Sunteți pe pagina 1din 3

Cititorul din pestera de Rui Zink -jurnalul de lecturaMuresan Nicu Andrei

Cartea lui Rui Zink mi-a fost recomandata in acest prim an de liceu, de catre profesoara de romana. Dupa ce am terminat de citit lectura, i-am putut gasi chiar si o carte asemanatoare e vorba despre Micul Print, ambele carti avand perspectiva narativa impreuna cu, unde naratorul este si personaj principal al textului citit, in cazul acesta, personaj principal fiind un pustan de 15 ani, caruia parintii s-au aflat la sfarsitul relatiei lor, si care a ajuns pe o corabie, iar mai apoi in pestera unui cititor. Naratorul personaj ne relateaza ca povestea s-a intamplat acum 30 de ani, cand parintii sai s-au hotarat sa divorteze, asa ca, el nu isi mai petrecea timpul pe acasa si hoinarea mai mere strazile orasului. La fiecare targ din centru, el imrepuna cu gasca sa obisnuiau sa fure cate ceva din produsele vanzatorilor, doar ca, la targul organizat de aceasta data, se aflau acolo nu doar ei, ci si politia care cautau un hot. Auzind toate astea, baiatul s-a speriat si a inceput sa fuga speriat si disperat, insa, dintr-o data, acesta a alunecat si a cazut de pe pod in apa. Zbatandu-se in apa marii, el s-a legat de o franghie a unui vas. In cele din urma, a fost descoperit de echipajul ambarcatiunii care l-au lasat sa calatoreasca cu ei, insa i-au dat de munca sa evalueze orizontul de pe platforma gabiei. Relatia sa cu capitanul navei se imbunatateste atunci cand acesta scapa harta facuta peste bord, iar baiatul sare dupa ea si o

recupereaza, drept rasplata capitanul spunandu-i ca vrea sa prinda un monstru pe nume Animal Lector(numele sau era Anibalector, dar echipajul ii spunea Animal Lector, crezandu-l o creatura feroce), cititor de carti care mananca insa si oameni. De asemenea, baiatul detine o relatie e amicitate si cu Keequog, unul dintre marinarii navei. Intr-o noapte, o furtuna lovi-se ambarcatiunia, iar baiatul cazu peste bord, iar apoi, crezand ca o sa moara, s-a trezit dintr-o data pe o insula unde l-a intalnit pe Anibalector, o creatura de asemanarea unei gorile, careia ii placea cititul mai mult ca orice altceva si care il lasa pe baiat sa stea in pestera cu el din cauza ca, chiar daca citea o multime de carti si stia multe limbi, nu avea cu cine sa dialogheze. Dupa cateva saptamani petrecute cu Anibalector in care au citit, vanat si discutat impreuna, a sosit si echipajul navei care l-au recuperat pe baiat si lau prins pe Anibalector folosind ca momeala niste carti noi, iar apoi l-au dus in oras la o gradina zoologica. Finalul este unul dramatic, intr-o noapte, vazand ca Anibalector este foarte trist si inchis, baiatul s-a hotarat sa il elibereze pe acesta cu ajutorul unei macarale, insa animalul a reusit sa rupa singur lanturile si sa iasa din groapa fiindca a simtit ca are un prieten de nadejde. Apoi, el si-a luat ramas bun de la baiat plecand spre insula sa, iar baiatul a fost condamnat sa fie scriitor pe viata. In opinia mea, partea cea mai frumoasa din text este aceea in care Anibalector il lasa in pestera sa pe baiat, dar il obliga sa-i citeasca cartile, ceea ce incepe sa ii placa baiatului. Insa, partea care imi displace din text este plecarea inapoi spre pestere a lui Anibalector fara discipolul sau. Povestea putea iesea mult mai dramatica daca baiatul il urma pe animal si isi traia restul vietii citind.

Pentru Anibalector, cartile reprezinta viata, singura si cea mai importanta sursa fiind cititul. Pentru el, nu exista cartibinepovestite sau cartiprostpovestite, fiindca fiecare carte are un unic continut si te invata ceva nou si folositor in viata. Acesta displace foarte mult lumea din ziua de azi, fiindca nu se mai intereseaza de carti si prefera sa se uite la televizor. Baiatul nu era un mare fan al cartilor inainte si le citea foarte rar, pana cand sa il cunoasca pe Anibalector, citind impreuna cu acesta o sumedenie de carti spunandu-i animalului Imi plac foarte mult, dar nu le-am inteles, inteleptul raspunzandu-i ca Acesta poate fi un inceput foarte bun. Pentru mine, cartile iti creeaza si modeleaza imaginatia si visurile. In comparatie cu televizorul, unde vezi trasaturile cadrului spatio-temporal si infatisarea personajelor, citind, fiecare din noi ne imaginam aspectul protagonistilor si al locurilor din text. In concluzie, cititul este important pentru fiecare din noi pentru ca ne dezvolta foarte mult pe plan sentimental. Personal, recomand aceasta carte tuturor, indiferent de varsta, fiindca eu am trait aceasta carte ca un film dramatic, incandrand-o intr-una dintre cartile mele favorite alaturi de opera De veghe in lanul de secara.