CRISTIAN MOROIANU Antonimia în limba română. Antonimia neologică I. Definiţie. Trăsături generale.

Antonimia este relaţia semantică stabilită între termeni corelativi ale căror sensuri – evaluate pe aceeaşi scală binară şi simetrică - sunt opuse (vezi gr. ant/i/ “contra” şi onyma “nume”). Plasate în acelaşi câmp semantic, având, aşadar, un număr oarecare de trăsături de sens comune, componentele unei perechi (sau unei clase paradigmatice) formate din antonime se opun prin câte un aşa-numit sem incompatibil, condiţie minimală şi obligatorie a opoziţiei antonimice1. Trăsăturile caracteristice ale acestei clase semantice sunt constanţa (antonimele “se cheamă” unul pe celălalt în mintea vorbitorilor, formând perechi fixe, considerabile puncte de referinţă) şi simetria la nivelul sistemului limbii. Antonimia acoperă atât unităţile lingvistice care denumesc noţiuni percepute în mod obiectiv ca fiind contrare, cât şi pe acelea puse de vorbitori în opoziţie subiectivă şi contextuală, ceea ce înseamnă că, în interiorul unui sistem riguros constituit, există o relativă - şi surprinzătoare - libertate a realizării acestei relaţii semantice2. Se consideră, în genere, că sunt mai predispuse a contacta relaţii de antonimie cuvintele care exprimă calităţi şi însuşiri, diverse aprecieri, raporturi calitative şi cantitative şi alte categorii estetice, morale, filozofice etc. În mod firesc, nu pot avea antonime substantivele care denumesc obiecte concrete şi, prin definiţie, numele proprii (antroponime, toponime, hidronime etc.).

1

Vezi Ion Coteanu, Narcisa Forăscu, Angela Bidu-Vrănceanu, Limba română contemporană. Vocabularul. Ediţie revizuită şi adăugită, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1985 (cap. Antonimia, p. 105 – 117, autor Narcisa Forăscu), Angela Bidu-Vrânceanu, Narcisa Forăscu, Limba română contemporană. Lexicul, Bucureşti, Editura Humanitas Educaţional, 2005 (cap. Antonimia, p. 120 – 143, autor: Narcisa Forăscu). Pentru definiţie şi clasificare generală, vezi şi Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană-Dindelegan, Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Bucureşti, Editura Nemira, 2001 (s.v. antonime şi antonimie, autor Angela Bidu-Vrănceanu), Enciclopedia limbii române (coord. Marius Sala), Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2001 (s.v. antonimice, prefixe, autor Laura Vasiliu şi antonimie, autor Aurora Peţan). 2 Despre percepţia relaţiei de antonimie de către vorbitori, vezi Petre Gheorghe Bârlea, La composante psycholinguistique de l’organisation antonymique du vocabulaire, în “Studii şi cercetări lingvistice”, LVIII, nr. 2, 2007, p. 271 – 279.

1

Dacă la nivelul sistemului limbii antonimia priveşte opoziţiile ireconciliabile ale unei întregi clase paradigmatice, la nivelul vorbirii ea se realizează în mod obligatoriu binar, între doi termeni selectaţi într-un context concret şi variabil. Se poate discuta, pe de o parte, despre o antonimie perfectă, consacrată, stabilă şi sistematică, liberă de context, realizată simetric între doi termeni (sau două clase de termeni) care se află la acelaşi nivel de limbă (din punct de vedere cronologic, geografic şi stilistico-funcţional) şi care se opun printr-un sem incompatibil contrar. Pe de altă parte, însă, la nivelul vorbirii, antonimia se dovedeşte a fi o relaţie subiectivă, imperfectă, contextuală, instabilă, mult mai complexă şi mai diversificată, determinată de factori lingvistici şi socio-culturali3. II. Tipuri de antonime. Antonimele au fost clasificate în diverse moduri, în funcţie de variatele criterii avute la dispoziţie. Astfel, după tipul de opoziţii stabilite, ele pot fi polare/complementare (masculin – feminin, mort – viu), scalare/graduale (cald răcoare - frig, început - mijloc - sfârşit), contrare (nord – sud, seral – matinal, orizontal - vertical), reciproce (a cumpăra - a vinde, a da – a lua) etc. Relaţiile logice care caracterizează antonimia ar fi, în consecinţă: a) de contradicţie (când cei doi termeni ai opoziţiei se exclud reciproc: tertium non datur), b) de contrarietate (când un membru al opoziţiei implică negaţia celuilalt, dar nu şi invers: et tertium datur) şi c) de reciprocitate (când un membru al opoziţiei îl implică pe celălalt şi invers). Din punctul de vedere al axelor semantice pe care sunt plasaţi termenii antonimici, aceştia presupun opoziţii calitative, cantitative, apreciative, spaţiale, temporale etc. După relaţia cu contextul, antonimele sunt libere sau limitate contextual. Aflate, de regulă, în relaţie graduală, ele sunt simetrice sau asimetrice, raportabile sau nu la un al treilea termen, intermediar, aflat la egală distanţă. Din punctul de vedere al construcţiei, se individualizează antonime primare sau heterolexe, alcătuite din termeni cu radicali diferiţi (absolut – relativ, activ – pasiv, cauză – efect etc.) şi antonime analizabile sau homolexe, alcătuite din termeni derivaţi sau compuşi de la aceeaşi bază cu ajutorul afixelor sau afixoidelor opuse ca sens
3

Pentru criterii de definire şi tipologia antonimelor, vezi Marin Bucă şi Ivan Evseev, Probleme de semasiologie, Timişoara, Editura Facla, 1976, p. 144 – 195 (cap. Antonimia, de Marin Bucă), Richard Sârbu, Antonimia lexicală în limba română, Timişoara, Editura Facla, 1977, Vasile Şerban şi Ivan Evseev, Vocabularul românesc contemporan - schiţă de sistem, Timişoara, Editura Facla, 1978, p. 205 – 216, Maria Iliescu, Antonimele: încercare de definire şi de clasificare, în Probleme de lingvistică generală, vol. VII. Redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald, Bucureşti, Editura Academiei, 1977, p. 39 – 53.

2

e bun rău. cuvintele neologice.)4. bibliofil – bibliofob. p. cu respectarea condiţiei sinstratice şi sincronice. p. uneori. respectiv sufixoide care formează. unei gândiri obiective). în Angela Bidu-Vrânceanu. Pe lângă antonimia lexicală (reprezentată de cuvinte opuse ca sens. care înseamnă “a da ceva cu împrumut” şi “a primi ceva cu împrumut”.. de cele mai multe ori. Prin raportare la criteriile logice. idem.. grozav. adj. b) între sensurile incompatibile ale unor cuvinte sau unităţi frazeologice diferite (polisemantice) şi c) între două cuvinte sau expresii (monosemantice). se poate vorbi. cit. cuvintele aparţinând diverselor terminologii. prin definiţie 4 Vezi Narcisa Forăscu. vb. Narcisa Forăscu. la rândul lor. dimpotrivă. deci se reduc la un etimon primar unic. încărcate de expresivitate (vezi expresia: La plăcinte înainte. se disting antonime logice/obiective (corespunzătoare realităţii extralingvistice) şi antonime subiective (care nu corespund. 9 – 16. la război înapoi). în timp ce antonimele homolexe au aceeaşi bază lexicală. vol. 2004. vb. loc. care înseamnă “a plăti chirie” şi “a cere chirie”. cap. 3 . sursă de expresivitate. duşmănia etc. antonimia frazeologică (alcătuită din unităţi frazeologice vechi sau noi. cele care fac parte din argou. care poate semnifica afecţiunea sau. regionalismele care circulă în aceeaşi zonă dialectală. De asemenea. în sensul cel mai larg cu putinţă. componente ale derivatelor antonimice reprezentând mai mult de jumătate din numărul total al prefixelor româneşti). Antonimia. începutul sfârşitului etc.. vechi sau noi). omogen – eterogen etc. poetice sau intrate în uzul comun (zile negre. în “Limbă şi literatură”. relaţia de antonimie se poate stabili: a) între două sensuri incompatibile ale aceleiaşi unităţi lingvistice (vezi a împrumuta.).. I – II. cuvintele din fondul vechi al limbii. Efecte stilistice ale antonimiei. Din punct de vedere etimologic. Pot participa la relaţii de antonimie. antonimele sunt denotative sau conotative (figurate).. cu circulaţie internaţională. Din punct de vedere stilistic. vb. antonimia afixoidală (realizată între prefixoide. lipsite sau. a închiria. antonimele heterolexe au origini diferite. şi de antonimia prefixală (prefixele. din jargon etc. în egală măsură. a lua de gât /pe cineva/. dimpotrivă. op. care înseamnă “groaznic” şi “admirabil”. mai ales cele neologice. sunt puse. în relaţie de antonimie. 138 – 142. Din considerente strict didactice şi metodologice.(antemeridian – postmeridian. cuvinte care aparţin unor niveluri diferite ale limbii sau care aparţin unor epoci diferite.). ca şi din expresii de origine latină savantă. compuse antonimice preponderent savante).

cu substantive de ambele genuri (inteligenţă. III. stabilită între cuvinte şi locuţiuni.). un număr destul de mare de verbe la supin se transformă în substantive neutre abstracte etc.. la rândul lor. în sens larg se poate admite antonimie între cuvinte şi locuţiuni corespondente (substantiv şi locuţiune substantivală. tipuri. antonimia mixtă (lexico-frazeologică. s. substantivale şi verbale). Trecerea de la o parte de vorbire la alta amintită mai sus continuă.m. este necesară identitatea categoriei lexico-gramaticale a termenilor care formează perechi antonimice (adjectivale. neologismele reprezintă cuvinte nou apărute într-o limbă. Tipuri de calc în limba română. s. De asemenea. vezi Theodor Hristea. şi stupidă. în sfârşit.).f. în “Limbă şi literatură”. numeroase adjective sunt. vol. 23 – 35. În mod excepţional. cele mai multe dintre adjective sunt şi adverbe. s. Neologismele în limba română: definiţie.1. s. probleme particulare5 IV. p. s. aşa cum se va vedea în dicţionarul de faţă. – nulitate.f.f.neologice) şi. s. 6 Un tip special de etimologie multiplă mixtă este calcul lingvistic. adj.m.m. Conceptul de neologism în lingvistica românească. -ă. Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan). relaţiile de antonimie existente între termenii primari.m. s. Trăsături morfologice. tutore. rezervă. de regulă în interiorul aceleiaşi clase morfologice). respectiv situaţii când unui adjectiv concret îi corespunde un substantiv feminin abstract (inteligent. cuvinte şi unităţi frazeologice. adjectiv şi locuţiune adjectivală.f. neologice). 2004. 4 . De regulă. 1997.). s. creaţii exclusiv interne ale limbii respective sau dacă au origine mixtă6 (internă şi externă). IV. fie masculin. în variatele sale aspecte. p.. La substantivele animate. În sens mai larg. indiferent dacă ele sunt împrumuturi. s. adverbiale.. pupilă. şi substantive masculine şi feminine. fie feminin. şi titulară. Pentru tipologia calcului. în acelaşi timp. Editura Universităţii din Bucureşti. sunt considerate neologice toate unităţile lingvistice (morfeme lexico-gramaticale şi lexicale. în vol. – stupid. III – IV. 10 – 29. un substantiv.f. la care adăugăm sensurile calchiate după modele. verb şi locuţiune verbală etc. s. Criteriile esenţiale pentru stabilirea calităţii de neologism a unei unităţi lingvistice sunt: a) criteriul cronologic (pătrunderea sau formarea unui termen în epoca modernă) şi b) criteriul cultural (care presupune cel puţin trei aspecte: provenienţa din 5 Vezi Theodor Hristea. XLII. în majoritatea cazurilor. poate intra în relaţie de antonimie. – titular. Din punct de vedere morfologic. există şi situaţii când nu este obligatorie identitatea categoriei lexico-gramaticale. simultan. – pupil. Din punct de vedere etimologic.f.

7 Vezi discuţii asupra neologismului la Sextil Puşcariu. Privire generală. După tipul de etimologie. semantice). p. Contribuţii la studiul etimologic al neologismelor româneşti. p. pe de o parte. în “Convorbiri didactice”. Tipuri de neologisme în limba română. 5 . Neologismele sunt clasificabile în mai multe feluri. b) formaţii exclusiv interne (derivate sau compuse alcătuite din cel puţin un component neologic. După tipul de unitate lingvistică în care se încadrează. 364 – 415. 9 Calcurile lingvistice sunt realizate fie după un singur model extern. 3 – 8. există: a) neologisme lexicale (formale şi. Études de linguistique roumaine. cap. 26.limbi de cultură şi civilizaţie. fie după două sau chiar mai multe modele externe. neologismele pot fi considerate: a) externe (împrumuturi dintr-o unică sursă sau din surse multiple). traduites du roumain à l’occasion du soixantième anniversaire de l’auteur. c) creaţii mixte [cuvinte analizabile cu etimologie multiplă mixtă: a) calcuri lingvistice9 şi b) termeni explicabili. b) care aparţin limbii literare standard. 5. Despre provenienţa din cel puţin două etimoane interne. VII. 10 Primul care a teoretizat şi demonstrat în lingvistica românească etimologia multiplă mixtă. Etimologia multiplă internă. 10 – 16 (partea I) şi nr.2. XXII. După situaţia lor la momentul actual. c) caracteristice unor domenii ştiinţifice specializate. p. în “Limba română”. la rândul lor. prin împrumut şi. nr. c) neologisme afixale: prefixale şi sufixale. 25. Editura pentru literatură şi artă “Regele Carol II”. p. nr. b) neologisme (exclusiv) semantice. Limba română. 406 – 428. IV.. 1940. alături de cea externă şi de cea internă. 1973. 1937. cap. I. prin mijloace interne] 10. Graur. p. pe de altă parte. Au sujet des néologismes. Imprimeria Naţională. implicit. 1997. se poate vorbi de neologisme: a) intrate în limba populară. 479 – 488. Influenţe culturale. este Theodor Hristea. 1971. 1997. Bucureşti. e) neologisme frazeologice. Cluj – Bucureşti. 8 Vezi Theodor Hristea. XX. în funcţie de diverse criterii8. idem. vezi idem. d) neologisme afixoidale: prefixoidale şi sufixoidale. 1. completând cercetările anterioare ale lui Al. crearea după modele culte şi apartenenţa la un anumit nivel de cultură)7. ibid. p. 3 – 10 (partea a II-a). d) care aparţin diverselor jargoane etc. nr. derivatele pot avea o singură bază derivativă sau etimologie multiplă internă).

12 Vezi Alexandru Niculescu. 2001. a fost promovat principial şi manifest în Transilvania (de la Inochentie Micu Klein la Şcoala Ardeleană) şi a ajuns la o relativă normalitate în secolul al XIX-lea. Actele Colocviului internaţional Tratamentul neologismelor în limba română în mileniul III. masiv şi constant. Editura Universităţii din Bucureşti.. fără restricţii sau limitări normative. Editura All Internaţional. destul de târziu: procesul de modernizare a fost început. dintre care amintim pe cele mai importante: a) sunt ortografiate în română după cum se pronunţă în limba de origine. Contribuţii socioculturale. nr. unei minorităţi izolate cultural de marea masă a vorbitorilor. 2001. 1978. 1 – 2. mai mult sau mai puţin latent. progresiv. aparţinând. Bucureşti. Editura Universităţii din Bucureşti. de sorginte bizantinoslavă. manifestată preponderent oral. b) sunt scrise şi. Individualitatea limbii române între limbile romanice. Reluarea contactului cultural firesc. 11 – 27. creativitate. pe de altă parte. Vocabularul limbii române actuale: dinamică. 23 – 24 septembrie 2004. p. 2006 etc. Editura Universităţii din Bucureşti. iniţial. d) sunt adaptate într-o manieră hibridă. Diversitate stilistică în româna actuală. c) sunt ortografiate etimologic (total sau cu minime şi inerente diferenţe formale) şi sunt pronunţate la noi aşa cum se scriu în limba de origine. 116 – 137. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. al II-lea (2003). Dosoftei. grafică şi morfologică a limbii române. cu latinitatea şi cu romanitatea occidentală s-a realizat. Adriana Stoichiţoiu-Ichim. pronunţate în română ca în limba de origine. neologismele lexicale cunosc mai multe situaţii posibile 11. I (2002) şi vol. IV. limba populară. 55 – 98. Bucureşti.3. româna a cunoscut o evoluţie scindată pe niveluri: pe de o parte. considerat ca fiind epoca realizării limbii literare moderne şi a transformării ei într-un instrument important de asumare şi de răspândire a culturii12. limba cultă. de marii noştri oameni de cultură moldoveni şi munteni (cei mai reprezentativi fiind cronicarii. vezi Aspecte ale dinamicii limbii române actuale (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan). influenţe. Dimitrie Cantemir şi Constantin Cantacuzino). spre deosebire de continuitatea culturală a limbilor occidentale surori. 6 . Accentul pus pe modernizarea latino-romanică – mai ales pe împrumuturile lexico-frazeologice directe – 11 Despre dinamica formală şi semantică a neologismelor din etapa actuală de evoluţie a limbii. LVI. Bucureşti. Creativitate lexicală în româna actuală. idem. cu o deosebită capacitate structurală de a prelua şi adapta împrumuturile necesare. 2005. în consecinţă. adică prin combinarea modalităţii de pronunţare cu cea de scriere (contaminarea grafiei etimologice cu pronunţarea etimologică). II. vol. în “Studii şi cercetări lingvistice”.După modalităţile de preluare şi de adaptare la structura fonetică. Caracterul particular al neologismului românesc constă în faptul că. Rodica Zafiu.

