CRISTIAN MOROIANU Antonimia în limba română. Antonimia neologică I. Definiţie. Trăsături generale.

Antonimia este relaţia semantică stabilită între termeni corelativi ale căror sensuri – evaluate pe aceeaşi scală binară şi simetrică - sunt opuse (vezi gr. ant/i/ “contra” şi onyma “nume”). Plasate în acelaşi câmp semantic, având, aşadar, un număr oarecare de trăsături de sens comune, componentele unei perechi (sau unei clase paradigmatice) formate din antonime se opun prin câte un aşa-numit sem incompatibil, condiţie minimală şi obligatorie a opoziţiei antonimice1. Trăsăturile caracteristice ale acestei clase semantice sunt constanţa (antonimele “se cheamă” unul pe celălalt în mintea vorbitorilor, formând perechi fixe, considerabile puncte de referinţă) şi simetria la nivelul sistemului limbii. Antonimia acoperă atât unităţile lingvistice care denumesc noţiuni percepute în mod obiectiv ca fiind contrare, cât şi pe acelea puse de vorbitori în opoziţie subiectivă şi contextuală, ceea ce înseamnă că, în interiorul unui sistem riguros constituit, există o relativă - şi surprinzătoare - libertate a realizării acestei relaţii semantice2. Se consideră, în genere, că sunt mai predispuse a contacta relaţii de antonimie cuvintele care exprimă calităţi şi însuşiri, diverse aprecieri, raporturi calitative şi cantitative şi alte categorii estetice, morale, filozofice etc. În mod firesc, nu pot avea antonime substantivele care denumesc obiecte concrete şi, prin definiţie, numele proprii (antroponime, toponime, hidronime etc.).

1

Vezi Ion Coteanu, Narcisa Forăscu, Angela Bidu-Vrănceanu, Limba română contemporană. Vocabularul. Ediţie revizuită şi adăugită, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1985 (cap. Antonimia, p. 105 – 117, autor Narcisa Forăscu), Angela Bidu-Vrânceanu, Narcisa Forăscu, Limba română contemporană. Lexicul, Bucureşti, Editura Humanitas Educaţional, 2005 (cap. Antonimia, p. 120 – 143, autor: Narcisa Forăscu). Pentru definiţie şi clasificare generală, vezi şi Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană-Dindelegan, Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Bucureşti, Editura Nemira, 2001 (s.v. antonime şi antonimie, autor Angela Bidu-Vrănceanu), Enciclopedia limbii române (coord. Marius Sala), Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2001 (s.v. antonimice, prefixe, autor Laura Vasiliu şi antonimie, autor Aurora Peţan). 2 Despre percepţia relaţiei de antonimie de către vorbitori, vezi Petre Gheorghe Bârlea, La composante psycholinguistique de l’organisation antonymique du vocabulaire, în “Studii şi cercetări lingvistice”, LVIII, nr. 2, 2007, p. 271 – 279.

1

Dacă la nivelul sistemului limbii antonimia priveşte opoziţiile ireconciliabile ale unei întregi clase paradigmatice, la nivelul vorbirii ea se realizează în mod obligatoriu binar, între doi termeni selectaţi într-un context concret şi variabil. Se poate discuta, pe de o parte, despre o antonimie perfectă, consacrată, stabilă şi sistematică, liberă de context, realizată simetric între doi termeni (sau două clase de termeni) care se află la acelaşi nivel de limbă (din punct de vedere cronologic, geografic şi stilistico-funcţional) şi care se opun printr-un sem incompatibil contrar. Pe de altă parte, însă, la nivelul vorbirii, antonimia se dovedeşte a fi o relaţie subiectivă, imperfectă, contextuală, instabilă, mult mai complexă şi mai diversificată, determinată de factori lingvistici şi socio-culturali3. II. Tipuri de antonime. Antonimele au fost clasificate în diverse moduri, în funcţie de variatele criterii avute la dispoziţie. Astfel, după tipul de opoziţii stabilite, ele pot fi polare/complementare (masculin – feminin, mort – viu), scalare/graduale (cald răcoare - frig, început - mijloc - sfârşit), contrare (nord – sud, seral – matinal, orizontal - vertical), reciproce (a cumpăra - a vinde, a da – a lua) etc. Relaţiile logice care caracterizează antonimia ar fi, în consecinţă: a) de contradicţie (când cei doi termeni ai opoziţiei se exclud reciproc: tertium non datur), b) de contrarietate (când un membru al opoziţiei implică negaţia celuilalt, dar nu şi invers: et tertium datur) şi c) de reciprocitate (când un membru al opoziţiei îl implică pe celălalt şi invers). Din punctul de vedere al axelor semantice pe care sunt plasaţi termenii antonimici, aceştia presupun opoziţii calitative, cantitative, apreciative, spaţiale, temporale etc. După relaţia cu contextul, antonimele sunt libere sau limitate contextual. Aflate, de regulă, în relaţie graduală, ele sunt simetrice sau asimetrice, raportabile sau nu la un al treilea termen, intermediar, aflat la egală distanţă. Din punctul de vedere al construcţiei, se individualizează antonime primare sau heterolexe, alcătuite din termeni cu radicali diferiţi (absolut – relativ, activ – pasiv, cauză – efect etc.) şi antonime analizabile sau homolexe, alcătuite din termeni derivaţi sau compuşi de la aceeaşi bază cu ajutorul afixelor sau afixoidelor opuse ca sens
3

Pentru criterii de definire şi tipologia antonimelor, vezi Marin Bucă şi Ivan Evseev, Probleme de semasiologie, Timişoara, Editura Facla, 1976, p. 144 – 195 (cap. Antonimia, de Marin Bucă), Richard Sârbu, Antonimia lexicală în limba română, Timişoara, Editura Facla, 1977, Vasile Şerban şi Ivan Evseev, Vocabularul românesc contemporan - schiţă de sistem, Timişoara, Editura Facla, 1978, p. 205 – 216, Maria Iliescu, Antonimele: încercare de definire şi de clasificare, în Probleme de lingvistică generală, vol. VII. Redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald, Bucureşti, Editura Academiei, 1977, p. 39 – 53.

2

cu respectarea condiţiei sinstratice şi sincronice.(antemeridian – postmeridian. De asemenea. adj. vechi sau noi). 2004. antonimele sunt denotative sau conotative (figurate). în “Limbă şi literatură”. ca şi din expresii de origine latină savantă. vb. vb. cap. cu circulaţie internaţională. cit. loc. antonimele heterolexe au origini diferite. op. 9 – 16. duşmănia etc. grozav.). antonimia frazeologică (alcătuită din unităţi frazeologice vechi sau noi. lipsite sau. a lua de gât /pe cineva/. Din punct de vedere etimologic. componente ale derivatelor antonimice reprezentând mai mult de jumătate din numărul total al prefixelor româneşti). respectiv sufixoide care formează. Antonimia. încărcate de expresivitate (vezi expresia: La plăcinte înainte. uneori. bibliofil – bibliofob.. e bun rău. sursă de expresivitate. şi de antonimia prefixală (prefixele. b) între sensurile incompatibile ale unor cuvinte sau unităţi frazeologice diferite (polisemantice) şi c) între două cuvinte sau expresii (monosemantice). Din considerente strict didactice şi metodologice. cuvintele neologice. a închiria. care înseamnă “a da ceva cu împrumut” şi “a primi ceva cu împrumut”. poetice sau intrate în uzul comun (zile negre. sunt puse. compuse antonimice preponderent savante). care înseamnă “a plăti chirie” şi “a cere chirie”. din jargon etc. în egală măsură. unei gândiri obiective).. care poate semnifica afecţiunea sau. I – II. Din punct de vedere stilistic.. 138 – 142. în sensul cel mai larg cu putinţă. 3 . relaţia de antonimie se poate stabili: a) între două sensuri incompatibile ale aceleiaşi unităţi lingvistice (vezi a împrumuta. vol. regionalismele care circulă în aceeaşi zonă dialectală. care înseamnă “groaznic” şi “admirabil”. idem. dimpotrivă. deci se reduc la un etimon primar unic. Pot participa la relaţii de antonimie.. mai ales cele neologice.)4. p. vb.). antonimia afixoidală (realizată între prefixoide. se disting antonime logice/obiective (corespunzătoare realităţii extralingvistice) şi antonime subiective (care nu corespund. cele care fac parte din argou. p.. cuvinte care aparţin unor niveluri diferite ale limbii sau care aparţin unor epoci diferite. prin definiţie 4 Vezi Narcisa Forăscu. în relaţie de antonimie. cuvintele din fondul vechi al limbii. dimpotrivă. Efecte stilistice ale antonimiei. de cele mai multe ori. omogen – eterogen etc. începutul sfârşitului etc. în timp ce antonimele homolexe au aceeaşi bază lexicală. la război înapoi). Narcisa Forăscu. la rândul lor. Pe lângă antonimia lexicală (reprezentată de cuvinte opuse ca sens. cuvintele aparţinând diverselor terminologii. în Angela Bidu-Vrânceanu. se poate vorbi. Prin raportare la criteriile logice.

-ă. s. Neologismele în limba română: definiţie. Pentru tipologia calcului. Din punct de vedere etimologic. La substantivele animate. aşa cum se va vedea în dicţionarul de faţă. p. – titular.m.f. III. pupilă. rezervă. cu substantive de ambele genuri (inteligenţă.). 23 – 35.f. adjectiv şi locuţiune adjectivală. – stupid. vol. neologice). substantivale şi verbale). un substantiv. fie masculin. p. – pupil. s.m. tutore. În mod excepţional. cuvinte şi unităţi frazeologice.. cele mai multe dintre adjective sunt şi adverbe. stabilită între cuvinte şi locuţiuni. De asemenea. respectiv situaţii când unui adjectiv concret îi corespunde un substantiv feminin abstract (inteligent. Conceptul de neologism în lingvistica românească. În sens mai larg. s. simultan. 6 Un tip special de etimologie multiplă mixtă este calcul lingvistic. vezi Theodor Hristea. fie feminin. – nulitate. poate intra în relaţie de antonimie. adj. IV. există şi situaţii când nu este obligatorie identitatea categoriei lexico-gramaticale. creaţii exclusiv interne ale limbii respective sau dacă au origine mixtă6 (internă şi externă). Trăsături morfologice. 2004.1. antonimia mixtă (lexico-frazeologică. Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan). s. sunt considerate neologice toate unităţile lingvistice (morfeme lexico-gramaticale şi lexicale. Editura Universităţii din Bucureşti. este necesară identitatea categoriei lexico-gramaticale a termenilor care formează perechi antonimice (adjectivale. în majoritatea cazurilor. şi stupidă. De regulă. un număr destul de mare de verbe la supin se transformă în substantive neutre abstracte etc.m.. în variatele sale aspecte. Tipuri de calc în limba română. în acelaşi timp. tipuri.neologice) şi. numeroase adjective sunt. s. de regulă în interiorul aceleiaşi clase morfologice). neologismele reprezintă cuvinte nou apărute într-o limbă. s. Criteriile esenţiale pentru stabilirea calităţii de neologism a unei unităţi lingvistice sunt: a) criteriul cronologic (pătrunderea sau formarea unui termen în epoca modernă) şi b) criteriul cultural (care presupune cel puţin trei aspecte: provenienţa din 5 Vezi Theodor Hristea. relaţiile de antonimie existente între termenii primari. s. probleme particulare5 IV.f. Din punct de vedere morfologic.f. şi substantive masculine şi feminine. 1997. indiferent dacă ele sunt împrumuturi. la care adăugăm sensurile calchiate după modele. XLII. 10 – 29. şi titulară. Trecerea de la o parte de vorbire la alta amintită mai sus continuă.). la rândul lor.). s. 4 . verb şi locuţiune verbală etc. în sfârşit.f. adverbiale.m.f. în “Limbă şi literatură”.. s. s. în vol. în sens larg se poate admite antonimie între cuvinte şi locuţiuni corespondente (substantiv şi locuţiune substantivală. III – IV.

prin mijloace interne] 10. IV.. p. 3 – 10 (partea a II-a). Neologismele sunt clasificabile în mai multe feluri. 8 Vezi Theodor Hristea. Graur.limbi de cultură şi civilizaţie. VII. în “Convorbiri didactice”. După tipul de etimologie. c) neologisme afixale: prefixale şi sufixale. crearea după modele culte şi apartenenţa la un anumit nivel de cultură)7. 1940. Imprimeria Naţională. 7 Vezi discuţii asupra neologismului la Sextil Puşcariu. d) neologisme afixoidale: prefixoidale şi sufixoidale. Influenţe culturale. cap. nr. neologismele pot fi considerate: a) externe (împrumuturi dintr-o unică sursă sau din surse multiple). 1997. 10 – 16 (partea I) şi nr. 1973. prin împrumut şi. cap. fie după două sau chiar mai multe modele externe. Privire generală. Études de linguistique roumaine. în funcţie de diverse criterii8. 26. b) formaţii exclusiv interne (derivate sau compuse alcătuite din cel puţin un component neologic. semantice). nr. După tipul de unitate lingvistică în care se încadrează. b) neologisme (exclusiv) semantice. implicit. c) creaţii mixte [cuvinte analizabile cu etimologie multiplă mixtă: a) calcuri lingvistice9 şi b) termeni explicabili. b) care aparţin limbii literare standard. 10 Primul care a teoretizat şi demonstrat în lingvistica românească etimologia multiplă mixtă. XXII. Bucureşti. p. pe de altă parte.2. 1937. derivatele pot avea o singură bază derivativă sau etimologie multiplă internă). e) neologisme frazeologice. pe de o parte. în “Limba română”. Limba română. alături de cea externă şi de cea internă. 1997. 3 – 8. 1. idem. se poate vorbi de neologisme: a) intrate în limba populară. p. După situaţia lor la momentul actual. 479 – 488. 25. Au sujet des néologismes. Editura pentru literatură şi artă “Regele Carol II”. p. 1971. p. Contribuţii la studiul etimologic al neologismelor româneşti. Etimologia multiplă internă. c) caracteristice unor domenii ştiinţifice specializate. 9 Calcurile lingvistice sunt realizate fie după un singur model extern. 406 – 428. nr. d) care aparţin diverselor jargoane etc. Cluj – Bucureşti. există: a) neologisme lexicale (formale şi. p. 5. la rândul lor. traduites du roumain à l’occasion du soixantième anniversaire de l’auteur. Despre provenienţa din cel puţin două etimoane interne. 5 . completând cercetările anterioare ale lui Al. 364 – 415. ibid. vezi idem. este Theodor Hristea. XX. I. Tipuri de neologisme în limba română.

influenţe. manifestată preponderent oral. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Adriana Stoichiţoiu-Ichim. Bucureşti. Rodica Zafiu. pe de altă parte. p. masiv şi constant. vezi Aspecte ale dinamicii limbii române actuale (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan). Diversitate stilistică în româna actuală. aparţinând. c) sunt ortografiate etimologic (total sau cu minime şi inerente diferenţe formale) şi sunt pronunţate la noi aşa cum se scriu în limba de origine. Bucureşti. de marii noştri oameni de cultură moldoveni şi munteni (cei mai reprezentativi fiind cronicarii. grafică şi morfologică a limbii române. vol. fără restricţii sau limitări normative. Caracterul particular al neologismului românesc constă în faptul că. 6 . 11 – 27. 1 – 2. LVI. 2005. 55 – 98. considerat ca fiind epoca realizării limbii literare moderne şi a transformării ei într-un instrument important de asumare şi de răspândire a culturii12. Accentul pus pe modernizarea latino-romanică – mai ales pe împrumuturile lexico-frazeologice directe – 11 Despre dinamica formală şi semantică a neologismelor din etapa actuală de evoluţie a limbii. în consecinţă. de sorginte bizantinoslavă. româna a cunoscut o evoluţie scindată pe niveluri: pe de o parte. adică prin combinarea modalităţii de pronunţare cu cea de scriere (contaminarea grafiei etimologice cu pronunţarea etimologică). idem. cu o deosebită capacitate structurală de a prelua şi adapta împrumuturile necesare. a fost promovat principial şi manifest în Transilvania (de la Inochentie Micu Klein la Şcoala Ardeleană) şi a ajuns la o relativă normalitate în secolul al XIX-lea. d) sunt adaptate într-o manieră hibridă. 23 – 24 septembrie 2004. pronunţate în română ca în limba de origine. Contribuţii socioculturale. I (2002) şi vol. b) sunt scrise şi. mai mult sau mai puţin latent.3. Dosoftei. Reluarea contactului cultural firesc. limba populară. dintre care amintim pe cele mai importante: a) sunt ortografiate în română după cum se pronunţă în limba de origine. II. destul de târziu: procesul de modernizare a fost început. Editura Universităţii din Bucureşti.. Editura Universităţii din Bucureşti. Dimitrie Cantemir şi Constantin Cantacuzino).După modalităţile de preluare şi de adaptare la structura fonetică. Editura All Internaţional. Actele Colocviului internaţional Tratamentul neologismelor în limba română în mileniul III. 2001. Bucureşti. 116 – 137. Vocabularul limbii române actuale: dinamică. al II-lea (2003). IV. limba cultă. iniţial. Individualitatea limbii române între limbile romanice. creativitate. neologismele lexicale cunosc mai multe situaţii posibile 11. Creativitate lexicală în româna actuală. spre deosebire de continuitatea culturală a limbilor occidentale surori. 2006 etc. 1978. progresiv. 12 Vezi Alexandru Niculescu. 2001. Editura Universităţii din Bucureşti. unei minorităţi izolate cultural de marea masă a vorbitorilor. nr. cu latinitatea şi cu romanitatea occidentală s-a realizat. în “Studii şi cercetări lingvistice”.

