CRISTIAN MOROIANU Antonimia în limba română. Antonimia neologică I. Definiţie. Trăsături generale.

Antonimia este relaţia semantică stabilită între termeni corelativi ale căror sensuri – evaluate pe aceeaşi scală binară şi simetrică - sunt opuse (vezi gr. ant/i/ “contra” şi onyma “nume”). Plasate în acelaşi câmp semantic, având, aşadar, un număr oarecare de trăsături de sens comune, componentele unei perechi (sau unei clase paradigmatice) formate din antonime se opun prin câte un aşa-numit sem incompatibil, condiţie minimală şi obligatorie a opoziţiei antonimice1. Trăsăturile caracteristice ale acestei clase semantice sunt constanţa (antonimele “se cheamă” unul pe celălalt în mintea vorbitorilor, formând perechi fixe, considerabile puncte de referinţă) şi simetria la nivelul sistemului limbii. Antonimia acoperă atât unităţile lingvistice care denumesc noţiuni percepute în mod obiectiv ca fiind contrare, cât şi pe acelea puse de vorbitori în opoziţie subiectivă şi contextuală, ceea ce înseamnă că, în interiorul unui sistem riguros constituit, există o relativă - şi surprinzătoare - libertate a realizării acestei relaţii semantice2. Se consideră, în genere, că sunt mai predispuse a contacta relaţii de antonimie cuvintele care exprimă calităţi şi însuşiri, diverse aprecieri, raporturi calitative şi cantitative şi alte categorii estetice, morale, filozofice etc. În mod firesc, nu pot avea antonime substantivele care denumesc obiecte concrete şi, prin definiţie, numele proprii (antroponime, toponime, hidronime etc.).

1

Vezi Ion Coteanu, Narcisa Forăscu, Angela Bidu-Vrănceanu, Limba română contemporană. Vocabularul. Ediţie revizuită şi adăugită, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1985 (cap. Antonimia, p. 105 – 117, autor Narcisa Forăscu), Angela Bidu-Vrânceanu, Narcisa Forăscu, Limba română contemporană. Lexicul, Bucureşti, Editura Humanitas Educaţional, 2005 (cap. Antonimia, p. 120 – 143, autor: Narcisa Forăscu). Pentru definiţie şi clasificare generală, vezi şi Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană-Dindelegan, Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Bucureşti, Editura Nemira, 2001 (s.v. antonime şi antonimie, autor Angela Bidu-Vrănceanu), Enciclopedia limbii române (coord. Marius Sala), Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2001 (s.v. antonimice, prefixe, autor Laura Vasiliu şi antonimie, autor Aurora Peţan). 2 Despre percepţia relaţiei de antonimie de către vorbitori, vezi Petre Gheorghe Bârlea, La composante psycholinguistique de l’organisation antonymique du vocabulaire, în “Studii şi cercetări lingvistice”, LVIII, nr. 2, 2007, p. 271 – 279.

1

Dacă la nivelul sistemului limbii antonimia priveşte opoziţiile ireconciliabile ale unei întregi clase paradigmatice, la nivelul vorbirii ea se realizează în mod obligatoriu binar, între doi termeni selectaţi într-un context concret şi variabil. Se poate discuta, pe de o parte, despre o antonimie perfectă, consacrată, stabilă şi sistematică, liberă de context, realizată simetric între doi termeni (sau două clase de termeni) care se află la acelaşi nivel de limbă (din punct de vedere cronologic, geografic şi stilistico-funcţional) şi care se opun printr-un sem incompatibil contrar. Pe de altă parte, însă, la nivelul vorbirii, antonimia se dovedeşte a fi o relaţie subiectivă, imperfectă, contextuală, instabilă, mult mai complexă şi mai diversificată, determinată de factori lingvistici şi socio-culturali3. II. Tipuri de antonime. Antonimele au fost clasificate în diverse moduri, în funcţie de variatele criterii avute la dispoziţie. Astfel, după tipul de opoziţii stabilite, ele pot fi polare/complementare (masculin – feminin, mort – viu), scalare/graduale (cald răcoare - frig, început - mijloc - sfârşit), contrare (nord – sud, seral – matinal, orizontal - vertical), reciproce (a cumpăra - a vinde, a da – a lua) etc. Relaţiile logice care caracterizează antonimia ar fi, în consecinţă: a) de contradicţie (când cei doi termeni ai opoziţiei se exclud reciproc: tertium non datur), b) de contrarietate (când un membru al opoziţiei implică negaţia celuilalt, dar nu şi invers: et tertium datur) şi c) de reciprocitate (când un membru al opoziţiei îl implică pe celălalt şi invers). Din punctul de vedere al axelor semantice pe care sunt plasaţi termenii antonimici, aceştia presupun opoziţii calitative, cantitative, apreciative, spaţiale, temporale etc. După relaţia cu contextul, antonimele sunt libere sau limitate contextual. Aflate, de regulă, în relaţie graduală, ele sunt simetrice sau asimetrice, raportabile sau nu la un al treilea termen, intermediar, aflat la egală distanţă. Din punctul de vedere al construcţiei, se individualizează antonime primare sau heterolexe, alcătuite din termeni cu radicali diferiţi (absolut – relativ, activ – pasiv, cauză – efect etc.) şi antonime analizabile sau homolexe, alcătuite din termeni derivaţi sau compuşi de la aceeaşi bază cu ajutorul afixelor sau afixoidelor opuse ca sens
3

Pentru criterii de definire şi tipologia antonimelor, vezi Marin Bucă şi Ivan Evseev, Probleme de semasiologie, Timişoara, Editura Facla, 1976, p. 144 – 195 (cap. Antonimia, de Marin Bucă), Richard Sârbu, Antonimia lexicală în limba română, Timişoara, Editura Facla, 1977, Vasile Şerban şi Ivan Evseev, Vocabularul românesc contemporan - schiţă de sistem, Timişoara, Editura Facla, 1978, p. 205 – 216, Maria Iliescu, Antonimele: încercare de definire şi de clasificare, în Probleme de lingvistică generală, vol. VII. Redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald, Bucureşti, Editura Academiei, 1977, p. 39 – 53.

2

b) între sensurile incompatibile ale unor cuvinte sau unităţi frazeologice diferite (polisemantice) şi c) între două cuvinte sau expresii (monosemantice). se poate vorbi. e bun rău. Narcisa Forăscu. antonimia frazeologică (alcătuită din unităţi frazeologice vechi sau noi. I – II. omogen – eterogen etc. Efecte stilistice ale antonimiei. cele care fac parte din argou.. a lua de gât /pe cineva/. adj. regionalismele care circulă în aceeaşi zonă dialectală. vechi sau noi). lipsite sau. antonimia afixoidală (realizată între prefixoide. încărcate de expresivitate (vezi expresia: La plăcinte înainte. de cele mai multe ori.. 2004. Din punct de vedere etimologic. vb. mai ales cele neologice. din jargon etc. op. Din punct de vedere stilistic.. relaţia de antonimie se poate stabili: a) între două sensuri incompatibile ale aceleiaşi unităţi lingvistice (vezi a împrumuta. care înseamnă “groaznic” şi “admirabil”. loc. în sensul cel mai larg cu putinţă. sursă de expresivitate. respectiv sufixoide care formează.(antemeridian – postmeridian.). antonimele heterolexe au origini diferite. şi de antonimia prefixală (prefixele. cu circulaţie internaţională.. în relaţie de antonimie. p. în “Limbă şi literatură”. cuvintele aparţinând diverselor terminologii. sunt puse. 138 – 142. Pe lângă antonimia lexicală (reprezentată de cuvinte opuse ca sens. p. duşmănia etc. vb. 9 – 16. Din considerente strict didactice şi metodologice. Pot participa la relaţii de antonimie. cuvinte care aparţin unor niveluri diferite ale limbii sau care aparţin unor epoci diferite. în Angela Bidu-Vrânceanu. cuvintele neologice. în egală măsură. grozav. vol. De asemenea. dimpotrivă.. 3 . începutul sfârşitului etc. care înseamnă “a plăti chirie” şi “a cere chirie”. vb. cap. cit. în timp ce antonimele homolexe au aceeaşi bază lexicală. care poate semnifica afecţiunea sau. a închiria. cuvintele din fondul vechi al limbii. antonimele sunt denotative sau conotative (figurate). dimpotrivă.). compuse antonimice preponderent savante). la rândul lor. idem. bibliofil – bibliofob. cu respectarea condiţiei sinstratice şi sincronice. se disting antonime logice/obiective (corespunzătoare realităţii extralingvistice) şi antonime subiective (care nu corespund. deci se reduc la un etimon primar unic. care înseamnă “a da ceva cu împrumut” şi “a primi ceva cu împrumut”. Prin raportare la criteriile logice. Antonimia.)4. unei gândiri obiective). componente ale derivatelor antonimice reprezentând mai mult de jumătate din numărul total al prefixelor româneşti). la război înapoi). ca şi din expresii de origine latină savantă. uneori. prin definiţie 4 Vezi Narcisa Forăscu. poetice sau intrate în uzul comun (zile negre.

s. în sfârşit.). pupilă. tipuri.f. 10 – 29. Trăsături morfologice. numeroase adjective sunt. fie masculin. s. În sens mai larg. la rândul lor. III – IV.). s. există şi situaţii când nu este obligatorie identitatea categoriei lexico-gramaticale. adj. vezi Theodor Hristea. aşa cum se va vedea în dicţionarul de faţă. tutore. indiferent dacă ele sunt împrumuturi. sunt considerate neologice toate unităţile lingvistice (morfeme lexico-gramaticale şi lexicale. IV. De asemenea. – nulitate. Din punct de vedere morfologic. – titular. 4 . La substantivele animate. antonimia mixtă (lexico-frazeologică. adverbiale. cuvinte şi unităţi frazeologice.). relaţiile de antonimie existente între termenii primari. un substantiv. respectiv situaţii când unui adjectiv concret îi corespunde un substantiv feminin abstract (inteligent.neologice) şi. III. în majoritatea cazurilor. s. în “Limbă şi literatură”. şi titulară. XLII. Din punct de vedere etimologic. în vol. stabilită între cuvinte şi locuţiuni. În mod excepţional.f. s. Tipuri de calc în limba română. Neologismele în limba română: definiţie.f. – pupil. de regulă în interiorul aceleiaşi clase morfologice). neologice). în variatele sale aspecte. 2004. Editura Universităţii din Bucureşti. Trecerea de la o parte de vorbire la alta amintită mai sus continuă. neologismele reprezintă cuvinte nou apărute într-o limbă. p. simultan. cu substantive de ambele genuri (inteligenţă. verb şi locuţiune verbală etc.1. în sens larg se poate admite antonimie între cuvinte şi locuţiuni corespondente (substantiv şi locuţiune substantivală. adjectiv şi locuţiune adjectivală. 1997. este necesară identitatea categoriei lexico-gramaticale a termenilor care formează perechi antonimice (adjectivale. Conceptul de neologism în lingvistica românească. fie feminin. s.m.. Pentru tipologia calcului.f. 23 – 35. la care adăugăm sensurile calchiate după modele. s.m..m. De regulă. p. Criteriile esenţiale pentru stabilirea calităţii de neologism a unei unităţi lingvistice sunt: a) criteriul cronologic (pătrunderea sau formarea unui termen în epoca modernă) şi b) criteriul cultural (care presupune cel puţin trei aspecte: provenienţa din 5 Vezi Theodor Hristea. – stupid. un număr destul de mare de verbe la supin se transformă în substantive neutre abstracte etc. şi substantive masculine şi feminine.m.. rezervă. s. s.f. vol. probleme particulare5 IV. s.f. substantivale şi verbale). creaţii exclusiv interne ale limbii respective sau dacă au origine mixtă6 (internă şi externă). şi stupidă. -ă. în acelaşi timp. Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan). poate intra în relaţie de antonimie. cele mai multe dintre adjective sunt şi adverbe. 6 Un tip special de etimologie multiplă mixtă este calcul lingvistic.

pe de altă parte. Tipuri de neologisme în limba română. După situaţia lor la momentul actual. p. 479 – 488. d) neologisme afixoidale: prefixoidale şi sufixoidale. cap. vezi idem. XX. 1. nr. Limba română. b) neologisme (exclusiv) semantice. 10 Primul care a teoretizat şi demonstrat în lingvistica românească etimologia multiplă mixtă. 1937. semantice). idem. la rândul lor. cap. Despre provenienţa din cel puţin două etimoane interne. în “Convorbiri didactice”. Études de linguistique roumaine. p. 8 Vezi Theodor Hristea. Cluj – Bucureşti. 364 – 415. 1997. prin împrumut şi. traduites du roumain à l’occasion du soixantième anniversaire de l’auteur. 10 – 16 (partea I) şi nr. există: a) neologisme lexicale (formale şi. I. implicit. b) care aparţin limbii literare standard. p. Editura pentru literatură şi artă “Regele Carol II”. Graur. prin mijloace interne] 10. IV. se poate vorbi de neologisme: a) intrate în limba populară. După tipul de etimologie. c) creaţii mixte [cuvinte analizabile cu etimologie multiplă mixtă: a) calcuri lingvistice9 şi b) termeni explicabili. 406 – 428.. alături de cea externă şi de cea internă. Neologismele sunt clasificabile în mai multe feluri. fie după două sau chiar mai multe modele externe. c) caracteristice unor domenii ştiinţifice specializate. b) formaţii exclusiv interne (derivate sau compuse alcătuite din cel puţin un component neologic. neologismele pot fi considerate: a) externe (împrumuturi dintr-o unică sursă sau din surse multiple). nr.2. 9 Calcurile lingvistice sunt realizate fie după un singur model extern. Influenţe culturale. XXII. completând cercetările anterioare ale lui Al. crearea după modele culte şi apartenenţa la un anumit nivel de cultură)7. pe de o parte. 1973. Etimologia multiplă internă. derivatele pot avea o singură bază derivativă sau etimologie multiplă internă). 26. 7 Vezi discuţii asupra neologismului la Sextil Puşcariu.limbi de cultură şi civilizaţie. 1997. e) neologisme frazeologice. 25. c) neologisme afixale: prefixale şi sufixale. Contribuţii la studiul etimologic al neologismelor româneşti. în “Limba română”. ibid. 3 – 8. Imprimeria Naţională. p. în funcţie de diverse criterii8. p. 5 . nr. 1971. Bucureşti. d) care aparţin diverselor jargoane etc. p. VII. După tipul de unitate lingvistică în care se încadrează. 1940. Au sujet des néologismes. Privire generală. 5. este Theodor Hristea. 3 – 10 (partea a II-a).

Dosoftei. Individualitatea limbii române între limbile romanice. vezi Aspecte ale dinamicii limbii române actuale (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan). pe de altă parte. LVI.După modalităţile de preluare şi de adaptare la structura fonetică. iniţial. mai mult sau mai puţin latent. 6 . dintre care amintim pe cele mai importante: a) sunt ortografiate în română după cum se pronunţă în limba de origine. Reluarea contactului cultural firesc. Dimitrie Cantemir şi Constantin Cantacuzino). Creativitate lexicală în româna actuală. Diversitate stilistică în româna actuală. Editura All Internaţional.3. al II-lea (2003). influenţe. Editura Universităţii din Bucureşti. limba populară.. cu o deosebită capacitate structurală de a prelua şi adapta împrumuturile necesare. adică prin combinarea modalităţii de pronunţare cu cea de scriere (contaminarea grafiei etimologice cu pronunţarea etimologică). cu latinitatea şi cu romanitatea occidentală s-a realizat. neologismele lexicale cunosc mai multe situaţii posibile 11. Adriana Stoichiţoiu-Ichim. 2001. Caracterul particular al neologismului românesc constă în faptul că. b) sunt scrise şi. 2006 etc. Accentul pus pe modernizarea latino-romanică – mai ales pe împrumuturile lexico-frazeologice directe – 11 Despre dinamica formală şi semantică a neologismelor din etapa actuală de evoluţie a limbii. idem. 1 – 2. c) sunt ortografiate etimologic (total sau cu minime şi inerente diferenţe formale) şi sunt pronunţate la noi aşa cum se scriu în limba de origine. d) sunt adaptate într-o manieră hibridă. nr. Bucureşti. unei minorităţi izolate cultural de marea masă a vorbitorilor. de marii noştri oameni de cultură moldoveni şi munteni (cei mai reprezentativi fiind cronicarii. Editura Universităţii din Bucureşti. limba cultă. 2005. româna a cunoscut o evoluţie scindată pe niveluri: pe de o parte. spre deosebire de continuitatea culturală a limbilor occidentale surori. I (2002) şi vol. masiv şi constant. fără restricţii sau limitări normative. considerat ca fiind epoca realizării limbii literare moderne şi a transformării ei într-un instrument important de asumare şi de răspândire a culturii12. 116 – 137. a fost promovat principial şi manifest în Transilvania (de la Inochentie Micu Klein la Şcoala Ardeleană) şi a ajuns la o relativă normalitate în secolul al XIX-lea. Editura Universităţii din Bucureşti. creativitate. 23 – 24 septembrie 2004. p. Actele Colocviului internaţional Tratamentul neologismelor în limba română în mileniul III. pronunţate în română ca în limba de origine. 2001. 1978. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. aparţinând. vol. Bucureşti. IV. manifestată preponderent oral. destul de târziu: procesul de modernizare a fost început. Vocabularul limbii române actuale: dinamică. 55 – 98. 12 Vezi Alexandru Niculescu. grafică şi morfologică a limbii române. Rodica Zafiu. Bucureşti. de sorginte bizantinoslavă. Contribuţii socioculturale. 11 – 27. în consecinţă. II. progresiv. în “Studii şi cercetări lingvistice”.

agasant şi amuzant. p. argumentele prin care. cel puţin la nivelul percepţiei curente. V.este cu atât mai interesant cu cât majoritatea acestora sunt considerabile. prin intermediul limbilor neogreacă şi rusă). patronat şi sindicat.. amatorism şi profesionism. Conceptul de neologism. încă. lui dejuca nu îi corespunde juca (nici măcar cu sensurile sale neologice. antipatiza şi simpatiza. deficit şi profit. neologisme. autocratic şi democratic. deprimant şi entuziasmant. b) calitatea de termeni de cultură şi de civilizaţie. au o structură formală. în limba/limbile de origine şi la nivelul limbii române. lui impertinent nu îi corespunde pertinent. 13 Vezi Theodor Hristea. construcţia principial antonimică din limba de origine nu se regăseşte ca atare în română. angelic şi demonic. lui deplasa nu îi corespunde. Uneori. anorectic şi bulimic. deficient şi eficient. debleu şi rambleu.. alocentrism şi egocentrism. debitor şi creditor. activism şi pasivism. 7 . lui destitui nu îi corespunde institui. denigrator şi elogiator.1. pantă şi rampă. rezultat al atracţiei realizate succesiv între componentele relaţiei: abstractizant şi concretizant. degres şi progres. afirmativ şi negativ. Aşadar. în lingvistica românească. echivalentă. ci decent. ci. lui pecabil nu îi corespunde impecabil. constructiv şi distructiv. generos şi parcimonios. 28 – 29. selenar şi solar etc. acuză şi scuză. lui deconcerta nu îi (mai) corespunde concerta. dezolant şi entuziasmant. ci sensibil. lui impasibil nu îi corespunde pasibil. accept şi refuz. ci instala şi învesti. fundamental binare. eventual. însă. defensiv şi ofensiv. aparenţă şi esenţă. antecesor şi succesor. analitic şi sintetic. sunt socotite neologice unităţi lingvistice pătrunse acum mai bine de 200 de ani sunt următoarele13: a) originea latino-romanică (directă sau indirectă. calma. jouer). lui acronic nu îi corespunde cronic. decrement şi increment. Particularităţi formale şi semantice ale antonimelor neologice V. diferenţa explicânduse prin evoluţia semantică a termenilor aflaţi iniţial sau virtual în opoziţie: spre exemplu. în ciuda aspectului fonetic uneori învechit. declin şi progres. actor şi spectator. lui defervescenţă nu îi corespunde efervescenţă. c) apartenenţa la fondul lingvistic internaţional şi d) persistenţa lor până în limba contemporană. după fr. plasa. secesionism şi unionism.. ci temporal. arhaic şi neologic. sciziune şi uniune. antecedent şi succedent. constructor şi destructor. agravant şi atenuant. Este important de remarcat faptul că împrumuturile antonimice neologice.

accesibil şi inaccesibil. total (vezi acauzal şi cauzal. Sistemele limbii (redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald). agrea şi dezagrea.).). a se demarca de adversar). în vorbire. Antonimia se poate 14 Despre relaţia dintre aspectele sincronic şi diacronic ale antonimiei.) sau parţial (vezi adipsie şi polidipsie. adinamic şi dinamic. antibioză şi simbioză. eventual prostdispune) etc. fără să fie construite similar. anafrodizie şi afrodizie. alopat/ie/ şi homeopat/ie/. alocentrism şi egocentrism. anurie şi poliurie. antiamerican şi proamerican. centrifug şi centripet etc. aceleiaşi familii etimologice (vezi aprecia şi dispreţui. supraponderal şi subponderal etc. a demarca un mesaj). cel puţin la nivelul limbii române. a demarca este antonim cu a marca în limbajul sportiv (a marca adversarul vs. antifascist şi profascist. relaţia de opoziţie se poate stabili: a) între un termen radical şi unul prefixat. contraproductiv şi productiv etc. V. parţială şi contextuală) pentru alt sens: spre exemplu. anaerob şi aerob. anticlinal şi sinclinal. defectuos şi perfect. ambala şi dezambala. atac şi contraatac. 8 . abiotic şi biotic. p. spre exemplu. a marca/demarca graniţele. până la a deveni insesizabilă. b) între doi termeni analizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi antebelic şi postbelic. subaprecia şi supraaprecia.). “opoziţia” semantică este atenuată. în vol. antivirus şi virus etc. Editura Academiei. Bucureşti.14 Sunt şi situaţii când două cuvinte (polisemantice) se află în relaţie de antonimie pentru unul sau mai multe sensuri şi în relaţie de sinonimie (e adevărat.). c) între doi termeni neanalizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi confirma şi infirma. asimila şi disimila etc. autocratic şi democratic. urmărirea traseului formal şi semantic de la rădăcina comună până în perioada actuală. introvertit şi extravertit). alohton şi autohton. 1970. vezi Lucia Wald. acultural şi cultural. alocron/ie/ şi sincron/ie/. a marca/demarca o zonă de influenţă etc. totuşi. aparţin. Caracterul analizabil al antonimelor neologice este. Plecând de la aceste exemple şi de la altele similare. afebril şi febril. ariergardă şi avangardă. în timp ce în contexte de tipul: aşi marca/demarca teritoriul. respectiv compus (vezi abil şi inabil.2. În interiorul unei perechi antonimice homolexe. în limbajul informatic (a marca un mesaj vs. atomic şi antiatomic. se poate propune studenţilor.).ci virtuos etc. Paralelismul formal dominant este dublat. e) între un termen compus şi unul “derivat” (vezi binedispune şi indispune. Antonimele în sistemul lexical (cu exemple din limba latină). atrage şi distrage. în multe cazuri. dubios şi indubitabil etc. de perechi antonimice care. d) între doi termeni compuşi cu afixoide antonimice (vezi agorafob/ie/ şi claustrofob/ie/. 75 – 84. ambiguiza şi dezambiguiza.

sensurile foarte diferite ale cuvântului-titlu au ca rezultat antonime între care este dificil să se stabilească relaţii semantice: abandona. crucial şi nesemnificativ. -ă. prin substituirea lui auto. pe ego. gerontofobie şi pedofilie etc. adj. calorifug. după antonimia realizată între prefixoidele calori. are ca antonime pe latent. cel puţin două relaţii sunt posibile şi pentru perechile antonimice heterolexe: a) între un termen radical şi unul prefixat. alocronic etc. Astfel.) şi b) între doi termeni diferiţi ca origine şi derivaţi cu prefixe opuse ca sens (contraindica şi prescrie). corect şi inexact.stabili. coincidenţă şi neconcordanţă.). 2008. -ă şi rafinat. 9 . adj.). demoraliza şi încuraja etc. în cazul compuselor din două afixoide. claustro.(vezi exemplul particular alohton/autohton). Există şi cazuri particulare când unui cuvânt-titlu. eventual compus (vezi ceremonios şi neprotocolar. în funcţie de componenta morfematică avută în vedere. confirma şi dezminţi.şi frigori-. curabil şi irecuperabil. pentru a rezulta termenul antonim (compus savant) allochtone (vezi LE PETIT ROBERT. alogen. îi corespund două cuvinte cu sens opus.) sau prin raprtare la ultimul morfem (vezi anglofil – anglofob. lui gerontofilie i se opun.şi auto. egocentrism) şi pe sin. cacofonie – eufonie etc. -ă i se opune. în franceză (de unde am împrumutat cele două cuvinte). -ă şi pe natural.v. homeopatie etc. Uneori. Păstrând proporţiile. ea se explică. -ă. autochtone) cu allo-. solid. brut.are ca antonime pe agora.(din egocentric. -ă şi pe fragil. adj. -ă. are ca antonime verbele adopta. prin raportare la primul morfem din structura termenilor aflaţi în opoziţie (vezi acrofobie – batofobie. are ca antonime pe analitic. compus savant analizabil. -ă. contesta şi susţine.(din sincronic). în egală măsură. -ă. un singur element de compunere stabileşte relaţii de antonimie cu două şi chiar cu mai multe elemente de compunere.(agorafobie) şi pe ceno.) are ca antonime prefixoidale pe omo-. pe de altă parte. sintetic. lui calorifer. -ă. agorafobie – claustrofobie. după antonimia dintre sufixoidele -fer şi -fug şi. 15 În ceea ce priveşte relaţia antonimică dintre alo. În unele situaţii. homo-. Spre exemplu alo-15 “altul. homeo. are ca antonime pe lichid. adj. critic. -ă.(din fr.(din omogen. -ă şi pe laudativ. alopatie. -ă. homocron. lui claustrofobie i se opun. -ă. de asemenea. s. -ă etc. francofil – francofob). relua şi rezista. corespunzător şi impropriu. diferit” (din alocentrism. agorafobie şi claustrofilie. vb. frigorifer. corpolent şi filiform. pe de o parte.(cenofobie). are ca antonime adjectivele net.

am optat. îi tentează pe vorbitori să le includă în combinaţii riscante de tipul etimologiei populare. infesta. În selectarea exemplelor. VI. în egală măsură.2.VI. fata morgana. cel puţin una dintre cerinţele de realizare a antonimiei. Onufrie Vinţeler de la Cluj. eminent. semantic sau frazeologic neologic (în cazul diverselor tipuri de calc lingvistic). din motive inclusiv formale. afixele. alături de criteriul cronologic. am insistat mai ales asupra acelor neologisme care pun probleme din punctul de vedere al înţelegerii sensului şi care. infecta. în două volume). luxurie. Caracterul neologic al tuturor termenilor incluşi în dicţionar respectă. Modul de alcătuire a dicţionarului. 10 . VI. iminent. 2002. adică am dat exemple de antonime pentru fiecare dintre sensurile cuvintelor-titlu. d) existenţa unui model morfematic. şi anume apartenenţa la acelaşi nivel de limbă. În consecinţă. univ. în elaborarea lucrării. luxurios. periţie. la care se adaugă limbile greacă şi latină savantă. salutar. afixoidele şi unităţile frazeologice considerate în relaţie de antonimie au caracter neologic şi provin. bonitate. dr. scolastic. lexicale.1. inextricabil. cazual. fragrant. c) prezenţa. inoportun. persona [in]grata. flagrant. de la ediţii şcolare şi până la opere importante şi cvasiexhaustive (pentru ultimul caz citez Dicţionarul de antonime al prof. Argumentele avute în vedere pentru stabilirea statutului de neologisme al inventarului de termeni sunt următoarele: a) apartenenţa lor la nivelul cult al limbii. a unui morfem derivativ neologic sau a unui element de compunere savantă. prin excelenţă neologic. creaţii interne sau mixte. inocuu. confuziei paronimice etc. Prin urmare. afixoidale. ignominie. în structura cuvintelor analizabile. din limbajul standard şi din diversele domenii ştiinţifice. cuvintele. pentru un corpus circumscris care să atragă atenţia tuturor celor interesaţi de aspectul actual al vocabularului românesc. Pentru că există numeroase dicţionare de antonime. repercusiune. Am conceput această relaţie semantică într-un sens larg. semantice şi frazeologice. în dicţionar apar în relaţie de antonimie aproape toate tipurile de neologisme: afixale. (vezi anodin. apărut la Editura Dacia. cauzal. b) provenienţa din limbile de cultură şi civilizaţie europene în epoca modernă. atunci când acestea sunt polisemantice.

în primul rând. celeritate. posibile. calorific şi frigorific. meliorativ şi peiorativ.). idoneu. antipatie şi simpatie. dificil şi facil.3. diurn şi nocturn. iactanţă. Existenţa unui dublet antonimic confirmat de tradiţie şi de etimologie nu împiedică în niciun fel crearea unor multiple relaţii de opoziţie semantică. pentru a suscita curiozitatea cititorilor (vezi acribie. antum şi postum. la fel. epilog şi prolog. infra şi supra. concav şi convex. Am dorit. afixoidal şi lexical. deferent şi indiferent. Se poate observa. major şi minor. indigent. indenegabil. imund. limpid şi turbid. cărora le-am dat. frust. VI. eventual cu origine comună (vezi absent şi prezent. La verbe am trecut. antonime. pe de o parte. impunisabil. dar şi. recto şi verso etc. temerar. confient şi difident. majuscul şi minuscul. plecând de la acestea. impudent. torţionar. babelic. acredita şi discredita. respectiv naşterea soarelui”. turpid. confirma şi infirma. fapt care nu permite adăugarea mărcilor comparaţiei în limba română. junior şi senior. eventual substantivul neutru obţinut din supin. optimism şi pesimism. iactant. occident şi orient provin. respectiv ale superlativului latinesc. prin exemple. indeniabil. lilial. minor şi major. specios. unii termeni rari. malonest. pusilanimitate. venial etc. inferior şi superior. truculent. cacofonie şi eufonie. infim şi suprem. confluent şi difluent. optimism şi pesimism etc. solitar. asupra altor posibilităţi de realizare a relaţiei de antonimie. iuventute şi senectute. asupra fixării unor dublete antonimice “tradiţionale”. meliorativ şi peiorativ. benefic şi malefic. inclusiv din acest aspect. minim şi maxim. am atras atenţia. petulant. inavuabil. minim şi maxim sunt reflexe româneşti ale comparativului. benign şi malign. în egală măsură. din construcţiile latineşti occidens sol şi oriens sol “moartea. prin varietatea relaţiei de sinonimie la nivel afixal. maxim şi minim. cu ajutorul relaţiei de antonimie. livreşti. -re şi adjectivul participial. solidar. prin dorinţa de a contribui la evitarea devierilor formale şi semantice şi. concordie şi discordie. idoneitate. în sensul larg al termenului: spre exemplu. disuasiune şi persuasiune.). occident şi orient. la origine. De asemenea. matinal şi seral. bavard. ineluctabil. concordanţă şi discordanţă. să evidenţiez. la rândul lor. Accentul asupra situaţiilor de mai sus se explică. junior şi senior. juvenilia şi senilia. inchietudine. explicit şi implicit. la trezirea interesului cititorilor pentru etimologie. substantivul abstract derivat din infinitiv cu ajutorul suf..). vetust etc. 11 . pe de altă parte. truculenţă. în paranteză.solicitudine. blafard. periţie. flux şi reflux. divergenţă şi convergenţă. impavid. pernicios.

de cele mai multe ori. rigoare vs. obedient vs. demonic şi satanic. demonism şi satanism etc. civilizaţie vs. De asemenea. sensibilizare şi insensibilizare. simpatie şi antipatie. simpatizat şi antipatizat. pacifist şi pacific. lapidar. sufixoidal şi prefixoidal. sincronizare şi desincronizare. între care se stabilesc relaţii de sinonimie: abstract vs. alături de sentimentalism vs. insuficient. alături de serafism vs. contraofensivă şi defensivă. ofensiv vs. alături de riguros vs. sentimental vs. neglijenţă şi superficialitate. defensiv şi inofensiv. concizie. belicos vs. concretizant şi concretizator. În foarte multe cazuri. insuficienţă. concretitate şi concretitudine. amoral şi imoral. friabil. moralitate vs. modernitate şi tradiţie. Acelaşi caracter sistematic este vizibil în succesiunea alfabetică a cuvintelor-titlu. la origine. majoritate şi minoritate. dezobedient şi inobedient. sincronicitate şi diacronicitate. concis. concret. sufixal şi prefixal. concreteţe. modernism şi tradiţionalism. alături de redundanţă vs. sensibilizat şi insensibilizat. moralism vs. expandabil şi expansibil. lapidaritate. modern şi tradiţional. tempestiv şi intempestiv etc. inconformism şi 12 . amoralism şi imoralism. juvenilitate şi senilitate. de la aceeaşi bază. juvenilia şi senilia. modernist şi tradiţionalist. neglijent şi superficial. amoralitate şi imoralitate. sincronic şi diacronic. ofensivă vs. sincroniza şi desincroniza. primitivitate şi primitivism.caracterul sistematic al creării perechilor antonimice şi rolul acestei relaţii semantice în organizarea vocabularului. în acest context este de remarcat. numeroase dintre componentele relaţiei aparţinând aceleiaşi familii lexicale concepute în sens larg: moral vs. abstractizant vs. sensibilitate şi insensibilitate. cerebral şi insensibil. simpatizare şi antipatizare. fragil. temperant şi intemperant. chiar dacă ele nu aparţin unei unice familii lexicale: juvenil şi senil. practician şi teoretician. dar şi la corespondentele antonimice ale acestora. simpatic şi antipatic. comprimabil vs. serafic vs. simpatiza şi antipatiza. major şi minor. sincronie şi diacronie. sensibiliza şi insensibiliza. practică şi teorie. practic şi teoretic. alături de rezistenţă vs. un termen neologic are două sau mai multe antonime derivate. friabilitate. sufixoid şi prefixoid. cerebralism şi insensibilitate. gracil. redundant vs. paralelismul formal al perechilor antonimice cu aspect analizabil. rezistent vs. sincronizat şi desincronizat. temperanţă şi intemperanţă. conformism vs. sufix şi prefix. fragilitate. sensibil şi insensibil. majoritar şi minoritar. gracilitate.

impudoare şi impudenţă. Din punctul de vedere al originii antonimelor. pudic vs. inşi non-. pre. începând cu prima jumătate a secolului al XIX-lea. după modelul analogic antipathie/sympathie. insensibilitate vs. 13 . pentru etimologia multiplă în formele ei principale (internă. multi. am folosit LE GRAND ROBERT. logică vs. sezonal şi sezonier. de multe ori special.nonconformism. în procesul de întărire a relaţiei de antonimie la nivelul limbii române literare moderne precum. mai ales acolo unde există dubii. provin. servilism şi servilitate etc. vezi macro. 1992. superficialitate vs. -fil şi -man.cu allo-. multi. liliputan vs. din greacă şi/sau din latină. permanent vs.şi pluri-.vs. după modelul 16 Pentru etimologiile exemplelor citate. iluzoric şi iluzoriu. modernitate şi modernism. andrologie este creat din andro. s. pasivitate vs. misoginie şi misoginism. mono. exactitate şi exactitudine. engleza).vs. Majoritatea covârşitoare a neologismelor incluse în dicţionar sunt împrumuturi (lexicale.vs. rapiditate vs. simplitate vs. dis-. poli-. în limba franceză16. spre exemplu. tranzient şi tranzitoriu. allocentrisme s-a format din égocentrisme. sentimentalitate şi sentimentalism.vs.v. misandrie vs. pluri-. pentru realizarea relaţiei de antonimie.şi mega/megalo-. mono. real vs. regres şi regresiune. Astfel. italiană. prin înlocuirea particulară a lui égo. am optat. semantice şi frazeologice) provenite. externă şi mixtă). latina şi greaca. uni. din symbiose. cu ajutorul prefixului anti-. din principalele limbi de cultură şi civilizaţie europene (franceză. vertical vs. la care se adaugă rusa şi.şi -logie. latină savantă. gigantic şi gigantesc. infra. post.vs. la nivelul tuturor limbilor de cultură. germană. la origine.şi uni-. multi-. micro-.şi sub.şi ante-. fast şi fastuozitate. de altfel. pudoare vs. impudent şi impudic. patrician vs. provenite dintr-o singură limbă (greacă sau latină) sau din limbi diferite (greacă şi latină): con. lentitudine şi lentoare. ilogicitate şi ilogism. acţiune şi activitate. VI. caloric şi calorific. profunzime şi profunditate. indiferent de tipul de raportare (directă şi/sau indirectă) la limbile clasice: toate afixele şi afixoidele. antibiose s-a format. tradiţionalism vs. plebeu şi plebeian. cu precădere în ultima perioadă. edificativ şi edificator. tradiţie şi tradiţionalism. Este foarte important de remarcat aici rolul fundamental al limbilor clasice. minuţie şi minuţiozitate. rigoare şi rigurozitate. -fob vs.4. inexactitate vs. frigorific vs. irelevant vs. fiind utilizate. Tot în relaţie de sinonimie perfectă sunt şi antonimele unor afixe (prefixe) şi afixoide. progres vs. supravs. modernitate vs.etc.

La fel s-a întâmplat şi în română: externa este derivat de la extern. împrumutarea şi/sau crearea celuilalt. În ceea ce priveşte compusele cu maxi. înfrâna şi desfrâna. implosion s-a creat după modelul lui explosion. maculat îşi explică existenţa prin influenţa împrumutului imaculat. pentru echilibrarea sistemului etc.cu in. hypersomniaque este un derivat de la hypersomnie după modelul lui insomniaque. Creativitate lexicală în româna actuală.şi mini-. de cele mai multe ori. mega-18 şi micro-.şi nano-.corespondentului antonimic gynécologie. défervescence l-a avut ca model pe effervescence. gratitude este un derivat regresiv din antonimul său ingratitude. 18 Vezi Adriana Stoichiţoiu-Ichim. prin analogie cu antonimul împrumutat infinitate. încurca şi descurca. respectiv introverti) cu perechea prefixală antonimică extra-/extro-. transigeance după intransigeance etc. înhăimura şi deshăimura. prosémite după antisémite. extraversion/extroversion şi extraverti/extroverti au fost create prin substituţia prefixului intro. subiacent şi subteran etc. creat similar după modelul antonimului explosif). împături şi despături. simpla prezenţă a unuia (împrumut sau creaţie internă) presupune. 71 – 81. după modelul analogic évolution/évoluer. Un prefixoid “la modă”: MEGA-. încâlci şi descâlci. în vol. 2006. înfrunzi şi desfrunzi. La nivelul limbii române. sub influenţa antonimului introvertit. extinde şi-a configurat forma după modelul antonimic întinde. mélioratif îşi explică existenţa prin raportare la pejoratif.cu ex-. înfrăţi şi desfrăţi. 95 – 118. 1969. sudic este format după modelul corespondentului său nordic. supraiacent şi suprateran s-au format după modelul antonimelor subconştient. încrucişa şi descrucişa. 14 . Florica Dimitrescu. alături de extravertit. involuer s-a format din involution.şi mini-17. înfunda şi desfunda. p. hiper. o modalitate frecventă de realizare a relaţiei de antonimie este derivarea prin substituţie de prefixe. împăduri şi despăduri.(din introversion. finitate este format din finit. prin înlocuirea lui in. în SMFC V. postlude după prelude. varianta extrovertit s-a creat şi a devenit literară. încătuşa şi descătuşa. p. după modelul lui apparition. 1972. închinga şi deschinga. extumescence s-a format după intumescence. Observaţii asupra lui mini-. superstrat după substrat. plurivoque s-a format după univoque. 17 Vezi Luiza Seche. încărca şi descărca. după modelul analogic împrumutat intern/interna.(vezi şi implosif. andropause l-a avut ca model analogic pe antonimul său ménopause. 137 – 141. prin înlocuirea prefixului ex. supraconştient. După modelul perechilor antonimice moştenite din latină sau create analogic (vezi încălţa şi descălţa. foarte numeroase în limba contemporană. Elementul de compunere mini-. în SMFC VI. p. Editura Universităţii din Bucureşti. disparition este derivat din disparaître. mega.

anoblir. în mod analogic sau după un model extern (vezi fr. am făcut. fr. s. -ă. 19 Vezi. are ca bază derivativă. descifra şi încifra. semantice şi structurale. incarcerare. alături de derivarea progresivă de la distona + -anţă (“faptul de a distona. ennoblir.n. îmbrăca şi dezbrăca. “ardoare”. învinovăţi şi dezvinovăţi etc. numai pentru sensul din marină (“tendinţă a unei nave de a veni cu prora în vânt”). Atunci când am considerat posibil. adj. convertibil. ci din concepe. s. caracter distonant”). inhumer. dezlănţui şi înlănţui etc. fr. ardenţă. învăţa şi dezvăţa. împresura şi despresura. incorectitudine. desnobila şi înnobila. despacheta şi împacheta. (cf.f. excedenţă. descarcera şi încarcera. împreuna şi despreuna. perfectibil etc. déchiffrer.f.. s. deshuma şi înhuma. apelând la argumente formale. pregnant şi pregnanţă. inadvertent. + -enţă decât din excede. caracterul a ceea ce distonează”). şi derivarea prin substituţie de sufixe: din diston[ant] + -anţă (“stare distonantă. fr. pentru distonanţă. fr. tranşant şi tranşanţă.f. în timp ce fr. lat. décharger. nu provine din concept. “care poate fi conceput”. (“capacitate de a avea un excedent”) se explică mai degrabă din exced[ent]. din sinonimul său concret[eţe] + -itudine. în care cel de-al doilea component reprezintă traducerea unui etimon extern (vezi fr. eventual.. iar primul a fost obţinut prin substituţia prefixului în. incarcérer. descuraja şi încuraja. it.). s. fr.) s-au format perechi antonimice neologice de tipul desărcina şi însărcina. important şi importanţă. ardenza pot fi propuse. progresiv. déchaîner etc. s. distant şi distanţă. concepibile). înşeua şi deşeua.f. astupa şi destupa. vb. trepidant şi trepidanţă.cu des-/dez-. it.). Din in. înţeleni şi desţeleni. exuberant şi exuberanţă. din concret + -itudine.).f. fr. charger. lat. inhumare. concretitudine. dar şi prin substituţie. unele completări şi corectări la etimologiile propuse în dicţionarele consultate. după modelul perechilor substantivale terminate în -ant/-anţă. fr. fr. foarte numeroase în limba română (vezi constant şi constanţă. + -(t)ibil.+ exactitate şi din inexact + -itate. în funcţie de sens. ardence. poate fi derivat. enchaîner etc. după coruptibil. înnoda şi deznoda. fr. Astfel.f. este derivat prin substituţie din ard[ent]. plătibil. dépaqueter. fr. + -ent.împleti şi despleti. vb.. împodobi şi despodobi. 15 . vacant şi vacanţă etc. împovăra şi despovăra.. împotmoli şi despotmoli. s. şi inexactitate. “caracter incorect”)19.. encourager. pe corectitudine (“lipsă de corectitudine”) şi pe incorect (+ -itudine. chiffrer. décourager. empaqueter. am avut în vedere. fr. îngropa şi dezgropa.n. s. în mod similar. s. conceptibil. înzăpezi şi deszăpezi.

s. in-. spectator). independent şi independenţă. dezordine. al căror sens este. adj. neglijent şi neglijenţă. s.+ mergător. decent şi decenţă. -toare. précurseur). premergător. reticent şi reticenţă etc. din in. désordre. derivarea cu prefixele a-. cf. professionismo. fără să se 16 . provine din inadvert[enţă] după modelul analogic al perechilor terminate în -ent/enţă (vezi absolvent şi absolvenţă. fr. inexplorat. prin substituţie de sufix. inclusă între paranteze. după fr. seducător.-ă. non. disordine). cf. fr.. am propus substituirea sufixului -tor (cu o existenţă reală în latină şi perceput ca atare în franceză şi română) cu cel de feminin –toare.. judecător şi judecătoare. (din dezgusta + -tor. Pe baza acestor modele. obţinute prin derivare cu sufixele -tor şi –toare (vezi clevetitor şi clevetitoare. adj. profesionism. légèreté). În faţa dificultăţii reale de a decide cu exactitate dacă un cuvânt este un împrumut analizabil sau o formaţie românească.f.). pentru spectatoare.) etc. vorbitorii au putut şi pot în permanenţă să “formeze” derivate similare. fr. (din seduce + -ător. jucător şi jucătoare. urmată de completarea “împrumut analizabil”. (din pre. spectateur.f.etc. însă.n. -ă. -ă. inadvertent.) sau este un împrumut din engl. este explicabil din profesionist. dégoûtant). lejeritate. it. în epoca de modernizare latinoromanică şi de reorganizare structurală. repetent şi repetenţă. în acest sens. la rândul ei analizabilă. Sub această categorie se include un număr foarte mare de împrumuturi neologice preponderent din franceză care au creat. evident şi evidenţă.. din in. anti-. -ă. inexperimentat. (din dez.. corigent şi corigenţă. după fr. -toare. adj. ca şi din it. după fr. inexpérimenté.. modele analogice rezistente şi prolifice (vezi. adv. s. după fr.+ explorat. adj. lat. Prin etimologie multiplă mixtă am explicat şi cuvintele analizabile care traduc sau calchiază structura morfematică a unor corespondente externe. inexploré etc.+ disciplinat.. am dat întâietate cu precădere soluţiei externe. În aceeaşi categorie intră şi exemplele de tipul indisciplinat. preluat după un model extern neologic (vezi perechile oral vs. adj. după fr. din in. -toare. cf. marcator şi marcatoare etc. séducteur) etc. de-/des-/dez-. pouvoir). încasator şi încasatoare. putere. vezi dezgustător. scris.. adj. -te şi opoziţie vs. ultimul fiind un calc semantic după fr. Am folosit ca antonime pentru termenii neologici inclusiv cuvinte moştenite. adv. indiscipliné. ultimul preluând sensul fr.+ experimentat. prin analogie cu numeroasele perechi adjectivale şi substantivale existente în română. (din lejer + -itate. écrit. corespondentul feminin al lui spectator (din fr. adj.+ ordine.

În multe cazuri. indiscutabil.şi pro-.în lista alfabetică a cuvintelor-titlu.). Din cauza numărului foarte mare de exemple şi a caracterului deschis. neavenit.şi trans-. Bucureşti. o soluţie antonimică (vezi bombastic şi neafectat. urmărind. în interiorul aceluiaşi articol. VI. posibilitatea originii externe a unor neologisme (considerate în dicţionarele noastre drept formaţii interne). hiper. am dat numai selectiv exemple din categoriile menţionate. cis. ecto. neatestate (încă) în dicţionarele generale ale limbilor respective. ca posibilitate sau prin tradiţie. Acest fapt înseamnă. de-. comestibil şi necomestibil.). pre.şi in-. cu a-.şi post. neanalizabile. necapacitate. am trecut în paranteză cuvintele formate cu ajutorul lor. o realitate de care trebuie să se ţină seama în cercetările etimologice viitoare. în egală măsură. coincidenţă şi neconcordanţă.raporteze la un posibil etimon extern. obţinută prin mijloace interne şi împrumutată din una sau mai multe limbi reprezintă.)21 reprezentau. că etimologia multiplă mixtă este departe de a fi un fenomen restrâns. Atunci când am explicat.şi endo-. necapabil.etc. prefixul negativ nese poate ataşa majorităţii adjectivelor din română.etc. neadmisibil. Cu acelaşi argument al cantităţii. p. necompatibil. capital şi neesenţial. De asemenea. teoretic. nedelicateţe etc. necertitudine. nu am inclus derivatele româneşti cu prefixul negativ ne. Posibilitatea ca un cuvânt sau o unitate frazeologică să fie. nu am trecut derivatele cu ne. dând prioritate împrumuturilor analizabile formate. am descoperit creaţii interne similare în franceză. am extins caracterul de “împrumut analizabil” la (aproape) toate situaţiile în care vorbitorul român nelingvist poate descompune fără nicio dificultate structura unui neologism în elemente componente. 154 – 158. spaniolă sau germană. condiţionat şi necondiţionat etc. fără ca acestea din urmă să mai fie reluate individual în cuprinsul dicţionarului20. datorită fluxului enorm şi simultan de informaţie culturală şi lingvistică. în limbile de provenienţă. în perioada de modernizare şi 20 Am făcut excepţie la dubletul antonimic ex. combatant şi necombatant. extra. De asemenea. Editura Academiei Române. 17 . italiană.şi hipo-. neamic. prefixe sau elemente de compunere tradiţional antonimice (anti. ceremonios şi neprotocolar. 21 Vezi Maria Stanciu-Istrate. astăzi. non-.(vezi neaccesibil. ale cărui componente au devenit. selectiv. 2006. necultură.5. Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri beletristice din secolul al XIX-lea). Derivatele neologice cu prefixul ne.decât acolo unde reprezintă. am reluat în succesiunea alfabetică. prin intermediul documentelor străine care circulă pe Internet.şi intra-. în majoritatea cazurilor. Pentru că. pre. compusele „de autor” sau cele care reprezintă puncte de referinţă în diverse terminologii. neconfortabil. concludent şi neconcludent.

cărora le-am stabilit corespondentul sau corespondentele antonimice în funcţie de sens sau de sensuri. atunci când antonimul cuvântului-titlu devine. fr. lat. am dat prioritate relaţiilor formale dintre componentele perechilor antonimice stabilite la nivelul unui cuvânt polisemantic. VI. incultură.şi ne-. incapacité etc. non avenu. în mod succint şi explicit. Prefixul negativ in-.)22. la rândul lui. am ilustrat sensurile acestora în mod implicit. 22 Despre relaţia dintre prefixele in. lat. De vreme ce antonimele propuse reprezintă opusul semantic al unităţilor derulate în ordine alfabetică. la rândul lor. din documentele existente pe Internet. În cazul perechilor antonimice. sensul şi. au pierdut teren în faţa împrumuturilor sinonimice durabile până astăzi (vezi inaccesibil. le-am trecut în ordine alfabetică.6. succesiunea sensurilor cuvântului-titlu cu ordinea antonimelor sale. am ales structurarea materialului lingvistic după ordinea alfabetică a cuvintelor-intrare. Atunci când o unitate lingvistică se regăseşte în două sau mai multe articole de dicţionar. 1967. incertitudine. în relaţie de antonimie cu doi sau mai mulţi termeni. cu ajutorul contextelor personale sau extrase. Atunci când antonimele propuse intră în relaţie de sinonimie. de orizontul de aşteptare al cititorului. inaccessible. cu mici excepţii. cu accent acordat termenilor polisemantici. În asemenea cazuri am corelat. 18 . ţinând cont de frecvenţa raportului. Pentru fiecare dintre unităţile lingvistice discutate am indicat etimologia. Am adăugat. la fiecare unitate considerată “cuvânt-titlu”. pentru o corelare cât mai bună între termenii diverselor perechi antonimice. p. în SMFC IV. fr. i-am indicat. incapabil. de etimologie şi. inadmissible. calcuri de structură morfematică după modele latine şi romanice (vezi fr. Exclusiv după modelul unui dicţionar explicativ. am recurs la indicarea corespondentului său prin: vezi . Situaţia e mai complicată la cuvintele-titlu polisemantice. vezi Florica Ficşinescu. incompatibil. 9 – 12. . indelicateţe etc. inadmisibil. fr..reromanizare a vocabularului literar românesc. acele sensuri pentru care am stabilit antonime. De asemenea. elementelor de compunere şi expresiilor străine. inimicus. respectiv atunci când îi vine rândul în succesiunea alfabetică. incapable. din nou. inaccesibilis. fără a-i mai preciza sensul şi fără a-i repeta etimonul sau etimoanele. etimologia. fr.. deja citate anterior. în măsura posibilului. cuvânt-intrare. inamic.) care. inconfortabil. incapacitate. implicit. care intră. de cele mai multe ori.

-ă. prin numerotarea lor cu cifre la umărul din dreapta sus. şi majusculă. Evidenţierea corectă şi nuanţată a raporturilor (formale şi semantice) de sinonimie. în măsura posibilului. Am corelat categoriile gramaticale ale termenilor aflaţi în relaţie de antonimie.7. paronimie şi omonimie.. Din punct de vedere lexicologic. Actele celui de-al 4-lea Colocviu al Catedrei de limba română. cu atât mai mult cu cât unele dintre acestea reprezintă calcuri lexico-morfologice după corespondente externe. s. eventual influenţate de un model extern (vezi. paronime sau/şi omonime 23 Pentru detalii şi argumente în favoarea acestei opţiuni lexicologice. contribuie la înţelegerea logică a mecanismelor complexe de funcţionare şi evoluţie a limbii: care este relaţia dintre sensurile unui cuvânt polisemantic. cum unităţile lingvistice aflate în relaţie de antonimie şi de sinonimie pot fi. Gabriela Pană Dindelegan. şi sinonimele posibile pentru fiecare dintre ele. situaţia este similară şi în cazul substantivelor feminine obţinute din adjectivele corespunzătoare pe cale internă. 729-739. 25-26 noiembrie 2004. spre exemplu. astfel încât unui substantiv să-i corespundă un substantiv. “Limba română – structură şi funcţionare”. sinonime între ele şi care sunt condiţiile pentru o asemenea posibilitate. p. în mod obligatoriu. reluându-le apoi alfabetic prin indicaţia s. pe de o parte. pe de altă parte)23. de regulă parţiale. 2005. respectiv minusculă.VI. Atunci când un cuvânt-titlu are două sau mai multe antonime. Editura Universităţii din Bucureşti. eventual substantivul neutru obţinut din supin le-am inclus în acelaşi articol. Am menţinut în acelaşi articol. în toate variatele lor aspecte. unui adjectiv să-i corespundă un adjectiv etc. adj. s. cum antonimele stabilite pentru sensurile unui cuvânt polisemantic nu sunt. şi minuscul.f. pe de altă parte.v. în vol. şi adjectivul şi substantivul masculin şi feminin. Substantivele feminine. Astfel.. coord. Din punct de vedere morfologic. (sub voce. la rândul lor. am încercat să diferenţiez.).. iar substantivul derivat cu ajutorul sufixului -re şi adjectivul participial. omonimele interne. Atenţia acordată omonimiei interne nu este întâmplătoare. prin tradiţie. adj. considerate convenţional “omonime artificiale”. antonimie. cititorul va face necesarele corelaţii din punctul de vedere al aspectelor morfologice. -ă. am trecut în prim-plan forma de infinitiv. am considerat că cel puţin substantivele neutre obţinute prin schimbarea categoriei lexico-gramaticale din adjectivele propriu-zise merită să aibă statut de cuvinte diferite inclusiv din perspectivă lexicografică.. majuscul. O abordare etimologică a substantivizării adjectivului. vezi Cristian Moroianu. În privinţa verbului. 19 .f.. pe de o parte. adjectivul şi adverbul obţinut din acesta.

şi claustro-. improbabilitate. incomensurabilitate. eficiente şi economice. ediţia a II-a (sub conducerea acad. reflectă o dinamică interesantă a relaţiei de antonimie în direcţii aparent opuse: pe de o parte. cele mai multe cu caracter internaţional (vezi morfemele andro. oglindă corectă a relaţiei dintre utilizatori şi propria limbă la momentul actual. Editura Academiei Române. incomprehensibilitate etc. Unele dublete antonimice pot părea complicate (mai ales substantivele abstracte în -itate provenite de la adjective în -bil. De asemenea. pe lângă mulţimea dicţionarelor de gen (numai în anul 2002 au apărut cel puţin zece.etc. o limbă de tip derivativ. Ele au.). p. avantajul unei totale transparenţe formale şi semantice şi al unui grad de motivare atât de dorit de către utilizatori. a expresivităţii. VIII. prin mijloacele interne ale limbii. inadmisibilitate. că antonimia este un fenomen activ şi benefic în limba contemporană: împrumuturile recente îşi caută cu necesitate opusele şi. I – II. imputrescibilitate. Lucreţia Mareş). 1996. agora. Micul dicţionar academic (redactori responsabili: 24 Vezi Cristian Moroianu. improductivitate. 2005. căutarea echilibrului. 28 – 32. dextro. Româna rămâne în continuare.şi gineco-. comparativ cu formule sau sintagme mai elaborate. inadaptabilitate.parţiale24. egoşi alter-. 20 . Paronimia etimologică în limba română. antero. -fug şi -pet.şi sinistro-. vol. Pentru exemple şi pentru etimologiile unităţilor lingvistice româneşti am consultat. Bucureşti.şi neo-. dacă acestea din urmă nu au pătruns deja tot din surse externe. imprescriptibilitate.). necro. bine structurată şi sistematică. paleo. pe baza analogiei. angelo. cum informaţiile de ordin etimologic sunt importante pentru diferenţierea cuvintelor polisemantice de omonimele reale etc. limba actuală arată o permisivitate specială compuselor savante antonimice. însă. mono. -chineză şi –stază. I. Dicţionarul explicativ al limbii române. noi sau ediţii revizuite şi îmbunătăţite) următoarele surse: Florin Marcu.şi hetero-. macro. incognoscibilitate. Am încercat să demonstrez. Univers Enciclopedic. inclusiv din acest punct de vedere.şi postero. inalienabilitate. vezi impracticabilitate. prin acest dicţionar. pe de alta. există în mod virtual în mintea vorbitorilor şi se actualizează firesc.şi demono-.şi micro-.şi bio-. L. în “Limbă şi literatură”. 1997 (care a constituit principala sursă în ceea ce priveşte termenii şi sensurile lor). Consultarea textelor existente pe Internet. incombustibilitate. VII. -andrie şi -ginie. Noul dicţionar de neologisme. homeo. Coteanu şi dr. Bucureşti.şi pluri-.

revăzută şi adăugită (coord. Editura Univers Enciclopedic. ediţia a II-a. Ioana Vintilă – Rădulescu). Petre Gheorghe. 1962. 23 – 24 septembrie 2004. Autorul Bibliografie Actele Colocviului internaţional Tratamentul neologismelor în limba română în mileniul III.merriam-webster. LVIII. am consultat: Le nouveau Petit Robert. Prefixele. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Editura Ştiinţifică. anexele 1 – 6 (p. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. Dizionario della lingua italiana. I – IV. 2.. Das Fremdwörterbuch. Dicţionarul invers. Editura Academiei. 2003. Bucureşti.corriere. Univers Enciclopedic.acad. ortoepic şi morfologic al limbii române. 2007. Nicolae Andrei. Bucureşti. 1 – 2. de Fulvia Ciobanu şi Finuţa Hasan. texte remanié et amplifié sous la direction de Josette Rey-Debove et Alain Rey. entièrement revue et enrichie par Alain Rey. aktualisierte Auflage. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureşti. 1978. 2007. 271 – 279. Redactori responsabili: Al. 2001 – 2003. 2005. Dictionnaires Le Robert. 1957. Bucureşti. Bucureşti. 2008. Dudenverlag. Ursu. Mannheim – Leipzig – Wien – Zürich. în “Studii şi cercetări lingvistice”. Editura Academiei. Volumul I. Bucureşti. 2005. în “Studii şi cercetări lingvistice”. 209 – 243). Dicţionarul ortografic. Merriam – Webster OnLine (http://www. nr. Graur şi Mioara Avram. 1987. N. Editura Fundaţiei România de Mâine. Il Sabatini Coletti. volumul al II-lea..com). 2008. 1970. deuxième édition. Pentru etimoanele străine. 1992 (reimprimat în 2006).it). Paris. Dicţionar etimologic de termeni ştiinţifici (Elemente de compunere greco-latine). Bucureşti. Indice de cuvinte şi forme (p. LVI. Institutul de Lingvistică din Bucureşti. Negaţia în limba română. Marius Sala şi Ion Dănăilă). Le Grand Robert de la langue française. Editura Academiei. Constantin Dominte. vol. nr. Bârlea. 9. Bucureşti. 21 . Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. 139 – 300). Paris. p. Formarea cuvintelor în limba română. Compunerea.A. de Mioara Avram şi colab. La composante psycholinguistique de l’organisation antonymique du vocabulaire. ediţia on-line (http://dizionari.

Vocabularul.. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (SMFC). Conceptul de neologism în lingvistica românească.. 25. p. 105 – 117.Bidu-Vrănceanu. Bucureşti. M. O abordare etimologică a substantivizării adjectivului. nr. 2005. p. Theodor. N. 120 – 143. Theodor. 5. Bidu-Vrânceanu. Bucureşti. I. 1973. Moroianu. p. 23 – 35. Editura Facla. Actele celui de-al 4-lea Colocviu al Catedrei de limba română. M. Dimitrescu. Editura Nemira. Tipuri de neologisme în limba română. Bucureşti. nr. autor: Narcisa Forăscu). în “Limbă şi literatură”. în vol. 137 – 141. Editura Academiei. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (SMFC). Theodor. Bucă. vol. Maria.v. Substantivele feminine. XLII. p. p. 1985 (cap. Coteanu. în Probleme de lingvistică generală. Prefixul negativ in-. coord. Forăscu. Narcisa. Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan). al IV-lea. I.. A. Editura Universităţii din Bucureşti. 1. Hristea. Paronimia etimologică în limba română. Probleme de semasiologie. Limba română contemporană. XXII.. vol. în “Convorbiri didactice”. Pană-Dindelegan. Evseev. 1997. Graur şi Mioara Avram. Observaţii asupra lui mini-. p.. 2005 (cap. Antonimia. Cristian. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Academiei. 26. 479 – 488. Theodor. 2001 (s.. Bucureşti.. A. 2005. 1997. 1977. Tipuri de calc în limba română. în “Limbă şi literatură”. p. 2004. Redactor responsabil: Mioara Avram. 2004. p. Gabriela Pană Dindelegan. Etimologia multiplă internă. Bucureşti. 22 . p. L. A. Florica. 144 – 195. p.. în “Limba română”. III – IV. I – II. autor: Narcisa Forăscu). 26 – 35. Ionescu-Ruxăndoiu.. Lexicul. Bidu-Vrănceanu. Forăscu. XX. Cristian. în “Limbă şi literatură”. Mancaş. Hristea. Ediţie revizuită şi adăugită. autor Angela Bidu-Vrănceanu). 3 – 10 (partea a II-a). Editura Humanitas Educaţional. 25-26 noiembrie 2004.. C. 1972. vol. Călăraşu. p. 1967. p. Moroianu. Redactori responsabili: Al. în “Limba română”. p. Iliescu. Dicţionar de ştiinţe ale limbii. L. p. Antonimia. în vol. 3 – 14. 9 – 16. G. Theodor. Editura Academiei. I – II. 1971. Bucureşti. antonime şi antonimie. Hristea. 729-739. Ficşinescu. al VI-lea. 1997. Editura Universităţii din Bucureşti. Redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald. Timişoara. vol. 39 – 53. vol. p. nr. Hristea. VII.. Antonimia. Florica. “Limba română – structură şi funcţionare”. 10 – 16 (partea I) şi nr. Forăscu. 3 – 17. Hristea. Antonimia. Antonimele: încercare de definire şi de clasificare. sursă de expresivitate. autor: Marin Bucă). Limba română contemporană. N. 1976 (cap. vol.. 10 – 29. Contribuţii la studiul etimologic al neologismelor româneşti.

Rodica. Enciclopedia limbii române. Editura Academiei. vol. Stanciu-Istrate. 2006. al V-lea. Bucureşti. I. Bucureşti. Vocabularul limbii române actuale: dinamică. Limba română. 406 – 428. Sextil. 1970.v. Sistemele limbii (redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald). Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri beletristice din secolul al XIX-lea). Pană-Dindelegan. în vol. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. Editura Universităţii din Bucureşti. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (SMFC). Adriana. Editura Academiei. 2001. Zafiu. p. Elementul de compunere mini-. 2001. Antonimele în sistemul lexical (cu exemple din limba latină). Puşcariu. Diversitate stilistică în româna actuală. 2006. Bucureşti. 154 – 158. 1937. creativitate. Imprimeria Naţională. Editura All Internaţional. Puşcariu. 23 . 71 – 81. Cluj – Bucureşti. p. 53 – 117. Alexandru. p. Graur şi Mioara Avram. Seche. 95 – 118. Études de linguistique roumaine. Marius (coord. VII. Bucureşti. Wald. Au sujet des néologismes. influenţe. II. Lucia. Maria. antonimice. Editura Universităţii din Bucureşti. Sârbu. Sextil. 1978. prefixe. Editura Facla. 1977. 2001 (s. Privire generală.). traduites du roumain à l’occasion du soixantième anniversaire de l’auteur. p. al II-lea (2003). p. autor Aurora Peţan). cap. Editura Academiei Române. Contribuţii socioculturale. p. Editura Universităţii din Bucureşti. Redactori responsabili: Al. Editura Facla. autor Laura Vasiliu şi antonimie. Adriana. Editura pentru literatură şi artă “Regele Carol II”. Timişoara. cap.. Vocabularul românesc contemporan – schiţă de sistem. V. Stoichiţoiu-Ichim. şi Evseev. vol. I (2002) şi vol. Bucureşti. I. p. Timişoara. Bucureşti. Bucureşti. în vol. Gabriela (coord. 1969. Antonimia lexicală în limba română. Stoichiţoiu-Ichim. 1978. Richard. Un prefixoid “la modă”: MEGA-. Şerban. 205 – 221. 1940.).Niculescu. 7 – 36. Luiza. p. Creativitate lexicală în româna actuală. Influenţe culturale. 364 – 415. Individualitatea limbii române între limbile romanice. Sala. 75 – 84.. Univers Enciclopedic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful