nici energie si nici particule cu mediul ex-
terior.
Repartit ia canonica - satisf acuta n cazul sistemelor nchise,
care fac schimb de energie dar nu si de particule cu exteriorul.
Repartit ia macrocanonic a - satisf acuta n cazul sistemelor de-
schise, care schimb a at at energie c at si particule cu exteriorul.
53
2.6.1 Repartit ia microcanonica
Fie un sistem termodinamic izolat adiabatic. Energia totala a sistemului
este constanta H = E, deci sistemul nu schimb a nici energie nici particule cu
exteriorul, iar ansamblul statistic virtual asociat sistemului va r asp andit
numai pe hipersuprafat a H = E. Deci, funct ia de distribut ie va avea un
caracter singular ind nul a n tot spat iul fazelor cu except ia punctelor de pe
hipersuprafat a H(p, q) = E:
=
_
C const. pentru H = E
0 pentru H ,= E
(2.6.1)
Funct ia de distrubut ie se poate exprima n acest caz cu ajutorul funt ionalei
Dirac (H E):
= C(H E) (2.6.2)
unde
(x x
o
) =
_
pentru x = x
o
0 pentru x ,= x
o
(2.6.3)
cu proprietat ile:
_
b
a
(x x
o
)dx =
_
1 pentru a < x
o
< b
0 pentru x
o
< a, x
o
> b
(2.6.4)
si
_
b
a
f(x)(x x
o
)dx =
_
f(x
o
) pentru a x
o
b
0 pentru x
o
< a, x
o
> b
(2.6.5)
Constanta C din relat ia (...) se poate determina din condit ia de normare
aplicat a funct iei de distribut ie :
_
d =
_
C(H E)d = 1 (2.6.6)
Pentru a aa efectiv constanta C vom nota prin (E) volumul n spat iul
nchis n hipersuprafat a de energie constanta E:
(E) =
_
E
d (2.6.7)
54
Volumul cuprins ntre doua suprafet e de energie constant a E + 1/2dE si
E 1/2dE va :
(E +dE/2) (E dE/2) = /EdE (2.6.8)
Deci, n vecin atatea hipersuprafet ei H = E vom putea scrie:
_
C(H E)d C
_
(H E)
_
E+dE/2
EdE/2
d C
_
(H E)/EdE
(2.6.9)
Aplic and acum condit ia de normare funct iei de mai sus vom obt ine pentru
constanta C expresia:
C = 1/(/E) (2.6.10)
Astfel, distribut ia microcanonica are expresia:
(H) = 1/(/E)(H E) (2.6.11)
Cu ajutorul acestei funct ii de distribut ie se poate calcula acum media pe
ansamblul virtual a oric arei funct ii de variabilele dinamice f(p, q):
< f(p, q) >= 1/(/E)
_
E
f(p, q)(H E)d (2.6.12)
Observat ie Se deneste funct ia de energie Gibbs ca ind:
(E) = ln

E
(2.6.13)
Utiliz and aceast a funct ie, distribut ia microcanonicse va putea scrie si sub
forma:
= (H E)e

(2.6.14)
2.6.2 Repartit ia canonica
Fie un sistem termodinamic nchis
1
n echilibru statistic aat n contact
cu un termostat
2
. Ansamblul statistic canonic asociat sistemului
1
este
constituit din totalitatea microst arilor compatibile cu o stare macroscopic a
dat a; e
1
(H
1
) densitatea de probabilitate a microst arilor. Sistemului
1
i
se asociaza spat iul fazelor
1
cu 2s
1
dimensiuni. Probabilitatea ca sistemul
55
s a se gaseasc a ntr-o microstare distinct a reprezentata printr-un punct n
elementul de volum d
1
este:
dP
1
=
1
(H
1
)d
1
(2.6.15)
Termostatului
2
i se asociaza spat iul fazelor
2
cu 2s
2
dimensiuni. Prob-
abilitatea ca termostatul s a se ae ntr-o microstare distinct a reprezentata
printr-un punct n elementul de volum d
2
este:
dP
2
=
2
(H
2
)d
2
(2.6.16)
Sistemul
1
n contact cu sistemul
2
formeaz a un sistem izolat aat
la echilibru statistic. Spat iul fazelor al sistemului total este format din
reuniunea spat iilor fazelor celor 2 sisteme, iar elementul de volum va :
d = d
1
d
2
(2.6.17)
Probabilitatea ca sistemul global s a e reprezentat printr-un punct n ele-
mentul de volum d va data de expresia:
dP = (H)d (2.6.18)
unde H reprezint a energia sistemului total , H = H
1
+ H
2
. Pentru ca
sistemul s a se ae ntr-o microstare reprezentat a printr-un punct n d,
trebuie ca simultan sistemul
1
s a e reprezentat printr-un punct n d
1
si

2
printr-un punct n d
2
, deci:
dP = dP
1
dP
2
(2.6.19)
T in and cont de expresiile probabilitat ilor de localizare se poate deduce ex-
presia funct iei de distribut ie canonic a.
(H)d =
1
(H
1
)d
1

2
(H
2
)d
2
(2.6.20)
sau
(H)d =
1
(H
1
)
2
(H H
1
)d (2.6.21)
Deoarece este un sistem izolat, funct ia de distribut ie (H) este constant a
(H) = ct., deci:

1
(H
1
)
2
(H H
1
) = ct. (2.6.22)
56
Se deriveaz a aceast a relat ie n raport cu H
1
si se va obt ine relat ia:
1

1
(H
1
)
d
1
(H
1
)
dH
1
=
1

2
(H H
1
)
d
2
(H H
1
)
dH
1
(2.6.23)
Pentru ca acesta ultim a relat ie s a e satisf acut a este necesar ca:
1

1
(H
1
)
d
1
(H
1
)
dH
1
= ct. = (2.6.24)
Prin integrarea acestei ecuat ii se va obt ine:

1
(H
1
) = C
1
e
H
1
(2.6.25)
iar constanta de integrare se determin a din condit ia de normare a densitat ii
de probabilitate
C
1
_

1
e
H
1
d
1
= 1 =C
1
=
_

1
1
e
H
1
d
1
(2.6.26)
Dac a se renunt a la indicele 1 distribut ia canonica va avea, in general,
expresia:
(H) =
1
Z
e
H
(2.6.27)
unde Z
_

e
H
d se numeste funct ie de partit ie sau suma de stare.
Observat ii
pentru ca integrala din membrul drept al ecuat ie (1.28) s a e
convergenta trebuie ca < 0 (H > 0).
produsul H trebuie s a e adimensional ceea ce implic a [] =
[energie]
1
.
dac a avem doua sisteme termodinamice nchise aate n con-
tact termic se va obt ine c a trebuie s a e acelasi pentru cele
dou a sisteme; aceasta implic a o leg atur a ntre si temperatura
termodinamic a a sistemelor.
57
Cele trei condit ii asupra lui pot indeplinite dac a se alege
=
1
k
B
T
(2.6.28)
unde k
B
este constanta Boltzmann. Astfel, putem concluziona ca funct ia de
distribut ie canonic a (pentru un sistem nchis) are forma:
(H) =
1
Z
e

H
k
B
T
=
1
Z
e

E
k
B
T
(2.6.29)
unde H = E reprezint a energia total a a sistemului termodinamic inchis stu-
diat. Media statistica a unei m arimi microscopice de stare f, n cazul uti-
liz arii distribut iei canonice va :

f =
1
Z
_

fe

E
k
B
T
d (2.6.30)
2.6.3 Repartit ia macrocanonica
Repartit ia macrocanonic a se aplica sistemelor deschise care schimb a at at e-
nergie cat si particule (materie) cu exteriorul. Printr-un rat ionament asem a-
n ator celui de la repartit ia canonic a se poate deduce expresia probabilit at ii
ca sistemul termodinamic deschis sa se ae ntr-o microstare de energie H si
num ar de particule N n elementul de volum d
N
.
Fie un sistem deschis
1
care poate face schimb de energie si de particule cu
un sistem
2
. Atat
1
c at si
2
se gasesc n echilibru termic cu un termostat
. Fie H
1
si N
1
hamiltoniana si respectiv numarul de particule asociate
sistemului
1
, H
2
si N
2
hamiltoniana si respectiv num arul de particule aso-
ciate lui
2
. Ansamblul celor doua sisteme formeaza un sistem de energie
H = H
1
+H
2
= ct si numar de particule N = N
1
+N
2
= ct. Sistemul este
un sistem deschis iar probabilitatea ca sa se ae ntr-o microstare cu energia
H si num ar de particule N, reprezentat a printr-un punct n spat iul fazelor

N
n elementul de volum d
N
este:
dP
N
= (H, N)d
N
(2.6.31)
Cum ns a

N
=
1
_

2
58
(2.6.32)
d
N
= d
N
1
d
N
2
dP
N
= dP
N
1
dP
N
2
vom obt ine urmatoarea relat ie ntre funct iile de distribut ie
(H, N) =
1
(H
1
, N
1
)
2
(H
2
, N
2
) (2.6.33)
Deoarece sistemele
1
si respectiv
2
sunt n echilibru termic cu termostatul
, ele vor caracterizate de o repartitie de tip canonic:
e
H
f(N) = e
H
1
f(N
1
)e
H
2
f(N
2
) (2.6.34)
unde
f(N) = f(N
1
)f(N N
1
) = ct. = Ce
N
=

k
B
T
; - potent ialul chimic (2.6.35)
Astfel, funct ia de repartit ie macrocanonic a va avea forma:
(H, N) = Ce

HN
k
B
T
(2.6.36)
iar constanta de integrare se poate determina din condit ia de normare impus a
repartit iei:
C

N
_

N
e

HN
k
B
T
d
N
= 1 (2.6.37)
Funct ia de partit ie Z
M
pentru repartit ia macrocanonica va avea expresia:
Z
M
=

N
e
N
k
B
T
_

N
e

H
k
B
T
d =

N
e
N
k
B
T
Z
N
(2.6.38)
Z
N
ind funct ia de partit ie canonic a.
2.7 Aplicat ii ale repartit iei microcanonice
2.7.1 Interpretarea statistica a temperatutii
Fie dou a sisteme termodinamice care sunt cvasiindependente, aate la echili-
bru termodinamic si care nu schimb a particule ntre ele. Fie
1
spat iul
59
fazelor asociat primului sistem si e
2
spat iul fazelor asociat celui de-al
doilea. Atunci va reprezenta spat iul fazelor asociat ansamblului celor dou a
sisteme format prin reuniunea lui
1
cu
2
, iar elementul de volum va :
d = d
1
d
2
(2.7.1)
Atunci cand cele dou a sisteme sunt la echilibru si c and volumele lor sunt
mari astfel ncat energia de interact ie dintre ele este mica n comparat ie cu
energia total a, vom putea considera energia toatal a H H
1
+ H
2
. Pentru
a calcula elementul de volum cuprins n hipersuprafat a H E vom t ine
cont ca H
1
E
1
, H
2
E
2
precum si de relat ia (....):
=
_
E
d =
_
E
d
1
d
2
=
_
E
d
2
_
EE
2
d
1
=
_
E
d
2

1
(E E
2
) (2.7.2)
S a calcul am acum media funct iei e

1
(E
1
)

1
(E
1
) t inand cont de denit ia
mediei (...), de expresia (...) pentru func tia de distribut ie microcanonic a
asociata sistemului total precum si de expresia pentru (...):

1
= e

1
(E
1
)

1
(E
1
)(E H)d = e

(2.7.3)

In mod analog vom calcula media funct iei e

2
care va egal a cu:

2
= e

(2.7.4)
deci, putem concluziona c a:

1
=

e

2
= e

(2.7.5)
Cum deducerea de mai sus a avut un caracter general, rezult a c a marimea
e

reprezinta un parametru macroscopic egal la toate sistemele aate n

echilibru termodinamic. Prin urmare, aceast a expresie reprezinta analogul
statistic al temperaturii empirice:
e

= kT (2.7.6)
unde k
B
este cunoscuta constanta Boltzmann.
60
2.8 Aplicat ii ale repartit iei canonice
2.8.1 Interpretarea statistica a energiei libere F
Fie un sistem termodinamic nchis, izolat adiabatic (S = ct.), de volum
limitat si nit (V = ct.). Acestui sistem i se poate asocia un ansamblu
statistic supus repartit iei canonice. Dac a H = H(p
i
, q
i
; V ) (i = 1, s s -
num arul gradelor de libertate) este hamiltoniana asociata sistemului, atunci
funct ia de partit ie a sistemului va :
Z(T, V ) =
_

H(q,p,V )
k
B
T
d (2.8.1)
Dac a vom diferent ia acest a funct ie t inand cont c a variabilele sunt T si V
vom obt ine:
Z
T
=
Z
k
B
T
2
U
(2.8.2)
Z
V
=
Z
k
B
T
_
U
V
_
Din termodinamic a se stie ns a c a dU = TdS pdV . Vom considera energia
intern a U = U(S, V ) si o vom diferent ia
dU =
_
U
V
_
S
dV +
_
U
S
_
V
dS (dS = 0 sistem izolat adiabatic)
(2.8.3)
De asemenea, t inand cont de relat ia
_
U
V
_
S
= p din termodinamic a, vom
obt ine pentru diferent iala funct iei de partit ie urm atoarea expresie:
dZ =
Z
k
B
T
2
UdT +
Z
k
B
T
pdV (2.8.4)
care se mai poate scrie si sub forma
d (k
B
lnZ) = d
_
U
T
_
+dS (2.8.5)
61
ceea ce conduce la expresia energiei libere
F = k
B
TlnZ sau Z = e

F
k
B
T
(2.8.6)
Observat ie. Ultima relat ie, considerat a ca ind relat ia fundamental a a zicii
statistice, leag a o marime de stare microscopic a (Z), de una macroscopic a
(F). Dac a se determina Z se pot determina apoi si alte marimi macroscopice
cum ar S, U, G, H.
2.8.2 Interpretarea statistica a entropiei
T in and cont de relat ia fundamentala a zicii statistice (1.46), funct ia de
repartit ie canonic a se poate scrie si sub forma:
(H) = e
FH
k
B
T
(2.8.7)
Logaritm and acest a ultima relat ie si mediind-o statistic vom obt ine:
S = k
B
ln sau S = k
B
< ln > (2.8.8)
relat ie ce coreleaza o m arime de stare termodinamica (S) de valoarea medie
a funct iei de repartit ie canonic a (< ln >).
Semnicat ia statistica a entropiei. Din punct de vedere statistic, ca-
racterul ireversibil al evolut iei unui sistem const a n trecerea lui dintr-o mi-
crostare cu o probabilitate mai mica ntr-o stare cu o probabilitate mai mare.
Se deneste probabilitatea termodinamic a W ca ind egal a cu numarul total
de microst ari ce corespund aceleasi macrost ari. Spre deosebire de probabili-
tatea matematica P care este subunitar a, probabilitatea termodinamic a este
un num ar foarte mare. Conform principiului 2 al termodinamicii, la scara
macroscopic a are loc o crestere a entropiei sistemului n procesul de trecere
a acestuia spre o stare de echilibru. La scar a microscopic a acest lucru cores-
punde trecerii sistemului ntr-o stare mai probabil a, deci trebuie s a existe o
corelat ie ntre S si W. Aceast a relat ie a fost dedus a de c atre Boltzmann si
este cunoscuta sub numele de principiul lui Boltzmann
S = k
B
lnW (2.8.9)
Observat ie. Prin intermediul probabilitat ii termodinamice entropia m asoara
gradul de dezordine al unui sistem termodinamic. Cu c at probabilitatea ter-
modinamic a W este mai mare (dezordinea mai mare) cu at at entropia S este
mai mare.
62
2.8.3 Deducerea ecuat iilor termica si calorica de stare pentru ga-
zul ideal
Fie un sistem termodinamic format dintr-un gaz ideal ce cont ine N micropar-
ticule (molecule) identice, considerate puncte materiale de masa m ecare.

