Sunteți pe pagina 1din 26

www.referat.

ro

TACTICI IN APROVIZIONAREA MATERIALELOR


9.1. Consideratii generale Desfasurarea continua a proceselor de productie impune asigurarea intreprinderii cu resurse materiale in cantitatile si ritmurile cerute de consumul productiv: materii prime, materiale, utilaje, piese de schimb. Prin aprovizionarea tehnicomateriala [6] se deruleaza activitati care asigura planificarea, realizarea si evidenta resurselor materiale, a utilajelor, a energiei precum si deplasarea acestora de la furnizor la consumator. Aprovizionarea trebuie sa satisfaca urmatoarele cerinte: - sa stabileasca nivelul real, judicios fundamentat al diferitelor materiale achizitionate; - sa repartizeze si sa asigure o miscare rationala a mijloacelor de productie de la producator la consumator; - sa asigure o largire continua a bazei de materii prime; - sa realizeze o valorificare superioara a resurselor materiale; - sa asigure cresterea eficientei economice prin accelerarea vitezei de rotatie a cheltuielilor variabile. Activitatile derulate la nivel tactic in aprovizionare trebuie sa conduca la simplificarea si marirea operativitatii in achizitia de material la reducerea cheltuielilor aferente operatiilor de transport, depozitare, manipulare, stocare precum si la imbunatatirea conditiilor de lucru si a organizarii din cadrul departamentului specializat. Aprovizionarea unei intreprinderi industriale are un caracter dinamic: - in planificare; aprovizionarea trebuie permanent corelata cu planul de productie care la randul sau este fundamentat si influentat de fluctuatia cererilor; - in realizarea efectiva; pentru ca mentine un contact permanent cu toti furnizorii traditionali sau potentiali, urmareste evolutia produselor si a materiilor prime, comunica continuu cu furnizorii pentru a respecta termenii contractului si a obtine conditii de achizitii cat mai avantajoase. 9.2. Ratiunile existentei stocurilor

Propunerile din planul de aprovizionare sunt bazate pe analize si calcule tehnico economice cuprinse in instrumente operationale cu rol important in realizarea eficientei economice: norme de consum, balante de materiale, norme si normative ale stocurilor de materiale. Valoarea medie a stocurilor pe care intreprinderile industriale le detin corespunde unei valori de 17 20% din cifra de afaceri, ceea ce reprezinta mai mult de doua luni din activitatea totala, pe drept cuvant afirmandu-se ca stocurile pot reprezenta cimitirul" intreprinderii. In aceste conditii obiectivul aprovizionarii si gestiunii stocurilor este esential: reducerea volumului de stocuri de materii prime sau a componentelor elementare, minimizarea costurilor si a capitalurilor imobilizate constituind domeniul cheie pentru organizarea logisticii in amont (prin opozitie cu logistica in aval legata de distributie). Stocul reprezinta ansamblul de bunuri care se formeaza in ciclul de exploatare al intreprinderii pentru a fi fie vandut in starea in care se gaseste in urma unui proces de productie viitor sau in curs, fie pentru a fi consumat la prima necesitate [6]. Stocul reprezinta un ansamblu de bunuri sau de articole acumulate in asteptarea unei utilizari ulterioare, mai repede sau mai tarziu, si care permite alimentarea utilizatorului pe masura nevoilor sale, fara a fi perturbat de intarzieri in livrari sau de incapacitatea furnizorului de a fabrica temporar respectivele bunuri. Notiunea de stoc regrupeaza: - aprovizionarea: materiile prime, furnizorii; - produsele: intermediare si finite; - intermediarii: cumparatorii care revand marfa. Foarte general (fig.9.1), orice stoc se caracterizeaza prin printr-un flux de intrare pe care intreprinderea il poate previziona intr-un anumit grad, un flux de iesire (pe care rareori intreprinderea il poate stapani el fiind impus de clienti) si un nivel de bunuri in asteptare.

Figura 9.1 Caracteristicile stocului Rolul stocului este multiplu si numeroase ratiuni economice, financiare, tehnice, comerciale, justifica existenta stocurilor de materii prime, componente sau produse finite: Ratiuni financiare: stocarea produselor scumpe pentru un scop speculativ specific perioadelor de criza sau inflatie; - mentinerea valorii anumitor materii prime sau produse; se elimina astfel riscul cresterii exagerate a cheltuielilor de fabricatie datorita penuriei. Ratiuni economice: - reducerea cheltuielilor de transport prin achizitionarea unor cantitati mai mari decat stocul curent necesar; - acceptarea ofertei propuse de furnizor cu cantitati fixe de livrare la preturi foarte avantajoase pentru produsele care nu implica costuri mari de stocare; - stocarea productiei excedentare in raport cu cererea in cazul in care oprirea si repornirea activitatilor productive costa fiind preferata realizarea unei productii constante cu stocuri care sa raspunda cererilor suplimentare ocazionale. Ratiuni tehnice: ameliorarea calitatii produselor: uscarea lemnului, sampanizarea vinului etc. Ratiuni comerciale: - reducerea termenelor de livrare mai ales cand clientii doresc produsele intr-un timp redus;

- achizitii in perioada reducerilor oferite de furnizori; pentru a promova un produs politica de marketing prevede si actiuni punctuale cand se realizeaza reduceri de preturi, perioada in care cererile cresc si se justifica crearea stocului; - pentru a realiza un raspuns prompt la cererile aleatoare. Prin politica promovata responsabilii cu gestiunea stocurilor trebuie sa evite doua situatii periculoase: un nivel de stoc prea mare sau un nivel de stoc prea scazut, ambele cu consecinte economice dezavantajoase. Daca nivelul de stoc este prea mare: - se inregistreaza numeroase cheltuieli suplimentare (constructia de depozite, asigurari, personal salarizat, intretinere, paza etc.); - imobilizarile de capitaluri scad competitivitatea firmei; - poate crea dificultati de lichiditati; - creste riscul de degradare si deteriorare a produselor stocate; - conduce la situatii in care firma vinde cu rabat (scaderea profitului) productia stocata. Un nivel de stoc prea scazut: - multiplica riscul de a intrerupe si chiar de a opri fluxul productiv; - dezorganizeaza intreprinderea; genereaza intarzieri in livrari, diminuarea vanzarilor si in final pierderea clientelei. Deci, intreprinderea printr-un efort financiar care merita a fi luat in considerare va construi si va exploata un sistem de gestiune economica a stocurilor care va avea ca obiective: - reducerea la maxim a nivelului mediu al stocurilor; - minimizarea riscurilor de intrerupere a productiei. 9.3. Planificarea aprovizionarii Propunerile de plan de aprovizionare sunt bazate pe analize si calcule tehnico economice, iar instrumentele operationale specifice cu un rol important

in cresterea eficientei economice sunt normele de consum, balanta de materiale si normele de stocuri de materiale. 9.3.1. Normele de consum servesc la fundamentarea si dimensionarea corecta a volumului si structurii stocurilor de materiale necesare incheierii contractelor economice sau elaborarii planului de aprovizionare. Norma de consum reprezinta cantitatea maxima de materie prima, componente, materiale combinate sau energie ce se stabileste a fi consumata in conditiile tehnice, tehnologice si organizatorice specifice fabricatiei intreprinderii respective. Deci, norma de consum se modifica in conditiile in care se achizitioneaza utilaje noi, se perfectioneaza tehnologia sau se optimizeaza organizarea. Normele de consum se clasifica dupa mai multe criterii [6]: a) dupa rolul materialului achizitionat, in functie de destinatia sa: - pentru productia de baza; - pentru activitati auxiliare, etc. b) dupa modul de agregare: - norme de consum individuale; - norme de consum grupate. c) dupa perioada la care se refera: - norma de consum bruta (norma specifica) Nc b = G n + P t in care: Nc b reprezinta norma de consum bruta G n reprezinta greutatea neta a piesei rezultate P t reprezinta pierderile tehnologice - norma de consum de aprovizionat Nc a = G n + P t + Pn t in care: Pn t reprezinta pierderile netehnologice Metodele utilizate in determinarea normelor de consum: a)Metoda tehnicoanalitica: se bazeaza pe calcule tehnice inca din faza de proiectare avand la baza greutatea neta a piesei rezultate G n .

b)

Metoda experimentala: este o metoda de laborator sau de productie, metoda care necesita ca piesele ce vor fi normate sa fie deja executate si pot fi cantarite, masurate, probate, experimentate.

