Sunteți pe pagina 1din 226
FACULTATEA DE HORTICULTUR Ă http://horticultura.usamvcj.ro/ Disciplina: Ameliorarea Plantelor Horticole Ş ef de

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ http://horticultura.usamvcj.ro/ Disciplina: Ameliorarea Plantelor Horticole Şef de disciplină: Prof. dr. Radu Sestraş

AMELIORAREA PLANTELOR HORTICOLE

tematica pentru examen, anul IV Horticultură,

sesiunea ianuarie-februarie, 2010

Ameliorarea viţei de vie Originea, diversitatea genetică şi materialul iniţial de ameliorare la viţa de vie Particularităţile biologice ale viţei de vie Obiectivele ameliorării viţei de vie:

Productivitatea; Calitatea strugurilor; Epoca de coacere a strugurilor; Rezistenţa la ger şi iernare; Coacerea lemnului; Rezistenţa la secetă; Rezistenţa la mană; Rezistenţa la filoxeră; Obţinerea soiurilor de struguri de masă şi a soiurilor apirene; Obţinerea soiurilor de struguri pentru vin şi suc; Obţinerea soiurilor cu flori hermafrodite; Pretabilitatea la recoltarea mecanizată; Ameliorarea portaltoilor. Metode de ameliorare a viţei de vie:

Selecţia în masă; Selecţia clonală; Selecţia mutantelor naturale; Inducerea mutaţiilor; Hibridarea intraspecifică; Hibridarea interspecifică; Retroîncrucişarea; Consangvinizarea şi heterozisul.

Ameliorarea mărului Originea, diversitatea genetică şi sursele de gene pentru ameliorare Particularităţi citogenetice şi biologice Obiectivele ameliorării mărului:

Productivitatea (vigoarea de creştere, tipul de creştere şi fructificare - ideotipul, numărul de fructe pe pom, mărimea fructelor, durata perioadei juvenile etc.); Calitatea fructelor; Epoca de coacere a fructelor; Rezistenţa la ger; Epoca de înflorire; Rezistenţa la rapăn; Rezistenţa la făinare; Rezistenţa la arsura bacteriană; Rezistenţa la dăunători; Ameliorarea portaltoilor. Metode de ameliorare a mărului:

Selecţia în hibrizi naturali; Selecţia variaţiunilor mugurale; Inducerea artificială a mutaţiilor; Hibridarea intraspecifică; Hibridarea interspecifică.

Ameliorarea părului Originea, diversitatea genetică şi sursele de gene pentru ameliorare Particularităţile citogenetice şi biologice ale părului

Obiectivele ameliorării părului:

Productivitatea; Calitatea fructelor; Epoca de coacere a fructelor; Rezistenţa la ger; Epoca de înflorire; Rezistenţa la arsura bacteriană; Rezistenţa la rapăn; Rezistenţa la atacul puricilor meliferi; Ameliorarea portaltoilor. Metode de ameliorare a părului:

Selecţia individuală în hibrizi naturali; Selecţia mutantelor naturale; Inducerea artificială a mutaţiilor; Hibridarea intraspecifică; Hibridarea interspecifică.

Ameliorarea prunului Originea, diversitatea genetică şi sursele de gene pentru ameliorare Particularităţile citogenetice şi biologice ale prunului Obiectivele ameliorării prunului:

Productivitatea; Calitatea fructelor; Epoca de coacere a fructelor; Rezistenţa la ger; Rezistenţa la boli şi dăunători; Ameliorarea portaltoilor. Metode de ameliorare a prunului:

Selecţia individuală în hibrizi naturali; Selecţia mutantelor naturale; Inducerea mutaţiilor; Hibridarea intraspecifică; Hibridarea interspecifică.

Ameliorarea cireşului şi vişinului Originea, diversitatea genetică şi sursele de gene pentru ameliorare Particularităţile citogenetice şi biologice ale cireşului şi vişinului Obiectivele ameliorării cireşului şi vişinului:

Productivitatea; Calitatea fructelor; Epoca de coacere a fructelor; Rezistenţa la ger; Rezistenţa la boli şi dăunători; Adaptabilitatea la recoltarea mecanizată; Ameliorarea portaltoilor. Metode de ameliorare ale cireşului şi vişinului:

Selecţia mutantelor naturale; Inducerea mutaţiilor; Selecţia în hibrizi naturali; Hibridarea intraspecifică; Hibridarea interspecifică şi hibridarea intergenerică.

Ameliorarea tomatelor Originea, diversitatea genetică şi sursele de gene pentru ameliorare Particularităţile citogenetice şi biologice ale tomatelor Obiectivele ameliorării tomatelor:

Productivitatea; Calitatea tomatelor; Epoca de coacere; Rezistenţa la frig; Rezistenţa la boli şi dăunători; Adaptabilitatea pentru cultura forţată; Obţinerea de soiuri cu tulpină erectă şi creştere determinată. Metode de ameliorare a tomatelor:

Selecţia individuală simplă; Selecţia pedigree; Hibridarea; Retroîncrucişarea; Heterozisul; Inducerea mutaţiilor.

Ameliorarea cepei Originea, diversitatea genetică şi sursele de gene pentru ameliorare Particularităţile citogenetice şi biologice Obiectivele ameliorării cepei:

Productivitatea; Calitatea; Epoca de maturare a bulbilor; Rezistenţa la boli şi dăunători Metode de ameliorare a cepei:

Selecţia în masă; Selecţia individuală, Hibridarea; Consangvinizarea şi heterozisul.

Ameliorarea verzei Originea, diversitatea genetică şi sursele de gene pentru ameliorare Particularităţile citogenetice şi biologice ale verzei Obiectivele ameliorării verzei şi posibilităţile genetice de realizare a acestora:

Productivitatea; Calitatea; Epoca de maturare; Rezistenţa la boli; Rezistenţa la emiterea tijelor florale. Metode de ameliorare a verzei:

Selecţia în masă; Selecţia individuală; Hibridarea intraspecifică şi hibridarea interspecifică; Heterozisul; Inducerea mutaţiilor.