Intre molecule nu se exercit a interact ii (E

p
(q
1
, q
2
. . . q
3N
) = 0) iar gazul se a a
ntr-un recipient de volum V . Fiecare molecula are 3 grade libetate (i = 1, 3)
astfel ncat coordonatele canonice pentru ecare molecula pot scrise astfel:
1: q
1
, q
2
, q
3
, p
1
, p
2
, p
3
2: q
4
, q
5
, q
6
, p
4
, p
5
, p
6
. . .
N: q
3N2
, q
3N1
, q
3N
, p
3N2
, p
3N1
, q
3N
Energia total a (H) a sistemului va formata din energia cinetic a a tuturor
moleculelor (E
p
= 0):
H = E
c
(p
1
, p
2
, . . . p
3N
) =
3N

i=1
p
2
i
2m
(2.8.10)
Se va calcula n continuare funct ia de partit ie Z ce caracterizeaza gazul ideal
considerat. Pentru aceasta se pleaca de la expresia lui Z pentru distribut ia
canonic a, adaptata sistemului termodinamic studiat:
Z =
_

H
k
B
T
d =
_

3N
i=1
p
2
i
2mk
B
T
_
3N

i=1
dp
i
3N

i=1
dq
i
=
_
+

p
2
1
2mk
B
T
dp
1
_
+

p
2
2
2mk
B
T
dp
2
. . .
_
+

p
2
3N
2mk
B
T
dp
3N
_
+

dq
1
_
+

dq
2
. . .
_
+

dq
3N
(2.8.11)
Integralele ce cont in exponent iale sunt de tip Poisson
_
+

e
x
2
dx =
_

_
1/2
(2.8.12)
astfel nc at ele pot rezolvate, iar rezultatul integr arii dup a impulsul celor
N particule va (2mk
B
T)
3N
2
. Integrarea dup a coordonatele q
i
va conduce
63
la V
N
. Fuct ia de partit ie pentru gazul ideal studiat va avea expresia:
Z = (2mk
B
T)
3N
2
V
N
(2.8.13)
iar energia sa libera F va :
F(V, T) = Nk
B
T[lnV (2mk
B
T)
3/2
] (2.8.14)
Dac a se foloseste in continuare relat ia (17.8) din termodinamic a, se pot de-
termina ecuat iile termic a si caloric a de stare pentru gazul ideal. Dup a ce se
efectueaz a derivarea part ial a a lui Z se va obt ine:
_
F
V
_
T
=
Nk
B
T
V
(2.8.15)
Deci, ecuat ia termica de stare va :
p =
Nk
B
T
V
pV = Nk
B
T = N
A
k
B
T = RT (2.8.16)
Pentru determinarea ecuat iei calorice de stare se pleaca de la denit ia energiei
libere F = U TS si se exprim a energia intern a:
U = F +TS = F T
_
F
T
_
V
=
3
2
Nk
B
T =
3
2
RT (2.8.17)
2.8.4 Fluctuat iile energiei unui gaz ideal
Determinarea funct iei de repartit ie canonice s-a facut cu neglijarea energiei
H
12
de interact ie dintre sistemul
1
si termostat. Desi energia total a E =
E

1
+E
Termostat
este constanta, termenii E

1
si E
Termostat
pot uctuan timp.
Se deneste abaterea patratica medie relativa a energiei prin relat ia:
a
pmr
=
_
(E)
2
E
=
_
(E E)
2
E
=
_
< E
2
+ (E)
2
2EE >
E
=
=
_
E
2
(E)
2
E
=
(E
2
(E)
2
)
1/2
E
(2.8.18)
64
Folosind n continuare denit ia valorii medii (statistica):
E =
1
Z
_

Ee

E
k
B
T
d
(2.8.19)
E
2
=
1
Z
_

E
2
e

E
k
B
T
d
precum si cea a funct ie de partit ie Z:
Z =
_

E
k
B
T
d (2.8.20)
se poate determina a
pmr
.
Se vor utiliza de asemenea si urmatoarele calcule intermediare:
Z
T
=
1
k
B
T
2
_

Ee

E
k
B
T
d =
Z
k
B
T
2
E
(2.8.21)
E
T
=
1
Z
2
Z
T
_

Ee

E
k
B
T
d +
1
Zk
B
T
2
_

E
2
e

E
k
B
T
d
=
1
k
B
T
2
_
E
2
E
2
_
Abaterea patratic a medie relativa se poate exprima acum conform relat iei:
a
pmr
=

_
k
B
T
(E)
2
E
T
=

2
3
1
N
(2.8.22)
Cum ns a N 10
26
molecule/Kmol rezult a ca a
pmr
este foarte mica, astfel
ncat energia total a r am ane practic constant a n timp.
2.8.5 Teorema echipartit iei energiei pe grade de libertate
Fie un gaz ideal format din N molecule, de mas a m ecare si cu s grade
de libertate. Conform teoremei echipartit iei energiei pe grade de libertate,
ecarui grad de libertate, care corespunde unui termen patratic al
65
energiei, i revine aceeasi energie medie egala cu
k
B
T
2
.
Pentru a demonstra aceast a teorema se pleaca de la teorema virialului con-
form careia sunt indeplinite urmatoarele relat ii:
< p
i
H
p
i
>=< q
i
H
q
i
>= k
B
T (2.8.23)
Energia cinetica a unei molecule se poate exprima prin:
E
c
=
s

i=1
p
2
i
2m

E
c
p
i
=
s

i=1
p
i
m
(2.8.24)
Utiliz and ultima relat ie vom obt ine:
s

i=1
p
i
E
c
p
i
=
s

i=1
p
2
i
m
= 2E
c
(2.8.25)
Se poate exprima acum energia cinetica medie corespunzatoare unei molecule
lu and n considerare toate gradele de libertate:
< E
c
>=
1
2
s

i=1
< p
i
E
c
p
i
>=
1
2
sk
B
T (2.8.26)
si respectiv corespunz atoare unui grad de libertate:
< E
c
>=
1
2
k
B
T (2.8.27)

In aceeasi maniera se poate demonstra c a energia potent ial a corespunz atoare

unui grad de libertate este:
< E
p
>=
1
2
k
B
T (2.8.28)

In cazul gazului ideal energia intern a U se poate exprima n funct ie de

num arul gradelor de libertate s ca ind:
U = N < E
c
>=
s
2
Nk
B
T (2.8.29)
66
iar caldura molar a la volum constant C
V
, si respectiv la presiune constant a
C
p
de asemenea se pot exprima n funct ie de numarul gradelor de libertate
s:
C
V
=
_
U
T
_
V
=
s
2
k
B
N ; dac a N = N
A
C
V
=
s
2
R
(2.8.30)
C
p
= C
V
+R =
s + 2
2
R ; N
A
= numarul lui Avogadro
2.8.6 Repartit ia Maxwell-Boltzmann
Fie un gaz ideal format din N molecule identice, de mas a m ecare si care
nu interact ioneaz a ntre ele (E
p
= 0). Sistemul va avea s = 3N grade de
libertate, iar funct ia de repartit ie va cea canonic a (1.31). Sistemul se aa
ntr-un camp extern de fort e U.
Fie o molecul a din cele N caracterizat a prin coordonatele canonice:
q
1
= x p
1
= mv
x
q
2
= y p
2
= mv
y
(2.8.31)
q
3
= z p
3
= mv
z
Fie (x

, y

, z

) si respectiv (v

x
, v

y
, v

z
) coordonatele si vitezele particulei la un
moment dat aate ecare n intervalele (x, x +dx), (y, y +dy), (z, z +dz) si
respectiv (v
x
, v
x
+dv
x
), (v
y
, v
y
+dv
y
), (v
z
, v
z
+dv
z
).
Probabilitatea dP
MB
ca o molecul a sa se ae n elementul de volum d =
dxdydxdv
x
dv
y
dv
z
din spat iul fazelor asociat sistemului, indiferent de valorile
coordonatelor si vitezelor celorlalte N 1 molecule, se determin a prin inte-
grarea repartit iei canonice dup a valorile coordonatelor si vitezelor celor N1
molecule:
dP
MB
=
_

N1
dP = C
MB
e

k
B
T
dxdydxdv
x
dv
y
dv
z
(2.8.32)
unde H

=
m
2
(v
2
x
+v
2
y
+v
2
z
) +U(x, y, z) reprezinta energia particulei studiate.
67
Probabilitatea dP
MB
poate nsa exprimat a cu ajutorul repartit iei statis-
tice Maxwell-Boltzmann
MB
:
dP
MB
=
MB
(x, y, z, v
x
, v
y
, v
z
)dxdydzdv
x
dv
y
dv
z
(2.8.33)
unde

MB
= C
MB
e

m
2k
B
T
(v
2
x
+v
2
y
+v
2
z
)
U(x,y,z)
k
B
T
(2.8.34)
reprezint a probabilitatea de a g asi o molecula n elementul de volum d =
dxdydxdv
x
dv
y
dv
z
, adica coordonatele si vitezele ei se g asesc cuprinse simul-
tan n intervalele: (x, x + dx), (y, y + dy), (z, z + dz) si respectiv (v
x
, v
x
+
dv
x
), (v
y
, v
y
+dv
y
), (v
z
, v
z
+dv
z
).
Constanta de integrare C
MB
se poate determina din condit ia de normare a
distribut iei:
_

MB
dxdydzdv
x
dv
y
dv
z
= 1 (2.8.35)
O aplicat ie a acestei repartit ii o reprezint a calcularea populat iei N
i
a unui
nivel energetic (i) dintr-un atom. Probabilitatea Maxwell-Boltzmann dP
MB
poate exprimat a prin raportul dintre num arul de particule dN
MB
care au
energia E si au microstarile cuprinse n elementul de volum dV din spat iul
fazelor 6-dimensional, si numarul total de particule N:
dP
MB
=
dN
MB
N
(2.8.36)
Din cele doua expresii ale repartit iei Maxwell-Boltzmann (1.72) si (1.75)
rezult a:
dN
MB
= NC
MB
e

E
k
B
T
dV (2.8.37)
Num arul de particule cu energia E
i
aate pe nivelul energetic i va atunci:
N
i
= N
o
e

E
i
k
B
T
(N
o
= NC
MB
) (2.8.38)
Observat ie. Dac a avem dou a nivele energetice E
1
si E
2
si dac a E
2
> E
1
atunci, conform relat iei (1.77) N
2
< N
1
ceea ce ne arata c a, ntr-un atom
aat n stare normala (legata), cu c at nivelul energetic este mai ridicat (mai
departe de nucleu) cu at at populat ia nivelului este mai mic a. Se stie ns a c a,
n anumite condit ii, se poate realiza o inversie de populat ie care reprezint a
de fapt condit ia necesara de funct ionare a laserilor (vezi capitolul de corp
solid)
68
2.8.7 Repartit ia Maxwell dupa componentele vitezei
Repartit ia Maxwell dup a componentele vitezei reprezint a probabilitatea ca o
molecul a a unui gaz ideal (N molecule) s a aibe componentele vitezei cuprinse
n intervalele:
v

x
(v
x
, v
x
+dv
x
)
v

y
(v
y
, v
y
+dv
y
)
v

z
(v
z
, v
z
+dv
z
)
indiferent de valorile coordonalor sale (x, y, z) si indiferent de valorile co-
ordonatelor si vitezelor celorlalte N 1 molecule. Pentru a obt ine aceast a
repartitie se va utiliza repartit ia canonic a
dP = Ce

H
k
B
T
d (d = dv
x
dv
y
dv
z
) (2.8.39)
si se va integra dup a coordonatele si vitezele celor N 1 molecule:
dP
M
= C
M
e

m
2k
B
T
(v
2
x
+v
2
y
+v
2
z
)
dv
x
dv
y
dv
z
(2.8.40)
Aplic and condit ia de normare repartit iei
C
M
_
+

e
mv
2
x
2k
B
T
dv
x
_
+

mv
2
y
2k
B
T
dv
y
_
+

mv
2
z
2k
B
T
dv
z
= 1 (2.8.41)
se va obt ine constanta de integrare C
M
=
_
m
2k
B
T
_
3/2
. Astfel, repartit ia
Maxwell dup a componentele vitezei va avea forma:

M
(v
x
, v
y
, v
z
) =
_
m
2k
B
T
_
3/2
e

m
2k
B
T
(v
2
x
+v
2
y
+v
2
z
)
(2.8.42)
2.8.8 Repartit ia Maxwell dupa modulul vitezei
Pentru a determina repartit ia Maxwell dupa modulul vitezei
M
(v), se va
utiliza repartit ia Maxwell dup a componentele vitezei
M
(v
x
, v
y
, v
z
) n care
modulul vitezei se va exprima ca:
v =
_
v
2
x
+v
2
y
+v
2
z
(2.8.43)
69
iar elementul de volum d cu ajutorul coordonatelor sferice:
dv
x
dv
y
dv
z
= v
2
sindvdd (2.8.44)
Se poate exprima acum probabilitatea ca o molecula de mas a m s a aibe mod-
ulul vitezei cuprins n intervalul (v, v +dv) si unghiurile polare n intervalele
(, +d) si respectiv , d):
dP
M
(v, , ) =
_
m
2k
B
T
_
3/2
e

mv
2
2k
B
T
v
2
sindvdd (2.8.45)
Pentru a calcula probabilitatea ca molecula s a aibe modulul vitezei cuprins n
intervalul (v, v +dv) indiferent de direct ia vitezei, se va integra dP
M
(v, , )
dup a toate valorile posibile ale unghiurilor si :
dP
M
(v) =
_
m
2k
B
T
_
3/2
e

mv
2
2k
B
T
v
2
dv
_

0
sind
_
2
0
d
(2.8.46)
= 4
_
m
2k
B
T
_
3/2
e

mv
2
2k
B
T
v
2
dv
astfel nc at repartit ia Maxwell dupa modulul vitezei va avea forma:

M
(v) = 4
_
m
2k
B
T
_
3/2
e

mv
2
2k
B
T
v
2
(2.8.47)
Aplicat ii ale distibut iei Maxwell dupa modulul vitezei:
calculul vitezei celei mai probabile v
p
Viteza cea mai probabil a v
p
reprezint a viteza pentru care distribut ia Maxwell
dup a modulul vitezei atinge un maxim:
M
(v) = max (Fig.1). Din egalarea
cu zero a derivatei

M
(v)
dv
= 0 se obt ine expresia vitezei celei mai probabile:
v
p
=

2RT

2k
B
T
m
(2.8.48)
70
calculul vitezei termice v
T
Viteza termica este denita ca ind:
v
T
=

< v
2
> (2.8.49)
Pornind de la denit ia mediei statistice aplicat a lui < v
2
>, si cu ajutorul
integralelor Poisson (vezi anexa de la srsitul capitolului) se poate determina
viteza termica:
< v
2
> =
_
+
0
v
2

M
(v)dv
_
+
0

M
(v)dv
=
_
+
0
v
4
e

mv
2
2k
B
T
dv
_
+
0
v
2
e

mv
2
2k
B
T
dv
(2.8.50)
=
3k
B
T
m
v
T
=

3k
B
T
m
calculul vitezei medii v
m
Pentru calculul vitezei medii se aplic a de asemenea denit ia mediei statistice
si integralele de tip Poisson:
v
m
< v >=
_
+
0
v
M
(v)dv
_
+
0

M
(v)dv
=
_
+
0
v
3
e

mv
2
2k
B
T
dv
_
+
0
v
2
e

mv
2
2k
B
T
dv
=

8RT

(2.8.51)
Observat ie. Din expresiile obt inute pentru viteza cea mai probabil a, viteza
termic a si viteza medie se poate observa c a ntre ele exist a relat ia v
p
<
v
m
< v
T
; de asemenea toate aceste viteze depind de

T si respectiv (masa
molar a).
2.8.9 Repartit ia Boltzmann
Distribut ia Boltzmann reprezinta probabilitatea ca o molecul a de masa m s a
aibe coordonatele cuprinse n intervalele (x, x + dx), (y, y + dy) si respectiv
(z, z +dz) indiferent de valorile componentelor vitezei v
x
, v
y
si v
z
.
Fie un gaz ideal format din N molecule identice de mas a m ecare ntre
care nu exista interact ie. Presupunem c a gazul se aa ntr-un camp de fort e
71
exterior U. O molecula a gazului posed a atat energie cinetic a c at si energie
potent ial a:
E
c
=
m
2
(v
2
x
+v
2
y
+v
2
z
)
(2.8.52)
E
p
= U(x, y, z)
iar hamiltonianul asociat unei molecule va :
H

=
m
2
(v
2
x
+v
2
y
+v
2
z
) +U(x, y, z) (2.8.53)
Dac a se utilizeaza n continuare distribut ia Maxwell-Boltzamann (1.72) si se
integreaz a dup a valorile vitezei v
x
, v
y
si v
z
se va obt ine distribut ia Boltzmann

B
:
dP
B
= C
B
e

U(x,y,z)
k
B
T
dxdydz
B
= C
B
e

U(x,y,z)
k
B
T
(2.8.54)
Aplicat ie: determinarea repartit iei moleculelor de gaz din atmosfer a (for-
mula barometrica).
Fie o coloan a de aer, de form a cilindric a de nalt ime h si cu aria bazei S
(Fig.2). Fiecare molecula se aa n c ampul gravitat ional, deci va poseda o
energie potent ial a U = mgz. Probabilitatea ca o molecula s a se ae ntre
cotele z si z +dz se poate exprima cu ajutorul distribut iei Boltzmann:
dP
B
= C
B
e

mgz
k
B
T
dz (2.8.55)
Probabilitatea dP
B
este ns a prport ionala si cu raportul dintre numarul de
molecule dN cuprinse n cilindrul de n alt ime dz si num arul total de molecule
N din coloana de nalt ime h:
dP
B
=
dN
N
(2.8.56)
Dac a se exprim a concentrat ia moleculelor prin n(z) =
dN
dV
, si se utilizeaz a
apoi relat iile (1.95) si (1.96), se poate determina concentrat ia moleculelor:
n(z) =
NC
B
S
e

mgz
k
B
T
(2.8.57)
72
iar presiunea gazului, la n alt imea z n cilindru va :
p = p
o
e

mgz
k
B
T
formula barometric a (2.8.58)
Anexa: integralele de tip Poisson utilizate n acest capitol:
_
+
0
e
x
2
dx =
_

_
1/2
_
+
0
xe
x
2
dx =
1
2
_
+
0
x
2
e
x
2
dx =
1
4
_

_
1/2
_
+
0
x
3
e
x
2
dx =
1
2
2
_
+
0
x
4
e
x
2
dx =
3
8
2
_

_
1/2
73
CAPITOLUL 3.
3 Fenomene de transport n gaze
Fenomenele de transport sunt acele fenomene conectate cu miscarea particu-
lelor unui sistem care, datorit a unor act iuni externe transporta dintr-un loc
n altul o anumit a marime zica, realiz andu-se p ana la urm a echilibrul termic
n sistem. Fenomenele de transport sunt procese ireversibile n desfasurarea
c arora starea sistemului variaz a n timp. De obicei procesele se desf asoar a cu
variat ia continu a n timp a parametrilor sistemului; aceste procese se numesc
nestat ionare. Exista ns a si procese care se desfasoara far a variat ia n timp a
parametrilor s ai; acestea sunt procesele stat ionare. Aceste ultime procese au
loc atunci c and abaterea de la echilibru a sistemului este mica, iar valorile
parametrilor difer a put in de valorile de echilibru.

In cele ce urmeaza vom
avea n vedere numai fenomenele de transport stat ionare, n gaze.
Fenomenele de transport n gaze se caracterizeaza printr-un transport ordo-
nat de masa, energie sau impuls n sensul descresterii unor parametrii de
stare ce caracterizeaza sistemul zic studiat. Deci, cauza acestor fenomene
de transport este existent a gradient ilor parametrilor de stare care se numesc
fort e termodinamice (prin gradient se nt elege variat ia unui parametru de
stare pe unitatea de lungime).
Fenomenele de transport au loc atat n gaze c at si n lichide si repectiv solide.
Datorit a accesibilitat ii calculelor vom studia numai fenomenele de transport
n gaze ideale care pot clasate n:
1. Difuzia
2. Conductibilitatea termic a
3. Frecarea interna sau vascozitatea
Pentru a caracteriza aceste fenomene trebuie sa se cunoasca :
ecuat ia de transport
coecient ii de transport
74
Cei trei coecient i de transport ce caracterizeaz a cele trei fenomene se pot
expriman funct ie de viteza medie v (v
m
- notat ia din statistic a) si de drumul
liber mediu . Drumul liber reprezint a drumul parcurs de o molecul a ntre
dou a ciocniri consecutive, iar drumul liber mediu reprezint a valoarea medie
a drumului liber. Sa calcul amn continuare drumul liber mediu n funct ie de
concentrat ia moleculelor n
o
=
N
V
si respectiv de dimensiunea lor (raza r).
Fie un gaz ideal format din N molecule identice considerate sferice, de raza
r ecare. Vom considera doar o molecul a (din cele N) care se deplaseaza cu
viteza v; presupunem c a celelalte N 1 molecule sunt imobile iar molecula
considerat a nu-si schimb a direct ia de miscare dupa ciocnire. Deci, ea va lovi
toate moleculele ce se a a la o distant a mai mica decat diametrul ei 2r fat a
de direct ia de deplasare. Fie Z num arul moleculelor nt alnite n drum, n
timpul t care reprezint a deci num arul de ciocniri din timpul t (Fig.3).
T in an cont de concentrat ia moleculelor de gaz n
0
, num arul mediu de ciocniri
Z din timpul t se poate exprima prin relat ia:
Z =
N
V
R
2
vt = n
o
R
2
vt (3.0.1)
iar num arul mediu de ciocniri din unitatea de timp va :
z =
Z
t
= 4r
2
n
o
v (3.0.2)

In realitate, moleculele gazului nu sunt imobile de aceea se introduce factorul

2 n formula anterioar a:
z = 4

2r
2
n
o
v (3.0.3)
De asemenea, se poate deni sect iunea ecace a moleculei ca ind r
2
si
respectiv diametrul ecace al moleculei R = 2r. Astfel, drumul liber
mediu se poate exprima n funct ie de concentrat ia moleculelor si respectiv
de diametrul ecace :
=
v
z
=
v
4

2r
2
n
o
v
=
1

2
2
n
o
(3.0.4)
Observat ie. Conform expresiei obt inuta pentru drumul liber mediu (2.4) se
observ a c a acesta variaza invers proport ional cu concentrat ia. Concentrat ia,
la r andul ei variaza direct proport ional cu presiunea gazului, la temperatur a
75
constant a. Deci, drumul liber mediu va varia invers proport inal cu presiunea
(la T = ct.) Pe baza acestei observat ii se poate da o imagine a ceea ce
nseamn a gaz rareat. Daca ntr-o incint a cu gaz se face vid p an a la o
valoare a presiunii p 10
4
mmcolHg, se poate ajunge la o concentrat ie
n
o
= 4 10
12
molec/cm
3
iar = 50 cm. Dac a lungimea vasului este 10 cm
va rezulta c a ecare molecul a va traversa ntreg vasul si se va reecta de
peret ii incintei inainte de a se ciocni cu o alta molecu a cu toate ca, pe cm
2
se aa 4 10
12
molecule.

In acest caz se spune ca vasul este gol, moleculele
deplas andu-se cu usurint a.
3.1 Difuzia gazelor
Prin difuzia gazelor se nt elege patrunderea reciproca a moleculelor a doua
gaze diferite atunci c and sunt puse n contact datorita miscarii lor continue,
dezordonate precum si datorita existent ei unui gradient de densitate /z
(fort a termodinamica) ce provoac a transferul unei mase m de gaz. Deci, se
poate concluziona c a:
m arimea zic a transportata este masa m de gaz
fort a termodinamica ce cauzeaz a difuzia este gradientul den-
sit at ii pe direct ia misc arii /z
coecientul ce caracterizeaza fenomenul de difuzie este notat cu
D si va determinat odata cu ecuat ia de transport
Determinarea ecuat iei de transport a fenomenului de difuzie se poate face
plec and de la formula generala a fenomenelor de transport:
j
k
=
v
3
G
z
(3.1.1)
unde j
k
reprezint a densitatea uxului m arimii k transportate (masa, energia
sub form a de c aldur a, impulsul) iar G/z reprezint a gradientul parametru-
lui de stare pe direct ia z (fort a termodinamic a). Deci, formula generala a
fenomenului de difuzie va :
j
m
=
v
3

z
(3.1.2)
76
Densitatea uxului de mas a j
m
reprezint a masa de gaz ce str abate, n unitatea
de timp, unitatea de arie S a unei suprafet e atunci c and exist a un gradient
al densitat ii ntre cele dou a fet e ale suprafet ei:
j
m
=
1
S
dm
dt
(3.1.3)
Dar, conform primei legi a lui Fick obt inuta experimental:
j
m
= D

z
(3.1.4)
unde D este coecientul de difuzie ce are dimensiunea [D] = L
2
T
1
<
D >
SI
= m
2
s
1
. Din cele dou a expresii ale lui j
m
(2.6) si (2.8) se va obt ine
expresia coecientului de difuzie D:
D =
v
3
(3.1.5)
care, dupa cum se observ a, depinde numai de viteza medie a moleculelor de
gaz si respectiv de drumul liber mediu.
Din ecuat iile (2.7) si (2.8) combinate se determin a ecuat ia de transport pen-
tru fenomenul de difuzie:
dm = D

z
Sdt (3.1.6)
3.2 Conductibilitatea termica
Conductibilitatea termica reprezint a fenomenul de transport al energiei sub
form a de c aldura cauzat de existent a unui gradient de temperatura. Deci
m arimea zic a transportata este caldura
fort a termodinamica ce cauzeaza conductibilitatea termic a este
gradientul de caldur a
coecientul ce caracterizeaz a fenomenul este - coecientul de
conductibilitate termic a ce se masoar a n J/msK
77

In cazul acestui fenomen de transport, densitatea j

k
este notata prin j
q
- den-
sitatea uxului de c aldura care se deneste ca ind c aldura unit at ii volumice
de gaz (dQ), transportata n unitatea de timp prin suprafat a S:
j
q
=
1
S
dQ
dt
(3.2.1)
Conformnsa legii experimentale a lui Fourier densitatea uxului de caldur a
are expresia:
j
q
=
dT
dz
(3.2.2)
Cantitatea de c aldur a volumic a se poate exprima, conform termodinamicii,
prin relat ia:
Q = c
p
dT (3.2.3)
unde reprezint a densitatea gazului iar c
p
este c aldura specic a la presiune
constant a. Astfel, formula generala a conductibilitat ii termice devine:
j
q
=
v
3
dG
dz
=
v
3
c
p
dT
dz
(3.2.4)
Combin and relat iile (2.12) si (2.14) se obt ine expresia coecientului de con-
ductibilitate termic a :
=
v
3
c
p
= Dc
p
(3.2.5)
Din relat iile (2.11) si (2.12) se obt ine ecuat ia fenomenului de conductibilitate
termic a:
dQ =
dT
dz
Sdt (3.2.6)
3.3 Vascozitatea gazelor
Fie un gaz ideal aat n stare de neechilibru pentru care viteza de deplasare a
diferitelor straturi de gaz reprezinta parametrul variabil. Dac a straturile de
gaz se deplaseaza cu viteze diferite apar fort e de frecare intern a. Aceste fort e
conduc la o egalizare a vitezei diferitelor straturi prin trecerea moleculelor
din straturile cu impuls mai mare n straturile cu impuls mai mic si invers,
ceea ce determin a aparit ia unei densit at i a uxului de impuls j
p
. Deci:
78
m arimea zic a transportat a este impulsul volumic al moleculelor
de gaz
fort a termodinamic a ce cauzeaz a v ascozitatea este gradientul
vitezei pe direct ia z de deplasare a moleculelor
coecientul ce caracterizeaz a vascozitatea este - coecientul
de vascozitate
Densitatea uxului de impuls este denit a ca ind gradientul impulsului vo-
lumic pe direct ia z transportat prin suprafat a S:
j
p
=
1
S
dp
x
dz
(3.3.1)
Densitatea uxului impulsului volumic j
p
a fost exprimata nsa si experimen-
tal, printr-o lege analoag a cu legea Fick sau Fourier:
j
p
=
v
x
z
(3.3.2)

Intre impulsul volumic p

x
si viteza v
x
se poate scrie relat ia:
p
x
= mv
x
N
V
= mv
x
n
o
= v
x
(3.3.3)
unde m este masa unei molecule de gaz iar n
o
este concentrat ia. Astfel, legea
general a a v ascozitat ii devine:
j
p
=
v
3

v
x
z
(3.3.4)
Combin and ecuat iile (2.18) si (2.20) se poate exprima coecientul de v ascozitate
:
=
v
3

v
x
z
(3.3.5)
Din ecuat iile (2.17) si (2.18) se obt ine ecuat ia fenomenului de v ascozitate:
dp
x
=
v
x
z
Sdt (3.3.6)
O sumarizare a concluziilor legate de fenomenele de transport stat ionare n
gaze ideale este f acuta n tabelul de mai jos:
79
Fenomenul M arimea zic a Ecuat ia Coecientul
de transport transportat a de transport caracteristic
Difuzia masa dm = D

z
Sdt D =
v
3
Conduc. termic a c aldura dQ =
dT
dz
Sdt =
v
3
c
p
V ascozitatea impulsul dp =
v
x
z
Sdt =
v
3

80
CAPITOLUL 4.
4 Teoria relativitat ii restranse
4.1 Aspecte generale
Teoria relativit at ii reprezinta una dintre cele doua teorii fundamentale ale
zicii moderne a secolului XX. Teoria relativitat ii restranse stabileste o inter-
dependent a ntre caracteristicile fundamentale ale misc arii materiei: spat iul-
timpul si masa-energie, valabile n cazul vitezelor mari, comparabile cu viteza
luminii. Aceast a teorie a fost elaborata de catre Einstein n perioada 1900-
1916 si cuprinde dou a part i:
teoria relativitat ii restr anse elaborat an 1905 studiaza fenomenele
mecanice si elestromagnetice care se producn sisteme de referint a
inert iale (SRI)
teoria relativitat ii generalizate elaborat a n perioada 1908-1916
cuprinde si fenomenele gravitat ionale si este valabil a n sistemele
de referint a neinert iale (SRNI)
Teoria relativit at ii restr anse are ca punct de plecare relativitatea galilean a
precum si o serie de experient e fundamentale (Michelson-Morley, Bertozzi)
care nu au putut explicate cu ajutorul zicii clasice, respectiv cu modelul
newtonian al mecanicii.
4.2 Relativitatea galileana
Fie doua sisteme de referint a S si S

aate n miscare uniform a unul fat a

de celalalt cu viteza v. Astfel de sisteme se numesc sisteme inert iale. Prin
denit ie, un sistem de referint a este inert ial dac a principiul inert iei este va-
labil fat a de el.
Fie un punct material P care reprezint a un eveniment caracterizat prin co-
ordonatele (r, t) fat a de sistemul S si prin (

, t

) fat a de sistemul S

(Fig.1).
coordonatele spat io-temporale (r, t) caracterizeaz a miscarea ab-
soluta a punctului material P fat a de sistemul S
81
coordonatele spat io-temporale (

, t

) caracterizeaz a miscarea
relativa a punctului material P fat a de sistemul S

r
o
reprezint a distant a dintre originile celor doua sisteme la un
moment dat si caracterizeaz a micsarea de transport a sistemului
S

fat a de S
Din Fig.1 se observ a c a ntre coordonatele spat iale exista relat ia vectorial a:
r =

r

+ r
o
(4.2.1)
Dac a se consider a c a sistemul S

se deplaseaz a cu viteza v = ct fat a de S,

atunci r
o
= vt

. De asemenea, daca se considerar a punctul material la doua

momente diferite de timp si se calculeaza deplasarea lui r n intervalul
t = t

, se va obt ine urm atoarea relat ie ntre vitezele punctului material

fat a de cele doua sisteme de referint a inert iale:
v
abs
= v
rel
+v
transport
= v
rel
+v (v
rel
= v) (4.2.2)
numit a legea de compunere a vitezelor, unde v
abs
reprezint a viteza absoluta
a punctului material P fat a de sistemul S, v
rel
reprezint a viteza relativa
a punctului material P fat a de S

iar v reprezint a viteza de transport a

sistemului S

fat a de S. Deci, ntre vectorii de pozit ie ai punctului P, la un

moment dat de timp t va exista relat ia:
r =

r

+vt (4.2.3)
care, scrisa pe componente va avea urm atoarea form a:
x = x

+v
x
t

y = y

+v
y
t

(4.2.4)
z = z

+v
z
t

t = t

Acest set de ecuat ii (2.4) este cunoscut sub numele de relat iile de trans-
formare Galilei (transformarea invers a) cu ajutorul c arora se pot determina
82
coordonatele spat io-temporale ale punctului material P, fat a de sistemul S,
atunci cand se cunosc coordonatele spat io-temporale fat a de sistemul S

.
Ecuat iile (2.4) pot scrise si sub forma:
x

= x v
x
t
y

= y v
y
t
(4.2.5)
z

= z v
z
t
t

= t
si reprezint a relat iile de transformare Galilei directe cu ajutorul carora se
pot determina coordonatele spat io-temporale ale punctului material P fat a
de sistemul S

atunci c and se cunosc coordonatele spat io-temporale fat a de

sistemul S.
Observat ie. Daca sistemul S

se deplaseaz a fat a de sistemul S pe o direct ie

paralel a cu axa Ox, atunci viteza de transport va avea componentele (v, 0, 0)
iar relat iile de transformare Galilei se numesc speciale si au urmatoarea form a:
x

= x v
x
t
y

= y
(4.2.6)
z

= z
t

= t
Consecint ele relat iilor de transformare Galilei speciale:
legea de compunere a vitezelor n mecanica clasica:
v
rel
= v
abs
v (4.2.7)
83
invariant a lungimilor n orice sistem de referint a inert ial:
l

= l (4.2.8)
unde l

= x

2
x

1
reprezint a lungimea masurata n sistemul S

iar
l = x
2
x
1
reprezint a lungimea m asurat a n sistemul S.
Pe baza acestor relat ii (2.7-2.8) s-a enunt at principiul relativitat ii galileene:
Orice experient a mecanica efectuata n interiorul unui sistem de
referint a inert ial nu poate pune n evident a miscarea rectilinie si
uniforma sau starea de repaus relativ a sistemului mecanic respec-
tiv, fat a de orice alt sistem de referint a inert ial (una din formulari).
Bazele experimentale ale relativit at ii restranse eisteiniene au fost experient a
Michelson-Morley - pentru cinematica relativist a, si experient a Bertozzi -
pentru dinamica relativista. Experient a Michelson-Morley, bazat a pe re-
exia si interferent a luminii pe un sistem de oglinzi a avut ca scop punerea
n evident a a unui sistem de referint a absolut legat de eter, considerat su-
portul pentru propagarea luminii. Rezultatul negativ al acestei experient e a
condus la aparit ia unei noi teorii aplicabil a tuturor fenomenelor zice, teoria
relativit at ii restranse a lui Eistein.
4.3 Postulatele teoriei relativitat ii restranse
Postulatul invariant ei legilor zicii - reprezint a o generalizare a prin-
cipiului relativitat ii a lui Galilei si arma ca legile zicii sunt invariante n
orice sistem de referint a inert ial sau, ntr-o o alt a formulare, prin nici o
expereient a zic a efectuat a ntr-un sistem sistem de referint a inert ial nu se
poate evident ia miscarea de translat ie rectilinie uniform a sau starea de repaus
relativ a sistemului.
Postulatul invariant ei vitezei luminii n vid (postulatul fundamental al
teoriei retativitat ii restr anse) - arma ca viteza de propagare a unui semnal
luminos n vid este independent a de miscarea rectilinie si uniform a, sau de
repaus, a sursei de lumina sau a observatorului. Aceast a viteza este invari-
ant a n orice sistem de referint a inert ial si are valoarea c = 3 10
8
m/s si
84
reprezint a si viteza maxim a posibil a a interact iilor.
Postulatul (principiul) de corespondent a - arm a c a legile si relat iile de
baz a ale mecanicii clasice (newtoniene) constituie un caz limit a si particular
al mecanicii relativiste einsteiniene, consider and fenomenele care au loc la
viteze mult mai mici dec at viteza maxim a a interact iilor (v c).

In acord cu aceste postulate au fost obt inute transform arile Lorentz-Einstein.

4.4 Transformarile Lorentz-Einstein
Transformarile Lorentz-Einstein realizeaz a trecerea de la coordonatele spat io-
temporale ale unui eveniment dintr-un sistem de referint a inert ial la coordo-
natele spat io-temporale ale aceluiasi eveniment intr-un alt sistem de referint a
inert ial.
Pentru a deduce aceste relat ii de transformare se consider a dou a sisteme de
referint

inert iale S si S

; sistemul S

se deplaseaz a cu viteza v (v, 0, 0) fat a de

sistemul S; la momentul init ial t = t

= 0, originile O si O

coincid (Fig.2).
De asemenea, pentru ca deplasarea lui S

are loc numai pe direct ia Ox atunci

relat iile:
y = y

, z = z

(4.4.1)
sunt satisfacute tot timpul.

In aceste condit ii, pentru a ajunge la trans-
form arile Lorentz-Einstein trebuie determinate corelat ii de forma:
x

= x

(x, t) , x = x(x

, t

)
(4.4.2)
t

= t

(x, t) , t = t(x

, t

)
Conform principiului invariant ei legilor zicii, corelat iile (4.2) trebuie s a e
biunivoce, deci aceste relat ii trebuie sa e liniare:
x

= ax +bt
(4.4.3)
x = ax

+bt

85
unde a, b sunt coecient i constant i, aceeasi pentru cele doua sisteme S si S

datorit a biunivocitat ii corelat iilor.

Problema care se pune n continuare este de a aa acesti coecient i a si b.

In
primul pas se va exprima b din cele dou a ecuat ii n funct ie de a, considerand
o data cazul c and x

= 0 si apoi x = 0:
x

= 0
b = av (4.4.4)
x = vt
x = 0
b = av (4.4.5)
x

= vt
Deci, ecuat iile (4.3) se pot scrie acum n funct ie numai de coecientul a:
x

= ax avt = a(x vt)

(4.4.6)
x = ax

+avt

= a(x

+vt

)
Pentru a determina coecientul a se considera ca la momentul init ial (t = t

=
0), din originea comuna a sistemelor de referint a se emite un semnal luminos,
n vid. Conform principiului invariant ei vitezei luminii n vid, distant ele
parcurse de lumin a, n cele doua sisteme de referint a, vor :
x

= ct

(4.4.7)
x = ct
Aceste relat ii nlocuite n ecuat iile (4.6) conduc la sistemul urm ator:
ct

= at(c v)
(4.4.8)
ct = at

(c +v)
86
Din acest sistem se poate elimina acum coecientul a care va avea expresia:
a =
1
_
1
v
2
c
2
(4.4.9)
Se alege numai valoarea pozitiv a alui a si se noteaz a cu litera . Astfel,
ecuat iile (4.6) devin:
x

=
x vt
_
1
v
2
c
2
(4.4.10)
x =
x

+vt

_
1
v
2
c
2
Elimin and pe x din ultimele doua ecuat ii se va obt ine o relat ie care exprim a
timpul t n funct ie de coordonatele (x

si t

):
t =
t

+
x

v
c
2
_
1
v
2
c
2
, t = t(x

, t

) (4.4.11)
Prin analogie se elimin a coordonata x

din ecuat iile (4.10) si se va obt ine

expresia:
t

=
t
xv
c
2
_
1
v
2
c
2
, t

= t

(x, t) (4.4.12)
Cu urmatoarele notat ii:
=
v
c
, =
1

1
2
(4.4.13)
se pot scrie acum transformarile Lorentz-Einstein speciale (v|Ox) directe:
x

= (x vt)
y

= y
z

= z (4.4.14)
t

= (t
v
c
2
x)
87
si respectiv transformarile Lorentz-Einstein inverse:
x = (x

+vt

)
y = y

z = z

(4.4.15)
t = (t

+
v
c
2
x

)
Observat ii

In cazul general n care vectorul vitez a nu este paralel cu axa Ox se pot
scrie transformarile Lorentz-Einstein generale:
r

= r + [
rv
v
2
( 1) t]v
(4.4.16)
t

= [t
rv
c
2
]
Relat iile Lorentz-Einstein speciale satisfac principiul de corespondent a, ast-
fel ncat, pentru v c
v
2
c
2
1 1 iar relat iile Lorentz-Eistein
(4.14) se transform a n relat iile Galilei (2.6).
Invariant a legilor zicii n orice sistem de referint a inert ial, conform prin-
cipiului de invariant a, implica n mod obligatoriu invariant a legilor zicii fat a
de transformarile Lorentz-Einstein.
Rezultatul fundamental al teoriei relativitat ii restranse a fost aparit ia mecanicii
relativiste cu cele dou a componente ale sale:
cinematica relativist a
dinamica relativist a
88
4.5 Cinematica relativista
Consecint ele cinematice ale transform arilor Lorentz-Einstein se refer a la:
contract ia lungimilor, dilatarea timpului, relativitatea simultaneit at ii a dou a
evenimente si compunerea relativist a a vitezelor.
4.5.1 Contract ia lungimilor
Fie doua sisteme de referint a inert iale S si S

si o bar a paralel a cu axa Ox,

respectiv Ox

(Fig.3). Problema care trebuie rezolvat a este de a gasi corelat ia

dintre lungimile barei, masurate fat a de cele dou a sisteme. Pentru aceasta
trebuie date niste denit ii ajut atoare.
Sistemul propriu - este reprezentat chiar prin sistemul zic aat
n repaus fat a de el nsusi.
Sistemul laboratorului SL - este sistemul de referint a aat n
miscare rectilinie si uniform a, cu viteza v fat a de sistemul propriu.
Marime zica proprie - marimea zic a m asurat a n sistemul
propriu de referint a.
Marime zica cinematica - marimea zic a m asurat a n sistemul
laboratorului SL.
Vom considera ca sistemul S

reprezint a sistemul propriu pentru bar a (v

rel
=
0), iar S reprezint a sistemul laboratorului. Vom nota cu:
l
o
= x

2
x

1
(4.5.1)
lungimea barei n sistemul propriu, unde x

2
si respectiv x

1
reprezint a ex-
tremit at ile barei m asurate n sistemul propriu S

, si cu:
l = x
2
x
1
(4.5.2)
lungimea barei n sistemul laboratorului, unde x
2
si respectiv x
1
reprezint a
extremit at ile barei m asurate simultan (t
1
= t
2
) fat a de sistemul S.
Pentru a gasi relat ia dintre cele doua lungimi l
o
si l vom utiliza transformarile
Lorentz-Eintein directe:
x

1
= (x
1
vt
1
)
x

2
= (x
2
vt
2
) (4.5.3)
89
ceea ce conduce la urmatoarea relat ie:
l
o
= x

2
x

1
= x
2
vt
2
x
1
+vt
1
= (x
2
x
1
) (t
2
= t
1
) (4.5.4)
Deci, corelat ia dintre lungimile barei m asuraten cele dou a sisteme de referint a
este:
l = l
o

1
v
2
c
2
(4.5.5)
Observat ii
din relat ia (5.5) se observ a ca lungimea cinematic a este mai mic a dec at cea
proprie l < l
o
(contract ia lumgimii)
pentru a se produce contract ia lungimii barei trebuie ca:
1. viteza v s a e o viteza relativist a, deci sa e cuprins a n inter-
valul 3 10
7
m/s < v < 3 10
8
m/s
2. contract ia se produce numai pe direct ie longitudinal a (direct ia
de miscare a barei)
3. dimensiunile transversale ale barei ram an aceleasi indiferent
de sistemul de referint a inert ial
4. efectul de contract ie relativista nu implic a o modicare zic a a
corpurilor, ci numai masurarea lor n sisteme de referint a diferite
este diferita.
90
4.5.2 Dilatarea timpului
Fie fou a evenimente E
1
si E
2
care se produc n acelasi loc n sistemul pro-
priu S

, dar la momente diferite t

1
si t

2
(t

1
,= t

2
). Durata dintre cele doua
evenimente masurat a n sistemul propriu S

se numeste durata proprie si se

noteaz a de obicei cu
o
:

= t

2
t

1
pentru x

1
= x

2
(4.5.6)
Pentru un observator aat n sistemul laboratorului S ce se deplaseaza cu
viteza v fat a de cel propriu, durata dintre cele doua evenimente se numeste
durata cinematica si se noteaz a de obicei cu :
= t
2
t
1
(4.5.7)
Pentru a aa care este leg atura dintre cele dou a durate, proprie si cinematic a,
se vor utiliza transform arile Lorentz-Einstein inverse:
t
1
= (t

1
+
v
c
2
x

1
)
t
2
= (t

2
+
v
c
2
x

2
) (4.5.8)
asfet nc at durata cinematic a va avea expresia:
= t
2
t
1
= (t

2
t

1
) +
v
c
2
(x

2
x

1
) (4.5.9)
Cum nsa eveminentele au fost considerate c a se produc n acelasi loc n
sistemul propriu (x

1
= x

2
) rezulta urm atoarea relat ie ntre si

:
=

o
_
1
v
2
c
2
(4.5.10)
Observat ii
Dup a cum se observa din ecuat ia (5.10), durata cinematic a este mai mare
dec at cea proprie ceea ce nseamn a ca durata dintre dou a evenimente se di-
lat a n sistemul laboratorului.
Pentru ca sa se poat a considera dilatarea timpului trebuie ca viteza v s a
e una relativist a.
91
4.5.3 Relativitatea simultaneitat ii a doua evenimente
Dou a evenimente sunt simultane dac a se produc n acelasi moment.

In
mecanica clasic a, conceptul de simultaneitate are un caracter absolut, adic a,
dac a doua evenimente sunt simultane (t
1
= t
2
) ntr-un sistem de referint a S
ele vor simultane fat a de orice alt sistem de referint a inert ial S

(t

1
= t

2
).

In mecanica relativist a, vom presupune ca cele dou a evenimente A and B se

produc n locuri diferite si din ecare loc se emite c ate un semnal luminos,
atunci cand se produce evenimentul. Un observator va percepe cele doua
semnale luminoase dup a un timp oarecare, necesar luminii de a parcurge
distant a pan a la el. Astfel se poate scrie urmatoarea relat ie ntre timpii de
percepere ai semnalelor luminoase t
A
si respectiv t
B
:
t
B
= t
A
+
d
AB
c
(4.5.11)
unde d
AB
reprezint a distant a dintre cele dou a evenimente n sistemul labo-
ratorului S.
Vom deni n continuare simultaneitatea a dou a evenimente (denit ia dat a
de Einstein): dac a din dou a puncte A si B se emit semnale luminoase n
momentul producerii evenimentelor A si B, si dac a cele dou a semnale sunt
recept ionate n acelasi moment ntr-un punct C situat la jum atatea distant ei
AB, atunci evenimentele A si B sunt simultane.
Pentru a vedea care este caracterul simultaneit at ii n mecanica relativista,
vom considera dou a evenimente E
1
si E
2
simultane n sistemul laboratorului
S si care se produc n locuri diferite (x
1
,= x
2
). Aplic and transformarile
Lotentz-Einstein directe rezulta:
t

1
= (t
1

v
c
2
x
1
)
t

2
= (t
2

v
c
2
x
2
) (4.5.12)
ceea ce conduce la urmatoarea relat ie ntre timpii t

1
si t

2
:
t

2
t

1
=
v
c
2
(x
2
x
1
) ,= 0 t

2
,= t

1
(4.5.13)
92
Observat ii
Evenimentele E
1
si E
2
, desi sunt simultane fat a de sistemul S, nu vor mai
simultane fat a de sistemul S

. Deci, simultaneitatea are un caracter relativ

n mecanica relativist a.
Dac a ns a cele dou a evenimente simultane fat a de S se produc n acelasi loc
(x
1
= x
2
), atunci ele se vor simultane si fat a de S

, deci, simultaneitatea
va avea un caracter absolut n acest caz.
4.5.4 Compunerea vitezelor n mecanica relativista
Spre deosebire de mecanica clasic a unde era valabil a legea lui Galilei de com-
punere a vitezelor, n mecanica relativista exist a o alt a lege de compunere a
vitezelor bazata pe transformarile Lotentz-Einstein.
Pentru a determina aceast a lege de compunere a vitezelor, caracteristic a
mecanicii relativiste, vom considera o particula P ce se deplaseaz a cu viteza
relativist a u(u
x
, u
y
, u
z
)n raport cu sistemul S si cu viteza relativist a

u

(u

x
, u

y
, u

z
)
fat a de sistemul propriu S

. De asemenea, vom considera ca sistemul propriu

S

se deplaseaza cu viteza v(v

x
, 0, 0) fat a de sistemul laboratorului S.
Componentele vitezelor u si respectiv

u

se denesc astfel:
u
x
=
dx
d
, u
y
=
dy
d
, u
z
=
dz
d
u

x
=
dx

, u

y
=
dy

, u

z
=
dz

(4.5.14)
Vom utiliza n continuare transform arile Lorentz-Eistein directe si le vom
diferent ia:
dx

= (dx vdt)
dy

= dy
dz

= dz (4.5.15)
d

= (d
v
c
2
dx)
93
Denit iile date componentelor vitezelor (5.14) se pot scrie acum astfel:
u

x
=
dx vd
dt
v
c
2
dx
=
u
x
v
1
v
c
2
u
x
u

y
=
dy

=
dy
(d
v
c
2
dx
=
u
y
_
1
v
2
c
2
1
v
c
2
u
x
(4.5.16)
u

z
=
dz

=
dz
(d
v
c
2
dx
=
u
z
_
1
v
2
c
2
1
v
c
2
u
x
Prin utilizarea transformarilor Lorentz-Eistein inverse se poate obt ine legea
de compunere a vitezelor n mecanica relativist a:
u
x
=
u

x
+v
1 +
v
c
2
u

x
u
y
=
u

y
_
1
v
2
c
2
1 +
v
c
2
u

x
(4.5.17)
u
z
=
u

z
_
1
v
2
c
2
1 +
v
c
2
u

x
Consecint e ale legii de compunere a vitezelor
Dac a:
u

x
= c
u
x
= c (4.5.18)
u

y = u

z
= 0
atunci este vericat postulatul invariant ei legilor zicii.
Dac a:
u

x
,= 0
u
x
= c
u

y
= u
z
= 0 (4.5.19)
v = c
94
atunci este vericat postulatul invariant ei vitezei luminii n vid.
Dac a:
u

x
c
u
x
= u

x
+v (4.5.20)
u

y
= u

z
= 0
atunci este vericat postulatul de corespondent a.
4.6 Spat iul Minkowski cuadridimensional
4.6.1 Proprietat i generale

In teoria relativit at ii restranse se considera c a problemele zice se petrec

ntr-un spat iu cuadridimensional (4-dimensional), n care trei coordonate
sunt coordonate carteziene (x,y,z), iar a patra este temporal a. Acest spat iu
cuadridimensional se numeste spat iul Minkowski si se supune transform arilor
Lorentz-Einstein.
Orice punct al spat iului geometric Minkowski se numeste eveniment, iar orice
eveniment este caracterizat prin patru coordonate. Aceste patru coordonate
nu auns a aceeasi dimensiune, fapt pentru care se spune ca spat iul Minkowski
este anizotrop (direct iile acestui spat iu nu sunt echivalente). Pentru ca toate
direct iile s a aibe aceeasi dimensiune, n locul coordonatei temporale t se
introduce coordonata imaginara ict, unde c este viteza luminii n vid. Astfel,
ecare eveniment al spat iului Minkowski este caracterizat prin coordonatele
(x, y, z, ict). S-a ales coordonata temporal a de tipul ict pentru ca intervalul:
s
2
= x
2
+y
2
+z
2
+ (ict)
2
= x
2
+y
2
+z
2
c
2
t
2
(4.6.1)
s a e invariant fat a de transformarile Lorentz-Einstein. Acest interval se
mumeste interval relativist spat io-temporal si reprezinta distant a dintre
originea spat iului Minkowski O(0, 0, 0, 0) si pozit ia unui eveniment E(x, y,
z, ict).
Fie un eveniment E caracterizat de coordonatele (x, y, z, ict) fat a de sistemul
laboratorului S, si de coordonate (x, y, z, ict) fat a de sistemul propriu S

.
Intervalul relativist spat io-temporal s
2
n cele doua sisteme de referint a va
acelasi, ca valoare, adica este un invariant relativist:
s
2
= x
2
+y
2
+z
2
c
2
t
2
= x
2
+y
2
+z
2
= s
2
(4.6.2)
95
Dac a se consider a dou a evenimente vecine desp art ite innitezimal (x, y, z,
ict) si (x+dx, y+dy, z+dz, ic(t+dt)), atunci intervalul cuadridimensional
dintre cele doua evenimente va :
ds
2
= dx
2
+dy
2
+dz
2
c
2
dt
2
(4.6.3)
ds
2
se numeste metrica spat iului Minkowski si este un invariant relativist,
deci are aceeasi valoare n sistemele de referint a S si S

.
Spat iul Minkowski este un spat iu pseudoeuclidian deoarece trei din cele patru
coordonate sunt reale si una este imaginar a. Evolut ia unui eveniment n
spat iul Minkowski se face pe o curba numit a linie de univers.
4.6.2 Clasicarea intervalelor spat io-temporale
Fie doua evenimente:
E
1
(x
1
, y
1
, z
1
, ict
1
)
E
2
(x
2
, y
2
, z
2
, ict
2
Intervalul spat io-temporal dintre cele dou a evenimente este:
s
12
= (x
2
x
1
)
2
+ (y
2
y
1
)
2
+ (z
2
z
1
)
2
c
2
(t
2
t
1
)
2
(4.6.4)
si poate lua urmatoarele valori:
s
12
= 0 (4.6.5)
s
12
> 0 (4.6.6)
s
12
< 0 (4.6.7)
Relat ia (6.5) este satisf acut a n doua cazuri:
a.)
x
1
= x
2
y
1
= y
2
z
1
= z
2
(4.6.8)
t
1
= t
2
96
adic a, evenimentele sunt simetrice n orice sistem de referint a inert ial numai
dac a se petrec n acelasi loc si la acelasi moment de timp.
b.)
c
2
(t
2
t
1
)
2
= (x
2
x
1
)
2
+ (y
2
y
1
)
2
+ (x
2
z
1
)
2
(4.6.9)
deci, din punct de vedere zic cele doua evenimente E
1
si E
2
reprezint a emisia
si recept ia unui semnal luminos n vid.
Relat ia (6.6) ne arat a c a intervalul s
12
> 0 este un interval real si se numeste
interval de tip spat ial. Notam prin:
d
2
12
= (x
2
x
1
)
2
+ (y
2
y
1
)
2
+ (z
2
z
1
)
2
t
12
= (t
2
t
1
)
2
(4.6.10)
Deci,
s
12
> 0 d
2
12
c
2
t
2
12
> 0 d
12
> ct
12
(4.6.11)
Deoarece viteza c este viteza maxim a posibila pentru interact iile dintre doua
evenimente, nseamn a c a timpul de propagare pe distant a d
12
este mai mare
dec at timpul t
12
:

12
=
d
12
c
> t
12

12
> t
12
(4.6.12)
Acest lucru implic a faptul c a evenimentele separate prin intervale spat iale nu
se pot g asi n relat ia cauza-efect.
Relat ia (6.7) ne arat a c a intervalul s
12
< 0 este un interval imaginar si se
numeste interval de tip temporal. T inand cont de notat iile (6.10) se va obt ine:
d
2
12
c
2
t
2
12
< 0 d
12
< ct
12

12
< t
12
(4.6.13)
Deci, timpul de propagare al unui semnal luminos pe distant a d
12
este mai
mic dec at timpul t
12
dintre cele dou a evenimente. Aceste evenimente separate
temporal se g asesc n relat ia cauza-efect.
97
4.6.3 Reprezentarea geometrica a spat iului Minkowski
Fie doua evenimente E
o
(0, 0, 0, 0) (evenimentul din originea spat iului Min-
kowski) si E
1
(x, y, z, ict), separate prin intervalul relativist s
2
= x
2
+y
2
+z
2

c
2
t
2
. Pentru a satisf acut a condit ia (6.5) trebuie ca x
2
+y
2
+z
2
c
2
t
2
= 0,
ceea ce reprezinta ecuat ia unui hipercon luminos cu varful n origine (Fig.4).

In cazul particular y = 0 si z = 0 va rezulta x

2
c
2
t
2
= 0, relat ie ce deneste
ecuat iile a dou a drepte x = it ce trec prin originea sistemului (Fig.4).
Cele doua drepte reprezinta generatoarele hiperconului luminos si se numesc
drepte de univers.
Discut ie
Orice eveniment aat pe o dreapta de univers poate corelat cu evenimen-
tul din origine, prin semnale luminoase ce se propaga cu viteza c (s
2
= 0).
Orice eveniment aat n interiorul conului luminos este separat de eveni-
mentul din origine prin intervale de tip temporal (s
2
< 0), deci ele pot
corelate cauzal.
Orice eveniment aat n exteriorul conului luminos este separat de eveni-
mentul din origine prin intervale de tip spat ial (s
2
> 0), deci ele nu pot
corelate cauzal.
Orice eveniment situat n partea inferiar a a conului luminos este abso-
lut anterior evenimentului din origine (E
o
(0, 0, 0, 0)) si poate constitui cauza
acestuia.
Orice eveniment situat n partea superioara a conului luminos este absolut
posterior evenimentului din origine E
o
si poate constitui efectul acestuia.
4.6.4 Reprezentarea matriciala a transformarilor Lorentz-Einstein
Fie dou a sisteme inert iale de referint a S si S

c arora le-am atasat c ate un

spat iu Minkowski ec aruia. Fie un eveniment E reprezentat n cele dou a
98
spat ii prin coordonatele:
E(x
1
= x, x
2
= y, x
3
= z, x
4
= ict)
(4.6.14)
E(x

1
= x

, x

2
= y

, x

3
= z

, x

4
= ict

)
Relat iile de transformare Lotentz-Einsteinntre cele doua sisteme de referint a
vor avea forma:
x

1
=
_
x
1

v
ic
x
4
_
x

2
= x
2
x

3
= x
3
(4.6.15)
x

4
=
_
x
4
i
v
c
x
1
_
Utiliz and n continuare notat iile:
=
1
_
1
v
2
c
2
, =
v
c
(4.6.16)
transform arile Lorentz-Einstein pot scrise sub forma:
x

1
= (x
1
+ix
4
)
x

2
= x
2
x

3
= x
3
(4.6.17)
x

4
= (x
4
ix
1
)
Se introduce matricea transform arilor Lorentz-Einstein notat a cu
jk
(j =
1, 4, k = 1, 4) denita astfel:
A =
_
_
_
_
_
0 0 i
0 1 0 0
0 0 1 0
i 0 0
_
_
_
_
_
(4.6.18)
Transformarile Lorentz-Einstein pot scrise acum sub forma matriciala cu
ajutorul matricii 4-dimensionale
jk
, si cu ajutorul matricilor coloan a atasate
99
celor 4 coordonate ale evenimentului E n sistemele S si S

:
_
_
_
_
_
x

1
x

2
x

3
x

4
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
0 0 i
0 1 0 0
0 0 1 0
i 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
x
4
_
_
_
_
_
(4.6.19)
De asemenea, transform arile Lorentz-Einstein pot scrise si sub forma com-
pacta:
x

j
=
4

k=1

jk
x
k
, j = 1, 4 (4.6.20)
4.6.5 Forma cuadridimensionala a marimilor zice din spat iul Min-
kowski
Conform postulatului invariant ei legilor zicii al teoriei relativitat ii restr anse,
ecuat iile ce reprezint a diferite legi zice ntr-un sistem de referint a S trebuie
s a aibe aceeasi form an orice alt sistem de referint a S

. Aceste ecuat ii trebuie

s a e deci, relativist covariante.
M arimile zice ce apar n aceste ecuat ii trebuie sa e denite n spat iul
Minkowski prin:
invariant i scalari
cuadrivectori
cuadritensori
care generalizeaza m arimile zice scalare, vectoriale si tensoriale din spat iul
euclidian tridimensional.
A. Invariant ii scalari sunt m arimi zice ce descriu o proprietate intrinsec a a
spat iului Minkowski si sunt caracterizat i printr-o valoare constant a n orice
sistem de referint a inert ial (s
2
, l
o
,
o
, m
o
).
B. Cuadrivectorii reprezint a un ansamblu de patru componente care, la o
transformare Lorentz-Einstein se comport a la fel ca si coordonatele spat io-
temporale: adic a, ntre componentele unui cuadrivector A
j
, j = 1, 4 n
100
sistemul de referint a S, si componentele aceluiasi vector, dar n sistemul S

exist a urm atoarele relat ii cunoscute:

A

1
= (A
1
+iA
4
)
A

2
= A
2
A

3
= A
3
(4.6.21)
A

4
= (A
4
iA
1
)
care se pot scrie compact cu ajutorul matricii Lorentz
jk
:
A

j
=
4

k=1

jk
A
k
(4.6.22)
Observat ii
A
2
reprezint a m arimea cuadrivectorului si este un invariant relativist scalar.
Poate calculat prin relat ia:
A
2
=
4

j=1
A
2
j
= A
2
1
+A
2
2
+A
2
3
+A
2
4
(4.6.23)
Dac a A
2
> 0 atunci cuadrivestorul va de tip spat ial, iar dac a A
2
< 0 va
de tip temporal.
Exemple de cuadrivectori n zica relativist a: cuadrivectorul spat iu-timp
x
j

j=1,4
, cuadrivectorul viteza u
j

j=1,4
, cuadrivectorul accelerat ie a
j

j=1,4
,
cuadrivectorul fort a-putere F
j

j1,4
, cuadrivectorul energie-impuls p
j

j=1,4
.
4.6.6 Cuadrivectorul viteza u
j

j=1,4
Cuadrivectorul vitez a este denit prin relat ia:
u
j
=
dx
j
dt
o
, j = 1, 4 (4.6.24)
unde x
j

j=1,4
este cuadrivectorul spat iu-timp, iar dt
o
reprezint a durata
proprie innitezmala dintre doua evenimente. La o transformare Lorentz-
Einstein, componentele u
j

j=1,4
satisfac relat ia de transformare general a a
101
cuadrivectorilor din spat iul Minkowski:
u

j
=
4

k=1

jk
u
k
(4.6.25)
iar m arimea cuadrivectorului vitez a este, conform relat ie (6.22) un invariant
relativist.
Pentru a scrie componentele cuadrivectorului vitez a asociat unei particule
relativiste, vom presupune ca vectorul viteza v, cu care se deplaseaz a sistemul
S

fat a de S este paralel cu axa Ox si are modulul egal cu viteza particulei:

v =
_
v
2
x
+v
2
y
+v
2
z
(4.6.26)

In aceast caz, componentele cuadrivectorului vitez a asociat particulei vor :

u
1
u
x
=
dx
1
dt
o
=
dx
dt

1
2
=
v
x

1
2
u
2
u
y
=
dx
2
dt
o
=
dy
dt

1
2
=
v
y

1
2
u
3
u
z
=
dx
3
dt
o
=
dz
dt

1
2
=
v
z

1
2
(4.6.27)
u
4
u
t
=
dx
4
dt
o
=
icdt
dt

1
2
=
ic

1
2
Modulul cuadrivectorului viteza se poate calcula conform relat iei (6.22):
u
2
=
4

j=1
u
2
j
=
v
2
x
+v
2
y
+v
2
z
c
2
1
2
=
v
2
c
2
1
2
= c
2
< 0 (4.6.28)
Deoarece u
2
< 0, nseamna c a cuadrivectorul vitez a asociat unei particule
relativiste este de tip temporal.
C. Cuadritensorii de ordin doi se noteaz a cu T
jk

j=1,4
si, la o transformare
Lorentz-Einstein aplicat a satisfac relat iile:
T

jk
=
4

l,m

jl

km
T
lm
(4.6.29)
102
Exemplu: momentul cinetic al unei particule relativiste L
jk
denit prin
relat ia:
L
jk
= x
j
p
k
x
k
p
j
, j, k = 1, 4 (4.6.30)
unde x
j

j=1,4
este cuadrivectorul spat iu-timp, iar p
j

j=1,4
este cuadrivec-
torul energie-impuls.
4.6.7 Dinamica relativista
Ecuat ia fundamentala a dimanicii n cadrul mecanicii newtoniene este legea
a doua a lui Newton:

F = ma sau

F =
d p
dt
(4.6.31)
Conform postulatului invariant ei legilor zicii din teoria relativitat ii restr anse,
ecuat iile ce descriu aceste legi trebuie sa e relativist covariante, adica sa aibe
aceeasi form a n orice sistem de referint a inert ial. Ca urmare, ecuat ia funda-
mental a a dinamicii relativiste va avea aceeasi form a (7.1) dar care va cont ine
scalari, cuadrivectori sau cuadritensori.
Se denesc urm atorii cuadrivectori:
F
j
=
dp
j
dt
o
j = 1, 4 (4.6.32)
p
j
= m
o
u
j
care reprezinta cuadrivectorul fort a-putere si respectiv cuadrivectorul impuls-
energie; dt
o
este un invariant scalar, u
j
este cuadrivectorul viteza iar m
o
este
masa proprie (de repaus). Utiliz and denit iile celor doi cuadrivectori rezult a
ecuat iile fundamentale ale dinamicii relativiste, ecuat ii ce corespund celor
patru componente ale cuadrivectorului fort a-putere:
F
j
=
d
dt
o
(m
o
u
j
) ; j = 1, 4 (4.6.33)
103
4.6.8 Componentele spat iale ale cuadrivectorului F
j
Pentru a determina expresia componentelor F
x
, F
y
si F
z
ale cuadrivectorului
F
j
se va utiliza denit ia (7.2):
F
x
=
d
dt
o
(m
o
u
x
) =
d
dt
o
_
m
o
v
x

1
2
_
=
1

1
2
d
dt
_
m
o
v
x

1
2
_
(4.6.34)
Se noteaza cu:
F
cl
x
F
x
_
1
2
(4.6.35)
unde F
cl
x
reprezint a analogul clasic al componetei relativiste F
x
(v c
F
x
F
cl
x
) Cu notat ia folosit a (7.5) se poate scrie expresia componentei F
cl
x
astfel:
F
cl
x
=
d
dt
_
m
o
v
x

1
2
_
=
dp
x
dt
(4.6.36)
Prin analogie se pot determina si celelalte componente ale cuadrivectorului
fort a-putere, F
y
si F
z
:
F
x
=
F
cl
x

1
2
; F
y
=
F
cl
y

1
2
; F
z
=
F
cl
z

1
2
(4.6.37)
n care F
cl
x
, F
cl
y
si F
cl
z
au urmatoarele expresii:
F
cl
x
=
d
dt
_
m
o
v
x

1
2
_
=
dp
x
dt
F
cl
y
=
d
dt
_
m
o
v
y

1
2
_
=
dp
y
dt
(4.6.38)
F
cl
z
=
d
dt
_
m
o
v
z

1
2
_
=
dp
z
dt
4.6.9 Componenta temporala F
t
a cuadrivectorului F
j
Pentru a calcula componenta temporala a cuadrivectorului fort a-putere se
pleac a de la expresia:
4

j=1
u
j
F
j
=
4

j=1
u
j
dp
j
dt
o
= m
o
4

j=1
u
j
du
j
dt
o
(4.6.39)
104
si se va t ine cont de faptul c a cuadrivectorul vitez a este un cuadrivector de
tip temporal:
4

j=
u
2
j
= c
2
< 0 (4.6.40)
Se deriveaz a ultima expresie obt in andu-se:
2
4

j=1
u
j
du
j
dt
o
= 0
4

j=1
u
j
F
j
= 0 (4.6.41)
Dac a vom scrie pe componente relat ia (7.11), vom obt ine urmatoarea relat ie
ntre componentele cuadrivectorului fort a-putere si componentele cuadrivec-
torului viteza:
v
x

1
2
F
cl
x

1
2
+
v
y

1
2
F
cl
y

1
2
+
v
z

1
2
F
cl
z

1
2
+
ic

1
2
F
t
= 0 (4.6.42)

In continuare, t in and cont de expresia produsului scalar:

F
cl
v = F
cl
x
v
x
+F
cl
y
v
y
+F
cl
z
v
z
(4.6.43)
si nlocuind-o n relat ia (7.12), se poate determina expresia componentei
temporale a cuadrivectorului fort a-putere:
F
t
=
i
c

F
cl
v

1
2
(4.6.44)
Observat ii
Componenta F
t
este imaginara
Dac a nu se t ine cont de c, F
t
are dimensiunea unei puteri din punct de
vedere zic, de unde si a rezultat denumirea de cuadrivectorul fort a-putere.
Astfel, cuadrivectorul fort a-putere poate scris, pe componente, astfel:
F
j
_
_
F
x
, F
y
, F
z
, F
t
=
i
c

F
cl
v

1
2
_
_
(4.6.45)
105
Componenta F
t
se poate exprima si cu ajutorul ecuat iilor fundamentale ale
dinamicii relativiste:
F
t
=
d
dt
o
(m
o
u
t
) =
1

1
2
d
dt
_
m
o
ic

1
2
_
(4.6.46)
Egal and aceast a expresie cu relat ia (7.14), va rezulta:

F
cl
v =
d
dt
_
m
o
c
2

1
2
_
(4.6.47)
Produsul

F
cl
v reprezint a o putere din punct de vedere zic, si poate expri-
mat prin derivata energiei particulei n raport cu timpul:

F
cl
v =
dE
dt
=
d
dt
_
m
o
c
2

1
2
_
E =
m
o
c
2

1
2
(4.6.48)
Not and prin:
m =
m
o

1
2
(4.6.49)
masa de miscare a particulei, atunci:
E = mc
2
(4.6.50)
reprezint a energia total a a pariculei relativiste.
4.6.10 Variat ia masei unei particule relativiste cu viteza

In mecanica newtoniana masa unei particule se consider a constant a n ra-

port cu viteza sa de deplasare.

In macanica relativist a, masa depinde de
viteza particulei, m = m(v). Pentru a aa aceasta dependent a, vom con-
sidera experient a lui Tolman de ciocnire plastica, central

, a a doua particule
relativiste identice de mas a m, pe care le vom nota n continuare cu indici
diferit i, m
1
si m
2
.
Fie sistemele de referint a inert iale S si S

, si e v | Ox viteza de deplasare a
sistemului S

fat a de S. Fie v

1
si v

2
vitezele celor doua particule fat a de S

,
106
nainte de ciocnire. Cele dou a viteze le consider am egale, de sensuri opuse si
de-a lungul axei Ox

:
v

1
= v

2
= v

(4.6.51)
Dup a ciocnirea plastic a va rezulta o singur a particula, complex a, care ram ane
pe loc fat a de S

.
Fat a de sistemul S, inainte de ciocnire, vitezele celor doua particule se obt in
utiliz and legea de compunere relativista a vitezelor:
v
1
=
v

+v
1 +
v
c
2
v

(4.6.52)
v
2
=
v

+v
1
v
c
2
v

Dup a ciocnire, particulele fuzioneaza iar viteza particulei complexe va v

fat a de sistemul de referint a S. Pentru a aa dependent ele:
m
1
= m(v
1
)
m
2
= m(v
2
) (4.6.53)
M = M(v)
vom scrie legile de conservare pentru impuls si energie, n sistemul S:
m
1
v
1
+m
2
v
2
= Mv
m
1
c
2
+m
2
c
2
= Mc
2
m
1
+m
2
= M (4.6.54)
Rezolv and sistemul (7.24) se va obt ine urmatoarea relat ie:
m
1
m
2
=
1 +
v
c
2
v

1
v
c
2
v

(4.6.55)
De asemenea, dac a se t ine cont de faptul ca:

1
v
2
1
c
2
=
_
1
v
2
c
2
_
1
v
2
c
2
1 +
v
c
2
v

107
(4.6.56)

1
v
2
2
c
2
=
_
1
v
2
c
2
_
1
v
2
c
2
1
v
c
2
v

raportul (7.25) devine:

m
1
m
2
=
_
1
v
2
2
c
2
_
1
v
2
1
c
2
(4.6.57)
Astfel ca, n general, dependent a masei m a unei particule relativiste de
viteza sa v se poate scrie:
m =
const.
_
1
v
2
c
2
(4.6.58)
Dac a viteza v = 0 va rezulta m = m
o
= const. iar masa relativista m a
particulei se poate exprima prin relat ia:
m =
m
o
_
1
v
2
c
2
(4.6.59)
4.6.11 Energia de repaus. Energia totala si energia cinetica a unui
corp
Energia totala a unui corp E = mc
2
reprezint a un principiu de echivalent a
ntre masa si energia corpului. Acest principiu ne arat a ca variat ia energiei
unui corp implica o variat ie a masei corpului, conform relat iei:
m =
E
c
2
(4.6.60)
unde m se numeste defect de masa si reprezint a energia de leg atura dintre
component ii corpului privit ca un sistem nuclear.
Pentru o particul a liber a, energia sa de totala cuprinde at at energia de repaus
E
o
= m
o
c
2
c at si energia cinetic a (de miscare) T:
E = E
o
+T mc
2
= m
o
c
2
+T (4.6.61)
De unde rezult a expresia energiei cinetice pentru o particul a relativista:
T = mc
2
m
o
c
2
(4.6.62)
108
Observat ie Pentru cazul n care v c, expresia (7.32) se poate dezvolta n
serie Taylor ret in and numai termenii de ordin doi n v
2
:
T = mc
2
m
o
c
2
=
m
o
c
2
_
1
v
2
c
2
m
o
c
2
= m
o
c
2
[
1
_
1
v
2
c
2
1]
= m
o
c
2
[1 +
1
2
c
2
c
2
+
3
8
v
4
c
4
+. . . 1] =
m
o
v
2
2
(4.6.63)
Expresia (7.33) reprezinta chiar energia cinetica a unui corp n mecanica
clasic a.
4.6.12 Cuadrivectorul impuls-energie
Cuadrivectorul impuls-energie p
j
denit prin relat ia (7.2) se poate scrie pe
componenete astfel:
p
1
= p
x
=
m
o
v
x

1
2
p
2
= p
y
=
m
o
v
y

1
2
p
3
= p
z
=
m
o
v
z

1
2
(4.6.64)
p
4
= p
t
=
m
o
ic

1
2
= i
E
c
Observat ie Conform relat iei (7.34), componenta temporal a a cuadrivectoru-
lui p
j
se poate exprima cu ajutorul energiei particulei, fapt pentru care p
j
a
primit de numirea de cuadrivectorul impuls-energie.
Ca orice cuadrivector, la trecerea dintr-un sistem de referint a S n alt sistem
de referint a S

, p
j
se va transforma cu ajutorul matriciei Lorentz-Einstein

jk
:
_
_
_
_
_
p

x
p

y
p

z
i
E

c
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
0 0 i
0 1 0 0
0 0 1 0
i 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
p
x
p
y
p
z
i
E
c
_
_
_
_
_
(4.6.65)
109
Efectu and calculele n expresia (7.35) putem scrie desfasurat expresia com-
ponentelor cuadrivectorului p

j
n funct ie de componentele cuadrivectorului
p
j
:
p

x
= (p
x

v
c
2
E)
p

y
= p
y
p

z
= p
z
(4.6.66)
E

= (E vp
x
)
Observat ii
P atratul modului cuadrivectorului p
j
este un invariant relativist, adica:
p
2
=
4

j=1
p
2
j
=
4

j=1
p
2
j
(4.6.67)
Cuadrivectorul p
j
este de tip temporal, adica p
2
< 0:
p
2
= p
2
x
+p
2
y
+p
2
z

E
2
c
2
= p
2

E
2
c
2
= m
2
o
c
2
< 0 (4.6.68)
Conform relat iei (7.38), p
2

E
2
c
2
= m
2
o
c
2
. De aici rezulta expresia energiei
totale a unei particule relativiste n funct ie de impulsul spat ial p
2
si de masa
sa de repaus:
E =
_
p
2
c
2
+m
2
o
c
4
(4.6.69)
110
CAPITOLUL 5.
5 Elemente de camp electromagnetic
5.1 Aspecte generale
Teoria campului electromagnetic a fost elaborat a de catre Maxwell si con-
rmat a pe deplin de experient a. Maxwell a generalizat legile experimentale
ale fenomenelor electrice si magnetice, alc atuind un sistem de ecuat ii care
exprim a legile campului electromagnetic. Pe baza acestor ecuat ii, Maxwell a
dedus existent a undelor electromagnetice, descoperite experimental de c atre
Hertz.
La baza teoriei lui Maxwell stau dou a armat ii:
1. n jurul unui c amp magnetic variabil n timp ia nastere un
c amp electric (

E) ale c arui linii de c amp sunt nchise.

