CRISTIAN MOROIANU Antonimia în limba română. Antonimia neologică I. Definiţie. Trăsături generale.

Antonimia este relaţia semantică stabilită între termeni corelativi ale căror sensuri – evaluate pe aceeaşi scală binară şi simetrică - sunt opuse (vezi gr. ant/i/ “contra” şi onyma “nume”). Plasate în acelaşi câmp semantic, având, aşadar, un număr oarecare de trăsături de sens comune, componentele unei perechi (sau unei clase paradigmatice) formate din antonime se opun prin câte un aşa-numit sem incompatibil, condiţie minimală şi obligatorie a opoziţiei antonimice1. Trăsăturile caracteristice ale acestei clase semantice sunt constanţa (antonimele “se cheamă” unul pe celălalt în mintea vorbitorilor, formând perechi fixe, considerabile puncte de referinţă) şi simetria la nivelul sistemului limbii. Antonimia acoperă atât unităţile lingvistice care denumesc noţiuni percepute în mod obiectiv ca fiind contrare, cât şi pe acelea puse de vorbitori în opoziţie subiectivă şi contextuală, ceea ce înseamnă că, în interiorul unui sistem riguros constituit, există o relativă - şi surprinzătoare - libertate a realizării acestei relaţii semantice2. Se consideră, în genere, că sunt mai predispuse a contacta relaţii de antonimie cuvintele care exprimă calităţi şi însuşiri, diverse aprecieri, raporturi calitative şi cantitative şi alte categorii estetice, morale, filozofice etc. În mod firesc, nu pot avea antonime substantivele care denumesc obiecte concrete şi, prin definiţie, numele proprii (antroponime, toponime, hidronime etc.).

1

Vezi Ion Coteanu, Narcisa Forăscu, Angela Bidu-Vrănceanu, Limba română contemporană. Vocabularul. Ediţie revizuită şi adăugită, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1985 (cap. Antonimia, p. 105 – 117, autor Narcisa Forăscu), Angela Bidu-Vrânceanu, Narcisa Forăscu, Limba română contemporană. Lexicul, Bucureşti, Editura Humanitas Educaţional, 2005 (cap. Antonimia, p. 120 – 143, autor: Narcisa Forăscu). Pentru definiţie şi clasificare generală, vezi şi Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană-Dindelegan, Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Bucureşti, Editura Nemira, 2001 (s.v. antonime şi antonimie, autor Angela Bidu-Vrănceanu), Enciclopedia limbii române (coord. Marius Sala), Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2001 (s.v. antonimice, prefixe, autor Laura Vasiliu şi antonimie, autor Aurora Peţan). 2 Despre percepţia relaţiei de antonimie de către vorbitori, vezi Petre Gheorghe Bârlea, La composante psycholinguistique de l’organisation antonymique du vocabulaire, în “Studii şi cercetări lingvistice”, LVIII, nr. 2, 2007, p. 271 – 279.

1

Dacă la nivelul sistemului limbii antonimia priveşte opoziţiile ireconciliabile ale unei întregi clase paradigmatice, la nivelul vorbirii ea se realizează în mod obligatoriu binar, între doi termeni selectaţi într-un context concret şi variabil. Se poate discuta, pe de o parte, despre o antonimie perfectă, consacrată, stabilă şi sistematică, liberă de context, realizată simetric între doi termeni (sau două clase de termeni) care se află la acelaşi nivel de limbă (din punct de vedere cronologic, geografic şi stilistico-funcţional) şi care se opun printr-un sem incompatibil contrar. Pe de altă parte, însă, la nivelul vorbirii, antonimia se dovedeşte a fi o relaţie subiectivă, imperfectă, contextuală, instabilă, mult mai complexă şi mai diversificată, determinată de factori lingvistici şi socio-culturali3. II. Tipuri de antonime. Antonimele au fost clasificate în diverse moduri, în funcţie de variatele criterii avute la dispoziţie. Astfel, după tipul de opoziţii stabilite, ele pot fi polare/complementare (masculin – feminin, mort – viu), scalare/graduale (cald răcoare - frig, început - mijloc - sfârşit), contrare (nord – sud, seral – matinal, orizontal - vertical), reciproce (a cumpăra - a vinde, a da – a lua) etc. Relaţiile logice care caracterizează antonimia ar fi, în consecinţă: a) de contradicţie (când cei doi termeni ai opoziţiei se exclud reciproc: tertium non datur), b) de contrarietate (când un membru al opoziţiei implică negaţia celuilalt, dar nu şi invers: et tertium datur) şi c) de reciprocitate (când un membru al opoziţiei îl implică pe celălalt şi invers). Din punctul de vedere al axelor semantice pe care sunt plasaţi termenii antonimici, aceştia presupun opoziţii calitative, cantitative, apreciative, spaţiale, temporale etc. După relaţia cu contextul, antonimele sunt libere sau limitate contextual. Aflate, de regulă, în relaţie graduală, ele sunt simetrice sau asimetrice, raportabile sau nu la un al treilea termen, intermediar, aflat la egală distanţă. Din punctul de vedere al construcţiei, se individualizează antonime primare sau heterolexe, alcătuite din termeni cu radicali diferiţi (absolut – relativ, activ – pasiv, cauză – efect etc.) şi antonime analizabile sau homolexe, alcătuite din termeni derivaţi sau compuşi de la aceeaşi bază cu ajutorul afixelor sau afixoidelor opuse ca sens
3

Pentru criterii de definire şi tipologia antonimelor, vezi Marin Bucă şi Ivan Evseev, Probleme de semasiologie, Timişoara, Editura Facla, 1976, p. 144 – 195 (cap. Antonimia, de Marin Bucă), Richard Sârbu, Antonimia lexicală în limba română, Timişoara, Editura Facla, 1977, Vasile Şerban şi Ivan Evseev, Vocabularul românesc contemporan - schiţă de sistem, Timişoara, Editura Facla, 1978, p. 205 – 216, Maria Iliescu, Antonimele: încercare de definire şi de clasificare, în Probleme de lingvistică generală, vol. VII. Redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald, Bucureşti, Editura Academiei, 1977, p. 39 – 53.

2

care poate semnifica afecţiunea sau. deci se reduc la un etimon primar unic. antonimele heterolexe au origini diferite. idem. a lua de gât /pe cineva/. Din punct de vedere stilistic. poetice sau intrate în uzul comun (zile negre. în Angela Bidu-Vrânceanu. b) între sensurile incompatibile ale unor cuvinte sau unităţi frazeologice diferite (polisemantice) şi c) între două cuvinte sau expresii (monosemantice). vb. a închiria. cele care fac parte din argou. Din considerente strict didactice şi metodologice. op. p. grozav. în egală măsură. care înseamnă “a plăti chirie” şi “a cere chirie”. din jargon etc. duşmănia etc. lipsite sau. vol.). Efecte stilistice ale antonimiei. antonimia frazeologică (alcătuită din unităţi frazeologice vechi sau noi. relaţia de antonimie se poate stabili: a) între două sensuri incompatibile ale aceleiaşi unităţi lingvistice (vezi a împrumuta.. I – II. adj. în “Limbă şi literatură”. care înseamnă “groaznic” şi “admirabil”. e bun rău. regionalismele care circulă în aceeaşi zonă dialectală. De asemenea. începutul sfârşitului etc.. mai ales cele neologice. dimpotrivă. Pot participa la relaţii de antonimie. uneori. încărcate de expresivitate (vezi expresia: La plăcinte înainte.. dimpotrivă. se disting antonime logice/obiective (corespunzătoare realităţii extralingvistice) şi antonime subiective (care nu corespund. componente ale derivatelor antonimice reprezentând mai mult de jumătate din numărul total al prefixelor româneşti). şi de antonimia prefixală (prefixele. ca şi din expresii de origine latină savantă. Antonimia. în sensul cel mai larg cu putinţă. prin definiţie 4 Vezi Narcisa Forăscu. p. de cele mai multe ori. Pe lângă antonimia lexicală (reprezentată de cuvinte opuse ca sens.)4. 2004. vechi sau noi). loc.. la rândul lor. unei gândiri obiective). bibliofil – bibliofob.). antonimia afixoidală (realizată între prefixoide. la război înapoi). compuse antonimice preponderent savante). sursă de expresivitate. se poate vorbi. care înseamnă “a da ceva cu împrumut” şi “a primi ceva cu împrumut”. cuvintele aparţinând diverselor terminologii. cuvintele din fondul vechi al limbii. în relaţie de antonimie. vb. antonimele sunt denotative sau conotative (figurate). Prin raportare la criteriile logice. cap. 138 – 142. 3 . respectiv sufixoide care formează. 9 – 16. Din punct de vedere etimologic.(antemeridian – postmeridian. cu circulaţie internaţională. Narcisa Forăscu. cu respectarea condiţiei sinstratice şi sincronice. cuvintele neologice. cuvinte care aparţin unor niveluri diferite ale limbii sau care aparţin unor epoci diferite. omogen – eterogen etc. în timp ce antonimele homolexe au aceeaşi bază lexicală. sunt puse.. cit. vb.

2004. Conceptul de neologism în lingvistica românească. 4 . Pentru tipologia calcului. cu substantive de ambele genuri (inteligenţă. stabilită între cuvinte şi locuţiuni. s. vol. sunt considerate neologice toate unităţile lingvistice (morfeme lexico-gramaticale şi lexicale. s. În sens mai larg. substantivale şi verbale). este necesară identitatea categoriei lexico-gramaticale a termenilor care formează perechi antonimice (adjectivale. Criteriile esenţiale pentru stabilirea calităţii de neologism a unei unităţi lingvistice sunt: a) criteriul cronologic (pătrunderea sau formarea unui termen în epoca modernă) şi b) criteriul cultural (care presupune cel puţin trei aspecte: provenienţa din 5 Vezi Theodor Hristea. Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan). -ă. fie masculin. cele mai multe dintre adjective sunt şi adverbe. adjectiv şi locuţiune adjectivală. s.1.). la rândul lor. tipuri. relaţiile de antonimie existente între termenii primari. s.m. respectiv situaţii când unui adjectiv concret îi corespunde un substantiv feminin abstract (inteligent. – pupil.neologice) şi.f. şi titulară. s. Trăsături morfologice.). Tipuri de calc în limba română. în sfârşit. Editura Universităţii din Bucureşti.f. Din punct de vedere morfologic. p. III. în “Limbă şi literatură”. un substantiv. cuvinte şi unităţi frazeologice. vezi Theodor Hristea. rezervă. La substantivele animate. probleme particulare5 IV. s.. III – IV. De regulă. s. creaţii exclusiv interne ale limbii respective sau dacă au origine mixtă6 (internă şi externă). s. în sens larg se poate admite antonimie între cuvinte şi locuţiuni corespondente (substantiv şi locuţiune substantivală.. aşa cum se va vedea în dicţionarul de faţă. 10 – 29.f.). adverbiale. s. 6 Un tip special de etimologie multiplă mixtă este calcul lingvistic.m.f. în variatele sale aspecte. la care adăugăm sensurile calchiate după modele. p.f. poate intra în relaţie de antonimie. simultan. tutore. un număr destul de mare de verbe la supin se transformă în substantive neutre abstracte etc. IV..f. – stupid. În mod excepţional. – titular. verb şi locuţiune verbală etc. şi stupidă. 23 – 35. s. numeroase adjective sunt. pupilă. există şi situaţii când nu este obligatorie identitatea categoriei lexico-gramaticale. Din punct de vedere etimologic. 1997. de regulă în interiorul aceleiaşi clase morfologice).m. Neologismele în limba română: definiţie. fie feminin. în vol. Trecerea de la o parte de vorbire la alta amintită mai sus continuă. antonimia mixtă (lexico-frazeologică. şi substantive masculine şi feminine. De asemenea. – nulitate. adj.m. în acelaşi timp. în majoritatea cazurilor. XLII. neologice). neologismele reprezintă cuvinte nou apărute într-o limbă. indiferent dacă ele sunt împrumuturi.

XX. 3 – 10 (partea a II-a). 1997. există: a) neologisme lexicale (formale şi. p. semantice). alături de cea externă şi de cea internă. 1940. Imprimeria Naţională. implicit. IV. în “Convorbiri didactice”. Neologismele sunt clasificabile în mai multe feluri. Limba română. d) neologisme afixoidale: prefixoidale şi sufixoidale. 1971.limbi de cultură şi civilizaţie. Editura pentru literatură şi artă “Regele Carol II”. 1973. Influenţe culturale. Graur. crearea după modele culte şi apartenenţa la un anumit nivel de cultură)7. c) neologisme afixale: prefixale şi sufixale. Etimologia multiplă internă. prin mijloace interne] 10. 7 Vezi discuţii asupra neologismului la Sextil Puşcariu. 5. XXII. 9 Calcurile lingvistice sunt realizate fie după un singur model extern. Contribuţii la studiul etimologic al neologismelor româneşti. c) caracteristice unor domenii ştiinţifice specializate. la rândul lor. VII. idem. neologismele pot fi considerate: a) externe (împrumuturi dintr-o unică sursă sau din surse multiple). Despre provenienţa din cel puţin două etimoane interne. 10 Primul care a teoretizat şi demonstrat în lingvistica românească etimologia multiplă mixtă. Bucureşti.. p. pe de altă parte. cap. 5 . se poate vorbi de neologisme: a) intrate în limba populară. în funcţie de diverse criterii8. 3 – 8. este Theodor Hristea. 406 – 428. nr. 8 Vezi Theodor Hristea. e) neologisme frazeologice. b) neologisme (exclusiv) semantice. După situaţia lor la momentul actual. I. în “Limba română”. 479 – 488. completând cercetările anterioare ale lui Al. 1997. p. vezi idem. fie după două sau chiar mai multe modele externe. p. După tipul de unitate lingvistică în care se încadrează. 25. Au sujet des néologismes. cap. b) formaţii exclusiv interne (derivate sau compuse alcătuite din cel puţin un component neologic. c) creaţii mixte [cuvinte analizabile cu etimologie multiplă mixtă: a) calcuri lingvistice9 şi b) termeni explicabili. pe de o parte. d) care aparţin diverselor jargoane etc. 10 – 16 (partea I) şi nr. nr. 1. 26. Cluj – Bucureşti. După tipul de etimologie. Privire generală. traduites du roumain à l’occasion du soixantième anniversaire de l’auteur. Tipuri de neologisme în limba română. b) care aparţin limbii literare standard. p. nr.2. 364 – 415. 1937. derivatele pot avea o singură bază derivativă sau etimologie multiplă internă). Études de linguistique roumaine. p. prin împrumut şi. ibid.

aparţinând. adică prin combinarea modalităţii de pronunţare cu cea de scriere (contaminarea grafiei etimologice cu pronunţarea etimologică). Dosoftei. 12 Vezi Alexandru Niculescu. masiv şi constant. Diversitate stilistică în româna actuală. II. cu o deosebită capacitate structurală de a prelua şi adapta împrumuturile necesare. Creativitate lexicală în româna actuală. c) sunt ortografiate etimologic (total sau cu minime şi inerente diferenţe formale) şi sunt pronunţate la noi aşa cum se scriu în limba de origine. pe de altă parte. Bucureşti. Vocabularul limbii române actuale: dinamică. 2006 etc. româna a cunoscut o evoluţie scindată pe niveluri: pe de o parte. nr. dintre care amintim pe cele mai importante: a) sunt ortografiate în română după cum se pronunţă în limba de origine. 11 – 27. IV. destul de târziu: procesul de modernizare a fost început. Dimitrie Cantemir şi Constantin Cantacuzino). de marii noştri oameni de cultură moldoveni şi munteni (cei mai reprezentativi fiind cronicarii. Adriana Stoichiţoiu-Ichim. Bucureşti. 55 – 98. idem. vol. limba populară. considerat ca fiind epoca realizării limbii literare moderne şi a transformării ei într-un instrument important de asumare şi de răspândire a culturii12. Editura All Internaţional. spre deosebire de continuitatea culturală a limbilor occidentale surori. b) sunt scrise şi. Reluarea contactului cultural firesc. cu latinitatea şi cu romanitatea occidentală s-a realizat. fără restricţii sau limitări normative. 116 – 137. vezi Aspecte ale dinamicii limbii române actuale (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan). 2001.După modalităţile de preluare şi de adaptare la structura fonetică. neologismele lexicale cunosc mai multe situaţii posibile 11. influenţe. Editura Universităţii din Bucureşti. LVI. de sorginte bizantinoslavă. 1978. Contribuţii socioculturale. Rodica Zafiu. 23 – 24 septembrie 2004. mai mult sau mai puţin latent. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.. 1 – 2. 6 . limba cultă.3. pronunţate în română ca în limba de origine. Editura Universităţii din Bucureşti. Individualitatea limbii române între limbile romanice. d) sunt adaptate într-o manieră hibridă. al II-lea (2003). Accentul pus pe modernizarea latino-romanică – mai ales pe împrumuturile lexico-frazeologice directe – 11 Despre dinamica formală şi semantică a neologismelor din etapa actuală de evoluţie a limbii. creativitate. 2005. Caracterul particular al neologismului românesc constă în faptul că. manifestată preponderent oral. în consecinţă. 2001. Editura Universităţii din Bucureşti. grafică şi morfologică a limbii române. Actele Colocviului internaţional Tratamentul neologismelor în limba română în mileniul III. unei minorităţi izolate cultural de marea masă a vorbitorilor. iniţial. Bucureşti. I (2002) şi vol. progresiv. a fost promovat principial şi manifest în Transilvania (de la Inochentie Micu Klein la Şcoala Ardeleană) şi a ajuns la o relativă normalitate în secolul al XIX-lea. în “Studii şi cercetări lingvistice”. p.

lui dejuca nu îi corespunde juca (nici măcar cu sensurile sale neologice. p. defensiv şi ofensiv. lui pecabil nu îi corespunde impecabil. diferenţa explicânduse prin evoluţia semantică a termenilor aflaţi iniţial sau virtual în opoziţie: spre exemplu. constructiv şi distructiv. au o structură formală. după fr. fundamental binare. selenar şi solar etc. aparenţă şi esenţă. sunt socotite neologice unităţi lingvistice pătrunse acum mai bine de 200 de ani sunt următoarele13: a) originea latino-romanică (directă sau indirectă. 28 – 29. debleu şi rambleu. anorectic şi bulimic. argumentele prin care. debitor şi creditor. în limba/limbile de origine şi la nivelul limbii române. denigrator şi elogiator. sciziune şi uniune. ci instala şi învesti. prin intermediul limbilor neogreacă şi rusă). calma. analitic şi sintetic. autocratic şi democratic. b) calitatea de termeni de cultură şi de civilizaţie. deficit şi profit. Particularităţi formale şi semantice ale antonimelor neologice V. arhaic şi neologic. alocentrism şi egocentrism. ci temporal. lui defervescenţă nu îi corespunde efervescenţă. afirmativ şi negativ. patronat şi sindicat. lui impertinent nu îi corespunde pertinent. rezultat al atracţiei realizate succesiv între componentele relaţiei: abstractizant şi concretizant.. actor şi spectator. cel puţin la nivelul percepţiei curente. lui impasibil nu îi corespunde pasibil. lui destitui nu îi corespunde institui. antipatiza şi simpatiza. Aşadar. ci decent. lui deconcerta nu îi (mai) corespunde concerta. antecesor şi succesor.1. deficient şi eficient. eventual. pantă şi rampă. dezolant şi entuziasmant. secesionism şi unionism. încă. 13 Vezi Theodor Hristea. V. deprimant şi entuziasmant. neologisme. lui acronic nu îi corespunde cronic. ci sensibil.este cu atât mai interesant cu cât majoritatea acestora sunt considerabile. ci. accept şi refuz. constructor şi destructor. angelic şi demonic. agasant şi amuzant. echivalentă. 7 . în lingvistica românească. antecedent şi succedent. c) apartenenţa la fondul lingvistic internaţional şi d) persistenţa lor până în limba contemporană. activism şi pasivism. degres şi progres. însă.. construcţia principial antonimică din limba de origine nu se regăseşte ca atare în română. declin şi progres. amatorism şi profesionism. jouer). decrement şi increment. Este important de remarcat faptul că împrumuturile antonimice neologice.. lui deplasa nu îi corespunde. Conceptul de neologism. plasa. Uneori. generos şi parcimonios. în ciuda aspectului fonetic uneori învechit. acuză şi scuză. agravant şi atenuant.

parţială şi contextuală) pentru alt sens: spre exemplu. acultural şi cultural. până la a deveni insesizabilă.) sau parţial (vezi adipsie şi polidipsie. respectiv compus (vezi abil şi inabil.). cel puţin la nivelul limbii române. antifascist şi profascist. se poate propune studenţilor. anticlinal şi sinclinal.14 Sunt şi situaţii când două cuvinte (polisemantice) se află în relaţie de antonimie pentru unul sau mai multe sensuri şi în relaţie de sinonimie (e adevărat. subaprecia şi supraaprecia. în multe cazuri. alocentrism şi egocentrism. aceleiaşi familii etimologice (vezi aprecia şi dispreţui. Antonimele în sistemul lexical (cu exemple din limba latină). atomic şi antiatomic. autocratic şi democratic. În interiorul unei perechi antonimice homolexe. anafrodizie şi afrodizie. a marca/demarca graniţele. Editura Academiei. antiamerican şi proamerican. în vorbire. vezi Lucia Wald. antibioză şi simbioză.2. Antonimia se poate 14 Despre relaţia dintre aspectele sincronic şi diacronic ale antonimiei. atac şi contraatac. antivirus şi virus etc. abiotic şi biotic. “opoziţia” semantică este atenuată. total (vezi acauzal şi cauzal. afebril şi febril. anaerob şi aerob. a demarca un mesaj). ambiguiza şi dezambiguiza. Paralelismul formal dominant este dublat. agrea şi dezagrea.). a marca/demarca o zonă de influenţă etc. Bucureşti. fără să fie construite similar. Sistemele limbii (redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald). eventual prostdispune) etc. 8 . dubios şi indubitabil etc. în vol. totuşi. a se demarca de adversar). anurie şi poliurie. p. alopat/ie/ şi homeopat/ie/. accesibil şi inaccesibil. 1970. în limbajul informatic (a marca un mesaj vs. alocron/ie/ şi sincron/ie/. defectuos şi perfect. Caracterul analizabil al antonimelor neologice este. c) între doi termeni neanalizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi confirma şi infirma. centrifug şi centripet etc. atrage şi distrage. asimila şi disimila etc. ambala şi dezambala. contraproductiv şi productiv etc. relaţia de opoziţie se poate stabili: a) între un termen radical şi unul prefixat.ci virtuos etc. spre exemplu. supraponderal şi subponderal etc. d) între doi termeni compuşi cu afixoide antonimice (vezi agorafob/ie/ şi claustrofob/ie/.). b) între doi termeni analizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi antebelic şi postbelic. a demarca este antonim cu a marca în limbajul sportiv (a marca adversarul vs. de perechi antonimice care. urmărirea traseului formal şi semantic de la rădăcina comună până în perioada actuală. în timp ce în contexte de tipul: aşi marca/demarca teritoriul. adinamic şi dinamic. introvertit şi extravertit). Plecând de la aceste exemple şi de la altele similare.).). aparţin. V. alohton şi autohton. e) între un termen compus şi unul “derivat” (vezi binedispune şi indispune. 75 – 84. ariergardă şi avangardă.

stabili. alogen. Păstrând proporţiile. -ă. după antonimia dintre sufixoidele -fer şi -fug şi. egocentrism) şi pe sin. gerontofobie şi pedofilie etc. -ă.).(din fr. adj. corpolent şi filiform. sintetic. îi corespund două cuvinte cu sens opus. curabil şi irecuperabil. -ă. eventual compus (vezi ceremonios şi neprotocolar.) şi b) între doi termeni diferiţi ca origine şi derivaţi cu prefixe opuse ca sens (contraindica şi prescrie). agorafobie – claustrofobie. de asemenea. -ă şi rafinat.şi auto. autochtone) cu allo-. după antonimia realizată între prefixoidele calori. -ă şi pe fragil.şi frigori-. în cazul compuselor din două afixoide. Spre exemplu alo-15 “altul. în funcţie de componenta morfematică avută în vedere.) sau prin raprtare la ultimul morfem (vezi anglofil – anglofob. vb. -ă. Uneori. are ca antonime pe analitic. -ă. pentru a rezulta termenul antonim (compus savant) allochtone (vezi LE PETIT ROBERT. 9 . homeopatie etc. are ca antonime verbele adopta. în franceză (de unde am împrumutat cele două cuvinte). relua şi rezista. lui calorifer. corespunzător şi impropriu. alocronic etc. pe de altă parte.(din egocentric.(vezi exemplul particular alohton/autohton). compus savant analizabil. coincidenţă şi neconcordanţă. prin raportare la primul morfem din structura termenilor aflaţi în opoziţie (vezi acrofobie – batofobie.).(din sincronic).(din omogen. Astfel. lui claustrofobie i se opun. -ă i se opune. În unele situaţii. solid. -ă. adj. pe de o parte. demoraliza şi încuraja etc. -ă etc. frigorifer.v. contesta şi susţine. homeo. -ă şi pe laudativ. în egală măsură.) are ca antonime prefixoidale pe omo-. cacofonie – eufonie etc. 2008. are ca antonime pe latent. ea se explică. pe ego. brut. -ă şi pe natural. 15 În ceea ce priveşte relaţia antonimică dintre alo. -ă. un singur element de compunere stabileşte relaţii de antonimie cu două şi chiar cu mai multe elemente de compunere. homocron. lui gerontofilie i se opun. corect şi inexact. alopatie. homo-. Există şi cazuri particulare când unui cuvânt-titlu. cel puţin două relaţii sunt posibile şi pentru perechile antonimice heterolexe: a) între un termen radical şi unul prefixat. s. adj. diferit” (din alocentrism. -ă. agorafobie şi claustrofilie. critic. confirma şi dezminţi. calorifug.(cenofobie). are ca antonime pe lichid. crucial şi nesemnificativ. adj.are ca antonime pe agora. are ca antonime adjectivele net. claustro. francofil – francofob). prin substituirea lui auto. sensurile foarte diferite ale cuvântului-titlu au ca rezultat antonime între care este dificil să se stabilească relaţii semantice: abandona. -ă.(agorafobie) şi pe ceno.

în dicţionar apar în relaţie de antonimie aproape toate tipurile de neologisme: afixale. creaţii interne sau mixte. d) existenţa unui model morfematic. inextricabil. adică am dat exemple de antonime pentru fiecare dintre sensurile cuvintelor-titlu. lexicale. infesta. semantice şi frazeologice. luxurie. atunci când acestea sunt polisemantice. Argumentele avute în vedere pentru stabilirea statutului de neologisme al inventarului de termeni sunt următoarele: a) apartenenţa lor la nivelul cult al limbii. luxurios. (vezi anodin. iminent. fata morgana. În selectarea exemplelor. flagrant. inoportun. cuvintele. a unui morfem derivativ neologic sau a unui element de compunere savantă. de la ediţii şcolare şi până la opere importante şi cvasiexhaustive (pentru ultimul caz citez Dicţionarul de antonime al prof. VI. cazual. dr. bonitate. la care se adaugă limbile greacă şi latină savantă.2. inocuu. în egală măsură. 2002. în două volume). salutar.VI. VI. Prin urmare. prin excelenţă neologic. periţie. afixoidele şi unităţile frazeologice considerate în relaţie de antonimie au caracter neologic şi provin. îi tentează pe vorbitori să le includă în combinaţii riscante de tipul etimologiei populare. 10 . ignominie. afixoidale. şi anume apartenenţa la acelaşi nivel de limbă. alături de criteriul cronologic. persona [in]grata. Modul de alcătuire a dicţionarului. În consecinţă. am optat. cel puţin una dintre cerinţele de realizare a antonimiei. cauzal. Pentru că există numeroase dicţionare de antonime. semantic sau frazeologic neologic (în cazul diverselor tipuri de calc lingvistic). afixele. am insistat mai ales asupra acelor neologisme care pun probleme din punctul de vedere al înţelegerii sensului şi care. infecta. confuziei paronimice etc. univ. din limbajul standard şi din diversele domenii ştiinţifice. Caracterul neologic al tuturor termenilor incluşi în dicţionar respectă. apărut la Editura Dacia. scolastic. fragrant. din motive inclusiv formale. Am conceput această relaţie semantică într-un sens larg. Onufrie Vinţeler de la Cluj. în structura cuvintelor analizabile. c) prezenţa. b) provenienţa din limbile de cultură şi civilizaţie europene în epoca modernă. pentru un corpus circumscris care să atragă atenţia tuturor celor interesaţi de aspectul actual al vocabularului românesc.1. eminent. repercusiune. în elaborarea lucrării.

concav şi convex. diurn şi nocturn. impunisabil. cacofonie şi eufonie. idoneitate. venial etc. indigent. occident şi orient provin. în egală măsură. lilial. bavard. occident şi orient. iactant. antonime. Existenţa unui dublet antonimic confirmat de tradiţie şi de etimologie nu împiedică în niciun fel crearea unor multiple relaţii de opoziţie semantică. meliorativ şi peiorativ. inchietudine. optimism şi pesimism etc. asupra altor posibilităţi de realizare a relaţiei de antonimie. disuasiune şi persuasiune. am atras atenţia.3. substantivul abstract derivat din infinitiv cu ajutorul suf. acredita şi discredita. impudent. minim şi maxim. explicit şi implicit. în primul rând. concordanţă şi discordanţă. respectiv naşterea soarelui”. în paranteză. la fel. la origine. calorific şi frigorific. solitar. asupra fixării unor dublete antonimice “tradiţionale”. blafard. torţionar. pe de o parte. impavid. -re şi adjectivul participial. truculenţă.. indenegabil. să evidenţiez. benefic şi malefic. în sensul larg al termenului: spre exemplu. specios. dar şi. cărora le-am dat. prin exemple. antipatie şi simpatie. eventual cu origine comună (vezi absent şi prezent. solidar. prin dorinţa de a contribui la evitarea devierilor formale şi semantice şi. confluent şi difluent. respectiv ale superlativului latinesc. VI. infim şi suprem. maxim şi minim. flux şi reflux. Am dorit. pe de altă parte. junior şi senior. indeniabil. limpid şi turbid. inferior şi superior. inclusiv din acest aspect. la rândul lor. minor şi major. celeritate. confirma şi infirma. infra şi supra. unii termeni rari. prin varietatea relaţiei de sinonimie la nivel afixal. Se poate observa. junior şi senior. antum şi postum. pentru a suscita curiozitatea cititorilor (vezi acribie. juvenilia şi senilia. idoneu. inavuabil. afixoidal şi lexical. concordie şi discordie. imund. matinal şi seral. petulant. pernicios. plecând de la acestea. ineluctabil. vetust etc. iactanţă. posibile. turpid. truculent. malonest. din construcţiile latineşti occidens sol şi oriens sol “moartea. epilog şi prolog. La verbe am trecut. frust. periţie. fapt care nu permite adăugarea mărcilor comparaţiei în limba română.). Accentul asupra situaţiilor de mai sus se explică. majuscul şi minuscul.). temerar. De asemenea.solicitudine. divergenţă şi convergenţă. minim şi maxim sunt reflexe româneşti ale comparativului. benign şi malign. meliorativ şi peiorativ. livreşti. pusilanimitate. cu ajutorul relaţiei de antonimie. eventual substantivul neutru obţinut din supin. optimism şi pesimism. dificil şi facil. la trezirea interesului cititorilor pentru etimologie. recto şi verso etc. confient şi difident.). 11 . babelic. major şi minor. deferent şi indiferent. iuventute şi senectute.

friabilitate. modernitate şi tradiţie. concret. gracil. demonism şi satanism etc. abstractizant vs. numeroase dintre componentele relaţiei aparţinând aceleiaşi familii lexicale concepute în sens larg: moral vs. la origine. sufix şi prefix. un termen neologic are două sau mai multe antonime derivate. juvenilitate şi senilitate. demonic şi satanic. sufixoidal şi prefixoidal. majoritate şi minoritate. sincronizat şi desincronizat. practic şi teoretic. fragilitate. modernist şi tradiţionalist. chiar dacă ele nu aparţin unei unice familii lexicale: juvenil şi senil. majoritar şi minoritar. alături de sentimentalism vs. modern şi tradiţional. sincronie şi diacronie. expandabil şi expansibil. simpatic şi antipatic. rigoare vs. insuficienţă. major şi minor. sincronicitate şi diacronicitate. De asemenea. sensibiliza şi insensibiliza. alături de serafism vs. amoralism şi imoralism. redundant vs. simpatie şi antipatie. sincronic şi diacronic. cerebral şi insensibil. ofensivă vs. alături de redundanţă vs. moralism vs. amoralitate şi imoralitate. neglijenţă şi superficialitate. moralitate vs. gracilitate. temperant şi intemperant. defensiv şi inofensiv. inconformism şi 12 . civilizaţie vs. belicos vs. modernism şi tradiţionalism. în acest context este de remarcat. simpatizat şi antipatizat. friabil. sensibilitate şi insensibilitate. fragil. pacifist şi pacific. sincroniza şi desincroniza. temperanţă şi intemperanţă. conformism vs. cerebralism şi insensibilitate. concretitate şi concretitudine. neglijent şi superficial. Acelaşi caracter sistematic este vizibil în succesiunea alfabetică a cuvintelor-titlu. obedient vs. insuficient.caracterul sistematic al creării perechilor antonimice şi rolul acestei relaţii semantice în organizarea vocabularului. de la aceeaşi bază. paralelismul formal al perechilor antonimice cu aspect analizabil. concreteţe. comprimabil vs. sensibilizare şi insensibilizare. rezistent vs. alături de rezistenţă vs. sensibilizat şi insensibilizat. serafic vs. între care se stabilesc relaţii de sinonimie: abstract vs. sensibil şi insensibil. sincronizare şi desincronizare. dar şi la corespondentele antonimice ale acestora. concis. practică şi teorie. simpatizare şi antipatizare. alături de riguros vs. tempestiv şi intempestiv etc. primitivitate şi primitivism. practician şi teoretician. contraofensivă şi defensivă. simpatiza şi antipatiza. În foarte multe cazuri. lapidar. ofensiv vs. lapidaritate. sentimental vs. amoral şi imoral. concizie. sufixoid şi prefixoid. sufixal şi prefixal. juvenilia şi senilia. concretizant şi concretizator. dezobedient şi inobedient. de cele mai multe ori.

modernitate şi modernism.cu allo-. italiană. cu ajutorul prefixului anti-. tranzient şi tranzitoriu. pasivitate vs. la care se adaugă rusa şi. semantice şi frazeologice) provenite. allocentrisme s-a format din égocentrisme. supravs. rapiditate vs. tradiţionalism vs. VI. mono. progres vs. Este foarte important de remarcat aici rolul fundamental al limbilor clasice. irelevant vs. profunzime şi profunditate. sezonal şi sezonier. caloric şi calorific.vs. multi. uni. andrologie este creat din andro. indiferent de tipul de raportare (directă şi/sau indirectă) la limbile clasice: toate afixele şi afixoidele. modernitate vs. servilism şi servilitate etc. în procesul de întărire a relaţiei de antonimie la nivelul limbii române literare moderne precum. s. lentitudine şi lentoare. permanent vs. după modelul 16 Pentru etimologiile exemplelor citate. de altfel. patrician vs. regres şi regresiune.şi mega/megalo-. Din punctul de vedere al originii antonimelor. micro-. misoginie şi misoginism.şi sub. rigoare şi rigurozitate. multi-. antibiose s-a format. post. latina şi greaca. -fob vs. pudoare vs. simplitate vs. pudic vs. provenite dintr-o singură limbă (greacă sau latină) sau din limbi diferite (greacă şi latină): con.şi uni-.v. fiind utilizate. poli-. din greacă şi/sau din latină. gigantic şi gigantesc. Tot în relaţie de sinonimie perfectă sunt şi antonimele unor afixe (prefixe) şi afixoide. am folosit LE GRAND ROBERT. pluri-. Majoritatea covârşitoare a neologismelor incluse în dicţionar sunt împrumuturi (lexicale. engleza). Astfel. infra.şi ante-. fast şi fastuozitate. la origine.4. din symbiose. multi. tradiţie şi tradiţionalism.vs. provin. inşi non-. latină savantă. 13 . cu precădere în ultima perioadă. vezi macro. real vs. misandrie vs. 1992. insensibilitate vs. din principalele limbi de cultură şi civilizaţie europene (franceză. inexactitate vs.şi -logie. la nivelul tuturor limbilor de cultură. iluzoric şi iluzoriu. germană. vertical vs. după modelul analogic antipathie/sympathie.vs. pentru etimologia multiplă în formele ei principale (internă. pre. de multe ori special. spre exemplu. exactitate şi exactitudine. am optat.etc. ilogicitate şi ilogism. impudent şi impudic.nonconformism. frigorific vs. plebeu şi plebeian. edificativ şi edificator. pentru realizarea relaţiei de antonimie. logică vs. -fil şi -man.vs. superficialitate vs. mai ales acolo unde există dubii. liliputan vs.şi pluri-. impudoare şi impudenţă. acţiune şi activitate. mono. începând cu prima jumătate a secolului al XIX-lea. în limba franceză16. sentimentalitate şi sentimentalism. minuţie şi minuţiozitate.vs. dis-. prin înlocuirea particulară a lui égo. externă şi mixtă).

împăduri şi despăduri. după modelul lui apparition. p. supraconştient. extraversion/extroversion şi extraverti/extroverti au fost create prin substituţia prefixului intro. după modelul analogic évolution/évoluer. simpla prezenţă a unuia (împrumut sau creaţie internă) presupune. încâlci şi descâlci. 14 . creat similar după modelul antonimului explosif). subiacent şi subteran etc. după modelul analogic împrumutat intern/interna. încurca şi descurca. În ceea ce priveşte compusele cu maxi. La nivelul limbii române. maculat îşi explică existenţa prin influenţa împrumutului imaculat. înfunda şi desfunda. prin analogie cu antonimul împrumutat infinitate. Elementul de compunere mini-. în vol.corespondentului antonimic gynécologie.(din introversion. finitate este format din finit. plurivoque s-a format după univoque. supraiacent şi suprateran s-au format după modelul antonimelor subconştient. involuer s-a format din involution.(vezi şi implosif.şi mini-. 95 – 118. 17 Vezi Luiza Seche. pentru echilibrarea sistemului etc. o modalitate frecventă de realizare a relaţiei de antonimie este derivarea prin substituţie de prefixe. extinde şi-a configurat forma după modelul antonimic întinde. andropause l-a avut ca model analogic pe antonimul său ménopause. înfrăţi şi desfrăţi. mega. mega-18 şi micro-. închinga şi deschinga. 2006. extumescence s-a format după intumescence. transigeance după intransigeance etc. înfrâna şi desfrâna.cu in. défervescence l-a avut ca model pe effervescence. gratitude este un derivat regresiv din antonimul său ingratitude. Un prefixoid “la modă”: MEGA-. hypersomniaque este un derivat de la hypersomnie după modelul lui insomniaque.şi nano-. mélioratif îşi explică existenţa prin raportare la pejoratif. de cele mai multe ori.cu ex-. în SMFC VI. La fel s-a întâmplat şi în română: externa este derivat de la extern. împături şi despături. 1969. alături de extravertit.şi mini-17. prosémite după antisémite. p. sub influenţa antonimului introvertit. Observaţii asupra lui mini-. respectiv introverti) cu perechea prefixală antonimică extra-/extro-. înhăimura şi deshăimura. încrucişa şi descrucişa. varianta extrovertit s-a creat şi a devenit literară. împrumutarea şi/sau crearea celuilalt. postlude după prelude. p. Editura Universităţii din Bucureşti. superstrat după substrat. foarte numeroase în limba contemporană. disparition este derivat din disparaître. 1972. prin înlocuirea prefixului ex. înfrunzi şi desfrunzi. încătuşa şi descătuşa. hiper. 137 – 141. implosion s-a creat după modelul lui explosion. Creativitate lexicală în româna actuală. 71 – 81. încărca şi descărca. în SMFC V. sudic este format după modelul corespondentului său nordic. După modelul perechilor antonimice moştenite din latină sau create analogic (vezi încălţa şi descălţa. 18 Vezi Adriana Stoichiţoiu-Ichim. prin înlocuirea lui in. Florica Dimitrescu.

f. fr. descuraja şi încuraja. s. foarte numeroase în limba română (vezi constant şi constanţă. déchaîner etc. vb. deshuma şi înhuma. exuberant şi exuberanţă. s. are ca bază derivativă. 19 Vezi.cu des-/dez-. distant şi distanţă.împleti şi despleti. astupa şi destupa. am făcut. în care cel de-al doilea component reprezintă traducerea unui etimon extern (vezi fr. fr. ardenza pot fi propuse. inadvertent. în mod analogic sau după un model extern (vezi fr. învăţa şi dezvăţa. împodobi şi despodobi.n.. îmbrăca şi dezbrăca. Din in.). “ardoare”. din sinonimul său concret[eţe] + -itudine. it. apelând la argumente formale. incarcérer. s. eventual. décharger. şi inexactitate. iar primul a fost obţinut prin substituţia prefixului în. fr. + -(t)ibil.) s-au format perechi antonimice neologice de tipul desărcina şi însărcina. înşeua şi deşeua. tranşant şi tranşanţă. dezlănţui şi înlănţui etc. lat. charger. décourager. s. lat. -ă. înnoda şi deznoda.. convertibil. s. + -ent. ardenţă. anoblir.f. Astfel. împovăra şi despovăra. nu provine din concept. din concret + -itudine. este derivat prin substituţie din ard[ent]. împresura şi despresura. ardence. incorectitudine. s. desnobila şi înnobila.f.). semantice şi structurale. (“capacitate de a avea un excedent”) se explică mai degrabă din exced[ent]. în mod similar. chiffrer. după coruptibil. excedenţă. fr. inhumer. progresiv.f. adj. unele completări şi corectări la etimologiile propuse în dicţionarele consultate.). 15 . pe corectitudine (“lipsă de corectitudine”) şi pe incorect (+ -itudine. împreuna şi despreuna. dar şi prin substituţie. fr. alături de derivarea progresivă de la distona + -anţă (“faptul de a distona. şi derivarea prin substituţie de sufixe: din diston[ant] + -anţă (“stare distonantă. trepidant şi trepidanţă.f. “care poate fi conceput”. despacheta şi împacheta. + -enţă decât din excede. déchiffrer. împotmoli şi despotmoli. după modelul perechilor substantivale terminate în -ant/-anţă. înţeleni şi desţeleni. îngropa şi dezgropa. concepibile). caracterul a ceea ce distonează”). ennoblir. inhumare. poate fi derivat. ci din concepe.n. important şi importanţă. înzăpezi şi deszăpezi. fr.. incarcerare.. numai pentru sensul din marină (“tendinţă a unei nave de a veni cu prora în vânt”). fr. în funcţie de sens. fr. învinovăţi şi dezvinovăţi etc. descarcera şi încarcera. s. perfectibil etc.+ exactitate şi din inexact + -itate.f. vb. s. concretitudine. pregnant şi pregnanţă. fr. fr. empaqueter. descifra şi încifra. fr. encourager. vacant şi vacanţă etc. (cf. pentru distonanţă. dépaqueter. conceptibil. în timp ce fr. am avut în vedere. it. caracter distonant”).. Atunci când am considerat posibil. “caracter incorect”)19. plătibil. enchaîner etc.

Sub această categorie se include un număr foarte mare de împrumuturi neologice preponderent din franceză care au creat.. professionismo. légèreté). fr. lejeritate. scris. vorbitorii au putut şi pot în permanenţă să “formeze” derivate similare. am propus substituirea sufixului -tor (cu o existenţă reală în latină şi perceput ca atare în franceză şi română) cu cel de feminin –toare. preluat după un model extern neologic (vezi perechile oral vs. cf. adv.. modele analogice rezistente şi prolifice (vezi. încasator şi încasatoare. écrit. désordre. adj. În aceeaşi categorie intră şi exemplele de tipul indisciplinat. spectateur.f. fr.f. jucător şi jucătoare. (din seduce + -ător.+ mergător. premergător.etc. inexperimentat. după fr. fără să se 16 . putere. -toare.). ca şi din it. reticent şi reticenţă etc. s. anti-. cf.. în epoca de modernizare latinoromanică şi de reorganizare structurală. (din pre. -toare. adv.) etc. din in. dégoûtant). după fr. spectator). inexplorat. adj. decent şi decenţă. Pe baza acestor modele.+ ordine. adj. s. obţinute prin derivare cu sufixele -tor şi –toare (vezi clevetitor şi clevetitoare. s. -ă. inadvertent. (din lejer + -itate. -toare. derivarea cu prefixele a-. indiscipliné. adj. Am folosit ca antonime pentru termenii neologici inclusiv cuvinte moştenite. În faţa dificultăţii reale de a decide cu exactitate dacă un cuvânt este un împrumut analizabil sau o formaţie românească. Prin etimologie multiplă mixtă am explicat şi cuvintele analizabile care traduc sau calchiază structura morfematică a unor corespondente externe. însă. -te şi opoziţie vs. non. disordine). lat. provine din inadvert[enţă] după modelul analogic al perechilor terminate în -ent/enţă (vezi absolvent şi absolvenţă. in-. (din dez.. ultimul preluând sensul fr.. după fr. fr. corespondentul feminin al lui spectator (din fr. -ă.n. corigent şi corigenţă. după fr. este explicabil din profesionist. it.) sau este un împrumut din engl.+ explorat.. evident şi evidenţă. ultimul fiind un calc semantic după fr. independent şi independenţă. neglijent şi neglijenţă. -ă. la rândul ei analizabilă. prin substituţie de sufix.-ă. séducteur) etc. profesionism. al căror sens este. în acest sens. prin analogie cu numeroasele perechi adjectivale şi substantivale existente în română. după fr. seducător. pouvoir). vezi dezgustător. adj. de-/des-/dez-. am dat întâietate cu precădere soluţiei externe. inexploré etc. repetent şi repetenţă. pentru spectatoare. adj. urmată de completarea “împrumut analizabil”. (din dezgusta + -tor.+ experimentat. dezordine. inexpérimenté. adj. judecător şi judecătoare. marcator şi marcatoare etc. din in. din in. précurseur).. inclusă între paranteze. cf.+ disciplinat.

extra. prefixul negativ nese poate ataşa majorităţii adjectivelor din română. necapacitate. în perioada de modernizare şi 20 Am făcut excepţie la dubletul antonimic ex. capital şi neesenţial. astăzi. fără ca acestea din urmă să mai fie reluate individual în cuprinsul dicţionarului20. în interiorul aceluiaşi articol. 154 – 158. neamic. compusele „de autor” sau cele care reprezintă puncte de referinţă în diverse terminologii. neadmisibil. cu a-. comestibil şi necomestibil. neanalizabile. Din cauza numărului foarte mare de exemple şi a caracterului deschis. pre.). necompatibil. Cu acelaşi argument al cantităţii. cis. obţinută prin mijloace interne şi împrumutată din una sau mai multe limbi reprezintă. am reluat în succesiunea alfabetică. coincidenţă şi neconcordanţă. am extins caracterul de “împrumut analizabil” la (aproape) toate situaţiile în care vorbitorul român nelingvist poate descompune fără nicio dificultate structura unui neologism în elemente componente. 2006. urmărind. p. necultură.).etc. necertitudine. în limbile de provenienţă. dând prioritate împrumuturilor analizabile formate.şi trans-. ca posibilitate sau prin tradiţie.şi hipo-.şi endo-. neatestate (încă) în dicţionarele generale ale limbilor respective.şi pro-.şi in-. nu am inclus derivatele româneşti cu prefixul negativ ne. non-. condiţionat şi necondiţionat etc. prefixe sau elemente de compunere tradiţional antonimice (anti. De asemenea. pre.raporteze la un posibil etimon extern. prin intermediul documentelor străine care circulă pe Internet. de-. neconfortabil. Derivatele neologice cu prefixul ne. 21 Vezi Maria Stanciu-Istrate. ale cărui componente au devenit. în egală măsură. Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri beletristice din secolul al XIX-lea). Editura Academiei Române.etc. nedelicateţe etc. 17 . italiană.în lista alfabetică a cuvintelor-titlu. Pentru că. De asemenea. o soluţie antonimică (vezi bombastic şi neafectat.decât acolo unde reprezintă. neavenit. În multe cazuri. în majoritatea cazurilor. am descoperit creaţii interne similare în franceză. necapabil. teoretic.şi post.)21 reprezentau. Bucureşti. am trecut în paranteză cuvintele formate cu ajutorul lor. concludent şi neconcludent. selectiv. combatant şi necombatant. Acest fapt înseamnă. o realitate de care trebuie să se ţină seama în cercetările etimologice viitoare. posibilitatea originii externe a unor neologisme (considerate în dicţionarele noastre drept formaţii interne). nu am trecut derivatele cu ne. hiper. că etimologia multiplă mixtă este departe de a fi un fenomen restrâns. am dat numai selectiv exemple din categoriile menţionate. ecto. ceremonios şi neprotocolar. spaniolă sau germană. VI. Posibilitatea ca un cuvânt sau o unitate frazeologică să fie.(vezi neaccesibil. datorită fluxului enorm şi simultan de informaţie culturală şi lingvistică.5. indiscutabil. Atunci când am explicat.şi intra-.

inaccessible. indelicateţe etc. În cazul perechilor antonimice. non avenu. am ilustrat sensurile acestora în mod implicit. incompatibil. inimicus. fără a-i mai preciza sensul şi fără a-i repeta etimonul sau etimoanele. la rândul lui. succesiunea sensurilor cuvântului-titlu cu ordinea antonimelor sale. Am adăugat. lat. de orizontul de aşteptare al cititorului. deja citate anterior. vezi Florica Ficşinescu. inadmissible. au pierdut teren în faţa împrumuturilor sinonimice durabile până astăzi (vezi inaccesibil. cu ajutorul contextelor personale sau extrase. cuvânt-intrare. inamic. am recurs la indicarea corespondentului său prin: vezi . elementelor de compunere şi expresiilor străine. în măsura posibilului. care intră. 9 – 12. la rândul lor. respectiv atunci când îi vine rândul în succesiunea alfabetică. în relaţie de antonimie cu doi sau mai mulţi termeni. inaccesibilis. fr. cu accent acordat termenilor polisemantici. În asemenea cazuri am corelat. cărora le-am stabilit corespondentul sau corespondentele antonimice în funcţie de sens sau de sensuri. pentru o corelare cât mai bună între termenii diverselor perechi antonimice. fr.şi ne-. ţinând cont de frecvenţa raportului. incultură. i-am indicat. cu mici excepţii. fr. am ales structurarea materialului lingvistic după ordinea alfabetică a cuvintelor-intrare. De vreme ce antonimele propuse reprezintă opusul semantic al unităţilor derulate în ordine alfabetică. sensul şi. 1967. incapable. Situaţia e mai complicată la cuvintele-titlu polisemantice. în mod succint şi explicit. etimologia. inadmisibil. lat. 22 Despre relaţia dintre prefixele in. VI. atunci când antonimul cuvântului-titlu devine. fr. calcuri de structură morfematică după modele latine şi romanice (vezi fr.reromanizare a vocabularului literar românesc. Atunci când antonimele propuse intră în relaţie de sinonimie. am dat prioritate relaţiilor formale dintre componentele perechilor antonimice stabilite la nivelul unui cuvânt polisemantic. Exclusiv după modelul unui dicţionar explicativ. Pentru fiecare dintre unităţile lingvistice discutate am indicat etimologia. din documentele existente pe Internet. de etimologie şi. implicit.)22.6. incertitudine. incapacitate. la fiecare unitate considerată “cuvânt-titlu”. acele sensuri pentru care am stabilit antonime. din nou. Prefixul negativ in-. incapabil. în SMFC IV. inconfortabil.. Atunci când o unitate lingvistică se regăseşte în două sau mai multe articole de dicţionar. de cele mai multe ori. 18 . De asemenea. p. le-am trecut în ordine alfabetică. incapacité etc. ..) care.

în mod obligatoriu. coord. Gabriela Pană Dindelegan. cititorul va face necesarele corelaţii din punctul de vedere al aspectelor morfologice. vezi Cristian Moroianu.. sinonime între ele şi care sunt condiţiile pentru o asemenea posibilitate.7. spre exemplu. de regulă parţiale. “Limba română – structură şi funcţionare”. eventual influenţate de un model extern (vezi. Am menţinut în acelaşi articol. Substantivele feminine.v. p. pe de altă parte. 2005.. (sub voce. Atunci când un cuvânt-titlu are două sau mai multe antonime. omonimele interne. pe de o parte. 19 . unui adjectiv să-i corespundă un adjectiv etc. considerate convenţional “omonime artificiale”. în toate variatele lor aspecte. paronimie şi omonimie. astfel încât unui substantiv să-i corespundă un substantiv. majuscul. paronime sau/şi omonime 23 Pentru detalii şi argumente în favoarea acestei opţiuni lexicologice. adj.). în măsura posibilului. la rândul lor. şi adjectivul şi substantivul masculin şi feminin. Din punct de vedere lexicologic. s. 25-26 noiembrie 2004. Din punct de vedere morfologic. Editura Universităţii din Bucureşti. şi sinonimele posibile pentru fiecare dintre ele. şi majusculă. situaţia este similară şi în cazul substantivelor feminine obţinute din adjectivele corespunzătoare pe cale internă. iar substantivul derivat cu ajutorul sufixului -re şi adjectivul participial. Evidenţierea corectă şi nuanţată a raporturilor (formale şi semantice) de sinonimie. -ă. am încercat să diferenţiez. antonimie.. adjectivul şi adverbul obţinut din acesta... contribuie la înţelegerea logică a mecanismelor complexe de funcţionare şi evoluţie a limbii: care este relaţia dintre sensurile unui cuvânt polisemantic. Actele celui de-al 4-lea Colocviu al Catedrei de limba română. Astfel. cu atât mai mult cu cât unele dintre acestea reprezintă calcuri lexico-morfologice după corespondente externe. cum unităţile lingvistice aflate în relaţie de antonimie şi de sinonimie pot fi. Atenţia acordată omonimiei interne nu este întâmplătoare. O abordare etimologică a substantivizării adjectivului. s. reluându-le apoi alfabetic prin indicaţia s. în vol. prin tradiţie. am trecut în prim-plan forma de infinitiv. pe de o parte. eventual substantivul neutru obţinut din supin le-am inclus în acelaşi articol. respectiv minusculă.f. 729-739. În privinţa verbului. prin numerotarea lor cu cifre la umărul din dreapta sus. -ă. pe de altă parte)23.f.VI. cum antonimele stabilite pentru sensurile unui cuvânt polisemantic nu sunt. şi minuscul. Am corelat categoriile gramaticale ale termenilor aflaţi în relaţie de antonimie. adj. am considerat că cel puţin substantivele neutre obţinute prin schimbarea categoriei lexico-gramaticale din adjectivele propriu-zise merită să aibă statut de cuvinte diferite inclusiv din perspectivă lexicografică.

inadaptabilitate. vol. incombustibilitate. vezi impracticabilitate. eficiente şi economice.). Editura Academiei Române. comparativ cu formule sau sintagme mai elaborate. bine structurată şi sistematică.şi gineco-. ediţia a II-a (sub conducerea acad. L. improductivitate. -fug şi -pet. Coteanu şi dr. prin acest dicţionar. mono. incomprehensibilitate etc. -chineză şi –stază. inclusiv din acest punct de vedere. în “Limbă şi literatură”. imputrescibilitate. 28 – 32. Pentru exemple şi pentru etimologiile unităţilor lingvistice româneşti am consultat. pe de alta. inadmisibilitate.şi neo-. oglindă corectă a relaţiei dintre utilizatori şi propria limbă la momentul actual. 2005. I – II.şi claustro-. există în mod virtual în mintea vorbitorilor şi se actualizează firesc. paleo. egoşi alter-. p. imprescriptibilitate. 20 . avantajul unei totale transparenţe formale şi semantice şi al unui grad de motivare atât de dorit de către utilizatori. cele mai multe cu caracter internaţional (vezi morfemele andro. 1996. dacă acestea din urmă nu au pătruns deja tot din surse externe. Am încercat să demonstrez. Lucreţia Mareş). Bucureşti.şi pluri-. prin mijloacele interne ale limbii. că antonimia este un fenomen activ şi benefic în limba contemporană: împrumuturile recente îşi caută cu necesitate opusele şi. Dicţionarul explicativ al limbii române. 1997 (care a constituit principala sursă în ceea ce priveşte termenii şi sensurile lor). Paronimia etimologică în limba română. antero. agora. incognoscibilitate. însă. reflectă o dinamică interesantă a relaţiei de antonimie în direcţii aparent opuse: pe de o parte. Consultarea textelor existente pe Internet. homeo. căutarea echilibrului.şi bio-. macro.). angelo. pe baza analogiei. necro.parţiale24. a expresivităţii. Româna rămâne în continuare.şi micro-.şi demono-. Micul dicţionar academic (redactori responsabili: 24 Vezi Cristian Moroianu. De asemenea. Bucureşti. inalienabilitate. Ele au.şi postero. o limbă de tip derivativ. Univers Enciclopedic. improbabilitate. I. Unele dublete antonimice pot părea complicate (mai ales substantivele abstracte în -itate provenite de la adjective în -bil. Noul dicţionar de neologisme. cum informaţiile de ordin etimologic sunt importante pentru diferenţierea cuvintelor polisemantice de omonimele reale etc.etc. -andrie şi -ginie.şi hetero-. incomensurabilitate. VII.şi sinistro-. pe lângă mulţimea dicţionarelor de gen (numai în anul 2002 au apărut cel puţin zece. noi sau ediţii revizuite şi îmbunătăţite) următoarele surse: Florin Marcu. VIII. dextro. limba actuală arată o permisivitate specială compuselor savante antonimice.

Dicţionar etimologic de termeni ştiinţifici (Elemente de compunere greco-latine). Mannheim – Leipzig – Wien – Zürich. Constantin Dominte. 2. Nicolae Andrei. Bârlea. 1970. Redactori responsabili: Al. revăzută şi adăugită (coord. 139 – 300). La composante psycholinguistique de l’organisation antonymique du vocabulaire. p. volumul al II-lea. I – IV. 9. de Mioara Avram şi colab. Bucureşti. Formarea cuvintelor în limba română. aktualisierte Auflage. Editura Fundaţiei România de Mâine. Dizionario della lingua italiana. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. Prefixele. 2001 – 2003. 2005.merriam-webster. Compunerea. Ursu. Petre Gheorghe. Pentru etimoanele străine. Dictionnaires Le Robert. Negaţia în limba română. Dicţionarul ortografic. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Bucureşti. Bucureşti. Editura Ştiinţifică. de Fulvia Ciobanu şi Finuţa Hasan. Bucureşti. entièrement revue et enrichie par Alain Rey. Autorul Bibliografie Actele Colocviului internaţional Tratamentul neologismelor în limba română în mileniul III. Editura Academiei. texte remanié et amplifié sous la direction de Josette Rey-Debove et Alain Rey. 21 . Bucureşti. 2003. Editura Academiei. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. am consultat: Le nouveau Petit Robert. Indice de cuvinte şi forme (p. Bucureşti. Dicţionarul invers. Das Fremdwörterbuch.com). Bucureşti. ortoepic şi morfologic al limbii române. vol. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1992 (reimprimat în 2006). ediţia a II-a. LVIII. Merriam – Webster OnLine (http://www. 271 – 279. Dudenverlag. 1962.. Il Sabatini Coletti. Ioana Vintilă – Rădulescu). Marius Sala şi Ion Dănăilă). 1957. 1 – 2. Univers Enciclopedic. 2008. 209 – 243). Bucureşti.it). 2007. Volumul I. în “Studii şi cercetări lingvistice”. deuxième édition. LVI. anexele 1 – 6 (p. 2007. 1987. 2008. nr. 23 – 24 septembrie 2004. Le Grand Robert de la langue française. N. Editura Univers Enciclopedic. 1978. Graur şi Mioara Avram.A. Paris. ediţia on-line (http://dizionari. în “Studii şi cercetări lingvistice”. Editura Academiei.. Institutul de Lingvistică din Bucureşti. Paris.acad.corriere. 2005. nr.

L. Cristian. Tipuri de calc în limba română. N. Editura Academiei. XLII. Ionescu-Ruxăndoiu. Hristea. 22 . Hristea. 26. în “Limbă şi literatură”. M. Editura Academiei. 9 – 16. 1997. Florica. Forăscu. Iliescu. N. în “Limbă şi literatură”. coord. în vol. XXII. C. XX. III – IV. Antonimia. Actele celui de-al 4-lea Colocviu al Catedrei de limba română. A. 2005. Timişoara. Călăraşu. p. p. Editura Humanitas Educaţional. Bucureşti. autor: Narcisa Forăscu). al VI-lea. Bidu-Vrânceanu. 39 – 53. 10 – 29. Tipuri de neologisme în limba română. 2005. în vol. Forăscu. Theodor. vol. 1985 (cap. p. L. I. vol.. Moroianu. vol. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (SMFC). Limba română contemporană. autor: Marin Bucă). VII. Dimitrescu. Mancaş. Bidu-Vrănceanu. p. 1977. Editura Facla. Gabriela Pană Dindelegan. Ficşinescu. Lexicul.v. p. 1971. Forăscu. sursă de expresivitate. Florica. p. Prefixul negativ in-. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (SMFC). antonime şi antonimie. în “Convorbiri didactice”. Theodor. I – II. Vocabularul. p. Editura Universităţii din Bucureşti. al IV-lea. Redactori responsabili: Al. Theodor. Graur şi Mioara Avram. Antonimele: încercare de definire şi de clasificare. autor Angela Bidu-Vrănceanu). 1997. 479 – 488. vol.. Redactor responsabil: Mioara Avram.. p. 105 – 117. p. 3 – 17. autor: Narcisa Forăscu). Bucureşti. M. p. G. Bucureşti. Contribuţii la studiul etimologic al neologismelor româneşti. 1976 (cap. 729-739. în “Limba română”. A. în Probleme de lingvistică generală. I – II. Paronimia etimologică în limba română. 1972.. Editura Universităţii din Bucureşti. Dicţionar de ştiinţe ale limbii. 25. Editura Didactică şi Pedagogică. “Limba română – structură şi funcţionare”. 2005 (cap. Bucureşti. Antonimia. 10 – 16 (partea I) şi nr. 2004. Cristian. Antonimia.. Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan). Etimologia multiplă internă. 2004. Conceptul de neologism în lingvistica românească. A.... vol. în “Limba română”. nr. I. 26 – 35. 137 – 141. 3 – 14.. Redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald. O abordare etimologică a substantivizării adjectivului. Hristea. Coteanu. Evseev. 1967. 5. p. Theodor. Editura Academiei. Editura Nemira. Bucureşti.. în “Limbă şi literatură”. 144 – 195. Hristea. Pană-Dindelegan. 120 – 143. Theodor. p. vol. Maria. nr. p. 1973. Substantivele feminine. Observaţii asupra lui mini-. 3 – 10 (partea a II-a).. p. Moroianu. Narcisa.. p. Limba română contemporană. Ediţie revizuită şi adăugită. nr. Antonimia. 2001 (s. Bucă. 1997. Hristea. Bucureşti. 23 – 35. 25-26 noiembrie 2004. Probleme de semasiologie.Bidu-Vrănceanu. 1.

Sârbu. Şerban. 95 – 118. vol. Bucureşti. I. Études de linguistique roumaine. Editura Academiei Române. p. p. 406 – 428. Sextil. 364 – 415. I (2002) şi vol. Bucureşti. Limba română. Maria.v. 154 – 158. Individualitatea limbii române între limbile romanice. antonimice. Zafiu. Adriana. 23 . 2006. Sala. p. p. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. Editura Academiei. 53 – 117. Timişoara. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.). Vocabularul limbii române actuale: dinamică. vol. Antonimia lexicală în limba română. Sextil. Editura Universităţii din Bucureşti. 75 – 84. Editura Universităţii din Bucureşti. Puşcariu. Stoichiţoiu-Ichim. Antonimele în sistemul lexical (cu exemple din limba latină). Marius (coord. Elementul de compunere mini-. Un prefixoid “la modă”: MEGA-. 205 – 221. al V-lea. II. influenţe. 2001. Seche. p. Adriana. Redactori responsabili: Al. Bucureşti. Sistemele limbii (redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald). 71 – 81. Richard. Timişoara. p. 1937. Lucia. Puşcariu. cap. p. Bucureşti. V. Imprimeria Naţională. în vol. Creativitate lexicală în româna actuală. Alexandru. Editura Facla. I. Bucureşti. 1977. Editura pentru literatură şi artă “Regele Carol II”. în vol. şi Evseev. Graur şi Mioara Avram. Stoichiţoiu-Ichim. 2006. Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri beletristice din secolul al XIX-lea).). Bucureşti. Bucureşti. Wald. Privire generală. traduites du roumain à l’occasion du soixantième anniversaire de l’auteur. Gabriela (coord. Influenţe culturale. 1940. Pană-Dindelegan. Luiza. 1970. creativitate. Rodica.Niculescu. Cluj – Bucureşti. Au sujet des néologismes. Stanciu-Istrate. Editura Facla. VII. 1969. prefixe. Editura Universităţii din Bucureşti. cap. 2001 (s. Diversitate stilistică în româna actuală. Editura Academiei. Vocabularul românesc contemporan – schiţă de sistem. 7 – 36. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (SMFC). 1978. al II-lea (2003). p. Contribuţii socioculturale. Univers Enciclopedic. autor Aurora Peţan). Editura All Internaţional. 2001.. autor Laura Vasiliu şi antonimie.. 1978. Enciclopedia limbii române.