Cristofor Columb Afost un mare explorator si navigator genovez ale carui calatorii transatlantice au deschis drumul spre explorarea

si colonizarea celor doua Americi. Si-a inceput cariera de marinar in marina comerciala portugheza. In 1492, a obtinut finantarea monarhilor spanioli Ferdinand al V-lea si Isabela I pentru incercarea de a ajunge in Asia navigand spre V, traversand ceea ce se credea a fi doar mare fara uscat. In prima calatorie, inceputa in august 1492, a plecat pe mare cu trei nave ale sale- Santa Maria, Nina si Pinta. A ancorat in Bahamas,pe 12 octombrie. A navigat de-a lungul coastei da N a Hispaniolei si s-a intors in Spania in 1493. A mai facut o calatorie cu cel putin 17 nave, fondand La Isabela, primul oras european din Lumea Noua (situat in Republica Dominicana moderna). Aceasta calatorie a marcat inceputurile eforturilor depuse de Spania pentru a promova evanghelizarea crestina. In cea de-a treia calatorie(1498-1500), a ajuns in America de Sud si in delta fluviului Orinoco. Acuzatiile privind proasta sa administrare au facut sa fie adus inapoi in Spania in lanturi. In a patra calatorie (1502-1504), s-a intors in America de Sud si a navigat de-a lungul coastelor Hondurasului si ale statului Panama de astazi. Nu a putut sa-si indeplineasca visurile de a deveni nobil si de a face avere. Caracterul si realizarile lui au fost deseori contestate dar istoricii sunt de acord cu ideea ca a fost un navigator stralucit si indraznet.

Neil Armstrong Nascut la 05.08.1930,Wapakoneta, Ohio, S.U.A . A fost un astronaut american. A devenit pilot la varsta de 16 ani, a studiat ingineria aeronautica si i-au fost acordate trei Medalii ale Aerului in timpul razboiului din Coreea. In 1955, a devenit pilot de incercare pentru Organizatia care a precedat NASA. S-a inrolat in programul spatial in 1962, facand parte din a doua echipa de astronauti. In 1966, in cantitate de comandant al navei GEMINI 8, a reusit impreuna cu David Scott prima manevra de cuplare in cosmos a unei rachete Agena fara echipaj uman. Pe 20 iulie 1969, facand parte din misiunea APOLLO 11, a devenit primul om care a pasit vreodata pe Luna, rostind celebrele cuvinte: THAT S ONE SMALL STEP FOR [A] MAN, ONE GIGANT LEAP FOR MANKID( Un pas mic pentru om, un salt urias pentru omenire ).

Nicolae Milescu Spatarul

Nicolae Milescu, cunoscut i ca Nicolae Milescu Sptarul (n. 1636, la Micleti, judetul Vaslui- d. 1708)

Nicolae Milescu Contemporan cu Miron Costin i cu Dosoftei, Nicolae Milescu este una din personalitile de seam ale secolului al XVII-lea, crturar, diplomat, teolog, istoric, geograf, etnograf, filolog, scriitor, memorialist mai ales, de circulaie mondial. Dup propria-i mrturisire s-a nscut n 1636 la moia Micleti lng Vaslui, ca fiu al unui boier Gavril, originar din Peloponez.A studiat istoria, teologia i filosofia la coala Patriarhiei din Constantinopole cu profesori vestii ca Gabriel Vlasios i Ion Cariofilis, nvnd limbile: latin, elen, slavon, turc i neogreac. La 17 ani l gsim grmtic la curtea domnitorului Gheorghe tefan, n Moldova. n 1655 l nsoete pe Gheorghe tefan n ara Romneasc, descoperind, n trecere pe la Mnstirea Neam, importante documente legate de domnia lui Alexandru cel Bun. n 1659, noul domn moldovean, Gheorghe Ghica, i acord rangul de sptar. n acelai an, la 20 noiembrie, l urmeaz pe Gheorghe Ghica n ara Romneasc (acesta venind la domnie ca urma al lui Mihnea al-II-lea.) Aici este numit mare sptar. n 1660 Nicolae Milescu trece n Moldova unde domnea tefni Lupu. Dup unele mrturisiri reiese c n acest an a fost pedepsit, pentru uneltire mpotriva domniei, cu tierea nasului. La 10 ianuarie 1661 termin de tradus din grecete Catehismul ortodox al patriarhului Afanasie al Alexandriei, "Carte cu multe ntrebri, foarte de folos, pentru multe treburi ale credinei noastre", n care afirm originea latin a cretinismului la noi i latinitatea limbii romne. n 1664, aflat la Constantinipol, traduce din "elinete" folosind, se pare, i vechi versuri slavone, "Vechiul Testament" i scrierea filosofic "Despre singurul iitoru gnd" (Tratatul despre raiunea dominant) n 1671, ianuarie. Aceast dat l gsete pe

Nicolae Milescu la Constantinopol. Este recomandat arului Alexei Mihailovici de Mitropolitul Dosoftei al Ierusalimului ca bun teolog i poligot. Este primit la curtea arului, la Departamentul solilor, ca interpret de greac, latin i romn. n 1672, Nicolae Milescu scrie din porunca arului un "Aritmologhion" n limba slavon i o "povestire despre Sibile" (Cartea Sibilelor). Dar faima lui european i-a venit de la misiunea ncredinat n 1675 de arul Alexei Mihailovici de a conduce o mportant solie n China, soldat pe plan diplomatic, literar i tiinific cu trei scrieri de o excepional nsemntate n cadrul cel mai larg al contactelor dintre Europa i Asia: "Cartea n care e descris cltoria prin Siberia, din oraul Tobolsc pn la hotarul Chinei", "Raportul soliei n China" i "Descrierea Chinei", care au atras atenia nu numai autoritilor, savanilor i literailor rui, ci i a lumii tiinifice europene. De altfel aceste lucrri l aeaz pe Nicolae Milescu ntre marii etnografi ai lumii i ntre pionierii sinologiei. Opera lui nu este numai jurnalul plin de peripeii al unei ambasade trimise n misiune diplomatic n China, ci este n acelai timp o carte modern de explorare tiinific a unor inuturi pn atunci mai puin cunoscute europenilor . Cltorind pe drumuri necunoscute, printre popoare i rase diferite, vslind pe ruri pe care nu mai vslise nici un european pn la el, curiozitatea, venic treaz a acestui moldovean din sec. al XVIIIlea, se oprete asupra configuraiei solului descris n amnunime, rurilor pe care le strbate; noteaz aspectul particular al munilor, face msurtori topografice. Privirea lui iscoditoare a prins i viaa specific omeneasc pe care o triesc popoarele aa de diferite ca nfiare: ocupaia, armele, manifestrile religioase, superstiiile. n 1708, Nicolae Milescu Sptarul moare , n vrst de 72 de ani, lsnd posteritii multiple dovezi ale prodigioasei sale personaliti.

Surse de informare: Ion Neculce: O sama de cuvinte;

Fernando Magellan

Fernando Magellan Fernando Magellan a fost unul dintre cei mai de seama navigatori ai tuturor timpurilor. El a trait intre anii 1480 si 1521. A fost un nobil portughez sarac si a luat parte intre anii 1505 si 1511 la cucerirea Indiei de Est si a peninsulei Malacca. Mai tarziu el a luat parte la expeditiile portugheze din Africa de Nord, unde a fost ranit. Intors in patrie, a cerut regelui o avansare neinsemnata in serviciu, dar a fost refuzat. El a propus un proiect de expeditie pentru a ajunge dinspre vest in insulele Moluce. Proiectul a fost respins. Jignit, Magellan si-a parasit patria, plecand in Spania. El s-a asociat cu astonomul portughez Ruy Faleiro si s-au prezentat la Sevilla in fata Consiliului pentru Indii si au declarat ca insulele Moluce (principalul izvor al bogatei portugheze) trebuie sa apartina Spaniei, deoarece se afla in emisfera apuseana, spaniola (in baza impartirii lumii din 1494), dar ca la aceste "Insule ale Mirodeniilor" trebuie sa se ajunga, pentru a nu trezi banuiala portughezilor, dinspre vest, si anume prin Marea de Sud, descoperita si anexata de Balboa la posesiunile spaniole. Magellan a demonstrat cu foarte multa putere de convingere ca intre Oceanul Atlantic si Marea de Sud trebuie sa existe o stramtoare. Magellan si Faleiro au cerut la inceput aceleasi drepturi si privilegii care fusesera fagaduite la timpul sau lui Columb. Dupa indelungi tocmeli cu consilierii regelui, care si-au rezervat o mare parte din veniturile presupuse, precum si dupa oarecare concesii facute de portughezi, s-a incheiat cu ei o conventie. Regele Carol I s-a obligat sa echipeze pe socoteala tezaurului cinci corabii si sa asigure expeditiei provizii pe doi ani. Chiar inainte de plecare, Falero a renuntat la calatori, astfel incot Magellan a ramas singurul ei conducator. El a arborat pavilionul de amiral pe corabia Trinidad (110 tone). La staruintele Consiliului pentru India, care nu avea incredere deplina in portughezul Magellan, capitani ai celorlalte corabii au fost numiti spaniolii: pe corabia San Antonio (120 tone)- Jian Cartagena, pe Concepcion (90 tone)- Gaspar de Quesada, pe Victoria (85 tone)- Luis de Mendo- za, iar pe Santiago (75 tone)Juan Serrano. Echipajul intregii flotile se cifra la 239 de oameni. Pe bord se mai aflau 26 de oameni care nu primeau solda; printre acestia era si tunarul italian Antonio Pigafetta, care a devenit istoricul primei expeditii in jurul lumii. Deoarece el nu era nici marinar, nici geograf, un izvor foarte important il constituie insemnarile din jurnalele de bord ale vaselor, pe care le tinea Francisco Albo. Descoperirea Patagonii. Iernatul si rascoala La 20 septembrie 1519, escadra iesi din gurile fluviului Guadalquivir si se indrepta prin insulele Canare, spre sud-vest, catre armurile Braziliei. in timpul trecerii peste ocean, Magellan a elaborat un sistem bun de semnalizare si corabiile din flotila sa, desi de tipuri diferite, nu s-au ratacit niciodata una de alta. Neintelegerile dintre Magellan si capitanii spanioli au inceput foarte curand. Indata ce flotila s-a indepartat de insulele Canare, Cartagena a pretins ca Magellan sa se sfatuiasca cu el la orice schimbare a itinerariului. Dar portughezul i-a raspuns

linistit si mandru: "Datoria domniei voastre este sa urmati ziua steagul meu, iar noaptea felinarul de pupa corabiei mele". La sfarsitul lunii noiembrie, escadra a ajuns la extremitatea estica a Americii de Sud, iar pe la mijlocul lunii ianuarie se afla in dreptul estuarului La Plata. Mai departe spre sud se intindea un amant necunoscut. Magellan s-a indreptat spre sud. La 1 aprilie 1520, cand in emisfera sudica s-a anuntat sosirea iernii, Magellan a hotarat sa se opreasca pentru iernat in micul golf San Julian, in dreptul paralelei de 49 grade latitudine sudica. El a adus in golf patru din corabiile sale, iar vasul sau, din precautie, l-a ancorat la iesirea din golf in ocean. In timpul iernii trei dintre comandantii vaselor s-au rasculat impotriva lui Magellan, dar acesta a reusit sa-i invinga si i-a pedepsit cu cruzime. Quesada a fost decapitat, corpul lui Mendoza (care fusese ucis mai inainte) a fost ciopartit, iar Cartagena si un preot rebel au fost debarcati pe coasta pus-tie. Ceilalti rebeli au fost insa crutati. In mai corabia Santiago a fost trimisa in explorare spre sud dar s-a sfaramat de stanci iar echipajul a reusit cu greu sa se salveze. Golful unde iernau corabii-le lui Magellan era vizitat de indieni de o statura foarte inalta. Ei au fost numiti patagonezi iar ta-ra lor Patagonia (in spaniola patagon inseamna cu picioare mari). Descoperirea stramtorii Magellan La 18 octombrie escadra a pornit spre sud, de-a lungul tarmurilor Patagoniei. Inainte de a iesi in larg Magellan a declarat capitanilor ca va cauta la sud o stramtoare intre Oceanul Atlantic si Marea de Sud si ca va coti spre rasarit numai in cazul cand nu va gasi stramtoarea pana in dreptul paralelei de 75 grade. Stramtoarea ce ducea spre apus a fost descoperita dupa trei zile, la 21 octombrie 1520, dincolo de paralela de 52 grade latitudine sudica, dupa ce Magellan explorase coasta dinspre Oceanul Atlantic, pana atunci necunoscuta a Americii de Sud, pe o distanta de peste 4000 km, intre 34 si 52 grade latitudine sudica, descoperind cu acest prilej toate golfurile de pe aceasta coasta. Indata ce escadra a cotit spre vest Magellan, a trimis inainte doua corabii ca sa cerceteze daca nu exista in aceasta directie vreo iesire in largul marii. In timpul noptii s-a dezlantuit o furtuna care a durat doua zile. Corabiile trimise inainte erau amenintate sa se sfarame de stanci. Dar in momentul cel mai critic marinari au observat o stramtoare ingusta, s-au indreptat spre ea si au ajuns intr-un golf destul de larg. Ei si-au continuat drumul prin acest golf si au observat o alta stramtoare, dincolo de care se deschidea un alt golf si mai larg. Atunci capitanii celor doua vase au hotarat sa se intoarca. Totusi, iesirea in Marea de Sud era inga departe. Magellan a mers cateva zile spre sud pana a vazut doua canale. El a trimis spre sud-est corabiile San Antonio si Conception iar spre sud-vest o barca. "Oamenii trimisi in barca s-au intors dupa trei zile cu stirea ca au vazut un cap si o mare deschisa. La auzul acestei vesti capitanul-general a plans de bucuri si a denumit acest cap "Deseado"(Capul Dorit, astazi capul Pilar). Trinidad si Victoria au patruns in canalul de sud-vest si au ramas acolo ancorate patru zile, apoi s-au inapoiat, pentru a se alatura celorlalte doua corabii. Dar nu au gasit decat corabia Conception, care se despartise de San Antonio: ea nimerise unde stramtoarea se inchidea (golful Inutil ) si s-au intors inapoi. San Antonio a ajuns intr-un alt golf inchis; la inapoiere negasind escadra la locul ei, ofiterii s-au rasculat din nou, au ales un nou capitan si s-au intors in Spania. Pentru a se justifica,

dezertorii l-au acuzat pe Magellan de tradare si au fost crezuti. Familiei lui Magellan i s-a retras ajutorul din partea tezaurului, iar sotia si copilul lui au murit curand in mizerie. Dupa fuga corabiei San Antonio lui Magellan nu-i mai ramasesera decat trei vase, iar efectivul echipajului scazuse mult. Navigand mai departe de-a lungul tarmului nordic al stramtorii Patagoniei, care se ingusta mult, Magellan a mai condus timp de cinci zile (23-28 noiembrie ) vasele spre nord-vest mergand parca pe fundul unei prapastii intre munti. Muntii inalti de peste 1000 de metrii si tarmurile golase ale stramtorii pareau pustii, dar la sud se vedeau ziua trambe de fum, iar noaptea, focuri. Magellan a denumit aceste meleaguri "Tara Focurilor" (Tara de Foc in zilele noastre ). Dupa 38 de zile de la intrarea in stramtoare Magellan a gasit Capul Dorit (azi Capul Pilar), langa iesirea spre Oceanul Pacific din stramtoarea Magellan. Prima traversare a Oceanului Pacific La 28 noiembrie 1520 Magellan a iesit din stramtoare (care are o lungime de 550 km) in largul oceanului, conducand cele trei corabii ce ii mai ramasesera prin Marea de Sud. La 1 decembrie, in dreptul paralelei de 48 grade latitudine sudica, s-a observat pentru ultima oara pamant (probabil o insula din arhipelagul Chilian ). "Am iesit din stramtoare si am ajuns pe intinderile marii Linistite. Timp de trei luni si doua zeci de zile am mers fara pic de hrana proaspata. Se hraneau cu pesmeti, dar acestia se transformasera intr-un fel de pulbere amestecata cu viermi ... Mirosea tare a urina de sobolan. Beam o apa galbena, statuta. Mancam de asemenea piele de bou. O inmuiam patru zile in apa de mare, apoi o puneam pe carbuni incinsi pentru cate va minute si o mancam. Adesea ne hraneam cu rumegus. Sobolanii se vindeau cu jumatate de du-cat bucata, dar nici la acest pret nu-i puteai dobandi". Aproape tot echipajul era bolnav de scor-but. 19 oameni au murit. Din fericire vremea a fost buna tot timpul, de aceea Magellan a si dat oceanului denumirea de Pacific. Traversand Oceanul Pacific escadra lui Magellan a strabatut cel putin 17 000 km, din care o mare parte in apele Polineziei de sud si Microneziei, unde sunt presarate nenumarate insule mici. Este uimitor ca in tot acest timp calatorii n-au intalnit decat "doua insulite pustii, pe care au gasit doar pasari si copaci". La 6 martie 1521 au aparut la vest trei insule locuite (din arhipelagul insulelor Mariane). Zeci de luntri ale bastinasilor au iesit in intampinarea strainilor "Sunt saraci, dar foarte indemanatici si mai cu seama hoti foarte iscusiti si de aceea am denumit insulele acelea Insulele Hotilor (Ladrones)" scrie Pigaffeta. In dimineata zilei de 16 martie 1521, dupa ce a mai parcurs spre vest 2 000 km, in dreptul paralelei de 10 grade latitudine nordica, escadra s-a apropriat de un grup de insule din Asia de est denumite ulterior insulele Filipine. Oricum s-ar fi calculat distanta parcursa de corabiile lui Magellan din America pana in primele insule mari, ea s-a aratat a fi mult mai mare decat distanta dintre Lumea Noua si Japonia indicata pe hartile existente la acea vreme. Magellan a dovedit ca intre America si Asia se afla o uriasa intindere de apa, mult mai larga decat Oceanul Atlantic. Intr-adevar, Columb a traversat pentru prima oara Oceanul Atlantic intr-o luna si ceva, pe cand lui Magellan i-au trebuit pentru traversarea Oceanului Pacific mai mult de trei luni, desi a avut o vreme minunata si vant prielnic. Descoperirea stramtorii dintre Oceanul Atlantic si Marea de Sud si calatoria lui

Magellan pe Marea de Sud au produs o adevarata revolutie in geografie. S-a dovedit ca cea mai mare parte din suprafata globului nu este acoperita de uscat, ci de ocean si ca exista un ocean Mondial unic. Moartea lui Magellan Din prudenta Magellan s-a indreptat spre insulita nelocuita Homonhon ca sa ia apa de acolo si sa dea oamenilor posibilitatea sa se odihneasca. Localnicii de pe insulita vecina au inceput sa-i viziteze pe spanioli si in schimbul bonetelor rosii si a tot felul de maruntisuri, le aduceau fructe nuci de cocos si vin de palmier. Magellan a denumit arhipelagul "San Lazarus". Dupa cateva zile escadra a pornit spre sudvest si s-a oprit pe insula Camiguin. Magellan a observat ca sclavul sau, malaezul Enrique, se intelegea cu localnicii in limba sa materna. Acum Magellan si-a dat seama ca se afla in acea parte a Lumii vechi in care se vorbeste limba malaeza, adica in apropierea "Insulelor Mirodeniilor ", daca nu ajunsesera cumva chiar in ele. Magellan care mai fusese odata in sud-estul Asiei, si sclavul sau Enrique, originar din Sumatra, au incheiat virtual prima calatorie in jurul lumii din istoria omenirii. In jurnalul de bord al lui Albo si in insemnarile lui Pigafetta apar denumiri de insule necunoscute europenilor. Istoricii din Europa occidentala numesc acest proces de cunoastere a arhipelagului de catre europeni: descoperirea Filipinelor (cu toate ca insulele fusesera vizitate de mult timp de navigatorii din Asia de sud-est). In insula Cebu, Magellan l-a crestinat pe conducatorul acesteia si pe o mare parte din supusii acestuia. Ca protector al noilor crestini Magellan s-a amestecat in certurile dintre conducatorii insulitei Mactan. In noaptea de 26 spre 27 aprilie 1521, el a debarcat cu o parte din marinarii sai pe aceasta insula dar a fost intimpinat de bastina cu sageti si sulite. "Recunoscandu-l pe capitan, o multime de bastinasi s-au napustit asupra lui ... dar el a continuat sa lupte cu darzenie, asa cum se cuvine unui cavaler glorios ... A incercat sa traga spada din teaca, dar n-a apucat s-o scoata decat pe jumatate, caci a fost ranit la mana de o sulita de bambus. ..Unul l-a ranit la piciorul stang cu un pumnal mare ... Capitanul s-a prabusit cu fata in jos; in aceiasi clipa bastinasii au aruncat in el cu lanci de fier si de bambus si au inceput sa-l loveasca cu cutitele pana cand ... lumina noastra, bucuria noastra, adevaratul nostru conducator a pierit. El se uita tot timpul inapoi ca sa vada daca am apucat cu totii sa ne urcam in barci" (Pigafetta). Drumul spre insulele Moluce Intoarcerea in Spania a corabiilor Victoria si Trinidad Dupa moartea lui Magellan s-au ales noi conducatori ai escadrei. Carmuitorul din Cebu afland ca vasele se pregatesc de plecare a organizat o cina in cinstea lor. Doi dintre cei invitati au profitat de ocazie si au refuzat sa participe la ospat. Ei au deschis focul asupra portului si au plecat cu vasele in larg, punand stapanire pe ele. Pe toate corabiile mai ramasesera 115 oameni si cele trei corabii erau greu de condus cu atat de putini marinari. De aceea Concepcion ca-re era avariata a fost distrusa prin incendiere. Corabiile Victoria si Trinidad au ratacit printre insule cateva luni, ne gasind drumul spre "insulele Mirodeniilor". La 8 noiembrie 1521 corabiile au ancorat langa piata de mirodenii din insula Tidore. Aici au cumparat importante cantitati de cuisoare, nucsoara si alte mirodenii. Trinidad avea nevoie de reparatii serioase si de aceea au hotarat ca, la sfarsitul acestora, ea sa se intoarca in patrie plecand spre rasarit (srabatand Oceanul

Pacific, spre Golful Panama), iar Victoria sa porneasca spre apus, spre Capul Bunei Sperante. In data de 21 decembrie 1521 Victoria a parasit portul plecand spre Spania prin sud, spre a fi cat mai departe de drumul corabiilor portugheze. La 20 mai, Victoria a ocolit Capul Bunei Sperante si mai avea la bord 35 de oameni (din care 4 malaezi). La 6 septembrie 1522 Victoria a ajuns la gurile fluviului Guadalquivir, incheind prima calatorie in jurul lumii din istorie. Din echipaj s-au intors in patrie 18 oameni. Victoria a-dusese atatea mirodenii incat din vanzarea lor s-a acoperit suma cheltuita cu intreaga expeditie si a mai ramas un mare castig. Guvernul Spaniol a obtinut dreptul primei descoperiri a insulelor Mariane si Filpine si a formulat pretentii asupra insulelor Moluce. Trinidad a pornit spre patrie in aprilie 1522 avand la bord 54 de oameni. Timp de sase luni corabia a incercat sa traverseze Pacificul, dar din cauza ca cea mai mare parte din echipaj era bolnav de scorbut, in octombrie 1522, s-a intors in insulele Moluce. Aici corabia a fost capturata de portughezi. S-au confiscat instrumentele de navigatie si jurnalul de bord. Astfel portughezii au intrat in posesia informatiilor intregii expeditii si a drumului parcurs de Magellan. Marinarii au fost inchisi in inchisori, unde cea mai mare parte au murit. Din echipajul de pe Trinidad au supravietuit si s-au intors in Spania (in 1526) numai 4 oameni, care au incheiat si ei astfel calatoria in jurul lumii.

Sa fie oare primul roman care a intrat in Europa? Cu siguranta, unul despre care s-a scris. Oricum, el este un personaj in urma caruia a ramas credinta salbatica pentru visurile carturarilor din vremea lui si nemarginita-i evlavie pentru cartea in care vedea numai lumina si mantuire (dupa cum spunea marele nostru istoric Nicolae Iorga.) Gheorghe Cartan, ciobanul din Tara Fagarasului, este, categoric, un personaj de legenda. Ca si Horea sau Iancu, Badea Cartan a fost un revoltat. Ca si acestia, a pornit o rascoala, dar de unul singur, el fiind capetenie si simplu insurgent totodata; o rascoala insa nesingeroasa. Lipsit de ura fata de altii, pacurarul fagarasean a vrut sa-si vada inaltat propriul sau popor, a vrut ca Transilvania, romaneasca de cand au aparut romanii pe pamant(aici cei mai vechi si mai vechi sunt muntii si noi, romanii spunea el), sa nu fie o vatra a vrajbiei ci una a bunei intelegeri. De aceea, vorba si fapta i-au fost continuu indreptate impotriva celor ce amenintau fiinta nationala a romanilor. Badea Cartan a cinstit nobletea latina a poporului sau si s-a mandrit cu ea. A fost o voce a latinitatii in general, si a latinitatii romane, in special. Romania Unita si latinitatea au constituit stalpii de bolta ai adevaratului sau crez, iar Traian, Decebal, Negru Voda, Dragos, Mihai Viteazul, Stefan cel Mare, Brancoveanu i-au fost icoanele de capatai. Un neastampar launtric l-a facut sa calatoreasca mult, incat numele lui echivaleaza cu un permanent indemn la excursie. A calatorit pe jos pana la Roma pentru a-si vedea stramosii eternizati pe columna. A drumetit prin Ungaria, Austria, Italia, Franta, Elvetia, Egipt, Germania, Ierusalim si in atatea locuri din tara. Patriotismul i-a vitalizat energia, drumurile lui au fost innobilate de teluri nationale si culturale, ceea ce l-a impus ca un propagandist al cartii, al unitatii culturale si teritoriale. Trecerea miilor de carti si publicatii cu slova romaneasca peste munti, in desagi pacuraresti, pentru romanii din Transilvania amenintati in existenta lor nationala, constituie arma lui de revoltat incarcata de o dubla semnificatie: una de natura statistica si cealalta de ordin patriotic. Zelul lui in aceasta directie l-a privat

uneori de libertate, dar l-a asezat in randurile apostolilor cartii. A fost un autodidact, iar pasiunea lui pentru carte, dusa la extrem, il intercaleaza printre iluministi. In 24 ianuarie 1849, in plina vifornita politica iscata de aspiratiile spre libertate si unire ale romanilor din Transilvania, se naste in satul Oprea din Tinutul Fagarasului, al doilea copil al familiei Nicolae si Ludovica Cartan, Gheorghe Cartan. Se naste parca din dorinta ciobanului de a strabate inaltimi si orizonturi si din ambitia arzatoare de stiinta de carte. De la matusa sa, Rasila, asculta primele basme, iar legendele despre semnele lasate de cei vechi pe pamantul Tarii Fagarasului au fost primele lui invataturi de istorie. Cand in 24 ianuarie 1859 copilul implinea 10 ani, romanii din Moldova si Muntenia s-au unit sub domnia lui Cuza. Copilul ce auzise vorbindu-se de unirea cu tara nu intelegea de ce romanii au fost nevoiti sa nu stea laolalta si de ce cei din Tara Fagarasului trebuie sa stea inca despartiti de ceilalti. In 1860, copilul se tocmeste mocan la stana. Incepe pentru Gheorghita o viata aspra, o lupta cu adversitatile naturii, careia trebuia sa-i patrunda tainele si pe care trebuie sa si-o apropie. In fata lui se deschide o imensitate salbatica, o lume noua, destinata barbatilor, pasionanta si emotionanta, cu ademeniri si primejdii la tot pasul. Ciobanasul visa, de pe atunci, sa treaca dincolo, in tara si numea vama dintre Transilvania si Muntenia, granita draceasca. Se intreba el :cine a mai vazut granita prin mijlocul tarii? , granita care a separat romanii doar politic si adminitrativ pentru ca sufletul si constiinta n-au avut granita. In vara anului 1865 are loc prima trecere a lui Cartan in tara prin Vama cucului prin locul vegheat de cei doi soli ai pamantului romanesc trimisi catre inaltimi: Negoiul si Moldoveanul si aude aici legenda lui Negru Voda. Din 2 oct. 1865 ramane in fruntea familiei caci isi pierde tatal.

In 1867 ii spune mamei sale: Anul aista am sa plec dincolo. Si-o face in 22 mai 1867 si ajunge in Baragan unde, spre mirarea lui, campul se termina departe, acolo unde cerul se uneste cu porumbul verde sau cu graul galben . Aici alaturi de ciobanul Cotiga, Cartan afla despre dacii cei drepti si viteji, despre imparatul Traian, despre moartea lui Decebal. Si intreaba: -Cum as face bade Ioane sa invat si eu a ceti? -Ai sa inveti daca vei voi -D-apai cum pacate sa nu voiesc? Cartan, elevul, i-a relevat invatatorului sau, ciobanul Cotiga Ion, o minte capabila sa retina multe informatii. Dupa cativa ani a ajuns sa citeasca si sa scrie destul de bine. Intors in Tara Fagarasului afla ca l-au cautat jandariisa-l i-a la oaste. Auzind, a raspuns ca ai nostri de dincolo, se pregatesc de razboi cu turcii. Si pleaca voluntar la Rusii de Vede pana in 1881. Oile ii sunt robite si el atata stie: trebe sa stau de vorba cu imparatul si gata treaba-A stat la Viena 2 zile pentru a intra la imparat, 7 zile in beciurile Vienei-arestat si apoi trimis la Pesta. Se intoarce in tara si se ingrijeste de oi, dar doreste sa faca negot cu carti. I se refuza activitatea cand ii raspunde solgabiraului ca va vinde carti romanesti. Cand implinea 42 de ani, la 24 ian. 1891, la Bucuresti lua fiinta Liga pentru unitatea culturala a tuturor romanilor sub presedentia istoricului Urechia. Ei concep Memoriul studentilor universitari romani privind situatia romanilor din Transilvania si Ungaria, care a avut un larg ecou in Europa. Aceleasi simtaminte il faceau si pe Cartan sa caute cai noi prin care sa circule slova romaneasca printre despicaturile muntilor Fagaras si Bucegi. Asa ca, atunci cand, Memorandistii din Cluj sunt intemnitati, el spune: Eu, cioban George Cartan. Nici n-oi bea, nici n-oi manca Pan-de Seghedin n-oi da, De iubitii osanditi

Ce-s in temnite zvarliti. Face drumuri la Vat-(langa Budapesta) unde este inchis Ion Slavici si la Seghedin unde erau inchisi Memorandistii si se plange: La gradina-n Seghedin Plang florile de iasomin De rasuna ulita Si tremura temnita. De la Seghedin la Vat Numai drumuri de la frati Numai lacrimi, jale, dor Pe fetele tuturor Fiindca cere din nou autorizatie pentru a difuza carti romanesti este arestat in 1895. Ecoul procesului Memorandumului a fost imens in tarile Europei. Un numar impresionant de personalitati din tarile neolatine sunt atrase de ideea unitatii culturale a romanilor si astfel Bucurestiul devine capitala tuturor romanilor, indiferent de locurile in care traiau. Printre cei care au calcat caldaramul Bucurestiului in cautarea unei orientari de ovatie si activitate a fost si Gheorghe Cartan. Citind in 1895 Cronica lui Sincai, cumparata la Viena, si recitind Istoria romanilor supt Mihai Voievod Viteazul a lui N. Balcescu, doreste sa vada statuia marelui voievod . Si pleaca. In Bucuresti nu-l abate nimic din drum. Vrea sa vada statuia. La picioarele ei ii multumeste Domnului pentru reusita si-i cere realizarea Unirii. La picioarele statuii este gasit de Ion Grama ce-l slujea pe Alexandrescu Urechia. Domnul profesor il gazduieste, il plimba prin muzeele Bucurestiului, il duce la liga culturala unde cunoaste personalitati carora le cere carti pentru romanii din Transilvania si ajunge personajul principal al unor articole din ziarele vremii. Revine de multe ori ca sol al Transilvaniei la Bucuresti si ca militant al Ligii culturale pe pamantul Transilvaniei-trecand prin vama cucului ziare si carti romanesti.

Povestea pe care Badea Cartan( cum il numise istoricul Urechia) o citea si o recitea este aceea relatata de Titus Liviu despre intemeierea Romei si-i spune lui Urechia ca e musai sa merg la Roma Isi pregateste straita si langa pita, slana, sare si branza, a asezat separat o legaturica cu grau si pamant din Cartisoara. Pleaca la drum in 3 ian. 1896 , a trecut prin Timisoara, Budapesta, Tirol(Austria), Alpii Sloveni, Apenini, Genova, Pisa, Livorna, si dupa 45 de zile de drumetie a ajuns la marginea orasului etern l-a salutat cu: Bine te-am gasit, maica Roma. A patruns in Roma prin Via Compana si, ghidat de un ac magnetic interior, a trecut pe langa Terme Forum, ruinele Coliseului, bazilica Maxentiu si Palatinul, Forul Roman si deodata: Columna. - No ca asta este! A ingenuncheat la baza ei prosternandu-se la izvoarele istoriei unui neam. A pus la picioarele Columnei pamant din pamantul tarii si grau, singurele ofrande care puteau sa exprime sentimentele de bunatate si de recunostinta pe care acest urmas al maretiei latine si al statorniciei dacilor le depune ingenunchind la baza Columnei unui neam. S-a invelit in cojoc si a adormit. Dimineata, vizitatorii au vazut un dac viu coborand de pe monument. Ziarele anuntau evenimentul zilei: Un dac a coborat de pe Columna -iar Duiliu Zamfirescu, secretarul reprezentantei noastre la Roma i-a facut cunoscut orasul si l-a introdus la mari personalitati ale vremii. Intors in tara, devenise fara sa-si dea seama, om politic. Restul zilelor vietii sale le consacra raspandirii slovei romanesti pentru romanii din Transilvania pana in 7 august 1911 cand se stinge nu un opait ci o torta. Apostol al cartii si al unitatii neamului, in mormantul de la Sinaia, doarme visand intregirea neamului cel care a fost cunoscut in legenda si in realitate cu numele de Badea Cartan Calatorind pe jos pana la Roma ca sa-si vada stramosii eternizati pe Columna, Marea Roma i-a intarit constiinta

apartenentei latine. Patriotismul i-a vitalizat energia, drumetia lui a fost inobilata de teluri nationale si culturale ceea ce l-a impus ca un propagandist al cartii, al unitatii culturale si teritoriale.
Astronauti

Iuri Alexeievich Gagarin

S-a nascut pe 9 martie 1934, la Moscova. La varsta de 21 de ani se inroleaza in aviatia sovietica, iar in 1959 incepe pregatirea pentru a deveni cosmonaut. Prima sa lansare in spatiu a avut loc pe data de 12 aprilie 1961, cand a urcat la bordul rachetei Vostok 1, cu care a facut 14 minute pana la iesirea din atmosfera Terrei. La intoarcere, cosmonautul a fost nevoit sa se parasuteze din capsula decuplata de racheta, ajungand pe un camp din Siberia. A fost primul om care a zburat in spatiul extraterestru, realizand totodata si primul inconjur complet al planetei, durata acestui zbor fiind de 1 ora si 48 de minute. Iuri Gagarin a murit in 1968 intr-un accident de avion, in timpul unor pregatiri pentru o viitoare misiune spatiala.

Neil Armstrong Alden

A devenit pe 20 iunie 1969 primul om care a pasit pe luna, urmat la cateva minute de Edwin Aldrin, in cadrul misiunii navei cosmice Apolo 11. A comandat nava cosmica Gemini 8, care a realizat cea dintai cuplare a doua vehicule spatiale (16-17 martie 1966).

Edwin Aldrin

A fost copilotul navei cosmice Gemini 12 (1966), cu care a efectuat 59 de turatii in jurul Pamantului si mai multe iesiri in spatiu. A pilotat modulul lunar al navei Apollo 11, fiind, dupa Neil Armstrong, al doilea om care a pus piciorul pe Luna (20 iulie 1969).

Michael Collins

A fost copilotul navei cosmice Gemini 10 (1966) si pilotul modulului de comanda al navei cosmice Apollo 11 (1969), care a ramas pe orbita Lunii in timp ce echipajul, format din Neil Armstrong si Edwin Aldrin, a coborat, pentru prima oara in istorie, pe suprafata astrului.

EMIL RACOVITA
Emil Racovita s-a nascut la Iasi pe data de 15 Noiembrie 1868. Si-a petrecut copilaria la Soranesti, in Vaslui, in casa parinteasca de acolo. Si-a facut studiile primare in Iasi sub indrumarea profesorului si scriitorului Ion Creanga, iar dupa aceea a continuat la liceul "Institutele Unite", unde a invatat bazele stiintelor naturale de la Grigore Cobalcescu, care stia cum sa insufle elevilor sai pasiunea pentru cunoasterea naturii. Urmand dorinta tatalui sau, a urmat universitatea de drept din Paris, dar din vocatia pe care o avea a rezultat absolvirea Facultatii de Stiinte din Sorbonne, unde a studiat zoologia cu un profesor excelent, Henri de Lacaze-Duthiers. Dupa absolvire, in 1891, el a obtinut, in anul 1896 o diploma de doctorand, care l-a facut cunoscut printre oamenii de stiinta europeni. Ca o recunoastere a meritelor sale stiintifice el a fost ales sa participe, in calitate de biolog, la expeditia Belgiei in Antarctica (1897-1899), la bordul vasului Belgica, expeditie condusa de Adrien Gerlache. Si-a dus la bun sfarsit misiunea intr-un mod exceptional, intorcandu-se cu o colectie de 1600 de specimene botanice si zoologice. Curand dupa intoarcerea sa, a publicat o lucrare cuprinzatoare despre cetacei. El este cunoscut ca fiind unul dintre initiatorii cercetarilor etnologice. Pe data de 1 Noiembrie 1900, cum Henri de Lacaze-Duthiers se hotarase sa-si gaseasca o persoana care sa-i urmeze in activitate, Emil Racovita a fost numit director asistent al laboratorului de oceanologie "Arago" din Banyuls-sur-Mer, care fusese fondat cu douazeci de ani in urma de profesorul sau. In 1901 Racovita devine director al revistei "Arhive de Zoologie experimentala si generala", o alta creatie a eruditului om de stiinta. Urmand descoperirii unei noi specii de crustacei de pestera in faimoasa Cueva del Drach pe insula Mojorca, pe care o vizitase in August 1904, Racovita a renuntat la studiile sale legate de oceanografie si s-a devotat in intregime studiilor sale biologice privind universul subteran. In 1907 el a publicat "Essai sur les problemes biospeologiques", care este considerata a fi certificatul de nastere al biospeologiei (biologia pesterilor) ca stiinta independenta. La aceasi data, el a demarat un program international de cercetare numit "Biospeologica" (cu scop initial de a colecta si documenta monstre din fauna pesterilor). Aceasta activitate care era initial desfasurata doar de el a luat un caracter oficial in 1920 cand Racovita s-a oferit sa faca parte din organizatia universitatii Romane din Cluj, intorcandu-se in patria sa si fondand in capitala Transilvaniei primul Institut Speologic din lume. Rezultatele programului sau biospeologic sunt exceptionale: 1200 de pesteri explorate in Europa si Africa O colectie incluzand 50.000 de animale de pestera 66 tratate publicate despre fauna subterana totalizand 6000 de pagini. Biologia nu cunoscuse niciodata pana atunci o atat de puternica concetrare de forte ca acea initiata de Racovita cu scopul de a-si atinge obiectivul: intelegerea istoriei naturale a mediului subteran. Cei douazeci de ani petrecuti de Racovita in Cluj, pana la inceperea razboiului, au fost caracterizati de o diversificare extraordinara a activitatilor si functiilor sale. El a fost senator (reprezentand Universitatea din Cluj) intre 1922 si 1926, rector al universitatii di n Cluj (1929-1930), presedinte al Academiei Romane de

Stiinte (1926-1929), director al Institutului Speologic (1920-1947) si membru al diverselor organizatii stiintifice. Contributiile sale la studiul crustaceelor izopode precum si campaniile sale pentru protejarea mediului inconjurator aunt remarcabile. Punctul culminant al carierei sale stiintifice era elaborarea unei teorii evolutioniste originale. In august 1940, Dictatul de la Viena a obligat Facultatea de Stiinte si, impreuna cu aceasta, Institutul de Speologie sa se refugieze in Timisoara. Pe durata a patru ani lungi, activitata stiintifica a fost inghetata. Imediat dupa intoarcerea sa la Cluj, Emil Racovita a facut mari eforturi pentru a reorganiza institutul, dar era prea tarziu: pe data 17 noiembrie 1947, marele cercetator a trecut in nefiinta. Omul a disparut, dar opera sa continua sa traiasca pentru eternitate, si aceasta ca urmare a puternicului sau caracter ce nu va fi uitat. ...

Dumitru Dorin Prunariu - roman in spatiu

PRIMUL ICAR ROMAN IN COSMOS

La 14 mai 1981, ora 20 si 17 minute scria un ziar national in Uniunea Sovietica a fost lansata nava cosmica <<Soiuz 40>>, cu echipaj comun : comandantul navei Leonid Popov, pilot cosmonaut, si Dumitru Prunariu, cosmonaut cercetator. Programul zborului navei <<Soiuz 40>> prevedea cuplarea cu complexul stiintific orbital << Saliut 6>> si <<Soiuz 40>> . Cosmonautii Popov si Prunariu au efectuat la bordul complexului o serie de cercetari si experimente impreuna cu cosmonautii Kovalionok si Savininih, care se aflau pe o orbita circumterestra, de la 21 martie 1981.

Nascut la 27 septembrie 1952, Dumitru Dorin Prunariu s-a nascut la poalele Timpei, Brasov. De mic i-a placut sa mestereasca, sa construiasca aeromodele si mici rachete. La 14 ani, Prunariu a dobandit premiul republican la Concursul de creatii tehnice Minitehnicus . La varsta de 17 ani, a avut prilejul sa-l cunoasca pe marele savant roman si constructor de avioane, Henri Coanda. Era in anul 1970 cand, cu ocazia unei explozitii de aeronave, savantul roman, cu calmul si blandetea caracteristica, s-a adresat adolescentului Dumitru Prunariu, elev in ultimile clase ale unui liceu din Brasov, spunandu-i: E frumos sa visezi, dar si mai frumos este sa-ti vezi visul implinit.

Dupa absolvirea liceului, a urmat cursurile Facultatii de constructii Aerospatiale din cadrul Institutului Politehnic din Bucuresti, devenind inginer constructor de aeronave. A lucrat ca inginer stagiar la Intreprinderea de constructii aeronautice din Brasov si apoi a absolvit cursurile scolii militare de aviatie, unde i s-a acordat gradul de locotenent major.

Dupa ce a obtinut consintamantul sotiei si parintilor, locotenentul major inginer Dumitru Prunariu a inceput pregatirile si testele medicale, in vederea zborului spatial. 17352cvk78quc8z

Cele mai grele si lungi antrenamente au fost cele de la Centrul de pregatire a cosmonautilor I.A. Gagarin , de langa Moscova.

Ziua startului pentru marea calatorie cosmica a fost fixata la 14 mai 1981. In seara zilei, pe cosmodromul Baikonur, un autobuz special a adus pe cei doi cosmonauti, echipati pentru zbor: colonelul sovietic Leonid Popov, cel care in anul 1980 realizase recordul de durata in spatiul cosmic de 185 de zile, si locotenentul major inginer Dumitru Prunariu.

Scapata din chingi, racheta a tasnit dezinvolt, in pofida celor 300 de tone ale sale.Racheta s-a indreptat in noaptea siderala ca un punct luminos, la inceput mai mare, apoi tot mai mic, departandu-se cu mare viteza de Terra. Dupa ce nava cosmica cu echipajul mixt romano-sovietic a strabatut distanta de 10.500 km, s-a efectuat cu succes cuplarea cu complexul stiintific orbital <<Saliut 6>> - <<Soiuz T 4>>

In jurul orei 1 noaptea, dupa realizarea cuplarii, cei doi cosmonauti de pe <<Soiuz 40>> au intrat in complexul stiintific orbital, unde si-au desfasurat activitatea timp de sapte zile. In timpul zborului de sapte zile, la bordul complexului orbital <<Saliut 6>> , <<Soiuz T4>> , <<Soiuz 40>> , echipajul comun romano-sovietic a indeplinit integral programul planificat de cercetari si experimente. Cosmonautii au efectuat experimente si experiente fizico-tehnice, bio-medicale si tehnologice, care au cuprins o gama larga de domenii. vu352c7178quuc

Experimentul complex Capilar a urmarit elaborarea unei tehnologii pentru obtinerea, in spatial cosmic, de monocristale cu profil determinat ,prin folosirea efectului de capilaritate in conditii de imponderabilitate, care vor putea fi utilizate in etapele urmatoare in scopul elaborarii unor tehnologii de mare eficienta.

Experimentul Biodoza a dus la o mai aprofundata cunoastere a campului de radiatii cosmice si in spatial circumterestru, dar si avariatiei acestui camp in timp si in spatiu.

Experimentul Astro si-a propus sa studieze si sa identifice noi forme de existenta a materiei nucleare.

Experimentul Nanobalanta a constat din obtinerea de informatii privind stabilirea straturilor protectoare subtiri de bioxid de siliciu, sub actiunea mediului cosmic.

Printre experimentele cu caracter bio-medical se cuvine a fi mentionat Miocard, destinat studierii modificarilor ce au loc in timpul zborrului cosmic la nivelul aparatului cardiovascular.

Experimentul Reo, propus de specialistii romani si realizat in colaborare cu oamenii de stiinta sovietici, a fost destinat investigarii modificarilor circulatiei sanguine cerebrale, centrale si periferice, care se produc in diferite etape ale misiunii spatiale, atat in conditii de repaus, cat si in timpul indeplinirii diferitelor tipuri de activitati la bordul statiei orbitale.

In cursul efectuarii experimentului Imunitatea s-a studiat influenta conditiilor zborului spatial asupra unor substante biologic active, care influenteaza protectia anti-virus si imunitatea anti-virus a cosmosului.

Experimentele Pneumatic si Guler au permis obtinerea de date ce caracterizeaza reactia organismului cosmonautului in perioada de adaptare acuta la imponderabilitate si, respectiv, studierea influentei factorilor zborului cosmic asupra interactiunii analizatorilor si legitatilor evolutiei bolii miscarii in zborul cosmic.

Prin acest remarcabil eveniment cosmic, Romania- care a dat aeronauticii mondiale nume de prima marime, ca Aurel Vlaicu, Traian Vuia, Henri Coanda intra in randul tarilor participante direct la exploatarea spatiului extraterestru.

Vineri, 22 mai, ora 16,56 (ora Bucurestiului), dupa incheierea programului de cercetari si experimentari la bordul complexului orbital Saliut 6 Soiuz T4 Soiuz 40, echipajul comun romano-sovietic s-a reintors cu bine pe Pamant.

Aparatul de coborare al navei Soiuz 40 a aterizat in zona stabilita, la 225 de kilometric sud-est de orasul sovietic Djezkazgan, din stepta Kazahstanului.

Intr-adevar, participarea unui ofiter roman la zborul in cosmos, ridica pe o treapta noua traditiile aviatiei romane, realizarile oamenilor nostri de stiinta, care au aud o contributie de seama in acest domeniu, numarandu-se printre primii care au initiat zborul cu avioane, inclusive cu reactie.