2011febAntonimia Neologica in Limba Romana

CRISTIAN MOROIANU Antonimia în limba română. Antonimia neologică I. Definiţie. Trăsături generale.

Antonimia este relaţia semantică stabilită între termeni corelativi ale căror sensuri – evaluate pe aceeaşi scală binară şi simetrică - sunt opuse (vezi gr. ant/i/ “contra” şi onyma “nume”). Plasate în acelaşi câmp semantic, având, aşadar, un număr oarecare de trăsături de sens comune, componentele unei perechi (sau unei clase paradigmatice) formate din antonime se opun prin câte un aşa-numit sem incompatibil, condiţie minimală şi obligatorie a opoziţiei antonimice1. Trăsăturile caracteristice ale acestei clase semantice sunt constanţa (antonimele “se cheamă” unul pe celălalt în mintea vorbitorilor, formând perechi fixe, considerabile puncte de referinţă) şi simetria la nivelul sistemului limbii. Antonimia acoperă atât unităţile lingvistice care denumesc noţiuni percepute în mod obiectiv ca fiind contrare, cât şi pe acelea puse de vorbitori în opoziţie subiectivă şi contextuală, ceea ce înseamnă că, în interiorul unui sistem riguros constituit, există o relativă - şi surprinzătoare - libertate a realizării acestei relaţii semantice2. Se consideră, în genere, că sunt mai predispuse a contacta relaţii de antonimie cuvintele care exprimă calităţi şi însuşiri, diverse aprecieri, raporturi calitative şi cantitative şi alte categorii estetice, morale, filozofice etc. În mod firesc, nu pot avea antonime substantivele care denumesc obiecte concrete şi, prin definiţie, numele proprii (antroponime, toponime, hidronime etc.).

1

Vezi Ion Coteanu, Narcisa Forăscu, Angela Bidu-Vrănceanu, Limba română contemporană. Vocabularul. Ediţie revizuită şi adăugită, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1985 (cap. Antonimia, p. 105 – 117, autor Narcisa Forăscu), Angela Bidu-Vrânceanu, Narcisa Forăscu, Limba română contemporană. Lexicul, Bucureşti, Editura Humanitas Educaţional, 2005 (cap. Antonimia, p. 120 – 143, autor: Narcisa Forăscu). Pentru definiţie şi clasificare generală, vezi şi Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană-Dindelegan, Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Bucureşti, Editura Nemira, 2001 (s.v. antonime şi antonimie, autor Angela Bidu-Vrănceanu), Enciclopedia limbii române (coord. Marius Sala), Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2001 (s.v. antonimice, prefixe, autor Laura Vasiliu şi antonimie, autor Aurora Peţan). 2 Despre percepţia relaţiei de antonimie de către vorbitori, vezi Petre Gheorghe Bârlea, La composante psycholinguistique de l’organisation antonymique du vocabulaire, în “Studii şi cercetări lingvistice”, LVIII, nr. 2, 2007, p. 271 – 279.

1

Dacă la nivelul sistemului limbii antonimia priveşte opoziţiile ireconciliabile ale unei întregi clase paradigmatice, la nivelul vorbirii ea se realizează în mod obligatoriu binar, între doi termeni selectaţi într-un context concret şi variabil. Se poate discuta, pe de o parte, despre o antonimie perfectă, consacrată, stabilă şi sistematică, liberă de context, realizată simetric între doi termeni (sau două clase de termeni) care se află la acelaşi nivel de limbă (din punct de vedere cronologic, geografic şi stilistico-funcţional) şi care se opun printr-un sem incompatibil contrar. Pe de altă parte, însă, la nivelul vorbirii, antonimia se dovedeşte a fi o relaţie subiectivă, imperfectă, contextuală, instabilă, mult mai complexă şi mai diversificată, determinată de factori lingvistici şi socio-culturali3. II. Tipuri de antonime. Antonimele au fost clasificate în diverse moduri, în funcţie de variatele criterii avute la dispoziţie. Astfel, după tipul de opoziţii stabilite, ele pot fi polare/complementare (masculin – feminin, mort – viu), scalare/graduale (cald răcoare - frig, început - mijloc - sfârşit), contrare (nord – sud, seral – matinal, orizontal - vertical), reciproce (a cumpăra - a vinde, a da – a lua) etc. Relaţiile logice care caracterizează antonimia ar fi, în consecinţă: a) de contradicţie (când cei doi termeni ai opoziţiei se exclud reciproc: tertium non datur), b) de contrarietate (când un membru al opoziţiei implică negaţia celuilalt, dar nu şi invers: et tertium datur) şi c) de reciprocitate (când un membru al opoziţiei îl implică pe celălalt şi invers). Din punctul de vedere al axelor semantice pe care sunt plasaţi termenii antonimici, aceştia presupun opoziţii calitative, cantitative, apreciative, spaţiale, temporale etc. După relaţia cu contextul, antonimele sunt libere sau limitate contextual. Aflate, de regulă, în relaţie graduală, ele sunt simetrice sau asimetrice, raportabile sau nu la un al treilea termen, intermediar, aflat la egală distanţă. Din punctul de vedere al construcţiei, se individualizează antonime primare sau heterolexe, alcătuite din termeni cu radicali diferiţi (absolut – relativ, activ – pasiv, cauză – efect etc.) şi antonime analizabile sau homolexe, alcătuite din termeni derivaţi sau compuşi de la aceeaşi bază cu ajutorul afixelor sau afixoidelor opuse ca sens
3

Pentru criterii de definire şi tipologia antonimelor, vezi Marin Bucă şi Ivan Evseev, Probleme de semasiologie, Timişoara, Editura Facla, 1976, p. 144 – 195 (cap. Antonimia, de Marin Bucă), Richard Sârbu, Antonimia lexicală în limba română, Timişoara, Editura Facla, 1977, Vasile Şerban şi Ivan Evseev, Vocabularul românesc contemporan - schiţă de sistem, Timişoara, Editura Facla, 1978, p. 205 – 216, Maria Iliescu, Antonimele: încercare de definire şi de clasificare, în Probleme de lingvistică generală, vol. VII. Redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald, Bucureşti, Editura Academiei, 1977, p. 39 – 53.

2

respectiv sufixoide care formează. Din punct de vedere etimologic. Pot participa la relaţii de antonimie. vb. în “Limbă şi literatură”.. care înseamnă “groaznic” şi “admirabil”. din jargon etc. poetice sau intrate în uzul comun (zile negre.. uneori. în sensul cel mai larg cu putinţă. cu respectarea condiţiei sinstratice şi sincronice. Din punct de vedere stilistic. încărcate de expresivitate (vezi expresia: La plăcinte înainte. dimpotrivă. relaţia de antonimie se poate stabili: a) între două sensuri incompatibile ale aceleiaşi unităţi lingvistice (vezi a împrumuta. antonimia afixoidală (realizată între prefixoide. Din considerente strict didactice şi metodologice. la rândul lor. cuvintele neologice.). care înseamnă “a da ceva cu împrumut” şi “a primi ceva cu împrumut”. e bun rău.)4. adj. loc. care poate semnifica afecţiunea sau. I – II. antonimele sunt denotative sau conotative (figurate). 138 – 142. De asemenea. cele care fac parte din argou. op. omogen – eterogen etc. în timp ce antonimele homolexe au aceeaşi bază lexicală. vechi sau noi). p. vb. începutul sfârşitului etc. unei gândiri obiective). cuvintele aparţinând diverselor terminologii. antonimia frazeologică (alcătuită din unităţi frazeologice vechi sau noi. cuvintele din fondul vechi al limbii. în egală măsură. 9 – 16. antonimele heterolexe au origini diferite. Prin raportare la criteriile logice. de cele mai multe ori. componente ale derivatelor antonimice reprezentând mai mult de jumătate din numărul total al prefixelor româneşti). idem. a închiria. se poate vorbi. sursă de expresivitate. regionalismele care circulă în aceeaşi zonă dialectală. 2004. vol. compuse antonimice preponderent savante). în Angela Bidu-Vrânceanu. se disting antonime logice/obiective (corespunzătoare realităţii extralingvistice) şi antonime subiective (care nu corespund. Antonimia. b) între sensurile incompatibile ale unor cuvinte sau unităţi frazeologice diferite (polisemantice) şi c) între două cuvinte sau expresii (monosemantice). 3 .. în relaţie de antonimie. cuvinte care aparţin unor niveluri diferite ale limbii sau care aparţin unor epoci diferite. a lua de gât /pe cineva/.(antemeridian – postmeridian. Narcisa Forăscu.. Pe lângă antonimia lexicală (reprezentată de cuvinte opuse ca sens. Efecte stilistice ale antonimiei. cit.. deci se reduc la un etimon primar unic. care înseamnă “a plăti chirie” şi “a cere chirie”. cap. şi de antonimia prefixală (prefixele. vb. la război înapoi). prin definiţie 4 Vezi Narcisa Forăscu. p. mai ales cele neologice. ca şi din expresii de origine latină savantă. bibliofil – bibliofob. cu circulaţie internaţională. duşmănia etc. sunt puse. lipsite sau. grozav.). dimpotrivă.

fie masculin.. 2004. de regulă în interiorul aceleiaşi clase morfologice).f. verb şi locuţiune verbală etc. De asemenea. 10 – 29.m. în “Limbă şi literatură”. – stupid. în majoritatea cazurilor. adverbiale. Pentru tipologia calcului. Trecerea de la o parte de vorbire la alta amintită mai sus continuă. creaţii exclusiv interne ale limbii respective sau dacă au origine mixtă6 (internă şi externă). în sens larg se poate admite antonimie între cuvinte şi locuţiuni corespondente (substantiv şi locuţiune substantivală. În sens mai larg. cu substantive de ambele genuri (inteligenţă. şi stupidă. şi substantive masculine şi feminine. – titular.neologice) şi. fie feminin. -ă. IV. III – IV. În mod excepţional. şi titulară. s. p. Editura Universităţii din Bucureşti. – nulitate.f. probleme particulare5 IV. Conceptul de neologism în lingvistica românească. stabilită între cuvinte şi locuţiuni. cuvinte şi unităţi frazeologice. s. 4 . Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan).f. – pupil. există şi situaţii când nu este obligatorie identitatea categoriei lexico-gramaticale. indiferent dacă ele sunt împrumuturi. relaţiile de antonimie existente între termenii primari. III. la rândul lor. în sfârşit.f. s.). un substantiv. numeroase adjective sunt.1.f.. neologice). tutore.). în vol. aşa cum se va vedea în dicţionarul de faţă. s.m. 23 – 35. antonimia mixtă (lexico-frazeologică. simultan. sunt considerate neologice toate unităţile lingvistice (morfeme lexico-gramaticale şi lexicale. s. adjectiv şi locuţiune adjectivală.m. substantivale şi verbale). adj. Criteriile esenţiale pentru stabilirea calităţii de neologism a unei unităţi lingvistice sunt: a) criteriul cronologic (pătrunderea sau formarea unui termen în epoca modernă) şi b) criteriul cultural (care presupune cel puţin trei aspecte: provenienţa din 5 Vezi Theodor Hristea. Din punct de vedere morfologic. p. 6 Un tip special de etimologie multiplă mixtă este calcul lingvistic. 1997. XLII. în variatele sale aspecte. Tipuri de calc în limba română.m. vol. respectiv situaţii când unui adjectiv concret îi corespunde un substantiv feminin abstract (inteligent. rezervă. cele mai multe dintre adjective sunt şi adverbe. s. De regulă. un număr destul de mare de verbe la supin se transformă în substantive neutre abstracte etc. este necesară identitatea categoriei lexico-gramaticale a termenilor care formează perechi antonimice (adjectivale. La substantivele animate. s. Din punct de vedere etimologic. s.). Trăsături morfologice. pupilă. tipuri.. s. Neologismele în limba română: definiţie. vezi Theodor Hristea. poate intra în relaţie de antonimie. s.f. în acelaşi timp. la care adăugăm sensurile calchiate după modele. neologismele reprezintă cuvinte nou apărute într-o limbă.

După tipul de etimologie. VII. 10 Primul care a teoretizat şi demonstrat în lingvistica românească etimologia multiplă mixtă. Etimologia multiplă internă. I. 364 – 415. derivatele pot avea o singură bază derivativă sau etimologie multiplă internă). b) neologisme (exclusiv) semantice. 5. 8 Vezi Theodor Hristea. prin mijloace interne] 10. cap. b) formaţii exclusiv interne (derivate sau compuse alcătuite din cel puţin un component neologic. c) caracteristice unor domenii ştiinţifice specializate. ibid. 9 Calcurile lingvistice sunt realizate fie după un singur model extern. implicit. 26. p. IV. completând cercetările anterioare ale lui Al. p. vezi idem. nr. Cluj – Bucureşti. 1997. Au sujet des néologismes. nr. 3 – 10 (partea a II-a). în funcţie de diverse criterii8. p. pe de o parte. există: a) neologisme lexicale (formale şi. Graur. Editura pentru literatură şi artă “Regele Carol II”. 1. 25. c) neologisme afixale: prefixale şi sufixale. 1937. Influenţe culturale. 1973. Despre provenienţa din cel puţin două etimoane interne. semantice). în “Limba română”. Imprimeria Naţională. este Theodor Hristea. 406 – 428. XX. neologismele pot fi considerate: a) externe (împrumuturi dintr-o unică sursă sau din surse multiple). După situaţia lor la momentul actual. Neologismele sunt clasificabile în mai multe feluri. pe de altă parte. nr. XXII. crearea după modele culte şi apartenenţa la un anumit nivel de cultură)7. Privire generală. 5 . idem. Contribuţii la studiul etimologic al neologismelor româneşti.. prin împrumut şi. După tipul de unitate lingvistică în care se încadrează. 7 Vezi discuţii asupra neologismului la Sextil Puşcariu. 10 – 16 (partea I) şi nr. fie după două sau chiar mai multe modele externe. 1940.2. 1997. e) neologisme frazeologice. 3 – 8. d) neologisme afixoidale: prefixoidale şi sufixoidale. 1971. Études de linguistique roumaine. alături de cea externă şi de cea internă. b) care aparţin limbii literare standard. p. d) care aparţin diverselor jargoane etc. se poate vorbi de neologisme: a) intrate în limba populară. Bucureşti. cap. Limba română. p. Tipuri de neologisme în limba română. 479 – 488. c) creaţii mixte [cuvinte analizabile cu etimologie multiplă mixtă: a) calcuri lingvistice9 şi b) termeni explicabili. p. în “Convorbiri didactice”.limbi de cultură şi civilizaţie. la rândul lor. traduites du roumain à l’occasion du soixantième anniversaire de l’auteur.

12 Vezi Alexandru Niculescu. Diversitate stilistică în româna actuală. în consecinţă. în “Studii şi cercetări lingvistice”. Adriana Stoichiţoiu-Ichim.După modalităţile de preluare şi de adaptare la structura fonetică. Individualitatea limbii române între limbile romanice. grafică şi morfologică a limbii române. cu latinitatea şi cu romanitatea occidentală s-a realizat. nr. pe de altă parte. româna a cunoscut o evoluţie scindată pe niveluri: pe de o parte. d) sunt adaptate într-o manieră hibridă. Editura Universităţii din Bucureşti. II. pronunţate în română ca în limba de origine. Rodica Zafiu. Dosoftei. Creativitate lexicală în româna actuală. Bucureşti. masiv şi constant. idem. limba cultă. 1 – 2. 2005. 2001. dintre care amintim pe cele mai importante: a) sunt ortografiate în română după cum se pronunţă în limba de origine. unei minorităţi izolate cultural de marea masă a vorbitorilor. mai mult sau mai puţin latent. 116 – 137. b) sunt scrise şi. Caracterul particular al neologismului românesc constă în faptul că. 1978. c) sunt ortografiate etimologic (total sau cu minime şi inerente diferenţe formale) şi sunt pronunţate la noi aşa cum se scriu în limba de origine. vezi Aspecte ale dinamicii limbii române actuale (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan). de sorginte bizantinoslavă. destul de târziu: procesul de modernizare a fost început. cu o deosebită capacitate structurală de a prelua şi adapta împrumuturile necesare. Dimitrie Cantemir şi Constantin Cantacuzino).3. Bucureşti. fără restricţii sau limitări normative. creativitate. Accentul pus pe modernizarea latino-romanică – mai ales pe împrumuturile lexico-frazeologice directe – 11 Despre dinamica formală şi semantică a neologismelor din etapa actuală de evoluţie a limbii. influenţe. aparţinând. spre deosebire de continuitatea culturală a limbilor occidentale surori. I (2002) şi vol. al II-lea (2003). 23 – 24 septembrie 2004. manifestată preponderent oral. 11 – 27. 2006 etc. 55 – 98. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. LVI. 6 . p. de marii noştri oameni de cultură moldoveni şi munteni (cei mai reprezentativi fiind cronicarii. Vocabularul limbii române actuale: dinamică. progresiv. IV. iniţial. limba populară. 2001. adică prin combinarea modalităţii de pronunţare cu cea de scriere (contaminarea grafiei etimologice cu pronunţarea etimologică). vol. Contribuţii socioculturale. a fost promovat principial şi manifest în Transilvania (de la Inochentie Micu Klein la Şcoala Ardeleană) şi a ajuns la o relativă normalitate în secolul al XIX-lea. Editura All Internaţional. Editura Universităţii din Bucureşti. Actele Colocviului internaţional Tratamentul neologismelor în limba română în mileniul III. considerat ca fiind epoca realizării limbii literare moderne şi a transformării ei într-un instrument important de asumare şi de răspândire a culturii12. Bucureşti. Editura Universităţii din Bucureşti.. Reluarea contactului cultural firesc. neologismele lexicale cunosc mai multe situaţii posibile 11.

antipatiza şi simpatiza.este cu atât mai interesant cu cât majoritatea acestora sunt considerabile. lui dejuca nu îi corespunde juca (nici măcar cu sensurile sale neologice. ci decent. neologisme. antecesor şi succesor. autocratic şi democratic. secesionism şi unionism. constructiv şi distructiv. declin şi progres. prin intermediul limbilor neogreacă şi rusă). 13 Vezi Theodor Hristea. accept şi refuz. antecedent şi succedent. lui acronic nu îi corespunde cronic. Este important de remarcat faptul că împrumuturile antonimice neologice. calma. lui impertinent nu îi corespunde pertinent. în lingvistica românească. pantă şi rampă. arhaic şi neologic. au o structură formală. în limba/limbile de origine şi la nivelul limbii române. agravant şi atenuant. defensiv şi ofensiv. ci temporal. afirmativ şi negativ. dezolant şi entuziasmant. Conceptul de neologism. sciziune şi uniune. 28 – 29. alocentrism şi egocentrism. lui deplasa nu îi corespunde. deprimant şi entuziasmant. diferenţa explicânduse prin evoluţia semantică a termenilor aflaţi iniţial sau virtual în opoziţie: spre exemplu. analitic şi sintetic. c) apartenenţa la fondul lingvistic internaţional şi d) persistenţa lor până în limba contemporană. decrement şi increment. selenar şi solar etc. ci instala şi învesti. însă. denigrator şi elogiator. acuză şi scuză. generos şi parcimonios. cel puţin la nivelul percepţiei curente.1. jouer). construcţia principial antonimică din limba de origine nu se regăseşte ca atare în română. amatorism şi profesionism. debitor şi creditor. lui deconcerta nu îi (mai) corespunde concerta. debleu şi rambleu. Uneori. eventual. sunt socotite neologice unităţi lingvistice pătrunse acum mai bine de 200 de ani sunt următoarele13: a) originea latino-romanică (directă sau indirectă. lui defervescenţă nu îi corespunde efervescenţă. echivalentă. după fr. argumentele prin care. degres şi progres. actor şi spectator. activism şi pasivism. plasa. Aşadar.. aparenţă şi esenţă. lui destitui nu îi corespunde institui. patronat şi sindicat.. rezultat al atracţiei realizate succesiv între componentele relaţiei: abstractizant şi concretizant. p. Particularităţi formale şi semantice ale antonimelor neologice V. ci. fundamental binare. deficient şi eficient. agasant şi amuzant. în ciuda aspectului fonetic uneori învechit. deficit şi profit. b) calitatea de termeni de cultură şi de civilizaţie. ci sensibil. angelic şi demonic. lui pecabil nu îi corespunde impecabil. lui impasibil nu îi corespunde pasibil.. constructor şi destructor. încă. 7 . anorectic şi bulimic. V.

ambiguiza şi dezambiguiza. relaţia de opoziţie se poate stabili: a) între un termen radical şi unul prefixat. se poate propune studenţilor. totuşi. Antonimele în sistemul lexical (cu exemple din limba latină). subaprecia şi supraaprecia. Antonimia se poate 14 Despre relaţia dintre aspectele sincronic şi diacronic ale antonimiei. în multe cazuri. până la a deveni insesizabilă. Caracterul analizabil al antonimelor neologice este. “opoziţia” semantică este atenuată. adinamic şi dinamic. supraponderal şi subponderal etc. respectiv compus (vezi abil şi inabil.). p. c) între doi termeni neanalizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi confirma şi infirma. defectuos şi perfect. e) între un termen compus şi unul “derivat” (vezi binedispune şi indispune. aceleiaşi familii etimologice (vezi aprecia şi dispreţui.) sau parţial (vezi adipsie şi polidipsie. antibioză şi simbioză. anurie şi poliurie. de perechi antonimice care. agrea şi dezagrea.). centrifug şi centripet etc. Bucureşti. fără să fie construite similar. abiotic şi biotic. Sistemele limbii (redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald). în vorbire. asimila şi disimila etc. a marca/demarca o zonă de influenţă etc. atac şi contraatac. dubios şi indubitabil etc. alocentrism şi egocentrism. 1970. anticlinal şi sinclinal. cel puţin la nivelul limbii române. 75 – 84. autocratic şi democratic. accesibil şi inaccesibil. urmărirea traseului formal şi semantic de la rădăcina comună până în perioada actuală. total (vezi acauzal şi cauzal. Plecând de la aceste exemple şi de la altele similare. a demarca este antonim cu a marca în limbajul sportiv (a marca adversarul vs. alopat/ie/ şi homeopat/ie/. acultural şi cultural. Editura Academiei.ci virtuos etc.2. atrage şi distrage.14 Sunt şi situaţii când două cuvinte (polisemantice) se află în relaţie de antonimie pentru unul sau mai multe sensuri şi în relaţie de sinonimie (e adevărat. Paralelismul formal dominant este dublat. antivirus şi virus etc. 8 . a se demarca de adversar). d) între doi termeni compuşi cu afixoide antonimice (vezi agorafob/ie/ şi claustrofob/ie/. alocron/ie/ şi sincron/ie/. anafrodizie şi afrodizie. aparţin. În interiorul unei perechi antonimice homolexe.). a marca/demarca graniţele.). parţială şi contextuală) pentru alt sens: spre exemplu. anaerob şi aerob. atomic şi antiatomic. alohton şi autohton. contraproductiv şi productiv etc. ariergardă şi avangardă. spre exemplu. afebril şi febril. ambala şi dezambala. antiamerican şi proamerican.). V. b) între doi termeni analizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi antebelic şi postbelic. în vol. în limbajul informatic (a marca un mesaj vs. introvertit şi extravertit). a demarca un mesaj). antifascist şi profascist. în timp ce în contexte de tipul: aşi marca/demarca teritoriul. vezi Lucia Wald. eventual prostdispune) etc.

compus savant analizabil. ea se explică. homeopatie etc. gerontofobie şi pedofilie etc. are ca antonime pe lichid. cel puţin două relaţii sunt posibile şi pentru perechile antonimice heterolexe: a) între un termen radical şi unul prefixat. În unele situaţii. -ă. autochtone) cu allo-. solid. corect şi inexact. corespunzător şi impropriu. homocron. eventual compus (vezi ceremonios şi neprotocolar. de asemenea. alopatie. -ă. diferit” (din alocentrism. pe de altă parte.) şi b) între doi termeni diferiţi ca origine şi derivaţi cu prefixe opuse ca sens (contraindica şi prescrie). contesta şi susţine. -ă. sensurile foarte diferite ale cuvântului-titlu au ca rezultat antonime între care este dificil să se stabilească relaţii semantice: abandona. brut. are ca antonime pe latent. -ă.(vezi exemplul particular alohton/autohton). curabil şi irecuperabil. -ă şi pe laudativ. vb. pe ego. egocentrism) şi pe sin. pe de o parte. crucial şi nesemnificativ. adj. un singur element de compunere stabileşte relaţii de antonimie cu două şi chiar cu mai multe elemente de compunere. -ă. s. -ă. adj. lui claustrofobie i se opun. Astfel. după antonimia realizată între prefixoidele calori. alogen. 9 .(din sincronic). Există şi cazuri particulare când unui cuvânt-titlu. are ca antonime verbele adopta. 15 În ceea ce priveşte relaţia antonimică dintre alo.(din egocentric. pentru a rezulta termenul antonim (compus savant) allochtone (vezi LE PETIT ROBERT. -ă.). adj. adj. în cazul compuselor din două afixoide. frigorifer. lui gerontofilie i se opun. confirma şi dezminţi. are ca antonime adjectivele net. în egală măsură. -ă şi pe fragil.(agorafobie) şi pe ceno. în funcţie de componenta morfematică avută în vedere. agorafobie – claustrofobie. îi corespund două cuvinte cu sens opus. prin substituirea lui auto. francofil – francofob). critic. claustro. 2008. corpolent şi filiform. prin raportare la primul morfem din structura termenilor aflaţi în opoziţie (vezi acrofobie – batofobie. Uneori. are ca antonime pe analitic. -ă.(din omogen. coincidenţă şi neconcordanţă.) are ca antonime prefixoidale pe omo-. lui calorifer. homo-.) sau prin raprtare la ultimul morfem (vezi anglofil – anglofob. după antonimia dintre sufixoidele -fer şi -fug şi. -ă.are ca antonime pe agora.(din fr. sintetic. demoraliza şi încuraja etc. calorifug.).(cenofobie). alocronic etc.stabili.şi auto.v. relua şi rezista. -ă i se opune. în franceză (de unde am împrumutat cele două cuvinte). Păstrând proporţiile. homeo. -ă etc. -ă şi rafinat. agorafobie şi claustrofilie.şi frigori-. -ă şi pe natural. Spre exemplu alo-15 “altul. cacofonie – eufonie etc.

cel puţin una dintre cerinţele de realizare a antonimiei. flagrant. creaţii interne sau mixte. dr. şi anume apartenenţa la acelaşi nivel de limbă. ignominie. scolastic. am insistat mai ales asupra acelor neologisme care pun probleme din punctul de vedere al înţelegerii sensului şi care. infesta. fragrant. prin excelenţă neologic. confuziei paronimice etc. fata morgana.1. din motive inclusiv formale. în dicţionar apar în relaţie de antonimie aproape toate tipurile de neologisme: afixale. în două volume). VI. apărut la Editura Dacia. b) provenienţa din limbile de cultură şi civilizaţie europene în epoca modernă. Modul de alcătuire a dicţionarului. a unui morfem derivativ neologic sau a unui element de compunere savantă. în elaborarea lucrării. iminent. adică am dat exemple de antonime pentru fiecare dintre sensurile cuvintelor-titlu.2. VI. de la ediţii şcolare şi până la opere importante şi cvasiexhaustive (pentru ultimul caz citez Dicţionarul de antonime al prof. Prin urmare. inoportun. eminent. cauzal. c) prezenţa. persona [in]grata. infecta. periţie. semantice şi frazeologice. Am conceput această relaţie semantică într-un sens larg. (vezi anodin. inocuu. afixoidele şi unităţile frazeologice considerate în relaţie de antonimie au caracter neologic şi provin. bonitate. salutar. În consecinţă. repercusiune. În selectarea exemplelor. alături de criteriul cronologic. Pentru că există numeroase dicţionare de antonime. luxurie. lexicale. în egală măsură. am optat. în structura cuvintelor analizabile. Onufrie Vinţeler de la Cluj.VI. îi tentează pe vorbitori să le includă în combinaţii riscante de tipul etimologiei populare. 10 . cuvintele. luxurios. atunci când acestea sunt polisemantice. semantic sau frazeologic neologic (în cazul diverselor tipuri de calc lingvistic). pentru un corpus circumscris care să atragă atenţia tuturor celor interesaţi de aspectul actual al vocabularului românesc. Argumentele avute în vedere pentru stabilirea statutului de neologisme al inventarului de termeni sunt următoarele: a) apartenenţa lor la nivelul cult al limbii. 2002. la care se adaugă limbile greacă şi latină savantă. inextricabil. d) existenţa unui model morfematic. din limbajul standard şi din diversele domenii ştiinţifice. afixele. cazual. afixoidale. univ. Caracterul neologic al tuturor termenilor incluşi în dicţionar respectă.

inclusiv din acest aspect. truculent. eventual cu origine comună (vezi absent şi prezent. turpid. celeritate. substantivul abstract derivat din infinitiv cu ajutorul suf. inavuabil. VI. cărora le-am dat. bavard. cacofonie şi eufonie. major şi minor. iuventute şi senectute. optimism şi pesimism etc. venial etc. explicit şi implicit. asupra altor posibilităţi de realizare a relaţiei de antonimie. junior şi senior. la rândul lor.. limpid şi turbid.3. unii termeni rari.solicitudine. din construcţiile latineşti occidens sol şi oriens sol “moartea. optimism şi pesimism. eventual substantivul neutru obţinut din supin. în primul rând. prin varietatea relaţiei de sinonimie la nivel afixal. iactanţă. idoneitate. meliorativ şi peiorativ. impunisabil. am atras atenţia. antonime. benign şi malign. idoneu. infra şi supra. fapt care nu permite adăugarea mărcilor comparaţiei în limba română. occident şi orient provin. periţie. livreşti. cu ajutorul relaţiei de antonimie. indeniabil. vetust etc. impudent. confluent şi difluent. Existenţa unui dublet antonimic confirmat de tradiţie şi de etimologie nu împiedică în niciun fel crearea unor multiple relaţii de opoziţie semantică. prin exemple. minim şi maxim sunt reflexe româneşti ale comparativului. maxim şi minim. Accentul asupra situaţiilor de mai sus se explică. acredita şi discredita.). infim şi suprem. frust. De asemenea. specios. malonest. Am dorit. indenegabil. solidar. confirma şi infirma. concordanţă şi discordanţă. majuscul şi minuscul. ineluctabil. calorific şi frigorific. petulant. babelic. occident şi orient. dificil şi facil. să evidenţiez. pe de o parte. blafard. pernicios. La verbe am trecut. epilog şi prolog. pusilanimitate. flux şi reflux. dar şi. inferior şi superior. antipatie şi simpatie. minor şi major. concordie şi discordie. la origine. juvenilia şi senilia. posibile. inchietudine. disuasiune şi persuasiune. recto şi verso etc. divergenţă şi convergenţă. la fel. benefic şi malefic. -re şi adjectivul participial. în paranteză. în sensul larg al termenului: spre exemplu. truculenţă. concav şi convex.). pentru a suscita curiozitatea cititorilor (vezi acribie. plecând de la acestea. 11 . la trezirea interesului cititorilor pentru etimologie. temerar. iactant. junior şi senior. confient şi difident. prin dorinţa de a contribui la evitarea devierilor formale şi semantice şi. respectiv naşterea soarelui”. impavid.). matinal şi seral. minim şi maxim. indigent. imund. afixoidal şi lexical. lilial. solitar. diurn şi nocturn. asupra fixării unor dublete antonimice “tradiţionale”. antum şi postum. respectiv ale superlativului latinesc. în egală măsură. pe de altă parte. meliorativ şi peiorativ. torţionar. Se poate observa. deferent şi indiferent.

insuficient. redundant vs. sincronizare şi desincronizare. abstractizant vs. major şi minor. modernitate şi tradiţie. gracil. lapidaritate. concreteţe. amoralism şi imoralism. friabil. de cele mai multe ori. cerebralism şi insensibilitate. simpatic şi antipatic. alături de serafism vs. simpatie şi antipatie. rigoare vs. un termen neologic are două sau mai multe antonime derivate. obedient vs. la origine. simpatizare şi antipatizare. sufix şi prefix. ofensiv vs. temperant şi intemperant. sensibil şi insensibil. Acelaşi caracter sistematic este vizibil în succesiunea alfabetică a cuvintelor-titlu. civilizaţie vs. sufixal şi prefixal. sincronic şi diacronic. neglijent şi superficial. ofensivă vs. modernist şi tradiţionalist. moralism vs. demonism şi satanism etc. expandabil şi expansibil. concretitate şi concretitudine. fragil. sensibilizat şi insensibilizat. conformism vs. alături de redundanţă vs. simpatiza şi antipatiza. concis. friabilitate. De asemenea. comprimabil vs. sufixoid şi prefixoid. sincroniza şi desincroniza. primitivitate şi primitivism. sensibilitate şi insensibilitate. serafic vs. amoralitate şi imoralitate. gracilitate. practician şi teoretician. contraofensivă şi defensivă. sincronizat şi desincronizat. amoral şi imoral. insuficienţă. majoritate şi minoritate. inconformism şi 12 . dar şi la corespondentele antonimice ale acestora. tempestiv şi intempestiv etc. alături de riguros vs. sincronicitate şi diacronicitate. rezistent vs. sensibiliza şi insensibiliza. sensibilizare şi insensibilizare. neglijenţă şi superficialitate. În foarte multe cazuri. juvenilia şi senilia. sufixoidal şi prefixoidal. fragilitate. concizie. lapidar. concretizant şi concretizator. dezobedient şi inobedient. în acest context este de remarcat. temperanţă şi intemperanţă. simpatizat şi antipatizat. chiar dacă ele nu aparţin unei unice familii lexicale: juvenil şi senil. concret. moralitate vs. sentimental vs. alături de rezistenţă vs. defensiv şi inofensiv.caracterul sistematic al creării perechilor antonimice şi rolul acestei relaţii semantice în organizarea vocabularului. practică şi teorie. belicos vs. cerebral şi insensibil. majoritar şi minoritar. sincronie şi diacronie. demonic şi satanic. numeroase dintre componentele relaţiei aparţinând aceleiaşi familii lexicale concepute în sens larg: moral vs. modernism şi tradiţionalism. pacifist şi pacific. practic şi teoretic. alături de sentimentalism vs. între care se stabilesc relaţii de sinonimie: abstract vs. de la aceeaşi bază. paralelismul formal al perechilor antonimice cu aspect analizabil. modern şi tradiţional. juvenilitate şi senilitate.

engleza). pudic vs. vezi macro. patrician vs. prin înlocuirea particulară a lui égo. provenite dintr-o singură limbă (greacă sau latină) sau din limbi diferite (greacă şi latină): con. inexactitate vs. Majoritatea covârşitoare a neologismelor incluse în dicţionar sunt împrumuturi (lexicale.şi uni-.cu allo-. Este foarte important de remarcat aici rolul fundamental al limbilor clasice. după modelul analogic antipathie/sympathie. spre exemplu. semantice şi frazeologice) provenite.şi mega/megalo-. Din punctul de vedere al originii antonimelor. s. iluzoric şi iluzoriu. impudent şi impudic. 13 .etc. cu precădere în ultima perioadă. irelevant vs. misandrie vs. pre.vs. pudoare vs. micro-. permanent vs.şi -logie. insensibilitate vs. vertical vs. mai ales acolo unde există dubii. dis-. pentru realizarea relaţiei de antonimie. edificativ şi edificator. tranzient şi tranzitoriu. în procesul de întărire a relaţiei de antonimie la nivelul limbii române literare moderne precum. în limba franceză16.vs. cu ajutorul prefixului anti-. sezonal şi sezonier. plebeu şi plebeian. misoginie şi misoginism. progres vs.şi pluri-. regres şi regresiune. pentru etimologia multiplă în formele ei principale (internă. 1992.şi ante-. gigantic şi gigantesc. de altfel. allocentrisme s-a format din égocentrisme. mono.vs. frigorific vs. latina şi greaca. multi. din symbiose. tradiţionalism vs.vs. italiană. -fob vs. indiferent de tipul de raportare (directă şi/sau indirectă) la limbile clasice: toate afixele şi afixoidele. infra.şi sub. la care se adaugă rusa şi. real vs. germană. ilogicitate şi ilogism. externă şi mixtă). multi. din principalele limbi de cultură şi civilizaţie europene (franceză. -fil şi -man. supravs. minuţie şi minuţiozitate. modernitate vs. lentitudine şi lentoare. impudoare şi impudenţă. VI. acţiune şi activitate. provin. superficialitate vs. inşi non-. sentimentalitate şi sentimentalism.4. poli-. la nivelul tuturor limbilor de cultură. fast şi fastuozitate. rapiditate vs. multi-. post. am folosit LE GRAND ROBERT. tradiţie şi tradiţionalism. după modelul 16 Pentru etimologiile exemplelor citate. caloric şi calorific.nonconformism. uni. Astfel. din greacă şi/sau din latină. am optat. începând cu prima jumătate a secolului al XIX-lea. rigoare şi rigurozitate. modernitate şi modernism. mono. de multe ori special. simplitate vs. pluri-.v. servilism şi servilitate etc. la origine. liliputan vs. latină savantă. fiind utilizate.vs. pasivitate vs. andrologie este creat din andro. Tot în relaţie de sinonimie perfectă sunt şi antonimele unor afixe (prefixe) şi afixoide. logică vs. exactitate şi exactitudine. antibiose s-a format. profunzime şi profunditate.

sudic este format după modelul corespondentului său nordic. superstrat după substrat. respectiv introverti) cu perechea prefixală antonimică extra-/extro-. După modelul perechilor antonimice moştenite din latină sau create analogic (vezi încălţa şi descălţa. involuer s-a format din involution. hypersomniaque este un derivat de la hypersomnie după modelul lui insomniaque.(din introversion.şi mini-17. extraversion/extroversion şi extraverti/extroverti au fost create prin substituţia prefixului intro. înfrâna şi desfrâna. varianta extrovertit s-a creat şi a devenit literară. supraiacent şi suprateran s-au format după modelul antonimelor subconştient. p. înhăimura şi deshăimura. mélioratif îşi explică existenţa prin raportare la pejoratif. 2006.cu in. foarte numeroase în limba contemporană. mega-18 şi micro-. încâlci şi descâlci.cu ex-. o modalitate frecventă de realizare a relaţiei de antonimie este derivarea prin substituţie de prefixe. La nivelul limbii române. simpla prezenţă a unuia (împrumut sau creaţie internă) presupune. 95 – 118. de cele mai multe ori. încrucişa şi descrucişa. extinde şi-a configurat forma după modelul antonimic întinde. prosémite după antisémite. p. încărca şi descărca. după modelul analogic évolution/évoluer. 17 Vezi Luiza Seche. finitate este format din finit. mega. postlude după prelude. înfunda şi desfunda. La fel s-a întâmplat şi în română: externa este derivat de la extern. creat similar după modelul antonimului explosif). înfrunzi şi desfrunzi. Creativitate lexicală în româna actuală. după modelul analogic împrumutat intern/interna. Observaţii asupra lui mini-. maculat îşi explică existenţa prin influenţa împrumutului imaculat. închinga şi deschinga. în SMFC VI. alături de extravertit.corespondentului antonimic gynécologie. transigeance după intransigeance etc. défervescence l-a avut ca model pe effervescence. pentru echilibrarea sistemului etc. gratitude este un derivat regresiv din antonimul său ingratitude. prin înlocuirea prefixului ex. prin analogie cu antonimul împrumutat infinitate.şi nano-. încătuşa şi descătuşa. În ceea ce priveşte compusele cu maxi. 18 Vezi Adriana Stoichiţoiu-Ichim. 1972. în vol. extumescence s-a format după intumescence. încurca şi descurca. disparition este derivat din disparaître. Un prefixoid “la modă”: MEGA-. sub influenţa antonimului introvertit. plurivoque s-a format după univoque.şi mini-. Florica Dimitrescu. înfrăţi şi desfrăţi. împături şi despături.(vezi şi implosif. împrumutarea şi/sau crearea celuilalt. prin înlocuirea lui in. 1969. implosion s-a creat după modelul lui explosion. în SMFC V. 14 . andropause l-a avut ca model analogic pe antonimul său ménopause. după modelul lui apparition. subiacent şi subteran etc. 71 – 81. p. Elementul de compunere mini-. 137 – 141. Editura Universităţii din Bucureşti. supraconştient. hiper. împăduri şi despăduri.

. în timp ce fr. empaqueter.cu des-/dez-. despacheta şi împacheta. + -enţă decât din excede. plătibil.). s. décharger. inhumare.+ exactitate şi din inexact + -itate. décourager. fr. ardenza pot fi propuse. -ă. “ardoare”.. înzăpezi şi deszăpezi. şi inexactitate. dar şi prin substituţie. vb. incarcérer. descuraja şi încuraja. în mod similar. enchaîner etc. caracter distonant”). ardenţă. concretitudine. 19 Vezi. s.f. fr. îmbrăca şi dezbrăca. chiffrer. s. fr. învinovăţi şi dezvinovăţi etc. împresura şi despresura. învăţa şi dezvăţa. desnobila şi înnobila. descifra şi încifra. nu provine din concept. adj. déchiffrer. eventual. vb. fr. s. ci din concepe. alături de derivarea progresivă de la distona + -anţă (“faptul de a distona. déchaîner etc. trepidant şi trepidanţă. 15 . are ca bază derivativă. fr. s. fr. “care poate fi conceput”. în care cel de-al doilea component reprezintă traducerea unui etimon extern (vezi fr. pentru distonanţă.f. fr.). fr. fr. înţeleni şi desţeleni. convertibil. şi derivarea prin substituţie de sufixe: din diston[ant] + -anţă (“stare distonantă. iar primul a fost obţinut prin substituţia prefixului în. s. dépaqueter. caracterul a ceea ce distonează”). charger.f. important şi importanţă. împotmoli şi despotmoli. unele completări şi corectări la etimologiile propuse în dicţionarele consultate. foarte numeroase în limba română (vezi constant şi constanţă. descarcera şi încarcera. inadvertent. (“capacitate de a avea un excedent”) se explică mai degrabă din exced[ent]. numai pentru sensul din marină (“tendinţă a unei nave de a veni cu prora în vânt”). s. inhumer. concepibile). am făcut.f. din concret + -itudine. (cf. Astfel.n. vacant şi vacanţă etc.f. în funcţie de sens. distant şi distanţă. apelând la argumente formale. am avut în vedere. perfectibil etc.). incarcerare. astupa şi destupa. progresiv. în mod analogic sau după un model extern (vezi fr.împleti şi despleti.n. pregnant şi pregnanţă. ardence. + -ent. s. excedenţă. împodobi şi despodobi. după modelul perechilor substantivale terminate în -ant/-anţă. fr. împreuna şi despreuna. anoblir. fr.. îngropa şi dezgropa. lat. înşeua şi deşeua. deshuma şi înhuma. incorectitudine. semantice şi structurale. ennoblir. împovăra şi despovăra. poate fi derivat. pe corectitudine (“lipsă de corectitudine”) şi pe incorect (+ -itudine... it.) s-au format perechi antonimice neologice de tipul desărcina şi însărcina. tranşant şi tranşanţă. lat. “caracter incorect”)19. it. exuberant şi exuberanţă. + -(t)ibil. înnoda şi deznoda. Atunci când am considerat posibil. conceptibil. Din in.f. dezlănţui şi înlănţui etc. după coruptibil. din sinonimul său concret[eţe] + -itudine. este derivat prin substituţie din ard[ent]. encourager.

. écrit. evident şi evidenţă. vorbitorii au putut şi pot în permanenţă să “formeze” derivate similare.etc. am dat întâietate cu precădere soluţiei externe. adv. am propus substituirea sufixului -tor (cu o existenţă reală în latină şi perceput ca atare în franceză şi română) cu cel de feminin –toare. adj. repetent şi repetenţă.) sau este un împrumut din engl. premergător. de-/des-/dez-. Sub această categorie se include un număr foarte mare de împrumuturi neologice preponderent din franceză care au creat. inadvertent..n.+ ordine. pouvoir). ultimul preluând sensul fr. fr. În aceeaşi categorie intră şi exemplele de tipul indisciplinat. -ă. s. inexperimentat. (din pre. lejeritate.+ disciplinat.) etc. (din lejer + -itate. (din seduce + -ător. -toare. adj. Prin etimologie multiplă mixtă am explicat şi cuvintele analizabile care traduc sau calchiază structura morfematică a unor corespondente externe. preluat după un model extern neologic (vezi perechile oral vs. -ă. pentru spectatoare..f. corigent şi corigenţă. În faţa dificultăţii reale de a decide cu exactitate dacă un cuvânt este un împrumut analizabil sau o formaţie românească.f. ultimul fiind un calc semantic după fr. provine din inadvert[enţă] după modelul analogic al perechilor terminate în -ent/enţă (vezi absolvent şi absolvenţă. in-. spectateur. scris. corespondentul feminin al lui spectator (din fr. seducător. în acest sens. după fr. urmată de completarea “împrumut analizabil”. vezi dezgustător. lat. adj. fără să se 16 . disordine). încasator şi încasatoare. s. légèreté).). adj.+ mergător. prin substituţie de sufix. judecător şi judecătoare. inexplorat. decent şi decenţă.. non.. adj. indiscipliné. derivarea cu prefixele a-. este explicabil din profesionist.-ă. neglijent şi neglijenţă. Am folosit ca antonime pentru termenii neologici inclusiv cuvinte moştenite. fr. după fr. -toare. adj.+ explorat. însă.. Pe baza acestor modele. fr. -toare. putere. (din dezgusta + -tor. modele analogice rezistente şi prolifice (vezi. reticent şi reticenţă etc. cf. inexploré etc. după fr. la rândul ei analizabilă. adv. profesionism. inclusă între paranteze. din in. désordre. s. jucător şi jucătoare. séducteur) etc. cf. marcator şi marcatoare etc. după fr. obţinute prin derivare cu sufixele -tor şi –toare (vezi clevetitor şi clevetitoare. prin analogie cu numeroasele perechi adjectivale şi substantivale existente în română. din in. inexpérimenté. după fr. al căror sens este. ca şi din it. dégoûtant).. it. précurseur). -ă. professionismo. adj. (din dez. din in. spectator). în epoca de modernizare latinoromanică şi de reorganizare structurală. anti-. cf. dezordine. -te şi opoziţie vs. independent şi independenţă.+ experimentat.

şi pro-. De asemenea. 21 Vezi Maria Stanciu-Istrate. 154 – 158. neanalizabile. necertitudine.(vezi neaccesibil. am reluat în succesiunea alfabetică. în perioada de modernizare şi 20 Am făcut excepţie la dubletul antonimic ex. dând prioritate împrumuturilor analizabile formate. teoretic.şi hipo-. necapacitate. am trecut în paranteză cuvintele formate cu ajutorul lor. neamic. datorită fluxului enorm şi simultan de informaţie culturală şi lingvistică.decât acolo unde reprezintă.şi trans-. indiscutabil. cis.5. Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri beletristice din secolul al XIX-lea).etc. ecto. în majoritatea cazurilor. necultură. VI. coincidenţă şi neconcordanţă. Posibilitatea ca un cuvânt sau o unitate frazeologică să fie. am extins caracterul de “împrumut analizabil” la (aproape) toate situaţiile în care vorbitorul român nelingvist poate descompune fără nicio dificultate structura unui neologism în elemente componente. De asemenea. ca posibilitate sau prin tradiţie. Bucureşti. prefixul negativ nese poate ataşa majorităţii adjectivelor din română. nu am inclus derivatele româneşti cu prefixul negativ ne. Acest fapt înseamnă. Pentru că. am dat numai selectiv exemple din categoriile menţionate.raporteze la un posibil etimon extern. italiană.). hiper. în egală măsură. astăzi. că etimologia multiplă mixtă este departe de a fi un fenomen restrâns.şi post. ale cărui componente au devenit. ceremonios şi neprotocolar. Derivatele neologice cu prefixul ne. posibilitatea originii externe a unor neologisme (considerate în dicţionarele noastre drept formaţii interne). combatant şi necombatant. concludent şi neconcludent. de-. 17 . non-. prefixe sau elemente de compunere tradiţional antonimice (anti. neavenit. pre. Editura Academiei Române. În multe cazuri. urmărind. obţinută prin mijloace interne şi împrumutată din una sau mai multe limbi reprezintă.şi in-. extra. necapabil. neconfortabil. în limbile de provenienţă. o realitate de care trebuie să se ţină seama în cercetările etimologice viitoare. fără ca acestea din urmă să mai fie reluate individual în cuprinsul dicţionarului20.şi endo-. comestibil şi necomestibil. nedelicateţe etc. am descoperit creaţii interne similare în franceză.)21 reprezentau. Din cauza numărului foarte mare de exemple şi a caracterului deschis. în interiorul aceluiaşi articol. o soluţie antonimică (vezi bombastic şi neafectat. condiţionat şi necondiţionat etc. p.). neadmisibil. Cu acelaşi argument al cantităţii.şi intra-. cu a-. 2006. Atunci când am explicat. capital şi neesenţial.în lista alfabetică a cuvintelor-titlu.etc. prin intermediul documentelor străine care circulă pe Internet. pre. neatestate (încă) în dicţionarele generale ale limbilor respective. nu am trecut derivatele cu ne. necompatibil. spaniolă sau germană. selectiv. compusele „de autor” sau cele care reprezintă puncte de referinţă în diverse terminologii.

cuvânt-intrare. În asemenea cazuri am corelat. la rândul lor.reromanizare a vocabularului literar românesc. incompatibil. calcuri de structură morfematică după modele latine şi romanice (vezi fr. cu ajutorul contextelor personale sau extrase. De asemenea. am ilustrat sensurile acestora în mod implicit. incapable. De vreme ce antonimele propuse reprezintă opusul semantic al unităţilor derulate în ordine alfabetică.. 9 – 12. atunci când antonimul cuvântului-titlu devine. succesiunea sensurilor cuvântului-titlu cu ordinea antonimelor sale. inaccessible. cu accent acordat termenilor polisemantici. din documentele existente pe Internet.)22. fr. incapacité etc. În cazul perechilor antonimice. lat. fără a-i mai preciza sensul şi fără a-i repeta etimonul sau etimoanele. elementelor de compunere şi expresiilor străine. fr. incapacitate. acele sensuri pentru care am stabilit antonime. pentru o corelare cât mai bună între termenii diverselor perechi antonimice. am ales structurarea materialului lingvistic după ordinea alfabetică a cuvintelor-intrare. la fiecare unitate considerată “cuvânt-titlu”. i-am indicat. incertitudine. incapabil. implicit. inadmissible.6. non avenu. incultură.) care. în mod succint şi explicit. inimicus. Pentru fiecare dintre unităţile lingvistice discutate am indicat etimologia. VI. sensul şi. din nou. de etimologie şi. de orizontul de aşteptare al cititorului. Am adăugat. am dat prioritate relaţiilor formale dintre componentele perechilor antonimice stabilite la nivelul unui cuvânt polisemantic. care intră. Exclusiv după modelul unui dicţionar explicativ. lat. 1967. inadmisibil. respectiv atunci când îi vine rândul în succesiunea alfabetică. etimologia. Situaţia e mai complicată la cuvintele-titlu polisemantice. deja citate anterior. în SMFC IV. fr. inconfortabil. cu mici excepţii. de cele mai multe ori. vezi Florica Ficşinescu. le-am trecut în ordine alfabetică. Prefixul negativ in-. la rândul lui.şi ne-. 18 . indelicateţe etc. au pierdut teren în faţa împrumuturilor sinonimice durabile până astăzi (vezi inaccesibil. 22 Despre relaţia dintre prefixele in. Atunci când o unitate lingvistică se regăseşte în două sau mai multe articole de dicţionar. ţinând cont de frecvenţa raportului.. inamic. în măsura posibilului. . fr. cărora le-am stabilit corespondentul sau corespondentele antonimice în funcţie de sens sau de sensuri. Atunci când antonimele propuse intră în relaţie de sinonimie. p. în relaţie de antonimie cu doi sau mai mulţi termeni. am recurs la indicarea corespondentului său prin: vezi . inaccesibilis.

eventual substantivul neutru obţinut din supin le-am inclus în acelaşi articol. (sub voce. contribuie la înţelegerea logică a mecanismelor complexe de funcţionare şi evoluţie a limbii: care este relaţia dintre sensurile unui cuvânt polisemantic. cu atât mai mult cu cât unele dintre acestea reprezintă calcuri lexico-morfologice după corespondente externe. eventual influenţate de un model extern (vezi. adj. Am menţinut în acelaşi articol. am considerat că cel puţin substantivele neutre obţinute prin schimbarea categoriei lexico-gramaticale din adjectivele propriu-zise merită să aibă statut de cuvinte diferite inclusiv din perspectivă lexicografică. sinonime între ele şi care sunt condiţiile pentru o asemenea posibilitate. în toate variatele lor aspecte. Evidenţierea corectă şi nuanţată a raporturilor (formale şi semantice) de sinonimie. iar substantivul derivat cu ajutorul sufixului -re şi adjectivul participial. vezi Cristian Moroianu. adj. -ă. Gabriela Pană Dindelegan. am trecut în prim-plan forma de infinitiv. în vol. Atunci când un cuvânt-titlu are două sau mai multe antonime. respectiv minusculă. cum antonimele stabilite pentru sensurile unui cuvânt polisemantic nu sunt.v. Am corelat categoriile gramaticale ale termenilor aflaţi în relaţie de antonimie. şi minuscul. reluându-le apoi alfabetic prin indicaţia s. Din punct de vedere lexicologic. p. Din punct de vedere morfologic. şi majusculă. în mod obligatoriu. cum unităţile lingvistice aflate în relaţie de antonimie şi de sinonimie pot fi. considerate convenţional “omonime artificiale”.VI. am încercat să diferenţiez. 25-26 noiembrie 2004. cititorul va face necesarele corelaţii din punctul de vedere al aspectelor morfologice. spre exemplu. 729-739.. astfel încât unui substantiv să-i corespundă un substantiv. pe de o parte. antonimie.7. O abordare etimologică a substantivizării adjectivului. Actele celui de-al 4-lea Colocviu al Catedrei de limba română. adjectivul şi adverbul obţinut din acesta. Editura Universităţii din Bucureşti. şi adjectivul şi substantivul masculin şi feminin. pe de o parte. pe de altă parte. Astfel. prin numerotarea lor cu cifre la umărul din dreapta sus. 19 .f. în măsura posibilului. coord. la rândul lor. prin tradiţie. s.). paronimie şi omonimie. s. de regulă parţiale. “Limba română – structură şi funcţionare”. situaţia este similară şi în cazul substantivelor feminine obţinute din adjectivele corespunzătoare pe cale internă. În privinţa verbului. paronime sau/şi omonime 23 Pentru detalii şi argumente în favoarea acestei opţiuni lexicologice. unui adjectiv să-i corespundă un adjectiv etc.f. majuscul. Atenţia acordată omonimiei interne nu este întâmplătoare.. 2005. şi sinonimele posibile pentru fiecare dintre ele. -ă... Substantivele feminine.. omonimele interne. pe de altă parte)23.

paleo. dextro. imprescriptibilitate. -fug şi -pet. Dicţionarul explicativ al limbii române.şi bio-. dacă acestea din urmă nu au pătruns deja tot din surse externe. oglindă corectă a relaţiei dintre utilizatori şi propria limbă la momentul actual. incognoscibilitate.etc. incomensurabilitate. bine structurată şi sistematică. comparativ cu formule sau sintagme mai elaborate.şi gineco-. angelo. inclusiv din acest punct de vedere. I – II. 1997 (care a constituit principala sursă în ceea ce priveşte termenii şi sensurile lor). improductivitate. ediţia a II-a (sub conducerea acad. VIII. inadmisibilitate. reflectă o dinamică interesantă a relaţiei de antonimie în direcţii aparent opuse: pe de o parte. pe lângă mulţimea dicţionarelor de gen (numai în anul 2002 au apărut cel puţin zece.). -andrie şi -ginie. Paronimia etimologică în limba română. avantajul unei totale transparenţe formale şi semantice şi al unui grad de motivare atât de dorit de către utilizatori. noi sau ediţii revizuite şi îmbunătăţite) următoarele surse: Florin Marcu. De asemenea. Unele dublete antonimice pot părea complicate (mai ales substantivele abstracte în -itate provenite de la adjective în -bil. necro. o limbă de tip derivativ.). Pentru exemple şi pentru etimologiile unităţilor lingvistice româneşti am consultat. Univers Enciclopedic. eficiente şi economice.şi hetero-. căutarea echilibrului. I. agora. inalienabilitate. pe de alta. vol. mono.şi claustro-. p. Lucreţia Mareş). Ele au. Am încercat să demonstrez. imputrescibilitate. prin mijloacele interne ale limbii. incombustibilitate.şi postero. improbabilitate. Coteanu şi dr. incomprehensibilitate etc.şi sinistro-. 28 – 32. prin acest dicţionar. homeo. macro.parţiale24. Noul dicţionar de neologisme. cum informaţiile de ordin etimologic sunt importante pentru diferenţierea cuvintelor polisemantice de omonimele reale etc. antero. vezi impracticabilitate. 1996. Micul dicţionar academic (redactori responsabili: 24 Vezi Cristian Moroianu. că antonimia este un fenomen activ şi benefic în limba contemporană: împrumuturile recente îşi caută cu necesitate opusele şi. însă. Româna rămâne în continuare. Editura Academiei Române. Bucureşti. cele mai multe cu caracter internaţional (vezi morfemele andro. Bucureşti. pe baza analogiei. în “Limbă şi literatură”.şi pluri-. Consultarea textelor existente pe Internet. VII.şi neo-.şi micro-. există în mod virtual în mintea vorbitorilor şi se actualizează firesc. 20 . -chineză şi –stază.şi demono-. egoşi alter-. a expresivităţii. 2005. limba actuală arată o permisivitate specială compuselor savante antonimice. L. inadaptabilitate.

23 – 24 septembrie 2004. ortoepic şi morfologic al limbii române. LVI. Dizionario della lingua italiana. Compunerea. revăzută şi adăugită (coord. deuxième édition. ediţia on-line (http://dizionari. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. vol. Bucureşti. 1970. Bucureşti. 139 – 300). Negaţia în limba română. Bucureşti. Das Fremdwörterbuch. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1962. 2005.it). Bucureşti. Univers Enciclopedic. ediţia a II-a. I – IV. Dicţionar etimologic de termeni ştiinţifici (Elemente de compunere greco-latine). Il Sabatini Coletti. Editura Academiei. entièrement revue et enrichie par Alain Rey. 2007.A. 9. Graur şi Mioara Avram. Ioana Vintilă – Rădulescu). Dictionnaires Le Robert.acad. nr. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française.. Indice de cuvinte şi forme (p. am consultat: Le nouveau Petit Robert. 21 . 1992 (reimprimat în 2006).. LVIII. Nicolae Andrei.com). Prefixele. 1978. Pentru etimoanele străine. 2005. anexele 1 – 6 (p. Editura Univers Enciclopedic. Bârlea. 1987. 2003. p. Editura Academiei. Paris. Constantin Dominte. N. Dicţionarul ortografic. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. texte remanié et amplifié sous la direction de Josette Rey-Debove et Alain Rey. 209 – 243). Redactori responsabili: Al. nr. Dicţionarul invers. La composante psycholinguistique de l’organisation antonymique du vocabulaire. Formarea cuvintelor în limba română. în “Studii şi cercetări lingvistice”. Editura Fundaţiei România de Mâine. volumul al II-lea. Institutul de Lingvistică din Bucureşti. 2008.corriere. Editura Academiei. aktualisierte Auflage. 2007. 2008.merriam-webster. Marius Sala şi Ion Dănăilă). Ursu. Paris. Bucureşti. Petre Gheorghe. Dudenverlag. de Fulvia Ciobanu şi Finuţa Hasan. în “Studii şi cercetări lingvistice”. 271 – 279. Mannheim – Leipzig – Wien – Zürich. Bucureşti. de Mioara Avram şi colab. 2. Bucureşti. 1957. Autorul Bibliografie Actele Colocviului internaţional Tratamentul neologismelor în limba română în mileniul III. 2001 – 2003. Merriam – Webster OnLine (http://www. 1 – 2. Volumul I. Bucureşti. Le Grand Robert de la langue française. Editura Ştiinţifică.

Editura Academiei. Ionescu-Ruxăndoiu. 1997. Theodor. Moroianu. Forăscu. Coteanu. XLII. 1973. 1997. p.. p. Editura Universităţii din Bucureşti. I – II. I – II. vol. în Probleme de lingvistică generală. Călăraşu. Editura Didactică şi Pedagogică.. Mancaş. Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan). Tipuri de neologisme în limba română. în “Limba română”. în “Limba română”. 2004. Hristea. O abordare etimologică a substantivizării adjectivului. p. p. 1972. Maria. XXII. Conceptul de neologism în lingvistica românească. 2005. antonime şi antonimie. p.v. nr. 39 – 53. Redactor responsabil: Mioara Avram. Bucureşti. în “Convorbiri didactice”. p. Dicţionar de ştiinţe ale limbii. 2005 (cap. Redactori responsabili: Al. 1976 (cap. p. Timişoara. 137 – 141. al IV-lea. 1997. 1971. Limba română contemporană. vol. III – IV. Ficşinescu. M. Hristea. coord. 26 – 35. “Limba română – structură şi funcţionare”. Tipuri de calc în limba română.. vol. Editura Academiei. Ediţie revizuită şi adăugită. în “Limbă şi literatură”. Forăscu. G. Paronimia etimologică în limba română. vol.Bidu-Vrănceanu. A. vol. 10 – 29. 729-739. p. autor Angela Bidu-Vrănceanu). I. în “Limbă şi literatură”. autor: Narcisa Forăscu). Bucureşti. 9 – 16. Hristea. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (SMFC). Theodor. p. 1977. Forăscu. Bucureşti. Theodor. Substantivele feminine. 1985 (cap. VII.. Vocabularul. C. Hristea. XX. Bidu-Vrănceanu. 26. Limba română contemporană. p. Antonimia.. p. N.. p. Editura Humanitas Educaţional. Iliescu. sursă de expresivitate. Antonimele: încercare de definire şi de clasificare. 120 – 143. Gabriela Pană Dindelegan. Lexicul. 105 – 117. autor: Narcisa Forăscu). 2005. Theodor. 144 – 195. Evseev. în “Limbă şi literatură”. Bidu-Vrânceanu. Prefixul negativ in-.. Florica. în vol. Contribuţii la studiul etimologic al neologismelor româneşti. 22 . 25-26 noiembrie 2004. Bucureşti. Bucă. 3 – 17. 3 – 10 (partea a II-a). p. 2004. A. p. 1967. Antonimia. Editura Nemira. Editura Academiei. 479 – 488. în vol. al VI-lea. Cristian. Editura Universităţii din Bucureşti. Bucureşti. M.. nr. autor: Marin Bucă). Antonimia. p. Theodor. Dimitrescu. N... 3 – 14. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (SMFC). Redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald. Observaţii asupra lui mini-. Editura Facla. Florica. Pană-Dindelegan. L. L.. Bucureşti. Moroianu. Etimologia multiplă internă.. 1. vol. A. Hristea. Actele celui de-al 4-lea Colocviu al Catedrei de limba română. Antonimia. Probleme de semasiologie. I. nr. 5. Graur şi Mioara Avram. Narcisa. 2001 (s. 25. Cristian. 23 – 35. 10 – 16 (partea I) şi nr.

Şerban. Maria. 71 – 81. Individualitatea limbii române între limbile romanice. Richard. I (2002) şi vol. II. Bucureşti. Vocabularul limbii române actuale: dinamică. vol. Bucureşti. Bucureşti. Au sujet des néologismes. 1977. Timişoara. Antonimele în sistemul lexical (cu exemple din limba latină).. Editura Facla. Redactori responsabili: Al. 1969. Enciclopedia limbii române. Lucia. cap. Creativitate lexicală în româna actuală. p. Études de linguistique roumaine. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (SMFC). 154 – 158. Sistemele limbii (redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald). Sextil. 53 – 117. VII. 205 – 221. Adriana.). Bucureşti. Cluj – Bucureşti. p. Contribuţii socioculturale. Bucureşti. 1970. în vol. Luiza. p. 23 . Stanciu-Istrate. autor Aurora Peţan). Editura Universităţii din Bucureşti. 1978.Niculescu. 95 – 118. traduites du roumain à l’occasion du soixantième anniversaire de l’auteur. Editura Facla. Stoichiţoiu-Ichim. Antonimia lexicală în limba română. Adriana. Editura Academiei Române. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. 7 – 36. Sextil. 2001 (s. I. Rodica. Privire generală. Editura pentru literatură şi artă “Regele Carol II”. 2001. creativitate. Graur şi Mioara Avram. 406 – 428. 1978. Editura Universităţii din Bucureşti. Un prefixoid “la modă”: MEGA-. prefixe. Vocabularul românesc contemporan – schiţă de sistem. p. Editura All Internaţional. Influenţe culturale. Pană-Dindelegan. Sârbu. 2001. Bucureşti. Editura Academiei. Timişoara. I. Seche. Stoichiţoiu-Ichim. al II-lea (2003). p. Gabriela (coord. 75 – 84. Marius (coord. al V-lea. Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri beletristice din secolul al XIX-lea). Univers Enciclopedic. Editura Academiei. Editura Universităţii din Bucureşti. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.v. Limba română. Puşcariu. Wald. p. Zafiu. vol. Diversitate stilistică în româna actuală. Puşcariu. în vol. 2006. autor Laura Vasiliu şi antonimie. p.).. Imprimeria Naţională. V. influenţe. Alexandru. 364 – 415. antonimice. p. Bucureşti. 2006. Elementul de compunere mini-. 1937. şi Evseev. 1940. Sala. cap.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful