Sunteți pe pagina 1din 6

LEURDA - ALLIUM URSINUM

Nume engleza :Bears Garlic, Ramson, Wild GarlicAlte nume :Partea folosita :Frunzele tinere, preferabil proaspete.Familia de plante :Alliaceae (familia cepei).

Sursa foto : www.timeoutsydney.com.au Descrierea plantei si cultivare :Leurda (usturoiul salbatic) este o planta perena, care creste in umezeala padurilor, in locuri umbroase. Are radacina asemanatoare unei cepe si tulpini inalte de 15 pana la 40 cm, care poarta frunze mari, stralucitoare, de forma ascutita si culoare verde, proaspat[. Din aprilie pana in iunie are flori albe, caracterizate de o aroma de usturoi. Planta are seminte negre si se inmulteste prin polenizare. Leurda nu necesita cultivare, are nevoie doar de o locatie umbroasa, preferabil sub copaci, si va creste singura. Se dezvolta cel mai bine in soluri umede, desi se acomodeaza si acolo unde solul este foarte umed doar iarna. Cand are conditii propice va forma un adevarat covor si poate fi destul de invaziva, avand tendinta de a se raspandi peste tot. Leurda incepe sa se dezvolte de la mijlocul pana la sfarsitul iernii, infloreste primavara si moare in mijlocul verii, ceea ce permite altor plante sa creasca in acelasi spatiu. Descrierea condimentului :Leurda are un gust asemanator cu cel de usturoi, dar mai putin puternic, iar aroma seamana bine cu cea de arpagic, puti usturoiata, putin iute, dar nu foarte puternica. Frunzele trebuiesc recoltate inainte ca planta sa infloreasca. Bulbul, mult mai mic decat cel al usturoiului, este rareori folosit.Pregatire si depozitare :Frunzele se pastreaza cateva zile, la racoare, in sertarul de jos al frigiderului.Cea mai buna metoda de pastrare a lor este prin congelare, sau piarin includerea unui sos de tip pesto, alaturi de ulei de masline, seminte de pin, Parmesan, eventual alte verdeturi. Bulbul plantei poate fi si el pastrat, mai ales daca este recoltat in iunie-iulie, caz in care rezista cel putin 6 luni. Origine :Leurda este nativa din Europa centrala si de vest. In SUA exista o planta salbatica, cu miros de ceapa, allium tricoccum, folosita in scopuri similare.Etimologie :In general, dupa cum se va vedea, denumirile plantei in mai toate limbile reflecta locul in care creste, padurile umbroase, si momentul dezvoltarii, in prag de primavara. Denumirea engleza ramson (in engleza veche hramsan) are o origine nesigura; denumiri inrudite se gasesc si in alte limbi: ramslok in suedeza, ramsen in germana. Denumirea romaneasca, leurda provine din al care inseamna usturoi (din latinescul allium) si urda care este inrudita cu cuvantul urs. Combinatia ar da usturoiul ursului si se explica prin aceea ca, la iesirea din hibernare, leurda este una dintre primele plante pe care ursii le pot intalni si consuma. Bulgarescul levurda a fost imprumutat din romana. Ursul este un element asociat plantei si in alte limbi, cum ar fi o denumire alternativa engleza bears garlic. Denumirea de usturoi salbatic este asociata plantei multe limbi: ail sauvage in franceza, agrio skorko in greaca, dikij chesnok in rusa, yabani sarimsak in turca. O alta denumire uzitata este cea de usturoi de padure: woutknooploock in olandeza si ajo silvestre in spaniola. Utilizari culinare :Leurda este folosita in bucataria europeana, dar, neputand fi cultivata, nu a castigat o mare importanta. Frunzele uscate au un miros slab si pot fi folosite in cantitati mari. Se pot conserva foarte bine preparate intr-un sos ca pesto, sau prin congelare. Frunzele au un gust delicios cand sunt crude, cu o aroma de usturoi, mai blanda decat a acestuia, si dau o aroma intr-adevar distincta salatelor de iarna, omletelor, sosurilor, piureului de cartofi etc. Sunt folosite la asezonarea supelor, tocanelor, salatelor si pot fi utilizate chiar si in loc de spanac.

Primavara frunzele sunt culese si folosite crude pentru a aromatiza branza, supele si sosurile. Se foloseste, de asemenea, la preparare de unt aromat; leurda se toaca si se amesteca bine cu unt moale. Acest unt poate asezona carnea fripta, sau prajita. Leurda nu trebuie fiarta, ci utilizata doar cruda, frunzele fiind amestecate in mancare exact inainte ca aceasta sa fie servita. Altfel, cea mai mare parte a aromei se pierde, parfumand aerul din bucatarie si nu mancarea. In Germania si in restul Europei centrale, leurda a castigat multa popularitate in ultimii ani. Florile au aroma mai puternica decat frunzele, in cantitati mici fiind un element decorativ valoros pentru salate, carora le imbunatateste gustul si buchetul. Bulbul poate fi si el mancat crud sau gatit si poate fi recoltat pe toata durata anului, desi este mai bun cand planta hiberneaza, adica intre iulie si ianuarie. Are o aroma puternica de usturoi, desi este mai mic si mai greu de folosit.

Scor: 4.59

Leurda, condimentul uitat al europenilor

Leurda, nativa din Europa Centrala si de Vest, are denumirea in limba latina de allium ursinum, adica usturoiul ursului. Un articol scris de Elena Maria Burdulea. De fapt, leurda este usturoiul salbatic, pe care il gasim in paduri de foiase sau brad, in locuri bogate in humus, umbroase si umede. Radacina leurdei se aseamana cu ceapa. Tulpinile plantei cresc intre 15 - 40 cm., au frunze mari, stralucitoare, de culoare verde proaspat, au forme ascutite, asemanatoare cu cele de lacramioare. Planta face flori albe cu miros de usturoi care sunt inflorite din aprilie pana in mai. Fiindca se inmulteste prin polenizare, leurda nu are nevoie de cultivare, ea creste singura pe sub copaci, iar daca are conditii prielnice, se raspandeste peste tot. Mare atentie la cei ce o consuma, sa nu fie confundata cu brandusa de toamna care este toxica. Cele doua plante se deosebesc prin miros, leurda miroase a usturoi. Bulbul se foloseste mai rar la gatit, sau se poate consuma crud. Este mai mic decat bulbul de usturoi. Frunzele sunt cele folosite si sunt recoltate inainte de inflorirea plantei. Aroma frunzelor de leurda seamana cu cea a usturoiului, dar putin mai blanda. Florile sunt mai aromate decat frunzele si sunt folosite cu success la decorarea salatelor, carora le imbogateste gustul. Pe langa sulfura de alil ce da gustul si mirosul caracteristic, leurda contine vitamina A si C, saruri minerale de calciu, fier, natriu, cupru si fosfor, ea fiind foarte buna pentru imbunatatirea memoriei. Leurda este un foarte bun depurativ al organismului, fiind utilizata in combaterea aterosclerozei, tratarea hipertensiunii arteriale si a bolilor de piele. Aceasta planta este un bun vermifug, este foarte buna pentru gripa sau bronsita, usurand respiratia. Leurda se foloseste des in bucataria europeana. Frunzele proaspete, culese primavera, sunt folosite la aromatizarea supelor, sosurilor, cartofilor, salatelor sau branzeturilor. Frunzele de leurda nu vor fi fierte, ele se folosesc proaspete si adaugate preparatului numai inainte de consumare.

Va prezentam in continuare cateva retete cu leurda: Salata de leurda Ingrediente: 3 legaturi de leurda, 3 oua, 3 linguri de maioneza, sare. Preparare: Se spala frunzele de leurda si se taie. Ouale se fierb tari. Se taie cubulete. Se pune maioneza, sare dupa gust si se amesteca. Supa-crema cu leurda Ingrediente: 2 - 3 fire de ceapa verde, 1/2 fir de praz, 300 gr de cartofi, 1/2 telina, 1 morcov, 2 linguri de smantana, 500 - 600 ml de apa, 100 gr de leurda, 2 linguri de ulei, sare si piper. Preparare: Tocam ceapa verde, curatam cartofii si ii taiem bucatele, taiem rondele partea alba a prazului, curatam morcovul si telina si le dam prin razatoare. Punem legumele la calit in ulei, timp de cateva minute, apoi stingem cu apa si le lasam sa fiarba pana cand legumele sunt moi. Dam apoi supa prin blender, pentru a obtine o crema de legume pe care o dregem cu smanatana si o condimentam cu sare si piper dupa gust. Se spala bine frunzele de leurda si se toaca, se pun cate 2 - 3 linguri de leurda tocata pe fundul fiecarei farfurii, apoi se toarna supa. Se presara si praz verde, tocat. Pateuri cu leurda Ingrediente: 1 pachet de 500 de gr de aluat de foietaj (sau il puteti inlocui cu un aluat facut din 350 gr de faina, 2 oua, 5 linguri de ulei, 4 linguri de apa si sare), 250 gr urda proaspata, 400 gr leurda, 1 ceapa verde, 10 linguri de smantana, sare si piper. Preparare:

Se prepara umplutura din 250 gr de urda proaspata, 400 gr de leurda, o ceapa verde, 10 linguri de smantana, sare si pieper. Frunzele de leurda se oparesc un minut in apa fierbinte, fara insa a le lasa sa fiarba. Se toaca ceapa verde si se amesteca apoi, in blender, cu urda, leurda, smantana si condimentele. Cu un pahar, taiem rondele din aluat, pe care le umplem cu cate o lingurita din compozitia de leurda si se coc in cuptorul incins cam 25 de minute. Salata picanta de untisor si leurda Ingrediente: 300 gr untisor crud, 300 gr leurda cruda, 2 linguri de ulei masline, 3 linguri suc de lamaie, 1 lingurita miere, marar, sare si piper. Mod de preparare: Se curata untisorul si leurda, se spala bine, li se rup coditele, apoi se taie in bucati mari. Intr-un bol adanc se pun leurda, untisorul si mararul tocat. Se adauga suc de lamaie, miere, ulei, piper si sare dupa gust.

Leurda, usturoi de primavara


Frunzele cu gust de usturoi ale leurdei elimina toxinele din organism si intretin sanatatea inimii

Se spune ca si ursii o cauta cand ies din hibernare, pentru a-si curata stomacul, intestinele si sangele. Mai este denumita popular usturoiul ursului, usturoiul tiganului si ceapa vrajitoarei. Leurda este o planta nepretuita pentru sanatatea inimii, fiind recomandata acum, in curele depurative de primavara pentru efectul detoxifient fara egal.

Contine remedii pentru orice organism slabit

Am scapat de iarna, anotimp in care am mancat putine legume proaspete, asa ca e necesara o curatire a sangelui si a intregului organism. Si, cum in piete a aparut leurda, acum e momentul pentru o cura cu planta usturoiata. De altfel, denumirea ei stiintifica, Allium Ursinum, arata ca are compozitie si proprietati terapeutice asemanatoare usturoiului. Frunzele sunt bogate in sulfura de alil, care imprima gustul si mirosul caracteristic tuturor speciilor din genul Allium. in plus, se mai gasesc carotenoizi, vitaminele A si C, levuloza, ulei eteric complex si saruri minerale de calciu, fier, fosfor, natriu, cupru. Cam tot ce are nevoie organismul nostru slabit. Leurda are o mare capacitate de curatire a sangelui, ficatului, stomacului si intestinelor, mult mai activa decat usturoiul. De aceea, daca vrem sa maturam toxinele din organism, e bine sa facem o cura cu leurda de circa o luna de zile. Trebuie sa mancam frunze proaspete, care au efecte antiseptice, bactericide, antitoxice, diuretice,

hemostatice, hipotensive, antisclerotice, vermifuge si stimulatoare ale peristaltismului intestinal.

Medicament universal

Leurda actioneaza in bolile gastrointestinale ca diaree acuta si cronica, dizenterie, indigestii, insuficienta biliara, colici abdominale, balonari si in distrugerea viermilor intestinali, inclusiv limbrici. in afectiuni cardiovasculare, curata sangele de substante toxice, reduce hipertensiunea arteriala, intervine in ateroscleroza coronariana, hematurie, scade nivelul colesterolului, previne accidentele vasculare, evitand aparitia trombozei si tromboflebitei prin fluidificarea sangelui si prin dizolvarea placilor de colesterol. in bolile aparatului respirator, ajuta in bronsite, tuberculoza pulmonara si infectii la nivelul cailor respiratorii superioare (gripe, raceli). in afectiunile sistemului nervos intareste memoria, combate insomniile, ametelile de dimineata, starile depresive, tensiunea la nivelul capului si starile de neliniste. E de folos si in boli renale, curatind rinichii si vezica urinara, favorizand urinarea si eliminand excesul de acid uric, foarte daunator la bolnavii de guta. Cura cu leurda combate reumatismul degenerativ, eczemele, herpesul, ranile greu vindecabile, scrofuloza si alte boli cronice de piele. Cataplasmele cu frunze sunt indicate contra furunculelor.

Frunze proaspete sau suc

Cum folosim leurda in scop terapeutic? Cele mai eficiente rezultate le da consumul frunzelor proaspete, deoarece prin uscare, acestea isi pierd proprietatile curative. Frunzele se pot adaga la diferite preparate culinare, in special salate de cruditati, dar si in supe, ciorbe, piure (in asoiere cu urzica), galuste, chiftele, perisoare, cartofi, tocanite, avand atat rol decorativ, cat si de condiment foarte gustos. Taiate marunt, frunzele se consuma ca aperitiv in amestec cu frunze de patrunjel verde. Se pun pe felia de paine cu unt, langa branza si cascaval, cimbru, boia de ardei si piper macinat. Orice sandvis poate fi asortat cu leurda. Salata din frunze proaspete trebuie consumata inainte de mesele principale pe tot sezonul de primavara. Sucul de leurda combate reumatismul degenerativ. Se consuma sub forma de suc, cate 1-2 pahare/zi, pe stomacul gol, in cure de minimum 20 de zile. Sucul se face dintr-o mana de frunze, care se taie foarte fin si se pun intr-un vas de sticla in care se toarna deasupra un pahar de apa calduta. Se lasa la macerat, la temperatura camerei, timp de 4 ore, dupa care se filtreaza prin tifon. Sucul se consuma imediat dupa preparare. Are efecte si in combaterea mastitei si a nodulilor la san, in inlaturarea efectelor nocive ale tutunului, printr-o actiune puternic antitoxica.

Cateva precautii

Atat frunzele, cat si bulbii sunt bine tolerati de catre ficat si nu dau iz neplacut pentru respiratie, ca in cazul usturoiului. Leurda este mult mai bine tolerata de sistemul digestiv decat usturoiul, insa in cazul persoanelor cu stomac sau colon foarte sensibil poate provoca stari de jena sau mici crampe. Leurda nu este indicata mamelor care alapteaza deoarece aceasta poate da un gust neplacut laptelui.

Infuzie, tinctura vin medicinal

Pentru pastrarea proprietatilor tamaduitoare si peste an, se prepara tinctura de leurda: frunzele proaspat culese se taie marunt, se introduc intr-o sticla cu alcool rafinat de 38-40% pana se acopera nivelul plantelor. Se pune la loc insorit timp de 2 saptamani. Apoi se strecoara si se pastreaza in sticlute mici de culoare inchisa. Se iau zilnic, de 4 ori, cate 15 picaturi in apa sau ceai de plante, avand efecte deosebite in dobandirea unei memorii excelente. Tinctura se poate pastra tot restul anului, proprietatile ei raman intacte. Vinul de leurda se obtine dintr-un pumn de frunze proaspete sau bulbi maruntiti, care se fierb 5 minute in 50 ml vin alb. Se lasa la infuzat timp de 10 minute, se strecoara si se indulceste dupa gust cu miere sau sirop. Se bea dimineata cate un paharel, timp de 14 zile, fiind considerat un minunat remediu pentru persoanele in varsta, care sufera de tuse rebela, insuficienta respiratorie, expectoratii persistente si tuberculoza pulmonara. Infuzia de leurda se prepara din doua lingurite de frunze tocate in 200 ml apa clocotita. Se beau unul sau doua ceaiuri pe zi.

Pentru tineretea inimii

Frunzele folosite in stare proaspata curata rinichii si vezica, favorizand urinarea. Ranile care se vindeca greu, unse cu suc proaspat de leurda, se vor inchide rapid. Bulbii tocati marunt au aceeasi eficacitate ca si frunzele, dar, la persoanele cu stomac mai sensibil, se prepara un macerat in lapte timp de 2-3 ore, care se va consuma prin inghitituri rare. Leurda este foarte bogata in adenozina, o substanta cu rol in reducerea colesterolului si impiedicarea formarii trombilor. Pe termen lung, leurda este adjuvantul cel mai bun in tratarea bolilor cardiace (ischemie, aritmie, tahicardie), fiind administrata in cure de cate 2-3 luni, cu 2 saptamani de pauza, sub forma de tinctura. Se ia 1 lingurita de tinctura in putina apa, de 4 ori/zi, inaintea meselor principale. Substantele active din leurda au efecte vasodilatatoare si ajuta la mentinerea in limite normale a presiunii sanguine, fiind un remediu foarte bun in caz de hipertensiune arteriala. Studii recente arata ca anumite substante active din leurda neutralizeaza radicalii liberi din sange, responsabili de imbatranirea organismului, au efecte de relansare a activitatii endocrine, previn sclerozarea vaselor de sange si favorizeaza circulatia cerebrala.

Medicul intregului organism-Fluidizeaza sangele.

- Ajuta la imbunatatirea memoriei. - Trateaza eficient insomnia. - Amelioreaza insuficienta respiratorie provocata de tuse. - Stopeaza diareea acuta si cronica insotita de balonari si colici. - Grabeste vindecarea ranilor. - Este folosita in tratarea hipertensiunii arteriale. - Accelereaza procesul de recuperare dupa un accident vascular. - Previne si trateaza guturaiul. - inlatura efectele nocive ale nicotinei si ale fumatului. - Este eficienta in tratarea reumatismului. - Ajuta la combaterea eczemelor. - Favorizeaza circulatia cerebrala.

Si albinelor le place leurda

In apicultura, leurda este o specie melifera vizitata frecvent de albine pentru culesul de nectar si polen. Un stup plasat intr-o zona invadata de leurda inflorita asigura o depunere de 1 kg miere pe zi. Ornamental, leurda este plantata in parcuri, gradini si spatii verzi, pentru a valorifica locurile umede si umbrite.