2. n jurul unui c amp electric variabil n timp ia nastere un camp
magnetic (

B) ale c arui liniide c amp sunt nchise.

Deci, conform teoriei lui Maxwell, spat iul ocupat de un c amp electric variabil
n timp este simultan ocupat si de un camp magnetic variabil n timp.
Ansamblul campurilor electric si magnetic, care oscileaza si se
genereaza reciproc se numeste camp electromagnetic.
5.2 Campul electric. Caracteristici
Spat iul din jurul unui corp ncarcat electric, prin intermediul caruia se trans-
mit interact iunile electrice se numeste camp electric.
5.2.1 Intensitatea campului electric
Intensitatea campului electric se noteaz a cu

E, este o marime vectorial a si
este denita prin raportul dintre fort a

F (coulombian a) ce at ioneaz a asupra
111
unei sarcini de prob a q
o
si m arimea sarcinii:

E =

F
q
o
(5.2.1)
unde

F =
Qq
o
4r
2
r
r
(legea lui Coulomb) (5.2.2)
Q reprezint a sarcina punctiforma ce creaza a c ampul electric
radial din jurul ei
q
o
reprezint a sarcina de prob a adusan campul electric al sarcinii
Q
r este distant a fat a de sarcina Q la care se g aseste sarcina q
o
este permeabilitatea electric a a mediului care poate expri-
mat a cu ajutorul permeabilit at ii electrice a vidului:

o
= 8, 84 10
12
F
m
_
Farad
metru
_
si cu ajutorul permeabilit at ii relative a mediului
r
(m arime adi-
mensional a)
Astfel, t inand cont de legea lui Coulomb si de denit ia (2.1), intensitatea
c ampului electric se poate exprima astfel:

E =
Qq
o
4r
2
q
o
r
r
=
Q
4r
2
r
r
; [E]
SI
=
V
m
(5.2.3)
C ampul electric este vizualizat prin intermediul liniilor de camp pentru care
sunt valabile urm atoarele armat ii:
1. Tangenta la o linie de c amp, n orice punct, da direct ia vec-
torului intensitate electrica

E n acel punct.
2. Liniile de c amp sunt astfel desenate ncat num atul lor, pe
unitatea de suprafat a transversala este proport ional cu m arimea
intensit at ii electrice (E).
112
Observat ie.

In cazul unei sarcini punctiforme Q, liniile de camp sunt radi-
ale avand direct ia razelor ce pleac a din sarcina Q (Q > 0) sau care intr a n
sarcina Q (Q < 0) (Fig.1).
Referitor la num arul de linii de c amp ce str abat o suprafat a din spat iu si
intensitatea c ampului electric prin acea suprafat a se denet e uxul electric

e
. Fie o suprafat a nchisa S (Fig.2) str ab atuta de linii de c amp electric.

Imp art im aceast a suprafat a n port iuni mici, aproximativ plane S

j
pe care
vectorul

E
j
poate considerat constant. Din Fig.2 se observ a ca ec arei
suprafet e S
j
i se poate asocia un vector unitar normal la suprafat a n, astfel
ncat se poate deni vectorul

S
j
corespunz ator ecarei suprafet e S
j
:

S
j
= S
j
n (5.2.4)
Fluxul electric
e
este denit ca suma produselor scalare de forma:

e
=

E
j

S
j
(5.2.5)
care, pentru cazul n care

S
j
d

S
j
se poate scrie sub forma integral a:

e
=
_
S

E
j
d

S
j
(5.2.6)
Caracteristic uxului electric este teorema lui Gauss care se aplica oricarei
suprafet e S nchise numit a si suprafat a gaussiana.
Fluxul electric printr-o suprafat a gaussiana este egal cu suma sar-
cinilor electrice Q
i
(i = 1, N) nchise n volumul V delimitat de
suprafat a S:

e
=
_
S

Ed

S =
1

i=1
q
i
(5.2.7)
Observat ie. Dac a se t ine cont de densitatea de volumic a de sarcin a :
= lim
V 0
Q
V
=
dQ
dV
_
C
m
3
_
(5.2.8)
113
atunci rezulta:
N

i=1
Q
i
=
_
V
dV (5.2.9)
iar uxul electric se mai poate scrie si sub forma:
=
1

_
V
dV (5.2.10)
Teorema lui Gauss se poate scrie si sub form a diferent iala. Pentru acesta vom
folosi formula Gauss-Ostrogradski de trecere de la integrala pe suprafat a la
cea pe volum si o vom aplica relat iei (2.7):
_
S

Ed

S =
_
V
div

EdV (5.2.11)
Dar, conform relat iei (2.10) va rezulta:
_
V
_
div

_
dV = 0 (5.2.12)
Deoarece volumul V este arbitrar ales, ecuat ia (2.12) se poate scrie:
div

E =

(5.2.13)
ceea ce reprezint a forma diferent iala a teoremei Gauss pentru campul electric.
Observat ii
Divergent a este un operator matematic ce se aplic a unei funct ii
vectoriale si are expresia:
div

E =

x
E
x
+

y
E
y
+

z
E
z
=

E (un scalar) (5.2.14)

Teorema lui Gauss sub forma div

E =

reprezint a una din

ecuat iile fundamentale ale teoriei c ampului electromagnetic a lui
Maxwell.
Se introduce vectorul

D care se numet e induct ie electric a si care
se exprima prin relat ia:

D =

E (5.2.15)
Aceast a ecuat ie reprezinta legea de material pentru campul elec-
tric, iar teorema Gauss sub form a diferent ial a (2.13) se mai scrie
atunci:
div

D = (5.2.16)
114
5.2.2 Potent ialul electric
Potent ialul electric (x, y, z) este o m arime zic a scalara denit a ca ind
egal a cu raportul dintre lucrul mecanic efectuat pentru a transporta o sarcin a
de proba q
o
, aat a ntr-un c amp electric, dintr-un punct (x, y, z) la innit, si
m arimea sarcinii q
o
:
=
L
q
o
sau =
E
p
q
o
(5.2.17)
unde E
p
reprezint a energia potent iale necesara efectu arii lucrului mecanic L.
Fie o distribut ie de sarcin a Q si e o sarcina de prob a q
o
aat a n c ampul
electric al sarcinii Q (Fig.3). Pentru a transporta sarcina q
o
dintr-un punct
r
1
ntr-un punct r
2
trebuie s a se efectueze un lucru mecanic care, conform
denit iei este:
L
12
=
_
r
2
r
1

Fd

l =
_
r
2
r
1
q
o

Ed

l (5.2.18)

In cazul c ampurilor conservative (electric, magnetic) ns a, lucrul mecanic

respecta teorema de conservare a energie potent iale:
L
12
= E
p
(5.2.19)
ceea ce conduce la uratoarea expresie a lucrului mecanic:
L
12
= E
p1
E
p2
= q
o

1
q
o

2
= q
o
(
1

2
) (5.2.20)
T in and cont de relat iile (2.18) si (2.20), diferent a de potent ial se poate ex-
prima astfel:

2
=
_
r
2
r
1

Ed

l =
_
r
2
r
1
E dl cos (5.2.21)

In cazul particular n care:

r
1
= r
r
2
= (
2
= 0) (5.2.22)
115
vom deni potent ialul ntr-un punct ca ind:
(r) =
_

r

Ed

l =
_

r
E dl cos =
_

r
E dr (5.2.23)
Dac a sarcina Q este o sarcin a punctiforma, atunci, t inand cont de expresia
(2.3) a intensitat ii electrice, se poate determina usor expresia potent ialul
electric ntr-un punct aat la distant a r fat a de sarcina punctiform a Q:
(r) =
_

r
Q
4r
2
dr =
Q
4
_

r
dr
r
2
=
Q
4r
(5.2.24)
Observat ii
Conform relat iilor (2.3) si (2.24), intensitatea electrica se poate
exprima prin gradientul potent ialului electric (funct ie scalar a) :

E = grad = (5.2.25)
deci, campul electric este descris de gradientul unei funct ii scalare.
Gradientul este un operator matematic ce se aplic a unei funct ii
scalare si are expresia:
grad =

x

i +

y

j +

z

k = (5.2.26)
Aplic and teorema lui Gauss sub forma diferent iala uxului elec-
tric, si t in and cont de relat ia (2.25) se va obt ine ecuat ia Poisson
satisf acuta de potent ialul electric:
div(grad) =

(ecuat ia Poisson) (5.2.27)

S-a t inut cont de faptul c a divergent a aplicata unui gradient
reprezint a laplaceanul :
div(grad) = =

2
x
2
+

2
y
2
+

2
z
2
(5.2.28)
Ecuat ia Poisson permite calcularea potent ialului electric ntr-un
punct (x,y,z) oarecare al c ampului electric creat de o distribut ie de
sarcin a . Dupa calcularea potent ialului, se poate determina apoi
si intensitatea campului electric, n punctul respectiv, conform
relat ie (2.25).
116
5.2.3 Circulat ia vectorului intensitate electrica

E
Fie o curb anchis a ce margineste suprafat a S din spat iu (Fig.4). Circulat ia
vectorului

E pe o curb a nchis a este denit a ca ind:
Circulat ia =
_

Ed

l (5.2.29)

Ins a, conform realt iei (2.21) circulat ia vectorului

E va egala cu zero:
_

Ed

l = 0 (5.2.30)
Acest rezultat este caracteristic c ampurilor conservative pentru care lucrul
mecanic efectuat pe un contur nchis este nul.
Utiliz and n continuare formula lui Stokes de transformare a unei integrale
pe o curb a nchis a ntr-o integral a pe suprafat a:
_

Ed

l =
_
S
rot

Ed

S (5.2.31)
si t in and cont de expresia circulat ie vectorului

E (2.29), se va obt ine urmatoarea
relat ie deosebit de importanta n teoria campului electromagnetic:
_
S
rot

Ed

S = 0 rot

E = 0 (5.2.32)
Observat ii
Rotorul este un operator matematic ce se aplic a unei funct ii
vectoriale si are expresia:
rot

E =
_
_
_

i

j

k

z
E
x
E
y
E
z
_
_
_ = X

E (un vector) (5.2.33)
Din punct de vedere zic, rot

E = 0 reprezinta condit ia su-

cient a pentru ca un camp vectorial s a e conservativ, adic a sa
poata descris de gradientul unei funct ii potent iale.
Ecuat ia rot

E = 0 reprezint a una din ecuat iile fundamentale din

teoria Maxwell a c ampului electromagnetic.
117
5.2.4 Ecuat ia de continuitate a curentului electric
Fie o suprafat a S nchis a ce delimiteaza un volum V dintr-un mediu con-
ductor (Fig.5). Miscarea ordonat a a purt atorilor de sarcina prin conductor,
sub act iunea unui c amp electric se numeste curent de conduct ie, iar viteza de
deplasare a purtatorilor v
d
se numeste viteza de drift. Curentul de conduct ie
se caracterizeaza prin:
intensitate: I =
Q
t
densitate de curent: j =
Q
St
unde Q reprezint a catitatea de electricitate ce trece prin unitatea de suprafat a
S asezat a perpendicular pe direct ia de deplasare a sarcinilor, n unitatea de
timp.
Micsorarea sarcinii electrice din volumul V n unitatea de timp (
Q
t
) reprezinta
uxul sarcinii electrice prin suprafat a S si are expresia:

Q
t
=
_
S

jd

S (5.2.34)
Relat ia (2.34) reprezint a forma integrala a ecuat iei de continuitate a curen-
tului electric. Deoarece cantitatea de electricitate Q se poate scrie ca ind:
Q =
_
V
dV (5.2.35)
atunci:

Q
t
=
_
V

t
dV (5.2.36)
Pentru a ajunge la forma diferent iala a ecuat iei de continuitate vom aplica
formula Gauss-Ostrogradski pentru transformarea unei integrale de suprafat a
ntr-una de volum: _

jd

S =
_
V
div

jdV (5.2.37)
Astfel, conform relat iilor (2.36) si (2.37), ecuat ia de continuitate (2.34) va
lua forma:

t
+div

j = 0 (5.2.38)
118
ceea ce reprezinta forma diferent iala a ecuat iei de continuitate.
Observat ii

In regim stat ionar

t
= 0 ceea ce conduce la:
div

j = 0 (5.2.39)
Densitatea de curent

j se poate exprima cu ajutorul concentrat iei

n a purtatorilor de sarcin a q ce se deplaseaz a cu viteza v
d
. Vom
considera o port iune de conductor cu suprafat a transversala S si
de lungime l = v
d
t (Fig.6). Pornind de la denit ia densit at ii
de curent (..) si pe baza Fig.6 se va obt ine urm atoarea expresie
pentru

j:
j =
Q
St
=
nqV
St
=
nqStv
d
St
= nqv
d

j = nq v
d
(5.2.40)
Dac a se t ine cont de teoria electronic a a conductibilit at ii electrice, atunci,
asupra ec arui purt ator de sarcin a (electron n cazul nostru), de mas a m,
act ioneaz a o fort a electric a F
e
= eE imprim andu-i o accelerat ie a =
eE
m
.
Timpul dintre doua ciocniri consecutive este =

v
iar viteza dinaintea
ec arei ciocniri se poate exprima cu ajutorul legilor dinamicii newtoniene:
v = a =
eE
m
. Viteza de drift se poate exprima prin v
d
=
1
2
v sau, t in and
cont de expresia lui , v
d
=
1
2
eE
m

v
. Astfel, densitatea de curent pentru cazul
unei conduct ii electronice va lua urm atoarea expresie:
j = nev
d
= ne
1
2
eE
m

v
=
1
2
ne
2
m

v
E = E

j =

E (5.2.41)
unde =
1
2
ne
2
m

v
reprezint a conductibilitatea electrica a conductorului si este
o constant a de material ce-i caracterizeaza propriet at ile intrinseci. Legea:

j =

E (5.2.42)
reprezint a legea lui Ohm sub forma locala si este una din relat iile fundamen-
tale ale lui Maxwell.
119
5.3 Campul magnetic. Caracteristici
Spat iul din jurul unui magnet sau al unui conductor prin care trece curent
electric si prin intermediul c aruia se transmit interact iunile magnetice se
numeste camp magnetic.
5.4 Intensitatea campului magnetic

H
Fie un conductor strab atut de un curent electric de intensitate I; campul
magnetic generat de un element d

l al conductorului, la distant a r de con-

ductor va avea intensitatea d

H (Fig.7) stabilita experimental de Biot-Savart-

Laplace:
d

H =
I
4
d

l r
r
3
(5.4.1)
Observat ii
Intensitatea campului magnetic

H este o marime vectorial a iar
unitatea de m asur a este Henry-ul: [H]
SI
=
A
m
_
Ampere
metru
_
.
C ampul magnetic se poate vizualiza prin liniile de camp numite
linii de induct ie:
-pentru mediile izotrope, tangenta la o linie de induct ie, n orice
punct da direct ia lui

H n acel punct.
-liniile de c amp sunt astfel desenate nc at num arul lor pe unitatea
de suprafat a transversal a este proport ional cu m arimea vectorului
intensitate magnetic a

H.
5.4.1 Induct ia magnetica

B
Induct ia magnetic a este o m arime vectorial a ce caracterizeaz a capacitatea
c ampului magnetic de a act iona asupra unei sarcini de proba q
o
aat a n
miscare cu viteza v n c ampul magnetic. Se constat a c a asupra sarcinii q
o
apare o fort a laterala

F iar induct ia magnetic a este denit a prin relat ia lui
Lorentz:

F = q
o
v

B (5.4.2)
120
unde

F, v si q
o
sunt m arimi m asurabile.
Observat ii
Fort a

F este o m arime vectorial a perpendicular a pe planul for-
mat de vectorul vitez a si vectorul induct ie magnetic u a (denit ia
produsului vectorial); atunci, fort a va perpendiculaa pe ecare
vector separat, cei trei vectori form and un triedru.
Unitatea de m asura pentru induct ia magentica, n sistemul in-
terna ctional de unit at i, este Tesla: [B]
SI
= T (Tesla).

Intre intensitatea magnetica

H si induct ia magnetica

B exist a
relat ia:

B =

H =
o

r

H (5.4.3)
unde reprezint a permeabilitatea magnetica a mediului si carac-
terizeaz a propriet at ile magnetice ale mediului, iar
o
= 4 10
7 H
m
este permeabilitatea magnetica a vidului.
5.4.2 Fluxul magnetic
m
Liniile campului magnetic sunt curbe n spat iu, tangente n ecare punct la
vectorul induct ie

B. Fie o suprafat a S din spat iu strab atuta de un c amp
magnetic

B (Fig.8). Fluxul magnetic prin aceast a suprafat a este denit
conform relat ie:

m
=
_
S

Bd

S (5.4.4)
iar unitatea de masur a n sistemul internat ional de unit at i este Weber-ul:
[]
m
= Wb.
Datele experimentale si reprezentarile teoretice au condus la concluzia ca
liniile de c amp magnetic sunt curbe nchise, deci uxul magnetic printr-o
suprafat a nchis a, de orice form a, este nul:
_
S

Bd

S = 0 (5.4.5)
121
Relat ia (3.5) poate transformat a, cu ajutorul formulei Gauss-Ostrogradski
n integrala pe volum:
_
S

Bd

S =
_
V
div

BdV = 0
div

B = 0 (5.4.6)
Observat ii
Dac a relat ia div

E =

ne arata ca liniile de c amp electric

pornesc si se termina pe sarcini electrice, relat ia div

B ne arat a
c a nu exist a sarcini magnetice sau monopoli magnetici din care
s a porneasc a sau pe care s a se termine liniile de c amp magnetic.
div

B = 0 reprezint a legea lui Gauss pentru uxul magnetic si

este una din ecuat iile de baza ale teoriei electromagnetice a lui
Maxwell.
5.4.3 Potent ialul vector

A
Potent ialul vector (magnetic)

A(A
x
, A
y
, A
z
) este o marime vectoriala care
este denita cu ajutorul relat iei:

B = rot

A (5.4.7)
Pentru a determina potent ialul vector vom pleca de la denit ia circulat iei
vectorului

H pe un contur nchis ce margineste o suprafat a S din spat iu,
str abatut a de curent ii I
i
i = 1, N (Fig.9):
C
H
=
_

Hd

l (5.4.8)

In cazul unui conductor liniar (Fig.10) strabatut de curentul I, intensitatea

magnetic a ntr-un punct, la distant a R de conductor este:
H =
I
2R
(5.4.9)
iar circulat ia vectorului

H, conform denit ie (3.8) va :
C
H
=
_

Hd

l =
I
2R
_

l =
I
2R
2R
C
H
= I (5.4.10)
122
Se poate demonstra ca acest rezultat este valabil pentru orice tip de curb a
nchisa ce m argineste o suprafat a din spat iu stra b atuta de curent ii I
i
i =
1, N:
C
H
=
_

Hd

l =
N

i=1
I
i
(5.4.11)
Dac a se t ine cont de faptul c a:
N

i=1
I
i
=
_
S

jd

S (5.4.12)
precum si faptul c a circulat ia vectorului intensitate magnetic a

H se poate
scrie, cu ajutorul formulei Stokes, ca o integral a pe suprafat a:
_

Hd

l =
_
S
rot

Hd

S (5.4.13)
atunci relat ia (3.11) devine:
_
S
rot

Hd

S =
_
S

jd

S
rot

H =

j sau rot

B =

j (5.4.14)
Observat ii
Ecuat ia (3.14) reprezinta, de asemenea, o alta formula fun-
damental a a teoriei electromagnetismului a lui Maxwell pentru
regim stat ionar (

t
= 0)
Dac a se utilizeaza n continuare denit ia potent ialului vec-
tor

A (A
x
, A
y
, A
z
) (3.7) precum si relat ia (3.14) vom obt ine un
sistem de trei ecuat ii cu derivate part iale ce permit calcularea
potent ialului vector:

2
A
x
x
2
+

2
A
x
y
2
+

2
A
x
z
2
= j
x

2
A
y
x
2
+

2
A
y
y
2
+

2
A
y
z
2
= j
y
(5.4.15)

2
A
z
x
2
+

2
A
z
y
2
+

2
A
z
z
2
= j
z
123
cu condit ia de etalonare ndeplinit a:
div

A = 0 (5.4.16)
Toate ecuat iile din sistemul (3.15) sunt analoage cu ecuat ia
Poisson =

:
A
x
= j
x
A
y
= j
x
(5.4.17)
A
z
= j
z
Dac a se cunoaste densitatea de curent

j din spat iu, se poate deter-

mina potent ialul vector

A si apoi induct ia magnetica

B, respectiv
intensitatea c ampului magnetic

H.
5.5 Induct ia electromagnetica
Induct ia electromagnetica este un fenomen zic descoperit de Faraday si
const a n aparit ia unui curent electric indus ntr-un circuit inchis, respectiv
a unei tensiuni electromotoare induse (tem) e
i
atunci c and are loc o variat ie
a uxului magnetic
m
printr-o suprafat a limitata a circuitului inchis:
e
i
=
_

m
t
_
(5.5.1)
Ecuat ia (3.18) reprezint a legea lui Faraday pentru induct ia electromagnetic a.
Fenomenul a fost preluat de Maxwell care a aratat ca, existent a tensiunii
electromotoare induse e
i
implic a existent a n circuit a unui c amp electric de
intensitate

E, conform relat iei:
e
i
=
_

Ed

l (5.5.2)
Dac a n continuare se t ine cont de expresia uxului magnetic (3.4) precum
si de formula lui Stokes de transformare a unei integrale pe un contur ntr-o
integral a pe suprafat a, atunci legea lui Faraday se poate scrie sub urmatoarea
form a:
_
S
rot

Ed

S =
_
S

B
t
d

S
rot

E =

E
t
(5.5.3)
124
Observat ii
Legea lui Faraday sub forma (3.20) ne spune c a liniile de c amp
electric induse sunt linii nchise, spre deosebire de cazul c ampului
electrostatic (rot

E = 0), iar c ampul indus se numeste camp elec-

trodinamic.
C ampul magnetic variabil n timp


B
t
reprezint a cauza aparit iei
c ampului electrodinamic

E.
Un ultim aspect al fenomenelor electromagnetice pe care-l vom analiza re
refer a la regimul nestat ionar, adic a la cazul n care

t
,= 0.

In acest caz
relat ia rot

H =

j nu mai este compatibil a cu legea continuitat ii curentului
electric

t
+div

j = 0, deci, pentru regim nestat ionar, div

j = 0. Din conside-
rente de simetrie, Maxwell a emis ipoteza existent ei fenomenului de induct ie
magnetoelectric a (analog cu fenomenul de induct ie electromagnatic a), adica,
variat ia n timp a c ampului electric trebuie s a e o surs a de c amp magnetic
caracterizat a de ecuat ia:
rot

H =

D
t
(5.5.4)
de unde a ajuns la ipoteza unuicurent de deplasare

j
d
, n regim nestat ionar:

j
d
=

D
t
=

E
t
(5.5.5)
Deci, n cazul general ecuat ia (3.21) se va scrie:
rot

H =

j +

j
d
=

j +

D
t
(5.5.6)
unde primul termen are semnicat ie de densitate de curent de conduct ie (spe-
cic a metalelor), iar al doilea, de densitate de curent de deplasare (specic a
semiconductorilor).
Ecuat iile lui Maxwell sub forma intergrala pentru medii omogene si
izotrope:
_

Hd

l =
_
S

jd

S +

t
_
S

Dd

S (5.5.7)
125
_

Ed

l =

t
_
S

Bd

S (5.5.8)
_
S

Dd

S =
_
V
dV (5.5.9)
_
S

Bd

S = 0 (5.5.10)
Ecuat iile lui Maxwell sub forma diferent iala pentru medii omogene si
izotrope:
rot

H =

j +

D
t
(5.5.11)
rot

E =

B
t
(5.5.12)
div

D = (5.5.13)
div

B = 0 (5.5.14)
Legile de material pentru medii omogene si izotrope:

D =

E ;

B =

H ;

j =

E (5.5.15)
Observat ie. Dac a vomnlocui legile de material (3.32) n ecuat iile Maxwell
(3.28-3.31) vom obt ine un sistem de dou a ecuat ii cu dou a necunoscute n

E
si

H:
rot

E =

H
t
(5.5.16)
rot

H =

E +

E
t
care se poate rezolva daca se cunosc condit iile init iale, determin andu-se astfel
c ampul electromagnetic ntr-un punct din spat iu.
5.6 Energia campului electromagnetic. Teorema Poyn-
ting
5.6.1 Energia campului electric
Vom considera un condensator ncarcat cu sarcina Q, sub o tensiune U. E-
nergia W
e
a c ampului electric nmagazinat a ntre armaturile condensatorului
126
este egalc cu lucrul efectuat pentru a-l nc arca:
W
e
= L = Q
0 +U
2
=
1
2
QU (5.6.1)
Cum ns a:
Q = CU W
e
=
1
2
CU
2
(5.6.2)
unde C reprezint a capacitatea condensatorului.

In cazul unui condensator
plan, tensiunea dintre arm aturi poate exprimat a cu ajutorul intensitat ii
c ampului electric E si a distant ei dintre armaturi d, iar capacitatea con-
densatorului se poate exprima n funct ie de suprafat a arm aturilor S, de
distant a dintre ele precum si de permeabilitatea electrica a dielectricului
dintre arm aturi, :
U = Ed ; C =
S
d
(5.6.3)
Utiliz and relat iile (4.2) si (4.3), energia campului electric se poate exprima
astfel:
W
e
=
1
2
S
d
E
2
d
2
=
1
2
SdE
2
W
e
=
1
2
V E
2
(5.6.4)
unde V reprezint a volumul ocupat de dielectricul dintre arm aturile conden-
satorului plan.
Se deneste densitatea volumica a energiei campului electric ca ind:
w
e
=
W
e
V
w
e
=
E
2
2
=

E
2
=

D
2
2
(5.6.5)
Observat ie. Relat ia (4.5) demonstrat a pentru cazul condensatorului plan
este valabil a pentru orice camp electrostatic.
5.6.2 Energia campului magnetic
Fie un solenoid de lungime l, cu N spire prin care care trece un curent electric
de intensitate I. Intensitatea campului magnetic creat de solenoid este:
H =
NI
l
= nI (5.6.6)
127
unde n reprezint a num arul de linii pe unitatea de lungime.
Autoinduct ia reprezint a fenomenul de induct ie electromagnetica produs
ntr-un circuit electric nchis datorit a variat iei intensit at ii curentului prin
acel circuit. Fenomenul este descris matematic cu ajutorul legii lui Faraday,
caracteristic a fenomenului de autoinduct ie:
e = L
di
dt
(5.6.7)
unde L reprezint a inductant a bobinei care se masoar a n Henry: [L]
SI
=
Wb
A
= H, iar i este intensitatea instantanee a curentului prin bobin a. Energia
nmagazinat a n bobin a se poate exprima prin lucrul efectuat la deschiderea
circuitului cand curentul variaza de la valoarea init iala I la zero:
dL = edq = L
di
dt
idt = Lidi
L =
_
0
I
Lidi =
LI
2
2
= W
m
(5.6.8)
si reprezinta energia campului magnetic transformat a n energie electric a:
W
m
=
1
2
N
2
S
l
H
2
n
2
=
1
2
V H
2
w
m
=

H
2
2
=

B

H
2
(5.6.9)
unde w
m
reprezint a densitatea volumica a energiei c ampului magnetic.
5.6.3 Energia campului electromagnetic. Vectorul Poynting
Pentru un domeniu arbitrar din spat iu, de volum V , limitat de suprafat a
S, n care exista o densitate de sarcini electrice si curent i electrici

j care
genereaz a un camp electric

E respectiv un c amp magnetic

H, densitatea
volumic a a energiei c ampului electromagnetic este:
w = w
e
+w
m
=
1
2
(

D +

H

B) =
1
2
(

E
2
+

H
2
) (5.6.10)
iar energia W a campului electromagnetic din volumul V va :
W =
_
V
wdV =
1
2
_
V
(

E
2
+

H
2
)dV (5.6.11)
128
Pentru a ajunge la teorema de conservare a energiei c ampului electromag-
natic (teorema lui Poynting) vom considera n continuare sc aderea n timp a
energiei campului electromagnatic, W/t:

W
t
=

t
_
1
2
_
V
(

E
2
+

H
2
)dV
_
=
_
(

E
2

E
t
+

H
2

H
t
)dV (5.6.12)
Utiliz and relat iile lui Maxwell sub form a diferent ial a (3.28-3.31) putem ex-
prima derivatele part iale la timp pentru vectorii

E si

H:

E
t
=
1

_
_

H

j
_
(5.6.13)

H
t
=
1

_
_

E
_
Cu ajutorul relat iilor (4.13) sc aderea energiei campului electromagnatic (4.12)
se poate exprima astfel:

W
t
=
_
V
[

E
_
_

H

j
_

H
_
_

E
_
]dV
=
_
V

jdV +
_
V
[

H _

E

E _

H]dV (5.6.14)
Din ecuat iile de material se stie ns a c a densitatea de curent

j se poate
exprima cu ajutorul rezistivitat ii electrice a mediului:

j =

E, astfel ncat
primul termen al ecuat iei (4.14) se poate scrie astfel:
P
j
=
_
V

jdV =
_
V

j
2
dV (5.6.15)
si reprezinta puterea disipata n volumul V prin efect Joule. Cel de-al doilea
termen al ecuat iei (4.14) se poate exprima ca un produs vectorial:

H _

E

E _

H = _
_

E

H
_
= _

P (5.6.16)
unde

P reprezint a vectorul Poynting. Astfel relat ia (4.12) se poate scrie sub
forma:

W
t
=
_
V

j
2
dV +
_
V
div

PdV (5.6.17)
129
Cu ajutorul toremei Gauss-Ostrogradsky, ultimul termen al relat iei (4.17) se
poate exprima printr-o integrala de suprafat a:
_
V
div

PdV = P
S
=
_
S

Pd

S (5.6.18)
Acest termen are semnicat ia unei puteri transportate prin suprafat a S ca
urmare a propag arii campului electromagnetic. Sc aderea energiei c ampului
electromagnetic n unitatea de timp se poate exprima deci, prin puterea
disipat a P
j
si puterea transportat a P
S
:

W
t
= P
j
P
S
(5.6.19)
Aceasta ultima relat ie reprezinta teorema de conservare a energiei
campului electromagnetic, teorema lui Poynting.
Observat ii
Vectorul Poynting este perpendicular pe planul format de vec-
torii

E si

H
Unitatea de masura n sistemul interna ntional de unit at i pentru
vectorul Poynting este: [S]
SI
= W/m
2
= J/(m
2
s), deci are di-
mensiunea unei puteri transportate de c ampului electromagnetic
prin unitatea de arie S.
130