Ameliorarea morcovului

Originea, diversitatea genetică şi sursele de gene pentru ameliorare Particularităţile citogenetice şi biologice ale morcovului Obiectivele ameliorării morcovului şi posibilităţile genetice de realizare a acestora:

Productivitatea; Calitatea; Epoca de maturare a rădăcinilor; Rezistenţa la boli şi dăunători. Metode de ameliorare a morcovului:

Selecţia în masă; Selecţia individuală; Hibridarea; Consangvinizarea şi heterozisul. Ameliorarea plantelor horticole ornamentale Originea, diversitatea genetică şi sursele de gene pentru ameliorare

Obiectivele ameliorării plantelor horticole ornamentale:

Productivitatea; Calitatea; Epoca de înflorire;

Rezistenţa la ger; Rezistenţa la boli şi dăunători.

Metode de ameliorare a plantelor horticole ornamentale: Selecţia mutantelor spontane şi induse; Selecţia în hibrizi naturali; Hibridarea intraspecifică; Hibridarea interspecifică; Consangvinizarea şi heterozisul.

Cluj-Napoca, 12 ian. 2010

CUPRINS

Şef de disciplină Prof. dr. Radu Sestraş

Cap. 1. AMELIORAREA VIŢEI DE VIE………………………….

9

1.1.

Importanţa ameliorării viţei de vie şi sortimentul actual cultivat în România………………………………………

9

1.1.1. Importanţa ameliorării viţei de vie………………

9

1.1.2. Soiurile incluse în sortiment şi admise la înmulţire în România………………………………………

10

1.2.

Originea, diversitatea genetică şi materialul iniţial de ameliorare………………………………………………

14

1.2.1. Originea, sistematica şi răspândirea geografică a viţei de vie………………………………………

14

1.2.2. Materialul iniţial de ameliorare şi sursele de gene

16

1.3.

20

 

Particularităţile biologice ale viţei de vie………………

1.4.

Obiectivele ameliorării viţei de vie……………………

27

1.4.1. Productivitatea…………………………………

27

1.4.2.

Calitatea…………………………………………. 31

1.4.3. Epoca de coacere a strugurilor…………………

34

1.4.4. Rezistenţa la ger şi iernare……………………….

35

1.4.5. Coacerea lemnului……………………………….

36

1.4.6. Rezistenţa la secetă………………………………

37

1.4.7. Rezistenţa la mană……………………………….

38

1.4.8. Rezistenţa la filoxeră…………………………….

40

1.4.9. Obţinerea soiurilor de struguri de masă şi a soiurilor

apirene…………………………………. 41

 

1.4.10. Obţinerea soiurilor de struguri pentru vin şi suc

43

1.4.11. Obţinerea soiurilor cu flori hermafrodite………

45

1.4.12. Pretabilitatea la recoltarea mecanizată…………

45

1.4.13. Ameliorarea portaltoilor…………………………

46

1.4.14. Alte obiective de ameliorare…………………….

48

1.5.

50

 

Metode de ameliorare a viţei de vie……………………

1.5.1. Selecţia în masă…………………………………

50

1.5.2. Selecţia clonală…………………………………

52

1.5.3. Selecţia mutantelor naturale……………………

55

1.5.4. Inducerea mutaţiilor……………………………

56

1.5.5. Hibridarea intraspecifică…………………………

58

1.5.6. Hibridarea interspecifică…………………………

61

1.5.7. Retroîncrucişarea………………………………

63

1.5.8. Consangvinizarea şi heterozisul………………….

65

1.5.9. Ingineria genetică şi biotehnologiile……………

66

Cap. 2. AMELIORAREA MĂRULUI………………………………

70

2.1.

Importanţa ameliorării mărului şi sortimentul actual cultivat în România………………………………………

70

2.1.1. Importanţa ameliorării mărului şi sortimentul actual cultivat în România……………………….

70

2.1.2. Soiurile incluse în sortiment şi admise la înmul-ţire în România…………………………………

72

2.2.

Originea, diversitatea genetică şi sursele de gene pentru ameliorare………………………………………………

73

2.3.

Particularităţile citogenetice şi biologice ale mărului……

76

2.4.

83

 

Obiectivele ameliorării mărului………………………….

2.4.1. Productivitatea…………………………………

83

2.4.2. Calitatea fructelor………………………………

90

2.4.3. Epoca de coacere a fructelor……………………

97

2.4.4. Rezistenţa la ger…………………………………

99

2.4.5. Epoca de înflorire………………………………

100

2.4.6. Rezistenţa la rapăn……………………………….

102

2.4.7. Rezistenţa la făinare……………………………

106

2.4.8. Rezistenţa la arsura bacteriană…………………

109

2.4.10.

Ameliorarea portaltoilor de măr…………………

112

 

2.4.11.

Alte obiective de ameliorare……………………

113

2.5.

116

 

Metode de ameliorare a mărului…………………………

2.5.1. Selecţia în hibrizi naturali………………………

116

2.5.2. Selecţia variaţiunilor mugurale…………………

117

2.5.3. Inducerea artificială a mutaţiilor…………………

118

2.5.4. Hibridarea intraspecifică…………………………

119

2.5.5. Hibridarea interspecifică…………………………

123

2.5.6. Ingineria genetică şi biotehnologiile……………

124

Cap. 3. AMELIORAREA PĂRULUI……………………………….

128

3.1.

Importanţa ameliorării părului şi sortimentul actual cultivat în România……………………………………….

128

3.2.

Originea, diversitatea genetică şi sursele de gene pentru ameliorare………………………………………………

130

3.3.

Particularităţile citogenetice şi biologice ale părului……

132

3.4.

Obiectivele ameliorării părului…………………………

134

3.4.1. Productivitatea…………………………………….

134

3.4.2. Calitatea fructelor…………………………………

140

3.4.3. Epoca de coacere a fructelor……………………

146

3.4.4. Rezistenţa la ger…………………………………

147

3.4.5. Epoca de înflorire…………………………………

148

3.4.6. Rezistenţa la arsura bacteriană……………………

149

3.4.7. Rezistenţa la rapăn………………………………

151

3.4.8. Rezistenţa la atacul puricilor meliferi…………….

152

3.4.9. Ameliorarea portaltoilor de păr…………………

154

3.5.

Metode de ameliorare a părului………………………….

3.5.1.

 

Selecţia individuală în hibrizi naturali…………….

3.5.2.

Selecţia mutantelor naturale……………………….

3.5.3.

Inducerea artificială a mutaţiilor…………………

3.5.4.

Hibridarea intraspecifică…………………………

3.5.5.

Hibridarea interspecifică…………………………

3.5.6.

Biotehnologiile şi ingineria genetică………………

Cap. 4.

AMELIORAREA PRUNULUI……………………………

4.1.

Importanţa ameliorării prunului şi sortimentul actual cultivat în România……………………………………….

4.2.

Originea, diversitatea genetică şi sursele de gene pentru ameliorare………………………………………………

4.3.

Particularităţile citogenetice şi biologice ale prunului……

4.4.

Obiectivele ameliorării prunului………………………….

4.4.1. Productivitatea…………………………………….

4.4.2. Calitatea…………………………………………

4.4.3.

Epoca de coacere a fructelor………………………

4.4.4.

 

Rezistenţa la ger…………………………………

4.4.5.

Rezistenţa la boli şi dăunători……………………

4.4.6.

Ameliorarea portaltoilor…………………………

4.5.

Metode de ameliorare a prunului…………………………

4.5.1. Selecţia individuală în hibrizi naturali…………….

4.5.2. Selecţia mutantelor spontane……………………

4.5.3. Inducerea mutaţiilor……………………………….

4.5.4. Hibridarea intraspecifică…………………………

4.5.5. Hibridarea interspecifică…………………………

4.5.6. Ingineria genetică şi biotehnologiile………………

Cap. 5.

 

AMELIORAREA CIREŞULUI ŞI VIŞINULUI

5.1.

Importanţa ameliorării cireşului şi vişinului şi sortimentul actual cultivat în România……………………………….

5.2.

Originea, diversitatea genetică şi sursele de gene pentru ameliorare………………………………………………

5.3.

Particularităţile citogenetice şi biologice ale cireşului şi vişinului…………………………………………………

5.4.

Obiectivele ameliorării cireşului şi vişinului……………

 

5.4.1. Productivitatea…………………………………….

5.4.2. Calitatea fructelor………………………………….

5.4.3. Epoca de coacere…………………………………

5.4.4. Rezistenţa la ger…………………………………

5.4.5. Rezistenţa la boli şi dăunători……………………

5.4.6. Adaptabilitatea la recoltarea mecanizată…………

5.4.7. Ameliorarea portaltoilor…………………………

 

5.5.

 

Metode de ameliorare a cireşului şi vişinului…………….

5.5.1. Selecţia mutantelor naturale………………………

5.5.2. Inducerea mutaţiilor……………………………….

5.5.3. Selecţia în hibrizi naturali…………………………

5.5.4. Hibridarea intraspecifică………………………….

5.5.5. Hibridarea interspecifică şi hibridarea interge- nerică……………………………………………

5.5.6. Ingineria genetică şi biotehnologiile………………

Cap. 6.

AMELIORAREA TOMATELOR………………………….

6.1. Importanţa ameliorării tomatelor şi sortimentul actual cultivat în România………………………………………

6.2. Originea, diversitatea genetică şi sursele de gene pentru ameliorare………………………………………………

6.3. Particularităţi citogenetice şi biologice ale tomatelor……

6.4.2. Calitatea…………………………………………

6.4.3. Epoca de coacere………………………………….

6.4.4. Rezistenţa la frig…………………………………

6.4.5. Rezistenţa la boli şi dăunători…………………….

6.4.6. Adaptabilitatea pentru cultura forţată……………

6.4.7. Obţinerea de soiuri cu tulpină erectă şi creştere determinată………………………………………

6.5.

Metode de ameliorare a tomatelor………………………

6.5.1.

Selecţia individuală simplă………………………

6.5.2.

Selecţia individuală repetată (pedigree) …………

6.5.3.

 

Hibridarea…………………………………………

6.5.4.

 

Retroîncrucişarea………………………………….

6.5.5.

Heterozisul……………………………………………

6.5.6.

Inducerea mutaţiilor……………………………….

6.5.7.

Ingineria genetică şi biotehnologiile………………

Cap. 7.

AMELIORAREA CEPEI…………………………………

7.1. Importanţa ameliorării cepei şi sortimentul actual cultivat în

 

România……………………………………………….

7.2. Originea, diversitatea genetică şi sursele de gene pentru ameliorare………………………………………………

7.3. Particularităţi citogenetice şi biologice ale cepei………

7.4. Obiectivele ameliorării cepei……………………………

 

7.4.1. Productivitatea…………………………………….

7.4.2. Calitatea bulbilor…………………………………

7.4.3. Epoca de maturare a bulbilor……………………

7.4.4. Rezistenţa la boli şi dăunători……………………

7.5. Metode de ameliorare a cepei…………………………….

 

7.5.1.

 

Selecţia în masă…………………………………

 

7.5.2.

Selecţia individuală………………………………

7.5.3.

Hibridarea…………………………………………

7.5.4.

Consangvinizarea şi heterozisul…………………

7.5.5.

Ingineria genetică şi biotehnologiile………………

Cap. 8.

AMELIORAREA VERZEI…………………………………

8.1. Importanţa ameliorării verzei şi sortimentul actual cultivat în România………………………………………

8.2. Originea, diversitatea genetică şi sursele de gene pentru ameliorare………………………………………………

8.3. Particularităţi citogenetice şi biologice ale verzei………

8.4. Obiectivele ameliorării verzei……………………………

8.4.1. Productivitatea…………………………………….

8.4.2. Calitatea…………………………………………

8.4.3. Epoca de maturare………………………………

8.4.4. Rezistenţa la boli………………………………….

8.5.

Metode de ameliorare a verzei…………………………

8.5.1. Selecţia în masă…………………………………

8.5.2. Selecţia individuală………………………………

8.5.3. Hibridarea intraspecifică şi hibridarea interspeci- fică………………………………………………

8.5.4. Heterozisul………………………………………

8.5.5. Inducerea mutaţiilor……………………………….

8.5.6. Ingineria genetică şi biotehnologiile………………

Cap. 9. AMELIORAREA MORCOVULUI………………………

9.1. Importanţa ameliorării morcovului şi sortimentul actual cultivat în

România………………………………………

9.2. Originea, diversitatea genetică şi sursele de gene pentru ameliorare………………………………………………

9.3. Particularităţi citogenetice şi biologice ale morcovului….

9.4. Obiectivele ameliorării morcovului………………………

9.4.1. Productivitatea…………………………………….

9.4.2. Calitatea…………………………………………

9.4.3. Epoca de maturare a rădăcinilor…………………

9.4.4. Rezistenţa la boli şi dăunători……………………

9.4.5. Alte obiective de ameliorare………………………

9.5. Metode de ameliorare a morcovului……………………

9.5.1.

Selecţia în masă…………………………………

9.5.2.

 

Selecţia individuală………………………………

9.5.3.

Hibridarea…………………………………………

9.5.4.

Consangvinizarea şi heterozisul…………………

9.5.5.

Alte metode de ameliorare a morcovului………….

Cap.10.

AMELIORAREA PLANTELOR HORTICOLE DECORATIVE………………………………………………

10.1. Istoricul şi importanţa ameliorării plantelor horticole decorative……………………………………………….

10.2. Originea, diversitatea genetică şi sursele de gene pentru ameliorare……………………………………………….

10.3. Obiectivele ameliorării plantelor horticole ornamentale

10.3.1. Productivitatea…………………………………

10.3.2. Calitatea…………………………………………

10.3.3. Epoca de înflorire……………………………….

10.3.4. Rezistenţa la ger………………………………

10.3.5. Rezistenţa la boli şi dăunători…………………

10.4. Metode de ameliorare a plantelor decorative……………

10.4.1. Selecţia mutantelor spontane şi induse…………

10.4.2. Selecţia în hibrizi naturali………………………

10.4.3. Hibridarea intraspecifică………………………

10.4.4. Hibridarea interspecifică………………………

10.4.5. Consangvinizarea şi heterozisul………………

C a p i t o l u l

1

AMELIORAREA VIŢEI DE VIE

1.1. IMPORTANŢA AMELIORĂRII VIŢEI DE VIE ŞI SORTIMENTUL ACTUAL

CULTIVAT ÎN ROMÂNIA

1.1.1. Importanţa ameliorării viţei de vie

Viţa de vie este una dintre cele mai vechi plante luată în cultură de către om, dar şi una dintre cele mai importante specii horticole cultivate pe Glob. Producţia, reprezentată de struguri, este destinată în principal pentru vin, fructe proaspete, suc, stafide. În anul 2000, suprafaţa totală cultivată cu viţă de vie în lume a fost de 7,7 milioane ha, iar producţia mondială de struguri a fost de 64,03 mi-lioane tone. Un an mai târziu, în 2001, suprafaţa totală a scăzut la 7,3 mi-lioane ha, iar producţia la 61,95 milioane tone. Printre ţările cu cele mai mari suprafeţe cultivate cu viţă de vie se numără: Spania, Italia, Franţa, Turcia, S.U.A., Portugalia, Iran etc. În ţara noastră, suprafaţa totală a patrimoniului viti-vinicol este de 247.000 ha, producţia totală de struguri fiind în anul 2003 de 1,102 milioane tone, cu 25.000 tone mai mult decât cea din 2002. România se situează printre ţările cu tradiţie în viticultură şi vinificaţie din Europa, ocupând locul 5 raportat la suprafaţa viticolă şi locul 6 la producţia de struguri şi la cea de vin. Datorită importanţei alimentare, economice, sociale, vechimii cul-turii, arealului de răspândire a viţei de vie etc., existenţa unui număr impre-sionant de soiuri este un fapt de la sine înţeles. Soiurile de viţă de vie sunt mai vechi decât oricare alte soiuri ale speciilor de plante domestice, unele perpetuându-se, în timp, din antichi-tatea greacă sau romană (Konrad şi colab., 2003). În timp, apariţia muta-ţiilor, selecţia şi înmulţirea vegetativă a plantelor, unele purtătoare de mutaţii, au constituit factorii diversificării genetice în cadrul formelor cultivate, diversitate amplificată mai târziu de intensificarea crescândă a lucrărilor de creare de soiuri noi. Numeroase soiuri s-au răspândit în diferite ţări şi regiuni ale Globului, apărând clone sau selecţii extrem de asemănătoare între ele, dar denumite diferit, în timp ce alte soiuri vechi s-au pierdut, nemaifiind înmulţite. Acţiunea de inventariere a soiurilor şi genotipurilor de viţă de vie, începută din anul 1983 la centrul de ameliorare din Geilweilerhof, s-a concretizat în constituirea unei baze de date cu peste 40.000 denumiri de cultivaruri, provenind de la aproximativ 18.500 soiuri şi genotipuri. Numai 70% din cele 18.500 genotipuri înregistrate în baza de date (disponibilă şi pe Internet, din 1996) sunt conservate în colecţiile din lume, din care 35% se află într-o singură locaţie. De aceea, Dettweiller şi Eibach (2003) consi-deră dubla conservare un imperativ, cu atât mai mult cu cât denumirile greşite de soiuri, sinonimele şi omonimele unora, împiedică estimarea numărului real de soiuri, precum şi a celor ameninţate cu dispariţia. Nu numai anumite soiuri pot fi pierdute, ci şi ultimele forme spontane ale ssp. sylvestris din Europa. Cu toate că numărul soiurilor de viţă de vie este foarte mare, majoritatea lor (95-98%) aparţin speciei Vitis vinifera. În plus, între multe soiuri există un grad strâns de înrudire, având origine comună, ceea ce înseamnă că specia cultivată are, practic, un fond genetic restrâns. Oricând în cultura viţei de vie poate apărea un nou factor de risc, reprezentat de diferite boli sau dăunători, la atacul cărora specia cultivată să fie sensibilă. Într-o asemenea situaţie, efectele ar putea fi catastrofale, similare celor provocate de invazia filoxerei în Europa (în a doua jumătate a secolului al XIX-lea). Evident, evitarea unei stări de criză în cultura viţei de vie revine în sarcina geneticienilor şi amelioratorilor, care, prin munca lor, trebuie să prevadă şi să contracareze o asemenea stare potenţială.

În sfârşit, după cum arăta Boubals (2000), viţa de vie este atacată de numeroase boli şi dăunători, faţă de care cele mai multe soiuri valoroase sunt sensibile. Multe soiuri nu au un potenţial de producţie corespunzător, sau calitatea strugurilor nu este în concordanţă cu cerinţele mereu crescânde ale consumatorilor şi fermierilor (producătorilor). Toate acestea constituie tot atâtea încercări cu care urmează să se confrunte în mileniul trei geneticienii şi amelioratorii, în munca lor de creare de noi soiuri, mai productive, de calitate superioară, rezistente la factori de stres etc.

1.1.2. Soiurile incluse în sortiment şi admise la înmulţire în România

În Catalogul Oficial al soiurilor cultivate în ţara noastră şi admise la înmulţire se află un număr mare de cultivaruri, alcătuind un conveer varietal divers, prin care se poate asigura necesarul pieţei cu struguri de masă proaspeţi o lungă perioadă de timp, obţinerea unor vinuri de diferite tipuri şi calităţi, producerea de stafide etc. În tabelul 1 sunt prezentate soiurile roditoare, iar în tabelul 2 soiurile de portaltoi înscrise în Catalogul Oficial din România (atât la viţa de vie, cât şi la următoarele specii, datele privind soiurile admise în cultură în ţara noastră sunt trecute conform Catalogului Oficial editat de ISTIS, 2002).

Tabelul 1

Soiuri roditoare de viţă de vie înscrise în Catalogul Oficial al soiurilor din ţara noastră

Denumirea soiului

Epoca de

Denumirea soiului

Epoca de

maturare

maturare

 

PENTRU MASA

Afuz Ali 14 Gr.

V -VI

Muscat de Hamburg

IV

-V

Afuz Ali 93 Mf.

V-

VI

Muscat de Hamburg 4 Pt.

IV- V

Augusta

II

Muscat de Hamburg 424 Gr.

IV- V

Cetăţuia

III

Muscat timpuriu de Bucureşti

 

II

Chasselas de Băneasa

III

- IV

Napoca

 

III

Chasselas dore 20 Is

III

Paula

 

III

Chasselas roz

III

Perla de Csaba 115 Gr.

 

I

Chasselas roz 1 7 Is

III

Select

 

VI

Coarnă neagră selecţionată

V-

VI

Silvania

IV- V

Gelu

III

Someşan

IV

-V

Greaca (b)

VII

Splendid

 

IV

Istriţa

III

Tamina (b)

V

-VI

Italia 25 Gr.

VI

Timpuriu de Cluj

II

- III

Milcov

III

- IV

Timpuriu de Pietroasa

 

II

Muscat de Adda 5 Pt.

IV

-V

Transilvania

IV

-V

Muscat de Adda ( selecţii)

IV

-V

Victoria

II

- III

   

Xenia

V-

VI

APIRENE

Centenar Pietroasa

I-II

Perlette

II

- III

Otilia

II

Sultanina

II

- III

PENTRU VIN

Alb aromat

IV- V

Majarcă

 

V

Aligoté 5 Is.

V

Mamaia (b)

 

V

Aligoté 3 1 Is.

V

Merlot

 

V

Aligoté 63 St.

V

Merlot 8 VI.

 

V

Amurg

V

-VI

Merlot 17Od.

V

Arcaş (b)

V

Miorit

VI

Aromat de Iaşi

II

- III

Muscadelle 1 Is

V

Astra (b)

V

-VI

Muscat Ottonel

IV

-V

Băbească gri

VI

Muscat Ottonel 12 Bl.

IV

-V

Băbească neagră

VI

Mustoasă de Măderat 79 Mn.

V

Băbească neagră 94 Pt.

VI

Negru aromat (b)

V-

VI

Balada (b)

V-

VI

Negru de Drăgăşani

IV

-V

Blasius (b)

V

Neuburger

IV- V

Burgund mare

V

Neuburger 10 Bl.

IV- V

Busuioacă de Bohotin

IV- V

Novac

V

Busuioacă de Bohotin 26 Pt.

IV- V

Oporto

IV

Cabernet Sauvignon 4 Is.

V

-VI

Ozana

II

Cabernet Sauvignon 7 Dg.

V-

VI

Pandur (b)

V

Cabernet Sauvignon 33 VI.

V-

VI

Pinot gris 13Mf.

IV

Cabernet Sauvignon 131 St.

V-

VI

Pinot gris 34 Bl.

IV

Cadarcă 123 Mn.

VI

Pinot noir

IV

Chardonnay 15 St.

V

Pinot noir 5 VI.

IV

Chardonnay 25 Mf.

V

Plăvaie 16 Od.

V -VI

Codană

V-

VI

Raluca

V

Columna

V

Riesling de Rin

V-

VI

Crâmpoşie selecţionată

V

Riesling italian

V-

VI

Creaţă

V

Riesling italian 3 Bl.

V-

VI

Cristina

V

Rkatiţeli (selecţii)

V-

VI

Donaris

IV- V

Roşioară 8 Tb.

V

Ezerfürtu ( selecţii)

IV

-V

Roz de Miniş

V-

VI

Fetească alba

IV- V

Saint Emilion

V-

VI

Fetească alba 1 Od.

IV

-V

Sangiovese (selecţii)

V

Fetească alba 8 Is

IV

-V

Sauvignon gros 9 Bl.

V

Fetească neagra

IV- V

Sauvignon petit 62 Dg.

V

Fetească regala

V

-VI

Sauvignon petit 111 St.

V

Fetească regala 2 1 Bl.

V-

VI

Selena (b)

V

Frâncuşă

V-

VI

Steinschiller

V-

VI

Furmint

V-

VI

Şarba

V

Furmint de Miniş

V

-VI

Tămâioasă românească

IV- V

Galbenă de Odobeşti 33 Od.

V-

VI

Tămâioasă românească 5 Pt.

IV

-V

Galbenă de Odobeşti 50 Od.

V

-VI

Tămâioasă românească 36 Pt.

IV

-V

Golia

IV- V

Tămâioasă românească 104 Dg.

IV- V

Grasă de Cotnari

V

Traminer roz 60 Bl.

V

Grasă de Cotnari 4 Pt.

V

Unirea

V

Grasă de Cotnari 45 Pt.