au o structură formală. Uneori. c) apartenenţa la fondul lingvistic internaţional şi d) persistenţa lor până în limba contemporană. b) calitatea de termeni de cultură şi de civilizaţie. ci instala şi învesti. constructor şi destructor. Este important de remarcat faptul că împrumuturile antonimice neologice. echivalentă.. lui dejuca nu îi corespunde juca (nici măcar cu sensurile sale neologice. eventual. constructiv şi distructiv. Particularităţi formale şi semantice ale antonimelor neologice V. sciziune şi uniune. generos şi parcimonios. accept şi refuz. 28 – 29. 13 Vezi Theodor Hristea. în limba/limbile de origine şi la nivelul limbii române. în ciuda aspectului fonetic uneori învechit. acuză şi scuză. pantă şi rampă. construcţia principial antonimică din limba de origine nu se regăseşte ca atare în română. secesionism şi unionism.. declin şi progres. debitor şi creditor. lui deplasa nu îi corespunde. lui defervescenţă nu îi corespunde efervescenţă. după fr. dezolant şi entuziasmant. lui pecabil nu îi corespunde impecabil. calma. afirmativ şi negativ. debleu şi rambleu. însă. amatorism şi profesionism. antecesor şi succesor. cel puţin la nivelul percepţiei curente. prin intermediul limbilor neogreacă şi rusă). neologisme. ci temporal. jouer). degres şi progres. patronat şi sindicat. angelic şi demonic. analitic şi sintetic. antecedent şi succedent. rezultat al atracţiei realizate succesiv între componentele relaţiei: abstractizant şi concretizant. deficient şi eficient. p. autocratic şi democratic. agravant şi atenuant. ci sensibil. arhaic şi neologic. lui destitui nu îi corespunde institui. deprimant şi entuziasmant. agasant şi amuzant. alocentrism şi egocentrism. lui deconcerta nu îi (mai) corespunde concerta. deficit şi profit. lui impertinent nu îi corespunde pertinent. actor şi spectator. activism şi pasivism. V. ci decent. selenar şi solar etc. încă. fundamental binare. Aşadar. denigrator şi elogiator. 7 . ci. decrement şi increment. plasa. Conceptul de neologism. în lingvistica românească. argumentele prin care.. antipatiza şi simpatiza. aparenţă şi esenţă. lui impasibil nu îi corespunde pasibil.1.este cu atât mai interesant cu cât majoritatea acestora sunt considerabile. anorectic şi bulimic. lui acronic nu îi corespunde cronic. sunt socotite neologice unităţi lingvistice pătrunse acum mai bine de 200 de ani sunt următoarele13: a) originea latino-romanică (directă sau indirectă. defensiv şi ofensiv. diferenţa explicânduse prin evoluţia semantică a termenilor aflaţi iniţial sau virtual în opoziţie: spre exemplu.

2. alopat/ie/ şi homeopat/ie/. În interiorul unei perechi antonimice homolexe. atrage şi distrage. a demarca un mesaj). eventual prostdispune) etc. a marca/demarca o zonă de influenţă etc. se poate propune studenţilor. aceleiaşi familii etimologice (vezi aprecia şi dispreţui.14 Sunt şi situaţii când două cuvinte (polisemantice) se află în relaţie de antonimie pentru unul sau mai multe sensuri şi în relaţie de sinonimie (e adevărat.). alocron/ie/ şi sincron/ie/.). subaprecia şi supraaprecia. a demarca este antonim cu a marca în limbajul sportiv (a marca adversarul vs. vezi Lucia Wald. Sistemele limbii (redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald). total (vezi acauzal şi cauzal. “opoziţia” semantică este atenuată. antifascist şi profascist. supraponderal şi subponderal etc. atomic şi antiatomic. în vorbire. acultural şi cultural.) sau parţial (vezi adipsie şi polidipsie.). autocratic şi democratic. anafrodizie şi afrodizie.ci virtuos etc. ambiguiza şi dezambiguiza. abiotic şi biotic. anurie şi poliurie. anticlinal şi sinclinal. alohton şi autohton. contraproductiv şi productiv etc. aparţin. asimila şi disimila etc. antiamerican şi proamerican. introvertit şi extravertit). de perechi antonimice care. Antonimele în sistemul lexical (cu exemple din limba latină). Paralelismul formal dominant este dublat. Antonimia se poate 14 Despre relaţia dintre aspectele sincronic şi diacronic ale antonimiei. 1970. a se demarca de adversar). Bucureşti. respectiv compus (vezi abil şi inabil. în timp ce în contexte de tipul: aşi marca/demarca teritoriul. defectuos şi perfect. antivirus şi virus etc. d) între doi termeni compuşi cu afixoide antonimice (vezi agorafob/ie/ şi claustrofob/ie/. parţială şi contextuală) pentru alt sens: spre exemplu.). atac şi contraatac. 75 – 84. Plecând de la aceste exemple şi de la altele similare. totuşi. adinamic şi dinamic. cel puţin la nivelul limbii române. ariergardă şi avangardă. dubios şi indubitabil etc. alocentrism şi egocentrism. în vol. în limbajul informatic (a marca un mesaj vs.). e) între un termen compus şi unul “derivat” (vezi binedispune şi indispune. anaerob şi aerob. a marca/demarca graniţele. p. c) între doi termeni neanalizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi confirma şi infirma. relaţia de opoziţie se poate stabili: a) între un termen radical şi unul prefixat. ambala şi dezambala. Editura Academiei. în multe cazuri. antibioză şi simbioză. centrifug şi centripet etc. accesibil şi inaccesibil. urmărirea traseului formal şi semantic de la rădăcina comună până în perioada actuală. 8 . V. Caracterul analizabil al antonimelor neologice este. afebril şi febril. agrea şi dezagrea. spre exemplu. b) între doi termeni analizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi antebelic şi postbelic. până la a deveni insesizabilă. fără să fie construite similar.

adj. sensurile foarte diferite ale cuvântului-titlu au ca rezultat antonime între care este dificil să se stabilească relaţii semantice: abandona. s. homeo. -ă. după antonimia realizată între prefixoidele calori. claustro. pentru a rezulta termenul antonim (compus savant) allochtone (vezi LE PETIT ROBERT. contesta şi susţine. -ă etc. -ă. -ă i se opune. compus savant analizabil. corespunzător şi impropriu. adj. -ă.are ca antonime pe agora. homocron. pe ego.). eventual compus (vezi ceremonios şi neprotocolar. calorifug. lui gerontofilie i se opun. crucial şi nesemnificativ. Păstrând proporţiile. corect şi inexact. gerontofobie şi pedofilie etc. are ca antonime pe analitic. prin raportare la primul morfem din structura termenilor aflaţi în opoziţie (vezi acrofobie – batofobie.(din sincronic).(din egocentric. în egală măsură. de asemenea.(din omogen. -ă şi pe natural. lui calorifer. frigorifer. agorafobie şi claustrofilie. ea se explică. -ă şi rafinat.). adj. -ă. Uneori. homeopatie etc. francofil – francofob). pe de o parte. alocronic etc. are ca antonime verbele adopta.şi auto. Astfel.) sau prin raprtare la ultimul morfem (vezi anglofil – anglofob. 15 În ceea ce priveşte relaţia antonimică dintre alo. alopatie.(din fr. relua şi rezista. egocentrism) şi pe sin. -ă şi pe fragil. are ca antonime pe lichid. -ă. prin substituirea lui auto. are ca antonime adjectivele net. în funcţie de componenta morfematică avută în vedere. solid. corpolent şi filiform. lui claustrofobie i se opun.(agorafobie) şi pe ceno. cacofonie – eufonie etc. îi corespund două cuvinte cu sens opus. în cazul compuselor din două afixoide. alogen. un singur element de compunere stabileşte relaţii de antonimie cu două şi chiar cu mai multe elemente de compunere. În unele situaţii.(vezi exemplul particular alohton/autohton). -ă şi pe laudativ. Există şi cazuri particulare când unui cuvânt-titlu. brut. diferit” (din alocentrism. după antonimia dintre sufixoidele -fer şi -fug şi. 2008. vb. sintetic. cel puţin două relaţii sunt posibile şi pentru perechile antonimice heterolexe: a) între un termen radical şi unul prefixat.) are ca antonime prefixoidale pe omo-. Spre exemplu alo-15 “altul. 9 .v. demoraliza şi încuraja etc.) şi b) între doi termeni diferiţi ca origine şi derivaţi cu prefixe opuse ca sens (contraindica şi prescrie). coincidenţă şi neconcordanţă. -ă. homo-.stabili.şi frigori-. curabil şi irecuperabil. -ă. în franceză (de unde am împrumutat cele două cuvinte). autochtone) cu allo-. critic. confirma şi dezminţi. -ă. pe de altă parte. agorafobie – claustrofobie.(cenofobie). are ca antonime pe latent. -ă. adj.

repercusiune. din limbajul standard şi din diversele domenii ştiinţifice. flagrant. infecta. b) provenienţa din limbile de cultură şi civilizaţie europene în epoca modernă. a unui morfem derivativ neologic sau a unui element de compunere savantă. bonitate. creaţii interne sau mixte. şi anume apartenenţa la acelaşi nivel de limbă. Argumentele avute în vedere pentru stabilirea statutului de neologisme al inventarului de termeni sunt următoarele: a) apartenenţa lor la nivelul cult al limbii. cuvintele. persona [in]grata. eminent. scolastic. cauzal. îi tentează pe vorbitori să le includă în combinaţii riscante de tipul etimologiei populare. cel puţin una dintre cerinţele de realizare a antonimiei. În consecinţă. inextricabil. confuziei paronimice etc. Onufrie Vinţeler de la Cluj. de la ediţii şcolare şi până la opere importante şi cvasiexhaustive (pentru ultimul caz citez Dicţionarul de antonime al prof. dr. fragrant. adică am dat exemple de antonime pentru fiecare dintre sensurile cuvintelor-titlu. univ. în structura cuvintelor analizabile. am insistat mai ales asupra acelor neologisme care pun probleme din punctul de vedere al înţelegerii sensului şi care.1. Am conceput această relaţie semantică într-un sens larg. prin excelenţă neologic. în dicţionar apar în relaţie de antonimie aproape toate tipurile de neologisme: afixale. inocuu. ignominie. afixoidale. (vezi anodin. VI. apărut la Editura Dacia. semantice şi frazeologice. periţie. 10 . afixoidele şi unităţile frazeologice considerate în relaţie de antonimie au caracter neologic şi provin. la care se adaugă limbile greacă şi latină savantă. cazual. semantic sau frazeologic neologic (în cazul diverselor tipuri de calc lingvistic). fata morgana. iminent. Prin urmare. din motive inclusiv formale. Caracterul neologic al tuturor termenilor incluşi în dicţionar respectă. d) existenţa unui model morfematic. În selectarea exemplelor. am optat. atunci când acestea sunt polisemantice. salutar.2. în egală măsură. luxurios.VI. Pentru că există numeroase dicţionare de antonime. infesta. Modul de alcătuire a dicţionarului. luxurie. în două volume). alături de criteriul cronologic. VI. lexicale. afixele. inoportun. pentru un corpus circumscris care să atragă atenţia tuturor celor interesaţi de aspectul actual al vocabularului românesc. c) prezenţa. în elaborarea lucrării. 2002.

). 11 .). la origine. cărora le-am dat. fapt care nu permite adăugarea mărcilor comparaţiei în limba română. iactant. impunisabil. meliorativ şi peiorativ. solidar. respectiv naşterea soarelui”. minim şi maxim. De asemenea. din construcţiile latineşti occidens sol şi oriens sol “moartea. asupra altor posibilităţi de realizare a relaţiei de antonimie. inferior şi superior. impudent. pe de o parte. pentru a suscita curiozitatea cititorilor (vezi acribie. deferent şi indiferent. bavard. minim şi maxim sunt reflexe româneşti ale comparativului. prin varietatea relaţiei de sinonimie la nivel afixal. occident şi orient. cacofonie şi eufonie. acredita şi discredita. optimism şi pesimism. Existenţa unui dublet antonimic confirmat de tradiţie şi de etimologie nu împiedică în niciun fel crearea unor multiple relaţii de opoziţie semantică. junior şi senior. babelic. -re şi adjectivul participial. divergenţă şi convergenţă. asupra fixării unor dublete antonimice “tradiţionale”. ineluctabil. frust. lilial. pernicios. majuscul şi minuscul. substantivul abstract derivat din infinitiv cu ajutorul suf. specios. indeniabil. Accentul asupra situaţiilor de mai sus se explică. disuasiune şi persuasiune. diurn şi nocturn. optimism şi pesimism etc. venial etc.. antipatie şi simpatie. truculenţă. calorific şi frigorific. matinal şi seral. minor şi major. livreşti. indenegabil. antum şi postum. iactanţă. infim şi suprem. explicit şi implicit. celeritate. în paranteză. prin exemple. concordanţă şi discordanţă. antonime. truculent. torţionar. meliorativ şi peiorativ. iuventute şi senectute.solicitudine. am atras atenţia. cu ajutorul relaţiei de antonimie. petulant. respectiv ale superlativului latinesc. benign şi malign. confient şi difident. indigent. limpid şi turbid.3. în egală măsură. idoneitate. inclusiv din acest aspect. junior şi senior. să evidenţiez. Am dorit. juvenilia şi senilia. plecând de la acestea. concordie şi discordie. epilog şi prolog. afixoidal şi lexical. periţie. infra şi supra. posibile. confluent şi difluent.). malonest. idoneu. la trezirea interesului cititorilor pentru etimologie. major şi minor. dar şi. blafard. concav şi convex. eventual substantivul neutru obţinut din supin. recto şi verso etc. unii termeni rari. dificil şi facil. benefic şi malefic. turpid. temerar. prin dorinţa de a contribui la evitarea devierilor formale şi semantice şi. flux şi reflux. în primul rând. La verbe am trecut. eventual cu origine comună (vezi absent şi prezent. pe de altă parte. VI. la rândul lor. impavid. la fel. occident şi orient provin. vetust etc. în sensul larg al termenului: spre exemplu. maxim şi minim. solitar. inavuabil. confirma şi infirma. pusilanimitate. inchietudine. imund. Se poate observa.

ofensiv vs. amoral şi imoral. modernist şi tradiţionalist. alături de redundanţă vs. majoritate şi minoritate. simpatie şi antipatie. de la aceeaşi bază. cerebralism şi insensibilitate. juvenilia şi senilia. inconformism şi 12 . alături de serafism vs. sincronizare şi desincronizare. demonic şi satanic. cerebral şi insensibil. sufixal şi prefixal. în acest context este de remarcat. juvenilitate şi senilitate. un termen neologic are două sau mai multe antonime derivate. amoralism şi imoralism. pacifist şi pacific.caracterul sistematic al creării perechilor antonimice şi rolul acestei relaţii semantice în organizarea vocabularului. ofensivă vs. alături de rezistenţă vs. modernitate şi tradiţie. moralitate vs. sincronizat şi desincronizat. sensibil şi insensibil. friabil. insuficienţă. numeroase dintre componentele relaţiei aparţinând aceleiaşi familii lexicale concepute în sens larg: moral vs. comprimabil vs. sincronic şi diacronic. concizie. tempestiv şi intempestiv etc. major şi minor. primitivitate şi primitivism. În foarte multe cazuri. simpatiza şi antipatiza. practician şi teoretician. alături de riguros vs. gracil. redundant vs. contraofensivă şi defensivă. sufixoid şi prefixoid. lapidar. concret. neglijenţă şi superficialitate. dezobedient şi inobedient. Acelaşi caracter sistematic este vizibil în succesiunea alfabetică a cuvintelor-titlu. De asemenea. majoritar şi minoritar. concretitate şi concretitudine. sufix şi prefix. concretizant şi concretizator. concreteţe. sensibilizat şi insensibilizat. practică şi teorie. fragilitate. dar şi la corespondentele antonimice ale acestora. demonism şi satanism etc. chiar dacă ele nu aparţin unei unice familii lexicale: juvenil şi senil. lapidaritate. defensiv şi inofensiv. între care se stabilesc relaţii de sinonimie: abstract vs. abstractizant vs. practic şi teoretic. temperanţă şi intemperanţă. simpatizare şi antipatizare. civilizaţie vs. rigoare vs. sensibilizare şi insensibilizare. sensibilitate şi insensibilitate. serafic vs. friabilitate. temperant şi intemperant. sentimental vs. fragil. rezistent vs. expandabil şi expansibil. sufixoidal şi prefixoidal. conformism vs. sincronicitate şi diacronicitate. obedient vs. concis. insuficient. belicos vs. sincronie şi diacronie. gracilitate. paralelismul formal al perechilor antonimice cu aspect analizabil. sincroniza şi desincroniza. de cele mai multe ori. amoralitate şi imoralitate. simpatizat şi antipatizat. neglijent şi superficial. alături de sentimentalism vs. sensibiliza şi insensibiliza. la origine. modernism şi tradiţionalism. simpatic şi antipatic. modern şi tradiţional. moralism vs.

profunzime şi profunditate.şi ante-. inşi non-. de altfel. supravs. micro-. indiferent de tipul de raportare (directă şi/sau indirectă) la limbile clasice: toate afixele şi afixoidele. după modelul 16 Pentru etimologiile exemplelor citate. la nivelul tuturor limbilor de cultură. la origine.vs. în limba franceză16. din greacă şi/sau din latină. post. poli-. rigoare şi rigurozitate. logică vs. din symbiose.şi uni-.vs. uni. multi. pasivitate vs. servilism şi servilitate etc.4. permanent vs. la care se adaugă rusa şi. sezonal şi sezonier. cu ajutorul prefixului anti-. engleza).vs. andrologie este creat din andro. vertical vs. Este foarte important de remarcat aici rolul fundamental al limbilor clasice. din principalele limbi de cultură şi civilizaţie europene (franceză. insensibilitate vs. -fob vs. pudoare vs. tradiţionalism vs. am optat. VI. multi. italiană. edificativ şi edificator. modernitate vs. minuţie şi minuţiozitate. fast şi fastuozitate. impudoare şi impudenţă. progres vs. Din punctul de vedere al originii antonimelor.vs. acţiune şi activitate. simplitate vs.şi pluri-. vezi macro. semantice şi frazeologice) provenite. caloric şi calorific. 13 . spre exemplu. regres şi regresiune. fiind utilizate. gigantic şi gigantesc. germană. cu precădere în ultima perioadă. provenite dintr-o singură limbă (greacă sau latină) sau din limbi diferite (greacă şi latină): con. pudic vs. exactitate şi exactitudine. frigorific vs. modernitate şi modernism. patrician vs.v. după modelul analogic antipathie/sympathie. mai ales acolo unde există dubii. impudent şi impudic.etc. dis-. rapiditate vs.vs. ilogicitate şi ilogism. latină savantă. real vs. iluzoric şi iluzoriu. începând cu prima jumătate a secolului al XIX-lea. allocentrisme s-a format din égocentrisme. pre. liliputan vs. lentitudine şi lentoare. plebeu şi plebeian. pluri-. în procesul de întărire a relaţiei de antonimie la nivelul limbii române literare moderne precum. multi-. de multe ori special. antibiose s-a format. sentimentalitate şi sentimentalism. Tot în relaţie de sinonimie perfectă sunt şi antonimele unor afixe (prefixe) şi afixoide. tradiţie şi tradiţionalism. infra.şi mega/megalo-. s. latina şi greaca. pentru realizarea relaţiei de antonimie. externă şi mixtă). 1992. tranzient şi tranzitoriu.şi sub. pentru etimologia multiplă în formele ei principale (internă. -fil şi -man.nonconformism. mono. mono. prin înlocuirea particulară a lui égo.cu allo-. inexactitate vs. misandrie vs. provin.şi -logie. Astfel. am folosit LE GRAND ROBERT. superficialitate vs. Majoritatea covârşitoare a neologismelor incluse în dicţionar sunt împrumuturi (lexicale. irelevant vs. misoginie şi misoginism.

încărca şi descărca.cu ex-. 14 . înhăimura şi deshăimura. défervescence l-a avut ca model pe effervescence. înfunda şi desfunda. 18 Vezi Adriana Stoichiţoiu-Ichim. involuer s-a format din involution. foarte numeroase în limba contemporană. 1969. În ceea ce priveşte compusele cu maxi. subiacent şi subteran etc. prin înlocuirea lui in. varianta extrovertit s-a creat şi a devenit literară. prin analogie cu antonimul împrumutat infinitate. Elementul de compunere mini-. gratitude este un derivat regresiv din antonimul său ingratitude. Creativitate lexicală în româna actuală. extraversion/extroversion şi extraverti/extroverti au fost create prin substituţia prefixului intro. sub influenţa antonimului introvertit. împăduri şi despăduri. finitate este format din finit. prosémite după antisémite.(vezi şi implosif. după modelul analogic évolution/évoluer. andropause l-a avut ca model analogic pe antonimul său ménopause. împături şi despături. mega. p. pentru echilibrarea sistemului etc. plurivoque s-a format după univoque. 1972. 71 – 81. 95 – 118. 137 – 141. superstrat după substrat. 2006.şi mini-17. Un prefixoid “la modă”: MEGA-. implosion s-a creat după modelul lui explosion. supraconştient. postlude după prelude. Observaţii asupra lui mini-. alături de extravertit. înfrăţi şi desfrăţi. respectiv introverti) cu perechea prefixală antonimică extra-/extro-. încâlci şi descâlci.(din introversion. p. după modelul lui apparition. mega-18 şi micro-. extinde şi-a configurat forma după modelul antonimic întinde. înfrunzi şi desfrunzi. creat similar după modelul antonimului explosif). în vol. o modalitate frecventă de realizare a relaţiei de antonimie este derivarea prin substituţie de prefixe.corespondentului antonimic gynécologie. hiper. în SMFC V. Florica Dimitrescu. disparition este derivat din disparaître.şi mini-.şi nano-. La nivelul limbii române. hypersomniaque este un derivat de la hypersomnie după modelul lui insomniaque. prin înlocuirea prefixului ex. închinga şi deschinga. Editura Universităţii din Bucureşti. mélioratif îşi explică existenţa prin raportare la pejoratif. înfrâna şi desfrâna. împrumutarea şi/sau crearea celuilalt. sudic este format după modelul corespondentului său nordic.cu in. 17 Vezi Luiza Seche. extumescence s-a format după intumescence. p. După modelul perechilor antonimice moştenite din latină sau create analogic (vezi încălţa şi descălţa. La fel s-a întâmplat şi în română: externa este derivat de la extern. în SMFC VI. maculat îşi explică existenţa prin influenţa împrumutului imaculat. încătuşa şi descătuşa. încurca şi descurca. de cele mai multe ori. simpla prezenţă a unuia (împrumut sau creaţie internă) presupune. încrucişa şi descrucişa. după modelul analogic împrumutat intern/interna. supraiacent şi suprateran s-au format după modelul antonimelor subconştient. transigeance după intransigeance etc.

am făcut. învinovăţi şi dezvinovăţi etc. desnobila şi înnobila. perfectibil etc.. (cf. dar şi prin substituţie. înţeleni şi desţeleni. excedenţă. din sinonimul său concret[eţe] + -itudine. 19 Vezi. fr. împresura şi despresura.) s-au format perechi antonimice neologice de tipul desărcina şi însărcina. Astfel. unele completări şi corectări la etimologiile propuse în dicţionarele consultate. exuberant şi exuberanţă. şi derivarea prin substituţie de sufixe: din diston[ant] + -anţă (“stare distonantă. ardenza pot fi propuse. anoblir. incarcerare. în funcţie de sens.f. important şi importanţă. inadvertent. caracterul a ceea ce distonează”). lat. împotmoli şi despotmoli. encourager. fr. s. s. fr. descarcera şi încarcera. + -enţă decât din excede. în mod analogic sau după un model extern (vezi fr. s. empaqueter. fr.). -ă. după modelul perechilor substantivale terminate în -ant/-anţă. inhumer. s. descuraja şi încuraja. it.f.împleti şi despleti. şi inexactitate.. fr. fr. vb. déchaîner etc. este derivat prin substituţie din ard[ent].f. s. + -ent. ennoblir. apelând la argumente formale.). despacheta şi împacheta. vb. + -(t)ibil. inhumare. poate fi derivat. nu provine din concept. dépaqueter. înnoda şi deznoda. ci din concepe. caracter distonant”). în mod similar.. Din in. concretitudine. pe corectitudine (“lipsă de corectitudine”) şi pe incorect (+ -itudine. am avut în vedere. “care poate fi conceput”. împreuna şi despreuna. îngropa şi dezgropa. din concret + -itudine.cu des-/dez-. enchaîner etc. fr.f. conceptibil. ardence.. are ca bază derivativă. tranşant şi tranşanţă. incorectitudine. convertibil. învăţa şi dezvăţa. în care cel de-al doilea component reprezintă traducerea unui etimon extern (vezi fr. 15 . distant şi distanţă. “ardoare”. adj. incarcérer. deshuma şi înhuma. îmbrăca şi dezbrăca. semantice şi structurale. numai pentru sensul din marină (“tendinţă a unei nave de a veni cu prora în vânt”). foarte numeroase în limba română (vezi constant şi constanţă. progresiv. pregnant şi pregnanţă.+ exactitate şi din inexact + -itate. înzăpezi şi deszăpezi. în timp ce fr. lat. s. chiffrer. fr. descifra şi încifra. concepibile). împodobi şi despodobi. fr. (“capacitate de a avea un excedent”) se explică mai degrabă din exced[ent]. s. fr. pentru distonanţă.n.. ardenţă.f. vacant şi vacanţă etc.f. s. Atunci când am considerat posibil. it. fr. “caracter incorect”)19. déchiffrer. plătibil. trepidant şi trepidanţă. astupa şi destupa. décharger. împovăra şi despovăra. eventual.n. dezlănţui şi înlănţui etc. charger. iar primul a fost obţinut prin substituţia prefixului în.). după coruptibil. décourager. alături de derivarea progresivă de la distona + -anţă (“faptul de a distona. înşeua şi deşeua.

marcator şi marcatoare etc. cf. -ă. adv. fără să se 16 . putere. judecător şi judecătoare. -toare.etc. cf. din in.+ mergător. după fr. fr. În faţa dificultăţii reale de a decide cu exactitate dacă un cuvânt este un împrumut analizabil sau o formaţie românească. (din lejer + -itate. spectateur. -ă. însă. s. în acest sens. derivarea cu prefixele a-. corespondentul feminin al lui spectator (din fr. (din seduce + -ător. -te şi opoziţie vs. disordine). inexperimentat. în epoca de modernizare latinoromanică şi de reorganizare structurală.-ă. prin analogie cu numeroasele perechi adjectivale şi substantivale existente în română. vezi dezgustător.. al căror sens este. adj. ultimul preluând sensul fr.+ explorat. reticent şi reticenţă etc. după fr. Prin etimologie multiplă mixtă am explicat şi cuvintele analizabile care traduc sau calchiază structura morfematică a unor corespondente externe. in-.. după fr. -toare. anti-. inexpérimenté. lat. obţinute prin derivare cu sufixele -tor şi –toare (vezi clevetitor şi clevetitoare. preluat după un model extern neologic (vezi perechile oral vs. pouvoir). adv. la rândul ei analizabilă. jucător şi jucătoare. écrit. (din dez. -toare. spectator). adj. din in. dezordine. non. am propus substituirea sufixului -tor (cu o existenţă reală în latină şi perceput ca atare în franceză şi română) cu cel de feminin –toare.. fr. am dat întâietate cu precădere soluţiei externe. pentru spectatoare. scris. précurseur).) sau este un împrumut din engl. (din pre. fr. din in. ca şi din it. profesionism.) etc. professionismo.. încasator şi încasatoare. evident şi evidenţă. indiscipliné.n. prin substituţie de sufix. adj. cf. Am folosit ca antonime pentru termenii neologici inclusiv cuvinte moştenite.+ experimentat. adj. provine din inadvert[enţă] după modelul analogic al perechilor terminate în -ent/enţă (vezi absolvent şi absolvenţă. inadvertent. it. urmată de completarea “împrumut analizabil”. corigent şi corigenţă.+ disciplinat. În aceeaşi categorie intră şi exemplele de tipul indisciplinat. adj. este explicabil din profesionist. de-/des-/dez-. neglijent şi neglijenţă. seducător. légèreté). repetent şi repetenţă. inexploré etc. adj. s. adj. Sub această categorie se include un număr foarte mare de împrumuturi neologice preponderent din franceză care au creat. s.f. premergător.. după fr.+ ordine.. decent şi decenţă. désordre. vorbitorii au putut şi pot în permanenţă să “formeze” derivate similare. modele analogice rezistente şi prolifice (vezi.. inexplorat. dégoûtant). ultimul fiind un calc semantic după fr. Pe baza acestor modele. (din dezgusta + -tor. séducteur) etc. inclusă între paranteze. lejeritate. independent şi independenţă. -ă. după fr.).f.

compusele „de autor” sau cele care reprezintă puncte de referinţă în diverse terminologii. în interiorul aceluiaşi articol.şi endo-. neavenit.şi in-.şi trans-. non-. am trecut în paranteză cuvintele formate cu ajutorul lor.şi intra-. Editura Academiei Române.). 2006. În multe cazuri. posibilitatea originii externe a unor neologisme (considerate în dicţionarele noastre drept formaţii interne). condiţionat şi necondiţionat etc. coincidenţă şi neconcordanţă. necertitudine. necapabil. neatestate (încă) în dicţionarele generale ale limbilor respective. Bucureşti. italiană.5. în egală măsură. prin intermediul documentelor străine care circulă pe Internet. neanalizabile. indiscutabil.etc. pre. De asemenea. VI. am dat numai selectiv exemple din categoriile menţionate. necapacitate. o soluţie antonimică (vezi bombastic şi neafectat.etc.decât acolo unde reprezintă. astăzi. necompatibil. dând prioritate împrumuturilor analizabile formate. spaniolă sau germană. obţinută prin mijloace interne şi împrumutată din una sau mai multe limbi reprezintă. neconfortabil. în majoritatea cazurilor. cu a-. Atunci când am explicat.raporteze la un posibil etimon extern. de-. teoretic. 17 . neamic. concludent şi neconcludent. neadmisibil. am descoperit creaţii interne similare în franceză. fără ca acestea din urmă să mai fie reluate individual în cuprinsul dicţionarului20. în perioada de modernizare şi 20 Am făcut excepţie la dubletul antonimic ex. Pentru că. ca posibilitate sau prin tradiţie. pre. extra. am extins caracterul de “împrumut analizabil” la (aproape) toate situaţiile în care vorbitorul român nelingvist poate descompune fără nicio dificultate structura unui neologism în elemente componente. că etimologia multiplă mixtă este departe de a fi un fenomen restrâns. combatant şi necombatant. selectiv. nu am trecut derivatele cu ne. Acest fapt înseamnă.în lista alfabetică a cuvintelor-titlu.şi hipo-. ale cărui componente au devenit. 154 – 158. comestibil şi necomestibil. cis. nedelicateţe etc. datorită fluxului enorm şi simultan de informaţie culturală şi lingvistică. necultură. am reluat în succesiunea alfabetică.)21 reprezentau. Cu acelaşi argument al cantităţii. De asemenea. Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri beletristice din secolul al XIX-lea). hiper. prefixul negativ nese poate ataşa majorităţii adjectivelor din română. Derivatele neologice cu prefixul ne. capital şi neesenţial.(vezi neaccesibil. Din cauza numărului foarte mare de exemple şi a caracterului deschis. p. ceremonios şi neprotocolar. prefixe sau elemente de compunere tradiţional antonimice (anti.). 21 Vezi Maria Stanciu-Istrate. o realitate de care trebuie să se ţină seama în cercetările etimologice viitoare. urmărind.şi post. în limbile de provenienţă. ecto. Posibilitatea ca un cuvânt sau o unitate frazeologică să fie.şi pro-. nu am inclus derivatele româneşti cu prefixul negativ ne.

18 . Situaţia e mai complicată la cuvintele-titlu polisemantice. în relaţie de antonimie cu doi sau mai mulţi termeni. inamic. elementelor de compunere şi expresiilor străine. inimicus. Atunci când antonimele propuse intră în relaţie de sinonimie. Am adăugat.6. am ilustrat sensurile acestora în mod implicit. Atunci când o unitate lingvistică se regăseşte în două sau mai multe articole de dicţionar. la rândul lor. cărora le-am stabilit corespondentul sau corespondentele antonimice în funcţie de sens sau de sensuri.. pentru o corelare cât mai bună între termenii diverselor perechi antonimice. la fiecare unitate considerată “cuvânt-titlu”. VI. etimologia. inadmissible. În asemenea cazuri am corelat. inaccesibilis.) care. cu mici excepţii. lat. ţinând cont de frecvenţa raportului. implicit.şi ne-. am recurs la indicarea corespondentului său prin: vezi . fr. au pierdut teren în faţa împrumuturilor sinonimice durabile până astăzi (vezi inaccesibil. din documentele existente pe Internet. inaccessible. 9 – 12. în măsura posibilului. p. deja citate anterior. În cazul perechilor antonimice. Pentru fiecare dintre unităţile lingvistice discutate am indicat etimologia. calcuri de structură morfematică după modele latine şi romanice (vezi fr. în mod succint şi explicit. succesiunea sensurilor cuvântului-titlu cu ordinea antonimelor sale. inconfortabil.)22. în SMFC IV. non avenu. . fr. incapacité etc. i-am indicat. sensul şi. am ales structurarea materialului lingvistic după ordinea alfabetică a cuvintelor-intrare. incompatibil. incapacitate. acele sensuri pentru care am stabilit antonime. lat. cuvânt-intrare. atunci când antonimul cuvântului-titlu devine. Prefixul negativ in-. Exclusiv după modelul unui dicţionar explicativ. din nou. De asemenea. incapabil. cu accent acordat termenilor polisemantici.reromanizare a vocabularului literar românesc. de cele mai multe ori. de etimologie şi.. la rândul lui. fără a-i mai preciza sensul şi fără a-i repeta etimonul sau etimoanele. am dat prioritate relaţiilor formale dintre componentele perechilor antonimice stabilite la nivelul unui cuvânt polisemantic. 1967. incultură. indelicateţe etc. fr. respectiv atunci când îi vine rândul în succesiunea alfabetică. incapable. 22 Despre relaţia dintre prefixele in. inadmisibil. cu ajutorul contextelor personale sau extrase. fr. le-am trecut în ordine alfabetică. care intră. De vreme ce antonimele propuse reprezintă opusul semantic al unităţilor derulate în ordine alfabetică. vezi Florica Ficşinescu. de orizontul de aşteptare al cititorului. incertitudine.

25-26 noiembrie 2004. Evidenţierea corectă şi nuanţată a raporturilor (formale şi semantice) de sinonimie. cu atât mai mult cu cât unele dintre acestea reprezintă calcuri lexico-morfologice după corespondente externe.f. prin tradiţie. Am corelat categoriile gramaticale ale termenilor aflaţi în relaţie de antonimie. 729-739.. Astfel. pe de o parte. am trecut în prim-plan forma de infinitiv. am considerat că cel puţin substantivele neutre obţinute prin schimbarea categoriei lexico-gramaticale din adjectivele propriu-zise merită să aibă statut de cuvinte diferite inclusiv din perspectivă lexicografică. coord. la rândul lor. Am menţinut în acelaşi articol. iar substantivul derivat cu ajutorul sufixului -re şi adjectivul participial. s.. Din punct de vedere morfologic. omonimele interne. O abordare etimologică a substantivizării adjectivului. În privinţa verbului. adj. Editura Universităţii din Bucureşti. p. cum antonimele stabilite pentru sensurile unui cuvânt polisemantic nu sunt..). eventual influenţate de un model extern (vezi.f. unui adjectiv să-i corespundă un adjectiv etc. 2005. considerate convenţional “omonime artificiale”. de regulă parţiale.v.VI. astfel încât unui substantiv să-i corespundă un substantiv. reluându-le apoi alfabetic prin indicaţia s. cum unităţile lingvistice aflate în relaţie de antonimie şi de sinonimie pot fi. şi sinonimele posibile pentru fiecare dintre ele. adj. s. contribuie la înţelegerea logică a mecanismelor complexe de funcţionare şi evoluţie a limbii: care este relaţia dintre sensurile unui cuvânt polisemantic. am încercat să diferenţiez. 19 . şi adjectivul şi substantivul masculin şi feminin. în măsura posibilului. şi majusculă. pe de altă parte)23. Atunci când un cuvânt-titlu are două sau mai multe antonime. pe de o parte. în toate variatele lor aspecte. pe de altă parte. -ă. antonimie. (sub voce. Actele celui de-al 4-lea Colocviu al Catedrei de limba română.. majuscul. adjectivul şi adverbul obţinut din acesta. prin numerotarea lor cu cifre la umărul din dreapta sus. cititorul va face necesarele corelaţii din punctul de vedere al aspectelor morfologice. “Limba română – structură şi funcţionare”. Din punct de vedere lexicologic. Substantivele feminine. vezi Cristian Moroianu.7. situaţia este similară şi în cazul substantivelor feminine obţinute din adjectivele corespunzătoare pe cale internă.. paronimie şi omonimie. şi minuscul. în vol. respectiv minusculă. Atenţia acordată omonimiei interne nu este întâmplătoare. spre exemplu. paronime sau/şi omonime 23 Pentru detalii şi argumente în favoarea acestei opţiuni lexicologice. eventual substantivul neutru obţinut din supin le-am inclus în acelaşi articol. în mod obligatoriu. sinonime între ele şi care sunt condiţiile pentru o asemenea posibilitate. -ă. Gabriela Pană Dindelegan.

Româna rămâne în continuare. ediţia a II-a (sub conducerea acad. p. Micul dicţionar academic (redactori responsabili: 24 Vezi Cristian Moroianu. VIII. prin acest dicţionar. Am încercat să demonstrez. în “Limbă şi literatură”.şi sinistro-. imprescriptibilitate. căutarea echilibrului. improbabilitate.şi bio-.şi demono-.şi micro-. I. -andrie şi -ginie. bine structurată şi sistematică. mono. De asemenea.). limba actuală arată o permisivitate specială compuselor savante antonimice. imputrescibilitate. vol. homeo. oglindă corectă a relaţiei dintre utilizatori şi propria limbă la momentul actual. I – II. eficiente şi economice. că antonimia este un fenomen activ şi benefic în limba contemporană: împrumuturile recente îşi caută cu necesitate opusele şi.şi pluri-.şi postero. inadmisibilitate. există în mod virtual în mintea vorbitorilor şi se actualizează firesc. VII. Noul dicţionar de neologisme. paleo. însă. reflectă o dinamică interesantă a relaţiei de antonimie în direcţii aparent opuse: pe de o parte. avantajul unei totale transparenţe formale şi semantice şi al unui grad de motivare atât de dorit de către utilizatori. pe de alta. dextro. Ele au.etc. L. noi sau ediţii revizuite şi îmbunătăţite) următoarele surse: Florin Marcu. 20 . angelo. a expresivităţii. 1997 (care a constituit principala sursă în ceea ce priveşte termenii şi sensurile lor). Unele dublete antonimice pot părea complicate (mai ales substantivele abstracte în -itate provenite de la adjective în -bil. Lucreţia Mareş). incognoscibilitate. pe lângă mulţimea dicţionarelor de gen (numai în anul 2002 au apărut cel puţin zece. inclusiv din acest punct de vedere. incomprehensibilitate etc. 1996.parţiale24. Paronimia etimologică în limba română. incomensurabilitate. incombustibilitate. macro. cele mai multe cu caracter internaţional (vezi morfemele andro. cum informaţiile de ordin etimologic sunt importante pentru diferenţierea cuvintelor polisemantice de omonimele reale etc. Univers Enciclopedic. prin mijloacele interne ale limbii. 28 – 32. Bucureşti. Bucureşti. necro. Dicţionarul explicativ al limbii române.şi hetero-.şi gineco-. Editura Academiei Române. pe baza analogiei. agora. inalienabilitate. comparativ cu formule sau sintagme mai elaborate. antero. Consultarea textelor existente pe Internet. Pentru exemple şi pentru etimologiile unităţilor lingvistice româneşti am consultat. improductivitate. egoşi alter-. inadaptabilitate. -chineză şi –stază. o limbă de tip derivativ. 2005. vezi impracticabilitate.).şi neo-. -fug şi -pet. Coteanu şi dr.şi claustro-. dacă acestea din urmă nu au pătruns deja tot din surse externe.

Prefixele. 209 – 243). 2007. Mannheim – Leipzig – Wien – Zürich. 2007. Editura Fundaţiei România de Mâine. 2008. texte remanié et amplifié sous la direction de Josette Rey-Debove et Alain Rey. entièrement revue et enrichie par Alain Rey. Bucureşti. Bârlea. LVIII.. Bucureşti. Autorul Bibliografie Actele Colocviului internaţional Tratamentul neologismelor în limba română în mileniul III. La composante psycholinguistique de l’organisation antonymique du vocabulaire. 2003. Editura Univers Enciclopedic.com). ediţia on-line (http://dizionari. 1970. 9.it). Editura Academiei. Petre Gheorghe.merriam-webster. 2005. 271 – 279. 2001 – 2003. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. Redactori responsabili: Al. 21 . 1987. Negaţia în limba română. Dictionnaires Le Robert. de Fulvia Ciobanu şi Finuţa Hasan. Dicţionar etimologic de termeni ştiinţifici (Elemente de compunere greco-latine). Bucureşti. Graur şi Mioara Avram. ortoepic şi morfologic al limbii române. Il Sabatini Coletti. I – IV. nr. deuxième édition. 1992 (reimprimat în 2006).A. Constantin Dominte. Dizionario della lingua italiana. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Paris. de Mioara Avram şi colab. în “Studii şi cercetări lingvistice”. Formarea cuvintelor în limba română. Pentru etimoanele străine.corriere. Marius Sala şi Ion Dănăilă). aktualisierte Auflage. Das Fremdwörterbuch. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. p. Nicolae Andrei. Bucureşti.acad. 1978. Bucureşti. Indice de cuvinte şi forme (p. ediţia a II-a. 23 – 24 septembrie 2004. 1957. Dicţionarul invers. Le Grand Robert de la langue française. Ioana Vintilă – Rădulescu). Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française.. Dudenverlag. LVI. 1 – 2. în “Studii şi cercetări lingvistice”. Ursu. Merriam – Webster OnLine (http://www. Bucureşti. Editura Ştiinţifică. vol. 2. 2005. Dicţionarul ortografic. revăzută şi adăugită (coord. Compunerea. Paris. 139 – 300). nr. Bucureşti. N. Univers Enciclopedic. am consultat: Le nouveau Petit Robert. anexele 1 – 6 (p. 2008. Bucureşti. Institutul de Lingvistică din Bucureşti. volumul al II-lea. Volumul I. Editura Academiei. 1962. Editura Academiei.

. Ficşinescu. Etimologia multiplă internă. coord. al IV-lea.. 1997. 3 – 10 (partea a II-a).. Tipuri de neologisme în limba română. G. M. 1972. Editura Nemira. 479 – 488. Bucă. antonime şi antonimie. în Probleme de lingvistică generală. 25. Editura Facla.v. Florica. 1997. Antonimia. Editura Universităţii din Bucureşti. Editura Academiei. 26. sursă de expresivitate. Editura Academiei. Moroianu. I – II. p. A. nr.. 23 – 35. Florica. I. p. Gabriela Pană Dindelegan. Theodor. Prefixul negativ in-. Editura Didactică şi Pedagogică.Bidu-Vrănceanu.. p. p. 1971. Limba română contemporană. Bucureşti. p. 1977. Timişoara. Călăraşu.. p. vol. în “Limba română”. Mancaş. Forăscu. I. Editura Humanitas Educaţional. Bucureşti. Maria. Moroianu. L. 39 – 53. 2005 (cap. Observaţii asupra lui mini-. Actele celui de-al 4-lea Colocviu al Catedrei de limba română. nr. Substantivele feminine. în vol. Theodor. Pană-Dindelegan. 2005. vol. Bidu-Vrănceanu. Cristian. 10 – 29. autor: Marin Bucă). Redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald. al VI-lea. Tipuri de calc în limba română. Evseev. L.. C. 3 – 14. 10 – 16 (partea I) şi nr. Bucureşti.. XX. Hristea. p. III – IV. vol. 137 – 141. în “Convorbiri didactice”. Contribuţii la studiul etimologic al neologismelor româneşti. în “Limbă şi literatură”. autor: Narcisa Forăscu). XLII. Forăscu. 1973. Vocabularul. p. 26 – 35. vol. Redactor responsabil: Mioara Avram. Antonimia. Forăscu. Cristian. Dimitrescu. vol. VII. M. autor Angela Bidu-Vrănceanu). Probleme de semasiologie. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (SMFC). Redactori responsabili: Al. Limba română contemporană. 25-26 noiembrie 2004. Ionescu-Ruxăndoiu. 1.. 22 . Editura Universităţii din Bucureşti. p. I – II. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (SMFC). în “Limbă şi literatură”. Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan). Editura Academiei. Hristea. vol. Graur şi Mioara Avram. A. Bidu-Vrânceanu. XXII. Bucureşti. 105 – 117. Lexicul.. p.. Paronimia etimologică în limba română. p. A. 3 – 17. 2004. autor: Narcisa Forăscu). p. Hristea. Conceptul de neologism în lingvistica românească. Coteanu. 1967. Narcisa. în vol. nr. Theodor. Dicţionar de ştiinţe ale limbii. Ediţie revizuită şi adăugită. Bucureşti. p. Hristea. Theodor. “Limba română – structură şi funcţionare”. N. 1997. p. 120 – 143. 144 – 195. în “Limba română”. 1976 (cap. 9 – 16. în “Limbă şi literatură”. 2005. 2004. 5. Antonimele: încercare de definire şi de clasificare.. Antonimia. 729-739. Bucureşti. 2001 (s. Iliescu. 1985 (cap. p. O abordare etimologică a substantivizării adjectivului. Theodor. Hristea. Antonimia. N.

95 – 118. 1978. Redactori responsabili: Al. Editura Academiei Române. 154 – 158. vol. Editura Universităţii din Bucureşti. Alexandru.). Un prefixoid “la modă”: MEGA-. Sextil. Editura All Internaţional. I. Bucureşti. Limba română. traduites du roumain à l’occasion du soixantième anniversaire de l’auteur. Şerban. Stoichiţoiu-Ichim. Antonimele în sistemul lexical (cu exemple din limba latină).. Zafiu. Timişoara. 7 – 36. Au sujet des néologismes. 1977. Maria. 1970. Seche. Sârbu. Creativitate lexicală în româna actuală. Rodica. Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri beletristice din secolul al XIX-lea).Niculescu. autor Laura Vasiliu şi antonimie. 71 – 81. Luiza. cap. Editura Academiei. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. 23 . Influenţe culturale. Études de linguistique roumaine. Graur şi Mioara Avram. 2006. Pană-Dindelegan. Editura Academiei. în vol. p. Privire generală. Bucureşti. II. Bucureşti. Sala. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Puşcariu. Editura Universităţii din Bucureşti. p. Editura Universităţii din Bucureşti. Editura Facla. I. prefixe. vol. al V-lea. Individualitatea limbii române între limbile romanice. Editura pentru literatură şi artă “Regele Carol II”.). Stanciu-Istrate. 1940. p. Contribuţii socioculturale.v.. Adriana. Imprimeria Naţională. Gabriela (coord. 2006. autor Aurora Peţan). 1978. Sistemele limbii (redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald). 53 – 117. Diversitate stilistică în româna actuală. Enciclopedia limbii române. creativitate. 2001 (s. 406 – 428. Cluj – Bucureşti. Marius (coord. al II-lea (2003). Bucureşti. p. Bucureşti. Wald. Editura Facla. p. 75 – 84. Lucia. Timişoara. Bucureşti. în vol. 2001. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (SMFC). Univers Enciclopedic. Antonimia lexicală în limba română. 1937. p. VII. influenţe. Vocabularul limbii române actuale: dinamică. 2001. Elementul de compunere mini-. Adriana. Bucureşti. Stoichiţoiu-Ichim. 1969. şi Evseev. Sextil. I (2002) şi vol. 205 – 221. Vocabularul românesc contemporan – schiţă de sistem. V. p. p. Richard. 364 – 415. antonimice. Puşcariu. cap.