Despre cancerul ovarian Cauza exacta de aparitie a cancerului ovarian nu este deocamdata cunoscuta in totalitate.

Ca in cazul multor astfel de afectiuni, s-au putut identifica factori de risc si factori asociati aparitiei lui, insa factorul etiologic principal ramane necunoscut. Ereditatea are un rol controversat, deoarece datele prezentate de studiile clinice sunt impartite: unele sugereaza ca un astfel de cancer are tendinta la agregare familiala, in timp ce alte studii infirma aceasta ipoteza. Printre factorii de risc identificati pana in prezent si corelati mai frecvent cu aparitia acestui tip de cancer se numara: statusul postmenopauza, nuliparitatea (femei care nu au fost insarcinate). Motivul principal pentru care un astfel de cancer are o mortalitate atat de mare este faptul ca mult timp evolueaza insidios, nu determina un tablou clinic agresiv, care sa alerteze pacienta si sa o determine sa se prezinte cat mai grabnic la medic.Cancerul ovarian se manifesta doar in putine cazuri printr- o stare generala alterata, prin aparitia modificarilor de tranzit intestinal, aparitia senzatiei de balonare, a flatulentei. In unele situatii astfel de simptome sunt resimtite pentru o perioada de 6- 12 luni anterior diagnosticarii de certitudine a cancerului. Doar in cazuri rare diagnosticul de cancer de ovar este stabilit inca de la prima prezentare a femeii la doctor. Datorita nespecificitatii simptomelor, medicul este inclinat mai degraba sa investigheze probleme de tract digestiv si nu o neoplazie genitala. Investigarea pacientelor trebuie facuta, din acest motiv, cu foarte mare seriozitate si cat mai complet posibil. Uneori, pot fi obtinute date foarte importante chiar la examenul fizic general, examinarea regiunii pelvine evidentiind o masa tumorala in una din fosele iliace. Aceste mase tumorale vor fi ulterior investigate suplimentar, atat radiologic cat si ecografic, pentru a se stabili dimensiunile, localizarea si aspectelul lor. Ulterior masa tumorala va fi biopsiata, examenul anatomopatologic fiind cel care poate stabili cu precizie diagnosticul de certitudine. Fragmentul tisular poate fi extras in timpul unei interventii chirurgicale mai laborioase, in care se inspecteaza intreaga cavitate pelvina in vederea stabilirii exacte a extensiei cancerului sau prin biopsie percutana ghidata ecografic. In cazul pacientelor cu risc crescut pentru cancer ovarian specialistii pot recomanda efectuarea unei investigatii suplimentare, prin care se determina existenta sau nu a antigenului neoplazic 125. Desi inca nu s- a stabilit daca o astfel de testare poate fi inclusa in testele pentru screeningul cancerului ovarian, el poate avea valoare importanta daca exista si alte semne si simptome sugestive pentru cancerul ovarian. Totusi, el apare pozitiv si in endometrioza, in diverse faze ale ciclului menstrual, in fibroza uterina sau in alte tipuri de cancer. Cancerul ovarian se prefera a fi rezolvat, daca situatia o permite, prin interventie chirurgicala. Adesea interventia este radicala si implica excizia tumorii dar si a celor doua ovare. Daca neoplazia este extinsa, medicul poate considera necesara si indepartarea tubelor uterine si a uterului. O astfel de varianta terapeutica trebuie intotdeauna discutata cu pacienta iar chirurgul trebuie sa aiba consimtamantul acesteia anterior efectuarii procedurii. Pacientei trebuie sa ii fie explicat in amanunt ce presupune o astfel de interventie si care va fi prognosticul dar si evolutia ulterioara. Tratamentul trebuie adaptat si dorintelor de procreere ale pacientei, nu doar situatiei clinice, daca neoplazia apare la o femeie aflata la varsta reproductiva. Tratamentul chirurgical este adesea urmat de un tratament de consolidare a rezultatelor obtinute. Acesta presupune radioterapie sau/si chimioterapie. Din pacate, in ciuda terapiei, cancerul de ovar are tendinta la recurenta in foarte multe dintre cazuri. De aceea pacienta va fi nevoita sa se prezinte regulat la controale pentru a se stabili care este evolutia dupa tratament si daca exista riscul de reaparitie al cancerului. Daca neoplazia reapare, tratamentul nu isi mai propune sa vindece afectiunea, ci doar sa amelioreze calitatea vietii pacientei si sa ii prelungeasca supravietuirea. Cancerul ovarian ramane o problema foarte importanta de sanatate, cu un prognostic rezervat, insa diagnosticarea lui nu semnifica decesul pacientei. Factorii de care depinde supravietuirea sunt foarte numerosi si includ starea de sanatate a pacientei, existenta altor afectiuni cronice consumptive, stadiul in care a fost surprins cancerul, eventualele metastaze si evolutia postratament. Specialistii sunt de parere ca participarea la grupuri de suport reciproc, organizate de alte femei cu cancer de ovar, care au supravietuit bolii, poate ajuta pacientelor. Astfel se pot incuraja reciproc, si starea psihica se va imbunatati. Cancerul ovarian apare in special la femeile care au trecut in menopauza, specialistii fiind de parere ca dereglarile hormonalecare caracterizeaza aceasta perioada au un important rol in promovarea carcinogenezei. In cazul in care in antecedentele familiale exista astfel de afectiuni, sansele de aparitie a cancerului sunt si ele mult mai crescute comparativ cu populatia generala. Se pare ca si cancerul de san poate influenta aparitia consecutiva a cancerului ovarian, aceasta

agregare neoplazica fiind observata la din ce in ce mai multe paciente. Alti factori de risc importanti, de care specialistii insista sa tinem cont sunt: - Nuliparitatea; - Aparitia menarhai la o varsta mai mica de 12 ani si intrarea la menopauza dupa 50 de ani; - Imposibilitatea de a ramane insarcinata sau de a duce o sarcina la bun sfarsit; - Administrarea de terapie hormonala de substitutie pentru simptome ale menopauzei. Cancerul ovarin se poate extinde si metastaza atat pe caile clasice hematogene si limfatice, cat si prin diseminare peritoneala sau pasaj transdiafragmatic. Diseminarea intraperitoneala reprezinta una din cele mai caracteristice cai de extindere a cancerului ovarian. O data ce au rupt capsula ovarului, celulele sunt preluate de lichidul peritoneal si se pot implanta ulterior oriunde in interiorul cavitatii abdominale, ducand la aparitia multiplelor metastaze. Cel mai adesea zonele predilecte de implantare sunt cele aflate pe traiectul fluxului lichidului peritoneal, acest fluid urmand o anume directie in cavitate, el necirculand haotic. Ulterior, indiferent unde au ajuns, celulele vor da nastere unor alte tumori. In cazurile avansate, cancerul poate infiltra siganglionii locoregionali. Metastazele abdominale sunt deosebit de periculoase deoarece pot influenta foarte mult sansele de vindecare ale pacientei. Simptomele induse de existenta lor afecteaza si scad semnificativ calitatea vietii si pot fi raspunzatoare de afectiuni renale, intestinale, hepatice. Datorita faptului ca nu exista o inchidere etansa intre cavitatea abdominala si cea toracica, riscul ca un cancer diseminat in peritoneu sa ajunga in torace este foarte crescut. Exista numeroase orificii prin care celulele neoplazice vehiculate prin fluidul peritoneal pot sa strabata diafragma si sa contamineze plamanii, mediastinul. Ovarele pot fi locul initial de aparitie a cancerului insa pot sa fie si locuri in care metastazeaza alte neoplazii. Cele mai frecvente metastaze cu o astfel de localizare apartin cancerelor de san, colon, stomac, endometru. Diagnosticarea rapida a cancerului ovarian este destul de rara, acesta neoplazie fiind foarte mult timp muta din punct de vedre clinic. Cand simptomele apar, ele sunt foarte nespecifice. In vederea stabilirii cu exactitate a diagnosticului, medicul poate alege efectuarea unei interventii exploratorii numite laparotomie. In cadrul acesteia pot fi recoltate si fragmente tisulare si se pot exciza ganglioni pentru realizarea biopsiilor, pot fi recoltate mostre din fluidul peritoneal. Prognosticul pe termen lung depinde de stadiul in care a fost diagnosticat cancerul.

In mod clasic, se considera ca malignitatile ovariene au origine in celulele din seroasa ovarului. Totusi, unii autori sugereaza si alte origini ale acestui cancer. Cauzele exacte ale cancerului ovarian raman deocamdata insuficient cunoscute. Desi unele femei au cazuri de cancer ovarian in familie, factorul genetic nu este constant asociat cu aparitia cancerului ovarian. Se pare ca doar 10- 20% dintre paciente au un istoric familial pozitiv de cancer de ovar. Specialistii aproximeaza ca 2 din 100 femei au risc de a dezvolta cancer de ovar pe durata vietii. Acest risc creste insa la 5 din 100 daca exista istoric pozitiv (un caz) si la 7 din 100 daca exista mai mult de doua cazuri ca cancer ovarian in familie. Daca insa pacienta are o ruda de gradul intai cu cancer ovarian (indiferent ca este vorba de mama, fiica, sora), riscul de aparitie a cancerului este intre 25- 50%. Femeile care mostenesc o mutatie genetica in genele BRCA1 si BRCA2 au un risc mult mai crescut de aparitie a cancerului ovarian si mamar. Pacientele cu mutatii in gena BRCA1 au un risc de 20- 60% de a face cancer, in timp ce pacientele cu mutatie pe gena BRCA2 au un risc de 10- 35%. Totusi, trebuie precizat faptul ca mai putin de 5% din femeile din populatia generala au o predispozitie ereditara pentru cancerul ovarian. Pe langa factorii genetici, exista si alti factori care influenteaza riscul de aparitie a cancerului de ovar, printre care: - Infertilitatea; - Nuliparitatea; - Neutilizarea unei metode contraceptive hormonale.

Factorii reproductivi par a fi importanti, deoarece s-a observat ca femeile care au avut o sarcina, au un risc de 50% mai scazut de a face cancer de ovar comparativ cu femeile nulipare (care nu au avut o sarcina). Sarcinile multiple ofera un rol protector suplimentar. De asemenea, utilizarea contraceptivelor orale poate sa descreasca semnificativ riscul de aparitie a cancerului de ovar. Influenta acestor factori si importanta lor sustine teoria conform careia riscul de aparitie a cancerului ovarian este corelat cu ovulatia si orice stimul care suprima ciclul ovulator pare a avea un rol protector. Cancerul de ovar apare si in cadrul unui sindrom genetic, numit Lynch II sau cancerul colorectal nonpolipos ereditar. Astfel de afectiuni au agregare familiala iar membrii au un risc crescut de aparitie a mai multor neoplazii, printre care: cancer colorectal, endometrial, gastric, de intestin subtire, de san, de pancreas si de ovar. De retinut! In cazul in care aveti un istoric familial de cancere multiple, in special de colon si san, ar fi bine sa discutati cu medicul o posibila investigare a profilului genetic pentru a se stabili daca exista mutatii ale genelor BRCA1 sau 2. In cazul in care astfel de mutatii sunt prezente, veti putea fi inclusa in programe de screening pentru diagnosticarea rapida, precoce a unui eventual cancer. Prognosticul cancerului, chiar si al celui de ovar, este cu atat mai favorabil cu cat afectiunea este diagnosticata cat mai timpuriu. Factori de risc Desi cauzele exacte nu sunt inca stabilite, specialistii au reusit sa identifice o parte dintre factorii de risc care conduc la aparitia acestei afectiuni. Cei mai importanti factori de risc ai cancerului de ovar sunt: - Antecedentele familiale: intre 10- 20% dintre femeile cu cancer ovarian au o ruda de grad apropiat care a fost diagnosticata cu cancer mamar sau cancer de ovar. Femeile cu istoric familial pozitiv au un risc mai crescut de a dezvolta cancer ovarian la varste mai tinere, sub 40 de ani, ceea ce este totusi neobisnuit pentru epidemiologia acestui tip de cancer (el aparand de obicei la femeile trecute de 50 de ani). In plus, ereditatea poate si ea sa influenteze riscul, fiind demonstrat faptul ca mutatiile genelor BRCA 1 si 2 se coreleaza in mod direct cu un risc mult crescut de aparitie a cancerelor mamare si ovariene. Femeile cu astfel de mutatii genice au un risc de 16- 60% de a fi diagnosticate cu cancer ovarian; - Varsta inaintata: cancerul de ovar apare mai frecvent la femeile trecute de 50 ani, aflate la menopauza; - Nuliparitatea; - Debutul precoce al menarhai (sub 12 ani) si instalarea tardiva a menopauzei. Cu cat femeia are mai multe cicluri menstruale, cu atat si riscul creste semnificativ; - Infertilitatea: femeile active sexual, care nu folosesc metode contraceptive dar care nu raman insarcinate au un risc crescut de a fi diagnosticate cu cancer de ovar; - Administrarea terapiei hormonale de substitutie sau a estrogenilor: exista studii care au demonstrat ca femeile aflate in tratament de substitutie hormonala au un risc mai crescut de cancer ovarian, insa rezultatele acestea par a fi contrazise de alte date clinice. Rolul unor astfel de terapii ramane deci controversat si din acest motiv si specialistii recomanda femeilor care trebuie sa primeasca hormoni dupa menopauza sa ia dozele minim active si eficiente, pentru a nu se spori reactiile neplacute ale unui astfel de tratament. Terapia hormonala ar trebui administrata in doze cat mai scazute si pe perioade cat mai scurte; - Sindromul ovarelor polichistice: poate fi un factor de risc prin secretia crescuta de hormoni androgeni care caracterizeaza aceasta afectiune; - Antecedente familiale de cancer mamar: antecedentele pot fi un risc pentru cancerul de ovar, atat daca respectivul cancer a aparut in familie sau chiar la pacienta respectiva. In prezent specialistii investigheaza si alti factori care pot influenta negativ riscul de aparitie al cancerului ovarian, printre acestia aflandu-se: - Expunerea la azbest; - Istoric personal de endometrioza si chisturi ovariene; - Fumatul; - Dieta alimentara bogata in lactoza. Preventie Cancerul ovarian nu poate fi prevenit, insa riscul de aparitie al lui poate fi redus prin modificarea unor factori si comportamente cu risc. Numeroase studii au demonstrat faptul ca riscul de aparitie al cancerului ovarian poate fi redus prin administrarea depilule contraceptive (continand estrogeni si progesteron) pentru o perioada de minim 5 ani.

Unul din aceste studii a aratat chiar ca dozele cele mai eficiente in vederea manifestarii unui astfel de efect sunt dozele mai reduse de hormoni, si ca efectul protector se mentine chiar si mai multi ani dupa ce femeia a sistat administrarea contraceptivelor. Riscul poate fi redus astfel chiar si in cazul femeilor care au antecedente familiale patologice (cazuri de cancer de ovar sau san). Influentarea prin contraceptive nu pare a fi posibila insa in situatia in care exista mutatii genice de tipul celor de la nivelul genelor BRCA1 si 2. O alta modalitate de reducere a riscului de cancer, insa extrema, si uneori dramatica (daca femeia este la varsta reproductiva si isi doreste sa aiba copii) este ligatura bilaterala a trompelor uterine. O astfel de metoda nu este recomandata decat in cazurile periculoase, cand riscurile de cancer sunt foarte mari si doar daca femeia o considera necesara si nu isi mai doreste copii. Procedura nu este reversibila, deci o astfel de decizie trebuie luata cu foarte multa chibzuinta. Cel putin o sarcina dusa la bun sfarsit poate proteja o femeie de cancerul de ovar, iar alaptarea bebelusului pare a avea aceleasi efecte protectoare. Un procent relativ redus din femei au in familie o ruda de gradul I (mama, sora, fiica) sau de gardul II (matusa sau bunica) diagnosticate cu cancer mamar sau chiar cu cancer de ovar. Specialistii au analizat astfel de familii si au concluzionat faptul ca exista o agregare familiala genetica, datorata unei mutatii in genele BRCA, mutatie care va favoriza in timp aparitia cancerului ovarian. In astfel de situatii, in vederea cuantificarii cat mai exacte a riscului, pot fi indicate teste genetice care sa stabileasca daca pacienta are sau nu respectiva mutatie. Specialistii recomanda, in general, ca daca femeile au astfel de mutatii genetice sa accepte, pentru siguranta sanatatii lor, operatia de indepartare a tubelor uterine, uterului si ovarelor, cat timp acestea sunt inca sanatoase si nu a aparut cancerul. Aceasta este singura metoda care poate proteja femeia de un eventual cancer ovarian aparut pe fondul mutatiilor genetice pe care le are mostenite. Din pacate, femeia nu va mai putea avea copii, insa riscul de aparitie a unui cancer agresiv precum este cel de ovar este scazut cu peste 95%. Trebuie precizat insa ca exista o sansa mica (insa exista) ca pacienta sa faca o neoplazie de ovar chiar daca i se scot ovarele, dupa ce cancerul a debutat. Chiar daca un astfel de cancer este diagnosticat intr- un stadiu incipient, si este ulterior tratat chirurgical, exista posibilitatea ca de fapt, contaminarea neoplazica a altor tesuturi si a peritoneului sa existe, chiar daca ea nu este vizibila. Celulele canceroase care au metastazat isi vor continua apoi dezvoltarea, si dupa interventie, la un anumit timp, pacienta poate fi diagnosticata cu cancer peritoneal. Dieta sanatoasa si stilul de viata activ si fara comportamente de risc nu va preveni cancerul in sine, ci va stimula organismul sa lupte impotriva eventualelor modificari ce apar. Celulele competente ale sistemului imunitar au capacitatea de a supraveghea si a distruge celulele care incep sa se divida anarhic, care incep sa isi modifice caracteristicile functionale. Simptomatologie Cancerul de ovar este o afectiune cu evolutie lenta, pauci sau chiar asimptomatic la debut. Acesta este si motivul pentru care ii este permis sa evolueze, pacienta neprezentandu-se la medic caci simptomele sunt generale si nespecifice. Abia in stadiile tardive, cand cancerul este deja extins, apar si acuze mai grave, iar pacienta se prezinta pentru investigarea starii de sanatate. In general, cancerul ovarian este diagnosticat la aproximativ un an de la debut. Simptomele care apar in stadiile tardive sunt determinate in principal de efectul compresiv pe care incepe sa il aibe tumora asupra structurilor din jur. Tabloul clinic al cancerului ovarian include: - Crampe abdominale cu intensitate crescanda; - Durere lombara sau abdomino-pelvina; - Hemoragii vaginale anormale, in special dupa menopauza; - Aparitia unei scurgeri si secretii vaginale mucoase sau mucosangvinolente; - Durere in timpul actului sexual (dispareunie); - Greata, pierderea apetitului, indigestie; - Senzatie permaneta de balonare, flatulenta care nu se amelioreaza prin tratamentul la domiciliu; - Marirea in dimensiuni a abdomenului si chiar palparea unei formatiuni tumorale la acest nivel; - Astenie; - Modificarea tranzitului intestinal, indiferent ca este vorba de constipatie sau diaree; - Modificarea frecventei mictiunilor, aparitia mictiunilor imperioase, a poliuriei;

- Scadere neintentionala in greutate; - Dispnee; - Menstre neregulate. Femeile cu cancer ovarian acuza astfel de simptome o perioada indelungta inainte ca diagnosticul sa fie stabilit. Factori cheie in diagnosticarea cancerului ovarian sunt frecventa si numarul acestor simptome. Unele studii au aratat ca si in stadii incipiente, daca pacienta este vigilenta, astfel de semne si simptome pot fi prezente. Specialistii insista ca femeile care au astfel de acuze zilnic, timp de mai multe saptamani la rand, ar trebui sa se adreseze unui medic, de preferat unui ginecolog.