c)Metoda statistica: se utilizeaza analogia si asemanarea cu piesele similare existente deja in fabricatie. 9.3.2. Balanta de materiale Trebuie sa existe un echilibru intre resursele existente si necesitatile intreprinderii cu privire la materia prima, energia si combustibilul utilizat. Balanta de materiale este un instrument al elaborarii sectiunii de plan al aprovizionarii oglindind sintetic echilibrul dinamic dintre resursele existente si necesarul productiei planificate si analitic coreland o serie de relatii necesare a fi respectate intre sistemul productiv, parteneri, consumatori, etc. Balanta de materiale are o forma specifica evidentiind resursele (R) si necesarul (N), de exemplu: Resurse (R) a) b) c) d) Stocul la inceputul Resurse din tara Resurse din import Alte resurse Total Resurse (R) Daca: N = R balanta de materiale este echilibrata N > R balanta de materiale este deficitara N < R balanta de materiale este excedentara 9.3.3. Normele de stocuri de materiale. Stocurile se formeaza: - datorita necesitatii asigurarii continuitatii activitatilor productive; - datorita aprovizionarii periodice in cantitatile si la termenele stabilite prin contract. Necesar (N) a) Pentru productie, exploatare perioadei b) Pentru fondul pietei c) Pentru export d) Pentru rezerva e) Stoc la finele perioadei Total Necesar (N)

Stocurile se planifica in raport de volumul productiei, ciclul de productie si conditiile reale ale aprovizionarii. Norma de stocuri stabileste nivelul maxim admis al stocurilor de materiale necesare dintr-un anumit sortiment pentru asigurarea desfasurarii normale a proceselor de productie. In cadrul unei intreprinderi, stocurile de materiale, au doua forme: stocuri de productie, care asigura desfasurarea procesului de productie; - stocuri sub forma de marfa, produse, care asigura stabilitatea si continuitatea ciclului economic. Categoriile de stocuri de productie evidentiate contabil si faptic sunt: - stocul curent S c ; - stocul de siguranta S s ; - stocul de pregatire sau conditionare Sp ; - stoc de transport intern S t ; - stoc de iarna S i . 9.3.3.1. Stocul curent Sc reprezinta cantitatea dintr-un sortiment de material sau component, necesar pentru asigurarea desfasurarii normale si continue a procesului de productie intre doua livrari de material de catre furnizor. Marimea stocului curent Sc variaza intre o limita maxima si una minima dupa o lege de variatie specifica productiei si conditiilor tehnico organizatorice asigurate in perioada de timp considerata. Se atinge nivelul maxim (fig. 9.2) in momentul receptiei fiecarei livrari de material de la furnizor.

Figura 9.2 - Stocul curent Sc

Nivelul minim se realizeaza la sfarsitul intervalului dintre doua livrari succesive de material cand stocul curent se epuizeaza. Nivelul mediu este reprezentat de o marime relativ stabila ce caracterizeaza intervalul dintre doua livrari succesive de material. Acest nivel este impus de ritmul fabricatiei in perioada considerata care induce si un anumit nivel de consum de material. Consumul productiv poate avea o variatie uniforma in timp, asa cum este reflectat in figura anterioara sau o variatie neuniforma, multiple cauze putand genera neuniformitatea: defectarea agregatelor, lipsa operatorilor, masuri organizatorice neadecvate etc. 9.3.3.2. Stocul de siguranta S s reprezinta cantitatea de materiale destinata sa asigure desfasurarea continua a procesului de productie in cazul eventualelor intreruperi in aprovizionare: defectarea instalatiei la furnizor, transport necorespunzator etc. Stocul de siguranta nu trebuie utilizat in productia curenta, este considerat intangibil si doar in cazuri extreme cand stocul curent s-a epuizat si aprovizionarea este intrerupta se apeleaza la cantitatea de material din stocul de siguranta. Dupa reluarea aprovizionarii se reface rapid stocul de siguranta. 9.3.3.3. Stocul de pregatire sau conditionare S p reprezinta cantitatea de materie prima (fig. 9.3) destinata sa asigure continuitatea productiei in cazul imobilizarii pe durate stabilite a unor sortimente de materiale care necesita o pregatire anterioara inceperii procesului la studiul tehnologic respectiv (imbatranire fonta, uscare lemn). Normele de stocuri de conditionare tin cont de tehnologia utilizata, dotarile existente, planul de productie, metodele de organizare etc.

Figura 9.3 - Stocul de pregatire si conditionare S s 9.3.3.4. Stocul pentru transport intern S t reprezinta cantitatea necesara pentru productia curenta in cazul aprovizionarii de la un depozit central a unor sectoare independente, dispersate, indepartate, la care utilizarea nu poate fi efectuata in aceeasi perioada cu livrarea din depozit. 9.3.3.5. Stocul de iarna S i reprezinta cantitatea necesara pentru asigurarea desfasurarii normale a procesului productiv in perioada de iarna datorita factorilor climatici sau a altor conditii (terenuri nisipoase, argiloase, ingheturi prelungite). Este un stoc format din timp pe baza unor estimari care tine cont de antecedentele situatii. 9.4. Gestiunea stocurilor Din cele expuse anterior rezulta clar ca intreprinderile sunt supuse unei duble constrangeri: cadenta de aprovizionare foarte scazuta genereaza stocuri mari si costuri importante de stocare in timp ce ritmul de aprovizionare ridicat multiplica costurile de lansare a comenzilor. Fata de aceste consideratii, gestiunea materialelor cuprinde o serie de activitati prin care: - se efectueaza normarea stocurilor; se optimizeaza sistemul logistic de aprovizionare, depozitare, manipulare, conservare; - se reduc cheltuielile de stocare; - se realizeaza evidenta stricta a materialelor. Principalele functii ale gestiunii materialelor [6] se pot nominaliza prin:

- crearea sigurantei si certitudinii cu privire la asigurarea alimentarii continue a procesului de productie; - imobilizarea unor cantitati cat mai reduse in materiale stocate; - diminuarea continua a cheltuielilor de stocare; - formarea de stocuri pentru situatii neprevazute. Factorii cei mai relevanti care influenteaza gestiunea materialelor sunt: - cererea, care poate fi constanta sau aleatoare cu o probabilitate cunoscuta sau necunoscuta; - cantitatea de aprovizionat (Q) rezultata din analiza cererii; - durata de aprovizionare (d) timpul consumat de la emiterea comenzii pana la receptia materialului in depozitul intreprinderii; - intervalul dintre doua reaprovizionari (t); - perioada de timp pentru care este planificata gestiunea (T); - stocul curent optim (S c ); - date despre furnizor: capacitati, termene de livrare, loturi de livrare; - capacitatile de depozitare ale intreprinderii; - cheltuielile ocazionate de desfasurarea procesului de aprovizionare, dintre care cele mai importante sunt: - C l cheltuieli pentru lansarea comenzii. Aceste cheltuieli sunt independente de marimea stocului curent sau de cantitatea comandata; C s cheltuieli cu stocarea, manipularea, transportul si conservarea materialelor. Aceste cheltuieli sunt dependente de marimea stocului depozitat; - C p cheltuieli de penalizare, care apar atunci cand cererea este mai mare decat stocul existent si ea se datoreaza lipsei de materii prime pentru prelucrare. 9.4.1. Tipuri de gestiune a stocurilor. In practica sunt utilizate mai multe tipuri de gestiune rezultate din specificul procesului de productie si din particularitatile procesului de aprovizionare.

a. Gestiunea cu cerere si aprovizionare constante (fig. 9.4), la intervale egale. Aceasta gestiune este tipica productiei de masa si se caracterizeaza prin: cererea de consum este constanta si impune regularitate in aprovizionare; - intervalele de reaprovizionare (t) sunt egale; - cantitatea comandata reface stocul curent.

Figura 9.4 - Gestiunea cu cererea si aprovizionarea constante 1, 2, 3 reprezinta datele precise la care se lanseaza viitoarea comanda; acestea tin cont de durata de reaprovizionare d. Se observa ca se utilizeaza si un nivel de alarma Z de obicei mai mare decat stocul de siguranta S s care anticipeaza demersurile de aprovizionare. b. Gestiunea cu cerere variabila. Daca fluxul de produse finite este variabil nu se pot lansa comenzile in cantitati si la termene fixe fara a risca ruperea continuitatii procesului productiv datorita lipsei de materii prime in stocul curent sau in caz extrem in stocul de siguranta. Exista urmatoarele solutii: 1. Gestiunea calendaristica. Specific metodei este de a lansa comenzile la data fixata dar variind cantitatile comandate in functie de cereri. Cantitatile necesare se vor estima anticipat (fig. 9.5) la o durata de timp de reaprovizionare constanta d, corespunzatoare datei finale a intervalului dintre doua reaprovizionari t si el constant. Estimarea tine cont de nivelul stocului din depozit, de nivelul de alarma Z si de stocul de siguranta. Cantitatea care urmeaza a fi comandata poate fi determinata cu formula: Q = Stocul maxim Stocul existent + CMZ x t

in care: CMZ reprezinta consumul mediu zilnic t durata dintre doua reaprovizionari

Figura 9.5 - Gestiunea calendaristica a stocurilor Acest tip de gestiune este specific productiei eterogene de serie mica, este dificila de coordonat si conduce deseori la stagnari ale procesului productiv din lipsa de materiale in stoc. 2. Sisteme de gestiune cu valoare de comanda. Se fixeaza o cantitate constanta pentru fiecare comanda, dar data fiecarei comenzi (fig. 9.6) este determinata in functie de cererea inregistrata. Un rol important il constituie nivelul de alarma Z stocul la care se va declansa o noua aprovizionare. In general nivelul de alarma Z va fi determinat de formula: Q z = CMZ(TR + S) in care: TR este timpul de raspuns de la furnizor S timpul de securitate

Sistemul se utilizeaza in productia de serie mica si unicate. Figura 9.6 - Sistem de gestiune cu valoare de comanda 3. Gestiune cu cerere variabila si reaprovizionare variabila. Este situatia in care nu se cunosc anticipat momentele calendaristice de emitere a comenzilor si nici cantitatile care vor fi comandate.

Estimar ea momentelor de reaprovizionare se realizeaza in functie de evolutia probabila a cererilor pe piata, care va induce un anumit consum de materiale. Se remarca faptul ca in acest tip de gestiune d durata de aprovizionare si S max stocul maxim reprezinta valori constante: de fiecare data prin comanda lansata la timpul d se va cauta sa se refaca stocul curent maxim. Si acest tip de gestiune (fig.9.7) este utilizat in productia de serie mica sau unicate, precum si in unitatile de reparatii si service.

Figura 9.7 - Gestiune cu cerere si intervale de reaprovizionare variabile 4. Gestiune de tip (S, s) cu doua depozite. Caracteristicile acestui tip de gestiune (fig. 9.8) sunt: - cereri si intervale de reaprovizionare variabile; - lotul de aprovizionare constant. Se remarca faptul ca in acest tip de gestiune exista trei nivele de control: - nivelul minim, care corespunde unui stoc echivalent cu stocul de siguranta; - nivelul de alarma Z, in general mai mare decat stocul de siguranta; - nivelul de reaprovizionare; diferenta dintre nivelul minim si nivelul de reaprovizionare se mentine intr-un depozit separat. Nivelul de alarma reprezinta stocul care mai permite firmei sa-si desfasoare activitatea pana cand noua aprovizionare este declansata de atingerea nivelului de reaprovizionare. Se poate intampla (in exemplul prezentat la t 3 ) ca si nivelul minim sa fie depasit de consum ceea ce va determina la nivel decizional analiza reconsiderarii valorii nivelelor si a politicilor de reaprovizionare. Nivelul minim care corespunde stocurilor de siguranta este constituit nu pentru a preveni consecintele depasirii termenelor de livrare ci mai ales pentru a compensa cresterile de cereri in anumite perioade de functionare.

Fig. 9.8. Gestiune de tip (S,s) cu doua depozite Trebuie remarcat faptul ca odata cu schimbarea profilului de fabricatie, a volumului productiei sau a metodelor de organizare si conducere a productiei si a aprovizionarii este necesara stocurilor. 9.5. Calculul stocurilor de productie Stocul normat de productie contine stocul curent, stocul de siguranta, stocul de pregatire, stocul de transport si stocul de iarna Sn = Sc + Ss + Sp + St + Si iar pentru determinarea marimii fiecarui component se utilizeaza metode specifice, mai ales matematice, prin care se cauta sa se optimizeze marimea acestora. si o reconsiderare a sistemului de gestiune a

A.

Calculul stocului curent. Reprezinta cel mai important si mai

voluminos stoc. A.1. Metoda directa. Socul curent este determinat in functie de consumul zilnic si durata dintre doua reaprovizionari volumul stocului curent: Sc i = C mz i t m in care:

Q pl cantitatea de materie prima planificata a fi utilizata in perioada considerata; N j numarul de produse j prevazute a fi executate; n cij norma de consum de materie prima i pentru realizarea produsului j; Zl numarul zilelor lucratoare din perioada de plan; durata dintre doua reaprovizionari care se stabileste in functie de conditiile concrete prin date statistice ca medii aritmetice sau medii ponderate sau pe baza graficelor si termenelor de livrare stabilite prin organizarea procesului. A.2. Metoda indirecta cu ajutorul modelului lui Wilson. Sa presupunem (fig. 9.9) ca intr-o perioada de timp T, cererea de produse este Q care se fragmenteaza in n s stocuri de marime S cu care intreprinderea se reaprovizioneaza la intervale constante de timp t. tm

Figura - 9.9. Reprezentarea schematica a stocului curent

O analiza economica a fenomenului de stocare releva faptul ca exista doua tipuri de costuri generate de existenta stocurilor: C l costul lansarii lotului, independent de marimea lotului; C s costul stocarii pe unitatea de timp zi dependent de marimea stocului. Nivelul mediu al stocului, matematic poate fi aproximat la S/2. In aceste conditii costul stocarii materialului intr-un interval de reaprovizionare este: Cs = Cs t S Numarul de loturi n s lansate pentru reaprovizionare se poate calcula cu formula: ns = = Costul total pentru stocare poate fi determinat cu formula: Y = ( C l + C s S t) n s Din formula n s se poate exprima t: t= si inlocuind: Y = Cl + Cs S T in care avem doua categorii de marimi: Q, T, C l , C s marimi constante S- marimea lotului marime variabila

Cele doua componente ale cheltuielilor totale de stocare sunt influentate de S ca marime variabila: Y l = C L - cheltuielile de lansare invers proportionale cu S Y s = C s S T cheltuieli de stocare, direct proportionale cu S

Grafic (fig. 9.10) se evidentiaza mai clar comportamentul componentelor cheltuielilor totale in functie de S marimea lotului de reaprovizionare.

Figura 9.10 - Influenta marimii lotului S asupra cheltuielilor Minimul se realizeaza cand cheltuielile de lansare sunt egale cu cheltuielile de stocare YL = Ys Cl = Cs S T si rezulta: So = Valoarea minima a functiei ( 9.10 ) este: Y = Y(S o ) = care se realizeaza la momentul t o : to = Modelul prezentat poate fi utilizat doar intr-un caz ideal cand metodele de organizare utilizate reusesc sa previna orice lipsa de materie prima. Cand se admite o lipsa la stoc (fig. 9.11) mai apar si cheltuieli datorate lipsei de stoc in valoare de: (N S) t 2 C p in care: N reprezinta necesarul in perioada t S marimea stocului care se consuma in perioada t 1

C p cheltuieli de penalizare pe zi datorita lipsei unei unitati de materie prima pentru realizarea produselor in cantitate N S

Figura 9.11 - Reprezentarea schematica a lipsei de stoc In aceste conditii costurile totale de stocare se determina cu formula: Y(N,S) = [S t 1 C s + C l + (N S) t 2 C p ]n s In acest caz n s reprezinta numarul de loturi ce trebuie aprovizionat: ns = = = si Y(N,S) = Efectuand derivatele partiale obtinem So = No = Se observa ca: So = No Costurile minime Y o si data t o aferenta acestei politici de stoc: Yo = to = B. Calculul stocului de siguranta [6] B.1. Metoda bazata pe abaterea medie de la termenele de livrare a materialelor utilizeaza urmatoarea formula: S s = Cmz + A med Inlocuind in (9.17) avem iar

in care: A med reprezinta abaterea medie de la termenele de livrare Cmz reprezinta consumul mediu zilnic Abaterea medie se determina pe baza analizei unor date statistice privind intervalul efectiv I e de livrare fata de intervalul mediu de livrare I m prevazut in contractele cu furnizorii. Se iau in considerare doar abaterile pozitive (cele care depasesc intervalul de livrare) A ef = I e - I m Abaterea medie se poate determina cand loturile sunt egale ca o medie simpla sau ca o medie ponderata, cand loturile sunt diferite

B.2. Metoda bazata pe timpul total de reaprovizionare stabileste stocul de siguranta dupa formula: S s = Cm z d t in care: d t reprezinta timpul intre momentul emiterii comenzii si receptia acesteia in depozit. C. Calculul stocului de pregatire conditionata. Nivelul maxim al stocului de pregatire conditionata se determina cu formula: S p = Cmz T p in care: T p reprezinta timpul necesar pentru procesul tehnologic conditionat. D. Calculul stocului de transport intern.

Marimea stocului de transport intern depinde de modul de manipulare si distanta pe care se realizeaza transportul si bineinteles de mijlocul de transport utilizat. S t = Cmz T t in care: T t reprezinta timpul de transport E. Calculul stocului de iarna. Nivelul maxim pentru stocul de iarna trebuie sa tina cont de durata estimata a intreruperilor D i in aprovizionare ca urmare a conditiilor improprii nefavorabile in perioada de iarna. El poate fi determinat cu formula: S i = Cmz D i 9.6. Gestiunea stocurilor prin exceptie

Acest

tip

de

politica de aprovizionare consta in a aplica in gestiunea stocurilor principiul lui Pareto, dupa care "foarte frecvent un numar mic de articole determina rezultatele in timp ce o alta grupa de articole foarte numeroasa are efecte cu mult mai reduse asupra rezultatului". In domeniul gestiunii stocurilor se poate observa ca un numar efectiv mic de articole aproximativ 20% corespund unei valori de aproape 80% din stoc, iar un numar mare de articole 80% corespund doar unei valori de 20% din stoc. Metoda de analiza ABC este o metoda statistica de ordonare, grupare, ierarhizare si selectare a elementelor unei multimi (obiecte, materiale, produse) dupa un anumit criteriu (cost, cantitate, greutate) in scopul evidentierii elementelor prioritare in raport cu anumite nivele de selectie, iar in cazul

gestiunii stocurilor (fig.9.12) permite sa fie evidentiate articolele care impun o preocupare permanenta, in timp ce pentru o alta categorie de articole preocuparile sunt periodice si globale. Figura 9.12 - Reprezentarea rezultatelor in metoda ABC In categoria A sunt selectate putine articole (20%) care din punct de vedere al clasificarii (lei, greutate, volum etc.) reprezinta foarte mult (80%) din valoarea totala. Aceste articole vor beneficia de o gestiune atenta, zilnica. In categoria B sunt articole putine la numar (10% - 15%) care reprezinta aproximativ 10% din valoarea totala. Sunt articole gestionate periodic: saptamanal, lunar. In categoria C sunt foarte numeroase articole 70 80%, cu o valoare foarte redusa 10%, iar gestiunea se rezuma la comenzi anuale care cuprind nevoile perioadei prevazand si o rezerva de securitate confortabila. 9.7. Indicatori ai eficientei gestiunii stocurilor In lucrarile de specialitate [3] se regasesc numerosi indicatori prin care se poate determina eficienta politicii organizatiei relativa la stocuri si aprovizionare. A. Nivelul serviciilor oferite de furnizor. 1. Disponibilitatea comenzilor DC(%) DC (%) = 100 2. Disponibilitatea cantitatilor DQ(%) DQ (%) = 100 B. 3. Marimea stocurilor Valoarea stocului mediu V Sm V Sm = 4. Valoarea stocului de siguranta V Ss V Ss = Valoarea stocului Valoarea stocului curent 5. Valoarea bunurilor in stocuri (%) = C. Costurile de gestiune a stocurilor 6. Costul anual cu emiterea comenzilor C aec Caec =

sau (Costul fiecarei comenzi) (Numarul de comenzi) D. Performantele gestiunii stocurilor 7. Eficienta stocurilor = 8. Acuratetea inregistrarilor A i Ai = 9. Rata de utilizare a stocurilor = Dupa cum se observa primii indicatori (1 si 2) masoara nivelul de satisfacere a comenzilor de catre furnizori. Urmatorii trei (4,5,6) indicatori releva marimea stocului si costul anual aferent emiterii comenzilor. Ultimii indicatori (7, 8, 9) evalueaza managementul stocurilor. 9.8 Metoda Kanban Metoda de origine japoneza, se incadreaza intr-un curent de cercetari practice care vizeaza reducerea perioadelor de timp si durata ciclului de productie care permite o reducere neta a volumului de materiale si componente in stoc. Scopul metodei Kaban este de a stapani si adapta in permanenta productia la cererea manifestata de consumatori cu pretul unei transformari radicale la nivelul principiilor de organizare si functionare care guverneaza intreprinderile industriale. In aceasta transformare un rol esential il joaca logistica gestiunea fluxurilor din cadrul intreprinderilor, care implica: - realizarea unui sistem de productie flexibil care sa se adapteze rapid si sa fie capabil ca pe aceeasi linie de fabricatie sau cu mici modificari sa realizeze diferite produse - fiabilitatea totala a masinilor (zero defecte) - o rata de rebut nula (zero rebuturi) - un sistem de conducere capabil de a gestiona circulatia produselor pentru unitati sau loturi mici (sistemul Kanban) Sistemul Kanban (in japoneza eticheta) este un complement indispensabil al Just in Time-ului si are ca obiective: - reglarea fluctuatiilor de cerere sau de volum de productie la un post de lucru;

- minimizarea stocului in curs, cu obiectivul limita de a avea un stoc de marime zero; descentralizarea conducerii atelierului productiv, responsabilitatea gestiunii productiei si a stocurilor fiind incredintata staff-ului de la acest nivel. Principiul care guverneaza metoda Kanban se exprima astfel: Postul din aval conform necesitatilor comanda postului din amonte ceea ce consuma". Metoda Kanban introduce astfel o noua filozofie de gestiune a stocurilor: in timp ce prin metode traditionale, posturile de lucru au sarcini specializate la perioade fixe, cadentate, directionate din amonte spre aval printr-un plan director (fig. 9.13) prin metoda Kanban (fig. 9.14) cererea impune si comanda postului din amonte.

Figura 9.13 - Programarea prin planul director

Figura 9.14 - Satisfacerea cerintelor in metoda Kanban In aceste conditii, fiecare post de lucru va indica pentru postul din amonte: - piesa ce trebuie sa o produca - cantitatea necesara - localizarea postului din aval (adresa de serviciu) Aceste date sunt completate pe o eticheta, un tichet atasat containerului care certifica numarul de piese existente in container ce se deplaseaza de la postul amonte la postul aval. Numarul de kanbanuri (etichete) care se pun in circulatie se determina cu formula:

unde: N reprezinta cererea medie de piese pe unitatea de timp T reprezinta durata de punere la dispozitie a unui container plin N 0 reprezinta numarul de piese necesare pentru eventualele disfunctiuni in fabricatie (maximum 10% din NxT) C reprezinta capacitatea unui container Conditiile necesare pentru utilizarea metoadei Kanban (utilizata pentru prima data in 1960 de catre firma Toyota): - regularitate in consumuri - reducerea duratelor de obtinere a pieselor - reducerea marimii loturilor de reaprovizionare. Desigur, numarul de containere deci si de kanbanuri trebuie limitat astfel incat sa asigure continuitatea si ritmicitatea procesului productiv dar totodata sa nu mareasca nejustificat stocurile de productie. Sistemul Kanban se regaseste in categoria metodelor de gestionare a stocurilor cu data de comanda. Diferenta fata de gestiunile traditionale rezida tocmai din termenele de productie materializate prin indexul de alerta: termenul de alerta in metoda Kanban nu depaseste cateva ore in comparatie cu cateva saptamani ale gestiunilor traditionale. Actualmente metoda Kanban cunoaste si alte aplicatii, eticheta fiind inlocuita prin alte semne de identificare (mingi de tenis colorate, plasamente marcate pe podeaua sectiei etc.) ea constituind in esenta un sistem de organizare si informare cu reale aplicatii in gestiunea atelierelor de productie. Bibliografie 1. 2. Ammer D., - Material Management and Purchasing, Richard Irwin, Burd Ridge, 1989. Ballou, R., - Business Logistics Management: Planning and Control, 2nd ed., Prentice Hall, Englewood Cliffs, N.J. 1985.

3. 4.

Chase, R., - Production and Operations Management, 7th ed., Richard D. Irwin, Burr Ridge, Illinois, 1995. Darbelet, M., - Economie dentreprise, Les Editions Foucher, paris, 1992. Hall R., - Zero Inventories, Dow Jones Irwin, Chicago, 1983. Homos, T., - Organizarea si conducerea intreprinderilor constructoare de masini, Curs IPB, 1988. Wantuck, K., - Just in Time for America, The Forum Ldt, Milwauke, WI, 1989.

5. 6. 7.

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate