CRISTIAN MOROIANU Antonimia în limba română. Antonimia neologică I. Definiţie. Trăsături generale.

Antonimia este relaţia semantică stabilită între termeni corelativi ale căror sensuri – evaluate pe aceeaşi scală binară şi simetrică - sunt opuse (vezi gr. ant/i/ “contra” şi onyma “nume”). Plasate în acelaşi câmp semantic, având, aşadar, un număr oarecare de trăsături de sens comune, componentele unei perechi (sau unei clase paradigmatice) formate din antonime se opun prin câte un aşa-numit sem incompatibil, condiţie minimală şi obligatorie a opoziţiei antonimice1. Trăsăturile caracteristice ale acestei clase semantice sunt constanţa (antonimele “se cheamă” unul pe celălalt în mintea vorbitorilor, formând perechi fixe, considerabile puncte de referinţă) şi simetria la nivelul sistemului limbii. Antonimia acoperă atât unităţile lingvistice care denumesc noţiuni percepute în mod obiectiv ca fiind contrare, cât şi pe acelea puse de vorbitori în opoziţie subiectivă şi contextuală, ceea ce înseamnă că, în interiorul unui sistem riguros constituit, există o relativă - şi surprinzătoare - libertate a realizării acestei relaţii semantice2. Se consideră, în genere, că sunt mai predispuse a contacta relaţii de antonimie cuvintele care exprimă calităţi şi însuşiri, diverse aprecieri, raporturi calitative şi cantitative şi alte categorii estetice, morale, filozofice etc. În mod firesc, nu pot avea antonime substantivele care denumesc obiecte concrete şi, prin definiţie, numele proprii (antroponime, toponime, hidronime etc.).

1

Vezi Ion Coteanu, Narcisa Forăscu, Angela Bidu-Vrănceanu, Limba română contemporană. Vocabularul. Ediţie revizuită şi adăugită, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1985 (cap. Antonimia, p. 105 – 117, autor Narcisa Forăscu), Angela Bidu-Vrânceanu, Narcisa Forăscu, Limba română contemporană. Lexicul, Bucureşti, Editura Humanitas Educaţional, 2005 (cap. Antonimia, p. 120 – 143, autor: Narcisa Forăscu). Pentru definiţie şi clasificare generală, vezi şi Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană-Dindelegan, Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Bucureşti, Editura Nemira, 2001 (s.v. antonime şi antonimie, autor Angela Bidu-Vrănceanu), Enciclopedia limbii române (coord. Marius Sala), Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2001 (s.v. antonimice, prefixe, autor Laura Vasiliu şi antonimie, autor Aurora Peţan). 2 Despre percepţia relaţiei de antonimie de către vorbitori, vezi Petre Gheorghe Bârlea, La composante psycholinguistique de l’organisation antonymique du vocabulaire, în “Studii şi cercetări lingvistice”, LVIII, nr. 2, 2007, p. 271 – 279.

1

Dacă la nivelul sistemului limbii antonimia priveşte opoziţiile ireconciliabile ale unei întregi clase paradigmatice, la nivelul vorbirii ea se realizează în mod obligatoriu binar, între doi termeni selectaţi într-un context concret şi variabil. Se poate discuta, pe de o parte, despre o antonimie perfectă, consacrată, stabilă şi sistematică, liberă de context, realizată simetric între doi termeni (sau două clase de termeni) care se află la acelaşi nivel de limbă (din punct de vedere cronologic, geografic şi stilistico-funcţional) şi care se opun printr-un sem incompatibil contrar. Pe de altă parte, însă, la nivelul vorbirii, antonimia se dovedeşte a fi o relaţie subiectivă, imperfectă, contextuală, instabilă, mult mai complexă şi mai diversificată, determinată de factori lingvistici şi socio-culturali3. II. Tipuri de antonime. Antonimele au fost clasificate în diverse moduri, în funcţie de variatele criterii avute la dispoziţie. Astfel, după tipul de opoziţii stabilite, ele pot fi polare/complementare (masculin – feminin, mort – viu), scalare/graduale (cald răcoare - frig, început - mijloc - sfârşit), contrare (nord – sud, seral – matinal, orizontal - vertical), reciproce (a cumpăra - a vinde, a da – a lua) etc. Relaţiile logice care caracterizează antonimia ar fi, în consecinţă: a) de contradicţie (când cei doi termeni ai opoziţiei se exclud reciproc: tertium non datur), b) de contrarietate (când un membru al opoziţiei implică negaţia celuilalt, dar nu şi invers: et tertium datur) şi c) de reciprocitate (când un membru al opoziţiei îl implică pe celălalt şi invers). Din punctul de vedere al axelor semantice pe care sunt plasaţi termenii antonimici, aceştia presupun opoziţii calitative, cantitative, apreciative, spaţiale, temporale etc. După relaţia cu contextul, antonimele sunt libere sau limitate contextual. Aflate, de regulă, în relaţie graduală, ele sunt simetrice sau asimetrice, raportabile sau nu la un al treilea termen, intermediar, aflat la egală distanţă. Din punctul de vedere al construcţiei, se individualizează antonime primare sau heterolexe, alcătuite din termeni cu radicali diferiţi (absolut – relativ, activ – pasiv, cauză – efect etc.) şi antonime analizabile sau homolexe, alcătuite din termeni derivaţi sau compuşi de la aceeaşi bază cu ajutorul afixelor sau afixoidelor opuse ca sens
3

Pentru criterii de definire şi tipologia antonimelor, vezi Marin Bucă şi Ivan Evseev, Probleme de semasiologie, Timişoara, Editura Facla, 1976, p. 144 – 195 (cap. Antonimia, de Marin Bucă), Richard Sârbu, Antonimia lexicală în limba română, Timişoara, Editura Facla, 1977, Vasile Şerban şi Ivan Evseev, Vocabularul românesc contemporan - schiţă de sistem, Timişoara, Editura Facla, 1978, p. 205 – 216, Maria Iliescu, Antonimele: încercare de definire şi de clasificare, în Probleme de lingvistică generală, vol. VII. Redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald, Bucureşti, Editura Academiei, 1977, p. 39 – 53.

2

Din punct de vedere etimologic. grozav. cuvintele aparţinând diverselor terminologii. cuvintele din fondul vechi al limbii. cuvinte care aparţin unor niveluri diferite ale limbii sau care aparţin unor epoci diferite. cu respectarea condiţiei sinstratice şi sincronice. regionalismele care circulă în aceeaşi zonă dialectală. Antonimia. I – II. şi de antonimia prefixală (prefixele. duşmănia etc. sursă de expresivitate. din jargon etc. dimpotrivă. cap. la rândul lor. începutul sfârşitului etc. 3 . în sensul cel mai larg cu putinţă. a închiria. care înseamnă “groaznic” şi “admirabil”. de cele mai multe ori. care înseamnă “a plăti chirie” şi “a cere chirie”. sunt puse. antonimele sunt denotative sau conotative (figurate). loc. Efecte stilistice ale antonimiei. p. 138 – 142. vb. poetice sau intrate în uzul comun (zile negre. Prin raportare la criteriile logice. vb. se poate vorbi.)4. Din punct de vedere stilistic. în Angela Bidu-Vrânceanu. vechi sau noi). deci se reduc la un etimon primar unic. în egală măsură. în relaţie de antonimie. ca şi din expresii de origine latină savantă. a lua de gât /pe cineva/. în timp ce antonimele homolexe au aceeaşi bază lexicală.). p. încărcate de expresivitate (vezi expresia: La plăcinte înainte. componente ale derivatelor antonimice reprezentând mai mult de jumătate din numărul total al prefixelor româneşti)... cit. dimpotrivă. 9 – 16. unei gândiri obiective). Din considerente strict didactice şi metodologice.. Pe lângă antonimia lexicală (reprezentată de cuvinte opuse ca sens. Narcisa Forăscu. 2004. adj. antonimia afixoidală (realizată între prefixoide. cuvintele neologice. antonimele heterolexe au origini diferite. omogen – eterogen etc. Pot participa la relaţii de antonimie. uneori. cele care fac parte din argou. op. compuse antonimice preponderent savante). vol. care înseamnă “a da ceva cu împrumut” şi “a primi ceva cu împrumut”.). prin definiţie 4 Vezi Narcisa Forăscu. e bun rău.. mai ales cele neologice. se disting antonime logice/obiective (corespunzătoare realităţii extralingvistice) şi antonime subiective (care nu corespund. lipsite sau. la război înapoi).(antemeridian – postmeridian. idem. care poate semnifica afecţiunea sau. bibliofil – bibliofob. De asemenea. relaţia de antonimie se poate stabili: a) între două sensuri incompatibile ale aceleiaşi unităţi lingvistice (vezi a împrumuta.. în “Limbă şi literatură”. cu circulaţie internaţională. vb. respectiv sufixoide care formează. antonimia frazeologică (alcătuită din unităţi frazeologice vechi sau noi. b) între sensurile incompatibile ale unor cuvinte sau unităţi frazeologice diferite (polisemantice) şi c) între două cuvinte sau expresii (monosemantice).

creaţii exclusiv interne ale limbii respective sau dacă au origine mixtă6 (internă şi externă). – titular. 10 – 29. antonimia mixtă (lexico-frazeologică. indiferent dacă ele sunt împrumuturi. rezervă. neologice). s. este necesară identitatea categoriei lexico-gramaticale a termenilor care formează perechi antonimice (adjectivale.). XLII. fie feminin. În mod excepţional. 6 Un tip special de etimologie multiplă mixtă este calcul lingvistic. Conceptul de neologism în lingvistica românească. 2004. verb şi locuţiune verbală etc.f.. cuvinte şi unităţi frazeologice. IV. s. Neologismele în limba română: definiţie. de regulă în interiorul aceleiaşi clase morfologice). în vol. – stupid. stabilită între cuvinte şi locuţiuni. în acelaşi timp.m. s. la rândul lor. 4 . simultan. substantivale şi verbale). şi titulară. s. tutore. respectiv situaţii când unui adjectiv concret îi corespunde un substantiv feminin abstract (inteligent. De asemenea. De regulă. şi substantive masculine şi feminine. vol. relaţiile de antonimie existente între termenii primari. III – IV.f. Trecerea de la o parte de vorbire la alta amintită mai sus continuă. În sens mai larg.). vezi Theodor Hristea. 1997. Trăsături morfologice.1. 23 – 35. s.m. poate intra în relaţie de antonimie. în sfârşit. p. adj.neologice) şi. – pupil. un substantiv. tipuri.m. La substantivele animate. adjectiv şi locuţiune adjectivală. Tipuri de calc în limba română. în “Limbă şi literatură”. neologismele reprezintă cuvinte nou apărute într-o limbă. aşa cum se va vedea în dicţionarul de faţă. numeroase adjective sunt. cele mai multe dintre adjective sunt şi adverbe. cu substantive de ambele genuri (inteligenţă. III. – nulitate. s.m. p. în variatele sale aspecte. în majoritatea cazurilor. Din punct de vedere morfologic. Din punct de vedere etimologic. Editura Universităţii din Bucureşti. există şi situaţii când nu este obligatorie identitatea categoriei lexico-gramaticale. fie masculin. pupilă.. s. Pentru tipologia calcului.f.).f. s. sunt considerate neologice toate unităţile lingvistice (morfeme lexico-gramaticale şi lexicale. Criteriile esenţiale pentru stabilirea calităţii de neologism a unei unităţi lingvistice sunt: a) criteriul cronologic (pătrunderea sau formarea unui termen în epoca modernă) şi b) criteriul cultural (care presupune cel puţin trei aspecte: provenienţa din 5 Vezi Theodor Hristea. s.f. un număr destul de mare de verbe la supin se transformă în substantive neutre abstracte etc. Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan). probleme particulare5 IV. adverbiale. la care adăugăm sensurile calchiate după modele. s. în sens larg se poate admite antonimie între cuvinte şi locuţiuni corespondente (substantiv şi locuţiune substantivală. -ă..f. şi stupidă.

prin împrumut şi. există: a) neologisme lexicale (formale şi. nr. 3 – 10 (partea a II-a). 10 – 16 (partea I) şi nr. 1. Editura pentru literatură şi artă “Regele Carol II”. neologismele pot fi considerate: a) externe (împrumuturi dintr-o unică sursă sau din surse multiple). alături de cea externă şi de cea internă. Influenţe culturale. traduites du roumain à l’occasion du soixantième anniversaire de l’auteur. IV. 7 Vezi discuţii asupra neologismului la Sextil Puşcariu. p. I. VII. este Theodor Hristea. 1940. b) care aparţin limbii literare standard. 9 Calcurile lingvistice sunt realizate fie după un singur model extern. 1997. c) creaţii mixte [cuvinte analizabile cu etimologie multiplă mixtă: a) calcuri lingvistice9 şi b) termeni explicabili. p. Privire generală. b) neologisme (exclusiv) semantice. 364 – 415. XXII. cap. Limba română. XX. Imprimeria Naţională. în “Convorbiri didactice”. 26. implicit. Neologismele sunt clasificabile în mai multe feluri. pe de altă parte. Tipuri de neologisme în limba română. fie după două sau chiar mai multe modele externe. semantice). 1937. Etimologia multiplă internă. e) neologisme frazeologice. 5 . p. nr. 3 – 8. 25.. prin mijloace interne] 10. Études de linguistique roumaine. d) care aparţin diverselor jargoane etc. Despre provenienţa din cel puţin două etimoane interne. p. 406 – 428. 10 Primul care a teoretizat şi demonstrat în lingvistica românească etimologia multiplă mixtă. c) neologisme afixale: prefixale şi sufixale. ibid. Au sujet des néologismes. în “Limba română”. vezi idem. pe de o parte. în funcţie de diverse criterii8. 8 Vezi Theodor Hristea. c) caracteristice unor domenii ştiinţifice specializate. derivatele pot avea o singură bază derivativă sau etimologie multiplă internă).2. 1973. 1971. crearea după modele culte şi apartenenţa la un anumit nivel de cultură)7. cap. p. După tipul de etimologie. b) formaţii exclusiv interne (derivate sau compuse alcătuite din cel puţin un component neologic. După tipul de unitate lingvistică în care se încadrează.limbi de cultură şi civilizaţie. 5. se poate vorbi de neologisme: a) intrate în limba populară. completând cercetările anterioare ale lui Al. După situaţia lor la momentul actual. 479 – 488. la rândul lor. Graur. nr. d) neologisme afixoidale: prefixoidale şi sufixoidale. 1997. Cluj – Bucureşti. Contribuţii la studiul etimologic al neologismelor româneşti. p. Bucureşti. idem.

Editura Universităţii din Bucureşti. Dosoftei. pronunţate în română ca în limba de origine. Bucureşti. 6 . considerat ca fiind epoca realizării limbii literare moderne şi a transformării ei într-un instrument important de asumare şi de răspândire a culturii12. vol. d) sunt adaptate într-o manieră hibridă. Accentul pus pe modernizarea latino-romanică – mai ales pe împrumuturile lexico-frazeologice directe – 11 Despre dinamica formală şi semantică a neologismelor din etapa actuală de evoluţie a limbii. 116 – 137. idem. 2005. influenţe. cu o deosebită capacitate structurală de a prelua şi adapta împrumuturile necesare. mai mult sau mai puţin latent. 1 – 2. fără restricţii sau limitări normative. Reluarea contactului cultural firesc. 23 – 24 septembrie 2004.3. în consecinţă. adică prin combinarea modalităţii de pronunţare cu cea de scriere (contaminarea grafiei etimologice cu pronunţarea etimologică). limba populară.. masiv şi constant. Dimitrie Cantemir şi Constantin Cantacuzino). Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Editura Universităţii din Bucureşti. nr. manifestată preponderent oral. Diversitate stilistică în româna actuală. Creativitate lexicală în româna actuală. creativitate. 12 Vezi Alexandru Niculescu. Bucureşti. Adriana Stoichiţoiu-Ichim. pe de altă parte. Rodica Zafiu. 11 – 27. 2001. dintre care amintim pe cele mai importante: a) sunt ortografiate în română după cum se pronunţă în limba de origine. b) sunt scrise şi. limba cultă. 55 – 98. iniţial. de marii noştri oameni de cultură moldoveni şi munteni (cei mai reprezentativi fiind cronicarii. spre deosebire de continuitatea culturală a limbilor occidentale surori. de sorginte bizantinoslavă. II. Contribuţii socioculturale. a fost promovat principial şi manifest în Transilvania (de la Inochentie Micu Klein la Şcoala Ardeleană) şi a ajuns la o relativă normalitate în secolul al XIX-lea. în “Studii şi cercetări lingvistice”. cu latinitatea şi cu romanitatea occidentală s-a realizat. 2001. Individualitatea limbii române între limbile romanice. LVI. aparţinând. p. I (2002) şi vol. neologismele lexicale cunosc mai multe situaţii posibile 11. Actele Colocviului internaţional Tratamentul neologismelor în limba română în mileniul III. româna a cunoscut o evoluţie scindată pe niveluri: pe de o parte. al II-lea (2003). Editura Universităţii din Bucureşti. Caracterul particular al neologismului românesc constă în faptul că. unei minorităţi izolate cultural de marea masă a vorbitorilor. IV. 1978. destul de târziu: procesul de modernizare a fost început. c) sunt ortografiate etimologic (total sau cu minime şi inerente diferenţe formale) şi sunt pronunţate la noi aşa cum se scriu în limba de origine. 2006 etc. grafică şi morfologică a limbii române. vezi Aspecte ale dinamicii limbii române actuale (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan). Editura All Internaţional. progresiv.După modalităţile de preluare şi de adaptare la structura fonetică. Bucureşti. Vocabularul limbii române actuale: dinamică.

7 . jouer). ci temporal. ci instala şi învesti. agasant şi amuzant.. lui impasibil nu îi corespunde pasibil. ci decent. diferenţa explicânduse prin evoluţia semantică a termenilor aflaţi iniţial sau virtual în opoziţie: spre exemplu. lui deplasa nu îi corespunde. sunt socotite neologice unităţi lingvistice pătrunse acum mai bine de 200 de ani sunt următoarele13: a) originea latino-romanică (directă sau indirectă. argumentele prin care. secesionism şi unionism. activism şi pasivism. lui destitui nu îi corespunde institui. actor şi spectator. rezultat al atracţiei realizate succesiv între componentele relaţiei: abstractizant şi concretizant. ci. 13 Vezi Theodor Hristea. au o structură formală. cel puţin la nivelul percepţiei curente. încă. accept şi refuz. ci sensibil. Conceptul de neologism. în lingvistica românească. amatorism şi profesionism. p. c) apartenenţa la fondul lingvistic internaţional şi d) persistenţa lor până în limba contemporană. Aşadar. antecesor şi succesor. deficit şi profit. declin şi progres. denigrator şi elogiator. pantă şi rampă.1. deprimant şi entuziasmant. agravant şi atenuant. lui acronic nu îi corespunde cronic. lui pecabil nu îi corespunde impecabil. decrement şi increment. acuză şi scuză. defensiv şi ofensiv. după fr. degres şi progres. antecedent şi succedent. însă. selenar şi solar etc. Este important de remarcat faptul că împrumuturile antonimice neologice. autocratic şi democratic. patronat şi sindicat.. arhaic şi neologic. Particularităţi formale şi semantice ale antonimelor neologice V. neologisme. echivalentă. constructor şi destructor. lui defervescenţă nu îi corespunde efervescenţă. lui dejuca nu îi corespunde juca (nici măcar cu sensurile sale neologice. construcţia principial antonimică din limba de origine nu se regăseşte ca atare în română. constructiv şi distructiv. aparenţă şi esenţă. analitic şi sintetic. anorectic şi bulimic. sciziune şi uniune. prin intermediul limbilor neogreacă şi rusă). în limba/limbile de origine şi la nivelul limbii române. b) calitatea de termeni de cultură şi de civilizaţie. V. antipatiza şi simpatiza. calma. lui deconcerta nu îi (mai) corespunde concerta. deficient şi eficient.. angelic şi demonic. afirmativ şi negativ. alocentrism şi egocentrism. plasa. 28 – 29. generos şi parcimonios. debitor şi creditor. dezolant şi entuziasmant.este cu atât mai interesant cu cât majoritatea acestora sunt considerabile. Uneori. lui impertinent nu îi corespunde pertinent. în ciuda aspectului fonetic uneori învechit. eventual. fundamental binare. debleu şi rambleu.

în multe cazuri. d) între doi termeni compuşi cu afixoide antonimice (vezi agorafob/ie/ şi claustrofob/ie/. cel puţin la nivelul limbii române. alopat/ie/ şi homeopat/ie/. Antonimia se poate 14 Despre relaţia dintre aspectele sincronic şi diacronic ale antonimiei. respectiv compus (vezi abil şi inabil. de perechi antonimice care. Antonimele în sistemul lexical (cu exemple din limba latină).14 Sunt şi situaţii când două cuvinte (polisemantice) se află în relaţie de antonimie pentru unul sau mai multe sensuri şi în relaţie de sinonimie (e adevărat. autocratic şi democratic. “opoziţia” semantică este atenuată. anticlinal şi sinclinal. 75 – 84. alohton şi autohton. Plecând de la aceste exemple şi de la altele similare. abiotic şi biotic. Editura Academiei. În interiorul unei perechi antonimice homolexe.) sau parţial (vezi adipsie şi polidipsie. asimila şi disimila etc. Paralelismul formal dominant este dublat. V. afebril şi febril. a marca/demarca o zonă de influenţă etc. fără să fie construite similar. antifascist şi profascist. anaerob şi aerob.). spre exemplu. a demarca este antonim cu a marca în limbajul sportiv (a marca adversarul vs. a se demarca de adversar).). se poate propune studenţilor. subaprecia şi supraaprecia. vezi Lucia Wald. a demarca un mesaj).ci virtuos etc. anafrodizie şi afrodizie. b) între doi termeni analizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi antebelic şi postbelic. total (vezi acauzal şi cauzal. atac şi contraatac. antibioză şi simbioză. e) între un termen compus şi unul “derivat” (vezi binedispune şi indispune. totuşi.). accesibil şi inaccesibil. atomic şi antiatomic. adinamic şi dinamic. alocentrism şi egocentrism. în timp ce în contexte de tipul: aşi marca/demarca teritoriul.2. urmărirea traseului formal şi semantic de la rădăcina comună până în perioada actuală. antiamerican şi proamerican. în vol. Sistemele limbii (redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald). Caracterul analizabil al antonimelor neologice este. atrage şi distrage. p. contraproductiv şi productiv etc. aparţin. alocron/ie/ şi sincron/ie/.). acultural şi cultural. aceleiaşi familii etimologice (vezi aprecia şi dispreţui. Bucureşti. anurie şi poliurie. introvertit şi extravertit). relaţia de opoziţie se poate stabili: a) între un termen radical şi unul prefixat. parţială şi contextuală) pentru alt sens: spre exemplu. ambiguiza şi dezambiguiza. dubios şi indubitabil etc. 1970. defectuos şi perfect. eventual prostdispune) etc. până la a deveni insesizabilă. centrifug şi centripet etc. în limbajul informatic (a marca un mesaj vs. în vorbire. ambala şi dezambala. agrea şi dezagrea. supraponderal şi subponderal etc.). antivirus şi virus etc. 8 . c) între doi termeni neanalizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi confirma şi infirma. a marca/demarca graniţele. ariergardă şi avangardă.

lui gerontofilie i se opun. pe ego. lui calorifer. corect şi inexact. pe de altă parte.) şi b) între doi termeni diferiţi ca origine şi derivaţi cu prefixe opuse ca sens (contraindica şi prescrie). În unele situaţii. brut.). are ca antonime pe latent. are ca antonime pe analitic.şi frigori-. homo-. are ca antonime pe lichid. Spre exemplu alo-15 “altul. claustro.stabili. adj. corespunzător şi impropriu. -ă. -ă şi rafinat. corpolent şi filiform. Păstrând proporţiile.(din sincronic). homeopatie etc.şi auto. -ă şi pe fragil.v. sensurile foarte diferite ale cuvântului-titlu au ca rezultat antonime între care este dificil să se stabilească relaţii semantice: abandona. adj. autochtone) cu allo-. în funcţie de componenta morfematică avută în vedere. francofil – francofob). critic. -ă etc. s.(agorafobie) şi pe ceno. în franceză (de unde am împrumutat cele două cuvinte). cacofonie – eufonie etc. -ă. demoraliza şi încuraja etc. după antonimia realizată între prefixoidele calori. prin raportare la primul morfem din structura termenilor aflaţi în opoziţie (vezi acrofobie – batofobie. -ă. compus savant analizabil. egocentrism) şi pe sin. prin substituirea lui auto. -ă. contesta şi susţine. gerontofobie şi pedofilie etc. -ă. eventual compus (vezi ceremonios şi neprotocolar. 2008. -ă. vb.(din fr.(din omogen. agorafobie – claustrofobie. crucial şi nesemnificativ. confirma şi dezminţi.are ca antonime pe agora. alopatie. ea se explică. relua şi rezista. are ca antonime adjectivele net. -ă şi pe laudativ. sintetic. un singur element de compunere stabileşte relaţii de antonimie cu două şi chiar cu mai multe elemente de compunere. îi corespund două cuvinte cu sens opus. -ă şi pe natural. coincidenţă şi neconcordanţă. solid. Astfel. -ă i se opune. alocronic etc. cel puţin două relaţii sunt posibile şi pentru perechile antonimice heterolexe: a) între un termen radical şi unul prefixat. pentru a rezulta termenul antonim (compus savant) allochtone (vezi LE PETIT ROBERT. 9 . calorifug. -ă. adj. frigorifer. alogen. -ă. diferit” (din alocentrism. homocron. are ca antonime verbele adopta. 15 În ceea ce priveşte relaţia antonimică dintre alo. pe de o parte. homeo.(vezi exemplul particular alohton/autohton). adj. de asemenea.(cenofobie). după antonimia dintre sufixoidele -fer şi -fug şi. lui claustrofobie i se opun.) sau prin raprtare la ultimul morfem (vezi anglofil – anglofob.(din egocentric. -ă.). Uneori. Există şi cazuri particulare când unui cuvânt-titlu.) are ca antonime prefixoidale pe omo-. agorafobie şi claustrofilie. curabil şi irecuperabil. în egală măsură. în cazul compuselor din două afixoide.

afixele. 10 . apărut la Editura Dacia. confuziei paronimice etc. luxurie. ignominie. alături de criteriul cronologic. salutar. inextricabil. lexicale. dr. adică am dat exemple de antonime pentru fiecare dintre sensurile cuvintelor-titlu.2. (vezi anodin. periţie. Prin urmare. repercusiune. din limbajul standard şi din diversele domenii ştiinţifice. Onufrie Vinţeler de la Cluj. scolastic. şi anume apartenenţa la acelaşi nivel de limbă. inoportun. în elaborarea lucrării. VI. în două volume). flagrant. Argumentele avute în vedere pentru stabilirea statutului de neologisme al inventarului de termeni sunt următoarele: a) apartenenţa lor la nivelul cult al limbii. la care se adaugă limbile greacă şi latină savantă. 2002. cel puţin una dintre cerinţele de realizare a antonimiei. inocuu. c) prezenţa. în egală măsură. semantice şi frazeologice. Pentru că există numeroase dicţionare de antonime. afixoidele şi unităţile frazeologice considerate în relaţie de antonimie au caracter neologic şi provin. luxurios. cazual. infesta. fragrant. prin excelenţă neologic. b) provenienţa din limbile de cultură şi civilizaţie europene în epoca modernă. semantic sau frazeologic neologic (în cazul diverselor tipuri de calc lingvistic).1. am optat. atunci când acestea sunt polisemantice. îi tentează pe vorbitori să le includă în combinaţii riscante de tipul etimologiei populare. am insistat mai ales asupra acelor neologisme care pun probleme din punctul de vedere al înţelegerii sensului şi care. cuvintele. a unui morfem derivativ neologic sau a unui element de compunere savantă. eminent.VI. pentru un corpus circumscris care să atragă atenţia tuturor celor interesaţi de aspectul actual al vocabularului românesc. univ. creaţii interne sau mixte. d) existenţa unui model morfematic. infecta. Caracterul neologic al tuturor termenilor incluşi în dicţionar respectă. în dicţionar apar în relaţie de antonimie aproape toate tipurile de neologisme: afixale. afixoidale. în structura cuvintelor analizabile. bonitate. Modul de alcătuire a dicţionarului. cauzal. persona [in]grata. În selectarea exemplelor. În consecinţă. de la ediţii şcolare şi până la opere importante şi cvasiexhaustive (pentru ultimul caz citez Dicţionarul de antonime al prof. iminent. din motive inclusiv formale. Am conceput această relaţie semantică într-un sens larg. fata morgana. VI.

inclusiv din acest aspect. infim şi suprem. venial etc. pentru a suscita curiozitatea cititorilor (vezi acribie. disuasiune şi persuasiune. De asemenea. calorific şi frigorific. explicit şi implicit. indenegabil. temerar. la trezirea interesului cititorilor pentru etimologie. torţionar. specios. impavid. confluent şi difluent. concordie şi discordie. occident şi orient provin. în egală măsură. junior şi senior. idoneitate. indeniabil. la rândul lor. junior şi senior.solicitudine. antipatie şi simpatie. matinal şi seral. substantivul abstract derivat din infinitiv cu ajutorul suf. impunisabil. celeritate. fapt care nu permite adăugarea mărcilor comparaţiei în limba română. eventual substantivul neutru obţinut din supin. majuscul şi minuscul. antum şi postum. frust.3. afixoidal şi lexical. la origine. antonime. prin dorinţa de a contribui la evitarea devierilor formale şi semantice şi. pernicios. unii termeni rari. periţie. -re şi adjectivul participial. în paranteză. minim şi maxim. major şi minor. acredita şi discredita. meliorativ şi peiorativ. să evidenţiez. juvenilia şi senilia. La verbe am trecut. în primul rând. indigent.). cacofonie şi eufonie. impudent. confient şi difident. iuventute şi senectute. asupra fixării unor dublete antonimice “tradiţionale”. imund. optimism şi pesimism. truculenţă. asupra altor posibilităţi de realizare a relaţiei de antonimie. truculent. idoneu. ineluctabil. inavuabil. respectiv naşterea soarelui”. infra şi supra. Existenţa unui dublet antonimic confirmat de tradiţie şi de etimologie nu împiedică în niciun fel crearea unor multiple relaţii de opoziţie semantică. meliorativ şi peiorativ. iactanţă.). epilog şi prolog. concav şi convex. solidar. din construcţiile latineşti occidens sol şi oriens sol “moartea. VI. la fel. posibile.. benign şi malign. recto şi verso etc. minim şi maxim sunt reflexe româneşti ale comparativului. flux şi reflux. am atras atenţia. livreşti. în sensul larg al termenului: spre exemplu. deferent şi indiferent. pe de o parte. divergenţă şi convergenţă.). iactant. pe de altă parte. inchietudine. pusilanimitate. malonest. prin exemple. prin varietatea relaţiei de sinonimie la nivel afixal. Se poate observa. dar şi. maxim şi minim. optimism şi pesimism etc. benefic şi malefic. turpid. cărora le-am dat. cu ajutorul relaţiei de antonimie. eventual cu origine comună (vezi absent şi prezent. plecând de la acestea. bavard. inferior şi superior. limpid şi turbid. Accentul asupra situaţiilor de mai sus se explică. vetust etc. confirma şi infirma. solitar. lilial. babelic. diurn şi nocturn. Am dorit. respectiv ale superlativului latinesc. petulant. blafard. minor şi major. 11 . concordanţă şi discordanţă. occident şi orient. dificil şi facil.

concizie. moralism vs. majoritate şi minoritate. simpatizare şi antipatizare. civilizaţie vs. amoralitate şi imoralitate. practician şi teoretician. gracil. modernism şi tradiţionalism. alături de redundanţă vs. belicos vs. juvenilitate şi senilitate. sincronie şi diacronie. sincronic şi diacronic. Acelaşi caracter sistematic este vizibil în succesiunea alfabetică a cuvintelor-titlu. modern şi tradiţional. un termen neologic are două sau mai multe antonime derivate. sufixal şi prefixal. alături de sentimentalism vs. sensibilitate şi insensibilitate. primitivitate şi primitivism. friabil. la origine. sufixoidal şi prefixoidal.caracterul sistematic al creării perechilor antonimice şi rolul acestei relaţii semantice în organizarea vocabularului. expandabil şi expansibil. alături de riguros vs. sentimental vs. amoral şi imoral. sensibiliza şi insensibiliza. concretizant şi concretizator. redundant vs. moralitate vs. sincronizat şi desincronizat. sensibil şi insensibil. conformism vs. inconformism şi 12 . ofensivă vs. major şi minor. practic şi teoretic. concretitate şi concretitudine. simpatiza şi antipatiza. temperanţă şi intemperanţă. cerebral şi insensibil. în acest context este de remarcat. concis. chiar dacă ele nu aparţin unei unice familii lexicale: juvenil şi senil. simpatizat şi antipatizat. insuficient. neglijent şi superficial. obedient vs. simpatie şi antipatie. De asemenea. pacifist şi pacific. concreteţe. sincroniza şi desincroniza. între care se stabilesc relaţii de sinonimie: abstract vs. simpatic şi antipatic. dar şi la corespondentele antonimice ale acestora. ofensiv vs. lapidaritate. lapidar. paralelismul formal al perechilor antonimice cu aspect analizabil. sufix şi prefix. alături de rezistenţă vs. tempestiv şi intempestiv etc. gracilitate. amoralism şi imoralism. demonism şi satanism etc. contraofensivă şi defensivă. neglijenţă şi superficialitate. modernitate şi tradiţie. friabilitate. sufixoid şi prefixoid. de cele mai multe ori. numeroase dintre componentele relaţiei aparţinând aceleiaşi familii lexicale concepute în sens larg: moral vs. fragilitate. alături de serafism vs. de la aceeaşi bază. majoritar şi minoritar. defensiv şi inofensiv. demonic şi satanic. cerebralism şi insensibilitate. concret. sincronizare şi desincronizare. abstractizant vs. sensibilizat şi insensibilizat. sincronicitate şi diacronicitate. insuficienţă. serafic vs. rigoare vs. modernist şi tradiţionalist. comprimabil vs. În foarte multe cazuri. sensibilizare şi insensibilizare. juvenilia şi senilia. temperant şi intemperant. rezistent vs. practică şi teorie. fragil. dezobedient şi inobedient.

vs.şi mega/megalo-. gigantic şi gigantesc. infra. edificativ şi edificator. poli-.nonconformism. impudoare şi impudenţă. antibiose s-a format. pentru realizarea relaţiei de antonimie. -fob vs. pudic vs. externă şi mixtă).etc. real vs. latina şi greaca. din principalele limbi de cultură şi civilizaţie europene (franceză. profunzime şi profunditate. Tot în relaţie de sinonimie perfectă sunt şi antonimele unor afixe (prefixe) şi afixoide. la nivelul tuturor limbilor de cultură.4. dis-. italiană. permanent vs. sezonal şi sezonier. misandrie vs. inşi non-. prin înlocuirea particulară a lui égo. în procesul de întărire a relaţiei de antonimie la nivelul limbii române literare moderne precum. pudoare vs. mono. 1992. tranzient şi tranzitoriu. cu ajutorul prefixului anti-. tradiţie şi tradiţionalism. plebeu şi plebeian. uni. începând cu prima jumătate a secolului al XIX-lea. pasivitate vs. patrician vs. din symbiose. engleza). provin.vs. irelevant vs. progres vs.vs. spre exemplu. impudent şi impudic. lentitudine şi lentoare. acţiune şi activitate.şi pluri-. pre. post. semantice şi frazeologice) provenite. exactitate şi exactitudine. minuţie şi minuţiozitate.şi -logie. rapiditate vs. misoginie şi misoginism. vertical vs.şi uni-. VI. mono. fiind utilizate. am optat. liliputan vs. simplitate vs. regres şi regresiune. de multe ori special. tradiţionalism vs. logică vs. pentru etimologia multiplă în formele ei principale (internă. sentimentalitate şi sentimentalism. iluzoric şi iluzoriu. la care se adaugă rusa şi. Este foarte important de remarcat aici rolul fundamental al limbilor clasice. după modelul 16 Pentru etimologiile exemplelor citate. la origine. multi.vs. rigoare şi rigurozitate. multi. provenite dintr-o singură limbă (greacă sau latină) sau din limbi diferite (greacă şi latină): con. Din punctul de vedere al originii antonimelor. indiferent de tipul de raportare (directă şi/sau indirectă) la limbile clasice: toate afixele şi afixoidele. din greacă şi/sau din latină. frigorific vs. după modelul analogic antipathie/sympathie. superficialitate vs.şi sub. andrologie este creat din andro. inexactitate vs. modernitate vs. în limba franceză16. multi-.v. fast şi fastuozitate. Majoritatea covârşitoare a neologismelor incluse în dicţionar sunt împrumuturi (lexicale. Astfel.şi ante-. germană. servilism şi servilitate etc. supravs. allocentrisme s-a format din égocentrisme.cu allo-. s. mai ales acolo unde există dubii. insensibilitate vs. modernitate şi modernism. cu precădere în ultima perioadă. 13 . vezi macro. -fil şi -man. caloric şi calorific. ilogicitate şi ilogism.vs. am folosit LE GRAND ROBERT. pluri-. latină savantă. de altfel. micro-.

înfunda şi desfunda. prin înlocuirea lui in. extumescence s-a format după intumescence.şi mini-. împături şi despături. supraiacent şi suprateran s-au format după modelul antonimelor subconştient.corespondentului antonimic gynécologie. Creativitate lexicală în româna actuală. pentru echilibrarea sistemului etc. o modalitate frecventă de realizare a relaţiei de antonimie este derivarea prin substituţie de prefixe. foarte numeroase în limba contemporană. extinde şi-a configurat forma după modelul antonimic întinde. 2006. p. p. Observaţii asupra lui mini-. de cele mai multe ori.(din introversion. Editura Universităţii din Bucureşti. Florica Dimitrescu. alături de extravertit.şi nano-. încătuşa şi descătuşa. 18 Vezi Adriana Stoichiţoiu-Ichim. După modelul perechilor antonimice moştenite din latină sau create analogic (vezi încălţa şi descălţa. În ceea ce priveşte compusele cu maxi. după modelul analogic împrumutat intern/interna. înfrăţi şi desfrăţi.şi mini-17. 14 . maculat îşi explică existenţa prin influenţa împrumutului imaculat. creat similar după modelul antonimului explosif). La nivelul limbii române. încrucişa şi descrucişa. sudic este format după modelul corespondentului său nordic. défervescence l-a avut ca model pe effervescence. transigeance după intransigeance etc. încărca şi descărca. sub influenţa antonimului introvertit. încâlci şi descâlci. hiper. mega. andropause l-a avut ca model analogic pe antonimul său ménopause. împăduri şi despăduri. înhăimura şi deshăimura. 137 – 141. 1969. prin analogie cu antonimul împrumutat infinitate. 1972. 95 – 118. simpla prezenţă a unuia (împrumut sau creaţie internă) presupune. plurivoque s-a format după univoque. încurca şi descurca. după modelul analogic évolution/évoluer. mega-18 şi micro-. superstrat după substrat. hypersomniaque este un derivat de la hypersomnie după modelul lui insomniaque. înfrâna şi desfrâna. p. înfrunzi şi desfrunzi. în vol. postlude după prelude. extraversion/extroversion şi extraverti/extroverti au fost create prin substituţia prefixului intro. 71 – 81. finitate este format din finit. involuer s-a format din involution. mélioratif îşi explică existenţa prin raportare la pejoratif. împrumutarea şi/sau crearea celuilalt. închinga şi deschinga. varianta extrovertit s-a creat şi a devenit literară.cu in. disparition este derivat din disparaître. La fel s-a întâmplat şi în română: externa este derivat de la extern.(vezi şi implosif. gratitude este un derivat regresiv din antonimul său ingratitude. supraconştient. respectiv introverti) cu perechea prefixală antonimică extra-/extro-. prosémite după antisémite. Elementul de compunere mini-. subiacent şi subteran etc. după modelul lui apparition.cu ex-. în SMFC V. în SMFC VI. Un prefixoid “la modă”: MEGA-. 17 Vezi Luiza Seche. prin înlocuirea prefixului ex. implosion s-a creat după modelul lui explosion.

s. s. ardence. “care poate fi conceput”. împotmoli şi despotmoli. împresura şi despresura.f. encourager. progresiv. am avut în vedere.. inhumer.împleti şi despleti. s. s. empaqueter. perfectibil etc. s. am făcut. exuberant şi exuberanţă.).. fr. împovăra şi despovăra. pentru distonanţă. fr. numai pentru sensul din marină (“tendinţă a unei nave de a veni cu prora în vânt”).n. fr. foarte numeroase în limba română (vezi constant şi constanţă. inadvertent. anoblir. it. lat. pe corectitudine (“lipsă de corectitudine”) şi pe incorect (+ -itudine.+ exactitate şi din inexact + -itate. după modelul perechilor substantivale terminate în -ant/-anţă. dezlănţui şi înlănţui etc. înşeua şi deşeua. împreuna şi despreuna. despacheta şi împacheta. învăţa şi dezvăţa. are ca bază derivativă. în mod similar. “caracter incorect”)19. descifra şi încifra. s. dépaqueter. incarcérer. în funcţie de sens. fr. din sinonimul său concret[eţe] + -itudine. ardenţă. déchiffrer. enchaîner etc. adj.f. fr. conceptibil. descuraja şi încuraja. incarcerare. apelând la argumente formale. eventual. descarcera şi încarcera. Atunci când am considerat posibil. astupa şi destupa. caracter distonant”). décharger.cu des-/dez-. it. semantice şi structurale. înzăpezi şi deszăpezi. din concret + -itudine. fr. vb. în timp ce fr. ci din concepe.f.n. învinovăţi şi dezvinovăţi etc.). (cf. s. convertibil. dar şi prin substituţie. excedenţă. după coruptibil. distant şi distanţă. vb. + -enţă decât din excede. este derivat prin substituţie din ard[ent]. tranşant şi tranşanţă. Astfel. poate fi derivat. alături de derivarea progresivă de la distona + -anţă (“faptul de a distona. îngropa şi dezgropa. concepibile). vacant şi vacanţă etc. unele completări şi corectări la etimologiile propuse în dicţionarele consultate. lat. déchaîner etc. concretitudine. 15 . 19 Vezi. s. îmbrăca şi dezbrăca. fr.f. Din in. fr. inhumare. nu provine din concept. împodobi şi despodobi. iar primul a fost obţinut prin substituţia prefixului în. trepidant şi trepidanţă. şi inexactitate.f. înţeleni şi desţeleni.. important şi importanţă. pregnant şi pregnanţă. chiffrer.f.. + -(t)ibil.) s-au format perechi antonimice neologice de tipul desărcina şi însărcina. décourager. + -ent.). fr. înnoda şi deznoda. plătibil. -ă. charger. (“capacitate de a avea un excedent”) se explică mai degrabă din exced[ent]. în mod analogic sau după un model extern (vezi fr. fr. în care cel de-al doilea component reprezintă traducerea unui etimon extern (vezi fr. ennoblir.. ardenza pot fi propuse. incorectitudine. caracterul a ceea ce distonează”). şi derivarea prin substituţie de sufixe: din diston[ant] + -anţă (“stare distonantă. “ardoare”. deshuma şi înhuma. desnobila şi înnobila. fr.

spectateur. neglijent şi neglijenţă. seducător. adj. -te şi opoziţie vs. ultimul preluând sensul fr. -toare.f.+ explorat. derivarea cu prefixele a-. écrit. adv. judecător şi judecătoare. -ă. (din lejer + -itate. prin analogie cu numeroasele perechi adjectivale şi substantivale existente în română. corespondentul feminin al lui spectator (din fr. inexperimentat. este explicabil din profesionist. lejeritate. de-/des-/dez-. -ă. din in.) sau este un împrumut din engl. pentru spectatoare. -ă. corigent şi corigenţă. din in. -toare. lat. marcator şi marcatoare etc. reticent şi reticenţă etc.f.etc.+ disciplinat. inexpérimenté.. s. Pe baza acestor modele. cf.. însă. in-. al căror sens este. obţinute prin derivare cu sufixele -tor şi –toare (vezi clevetitor şi clevetitoare. la rândul ei analizabilă. inexploré etc.. în epoca de modernizare latinoromanică şi de reorganizare structurală. adv. evident şi evidenţă. am propus substituirea sufixului -tor (cu o existenţă reală în latină şi perceput ca atare în franceză şi română) cu cel de feminin –toare. adj. am dat întâietate cu precădere soluţiei externe.. ultimul fiind un calc semantic după fr. scris. inadvertent. repetent şi repetenţă. anti-. indiscipliné. pouvoir).n. (din seduce + -ător. spectator).. Am folosit ca antonime pentru termenii neologici inclusiv cuvinte moştenite. după fr. s. prin substituţie de sufix. jucător şi jucătoare. adj. modele analogice rezistente şi prolifice (vezi. dégoûtant). după fr. adj. professionismo. dezordine. putere. Prin etimologie multiplă mixtă am explicat şi cuvintele analizabile care traduc sau calchiază structura morfematică a unor corespondente externe. preluat după un model extern neologic (vezi perechile oral vs. (din dezgusta + -tor. cf. précurseur). (din dez. séducteur) etc. în acest sens. după fr. vezi dezgustător. fr. inexplorat. provine din inadvert[enţă] după modelul analogic al perechilor terminate în -ent/enţă (vezi absolvent şi absolvenţă. -toare. vorbitorii au putut şi pot în permanenţă să “formeze” derivate similare.+ ordine. profesionism. după fr. disordine). decent şi decenţă. fără să se 16 . În aceeaşi categorie intră şi exemplele de tipul indisciplinat. ca şi din it.). adj.+ experimentat.-ă.) etc. cf. non. s.. după fr. urmată de completarea “împrumut analizabil”. fr. În faţa dificultăţii reale de a decide cu exactitate dacă un cuvânt este un împrumut analizabil sau o formaţie românească. inclusă între paranteze. (din pre.. désordre.+ mergător. fr. din in. Sub această categorie se include un număr foarte mare de împrumuturi neologice preponderent din franceză care au creat. it. légèreté). independent şi independenţă. încasator şi încasatoare. adj. adj. premergător.

neavenit. în limbile de provenienţă. că etimologia multiplă mixtă este departe de a fi un fenomen restrâns.). concludent şi neconcludent.şi pro-. o soluţie antonimică (vezi bombastic şi neafectat. ceremonios şi neprotocolar. ca posibilitate sau prin tradiţie. Atunci când am explicat. în majoritatea cazurilor. necompatibil. 2006. italiană. 21 Vezi Maria Stanciu-Istrate. am reluat în succesiunea alfabetică.şi post. cu a-. fără ca acestea din urmă să mai fie reluate individual în cuprinsul dicţionarului20. în perioada de modernizare şi 20 Am făcut excepţie la dubletul antonimic ex. teoretic. am trecut în paranteză cuvintele formate cu ajutorul lor. am descoperit creaţii interne similare în franceză. hiper.). non-. capital şi neesenţial. am extins caracterul de “împrumut analizabil” la (aproape) toate situaţiile în care vorbitorul român nelingvist poate descompune fără nicio dificultate structura unui neologism în elemente componente. nu am inclus derivatele româneşti cu prefixul negativ ne. Pentru că.5. de-.şi in-. p. spaniolă sau germană. prefixul negativ nese poate ataşa majorităţii adjectivelor din română. comestibil şi necomestibil. urmărind. 154 – 158. prefixe sau elemente de compunere tradiţional antonimice (anti. pre. Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri beletristice din secolul al XIX-lea).)21 reprezentau.(vezi neaccesibil.şi endo-.şi trans-. indiscutabil. necertitudine.etc. obţinută prin mijloace interne şi împrumutată din una sau mai multe limbi reprezintă. pre. neconfortabil. posibilitatea originii externe a unor neologisme (considerate în dicţionarele noastre drept formaţii interne). extra. o realitate de care trebuie să se ţină seama în cercetările etimologice viitoare. selectiv.raporteze la un posibil etimon extern. Acest fapt înseamnă. combatant şi necombatant. Bucureşti. Editura Academiei Române. condiţionat şi necondiţionat etc. neatestate (încă) în dicţionarele generale ale limbilor respective. neamic. Cu acelaşi argument al cantităţii. coincidenţă şi neconcordanţă. nedelicateţe etc.şi intra-. cis. neanalizabile.etc. datorită fluxului enorm şi simultan de informaţie culturală şi lingvistică. ale cărui componente au devenit. De asemenea. Posibilitatea ca un cuvânt sau o unitate frazeologică să fie. prin intermediul documentelor străine care circulă pe Internet. În multe cazuri. neadmisibil. 17 . necultură. necapacitate.decât acolo unde reprezintă. în egală măsură. nu am trecut derivatele cu ne. Din cauza numărului foarte mare de exemple şi a caracterului deschis. ecto. am dat numai selectiv exemple din categoriile menţionate.în lista alfabetică a cuvintelor-titlu. în interiorul aceluiaşi articol.şi hipo-. necapabil. Derivatele neologice cu prefixul ne. VI. dând prioritate împrumuturilor analizabile formate. De asemenea. compusele „de autor” sau cele care reprezintă puncte de referinţă în diverse terminologii. astăzi.

incapacité etc. fr. Am adăugat. succesiunea sensurilor cuvântului-titlu cu ordinea antonimelor sale. etimologia. indelicateţe etc. vezi Florica Ficşinescu. ţinând cont de frecvenţa raportului. am ilustrat sensurile acestora în mod implicit. inadmissible. 1967. lat. incertitudine. VI. . inaccesibilis. cu ajutorul contextelor personale sau extrase. incapabil.. la rândul lui. sensul şi. în SMFC IV. în măsura posibilului.. cu mici excepţii. 18 . incultură. în relaţie de antonimie cu doi sau mai mulţi termeni. acele sensuri pentru care am stabilit antonime.)22. am dat prioritate relaţiilor formale dintre componentele perechilor antonimice stabilite la nivelul unui cuvânt polisemantic. fără a-i mai preciza sensul şi fără a-i repeta etimonul sau etimoanele. De vreme ce antonimele propuse reprezintă opusul semantic al unităţilor derulate în ordine alfabetică. inconfortabil. i-am indicat. din documentele existente pe Internet. de cele mai multe ori. Atunci când o unitate lingvistică se regăseşte în două sau mai multe articole de dicţionar. incapable. Exclusiv după modelul unui dicţionar explicativ. 22 Despre relaţia dintre prefixele in. cuvânt-intrare. Prefixul negativ in-. inamic.reromanizare a vocabularului literar românesc. În cazul perechilor antonimice. De asemenea. incompatibil.) care. elementelor de compunere şi expresiilor străine. incapacitate. de orizontul de aşteptare al cititorului. lat. În asemenea cazuri am corelat. fr. implicit. de etimologie şi. la rândul lor. fr. Atunci când antonimele propuse intră în relaţie de sinonimie. din nou.6. inaccessible. Situaţia e mai complicată la cuvintele-titlu polisemantice. am recurs la indicarea corespondentului său prin: vezi . inadmisibil. pentru o corelare cât mai bună între termenii diverselor perechi antonimice. le-am trecut în ordine alfabetică. cărora le-am stabilit corespondentul sau corespondentele antonimice în funcţie de sens sau de sensuri. am ales structurarea materialului lingvistic după ordinea alfabetică a cuvintelor-intrare. 9 – 12. p. la fiecare unitate considerată “cuvânt-titlu”. au pierdut teren în faţa împrumuturilor sinonimice durabile până astăzi (vezi inaccesibil. respectiv atunci când îi vine rândul în succesiunea alfabetică. Pentru fiecare dintre unităţile lingvistice discutate am indicat etimologia. în mod succint şi explicit.şi ne-. cu accent acordat termenilor polisemantici. care intră. inimicus. atunci când antonimul cuvântului-titlu devine. deja citate anterior. calcuri de structură morfematică după modele latine şi romanice (vezi fr. fr. non avenu.

omonimele interne. am considerat că cel puţin substantivele neutre obţinute prin schimbarea categoriei lexico-gramaticale din adjectivele propriu-zise merită să aibă statut de cuvinte diferite inclusiv din perspectivă lexicografică. adj. paronimie şi omonimie. la rândul lor. (sub voce. şi minuscul.. situaţia este similară şi în cazul substantivelor feminine obţinute din adjectivele corespunzătoare pe cale internă. Actele celui de-al 4-lea Colocviu al Catedrei de limba română. majuscul. cu atât mai mult cu cât unele dintre acestea reprezintă calcuri lexico-morfologice după corespondente externe. în vol. Am menţinut în acelaşi articol. spre exemplu. Evidenţierea corectă şi nuanţată a raporturilor (formale şi semantice) de sinonimie. “Limba română – structură şi funcţionare”. cum antonimele stabilite pentru sensurile unui cuvânt polisemantic nu sunt. pe de altă parte.VI. pe de altă parte)23. Din punct de vedere lexicologic.. de regulă parţiale. paronime sau/şi omonime 23 Pentru detalii şi argumente în favoarea acestei opţiuni lexicologice. şi majusculă. 19 . am încercat să diferenţiez. în mod obligatoriu. Gabriela Pană Dindelegan. cititorul va face necesarele corelaţii din punctul de vedere al aspectelor morfologice. Astfel. astfel încât unui substantiv să-i corespundă un substantiv. considerate convenţional “omonime artificiale”. prin numerotarea lor cu cifre la umărul din dreapta sus. s. Editura Universităţii din Bucureşti. Din punct de vedere morfologic. în toate variatele lor aspecte.f. În privinţa verbului. antonimie. contribuie la înţelegerea logică a mecanismelor complexe de funcţionare şi evoluţie a limbii: care este relaţia dintre sensurile unui cuvânt polisemantic.7. sinonime între ele şi care sunt condiţiile pentru o asemenea posibilitate.). p. vezi Cristian Moroianu. O abordare etimologică a substantivizării adjectivului. Substantivele feminine.v. -ă.. reluându-le apoi alfabetic prin indicaţia s. iar substantivul derivat cu ajutorul sufixului -re şi adjectivul participial. prin tradiţie. şi adjectivul şi substantivul masculin şi feminin. şi sinonimele posibile pentru fiecare dintre ele. eventual substantivul neutru obţinut din supin le-am inclus în acelaşi articol. eventual influenţate de un model extern (vezi.f. s. -ă.. adjectivul şi adverbul obţinut din acesta. Am corelat categoriile gramaticale ale termenilor aflaţi în relaţie de antonimie. 25-26 noiembrie 2004. am trecut în prim-plan forma de infinitiv. adj.. în măsura posibilului. pe de o parte. respectiv minusculă. Atunci când un cuvânt-titlu are două sau mai multe antonime. 2005. 729-739. unui adjectiv să-i corespundă un adjectiv etc. cum unităţile lingvistice aflate în relaţie de antonimie şi de sinonimie pot fi. coord. Atenţia acordată omonimiei interne nu este întâmplătoare. pe de o parte.

oglindă corectă a relaţiei dintre utilizatori şi propria limbă la momentul actual. Noul dicţionar de neologisme. VIII. ediţia a II-a (sub conducerea acad. inalienabilitate.şi neo-. mono.şi bio-. Am încercat să demonstrez. cele mai multe cu caracter internaţional (vezi morfemele andro.şi postero. vol. L. avantajul unei totale transparenţe formale şi semantice şi al unui grad de motivare atât de dorit de către utilizatori. dextro. pe de alta. incomensurabilitate. pe baza analogiei. VII. comparativ cu formule sau sintagme mai elaborate. inadmisibilitate. improductivitate. Unele dublete antonimice pot părea complicate (mai ales substantivele abstracte în -itate provenite de la adjective în -bil. homeo. Bucureşti.şi hetero-. 1997 (care a constituit principala sursă în ceea ce priveşte termenii şi sensurile lor). Lucreţia Mareş).şi claustro-.şi micro-. cum informaţiile de ordin etimologic sunt importante pentru diferenţierea cuvintelor polisemantice de omonimele reale etc.şi gineco-. bine structurată şi sistematică. inadaptabilitate. căutarea echilibrului. p. De asemenea. -andrie şi -ginie. egoşi alter-. I – II. există în mod virtual în mintea vorbitorilor şi se actualizează firesc. Coteanu şi dr. I. prin mijloacele interne ale limbii. însă.şi pluri-. macro. în “Limbă şi literatură”. Univers Enciclopedic. incomprehensibilitate etc. 2005. reflectă o dinamică interesantă a relaţiei de antonimie în direcţii aparent opuse: pe de o parte.parţiale24. Consultarea textelor existente pe Internet. 28 – 32. pe lângă mulţimea dicţionarelor de gen (numai în anul 2002 au apărut cel puţin zece. eficiente şi economice. Paronimia etimologică în limba română.şi sinistro-. incognoscibilitate. 20 . necro. o limbă de tip derivativ. Ele au. antero. agora. inclusiv din acest punct de vedere. noi sau ediţii revizuite şi îmbunătăţite) următoarele surse: Florin Marcu. Dicţionarul explicativ al limbii române. -fug şi -pet. Editura Academiei Române. incombustibilitate. angelo. Bucureşti. Pentru exemple şi pentru etimologiile unităţilor lingvistice româneşti am consultat. imputrescibilitate. prin acest dicţionar. paleo. imprescriptibilitate. -chineză şi –stază. limba actuală arată o permisivitate specială compuselor savante antonimice. Româna rămâne în continuare. dacă acestea din urmă nu au pătruns deja tot din surse externe. improbabilitate. că antonimia este un fenomen activ şi benefic în limba contemporană: împrumuturile recente îşi caută cu necesitate opusele şi.şi demono-. vezi impracticabilitate.etc. Micul dicţionar academic (redactori responsabili: 24 Vezi Cristian Moroianu.). a expresivităţii.). 1996.

acad. p. La composante psycholinguistique de l’organisation antonymique du vocabulaire. Dudenverlag. ortoepic şi morfologic al limbii române. LVIII. 1962. Pentru etimoanele străine. Graur şi Mioara Avram. 9. Bucureşti. Editura Fundaţiei România de Mâine.corriere.merriam-webster. 2007. Ursu.it). Editura Univers Enciclopedic. Institutul de Lingvistică din Bucureşti. Editura Academiei. de Mioara Avram şi colab. de Fulvia Ciobanu şi Finuţa Hasan. Nicolae Andrei. Prefixele. anexele 1 – 6 (p. 139 – 300). Bucureşti. Bucureşti. deuxième édition. Bucureşti. vol. ediţia on-line (http://dizionari. 2003. Editura Ştiinţifică. Marius Sala şi Ion Dănăilă). 1970. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Le Grand Robert de la langue française. Negaţia în limba română. 2005. 1 – 2. 2007. Il Sabatini Coletti. volumul al II-lea. 2005. Petre Gheorghe. LVI. Autorul Bibliografie Actele Colocviului internaţional Tratamentul neologismelor în limba română în mileniul III. entièrement revue et enrichie par Alain Rey. 2008. nr. 23 – 24 septembrie 2004. Dicţionarul ortografic. 1957. Univers Enciclopedic. Indice de cuvinte şi forme (p. Paris. Bucureşti. revăzută şi adăugită (coord. nr. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. Redactori responsabili: Al. 209 – 243). Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. Bârlea. Merriam – Webster OnLine (http://www. 21 . Editura Academiei. 1987. Compunerea.. Bucureşti.. N. 2. în “Studii şi cercetări lingvistice”. Constantin Dominte. Bucureşti. 1992 (reimprimat în 2006). 271 – 279.A. Dictionnaires Le Robert. Das Fremdwörterbuch. am consultat: Le nouveau Petit Robert. Ioana Vintilă – Rădulescu). Volumul I. 2008. în “Studii şi cercetări lingvistice”. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. texte remanié et amplifié sous la direction de Josette Rey-Debove et Alain Rey. Dizionario della lingua italiana. Paris. Dicţionarul invers. ediţia a II-a. Editura Academiei. Bucureşti. I – IV. 1978. 2001 – 2003.com). Dicţionar etimologic de termeni ştiinţifici (Elemente de compunere greco-latine). aktualisierte Auflage. Formarea cuvintelor în limba română. Mannheim – Leipzig – Wien – Zürich.

Forăscu. Florica. 105 – 117. autor: Narcisa Forăscu). Cristian.. p. XXII. Editura Facla. vol. 2004. Theodor. 1985 (cap. XX. L. în “Limbă şi literatură”. 10 – 16 (partea I) şi nr. Vocabularul. p. I – II. Mancaş. Iliescu. p. Editura Humanitas Educaţional. Bucureşti. Bucă. 2005. Maria.. 5. N. Gabriela Pană Dindelegan. autor: Marin Bucă). p. “Limba română – structură şi funcţionare”. 1997. O abordare etimologică a substantivizării adjectivului. Actele celui de-al 4-lea Colocviu al Catedrei de limba română. Hristea. Bidu-Vrânceanu. în Probleme de lingvistică generală. Antonimia. p. Theodor. 25-26 noiembrie 2004. Bucureşti. 479 – 488. III – IV. Substantivele feminine. p. Ionescu-Ruxăndoiu. 26 – 35. A. I – II. în vol. Hristea. Florica. Tipuri de calc în limba română. Hristea. Bucureşti.. Antonimia. 1976 (cap. Editura Academiei. XLII.. Editura Academiei. în vol.. p. Paronimia etimologică în limba română. Graur şi Mioara Avram. Probleme de semasiologie. nr. Limba română contemporană. 1967. Editura Universităţii din Bucureşti. Redactori responsabili: Al. I. p. Antonimele: încercare de definire şi de clasificare. sursă de expresivitate. M. vol. Conceptul de neologism în lingvistica românească. p. autor: Narcisa Forăscu). în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (SMFC). Bucureşti. Theodor. Narcisa. Ediţie revizuită şi adăugită. în “Limba română”. Editura Nemira. în “Limba română”. 2005 (cap. M. vol.. vol. 1. Antonimia. Bucureşti.. Tipuri de neologisme în limba română. 22 . 39 – 53. autor Angela Bidu-Vrănceanu). Timişoara. Prefixul negativ in-. nr.. Lexicul. Moroianu. Redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald. 1997. Dicţionar de ştiinţe ale limbii. Theodor. 26. Forăscu. p. 3 – 14. al IV-lea.v. Ficşinescu. 144 – 195. Evseev. N. 3 – 17. p. Etimologia multiplă internă. L. 1973. Editura Universităţii din Bucureşti. 25. 729-739. Forăscu. în “Convorbiri didactice”. Călăraşu. 1972. Moroianu. p. Editura Academiei. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (SMFC). G. Coteanu. Bucureşti. p. 2004. Cristian. Editura Didactică şi Pedagogică. p. antonime şi antonimie. 3 – 10 (partea a II-a). VII. Redactor responsabil: Mioara Avram.. în “Limbă şi literatură”. Contribuţii la studiul etimologic al neologismelor româneşti. A. 2005.. 10 – 29. Tradiţie şi inovaţie în studiul limbii române (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan). 1977. Dimitrescu. 120 – 143. I. Observaţii asupra lui mini-. 9 – 16. 2001 (s. vol. nr. C. Limba română contemporană. 1997. Pană-Dindelegan. p. 1971. A. în “Limbă şi literatură”. Bidu-Vrănceanu. Theodor. Antonimia. Hristea. al VI-lea. Hristea. 137 – 141. vol.Bidu-Vrănceanu.. 23 – 35.. coord.

Editura Universităţii din Bucureşti. al II-lea (2003). Univers Enciclopedic. 7 – 36. Pană-Dindelegan. Bucureşti.). Editura pentru literatură şi artă “Regele Carol II”. Limba română. autor Aurora Peţan). 1970. Editura Academiei. p. p. Gabriela (coord. Sârbu. Bucureşti. p. Luiza. 1978. în vol. Zafiu. Bucureşti. 2006. Sala. I. Wald. Redactori responsabili: Al. prefixe... p. Cluj – Bucureşti. Stoichiţoiu-Ichim. Enciclopedia limbii române. Alexandru. I (2002) şi vol. Elementul de compunere mini-. influenţe. vol. Richard. Lucia. Puşcariu. Antonimia lexicală în limba română. 1977. cap. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 2001. Bucureşti. p. V. Timişoara. p. Un prefixoid “la modă”: MEGA-. Editura Academiei. 53 – 117. Contribuţii socioculturale. Editura Facla. Sextil. Şerban. I.).Niculescu. Adriana. Privire generală. 406 – 428. 1940. Antonimele în sistemul lexical (cu exemple din limba latină). Vocabularul limbii române actuale: dinamică.v. antonimice. 1937. Aspecte ale dinamicii limbii române actuale. Études de linguistique roumaine. Editura All Internaţional. Editura Academiei Române. Editura Universităţii din Bucureşti. 154 – 158. Bucureşti. Editura Facla. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (SMFC). Sistemele limbii (redactori responsabili: Ion Coteanu şi Lucia Wald). traduites du roumain à l’occasion du soixantième anniversaire de l’auteur. 1978. Stoichiţoiu-Ichim. Adriana. p. Bucureşti. 23 . Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri beletristice din secolul al XIX-lea). Au sujet des néologismes. autor Laura Vasiliu şi antonimie. 95 – 118. cap. Rodica. Creativitate lexicală în româna actuală. 205 – 221. Editura Universităţii din Bucureşti. Puşcariu. 364 – 415. Marius (coord. creativitate. Diversitate stilistică în româna actuală. Influenţe culturale. 2006. 1969. VII. Imprimeria Naţională. Vocabularul românesc contemporan – schiţă de sistem. Sextil. p. 2001. Timişoara. Graur şi Mioara Avram. Bucureşti. în vol. al V-lea. Stanciu-Istrate. vol. II. Maria. 71 – 81. Individualitatea limbii române între limbile romanice. 75 – 84. şi Evseev. 2001 (s. Seche.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful