P. 1
2011febAntonimia Neologica in Limba Romana

2011febAntonimia Neologica in Limba Romana

|Views: 52|Likes:
Published by Tyny Tynutza

More info:

Published by: Tyny Tynutza on Dec 16, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/16/2012

pdf

text

original

CRISTIAN MOROIANU Antonimia în limba română. Antonimia neologică I. Definiţie. Trăsături generale.

Antonimia este relaţia semantică stabilită între termeni corelativi ale căror sensuri – evaluate pe aceeaşi scală binară şi simetrică - sunt opuse (vezi gr. ant/i/ “contra” şi onyma “nume”). Plasate în acelaşi câmp semantic, având, aşadar, un număr oarecare de trăsături de sens comune, componentele unei perechi (sau unei clase paradigmatice) formate din antonime se opun prin câte un aşa-numit sem incompatibil, condiţie minimală şi obligatorie a opoziţiei antonimice1. Trăsăturile caracteristice ale acestei clase semantice sunt constanţa (antonimele “se cheamă” unul pe celălalt în mintea vorbitorilor, formând perechi fixe, considerabile puncte de referinţă) şi simetria la nivelul sistemului limbii. Antonimia acoperă atât unităţile lingvistice care denumesc noţiuni percepute în mod obiectiv ca fiind contrare, cât şi pe acelea puse de vorbitori în opoziţie subiectivă şi contextuală, ceea ce înseamnă că, în interiorul unui sistem riguros constituit, există o relativă - şi surprinzătoare - libertate a realizării acestei relaţii semantice2. Se consideră, în genere, că sunt mai predispuse a contacta relaţii de antonimie cuvintele care exprimă calităţi şi însuşiri, diverse aprecieri, raporturi calitative şi cantitative şi alte categorii estetice, morale, filozofice etc. În mod firesc, nu pot avea antonime substantivele care denumesc obiecte concrete şi, prin definiţie, numele proprii (antroponime, toponime, hidronime etc.).

1

Vezi Ion Coteanu, Narcisa Forăscu, Angela Bidu-Vrănceanu, Limba română contemporană. Vocabularul. Ediţie revizuită şi adăugită, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1985 (cap. Antonimia, p. 105 – 117, autor Narcisa Forăscu), Angela Bidu-Vrânceanu, Narcisa Forăscu, Limba română contemporană. Lexicul, Bucureşti, Editura Humanitas Educaţional, 2005 (cap. Antonimia, p. 120 – 143, autor: Narcisa Forăscu). Pentru definiţie şi clasificare generală, vezi şi Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană-Dindelegan, Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Bucureşti, Editura Nemira, 2001 (s.v. antonime şi antonimie, autor Angela Bidu-Vrănceanu), Enciclopedia limbii române (coord. Marius Sala), Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2001 (s.v. antonimice, prefixe, autor Laura Vasiliu şi antonimie, autor Aurora Peţan). 2 Despre percepţia relaţiei de antonimie de către vorbitori, vezi Petre Gheorghe Bârlea, La composante psycholinguistique de l’organisation antonymique du vocabulaire, în “Studii şi cercetări lingvistice”, LVIII, nr. 2, 2007, p. 271 – 279.

1

Dacă la nivelul sistemului limbii antonimia priveşte opoziţiile ireconciliabile ale unei întregi clase paradigmatice, la nivelul vorbirii ea se realizează în mod obligatoriu binar, între doi termeni selectaţi într-un context concret şi variabil. Se poate discuta, pe de o parte, despre o antonimie perfectă, consacrată, stabilă şi sistematică, liberă de context, realizată simetric între doi termeni (sau două clase de termeni) care se află la acelaşi nivel de limbă (din punct de vedere cronologic, geografic şi stilistico-funcţional) şi care se opun printr-un sem incompatibil contrar. Pe de altă parte, însă, la nivelul vorbirii, antonimia se dovedeşte a fi o relaţie subiectivă, imperfectă, contextuală, instabilă, mult mai complexă şi mai diversificată, determinată de factori lingvistici şi socio-culturali3. II. Tipuri de antonime. Antonimele au fost clasificate în diverse moduri, în funcţie de variatele criterii avute la dispoziţie. Astfel, după tipul de opoziţii stabilite, ele pot fi polare/complementare (masculin – feminin, mort – viu), scalare/graduale (cald răcoare - frig, început - mijloc - sfârşit), contrare (nord – sud, seral – matinal, orizontal - vertical), reciproce (a cumpăra - a vinde, a da – a lua) etc. Relaţiile logice care caracterizează antonimia ar fi, în consecinţă: a) de contradicţie (când cei doi termeni ai opoziţiei se exclud reciproc: tertium non datur), b) de contrarietate (când un membru al opoziţiei implică negaţia celuilalt, dar nu şi invers: et tertium datur) şi c) de reciprocitate (când un membru al opoziţiei îl implică pe celălalt şi invers). Din punctul de vedere al axelor semantice pe care sunt plasaţi termenii antonimici, aceştia presupun opoziţii calitative, cantitative, apreciative, spaţiale, temporale etc. După relaţia cu contextul, antonimele sunt libere sau limitate contextual. Aflate, de regulă, în relaţie graduală, ele sunt simetrice sau asimetrice, raportabile sau nu la un al treilea termen, intermediar, aflat la egală distanţă. Din punctul de vedere al construcţiei, se individualizează antonime primare sau heterolexe, alcătuite din termeni cu radicali diferiţi (absolut – relativ, activ – pasiv, cauză – efect etc.) şi antonime analizabile sau homolexe, alcătuite din termeni derivaţi sau compuşi de la aceeaşi bază cu ajutorul afixelor sau afixoidelor opuse ca sens
3

Pentru criterii de definire şi tipologia antonimelor, vezi Marin Bucă şi Ivan Evseev, Probleme de semasiologie, Timişoara, Editura Facla, 1976, p. 144 – 195 (cap. Antonimia, de Marin Bucă), Richard Sârbu, Antonimia lexicală în limba română, Timişoara, Editura Facla, 1977, Vasile Şerban şi Ivan Evseev, Vocabularul românesc contemporan - schiţă de sistem, Timişoara, Editura Facla, 1978, p. 205 – 216, Maria Iliescu, Antonimele: încercare de definire şi de clasificare, în Probleme de lingvistică generală, vol. VII. Redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald, Bucureşti, Editura Academiei, 1977, p. 39 – 53.

2

antonimele heterolexe au origini diferite. care poate semnifica afecţiunea sau. Din punct de vedere etimologic. cap. antonimia frazeologică (alcătuită din unităţi frazeologice vechi sau noi. care înseamnă “a da ceva cu împrumut” şi “a primi ceva cu împrumut”. deci se reduc la un etimon primar unic. compuse antonimice preponderent savante). sursă de expresivitate. De asemenea.). sunt puse. cuvintele neologice. ca şi din expresii de origine latină savantă. 3 . op. dimpotrivă. cuvintele din fondul vechi al limbii. I – II. grozav. din jargon etc... loc. antonimia afixoidală (realizată între prefixoide. în Angela Bidu-Vrânceanu. în “Limbă şi literatură”. în egală măsură. Din punct de vedere stilistic. uneori. antonimele sunt denotative sau conotative (figurate). idem. cit. duşmănia etc. prin definiţie 4 Vezi Narcisa Forăscu. şi de antonimia prefixală (prefixele.. de cele mai multe ori. care înseamnă “groaznic” şi “admirabil”. relaţia de antonimie se poate stabili: a) între două sensuri incompatibile ale aceleiaşi unităţi lingvistice (vezi a împrumuta. Efecte stilistice ale antonimiei. cuvinte care aparţin unor niveluri diferite ale limbii sau care aparţin unor epoci diferite. începutul sfârşitului etc. omogen – eterogen etc. unei gândiri obiective). Pe lângă antonimia lexicală (reprezentată de cuvinte opuse ca sens. vol. poetice sau intrate în uzul comun (zile negre. adj. se disting antonime logice/obiective (corespunzătoare realităţii extralingvistice) şi antonime subiective (care nu corespund. vb.)4.). în relaţie de antonimie. respectiv sufixoide care formează. p. în sensul cel mai larg cu putinţă. p. vb. Antonimia. 138 – 142. vechi sau noi). a închiria. a lua de gât /pe cineva/. cu circulaţie internaţională. încărcate de expresivitate (vezi expresia: La plăcinte înainte. se poate vorbi. vb. b) între sensurile incompatibile ale unor cuvinte sau unităţi frazeologice diferite (polisemantice) şi c) între două cuvinte sau expresii (monosemantice). 2004. la rândul lor. regionalismele care circulă în aceeaşi zonă dialectală. la război înapoi). mai ales cele neologice. 9 – 16.(antemeridian – postmeridian.. Pot participa la relaţii de antonimie. cele care fac parte din argou. cu respectarea condiţiei sinstratice şi sincronice. în timp ce antonimele homolexe au aceeaşi bază lexicală. lipsite sau. bibliofil – bibliofob. Prin raportare la criteriile logice. Din considerente strict didactice şi metodologice. cuvintele aparţinând diverselor terminologii. dimpotrivă. care înseamnă “a plăti chirie” şi “a cere chirie”. e bun rău.. componente ale derivatelor antonimice reprezentând mai mult de jumătate din numărul total al prefixelor româneşti). Narcisa Forăscu.

).m. s. IV. În sens mai larg. – pupil. 6 Un tip special de etimologie multiplă mixtă este calcul lingvistic. Tipuri de calc în limba română. neologice). Neologismele în limba română: definiţie. s. 2004. -ă. stabilită între cuvinte şi locuţiuni. rezervă. în majoritatea cazurilor. p. 1997. Conceptul de neologism în lingvistica românească. aşa cum se va vedea în dicţionarul de faţă.m. antonimia mixtă (lexico-frazeologică. în acelaşi timp. De asemenea. de regulă în interiorul aceleiaşi clase morfologice). s. Trecerea de la o parte de vorbire la alta amintită mai sus continuă. s.f. s. numeroase adjective sunt. în sens larg se poate admite antonimie între cuvinte şi locuţiuni corespondente (substantiv şi locuţiune substantivală. adverbiale.f.. un număr destul de mare de verbe la supin se transformă în substantive neutre abstracte etc. 10 – 29.). vol. s.m. probleme particulare5 IV. în vol. s. – stupid. în variatele sale aspecte. III.f. la rândul lor.f. poate intra în relaţie de antonimie. Editura Universităţii din Bucureşti. – titular. În mod excepţional. cele mai multe dintre adjective sunt şi adverbe.f. tutore. în “Limbă şi literatură”. vezi Theodor Hristea. 23 – 35. există şi situaţii când nu este obligatorie identitatea categoriei lexico-gramaticale. sunt considerate neologice toate unităţile lingvistice (morfeme lexico-gramaticale şi lexicale. creaţii exclusiv interne ale limbii respective sau dacă au origine mixtă6 (internă şi externă). un substantiv. substantivale şi verbale). De regulă. adj. III – IV. cuvinte şi unităţi frazeologice. şi stupidă. s. fie masculin.1. 4 . Criteriile esenţiale pentru stabilirea calităţii de neologism a unei unităţi lingvistice sunt: a) criteriul cronologic (pătrunderea sau formarea unui termen în epoca modernă) şi b) criteriul cultural (care presupune cel puţin trei aspecte: provenienţa din 5 Vezi Theodor Hristea. şi titulară. Pentru tipologia calcului. s. – nulitate. este necesară identitatea categoriei lexico-gramaticale a termenilor care formează perechi antonimice (adjectivale. şi substantive masculine şi feminine. La substantivele animate. Trăsături morfologice.. adjectiv şi locuţiune adjectivală.neologice) şi.. fie feminin. simultan. Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan). respectiv situaţii când unui adjectiv concret îi corespunde un substantiv feminin abstract (inteligent. Din punct de vedere etimologic. pupilă. neologismele reprezintă cuvinte nou apărute într-o limbă.m. cu substantive de ambele genuri (inteligenţă. relaţiile de antonimie existente între termenii primari. verb şi locuţiune verbală etc. p. la care adăugăm sensurile calchiate după modele.). în sfârşit.f. tipuri. s. XLII. indiferent dacă ele sunt împrumuturi. Din punct de vedere morfologic.

479 – 488. p. Privire generală. traduites du roumain à l’occasion du soixantième anniversaire de l’auteur. c) creaţii mixte [cuvinte analizabile cu etimologie multiplă mixtă: a) calcuri lingvistice9 şi b) termeni explicabili. 1973. nr. completând cercetările anterioare ale lui Al. 1971. După tipul de etimologie. alături de cea externă şi de cea internă. Editura pentru literatură şi artă “Regele Carol II”.limbi de cultură şi civilizaţie. derivatele pot avea o singură bază derivativă sau etimologie multiplă internă). b) neologisme (exclusiv) semantice. crearea după modele culte şi apartenenţa la un anumit nivel de cultură)7. Cluj – Bucureşti. 3 – 10 (partea a II-a). pe de o parte. IV. Imprimeria Naţională. semantice). Despre provenienţa din cel puţin două etimoane interne. implicit. 3 – 8. p. vezi idem. Études de linguistique roumaine. I. p. b) care aparţin limbii literare standard. 25. XX. în “Convorbiri didactice”. 5. 364 – 415. XXII. d) care aparţin diverselor jargoane etc. prin mijloace interne] 10. Tipuri de neologisme în limba română. Graur. c) caracteristice unor domenii ştiinţifice specializate. cap. b) formaţii exclusiv interne (derivate sau compuse alcătuite din cel puţin un component neologic. în funcţie de diverse criterii8. După tipul de unitate lingvistică în care se încadrează.2.. idem. 406 – 428. 1997. Etimologia multiplă internă. 1937. 10 – 16 (partea I) şi nr. Contribuţii la studiul etimologic al neologismelor româneşti. Au sujet des néologismes. 1. VII. Limba română. la rândul lor. d) neologisme afixoidale: prefixoidale şi sufixoidale. După situaţia lor la momentul actual. nr. se poate vorbi de neologisme: a) intrate în limba populară. 5 . fie după două sau chiar mai multe modele externe. 8 Vezi Theodor Hristea. pe de altă parte. e) neologisme frazeologice. prin împrumut şi. 1940. c) neologisme afixale: prefixale şi sufixale. 7 Vezi discuţii asupra neologismului la Sextil Puşcariu. 9 Calcurile lingvistice sunt realizate fie după un singur model extern. cap. 1997. nr. Influenţe culturale. există: a) neologisme lexicale (formale şi. Neologismele sunt clasificabile în mai multe feluri. p. 26. neologismele pot fi considerate: a) externe (împrumuturi dintr-o unică sursă sau din surse multiple). în “Limba română”. Bucureşti. este Theodor Hristea. ibid. p. 10 Primul care a teoretizat şi demonstrat în lingvistica românească etimologia multiplă mixtă. p.

al II-lea (2003). II. limba cultă. Creativitate lexicală în româna actuală. fără restricţii sau limitări normative. vol. de marii noştri oameni de cultură moldoveni şi munteni (cei mai reprezentativi fiind cronicarii. Individualitatea limbii române între limbile romanice. 12 Vezi Alexandru Niculescu. destul de târziu: procesul de modernizare a fost început. Adriana Stoichiţoiu-Ichim. Reluarea contactului cultural firesc. b) sunt scrise şi. p. 2001. Bucureşti. Dosoftei. idem. în consecinţă.3. 2001. creativitate. grafică şi morfologică a limbii române. a fost promovat principial şi manifest în Transilvania (de la Inochentie Micu Klein la Şcoala Ardeleană) şi a ajuns la o relativă normalitate în secolul al XIX-lea. 11 – 27. 116 – 137. considerat ca fiind epoca realizării limbii literare moderne şi a transformării ei într-un instrument important de asumare şi de răspândire a culturii12.. Bucureşti. LVI. d) sunt adaptate într-o manieră hibridă. Editura Universităţii din Bucureşti. influenţe. Actele Colocviului internaţional Tratamentul neologismelor în limba română în mileniul III. limba populară.După modalităţile de preluare şi de adaptare la structura fonetică. Dimitrie Cantemir şi Constantin Cantacuzino). Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Caracterul particular al neologismului românesc constă în faptul că. pronunţate în română ca în limba de origine. 2005. IV. cu latinitatea şi cu romanitatea occidentală s-a realizat. Contribuţii socioculturale. unei minorităţi izolate cultural de marea masă a vorbitorilor. româna a cunoscut o evoluţie scindată pe niveluri: pe de o parte. 2006 etc. nr. masiv şi constant. spre deosebire de continuitatea culturală a limbilor occidentale surori. c) sunt ortografiate etimologic (total sau cu minime şi inerente diferenţe formale) şi sunt pronunţate la noi aşa cum se scriu în limba de origine. adică prin combinarea modalităţii de pronunţare cu cea de scriere (contaminarea grafiei etimologice cu pronunţarea etimologică). Editura Universităţii din Bucureşti. 1 – 2. iniţial. Editura Universităţii din Bucureşti. Rodica Zafiu. 6 . Editura All Internaţional. I (2002) şi vol. Vocabularul limbii române actuale: dinamică. pe de altă parte. mai mult sau mai puţin latent. 1978. aparţinând. Accentul pus pe modernizarea latino-romanică – mai ales pe împrumuturile lexico-frazeologice directe – 11 Despre dinamica formală şi semantică a neologismelor din etapa actuală de evoluţie a limbii. în “Studii şi cercetări lingvistice”. manifestată preponderent oral. vezi Aspecte ale dinamicii limbii române actuale (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan). 23 – 24 septembrie 2004. Bucureşti. progresiv. Diversitate stilistică în româna actuală. de sorginte bizantinoslavă. dintre care amintim pe cele mai importante: a) sunt ortografiate în română după cum se pronunţă în limba de origine. cu o deosebită capacitate structurală de a prelua şi adapta împrumuturile necesare. 55 – 98. neologismele lexicale cunosc mai multe situaţii posibile 11.

acuză şi scuză. deficient şi eficient. degres şi progres. afirmativ şi negativ. plasa. arhaic şi neologic. însă. Conceptul de neologism. lui impertinent nu îi corespunde pertinent. prin intermediul limbilor neogreacă şi rusă). argumentele prin care. diferenţa explicânduse prin evoluţia semantică a termenilor aflaţi iniţial sau virtual în opoziţie: spre exemplu. 13 Vezi Theodor Hristea. Uneori. sciziune şi uniune. patronat şi sindicat. deprimant şi entuziasmant. lui pecabil nu îi corespunde impecabil. lui acronic nu îi corespunde cronic.. neologisme. după fr. deficit şi profit. constructor şi destructor. activism şi pasivism. lui dejuca nu îi corespunde juca (nici măcar cu sensurile sale neologice. lui deplasa nu îi corespunde. au o structură formală. pantă şi rampă. ci decent. Aşadar. secesionism şi unionism. agasant şi amuzant. sunt socotite neologice unităţi lingvistice pătrunse acum mai bine de 200 de ani sunt următoarele13: a) originea latino-romanică (directă sau indirectă. în limba/limbile de origine şi la nivelul limbii române.1. defensiv şi ofensiv. lui destitui nu îi corespunde institui. antecesor şi succesor. calma. agravant şi atenuant. debitor şi creditor. în lingvistica românească. antecedent şi succedent.. lui deconcerta nu îi (mai) corespunde concerta. actor şi spectator. autocratic şi democratic. debleu şi rambleu. decrement şi increment. Este important de remarcat faptul că împrumuturile antonimice neologice.este cu atât mai interesant cu cât majoritatea acestora sunt considerabile. declin şi progres. Particularităţi formale şi semantice ale antonimelor neologice V. analitic şi sintetic. anorectic şi bulimic. generos şi parcimonios. 28 – 29. ci. accept şi refuz. aparenţă şi esenţă. 7 . lui defervescenţă nu îi corespunde efervescenţă. amatorism şi profesionism. V. dezolant şi entuziasmant. selenar şi solar etc. rezultat al atracţiei realizate succesiv între componentele relaţiei: abstractizant şi concretizant. p. ci instala şi învesti. lui impasibil nu îi corespunde pasibil. alocentrism şi egocentrism. denigrator şi elogiator. construcţia principial antonimică din limba de origine nu se regăseşte ca atare în română. echivalentă. în ciuda aspectului fonetic uneori învechit. angelic şi demonic. ci sensibil. jouer). c) apartenenţa la fondul lingvistic internaţional şi d) persistenţa lor până în limba contemporană. cel puţin la nivelul percepţiei curente. b) calitatea de termeni de cultură şi de civilizaţie. încă.. antipatiza şi simpatiza. fundamental binare. ci temporal. eventual. constructiv şi distructiv.

). ambala şi dezambala. în vol. respectiv compus (vezi abil şi inabil. a marca/demarca graniţele. supraponderal şi subponderal etc. total (vezi acauzal şi cauzal. vezi Lucia Wald. a marca/demarca o zonă de influenţă etc. asimila şi disimila etc. aparţin. “opoziţia” semantică este atenuată. subaprecia şi supraaprecia.). defectuos şi perfect. ambiguiza şi dezambiguiza. afebril şi febril. anticlinal şi sinclinal. antivirus şi virus etc. Antonimia se poate 14 Despre relaţia dintre aspectele sincronic şi diacronic ale antonimiei. 1970. anafrodizie şi afrodizie. totuşi. 8 . a demarca este antonim cu a marca în limbajul sportiv (a marca adversarul vs. în multe cazuri.14 Sunt şi situaţii când două cuvinte (polisemantice) se află în relaţie de antonimie pentru unul sau mai multe sensuri şi în relaţie de sinonimie (e adevărat. parţială şi contextuală) pentru alt sens: spre exemplu. anaerob şi aerob. spre exemplu. alocron/ie/ şi sincron/ie/. fără să fie construite similar. în limbajul informatic (a marca un mesaj vs. d) între doi termeni compuşi cu afixoide antonimice (vezi agorafob/ie/ şi claustrofob/ie/. antiamerican şi proamerican. eventual prostdispune) etc. aceleiaşi familii etimologice (vezi aprecia şi dispreţui. atrage şi distrage. de perechi antonimice care. alopat/ie/ şi homeopat/ie/. dubios şi indubitabil etc. alohton şi autohton. Editura Academiei. V. p. adinamic şi dinamic. a demarca un mesaj). Caracterul analizabil al antonimelor neologice este. atac şi contraatac. urmărirea traseului formal şi semantic de la rădăcina comună până în perioada actuală. până la a deveni insesizabilă.). b) între doi termeni analizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi antebelic şi postbelic. se poate propune studenţilor. accesibil şi inaccesibil. În interiorul unei perechi antonimice homolexe. antifascist şi profascist. 75 – 84. centrifug şi centripet etc. Paralelismul formal dominant este dublat. agrea şi dezagrea. acultural şi cultural. c) între doi termeni neanalizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi confirma şi infirma. Sistemele limbii (redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald). autocratic şi democratic. în vorbire. antibioză şi simbioză. e) între un termen compus şi unul “derivat” (vezi binedispune şi indispune. cel puţin la nivelul limbii române. relaţia de opoziţie se poate stabili: a) între un termen radical şi unul prefixat. Plecând de la aceste exemple şi de la altele similare.).) sau parţial (vezi adipsie şi polidipsie. Antonimele în sistemul lexical (cu exemple din limba latină). Bucureşti. în timp ce în contexte de tipul: aşi marca/demarca teritoriul.ci virtuos etc. atomic şi antiatomic.2.). a se demarca de adversar). abiotic şi biotic. introvertit şi extravertit). ariergardă şi avangardă. anurie şi poliurie. contraproductiv şi productiv etc. alocentrism şi egocentrism.

calorifug. -ă. vb. brut. adj. prin raportare la primul morfem din structura termenilor aflaţi în opoziţie (vezi acrofobie – batofobie. sintetic. de asemenea.(din fr. diferit” (din alocentrism. pe de altă parte. claustro. după antonimia dintre sufixoidele -fer şi -fug şi. -ă. -ă. contesta şi susţine. homeo. sensurile foarte diferite ale cuvântului-titlu au ca rezultat antonime între care este dificil să se stabilească relaţii semantice: abandona. 9 . Uneori.). prin substituirea lui auto. 15 În ceea ce priveşte relaţia antonimică dintre alo. în funcţie de componenta morfematică avută în vedere. -ă şi rafinat.(cenofobie). îi corespund două cuvinte cu sens opus. curabil şi irecuperabil. adj. relua şi rezista. -ă etc. francofil – francofob). -ă. -ă i se opune.) sau prin raprtare la ultimul morfem (vezi anglofil – anglofob. are ca antonime pe analitic. are ca antonime pe lichid. pe ego. agorafobie – claustrofobie. un singur element de compunere stabileşte relaţii de antonimie cu două şi chiar cu mai multe elemente de compunere. adj. coincidenţă şi neconcordanţă. crucial şi nesemnificativ. confirma şi dezminţi. 2008. egocentrism) şi pe sin.şi frigori-. homeopatie etc. corespunzător şi impropriu. demoraliza şi încuraja etc. Există şi cazuri particulare când unui cuvânt-titlu. homocron. autochtone) cu allo-. adj. ea se explică. -ă.). Astfel. corpolent şi filiform.) şi b) între doi termeni diferiţi ca origine şi derivaţi cu prefixe opuse ca sens (contraindica şi prescrie). alopatie. cacofonie – eufonie etc. compus savant analizabil.) are ca antonime prefixoidale pe omo-. -ă şi pe natural.v. lui calorifer.stabili. În unele situaţii. -ă şi pe fragil.are ca antonime pe agora. agorafobie şi claustrofilie. Păstrând proporţiile. în cazul compuselor din două afixoide. s. -ă. alogen. eventual compus (vezi ceremonios şi neprotocolar. lui claustrofobie i se opun. după antonimia realizată între prefixoidele calori.(din omogen. în franceză (de unde am împrumutat cele două cuvinte). frigorifer. -ă. lui gerontofilie i se opun.(din sincronic).(din egocentric. -ă şi pe laudativ.şi auto. pe de o parte. cel puţin două relaţii sunt posibile şi pentru perechile antonimice heterolexe: a) între un termen radical şi unul prefixat.(vezi exemplul particular alohton/autohton). Spre exemplu alo-15 “altul. are ca antonime verbele adopta. alocronic etc. -ă. corect şi inexact.(agorafobie) şi pe ceno. pentru a rezulta termenul antonim (compus savant) allochtone (vezi LE PETIT ROBERT. are ca antonime pe latent. -ă. solid. homo-. are ca antonime adjectivele net. gerontofobie şi pedofilie etc. critic. în egală măsură.

alături de criteriul cronologic. Argumentele avute în vedere pentru stabilirea statutului de neologisme al inventarului de termeni sunt următoarele: a) apartenenţa lor la nivelul cult al limbii. din limbajul standard şi din diversele domenii ştiinţifice. VI. Caracterul neologic al tuturor termenilor incluşi în dicţionar respectă. (vezi anodin. cazual. apărut la Editura Dacia. inocuu. cauzal. am insistat mai ales asupra acelor neologisme care pun probleme din punctul de vedere al înţelegerii sensului şi care. fragrant. infesta. în elaborarea lucrării. cel puţin una dintre cerinţele de realizare a antonimiei. VI. creaţii interne sau mixte. am optat. ignominie. şi anume apartenenţa la acelaşi nivel de limbă. d) existenţa unui model morfematic. c) prezenţa. univ.2. salutar. din motive inclusiv formale. în structura cuvintelor analizabile. repercusiune. afixoidele şi unităţile frazeologice considerate în relaţie de antonimie au caracter neologic şi provin. eminent.VI. luxurie. 10 . dr. lexicale. inextricabil. periţie. prin excelenţă neologic. confuziei paronimice etc. în egală măsură.1. afixoidale. În consecinţă. semantice şi frazeologice. scolastic. inoportun. în două volume). îi tentează pe vorbitori să le includă în combinaţii riscante de tipul etimologiei populare. 2002. b) provenienţa din limbile de cultură şi civilizaţie europene în epoca modernă. atunci când acestea sunt polisemantice. flagrant. Am conceput această relaţie semantică într-un sens larg. la care se adaugă limbile greacă şi latină savantă. pentru un corpus circumscris care să atragă atenţia tuturor celor interesaţi de aspectul actual al vocabularului românesc. bonitate. adică am dat exemple de antonime pentru fiecare dintre sensurile cuvintelor-titlu. cuvintele. Pentru că există numeroase dicţionare de antonime. infecta. luxurios. În selectarea exemplelor. iminent. fata morgana. persona [in]grata. de la ediţii şcolare şi până la opere importante şi cvasiexhaustive (pentru ultimul caz citez Dicţionarul de antonime al prof. Modul de alcătuire a dicţionarului. semantic sau frazeologic neologic (în cazul diverselor tipuri de calc lingvistic). în dicţionar apar în relaţie de antonimie aproape toate tipurile de neologisme: afixale. afixele. Prin urmare. a unui morfem derivativ neologic sau a unui element de compunere savantă. Onufrie Vinţeler de la Cluj.

cu ajutorul relaţiei de antonimie. specios. benign şi malign. flux şi reflux.). minor şi major. cacofonie şi eufonie. acredita şi discredita. substantivul abstract derivat din infinitiv cu ajutorul suf. maxim şi minim. inclusiv din acest aspect. respectiv naşterea soarelui”. fapt care nu permite adăugarea mărcilor comparaţiei în limba română. periţie. truculent. matinal şi seral. concordie şi discordie. babelic. disuasiune şi persuasiune. la origine. la fel. infim şi suprem. livreşti. petulant. vetust etc. meliorativ şi peiorativ. blafard. pentru a suscita curiozitatea cititorilor (vezi acribie. De asemenea. antonime. Am dorit.). pe de altă parte. indigent. solitar. impavid. limpid şi turbid. la trezirea interesului cititorilor pentru etimologie. occident şi orient. în primul rând. Existenţa unui dublet antonimic confirmat de tradiţie şi de etimologie nu împiedică în niciun fel crearea unor multiple relaţii de opoziţie semantică. imund. optimism şi pesimism etc. prin varietatea relaţiei de sinonimie la nivel afixal. iactant. deferent şi indiferent. să evidenţiez.3. juvenilia şi senilia. major şi minor. ineluctabil. explicit şi implicit. junior şi senior. plecând de la acestea. infra şi supra. turpid. eventual substantivul neutru obţinut din supin. în egală măsură. Accentul asupra situaţiilor de mai sus se explică. venial etc. calorific şi frigorific. dar şi.solicitudine. idoneu. 11 . eventual cu origine comună (vezi absent şi prezent. VI. truculenţă. malonest. lilial. inferior şi superior.). meliorativ şi peiorativ. epilog şi prolog. La verbe am trecut. confluent şi difluent. confirma şi infirma. iuventute şi senectute. temerar. bavard. pernicios. diurn şi nocturn. dificil şi facil. torţionar. unii termeni rari. majuscul şi minuscul. pe de o parte. concordanţă şi discordanţă. am atras atenţia. indenegabil. recto şi verso etc. indeniabil. Se poate observa. confient şi difident. prin dorinţa de a contribui la evitarea devierilor formale şi semantice şi. pusilanimitate. antipatie şi simpatie. idoneitate. din construcţiile latineşti occidens sol şi oriens sol “moartea. antum şi postum. la rândul lor. respectiv ale superlativului latinesc. iactanţă. solidar. benefic şi malefic.. optimism şi pesimism. minim şi maxim sunt reflexe româneşti ale comparativului. asupra fixării unor dublete antonimice “tradiţionale”. afixoidal şi lexical. minim şi maxim. asupra altor posibilităţi de realizare a relaţiei de antonimie. în sensul larg al termenului: spre exemplu. junior şi senior. divergenţă şi convergenţă. posibile. frust. cărora le-am dat. -re şi adjectivul participial. inchietudine. celeritate. inavuabil. prin exemple. occident şi orient provin. concav şi convex. impunisabil. impudent. în paranteză.

practic şi teoretic. lapidar. dar şi la corespondentele antonimice ale acestora. la origine. gracil. simpatizat şi antipatizat. dezobedient şi inobedient. temperant şi intemperant. sincronie şi diacronie. moralitate vs. juvenilitate şi senilitate. defensiv şi inofensiv. alături de serafism vs. simpatiza şi antipatiza. friabil. Acelaşi caracter sistematic este vizibil în succesiunea alfabetică a cuvintelor-titlu. insuficient. rezistent vs. În foarte multe cazuri. amoralitate şi imoralitate. amoral şi imoral. sentimental vs. ofensiv vs. cerebralism şi insensibilitate. majoritar şi minoritar. amoralism şi imoralism. practică şi teorie. concret. simpatie şi antipatie. lapidaritate. modernitate şi tradiţie. concizie. simpatizare şi antipatizare. alături de sentimentalism vs. sufixoid şi prefixoid. gracilitate. cerebral şi insensibil. simpatic şi antipatic. sincronizat şi desincronizat. contraofensivă şi defensivă. practician şi teoretician. paralelismul formal al perechilor antonimice cu aspect analizabil. fragilitate. rigoare vs. sincroniza şi desincroniza. fragil. sincronic şi diacronic. pacifist şi pacific. sensibiliza şi insensibiliza. alături de rezistenţă vs. neglijent şi superficial. sufix şi prefix. concretitate şi concretitudine. sensibilitate şi insensibilitate. concretizant şi concretizator. în acest context este de remarcat. concis. sensibilizat şi insensibilizat. modern şi tradiţional. moralism vs. conformism vs. expandabil şi expansibil. sincronizare şi desincronizare. de la aceeaşi bază. redundant vs. temperanţă şi intemperanţă. un termen neologic are două sau mai multe antonime derivate. între care se stabilesc relaţii de sinonimie: abstract vs. modernist şi tradiţionalist. primitivitate şi primitivism. sufixal şi prefixal. modernism şi tradiţionalism. majoritate şi minoritate. inconformism şi 12 . demonism şi satanism etc. de cele mai multe ori. De asemenea. civilizaţie vs. neglijenţă şi superficialitate. major şi minor. alături de redundanţă vs. ofensivă vs. belicos vs. demonic şi satanic. numeroase dintre componentele relaţiei aparţinând aceleiaşi familii lexicale concepute în sens larg: moral vs. serafic vs.caracterul sistematic al creării perechilor antonimice şi rolul acestei relaţii semantice în organizarea vocabularului. concreteţe. friabilitate. sensibilizare şi insensibilizare. obedient vs. comprimabil vs. chiar dacă ele nu aparţin unei unice familii lexicale: juvenil şi senil. juvenilia şi senilia. alături de riguros vs. insuficienţă. sufixoidal şi prefixoidal. abstractizant vs. tempestiv şi intempestiv etc. sensibil şi insensibil. sincronicitate şi diacronicitate.

din greacă şi/sau din latină. edificativ şi edificator. patrician vs.şi ante-. spre exemplu. exactitate şi exactitudine. la nivelul tuturor limbilor de cultură. lentitudine şi lentoare. post. pudoare vs. mai ales acolo unde există dubii.nonconformism. superficialitate vs. fast şi fastuozitate. mono. multi. -fil şi -man. vezi macro. servilism şi servilitate etc. mono. misandrie vs. de multe ori special. sezonal şi sezonier. infra. multi.cu allo-. gigantic şi gigantesc. engleza). după modelul analogic antipathie/sympathie. progres vs. impudoare şi impudenţă. multi-. Este foarte important de remarcat aici rolul fundamental al limbilor clasice. tradiţie şi tradiţionalism. -fob vs.vs. micro-. caloric şi calorific. acţiune şi activitate. profunzime şi profunditate. în limba franceză16. inexactitate vs. la care se adaugă rusa şi. VI. după modelul 16 Pentru etimologiile exemplelor citate. 1992. tranzient şi tranzitoriu. Astfel. uni. rapiditate vs.şi pluri-.şi uni-. dis-. în procesul de întărire a relaţiei de antonimie la nivelul limbii române literare moderne precum. pentru realizarea relaţiei de antonimie. italiană. poli-. la origine. latina şi greaca. insensibilitate vs. s. fiind utilizate. andrologie este creat din andro. pentru etimologia multiplă în formele ei principale (internă. liliputan vs. latină savantă. regres şi regresiune. frigorific vs. începând cu prima jumătate a secolului al XIX-lea. din principalele limbi de cultură şi civilizaţie europene (franceză. modernitate vs. provin. ilogicitate şi ilogism. logică vs.4. sentimentalitate şi sentimentalism. cu ajutorul prefixului anti-.vs. cu precădere în ultima perioadă.vs.şi mega/megalo-. pasivitate vs. germană. irelevant vs. externă şi mixtă). provenite dintr-o singură limbă (greacă sau latină) sau din limbi diferite (greacă şi latină): con. Tot în relaţie de sinonimie perfectă sunt şi antonimele unor afixe (prefixe) şi afixoide.v. antibiose s-a format. supravs. pudic vs. vertical vs. tradiţionalism vs. minuţie şi minuţiozitate. real vs.şi -logie. rigoare şi rigurozitate. Din punctul de vedere al originii antonimelor. semantice şi frazeologice) provenite. 13 . simplitate vs. pluri-. inşi non-. modernitate şi modernism. plebeu şi plebeian. am folosit LE GRAND ROBERT. Majoritatea covârşitoare a neologismelor incluse în dicţionar sunt împrumuturi (lexicale. pre. impudent şi impudic. permanent vs. de altfel. indiferent de tipul de raportare (directă şi/sau indirectă) la limbile clasice: toate afixele şi afixoidele.vs.etc. din symbiose. misoginie şi misoginism. allocentrisme s-a format din égocentrisme. prin înlocuirea particulară a lui égo.şi sub. iluzoric şi iluzoriu.vs. am optat.

Creativitate lexicală în româna actuală. transigeance după intransigeance etc. La fel s-a întâmplat şi în română: externa este derivat de la extern.şi nano-. înfrâna şi desfrâna. andropause l-a avut ca model analogic pe antonimul său ménopause. extraversion/extroversion şi extraverti/extroverti au fost create prin substituţia prefixului intro. mega-18 şi micro-. p. prin înlocuirea prefixului ex. 1972. încâlci şi descâlci. mega. alături de extravertit.corespondentului antonimic gynécologie. prin înlocuirea lui in. În ceea ce priveşte compusele cu maxi. după modelul analogic împrumutat intern/interna. gratitude este un derivat regresiv din antonimul său ingratitude. 95 – 118. închinga şi deschinga. Elementul de compunere mini-. înfrăţi şi desfrăţi. varianta extrovertit s-a creat şi a devenit literară. 71 – 81. încurca şi descurca.şi mini-17. După modelul perechilor antonimice moştenite din latină sau create analogic (vezi încălţa şi descălţa. La nivelul limbii române.cu ex-. Un prefixoid “la modă”: MEGA-. Florica Dimitrescu. hypersomniaque este un derivat de la hypersomnie după modelul lui insomniaque. în SMFC VI. înhăimura şi deshăimura. înfunda şi desfunda. postlude după prelude. implosion s-a creat după modelul lui explosion. sub influenţa antonimului introvertit. împături şi despături. împăduri şi despăduri. împrumutarea şi/sau crearea celuilalt. respectiv introverti) cu perechea prefixală antonimică extra-/extro-. mélioratif îşi explică existenţa prin raportare la pejoratif. creat similar după modelul antonimului explosif). 17 Vezi Luiza Seche. 137 – 141. extumescence s-a format după intumescence. simpla prezenţă a unuia (împrumut sau creaţie internă) presupune. plurivoque s-a format după univoque. după modelul analogic évolution/évoluer. sudic este format după modelul corespondentului său nordic. în SMFC V.(vezi şi implosif.cu in. finitate este format din finit. p. involuer s-a format din involution. de cele mai multe ori. prosémite după antisémite. Editura Universităţii din Bucureşti. în vol. 14 . după modelul lui apparition. hiper. înfrunzi şi desfrunzi. o modalitate frecventă de realizare a relaţiei de antonimie este derivarea prin substituţie de prefixe. subiacent şi subteran etc. superstrat după substrat. 1969. p. 18 Vezi Adriana Stoichiţoiu-Ichim. încărca şi descărca. supraiacent şi suprateran s-au format după modelul antonimelor subconştient. încrucişa şi descrucişa. Observaţii asupra lui mini-. extinde şi-a configurat forma după modelul antonimic întinde. défervescence l-a avut ca model pe effervescence. pentru echilibrarea sistemului etc. foarte numeroase în limba contemporană.şi mini-. prin analogie cu antonimul împrumutat infinitate.(din introversion. încătuşa şi descătuşa. disparition este derivat din disparaître. 2006. maculat îşi explică existenţa prin influenţa împrumutului imaculat. supraconştient.

f. după coruptibil. tranşant şi tranşanţă. descarcera şi încarcera. în mod similar. astupa şi destupa. dezlănţui şi înlănţui etc. din concret + -itudine. s. împresura şi despresura. s. pentru distonanţă.. deshuma şi înhuma. anoblir. înnoda şi deznoda. vb.. împotmoli şi despotmoli. lat. important şi importanţă. din sinonimul său concret[eţe] + -itudine. it. fr.f.n. am avut în vedere.f. s. (cf. s. împreuna şi despreuna. empaqueter. “caracter incorect”)19. adj. décourager. distant şi distanţă. -ă. şi inexactitate. alături de derivarea progresivă de la distona + -anţă (“faptul de a distona. împodobi şi despodobi. poate fi derivat. în timp ce fr. fr. Din in. înşeua şi deşeua. Astfel. perfectibil etc. fr. inhumare. ardence. numai pentru sensul din marină (“tendinţă a unei nave de a veni cu prora în vânt”). unele completări şi corectări la etimologiile propuse în dicţionarele consultate. ennoblir. + -(t)ibil. s. caracter distonant”). lat. în care cel de-al doilea component reprezintă traducerea unui etimon extern (vezi fr. ardenţă.).+ exactitate şi din inexact + -itate.cu des-/dez-. Atunci când am considerat posibil.) s-au format perechi antonimice neologice de tipul desărcina şi însărcina. fr. pregnant şi pregnanţă. înţeleni şi desţeleni. inadvertent.f. “ardoare”. inhumer. progresiv. trepidant şi trepidanţă. incorectitudine. s. concretitudine. foarte numeroase în limba română (vezi constant şi constanţă. conceptibil. s. iar primul a fost obţinut prin substituţia prefixului în. înzăpezi şi deszăpezi. chiffrer. incarcerare. după modelul perechilor substantivale terminate în -ant/-anţă.). s.n. învinovăţi şi dezvinovăţi etc. + -ent. “care poate fi conceput”. ardenza pot fi propuse.împleti şi despleti. caracterul a ceea ce distonează”). fr. plătibil. fr. semantice şi structurale. împovăra şi despovăra. ci din concepe. vacant şi vacanţă etc. desnobila şi înnobila. îmbrăca şi dezbrăca. charger. fr. encourager. în funcţie de sens.). are ca bază derivativă. (“capacitate de a avea un excedent”) se explică mai degrabă din exced[ent]. 19 Vezi. fr.f. incarcérer. eventual. învăţa şi dezvăţa. pe corectitudine (“lipsă de corectitudine”) şi pe incorect (+ -itudine. excedenţă. déchaîner etc. am făcut. descifra şi încifra. dépaqueter. în mod analogic sau după un model extern (vezi fr. + -enţă decât din excede.. despacheta şi împacheta. déchiffrer. convertibil. este derivat prin substituţie din ard[ent]. fr. it. apelând la argumente formale. nu provine din concept. vb. décharger.. exuberant şi exuberanţă. enchaîner etc. şi derivarea prin substituţie de sufixe: din diston[ant] + -anţă (“stare distonantă. fr.f. concepibile). 15 .. dar şi prin substituţie. fr. descuraja şi încuraja. îngropa şi dezgropa.

légèreté). adj. spectateur.+ ordine. după fr. putere. cf. În faţa dificultăţii reale de a decide cu exactitate dacă un cuvânt este un împrumut analizabil sau o formaţie românească. însă. inclusă între paranteze. profesionism. s. după fr. derivarea cu prefixele a-.f. urmată de completarea “împrumut analizabil”.). obţinute prin derivare cu sufixele -tor şi –toare (vezi clevetitor şi clevetitoare.f. écrit. seducător. spectator).. marcator şi marcatoare etc.etc. désordre. fr. cf. (din pre. judecător şi judecătoare. este explicabil din profesionist. inexperimentat. modele analogice rezistente şi prolifice (vezi. professionismo. Sub această categorie se include un număr foarte mare de împrumuturi neologice preponderent din franceză care au creat. premergător. evident şi evidenţă. prin analogie cu numeroasele perechi adjectivale şi substantivale existente în română. ca şi din it. -toare. Am folosit ca antonime pentru termenii neologici inclusiv cuvinte moştenite. lat. de-/des-/dez-. vorbitorii au putut şi pot în permanenţă să “formeze” derivate similare. pentru spectatoare. preluat după un model extern neologic (vezi perechile oral vs.+ experimentat. -toare.) etc. s. anti-. (din dez. vezi dezgustător.+ mergător. după fr. la rândul ei analizabilă. inexplorat. după fr. neglijent şi neglijenţă. fr. dezordine. (din dezgusta + -tor. non. adj. prin substituţie de sufix.+ explorat.. précurseur). in-. am dat întâietate cu precădere soluţiei externe. scris. în epoca de modernizare latinoromanică şi de reorganizare structurală. cf.. (din lejer + -itate. decent şi decenţă. -te şi opoziţie vs. am propus substituirea sufixului -tor (cu o existenţă reală în latină şi perceput ca atare în franceză şi română) cu cel de feminin –toare. it. pouvoir). -ă. al căror sens este. din in. dégoûtant). -toare. încasator şi încasatoare. reticent şi reticenţă etc. corigent şi corigenţă. séducteur) etc. din in. independent şi independenţă..n. indiscipliné. s. Pe baza acestor modele. în acest sens. fără să se 16 . -ă. după fr. Prin etimologie multiplă mixtă am explicat şi cuvintele analizabile care traduc sau calchiază structura morfematică a unor corespondente externe. inexpérimenté. jucător şi jucătoare. adj. ultimul fiind un calc semantic după fr. adj.+ disciplinat. lejeritate. repetent şi repetenţă. În aceeaşi categorie intră şi exemplele de tipul indisciplinat.. adj. inexploré etc. inadvertent.-ă. adv. disordine).) sau este un împrumut din engl. adj. corespondentul feminin al lui spectator (din fr.. adj. fr. din in. (din seduce + -ător. adv. ultimul preluând sensul fr. provine din inadvert[enţă] după modelul analogic al perechilor terminate în -ent/enţă (vezi absolvent şi absolvenţă. -ă..

ale cărui componente au devenit. cu a-. neanalizabile. ceremonios şi neprotocolar. p. necapacitate. neavenit. am descoperit creaţii interne similare în franceză. În multe cazuri. nu am trecut derivatele cu ne. Editura Academiei Române. VI. pre. neconfortabil.şi pro-. necertitudine.şi in-.(vezi neaccesibil. nu am inclus derivatele româneşti cu prefixul negativ ne. italiană. am reluat în succesiunea alfabetică. Pentru că. astăzi. Acest fapt înseamnă. 17 . Derivatele neologice cu prefixul ne.)21 reprezentau. De asemenea.). Bucureşti. concludent şi neconcludent.raporteze la un posibil etimon extern. posibilitatea originii externe a unor neologisme (considerate în dicţionarele noastre drept formaţii interne). necultură. urmărind.etc. cis. ecto.5. că etimologia multiplă mixtă este departe de a fi un fenomen restrâns. condiţionat şi necondiţionat etc. Din cauza numărului foarte mare de exemple şi a caracterului deschis. de-. necapabil. nedelicateţe etc. în perioada de modernizare şi 20 Am făcut excepţie la dubletul antonimic ex.). obţinută prin mijloace interne şi împrumutată din una sau mai multe limbi reprezintă. Cu acelaşi argument al cantităţii. De asemenea.şi hipo-. prefixul negativ nese poate ataşa majorităţii adjectivelor din română.şi endo-. în majoritatea cazurilor. hiper. 2006. indiscutabil. o realitate de care trebuie să se ţină seama în cercetările etimologice viitoare. necompatibil. spaniolă sau germană. am extins caracterul de “împrumut analizabil” la (aproape) toate situaţiile în care vorbitorul român nelingvist poate descompune fără nicio dificultate structura unui neologism în elemente componente. compusele „de autor” sau cele care reprezintă puncte de referinţă în diverse terminologii. non-. o soluţie antonimică (vezi bombastic şi neafectat. 154 – 158. neamic.şi intra-. Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri beletristice din secolul al XIX-lea). comestibil şi necomestibil. capital şi neesenţial.şi trans-. pre. selectiv. neatestate (încă) în dicţionarele generale ale limbilor respective. Atunci când am explicat. prefixe sau elemente de compunere tradiţional antonimice (anti. neadmisibil. am dat numai selectiv exemple din categoriile menţionate. combatant şi necombatant.etc. dând prioritate împrumuturilor analizabile formate. 21 Vezi Maria Stanciu-Istrate.în lista alfabetică a cuvintelor-titlu.decât acolo unde reprezintă.şi post. fără ca acestea din urmă să mai fie reluate individual în cuprinsul dicţionarului20. în limbile de provenienţă. Posibilitatea ca un cuvânt sau o unitate frazeologică să fie. extra. ca posibilitate sau prin tradiţie. coincidenţă şi neconcordanţă. teoretic. am trecut în paranteză cuvintele formate cu ajutorul lor. în interiorul aceluiaşi articol. în egală măsură. datorită fluxului enorm şi simultan de informaţie culturală şi lingvistică. prin intermediul documentelor străine care circulă pe Internet.

. ţinând cont de frecvenţa raportului. În cazul perechilor antonimice. implicit. fr. inadmisibil. care intră. de etimologie şi. inaccessible. la fiecare unitate considerată “cuvânt-titlu”. 9 – 12.6. cu accent acordat termenilor polisemantici. etimologia. din documentele existente pe Internet. cărora le-am stabilit corespondentul sau corespondentele antonimice în funcţie de sens sau de sensuri. lat. în SMFC IV. am ilustrat sensurile acestora în mod implicit. cu mici excepţii. non avenu. fr.reromanizare a vocabularului literar românesc. sensul şi. acele sensuri pentru care am stabilit antonime. 22 Despre relaţia dintre prefixele in. incompatibil. am ales structurarea materialului lingvistic după ordinea alfabetică a cuvintelor-intrare. incultură. inadmissible. elementelor de compunere şi expresiilor străine. fr. cuvânt-intrare. Exclusiv după modelul unui dicţionar explicativ. VI. inaccesibilis. inimicus. fr.) care. vezi Florica Ficşinescu. inamic. le-am trecut în ordine alfabetică. indelicateţe etc. respectiv atunci când îi vine rândul în succesiunea alfabetică. în mod succint şi explicit. am dat prioritate relaţiilor formale dintre componentele perechilor antonimice stabilite la nivelul unui cuvânt polisemantic. lat.şi ne-. De vreme ce antonimele propuse reprezintă opusul semantic al unităţilor derulate în ordine alfabetică. p. 1967. la rândul lui. deja citate anterior. inconfortabil. în relaţie de antonimie cu doi sau mai mulţi termeni. de orizontul de aşteptare al cititorului. În asemenea cazuri am corelat. incapabil. în măsura posibilului. atunci când antonimul cuvântului-titlu devine. pentru o corelare cât mai bună între termenii diverselor perechi antonimice. de cele mai multe ori. Pentru fiecare dintre unităţile lingvistice discutate am indicat etimologia. incapacité etc. am recurs la indicarea corespondentului său prin: vezi . calcuri de structură morfematică după modele latine şi romanice (vezi fr. 18 . incapable..)22. cu ajutorul contextelor personale sau extrase. fără a-i mai preciza sensul şi fără a-i repeta etimonul sau etimoanele. din nou. Am adăugat. Prefixul negativ in-. incapacitate. succesiunea sensurilor cuvântului-titlu cu ordinea antonimelor sale. Atunci când o unitate lingvistică se regăseşte în două sau mai multe articole de dicţionar. Situaţia e mai complicată la cuvintele-titlu polisemantice. incertitudine. la rândul lor. i-am indicat. Atunci când antonimele propuse intră în relaţie de sinonimie. De asemenea. . au pierdut teren în faţa împrumuturilor sinonimice durabile până astăzi (vezi inaccesibil.

(sub voce. prin tradiţie. iar substantivul derivat cu ajutorul sufixului -re şi adjectivul participial.v. cum antonimele stabilite pentru sensurile unui cuvânt polisemantic nu sunt. p... s. 2005. şi adjectivul şi substantivul masculin şi feminin. şi majusculă. Editura Universităţii din Bucureşti. în măsura posibilului. Gabriela Pană Dindelegan. pe de altă parte)23. şi minuscul. 729-739. Din punct de vedere morfologic. reluându-le apoi alfabetic prin indicaţia s. -ă. de regulă parţiale. -ă. coord. contribuie la înţelegerea logică a mecanismelor complexe de funcţionare şi evoluţie a limbii: care este relaţia dintre sensurile unui cuvânt polisemantic. O abordare etimologică a substantivizării adjectivului. prin numerotarea lor cu cifre la umărul din dreapta sus. vezi Cristian Moroianu... la rândul lor. am trecut în prim-plan forma de infinitiv. Evidenţierea corectă şi nuanţată a raporturilor (formale şi semantice) de sinonimie.f. Din punct de vedere lexicologic. am încercat să diferenţiez. majuscul. antonimie. adjectivul şi adverbul obţinut din acesta. adj. “Limba română – structură şi funcţionare”. cu atât mai mult cu cât unele dintre acestea reprezintă calcuri lexico-morfologice după corespondente externe. pe de o parte.VI. eventual influenţate de un model extern (vezi. cum unităţile lingvistice aflate în relaţie de antonimie şi de sinonimie pot fi. Am corelat categoriile gramaticale ale termenilor aflaţi în relaţie de antonimie. cititorul va face necesarele corelaţii din punctul de vedere al aspectelor morfologice. respectiv minusculă. spre exemplu. adj. în mod obligatoriu. pe de o parte. pe de altă parte.).. unui adjectiv să-i corespundă un adjectiv etc.7. sinonime între ele şi care sunt condiţiile pentru o asemenea posibilitate. 19 . s. considerate convenţional “omonime artificiale”. în toate variatele lor aspecte. paronime sau/şi omonime 23 Pentru detalii şi argumente în favoarea acestei opţiuni lexicologice. paronimie şi omonimie. eventual substantivul neutru obţinut din supin le-am inclus în acelaşi articol. în vol. şi sinonimele posibile pentru fiecare dintre ele. omonimele interne. astfel încât unui substantiv să-i corespundă un substantiv. Am menţinut în acelaşi articol.f. 25-26 noiembrie 2004. În privinţa verbului. Astfel. Substantivele feminine. Actele celui de-al 4-lea Colocviu al Catedrei de limba română. situaţia este similară şi în cazul substantivelor feminine obţinute din adjectivele corespunzătoare pe cale internă. am considerat că cel puţin substantivele neutre obţinute prin schimbarea categoriei lexico-gramaticale din adjectivele propriu-zise merită să aibă statut de cuvinte diferite inclusiv din perspectivă lexicografică. Atenţia acordată omonimiei interne nu este întâmplătoare. Atunci când un cuvânt-titlu are două sau mai multe antonime.

eficiente şi economice. 1997 (care a constituit principala sursă în ceea ce priveşte termenii şi sensurile lor). există în mod virtual în mintea vorbitorilor şi se actualizează firesc. inclusiv din acest punct de vedere. necro. macro. Ele au. imprescriptibilitate. a expresivităţii. inalienabilitate. De asemenea. 2005. 1996.). inadmisibilitate. 20 .şi postero. vol. VII. Micul dicţionar academic (redactori responsabili: 24 Vezi Cristian Moroianu. Bucureşti. antero. dacă acestea din urmă nu au pătruns deja tot din surse externe. -fug şi -pet. Consultarea textelor existente pe Internet. o limbă de tip derivativ. cele mai multe cu caracter internaţional (vezi morfemele andro.şi sinistro-. Unele dublete antonimice pot părea complicate (mai ales substantivele abstracte în -itate provenite de la adjective în -bil. ediţia a II-a (sub conducerea acad. I. prin acest dicţionar. L. -andrie şi -ginie.etc. incomprehensibilitate etc. Bucureşti.şi pluri-.parţiale24. paleo. bine structurată şi sistematică. dextro. improductivitate. inadaptabilitate. limba actuală arată o permisivitate specială compuselor savante antonimice. oglindă corectă a relaţiei dintre utilizatori şi propria limbă la momentul actual.şi neo-. vezi impracticabilitate. improbabilitate. -chineză şi –stază. incognoscibilitate. Pentru exemple şi pentru etimologiile unităţilor lingvistice româneşti am consultat. mono. cum informaţiile de ordin etimologic sunt importante pentru diferenţierea cuvintelor polisemantice de omonimele reale etc. Dicţionarul explicativ al limbii române.şi hetero-. p. angelo. incomensurabilitate. egoşi alter-. incombustibilitate. VIII. homeo. Am încercat să demonstrez. Editura Academiei Române. comparativ cu formule sau sintagme mai elaborate. avantajul unei totale transparenţe formale şi semantice şi al unui grad de motivare atât de dorit de către utilizatori.).şi bio-. Noul dicţionar de neologisme. prin mijloacele interne ale limbii. Coteanu şi dr.şi gineco-. reflectă o dinamică interesantă a relaţiei de antonimie în direcţii aparent opuse: pe de o parte. Univers Enciclopedic. 28 – 32. însă. I – II.şi micro-. pe lângă mulţimea dicţionarelor de gen (numai în anul 2002 au apărut cel puţin zece. pe de alta. agora.şi demono-. pe baza analogiei. noi sau ediţii revizuite şi îmbunătăţite) următoarele surse: Florin Marcu. Româna rămâne în continuare. în “Limbă şi literatură”. căutarea echilibrului.şi claustro-. că antonimia este un fenomen activ şi benefic în limba contemporană: împrumuturile recente îşi caută cu necesitate opusele şi. imputrescibilitate. Paronimia etimologică în limba română. Lucreţia Mareş).

ediţia on-line (http://dizionari. 21 . Mannheim – Leipzig – Wien – Zürich. Redactori responsabili: Al. Nicolae Andrei. Il Sabatini Coletti. Editura Academiei. Editura Ştiinţifică. I – IV. Editura Fundaţiei România de Mâine. Dicţionarul invers. Bucureşti. Dicţionarul ortografic. Bucureşti. în “Studii şi cercetări lingvistice”. Bucureşti. Ioana Vintilă – Rădulescu). 139 – 300). Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. 1978. Dizionario della lingua italiana. 1987. Formarea cuvintelor în limba română. Indice de cuvinte şi forme (p. 271 – 279. Petre Gheorghe. Pentru etimoanele străine. 2008. 1992 (reimprimat în 2006). 23 – 24 septembrie 2004. Graur şi Mioara Avram. Das Fremdwörterbuch. Le Grand Robert de la langue française. Dictionnaires Le Robert. Ursu. 2001 – 2003. Dicţionar etimologic de termeni ştiinţifici (Elemente de compunere greco-latine). Bucureşti. LVI. Negaţia în limba română. ortoepic şi morfologic al limbii române. nr. Bucureşti. de Mioara Avram şi colab. p. Bucureşti. Merriam – Webster OnLine (http://www.it). Prefixele. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. 2003. entièrement revue et enrichie par Alain Rey. La composante psycholinguistique de l’organisation antonymique du vocabulaire. 2. am consultat: Le nouveau Petit Robert.com). 9. Bucureşti. Constantin Dominte. Editura Univers Enciclopedic.corriere. Univers Enciclopedic. 1970. Institutul de Lingvistică din Bucureşti.A. Marius Sala şi Ion Dănăilă). Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. volumul al II-lea. nr. Editura Academiei. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. Bârlea.. Compunerea.acad. 209 – 243). de Fulvia Ciobanu şi Finuţa Hasan. 2005. aktualisierte Auflage. N.merriam-webster. 2007. 1 – 2. ediţia a II-a. anexele 1 – 6 (p. 2005. Editura Academiei. Dudenverlag. 2008. 1962. vol. 2007. Bucureşti. Paris. 1957. Autorul Bibliografie Actele Colocviului internaţional Tratamentul neologismelor în limba română în mileniul III. revăzută şi adăugită (coord. Paris. în “Studii şi cercetări lingvistice”.. LVIII. texte remanié et amplifié sous la direction de Josette Rey-Debove et Alain Rey. Volumul I. deuxième édition.

Bucureşti. autor: Marin Bucă).. în “Limba română”. Redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald. Bucureşti. III – IV.. 1973. Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan). Ionescu-Ruxăndoiu. p. Forăscu.v..Bidu-Vrănceanu. vol. Contribuţii la studiul etimologic al neologismelor româneşti. A. Editura Facla. N. 1976 (cap. 2005. 26 – 35. Editura Academiei. 2005 (cap. “Limba română – structură şi funcţionare”. 3 – 10 (partea a II-a). 2001 (s. Bidu-Vrănceanu. 479 – 488. în Probleme de lingvistică generală. Limba română contemporană. în vol. 25-26 noiembrie 2004. 729-739. Theodor. 10 – 29. sursă de expresivitate.. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (SMFC). p. Theodor. 22 . 23 – 35. 105 – 117. L. Ediţie revizuită şi adăugită.. Editura Humanitas Educaţional. vol. VII. nr. Graur şi Mioara Avram. Gabriela Pană Dindelegan. Ficşinescu. Conceptul de neologism în lingvistica românească. 144 – 195. XXII. autor Angela Bidu-Vrănceanu). p. 1977. Actele celui de-al 4-lea Colocviu al Catedrei de limba română. Substantivele feminine. Pană-Dindelegan. p. Bucă. XX. p. Theodor. Hristea. autor: Narcisa Forăscu). L. 5. 1985 (cap. Evseev. C. al VI-lea. 1971. 120 – 143. în “Convorbiri didactice”. Editura Academiei. 1997. p. Hristea. M. A. nr. p. Hristea. Bucureşti. vol. Editura Nemira.. p. Antonimele: încercare de definire şi de clasificare. Probleme de semasiologie. în vol. Călăraşu. Iliescu. Limba română contemporană. Bidu-Vrânceanu. Florica. Editura Academiei. I. Cristian. Editura Universităţii din Bucureşti. Timişoara. 10 – 16 (partea I) şi nr. 25. p. Narcisa. N.. XLII. în “Limbă şi literatură”. Theodor. 3 – 17. Etimologia multiplă internă. p. Bucureşti. Theodor. 1997. Antonimia. A. p. p. p. Hristea. G. Cristian. Florica. Moroianu. 1997. Editura Universităţii din Bucureşti.. coord. vol. 2004. Dicţionar de ştiinţe ale limbii. I – II. Bucureşti. p. în “Limba română”.. 1967. în “Limbă şi literatură”. Forăscu. I. Tipuri de neologisme în limba română. 2005. 3 – 14.. 1972. antonime şi antonimie. nr. 137 – 141. Paronimia etimologică în limba română. Dimitrescu. Antonimia. Editura Didactică şi Pedagogică. Mancaş. 2004. I – II. p. Forăscu. al IV-lea. O abordare etimologică a substantivizării adjectivului. Maria.. Tipuri de calc în limba română. vol. Prefixul negativ in-. 39 – 53. Moroianu. Vocabularul. M. Redactori responsabili: Al. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (SMFC). Lexicul. Antonimia. autor: Narcisa Forăscu). Observaţii asupra lui mini-. Redactor responsabil: Mioara Avram. 1. Bucureşti. 26. Coteanu. Hristea. vol. Antonimia. 9 – 16. în “Limbă şi literatură”..

75 – 84. în vol. Marius (coord. 1969. al II-lea (2003). în vol. Stoichiţoiu-Ichim. 7 – 36. Stanciu-Istrate. I. 2006. Bucureşti. Sistemele limbii (redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald). Editura Universităţii din Bucureşti. Editura Universităţii din Bucureşti. 71 – 81. I. Editura pentru literatură şi artă “Regele Carol II”. vol. p. Influenţe culturale. p. Richard. Bucureşti. Imprimeria Naţională.). 2001 (s. Editura Academiei. Rodica. Vocabularul limbii române actuale: dinamică. Editura All Internaţional. Contribuţii socioculturale. Editura Facla. Elementul de compunere mini-. Bucureşti. Au sujet des néologismes. Editura Universităţii din Bucureşti. 1937. Redactori responsabili: Al. V. 95 – 118. Gabriela (coord. Sala. Adriana. 2001. Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri beletristice din secolul al XIX-lea). 205 – 221. Luiza. Diversitate stilistică în româna actuală. 2001. antonimice. p. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (SMFC). Zafiu.. Limba română. 406 – 428. Editura Academiei Române. al V-lea. Puşcariu. Editura Academiei. prefixe. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Timişoara. 364 – 415. autor Aurora Peţan). influenţe.Niculescu. VII. Lucia. Cluj – Bucureşti. Sârbu. Şerban. Bucureşti. Antonimia lexicală în limba română. p. Creativitate lexicală în româna actuală. 1977. Editura Facla. Bucureşti. Wald. vol. Timişoara. Seche. Sextil. Antonimele în sistemul lexical (cu exemple din limba latină). 1978. Alexandru. Vocabularul românesc contemporan – schiţă de sistem. Graur şi Mioara Avram. creativitate. p. Adriana. Enciclopedia limbii române. p. cap. p.v. Bucureşti. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. cap. Univers Enciclopedic. 154 – 158. I (2002) şi vol. Maria. 1970. Études de linguistique roumaine.. Stoichiţoiu-Ichim. autor Laura Vasiliu şi antonimie. Pană-Dindelegan. p. Un prefixoid “la modă”: MEGA-. Privire generală. 2006. şi Evseev. Individualitatea limbii române între limbile romanice. traduites du roumain à l’occasion du soixantième anniversaire de l’auteur. Sextil. 23 . Bucureşti. 1940. 1978. Puşcariu. II.). 53 – 117.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->