V

Zghihara

V

Haiduc (b)

V

Zweigelt (selecţii)

IV

-V

Iordană

V-

VI

   

Tabelul 1 (continuare)

Denumirea soiului

Epoca de

Denumirea soiului

Epoca de

maturare

maturare

PENTRU PLANTAŢII DE AGREMENT (ADMISE TEMPORAR)

Admira

III

- IV

Purpuriu

V

Argessis

III

- IV

Radames (b)

V -VI

Andrevit

V

–VI

Seyval (selecţii)

III - IV

Brumăriu

 

VI

Valeria (b)

II

Moldova (selecţii)

 

VI

Valerien (selecţii)

V- VI

Muscat de Poloskei (selecţii)

 

IV

   

Epoca de maturare: I - 16-31 iulie

II - 1-15 august

III - 16-31 august

IV - 1-15 septembrie

V - 16-30 septembrie

VI - 1-15 octombrie

b - protejat prin brevet pentru soi

Tabelul 2

Soiuri de portaltoi înscrise în Catalogul Oficial al soiurilor din ţara noastră

Denumirea soiului

Berlandieri x Riparia Craciunel 2 (Cr.2)

Berlandieri x Riparia 125 AA

Berlandieri x Riparia Craciunel 26 Bl (Cr.26)

Berlandieri x Rupestris Ruggeri 140 (Rul40)

Berlandieri x Riparia Craciunel 71 Bl (Cr.71)

Berlandieri x Rupestris 140 Ruggeri 59 VI

Berlandieri x Riparia Selectia Oppenheim 4 (SO 4)

(Ru 140 -59 VI)

Berlandieri x Riparia Selectia

Chasselas x Berlandieri 41 B (41 B)

Oppenheim 4 - 4 Bl. (SO 4 - 4)

Precoce

Berlandieri x Riparia Kober 5 BB (5 BB)

 

Cu toate acestea, multe soiuri incluse în sortiment, autohtone sau străine, mai vechi sau mai noi, nu întrunesc toate caracteristicile dorite la un soi de viţă de vie (aspect valabil şi pentru portaltoi). Unele soiuri româneşti au o bună adaptabilitate la condiţiile de mediu din ţara noastră sau din anumite podgorii în care s-au format sau au fost create, dar nu au o calitate foarte bună a strugurilor, sau o productivitate adecvată cerinţelor de intensificare a culturii. Dintre soiurile străine incluse în listă, unele au o calitate deosebit de bună a strugurilor, dar care nu se manifestă la parametri superiori în condiţiile specifice din ţara noastră sau din anumite podgorii. O problemă deosebită a majorităţii soiurilor cultivate în ţara noastră o prezintă sensibilitatea lor la ger, boli şi dăunători. În plus, o altă problemă o constituie suprafeţele cultivate cu hibrizi direct producători, cultivaruri din care se obţin vinuri cu conţinut mare în alcool metilic, a căror comercializare este interzisă în Uniunea Europeană; de aceea, aproximativ 30.000 ha, cultivate cu hibrizi direct producători, vor trebui defrişate. Crearea şi introducerea în cultură a unor soiuri noi, cu un potenţial biologic ridicat, calitate foarte bună a strugurilor, rezistenţă la boli şi dăunători, care să valorifice la maximum condiţiile specifice de mediu, dar şi de cultură, din ţara noastră, s-ar concretiza în sporirea producţiei (struguri de masă, vin, stafide) şi obţinerea unor substanţiale beneficii.

1.2. ORIGINEA, DIVERSITATEA GENETICĂ ŞI MATERIALUL INIŢIAL DE AMELIORARE

1.2.1. Originea, sistematica şi răspândirea geografică a viţei de vie

Datorită diversităţii genetice ample a viţei de vie, s-au formulat numeroase ipoteze asupra originii şi evoluţiei speciei, astfel că şi în momentul de faţă există opinii diferite în rândul oamenilor de ştiinţă în domeniu – botanică (sistematică, taxonomie), genetică etc., referitoare la evoluţia speciilor, formarea speciei cultivate şi la relaţiile filogenetice dintre specii. În privinţa originii, se consideră că dintre centrele genice ale plantelor cultivate propuse de Vavilov, viţa de vie s-a format şi diversificat în mai multe centre (principale şi secundare) dintre care, mai importante sunt: euroasiatic, asiatic, nord-american şi centramerican (Neagu, 1975). Taxonomic, viţa de vie face parte din încrengătura Spermatophyta, subîncrengătura Angiospermae, clasa Dicotyledoneae (Dicotiledonate), ordinul Ramnales, familia Vitaceae. Familia Vitaceae cuprinde 12 genuri (după unele opinii chiar 14 sau 18 genuri) ale căror specii (700 după Oprea, 2001; 1.100 după Pop Nastasia, 2003) sunt răspândite în întreaga lume. Pentru cultura şi ameliorarea viţei de vie, cel mai important gen este Vitis, însă şi alte genuri pot prezenta importanţă practică pentru crearea de noi soiuri: Ampelocissus, Clematicissus, Parthenocissus, Ampelopsis, Cissus etc. – folosite îndeosebi ca plante ornamentale, dar care pot furniza surse utile de gene pentru rezistenţa la boli şi dăunători. Unele forme sau varietăţi ale genurilor respective prezintă însuşiri deosebit de valoroase, fiind imune la mană şi filoxeră, dar se utilizează mai puţin în ameliorare, datorită dificultăţilor mari ce apar la încrucişarea cu speciile genului Vitis (Ardelean, 1986). Genul Vitis se împarte în două subgenuri: Muscadinia şi Euvitis (ultimul, numit în prezent Vitis, întrucât codul internaţional de nomencla-tură botanică nu permite folosirea prefixului „Eu” la denumirea subgenului sau secţiunii). Subgenul Muscadinia este originar din zonele calde şi temperate ale Americii de Nord, şi cuprinde speciile (Boubals, 1959): V. rotundifolia Michx. (Florida, coasta de sud a Statelor Unite ale Americii), V. Munso-niana Simpson (sudul Floridei), V. popenoei Fen. (Mexic). Aceste specii sunt rezistente la mană şi oidium şi se utilizează în ameliorare pentru sporirea rezistenţei la boli criptogamice a viţei de vie, însă sunt slab rezis-tente la ger. Subgenul Euvitis (Vitis) cuprinde 28 de specii americane, 40 asiatice şi o singură specie eurasiatică (Neagu, 1975). Dintre speciile americane care provin din zonele temperate, următoarele au habitatul natural în partea orientală a continentului Nord American (Boubals, 1959): V. Labrusca L., V. Lincecumii Buck., V. aestivalis Michx., V. bicolor Leconte. În partea centrală a continentului Nord American îşi au habitatul speciile: V. riparia Michx., V. rubra Michx., V. cordifolia Michx., V. Berlandieri Planch., V. cinerea Engel., V. candicans Engel., V. rupestris Scheele, V. monticola Buck. Originare din partea occidentală a Americii de Nord sunt speciile: V. Californica Benth., V. Arizonica Engel. Din zonele cald temperate (Florida şi Bahamas) provin speciile V. coriacea Shutt. şi V. gigas Fen., iar din zona tropicală şi ecuatorială, V. Bourgaeana Planch. (Mexic) şi V. caribaea D.C. (ultima, cu arealul din Mexic până în America de Sud). Majoritatea speciilor asiatice provin din zona temperată a Asiei, printre cele mai cunoscute fiind: V. Amurensis Rupr. (răspândită în Japo-nia, Mongolia), V. Thunbergii Sieb. et Zucc. (Japonia, Coreea, sud-estul Chinei), V. Davidii Rom. (China), V. Romaneti Rom. (China), V. flexuosa Thunbg. (Coreea, India, Nepal), V. Romanetia Carr. (China). În zona subtropicală a Asiei, îşi au originea: V. Retordi Rom., V. Balansaeana Planch., V. lanata Roxb., V. pedicellata Laws.

În ameliorarea viţei de vie, unele specii americane, precum V. riparia, V. Berlandieri, V. Labrusca, V. rupestris etc. au avut şi au în continuare o importanţă deosebită pentru crearea de noi soiuri şi portaltoi rezistenţi la boli (în special mană) şi filoxeră. De asemenea, speciile asiatice pot fi utilizate eficient în ameliorarea viţei de vie, posedând caracteristici favorabile, cum este rezistenţa la temperaturi scăzute (ex. V. Amurensis, V. Thunbergii). Cea mai răspândită specie pe Glob este cea euro-asiatică, V. vinifera. Aceasta cuprinde trei subspecii: ssp. sativa D.C., din care fac parte majoritatea soiurilor de viţă de vie, cultivate în toată lumea, inclusiv în emisfera sudică (America de Sud, Africa de Sud, Australia, Noua Zeelandă), ssp. silvestris Gmel. (care creşte spontan din Europa până în vestul Asiei) şi ssp. caucasica Vav. (răspândită din Iran şi Uzbekistan până în Caucaz şi Turkmenia). Forme rustice ale speciei V. vinifera cresc spontan şi în ţara noastră, dar ele se întâlnesc tot mai rar, în zona Vâlcea, Delta Dunării etc., fiind însă pe cale de dispariţie (Botu, 1994). După zona geografică şi condiţiile în care s-au format, Negrul (1969), citat de Oprea (2001), grupează soiurile roditoare aparţinând speciei V. vinifera ssp. sativa în trei grupe ecologice (numite şi prolesuri sau triburi): Proles orientalis, Proles occidentalis şi Proles pontica.

1.2.2. Materialul iniţial de ameliorare şi sursele de gene

Specia euro-asiatică

După cum s-a precizat, specia euro-asiatică, V. vinifera, cuprinde trei subspecii: sativa, silvestris şi caucasica. Subspecia sativa prezintă o diversitate imensă de forme, constituind prin numărul impresionant de soiuri un fond de germoplasmă inepuizabil pentru lucrările de ameliorare. Prin variabilitatea şi diversitatea lor, cultiva-rurile de viţă de vie (soiuri, selecţii, hibrizi, clone), pot furniza materialul iniţial de selecţie şi sursele de gene pentru aproape orice caracteristică de interes, dorită la noile soiuri:

productivitate, calitate superioară, adaptabi-litate, rezistenţă la factori de stres, coacere bună a lemnului etc.

Subspecia silvestris se caracterizează printr-un polimorfism destul de accentuat, cuprinzând forme spontane şi subspontane, unele cu o bună capacitate de adaptare la condiţii pedoclimatice mai puţin favorabile viţei cultivate. Prin identificarea unor asemenea forme şi utilizarea lor în lucrările de ameliorare, este posibilă obţinerea de noi genotipuri, cu o bună plasticitate ecologică. Subspecia caucasica poate fi utilizată în ameliorare pentru crearea unor forme rezistente la factori de stres, cu bună adaptabilitate la condiţii variate de mediu şi calitate acceptabilă a strugurilor (Husfeld, 1962, citat de Neagu, 1975). Alegerea materialului iniţial de ameliorare în cadrul speciei V. vinifera ssp. sativa se face şi în funcţie de încadrarea soiurilor în cele trei grupe ecologice (prolesuri sau triburi) propuse de Negrul:

Proles orien-talis, Proles occidentalis şi Proles pontica. Din Proles orientalis fac parte două subprolesuri: antasiatica şi caspica. În Subproles antasiatica intră soiuri de struguri pentru masă, aromate şi nearomate, soiuri pentru stafide şi, într-o mai mică măsură, pentru vin. Printre cele mai cunoscute şi răspândite pot fi enumerate: Sulta-nină, Kiş- miş, Cinsaut, Ohanez, Muscat de Alexandria, Nimrang, Katta-Kurgan, Cornichon etc., formate în Orient, Asia Mijlocie, Iran, Armenia, Afghanistan, Azerbaidjan. În general, aceste soiuri sunt de zi scurtă, au o perioadă lungă de vegetaţie, o rezistenţă slabă la ger, struguri mari, cele de masă având pulpa cărnoasă, crocantă şi un conţinut relativ redus în zahăr. Soiurile acestei grupe se pot utiliza în ameliorare (Neagu, 1975; Ardelean, 1986) pentru diferite caracteristici, cum sunt: obţinerea soiurilor de masă (Chasselas, Nimrang), pentru stafide (Kiş-miş), rezistenţă la secetă (Taifi roz, Katta-Kurgan).

Subproles caspica include îndeosebi soiuri pentru struguri de vin, formate în bazinul Mării Caspice, cum sunt: Muscat alb, Terbaş, Baianşirei, Takveri etc. Descendenţii hibrizi obţinuţi din încrucişări între soiuri aparţinând Prolesului orientalis prezintă o amplă variabilitate a caracteristicilor dorite, relativ puţini progeni moştenind caractere şi însuşiri superioare formelor parentale. Prin selecţie pot fi însă identificaţi hibrizi care să manifeste caractere favorabile, datorită recombinărilor genice şi transgresiunilor (ciorchini şi boabe mari, coacere uniformă, conţinut ridicat în zahăr, rezistenţă la factori de stres etc.), din care să ia naştere noi soiuri. Proles occidentalis constituie grupa soiurilor de vin răspândite în vestul şi centrul Europei (Portugalia, Spania, Italia, Franţa, Germania etc.), caracterizate prin struguri mici şi mijlocii, compacţi, cu boabe dese sau foarte dese în ciorchini, boabe sferice, pulpa zemoasă, capacitate mare de acumulare a zahărului, perioadă lungă de vegetaţie, rezistenţă bună la ger. Unele soiuri furnizează surse de gene extrem de valoroase pentru obţinerea unor noi cultivaruri, pentru vinuri albe (ex. Pinot Gris, Pinot Blanc, Riesling de Rhin, Sauvignon, Chardonnay) sau roşii (Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, Merlot), superioare, de foarte bună calitate, productive, rezistente la îngheţ. În plus, soiurile acestui proles au o bună capacitate de a-şi transmite caracteristicile în descendenţe hibride. Proles pontica cuprinde în general soiuri de struguri pentru vin şi mai puţin pentru masă sau stafide, împărţite în două subprolesuri: giorgica şi balcanica. Subproles giorgica include soiuri originare din bazinul Mării Negre şi Mării Caspice (Georgia, Armenia, Ucraina), Asia Mică, cum sunt:

Rkaţiteli, Saperavi, Mţsvane, Dodrelabi. Subproles balcanica cuprinde soiuri formate în peninsula Balcanică (Grecia, România, Bulgaria, Ungaria) folosite pentru struguri de masă (ex. Ceauş, Coarnă, Puhliakovscki), stafide (Corinth) şi vin (Plăvaie, Furmint, Fetească). Soiurile tribului pontica sunt de zi lungă, au o perioadă de vegetaţie mijlocie-lungă, o comportare diversă la ger (de la nerezistente până la rezistente), procent ridicat de lăstari fertili şi un număr mare de struguri pe fiecare lăstar cu rod (Oprea, 2001). Încrucişările dintre soiuri aparţinând grupei Proles pontica pot duce la obţinerea unor hibrizi care să constituie o bună bază de selecţie şi un valoros material iniţial de ameliorare, din care să fie selecţionate noi soiuri. Unele soiuri de tip pontica pot fi utilizate în ameliorarea viţei de vie (Neagu, 1975) şi datorită faptului că prezintă rezistenţă sau toleranţă la filoxeră (Galbenă, Zghihara, Rkaţiteli, Mţsvane). Trebuie precizat faptul că hibridarea dintre soiuri aparţinând unor prolesuri diferite, determină manifestarea unei ample variabilităţi geno-tipice şi fenotipice în descendenţa F 1 , mult mai mare decât cea obţinută prin încrucişarea unor soiuri din acelaşi proles. Speciile americane Speciile americane de viţă de vie furnizează surse valoroase de gene pentru ameliorare, îndeosebi pentru rezistenţa la boli şi dăunători (filoxeră), de aceea au fost şi sunt, în continuare, mult utilizate în lucrările de creare de soiuri noi, pentru struguri de masă şi vin, precum şi portaltoi.

V. riparia Michx. este o specie rezistentă la boli, în special la mană, precum şi la filoxeră.

Datorită caracteristicilor sale a fost folosită îndeosebi în ameliorarea portaltoilor rezistenţi la mană şi filoxeră. Pentru crearea unor noi cultivaruri se folosesc diferite selecţii (clone) ale speciei, cum sunt:

Riparia Gloire, Riparia Portalis, 1G etc., precum şi hibrizi dintre aceste selecţii şi alte specii americane ale genului Vitis (Berlandieri x Riparia, Riparia x Rupestris etc.). În condiţiile din Europa, prezintă o slabă înrădăcinare şi coacere a lemnului şi, în plus, nu suportă solurile prea calcaroase (Căzăceanu şi colab., 1982; Ardelean şi Sestraş, 1999).

V. rupestris Scheele. este o specie cu creştere „buiacă” (Botu, 1994), care cuprinde forme

rezistente la filoxeră, dar sensibile la oidium, majoritatea cu o slabă coacere a lemnului în condiţiile din România. Se foloseşte în lucrările de ameliorare în special pentru obţinerea portaltoilor rezistenţi la filoxeră, în diferite combinaţii (Riparia x Rupestris 3309, 3306, 101-14; Aramon x Rupestris etc.);

pentru creşterea eficienţei, se pot utiliza ca genitori, în hibridările artificiale, selecţii ale speciei care prezintă cât mai multe caracteristici favorabile (ex. Rupestris du Lot).

V. Berlandieri Planch. prezintă o mare diversitate de forme, printre care unele cu o foarte bună

rezistenţă la boli şi filoxeră, temperaturi ridicate (+40ºC) sau scăzute (-28ºC). În condiţiile din ţara

noastră, realizează o slabă coacere a lemnului. V. Berlandieri este mult folosită în vederea obţinerii de portaltoi, în combinaţie cu alte specii americane (Berlandieri x Riparia 8B, Berlandieri x Riparia 5BB), sau cu soiuri ale speciei europene (Chasselas x Berlandieri 41B), prezentând avantajul că transmite cu fidelitate rezistenţa la filoxeră în descendenţele hibride. Specia suportă destul de bine solurile calcaroase, dar are şi deficienţe, printre care înrădăcinarea slabă şi o coacere mai slabă a lemnului.

V. Labrusca L. este rezistentă la mană, oidium şi filoxeră, şi cuprinde numeroase soiuri

cultivate, precum şi forme semirustice cu o calitate destul de bună a strugurilor. Se consideră că a fost prima specie de viţă roditoare americană adusă în Europa, iar odată cu ea au pătruns şi bolile (mana,

oidium) şi dăunătorii (filoxera) care înainte nu erau cunos-cute la viţele europene (Pop Nastasia, 2003). În ameliorare nu se reco-mandă utilizarea formelor rustice ale speciei, ci a formelor îmbunătăţite (ameliorate), întrucât numeroase soiuri originare din V. Labrusca (ex. Isabella, Concord, Lidia, Wyoming, Alexander, Delaware, Norton) au o foarte bună rezistenţă la factori de stres (boli, dăunători, ger) şi o productivitate ridicată (Căzăceanu