p. patronat şi sindicat. activism şi pasivism. secesionism şi unionism. lui impertinent nu îi corespunde pertinent. ci. 7 . pantă şi rampă.1. lui pecabil nu îi corespunde impecabil. ci sensibil. în lingvistica românească. lui defervescenţă nu îi corespunde efervescenţă. aparenţă şi esenţă. lui destitui nu îi corespunde institui. accept şi refuz.. rezultat al atracţiei realizate succesiv între componentele relaţiei: abstractizant şi concretizant. Particularităţi formale şi semantice ale antonimelor neologice V. 28 – 29. neologisme. dezolant şi entuziasmant. în ciuda aspectului fonetic uneori învechit. antecesor şi succesor.. încă. construcţia principial antonimică din limba de origine nu se regăseşte ca atare în română. Conceptul de neologism. deficit şi profit. în limba/limbile de origine şi la nivelul limbii române. lui impasibil nu îi corespunde pasibil. constructiv şi distructiv. arhaic şi neologic. b) calitatea de termeni de cultură şi de civilizaţie. deficient şi eficient. 13 Vezi Theodor Hristea. Aşadar. agasant şi amuzant. lui acronic nu îi corespunde cronic. defensiv şi ofensiv. Uneori..este cu atât mai interesant cu cât majoritatea acestora sunt considerabile. generos şi parcimonios. amatorism şi profesionism. debleu şi rambleu. ci decent. decrement şi increment. eventual. argumentele prin care. constructor şi destructor. echivalentă. degres şi progres. lui deconcerta nu îi (mai) corespunde concerta. sunt socotite neologice unităţi lingvistice pătrunse acum mai bine de 200 de ani sunt următoarele13: a) originea latino-romanică (directă sau indirectă. sciziune şi uniune. autocratic şi democratic. c) apartenenţa la fondul lingvistic internaţional şi d) persistenţa lor până în limba contemporană. lui deplasa nu îi corespunde. calma. lui dejuca nu îi corespunde juca (nici măcar cu sensurile sale neologice. debitor şi creditor. diferenţa explicânduse prin evoluţia semantică a termenilor aflaţi iniţial sau virtual în opoziţie: spre exemplu. plasa. antipatiza şi simpatiza. denigrator şi elogiator. după fr. ci temporal. selenar şi solar etc. alocentrism şi egocentrism. angelic şi demonic. analitic şi sintetic. fundamental binare. declin şi progres. cel puţin la nivelul percepţiei curente. însă. deprimant şi entuziasmant. afirmativ şi negativ. acuză şi scuză. jouer). V. antecedent şi succedent. au o structură formală. actor şi spectator. prin intermediul limbilor neogreacă şi rusă). Este important de remarcat faptul că împrumuturile antonimice neologice. agravant şi atenuant. ci instala şi învesti. anorectic şi bulimic.

b) între doi termeni analizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi antebelic şi postbelic. centrifug şi centripet etc. a marca/demarca o zonă de influenţă etc. 8 . spre exemplu. defectuos şi perfect. alocentrism şi egocentrism. relaţia de opoziţie se poate stabili: a) între un termen radical şi unul prefixat. Paralelismul formal dominant este dublat. în timp ce în contexte de tipul: aşi marca/demarca teritoriul. subaprecia şi supraaprecia. vezi Lucia Wald.14 Sunt şi situaţii când două cuvinte (polisemantice) se află în relaţie de antonimie pentru unul sau mai multe sensuri şi în relaţie de sinonimie (e adevărat. alohton şi autohton. V. agrea şi dezagrea. anurie şi poliurie. accesibil şi inaccesibil. a demarca este antonim cu a marca în limbajul sportiv (a marca adversarul vs. supraponderal şi subponderal etc. “opoziţia” semantică este atenuată. fără să fie construite similar. antifascist şi profascist. Bucureşti. anaerob şi aerob. Sistemele limbii (redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald). e) între un termen compus şi unul “derivat” (vezi binedispune şi indispune.). Caracterul analizabil al antonimelor neologice este. abiotic şi biotic. atomic şi antiatomic. parţială şi contextuală) pentru alt sens: spre exemplu. în multe cazuri. în vol. Plecând de la aceste exemple şi de la altele similare. d) între doi termeni compuşi cu afixoide antonimice (vezi agorafob/ie/ şi claustrofob/ie/. eventual prostdispune) etc. antivirus şi virus etc. anticlinal şi sinclinal. totuşi. În interiorul unei perechi antonimice homolexe. 75 – 84. a marca/demarca graniţele. aceleiaşi familii etimologice (vezi aprecia şi dispreţui.). p. în vorbire. acultural şi cultural. antiamerican şi proamerican. alocron/ie/ şi sincron/ie/.). antibioză şi simbioză. asimila şi disimila etc. urmărirea traseului formal şi semantic de la rădăcina comună până în perioada actuală. ambala şi dezambala. total (vezi acauzal şi cauzal. de perechi antonimice care. atac şi contraatac. cel puţin la nivelul limbii române. anafrodizie şi afrodizie. atrage şi distrage. Antonimia se poate 14 Despre relaţia dintre aspectele sincronic şi diacronic ale antonimiei.).2.ci virtuos etc. alopat/ie/ şi homeopat/ie/. până la a deveni insesizabilă. c) între doi termeni neanalizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi confirma şi infirma.). ariergardă şi avangardă. Editura Academiei. autocratic şi democratic. ambiguiza şi dezambiguiza.) sau parţial (vezi adipsie şi polidipsie. contraproductiv şi productiv etc. afebril şi febril. Antonimele în sistemul lexical (cu exemple din limba latină). a se demarca de adversar). 1970. în limbajul informatic (a marca un mesaj vs. aparţin. introvertit şi extravertit). dubios şi indubitabil etc. a demarca un mesaj). respectiv compus (vezi abil şi inabil. se poate propune studenţilor. adinamic şi dinamic.

