Sunteți pe pagina 1din 4

Controlul social

Dac societatea vrea s funcioneze normal, oamenii trebuie s urmeze anumite reguli, s respecte anumite norme. Pstrarea ordinii sociale impune ca ntreg comportamentul s se nscrie ntre anumite limite permisibile, iar societatea urmrete s asigure conformarea membrilor si la unele norme de baz prin mijloacele controlului social. Controlul social vizeaz metodele, mijloacele i strategiile prin care este reglat comportamentul oamenilor n cadrul societii. Cand se vorbeste despre control social se urmrete definirea comportamentelor, a gradului de respectare a rolurilor prescrise ale indivizilor si o concordana intre rolurile prescrise i cele efectiv jucate de indivizi. Controlul social reprezint, n esen, un ansamblu de mijloace i mecanisme sociale i culturale, prin intermediul crora: a) sunt impuse individului o serie de interdicii i constrngeri, referitoare la necesitatea respectrii normelor i valorilor dezirabile; b) sunt permise anumite aciuni, fiind apreciate i recompensate conduitele care sunt conforme cu modelul normativ i cultural; c) sunt interzise acele aciuni care transgreseaz ordinea social1. Atunci cand facem referire la interdicii si constrngeri, nu putem omite ca prin natura lor acestea sunt n primul rnd exterioare, ele fiind expresia presiunilor i influenelor exercitate, prin diferite modaliti, asupra oamenilor de ctre societate. Societatea este interesat s detina controlul social, iar din acest motiv recurge la norme si incearca sa sugereze niste valori esentiale. Conformare membrilor unei societati si inseamna o buna funcionare i totodata detinerea controlului social. In fond rolul principal al controlului social este acela de a asigura consistena i coeziunea intern in societate. Acest lucru este posibil prin organizarea i ordonarea conduitelor individuale i a raporturilor sociale. Pe de alta parte interdiciile i constrngerile pot fi i de ordin intern (autoconstrngeri, autoimpunerea unor conduite i comportamente conform normelor) atunci cnd individul ajunge s accepte, s internalizeze un set de norme, un anumit model normativ, considerndu-le ca ale sale i apreciind c este normal, fireasc aceast conformare. Se incearca o trecere treptat de la predominana controlului extern la predominana controlului intern sau cea a autocontrolului. In acceptiunea lui_____exista trei tipuri de control social: In ceea ce priveste controlul social s-a stabilit ca acesta se realizeaza prin:
1

D. Banciu, Elemente de sociologie juridic, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2000, pag. 119

Procesul de socializare Procesele care structureaz experienele noastre sociale Conformarea la normele societii Procesul de socializare incepe inca din copilarie si se desfasoara pe parcursul intregii vieti. Acest proces il invata pe individ cum ar trebui sa se comporte in interactiunea cu alte persoane, altfel spus la baza procesului de socializare se afla interactiunea. Interactiunea vizeaza participarea a cel putin doi membri, iar acest lucru aduce cu sine necesitatea unor norme, valori care sa permita nu doar o simpla interactiune ci si de dezvoltare individului in interiorul unei comunitati. Se consider c, la nceput, conformarea la norme este primordial produsul unor controale externe fiind impus din afar. Treptat ns, pe msur ce individul se maturizeaz i se implic n viaa social, o parte tot mai mare a comportamentului su devine dominat de controale interne. Se produce aa-numita internalizare, respectiv ncorporarea n personalitatea omului a normelor i standardelor de comportament prevalente n societate. Treptat, aceste standarde acceptate contient sau nu, devin o adevrat a doua natur a omului. Se dezvolt contiina de sine care i reglementeaz comportamentul n conformitate cu normele grupului, normele grupului devin propriile sale norme iar controlul social devine autocontrol. In al doilea rand experienele noastre sociale isi au originea in modul n care societatea structureaz alternativele sociale, ceea ce societatea prezinta a fi bun sau dorit. Omul este, cumva legat de ceea ce societatea impune din punct de vedere cultural fiindca el in prima instanta se rezuma la standardele i alternativele oferite de ctre societate. De multe ori absena unor modele nonconformiste se datoreaz absenei unor alternative la standardele dominante ntr-o societate. Conformarea la normele societii, la regulile instituite de aceasta, se poate datora i faptului c respectarea normelor atrage dup sine preuire i apreciere social, n timp ce nclcarea acestora (devian) este pasibil de sanciuni de diverse tipuri. Mijloacele controlului social, ca instrumente de formare a unei gandiri la nivel macrosocial i totodata presiune, au rolul s influeneze indivizii s adopte conduite dezirabile i permise i s evite nclcarea normelor i a regulilor. Acestea pot fi clasificate n trei mari categorii: a) mijloace psihosociale urmresc asigurarea conformitii prin internalizarea moral i respectarea din convingere a normelor i regulilor de comportament; b) mijloace instituionalizate urmresc asigurarea conformitii prin presiune i constrngere exercitat prin intermediul unor instituii sau organisme specializate;

c) mijloace neinstituionalizate reprezentate de obiceiuri, tradiii, moravuri, cutume, opinii care instituie modele de conduit de urmat oferite oamenilor i a cror nerespectare atrage dup sine ostracizarea i oprobriul public. n funcie de caracterul sau permisiv sau prohibitiv controlul social poate fi pozitiv sau negativ. Putem vorbi despre control pozitiv atunci cand acesta are la baza asigurarea cunoaterii i internalizrii de ctre indivizi a normelor i regulilor de conduit social considerate ca fiind valabile si dezirabile. Rezultatul acestui tip de control este adoptarea unui comportament conform normelor dorite si totodata individul va considera ca fiind propriile lui norme i valori, respectarea acestora producandu-se din convingere. Controlul negativ se bazeaz pe teama individului de sanciuni de diverse tipuri, n cazul n care el nu ar respecta anumite norme i valori sociale impuse de societate. n aceast situaie, individul se va conforma normelor nu din convingere, ci din team. Altfel spus individul se conformeaza doar la suprafa i temporar avand permanent tentaia nclcrii normelor i adoptrea unei conduite deviante. De asemeni, controlul social poate fi organizat (sau instituionalizat) atunci cnd este exercitat de societate prin instituii specializate (poliie, organisme judectoreti etc.) sau neorganizat (neinstituionalizat) cnd este realizat de ctre grupuri de prieteni, familie, grupuri de vecintate, grupuri de munc etc. Dup cum, dup gradul su de formalizare, poate fi formal (oficial) realizat cu ajutorul diferitelor reglementri de natur juridic, politic sau administrativ, sau informal (neoficial), realizat prin tradiii, obiceiuri, cutume, moravuri sau presiunea opiniei publice. R.E.Park considera ca formele controlului social sunt divizate n trei categorii: forme elementare (ceremonii, tabuuri, spirit gregar), opinia publica (zvonuri, aprobare, discreditare) si institutii (juridice, bisericesti, politice). Un exemplu de controlul social formal este legislatia unui stat. Aceasta a fost adoptata din necesitatea stabilirii si asigurarii unei ordini sociale intrucat aceasta ordinea sociala nu este nici spontan i nici instinctiv in randul indivizilor. Cel mai specializat i perfecionat mijloc de control social pe plan formal se dovedeste a fi legislatia acesteia adugndu-i-se i alte mijloace de influenare i stimulare a conduitelor dezirabile i legitime. Auguste Comte a fost cel care a respins legislatia/dreptul ca si metoda se stabilire a ordini sociale intrucat sociologul francez il considera un vestigiu metafizic, arhaic i imoral n realizarea controlului social. A.Comte a fost un sustinator al gandirii pozitiviste (legea celor trei stari), iar legislatia o vedea ca si mecanism de constrangere in interiorul societatii. Acesta considera ca la baza ordinii sociale trebuie sa stea deschiderea catre progres, schimbare, dragostea i morala i nu pe legislatia care este un instrument de constrngere i presiune social.

n concepia lui Emile Durkheim, cea care asigur ordinea social, regleaz comportamentul indivizilor i funcioneaz ca form fundamental de control social este contiina colectiv. n opinia lui G. Gurvitch, reprezentant al pluralismului juridic, controlul social poate fi exercitat, n orice societate, att prin intermediul atitudinilor, sentimentelor i opiniilor dominante ct i prin presiune i constrngere social, inclusiv prin utilizarea forei coercitive a statului i a dreptului (legislaiei). Reprezentani ai etnometodologiei i interacionismului simbolic consider c presiunea i constrngerea social pot duce fie la conformism i supunere fa de norme stabilite, fie la rebeliune i nonconformism (forme de devian). Din ceea ce am enuntat mai sus putem concluziona faptul ca dreptul este un important instrument de control social, dar acesta nu trebuie privit ca singurul instrument de realizare a controlului social. Pe de alta parte utilizarea exclusiv sau excesiv a legislaiei ca instrument de control social poate avea efecte adverse, putnd genera nu conformism ci devian. Lipsa reglementarilor sociale si scaderea puterii de actiune a societatii asupra indivizilor duce la perturbarea ordinii sociale (fenomene anomice: infractionalitate, saracie, coruptie, delicventa juvenila, copiii strazii). Pentru a evita aceste fenomene anomice trebuie sa existe o concordanta intre idealurile individului si posibilitatile de satisfacere oferite de stat. Odata ce s-a stabilit un decalaj intre cele doua singura modalitate de control social va ramane legislatia, insa dupa cum am vazut nici macar aceasta nu poate solutiona in totalitate problemele unei societati. Controlul social reprezinta un proces prin care se asigura coeziunea in interiorul unei societati si se reglementeaza comportamentele si actiunile umane. Controlul social cuprinde atat un aspect al constrngerii cat si unul de interiorizare care-i determina pe indivizi sa actioneze spontan. Controlul social este un element de echilibrare a societatii si de reglare si autoreglare a conduitelor individuale si de grup.