Anatol Codru, un poet, eseist, traducator si regizor de film ne transmite o poezie meditativa menita sa ne introduca in o clipa a explorarii in cuvint.

Pornind de la titlu Asadar o conjunctie compusa ce are vibratii profunde la prima citire, ne releva o continuitate a gindurilor eului liric ce au fost redate prin aceasta poezie. Tema poeziei constituie contemplatia poetului in fata pietrii pe care o compara cu proprile trairi, ginduri, cugetari, sentimente, adica tot din ce e formata viata pe pamint. Primul vers al poeziei Aceasta clipa a explorarii mele in cuvint ilustreaza momentul meditativ al eului liric, atunci cind el e fata in fata cu gindurile sale Atit cit de mult putem cobori in timp constatam venerarea pietrii, asa o face si poetul in urmatoarele trei versuri. Metafora Piatra la modul pasare e menita sa ilustreze libertatea in spatiu a eului liric care se compara cu o pasare ce e contopita cu insusirile unei pietre precum un simbol al permanentei, al stabilitatii si al durabilitatii ce il tind mereu spre un stil simplu de viata. Poetul defineste piatra ca o materie prima pe care e bazata aceasta lume, acest lucru nu este destinat vazului oamenilor, dar asigura stabilitatea spirituala a edificiilor din piatra care se biziue in intregime pe functii creatoare. Poetul incearca sa umanizeze piatra si sa compare calitatile acesteia cu sentimentele omenesti si o face foarte bine. Piatra in punctul ei maxim infatiseaza putere, rabdare, tarie si eternitate. Finalul poeziei sugereaza vesnicia pietrii, ea e cea ce trece prin timp culegind multe si de toate, precum inima omeneasca stringe durere si bucurie pina la ultima bataie