crucial şi nesemnificativ. un singur element de compunere stabileşte relaţii de antonimie cu două şi chiar cu mai multe elemente de compunere. alogen. -ă şi pe fragil. contesta şi susţine. Astfel. relua şi rezista.(din sincronic). după antonimia dintre sufixoidele -fer şi -fug şi. pentru a rezulta termenul antonim (compus savant) allochtone (vezi LE PETIT ROBERT. are ca antonime adjectivele net. vb.şi frigori-. Uneori. are ca antonime pe latent. claustro. lui gerontofilie i se opun. demoraliza şi încuraja etc. -ă. egocentrism) şi pe sin. pe ego. critic. are ca antonime verbele adopta. prin substituirea lui auto. alopatie. autochtone) cu allo-.şi auto.) şi b) între doi termeni diferiţi ca origine şi derivaţi cu prefixe opuse ca sens (contraindica şi prescrie). -ă şi pe natural. corpolent şi filiform. sintetic. -ă. -ă. frigorifer. În unele situaţii. -ă i se opune. -ă şi pe laudativ.(din fr. are ca antonime pe analitic. corect şi inexact.(agorafobie) şi pe ceno. pe de o parte. are ca antonime pe lichid. 15 În ceea ce priveşte relaţia antonimică dintre alo. prin raportare la primul morfem din structura termenilor aflaţi în opoziţie (vezi acrofobie – batofobie. Păstrând proporţiile. -ă şi rafinat.). agorafobie – claustrofobie. confirma şi dezminţi. adj. lui calorifer. în franceză (de unde am împrumutat cele două cuvinte). alocronic etc.(din omogen. sensurile foarte diferite ale cuvântului-titlu au ca rezultat antonime între care este dificil să se stabilească relaţii semantice: abandona. homocron. pe de altă parte. cel puţin două relaţii sunt posibile şi pentru perechile antonimice heterolexe: a) între un termen radical şi unul prefixat.v. eventual compus (vezi ceremonios şi neprotocolar.). homo-. -ă.(cenofobie). -ă. adj. francofil – francofob). corespunzător şi impropriu. cacofonie – eufonie etc. coincidenţă şi neconcordanţă. calorifug. -ă. în funcţie de componenta morfematică avută în vedere.(din egocentric. gerontofobie şi pedofilie etc. -ă.(vezi exemplul particular alohton/autohton). ea se explică. în egală măsură. lui claustrofobie i se opun. 2008. îi corespund două cuvinte cu sens opus. -ă etc. homeo. compus savant analizabil.stabili. -ă.are ca antonime pe agora. adj.) are ca antonime prefixoidale pe omo-. agorafobie şi claustrofilie. s. Spre exemplu alo-15 “altul. în cazul compuselor din două afixoide. adj. Există şi cazuri particulare când unui cuvânt-titlu.) sau prin raprtare la ultimul morfem (vezi anglofil – anglofob. brut. diferit” (din alocentrism. curabil şi irecuperabil. după antonimia realizată între prefixoidele calori. 9 . homeopatie etc. solid. -ă. de asemenea.

Modul de alcătuire a dicţionarului. infecta. de la ediţii şcolare şi până la opere importante şi cvasiexhaustive (pentru ultimul caz citez Dicţionarul de antonime al prof. afixele. VI. cuvintele. am insistat mai ales asupra acelor neologisme care pun probleme din punctul de vedere al înţelegerii sensului şi care. inoportun. atunci când acestea sunt polisemantice. bonitate. dr. semantic sau frazeologic neologic (în cazul diverselor tipuri de calc lingvistic). 10 . În selectarea exemplelor. Onufrie Vinţeler de la Cluj. a unui morfem derivativ neologic sau a unui element de compunere savantă. Prin urmare. în dicţionar apar în relaţie de antonimie aproape toate tipurile de neologisme: afixale. VI. fata morgana. din motive inclusiv formale. am optat.VI. semantice şi frazeologice. apărut la Editura Dacia. în egală măsură. persona [in]grata. îi tentează pe vorbitori să le includă în combinaţii riscante de tipul etimologiei populare. lexicale. cazual. din limbajul standard şi din diversele domenii ştiinţifice. periţie. cauzal. infesta. pentru un corpus circumscris care să atragă atenţia tuturor celor interesaţi de aspectul actual al vocabularului românesc. În consecinţă. confuziei paronimice etc. d) existenţa unui model morfematic. flagrant. Argumentele avute în vedere pentru stabilirea statutului de neologisme al inventarului de termeni sunt următoarele: a) apartenenţa lor la nivelul cult al limbii. afixoidale. b) provenienţa din limbile de cultură şi civilizaţie europene în epoca modernă. univ. salutar. eminent. cel puţin una dintre cerinţele de realizare a antonimiei. c) prezenţa. iminent. 2002.2. luxurios. fragrant. repercusiune. în structura cuvintelor analizabile. creaţii interne sau mixte.1. prin excelenţă neologic. Caracterul neologic al tuturor termenilor incluşi în dicţionar respectă. ignominie. la care se adaugă limbile greacă şi latină savantă. în elaborarea lucrării. scolastic. (vezi anodin. inextricabil. alături de criteriul cronologic. Pentru că există numeroase dicţionare de antonime. Am conceput această relaţie semantică într-un sens larg. luxurie. afixoidele şi unităţile frazeologice considerate în relaţie de antonimie au caracter neologic şi provin. inocuu. în două volume). şi anume apartenenţa la acelaşi nivel de limbă. adică am dat exemple de antonime pentru fiecare dintre sensurile cuvintelor-titlu.

periţie. infim şi suprem. -re şi adjectivul participial. inferior şi superior. Am dorit. respectiv ale superlativului latinesc. iactant. meliorativ şi peiorativ. cărora le-am dat. torţionar. concordanţă şi discordanţă. junior şi senior. pentru a suscita curiozitatea cititorilor (vezi acribie. eventual substantivul neutru obţinut din supin. diurn şi nocturn. deferent şi indiferent. VI. explicit şi implicit. bavard. concordie şi discordie. turpid. unii termeni rari. limpid şi turbid. occident şi orient. benefic şi malefic. juvenilia şi senilia. plecând de la acestea. disuasiune şi persuasiune. vetust etc. la trezirea interesului cititorilor pentru etimologie. venial etc. flux şi reflux. inchietudine.). celeritate. impavid. indigent. optimism şi pesimism etc. La verbe am trecut. pe de o parte. asupra altor posibilităţi de realizare a relaţiei de antonimie. pusilanimitate. maxim şi minim. la rândul lor. antonime. ineluctabil. la fel. major şi minor. 11 . temerar. iactanţă. pe de altă parte.). antipatie şi simpatie. occident şi orient provin. matinal şi seral. infra şi supra. inavuabil. afixoidal şi lexical. prin varietatea relaţiei de sinonimie la nivel afixal. impudent. solidar. în egală măsură. în paranteză. în sensul larg al termenului: spre exemplu. idoneitate. lilial. indeniabil. optimism şi pesimism. Se poate observa. Existenţa unui dublet antonimic confirmat de tradiţie şi de etimologie nu împiedică în niciun fel crearea unor multiple relaţii de opoziţie semantică. la origine. concav şi convex. respectiv naşterea soarelui”. confient şi difident. confluent şi difluent. De asemenea. în primul rând. idoneu. dificil şi facil. confirma şi infirma.. blafard. Accentul asupra situaţiilor de mai sus se explică. am atras atenţia.). livreşti. pernicios. meliorativ şi peiorativ. antum şi postum. din construcţiile latineşti occidens sol şi oriens sol “moartea. posibile. calorific şi frigorific. minim şi maxim sunt reflexe româneşti ale comparativului. petulant. minim şi maxim. junior şi senior. dar şi. minor şi major. asupra fixării unor dublete antonimice “tradiţionale”. solitar. malonest. frust.3. specios. iuventute şi senectute. benign şi malign. divergenţă şi convergenţă. epilog şi prolog. prin dorinţa de a contribui la evitarea devierilor formale şi semantice şi. babelic.solicitudine. majuscul şi minuscul. fapt care nu permite adăugarea mărcilor comparaţiei în limba română. cacofonie şi eufonie. truculent. inclusiv din acest aspect. acredita şi discredita. impunisabil. substantivul abstract derivat din infinitiv cu ajutorul suf. eventual cu origine comună (vezi absent şi prezent. imund. prin exemple. truculenţă. să evidenţiez. recto şi verso etc. indenegabil. cu ajutorul relaţiei de antonimie.

primitivitate şi primitivism. lapidar. expandabil şi expansibil. sincronizat şi desincronizat.caracterul sistematic al creării perechilor antonimice şi rolul acestei relaţii semantice în organizarea vocabularului. majoritar şi minoritar. cerebral şi insensibil. major şi minor. practică şi teorie. temperanţă şi intemperanţă. sincronicitate şi diacronicitate. simpatie şi antipatie. concizie. sensibilitate şi insensibilitate. concret. demonic şi satanic. modernitate şi tradiţie. sincroniza şi desincroniza. sincronizare şi desincronizare. lapidaritate. Acelaşi caracter sistematic este vizibil în succesiunea alfabetică a cuvintelor-titlu. abstractizant vs. demonism şi satanism etc. insuficienţă. defensiv şi inofensiv. juvenilitate şi senilitate. concretizant şi concretizator. între care se stabilesc relaţii de sinonimie: abstract vs. majoritate şi minoritate. sensibilizare şi insensibilizare. concretitate şi concretitudine. obedient vs. alături de redundanţă vs. conformism vs. friabilitate. la origine. juvenilia şi senilia. gracilitate. alături de rezistenţă vs. contraofensivă şi defensivă. De asemenea. comprimabil vs. dezobedient şi inobedient. sufixal şi prefixal. gracil. alături de riguros vs. un termen neologic are două sau mai multe antonime derivate. numeroase dintre componentele relaţiei aparţinând aceleiaşi familii lexicale concepute în sens larg: moral vs. în acest context este de remarcat. simpatizat şi antipatizat. belicos vs. alături de sentimentalism vs. modernist şi tradiţionalist. sincronic şi diacronic. sincronie şi diacronie. neglijent şi superficial. chiar dacă ele nu aparţin unei unice familii lexicale: juvenil şi senil. amoral şi imoral. simpatic şi antipatic. sensibilizat şi insensibilizat. fragil. În foarte multe cazuri. sufixoid şi prefixoid. dar şi la corespondentele antonimice ale acestora. modernism şi tradiţionalism. sensibil şi insensibil. neglijenţă şi superficialitate. tempestiv şi intempestiv etc. civilizaţie vs. moralism vs. cerebralism şi insensibilitate. de cele mai multe ori. alături de serafism vs. concis. simpatizare şi antipatizare. ofensiv vs. pacifist şi pacific. ofensivă vs. de la aceeaşi bază. simpatiza şi antipatiza. modern şi tradiţional. temperant şi intemperant. practic şi teoretic. paralelismul formal al perechilor antonimice cu aspect analizabil. sufix şi prefix. amoralitate şi imoralitate. sentimental vs. practician şi teoretician. sufixoidal şi prefixoidal. insuficient. moralitate vs. amoralism şi imoralism. sensibiliza şi insensibiliza. fragilitate. serafic vs. friabil. inconformism şi 12 . concreteţe. redundant vs. rigoare vs. rezistent vs.

caloric şi calorific. provin. liliputan vs. Din punctul de vedere al originii antonimelor. logică vs. profunzime şi profunditate.şi ante-. minuţie şi minuţiozitate. pudic vs. superficialitate vs. s. multi-. Astfel. prin înlocuirea particulară a lui égo. exactitate şi exactitudine. la care se adaugă rusa şi. inşi non-. -fil şi -man. impudent şi impudic. Tot în relaţie de sinonimie perfectă sunt şi antonimele unor afixe (prefixe) şi afixoide. edificativ şi edificator. fiind utilizate. frigorific vs. supravs. am folosit LE GRAND ROBERT. simplitate vs. pre. inexactitate vs. gigantic şi gigantesc. vezi macro. iluzoric şi iluzoriu.şi mega/megalo-. progres vs.şi uni-. de altfel. irelevant vs. mai ales acolo unde există dubii. germană. mono. tradiţionalism vs. tranzient şi tranzitoriu. insensibilitate vs. sezonal şi sezonier. pentru realizarea relaţiei de antonimie. tradiţie şi tradiţionalism. rapiditate vs. uni.cu allo-.4. real vs.şi -logie. patrician vs. permanent vs. ilogicitate şi ilogism. Este foarte important de remarcat aici rolul fundamental al limbilor clasice. vertical vs. andrologie este creat din andro. pluri-.v. sentimentalitate şi sentimentalism.nonconformism. latină savantă. în limba franceză16. impudoare şi impudenţă.etc. indiferent de tipul de raportare (directă şi/sau indirectă) la limbile clasice: toate afixele şi afixoidele. pudoare vs. misoginie şi misoginism. multi. după modelul analogic antipathie/sympathie. servilism şi servilitate etc. -fob vs.şi sub. allocentrisme s-a format din égocentrisme. infra.vs. fast şi fastuozitate. spre exemplu. acţiune şi activitate. la nivelul tuturor limbilor de cultură. în procesul de întărire a relaţiei de antonimie la nivelul limbii române literare moderne precum. externă şi mixtă). VI. provenite dintr-o singură limbă (greacă sau latină) sau din limbi diferite (greacă şi latină): con. la origine. micro-. am optat. lentitudine şi lentoare. poli-. modernitate şi modernism. dis-. regres şi regresiune. antibiose s-a format. după modelul 16 Pentru etimologiile exemplelor citate. engleza). plebeu şi plebeian. începând cu prima jumătate a secolului al XIX-lea. semantice şi frazeologice) provenite.şi pluri-. post. italiană. cu precădere în ultima perioadă. latina şi greaca. din greacă şi/sau din latină. multi. rigoare şi rigurozitate.vs. din principalele limbi de cultură şi civilizaţie europene (franceză. 13 . Majoritatea covârşitoare a neologismelor incluse în dicţionar sunt împrumuturi (lexicale. cu ajutorul prefixului anti-.vs. mono. modernitate vs.vs. din symbiose. 1992. de multe ori special.vs. misandrie vs. pentru etimologia multiplă în formele ei principale (internă. pasivitate vs.

înfrunzi şi desfrunzi. finitate este format din finit. în SMFC V.şi nano-. după modelul analogic împrumutat intern/interna. involuer s-a format din involution. prin înlocuirea prefixului ex. foarte numeroase în limba contemporană. creat similar după modelul antonimului explosif). Un prefixoid “la modă”: MEGA-. încătuşa şi descătuşa. înfunda şi desfunda. p. încrucişa şi descrucişa. extumescence s-a format după intumescence. p. 2006. împrumutarea şi/sau crearea celuilalt. p. postlude după prelude. Editura Universităţii din Bucureşti. 137 – 141. alături de extravertit. sub influenţa antonimului introvertit. varianta extrovertit s-a creat şi a devenit literară. respectiv introverti) cu perechea prefixală antonimică extra-/extro-. înfrăţi şi desfrăţi. Observaţii asupra lui mini-. 1969. prin analogie cu antonimul împrumutat infinitate. plurivoque s-a format după univoque. după modelul lui apparition. înhăimura şi deshăimura. închinga şi deschinga. încurca şi descurca.şi mini-.(din introversion. înfrâna şi desfrâna. o modalitate frecventă de realizare a relaţiei de antonimie este derivarea prin substituţie de prefixe. de cele mai multe ori. sudic este format după modelul corespondentului său nordic. transigeance după intransigeance etc.corespondentului antonimic gynécologie.cu in. împături şi despături. în vol. încâlci şi descâlci. prosémite după antisémite. încărca şi descărca. supraiacent şi suprateran s-au format după modelul antonimelor subconştient. superstrat după substrat. Elementul de compunere mini-. hiper. mélioratif îşi explică existenţa prin raportare la pejoratif. după modelul analogic évolution/évoluer. implosion s-a creat după modelul lui explosion. împăduri şi despăduri. în SMFC VI. supraconştient.cu ex-. 18 Vezi Adriana Stoichiţoiu-Ichim. La fel s-a întâmplat şi în română: externa este derivat de la extern. prin înlocuirea lui in. andropause l-a avut ca model analogic pe antonimul său ménopause. După modelul perechilor antonimice moştenite din latină sau create analogic (vezi încălţa şi descălţa. 1972. disparition este derivat din disparaître. La nivelul limbii române. Creativitate lexicală în româna actuală. extraversion/extroversion şi extraverti/extroverti au fost create prin substituţia prefixului intro. pentru echilibrarea sistemului etc. În ceea ce priveşte compusele cu maxi. maculat îşi explică existenţa prin influenţa împrumutului imaculat. mega. hypersomniaque este un derivat de la hypersomnie după modelul lui insomniaque.şi mini-17. extinde şi-a configurat forma după modelul antonimic întinde. défervescence l-a avut ca model pe effervescence. gratitude este un derivat regresiv din antonimul său ingratitude. mega-18 şi micro-. 95 – 118.(vezi şi implosif. subiacent şi subteran etc. 71 – 81. 17 Vezi Luiza Seche. 14 . Florica Dimitrescu. simpla prezenţă a unuia (împrumut sau creaţie internă) presupune.

exuberant şi exuberanţă. astupa şi destupa. după coruptibil. “ardoare”. ci din concepe. inhumare. înzăpezi şi deszăpezi. s. în mod analogic sau după un model extern (vezi fr. important şi importanţă. + -ent. incorectitudine.. Astfel. descifra şi încifra. şi derivarea prin substituţie de sufixe: din diston[ant] + -anţă (“stare distonantă. pregnant şi pregnanţă. charger. + -enţă decât din excede. anoblir.f. înţeleni şi desţeleni.f. s. fr.. nu provine din concept. dar şi prin substituţie. poate fi derivat. în funcţie de sens. eventual. caracter distonant”).) s-au format perechi antonimice neologice de tipul desărcina şi însărcina. dezlănţui şi înlănţui etc. deshuma şi înhuma. în timp ce fr. it.+ exactitate şi din inexact + -itate. pentru distonanţă. excedenţă. îmbrăca şi dezbrăca. lat.).. chiffrer. progresiv. s. împresura şi despresura. fr. din concret + -itudine.împleti şi despleti. distant şi distanţă. am făcut. fr. numai pentru sensul din marină (“tendinţă a unei nave de a veni cu prora în vânt”). înnoda şi deznoda. conceptibil. empaqueter. inhumer. décharger. concepibile).n. inadvertent. am avut în vedere. tranşant şi tranşanţă. (“capacitate de a avea un excedent”) se explică mai degrabă din exced[ent]. “care poate fi conceput”. în mod similar. învinovăţi şi dezvinovăţi etc.. 15 . déchaîner etc. -ă. s. din sinonimul său concret[eţe] + -itudine. fr. iar primul a fost obţinut prin substituţia prefixului în. unele completări şi corectări la etimologiile propuse în dicţionarele consultate.f. fr. vb.). ardence. incarcérer.f. s. dépaqueter. s. lat. în care cel de-al doilea component reprezintă traducerea unui etimon extern (vezi fr. pe corectitudine (“lipsă de corectitudine”) şi pe incorect (+ -itudine. + -(t)ibil. adj. décourager. ennoblir. convertibil. vb. 19 Vezi. trepidant şi trepidanţă. “caracter incorect”)19.). fr. împreuna şi despreuna. it. împotmoli şi despotmoli. descuraja şi încuraja. ardenţă. ardenza pot fi propuse. fr. perfectibil etc. enchaîner etc. foarte numeroase în limba română (vezi constant şi constanţă. despacheta şi împacheta.f. (cf. fr. semantice şi structurale. este derivat prin substituţie din ard[ent]. Atunci când am considerat posibil.f. encourager.. şi inexactitate. concretitudine. împodobi şi despodobi. caracterul a ceea ce distonează”). fr. déchiffrer. are ca bază derivativă. plătibil. îngropa şi dezgropa. împovăra şi despovăra. Din in. descarcera şi încarcera. fr. învăţa şi dezvăţa. fr. înşeua şi deşeua. desnobila şi înnobila. incarcerare. s.cu des-/dez-. după modelul perechilor substantivale terminate în -ant/-anţă. alături de derivarea progresivă de la distona + -anţă (“faptul de a distona.n. apelând la argumente formale. vacant şi vacanţă etc. s.

fără să se 16 . scris. inadvertent. adj.) etc. séducteur) etc.. evident şi evidenţă.etc. in-. după fr. -toare. (din dez. al căror sens este. decent şi decenţă. écrit. ultimul preluând sensul fr. -toare.+ disciplinat. în epoca de modernizare latinoromanică şi de reorganizare structurală. adj. reticent şi reticenţă etc. pouvoir).+ explorat. însă. cf. de-/des-/dez-. În faţa dificultăţii reale de a decide cu exactitate dacă un cuvânt este un împrumut analizabil sau o formaţie românească. putere. dégoûtant). spectator). prin analogie cu numeroasele perechi adjectivale şi substantivale existente în română.. repetent şi repetenţă. adj. inexplorat. modele analogice rezistente şi prolifice (vezi. indiscipliné. profesionism. obţinute prin derivare cu sufixele -tor şi –toare (vezi clevetitor şi clevetitoare. după fr. it.+ ordine. inclusă între paranteze. am dat întâietate cu precădere soluţiei externe. jucător şi jucătoare. pentru spectatoare.f. lejeritate. la rândul ei analizabilă. În aceeaşi categorie intră şi exemplele de tipul indisciplinat. adj. adj. provine din inadvert[enţă] după modelul analogic al perechilor terminate în -ent/enţă (vezi absolvent şi absolvenţă. din in. preluat după un model extern neologic (vezi perechile oral vs.-ă. seducător. judecător şi judecătoare. premergător. dezordine.. după fr. marcator şi marcatoare etc. précurseur). (din seduce + -ător. Prin etimologie multiplă mixtă am explicat şi cuvintele analizabile care traduc sau calchiază structura morfematică a unor corespondente externe. anti-.) sau este un împrumut din engl. derivarea cu prefixele a-. Am folosit ca antonime pentru termenii neologici inclusiv cuvinte moştenite. vezi dezgustător. independent şi independenţă. s. încasator şi încasatoare. urmată de completarea “împrumut analizabil”. s. inexpérimenté. în acest sens. -ă..f. neglijent şi neglijenţă. désordre. non. din in. cf. din in. adv. ca şi din it. adj.+ mergător. vorbitorii au putut şi pot în permanenţă să “formeze” derivate similare. (din dezgusta + -tor. -toare.). (din pre.. Pe baza acestor modele. légèreté). disordine). ultimul fiind un calc semantic după fr. fr. cf. după fr.. Sub această categorie se include un număr foarte mare de împrumuturi neologice preponderent din franceză care au creat. inexperimentat. corespondentul feminin al lui spectator (din fr. este explicabil din profesionist. (din lejer + -itate. spectateur. s. lat. am propus substituirea sufixului -tor (cu o existenţă reală în latină şi perceput ca atare în franceză şi română) cu cel de feminin –toare. -ă. -te şi opoziţie vs. adv. inexploré etc.n.. professionismo. adj. după fr.+ experimentat. fr. prin substituţie de sufix. corigent şi corigenţă. -ă. fr.

neadmisibil. de-.şi intra-.etc. am descoperit creaţii interne similare în franceză.şi in-. am extins caracterul de “împrumut analizabil” la (aproape) toate situaţiile în care vorbitorul român nelingvist poate descompune fără nicio dificultate structura unui neologism în elemente componente. Editura Academiei Române. am reluat în succesiunea alfabetică.decât acolo unde reprezintă. ecto. cu a-. nu am inclus derivatele româneşti cu prefixul negativ ne. 2006.). În multe cazuri. am trecut în paranteză cuvintele formate cu ajutorul lor. în egală măsură. necapabil. ale cărui componente au devenit. De asemenea. compusele „de autor” sau cele care reprezintă puncte de referinţă în diverse terminologii.5. neatestate (încă) în dicţionarele generale ale limbilor respective. pre. neconfortabil. obţinută prin mijloace interne şi împrumutată din una sau mai multe limbi reprezintă.etc. Cu acelaşi argument al cantităţii. extra. pre. o realitate de care trebuie să se ţină seama în cercetările etimologice viitoare. combatant şi necombatant. Pentru că. prefixe sau elemente de compunere tradiţional antonimice (anti. 154 – 158. în majoritatea cazurilor. VI.şi post. Din cauza numărului foarte mare de exemple şi a caracterului deschis. necertitudine. selectiv. necapacitate.în lista alfabetică a cuvintelor-titlu. fără ca acestea din urmă să mai fie reluate individual în cuprinsul dicţionarului20.şi pro-. dând prioritate împrumuturilor analizabile formate. nedelicateţe etc. Atunci când am explicat. astăzi. neanalizabile. Acest fapt înseamnă. prefixul negativ nese poate ataşa majorităţii adjectivelor din română. Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri beletristice din secolul al XIX-lea). că etimologia multiplă mixtă este departe de a fi un fenomen restrâns. în perioada de modernizare şi 20 Am făcut excepţie la dubletul antonimic ex. indiscutabil. în interiorul aceluiaşi articol.)21 reprezentau. ca posibilitate sau prin tradiţie. necultură. Posibilitatea ca un cuvânt sau o unitate frazeologică să fie. concludent şi neconcludent.şi endo-. în limbile de provenienţă. prin intermediul documentelor străine care circulă pe Internet. teoretic. comestibil şi necomestibil. hiper. cis. neamic.raporteze la un posibil etimon extern. ceremonios şi neprotocolar. condiţionat şi necondiţionat etc. coincidenţă şi neconcordanţă.şi hipo-. 17 .şi trans-. p. datorită fluxului enorm şi simultan de informaţie culturală şi lingvistică. nu am trecut derivatele cu ne. Derivatele neologice cu prefixul ne. am dat numai selectiv exemple din categoriile menţionate. De asemenea. posibilitatea originii externe a unor neologisme (considerate în dicţionarele noastre drept formaţii interne). neavenit.(vezi neaccesibil. o soluţie antonimică (vezi bombastic şi neafectat. capital şi neesenţial.). Bucureşti. necompatibil. urmărind. non-. 21 Vezi Maria Stanciu-Istrate. italiană. spaniolă sau germană.

fr. la rândul lor. cu ajutorul contextelor personale sau extrase. inaccesibilis. non avenu. indelicateţe etc..şi ne-.. VI. p. inaccessible. inconfortabil. am recurs la indicarea corespondentului său prin: vezi .6. 22 Despre relaţia dintre prefixele in. la fiecare unitate considerată “cuvânt-titlu”. i-am indicat. fr. incapable. De asemenea. În asemenea cazuri am corelat. implicit. fr. ţinând cont de frecvenţa raportului. succesiunea sensurilor cuvântului-titlu cu ordinea antonimelor sale. de etimologie şi. Exclusiv după modelul unui dicţionar explicativ. vezi Florica Ficşinescu. la rândul lui. Atunci când o unitate lingvistică se regăseşte în două sau mai multe articole de dicţionar. Am adăugat. cuvânt-intrare. respectiv atunci când îi vine rândul în succesiunea alfabetică. etimologia. Situaţia e mai complicată la cuvintele-titlu polisemantice. calcuri de structură morfematică după modele latine şi romanice (vezi fr. incultură. care intră. din nou. cu mici excepţii. am ales structurarea materialului lingvistic după ordinea alfabetică a cuvintelor-intrare. inadmissible. am ilustrat sensurile acestora în mod implicit.) care. de orizontul de aşteptare al cititorului. . 18 . acele sensuri pentru care am stabilit antonime. le-am trecut în ordine alfabetică. lat. 1967. elementelor de compunere şi expresiilor străine. inimicus. în măsura posibilului. lat. incapacitate. 9 – 12. fr. Pentru fiecare dintre unităţile lingvistice discutate am indicat etimologia. incompatibil. au pierdut teren în faţa împrumuturilor sinonimice durabile până astăzi (vezi inaccesibil. fără a-i mai preciza sensul şi fără a-i repeta etimonul sau etimoanele. sensul şi. De vreme ce antonimele propuse reprezintă opusul semantic al unităţilor derulate în ordine alfabetică. în relaţie de antonimie cu doi sau mai mulţi termeni. atunci când antonimul cuvântului-titlu devine.)22. incapabil. cu accent acordat termenilor polisemantici. Prefixul negativ in-. inamic. în mod succint şi explicit. Atunci când antonimele propuse intră în relaţie de sinonimie. incapacité etc. de cele mai multe ori. am dat prioritate relaţiilor formale dintre componentele perechilor antonimice stabilite la nivelul unui cuvânt polisemantic. inadmisibil. în SMFC IV.reromanizare a vocabularului literar românesc. din documentele existente pe Internet. deja citate anterior. cărora le-am stabilit corespondentul sau corespondentele antonimice în funcţie de sens sau de sensuri. incertitudine. pentru o corelare cât mai bună între termenii diverselor perechi antonimice. În cazul perechilor antonimice.

eventual substantivul neutru obţinut din supin le-am inclus în acelaşi articol.7. în toate variatele lor aspecte. vezi Cristian Moroianu. cititorul va face necesarele corelaţii din punctul de vedere al aspectelor morfologice. “Limba română – structură şi funcţionare”. pe de altă parte. Editura Universităţii din Bucureşti. Din punct de vedere morfologic. omonimele interne. Am menţinut în acelaşi articol. am trecut în prim-plan forma de infinitiv. În privinţa verbului. pe de o parte. Atunci când un cuvânt-titlu are două sau mai multe antonime. Actele celui de-al 4-lea Colocviu al Catedrei de limba română. şi minuscul. la rândul lor. cum unităţile lingvistice aflate în relaţie de antonimie şi de sinonimie pot fi. antonimie. de regulă parţiale. pe de altă parte)23. şi sinonimele posibile pentru fiecare dintre ele. -ă. O abordare etimologică a substantivizării adjectivului.f. prin tradiţie. adjectivul şi adverbul obţinut din acesta. s. Gabriela Pană Dindelegan. eventual influenţate de un model extern (vezi. iar substantivul derivat cu ajutorul sufixului -re şi adjectivul participial. p. s. cum antonimele stabilite pentru sensurile unui cuvânt polisemantic nu sunt. Astfel.f.VI. în vol. 25-26 noiembrie 2004.v. 19 . Din punct de vedere lexicologic. paronimie şi omonimie.. considerate convenţional “omonime artificiale”. cu atât mai mult cu cât unele dintre acestea reprezintă calcuri lexico-morfologice după corespondente externe. paronime sau/şi omonime 23 Pentru detalii şi argumente în favoarea acestei opţiuni lexicologice. unui adjectiv să-i corespundă un adjectiv etc. reluându-le apoi alfabetic prin indicaţia s.). prin numerotarea lor cu cifre la umărul din dreapta sus. (sub voce. pe de o parte. contribuie la înţelegerea logică a mecanismelor complexe de funcţionare şi evoluţie a limbii: care este relaţia dintre sensurile unui cuvânt polisemantic. Substantivele feminine. în mod obligatoriu. şi adjectivul şi substantivul masculin şi feminin. respectiv minusculă. sinonime între ele şi care sunt condiţiile pentru o asemenea posibilitate. adj.. Am corelat categoriile gramaticale ale termenilor aflaţi în relaţie de antonimie. -ă. spre exemplu. astfel încât unui substantiv să-i corespundă un substantiv. 729-739.. am considerat că cel puţin substantivele neutre obţinute prin schimbarea categoriei lexico-gramaticale din adjectivele propriu-zise merită să aibă statut de cuvinte diferite inclusiv din perspectivă lexicografică. am încercat să diferenţiez. adj. majuscul.. coord. Atenţia acordată omonimiei interne nu este întâmplătoare. în măsura posibilului. Evidenţierea corectă şi nuanţată a raporturilor (formale şi semantice) de sinonimie. 2005. şi majusculă.. situaţia este similară şi în cazul substantivelor feminine obţinute din adjectivele corespunzătoare pe cale internă.

şi neo-. Româna rămâne în continuare.şi bio-.şi postero. necro. incomprehensibilitate etc. mono. -chineză şi –stază.). 28 – 32. homeo. antero. egoşi alter-. Lucreţia Mareş).şi hetero-. comparativ cu formule sau sintagme mai elaborate. Bucureşti. improbabilitate. există în mod virtual în mintea vorbitorilor şi se actualizează firesc. incombustibilitate. angelo.şi gineco-. incomensurabilitate. inadmisibilitate. oglindă corectă a relaţiei dintre utilizatori şi propria limbă la momentul actual. Consultarea textelor existente pe Internet. Univers Enciclopedic. 20 . Coteanu şi dr.parţiale24.etc.şi pluri-. o limbă de tip derivativ. Dicţionarul explicativ al limbii române. De asemenea. inadaptabilitate. -andrie şi -ginie. I. că antonimia este un fenomen activ şi benefic în limba contemporană: împrumuturile recente îşi caută cu necesitate opusele şi. limba actuală arată o permisivitate specială compuselor savante antonimice. I – II. improductivitate. -fug şi -pet. noi sau ediţii revizuite şi îmbunătăţite) următoarele surse: Florin Marcu. cum informaţiile de ordin etimologic sunt importante pentru diferenţierea cuvintelor polisemantice de omonimele reale etc. paleo.şi micro-. 2005. ediţia a II-a (sub conducerea acad. L. Ele au. VII.). Paronimia etimologică în limba română. Am încercat să demonstrez. incognoscibilitate. pe baza analogiei. însă. prin acest dicţionar. în “Limbă şi literatură”. Editura Academiei Române. a expresivităţii. imprescriptibilitate. Pentru exemple şi pentru etimologiile unităţilor lingvistice româneşti am consultat. bine structurată şi sistematică. macro. VIII. avantajul unei totale transparenţe formale şi semantice şi al unui grad de motivare atât de dorit de către utilizatori. prin mijloacele interne ale limbii. reflectă o dinamică interesantă a relaţiei de antonimie în direcţii aparent opuse: pe de o parte. căutarea echilibrului.şi demono-. 1997 (care a constituit principala sursă în ceea ce priveşte termenii şi sensurile lor). Noul dicţionar de neologisme. pe de alta. inclusiv din acest punct de vedere. vol. Micul dicţionar academic (redactori responsabili: 24 Vezi Cristian Moroianu. 1996. imputrescibilitate. vezi impracticabilitate. Unele dublete antonimice pot părea complicate (mai ales substantivele abstracte în -itate provenite de la adjective în -bil. inalienabilitate. dacă acestea din urmă nu au pătruns deja tot din surse externe. pe lângă mulţimea dicţionarelor de gen (numai în anul 2002 au apărut cel puţin zece. Bucureşti.şi claustro-. p. agora. eficiente şi economice. dextro.şi sinistro-. cele mai multe cu caracter internaţional (vezi morfemele andro.

Dicţionarul invers. 23 – 24 septembrie 2004. vol. I – IV. 2005. 2008. p. 1978. ediţia a II-a. Le Grand Robert de la langue française. 2. LVI. Negaţia în limba română. Indice de cuvinte şi forme (p. Constantin Dominte.. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. Dictionnaires Le Robert. Bucureşti. am consultat: Le nouveau Petit Robert. Dudenverlag. 2008. Merriam – Webster OnLine (http://www. nr. Dicţionar etimologic de termeni ştiinţifici (Elemente de compunere greco-latine).it). Institutul de Lingvistică din Bucureşti.acad. revăzută şi adăugită (coord. Bucureşti. 2005. Bucureşti.A. în “Studii şi cercetări lingvistice”. La composante psycholinguistique de l’organisation antonymique du vocabulaire. Bucureşti. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Nicolae Andrei. Das Fremdwörterbuch. Dicţionarul ortografic. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. 139 – 300). Bucureşti. 209 – 243). Editura Univers Enciclopedic. Editura Academiei. de Mioara Avram şi colab. 271 – 279. Univers Enciclopedic.merriam-webster. Ioana Vintilă – Rădulescu). nr. N. LVIII. Formarea cuvintelor în limba română. Dizionario della lingua italiana. deuxième édition. Autorul Bibliografie Actele Colocviului internaţional Tratamentul neologismelor în limba română în mileniul III. în “Studii şi cercetări lingvistice”. volumul al II-lea. 1987. Ursu. Prefixele.com). Paris. Bârlea. 2007. Volumul I. texte remanié et amplifié sous la direction de Josette Rey-Debove et Alain Rey. 1992 (reimprimat în 2006). anexele 1 – 6 (p. Editura Fundaţiei România de Mâine. 9. entièrement revue et enrichie par Alain Rey. Redactori responsabili: Al.corriere. Editura Ştiinţifică. Bucureşti. 2001 – 2003. Marius Sala şi Ion Dănăilă). Pentru etimoanele străine. Bucureşti. ediţia on-line (http://dizionari. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. 1957. Mannheim – Leipzig – Wien – Zürich. Petre Gheorghe. aktualisierte Auflage. Editura Academiei. 2007. Il Sabatini Coletti. 1 – 2. ortoepic şi morfologic al limbii române. Graur şi Mioara Avram. 2003.. 1970. Editura Academiei. 1962. Bucureşti. Paris. 21 . Compunerea. de Fulvia Ciobanu şi Finuţa Hasan.

Antonimia. 26 – 35. 729-739. 22 . XLII. al IV-lea. Redactori responsabili: Al. Hristea. Bucureşti. Limba română contemporană. Timişoara. p. 39 – 53. în vol. p. Theodor. p.Bidu-Vrănceanu.. Editura Academiei. Substantivele feminine. Limba română contemporană. în “Limbă şi literatură”. Dicţionar de ştiinţe ale limbii. Editura Facla. Antonimele: încercare de definire şi de clasificare. “Limba română – structură şi funcţionare”. nr. Vocabularul. Editura Didactică şi Pedagogică. 2005 (cap. Dimitrescu. Călăraşu. Paronimia etimologică în limba română. G. 1997. I – II. sursă de expresivitate. 144 – 195. Editura Universităţii din Bucureşti. p. 10 – 16 (partea I) şi nr. Bidu-Vrânceanu. N. A. Redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald. autor: Marin Bucă).. Editura Academiei. M. Editura Universităţii din Bucureşti. p. 2001 (s. L. vol. Gabriela Pană Dindelegan. Bucureşti. 1997. p. 2004. Hristea. Actele celui de-al 4-lea Colocviu al Catedrei de limba română. 3 – 17. 1985 (cap. antonime şi antonimie. A. vol. 1976 (cap. Tipuri de neologisme în limba română. nr. Bidu-Vrănceanu. p.v. I.. coord. C. vol. XX. Hristea. p. Maria. p. I – II. Observaţii asupra lui mini-. Theodor. Hristea. VII. Florica. Theodor. 9 – 16. Lexicul. în “Limbă şi literatură”. Moroianu. 25-26 noiembrie 2004.. p. Cristian. Graur şi Mioara Avram. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (SMFC). Ionescu-Ruxăndoiu. Florica. Probleme de semasiologie. 1971.. Antonimia. Etimologia multiplă internă. Editura Nemira. Antonimia. Bucureşti. Bucureşti. 1997. A. Cristian. p. Bucureşti. 1977. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (SMFC). Bucă. Redactor responsabil: Mioara Avram. L. Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan). vol. Antonimia. O abordare etimologică a substantivizării adjectivului. Forăscu. M. Contribuţii la studiul etimologic al neologismelor româneşti. vol. Tipuri de calc în limba română. XXII. I. p. în “Limba română”.. 137 – 141. 1972. Editura Humanitas Educaţional. Bucureşti. în “Convorbiri didactice”. 3 – 10 (partea a II-a). 1973. 2005. p.. în “Limba română”. 26. în vol. 1. Forăscu. 10 – 29.. Conceptul de neologism în lingvistica românească. autor: Narcisa Forăscu). Mancaş. Moroianu.. autor: Narcisa Forăscu). Ediţie revizuită şi adăugită. Iliescu. 120 – 143. p. Prefixul negativ in-. Editura Academiei. vol. 23 – 35. Hristea. 25. 105 – 117. N. 479 – 488. Coteanu. Theodor. 3 – 14. nr. Theodor.. Evseev. 1967. 5. 2004. p. Narcisa. III – IV. al VI-lea. în “Limbă şi literatură”. Forăscu. Ficşinescu. în Probleme de lingvistică generală. 2005. Pană-Dindelegan.. autor Angela Bidu-Vrănceanu)..

autor Laura Vasiliu şi antonimie. cap. Contribuţii socioculturale.. 1977. Stoichiţoiu-Ichim. Maria. Influenţe culturale. Puşcariu. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Editura Academiei. Alexandru. Graur şi Mioara Avram. Puşcariu. 95 – 118. Diversitate stilistică în româna actuală.). Antonimele în sistemul lexical (cu exemple din limba latină). Vocabularul limbii române actuale: dinamică. 205 – 221. Sextil. Editura All Internaţional. p. Bucureşti. 23 . Privire generală. Editura Facla. Adriana. 406 – 428. Imprimeria Naţională. Univers Enciclopedic. al II-lea (2003). p. Editura Academiei Române. 1970. Limba română. al V-lea. p. I (2002) şi vol. Editura Universităţii din Bucureşti. 1978. Timişoara. V. Bucureşti. Editura pentru literatură şi artă “Regele Carol II”. Rodica. Editura Universităţii din Bucureşti. 53 – 117. 2001. 2001 (s. Şerban. Gabriela (coord. vol. Sârbu. 154 – 158. Adriana. Individualitatea limbii române între limbile romanice. Bucureşti. Editura Academiei. Stoichiţoiu-Ichim. Editura Universităţii din Bucureşti. Bucureşti. influenţe. Creativitate lexicală în româna actuală. cap. creativitate. traduites du roumain à l’occasion du soixantième anniversaire de l’auteur. Bucureşti. Richard. Enciclopedia limbii române. 1937. II.. Bucureşti. antonimice. Stanciu-Istrate.v. Editura Facla.Niculescu. p. Bucureşti. vol. Wald. Sextil. p. Marius (coord. Timişoara. p. prefixe. Pană-Dindelegan. p. Au sujet des néologismes.). Luiza. Cluj – Bucureşti. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (SMFC). I. 75 – 84. Études de linguistique roumaine. Vocabularul românesc contemporan – schiţă de sistem. autor Aurora Peţan). Lucia. Sistemele limbii (redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald). 71 – 81. p. şi Evseev. 1940. în vol. Zafiu. I. Redactori responsabili: Al. Un prefixoid “la modă”: MEGA-. 2006. Antonimia lexicală în limba română. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. Sala. 364 – 415. 2001. Elementul de compunere mini-. 1969. 1978. VII. Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri beletristice din secolul al XIX-lea). 7 – 36. în vol. 2006. Seche.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful