Sunteți pe pagina 1din 2

MIHAI EMINESCU VIAA

Cnd aud vreodat un rotund egumen, Cu foalele-ncinse i obrazul rumen, Povestind c viaa e calea durerii i c pocina urmeaz plcerii, M ntreb: ,,Acesta poate ca s tie Cum este viaa, cum cat s fie?. Noaptea scnteiaz cu-a ei mii de stele, Vars raze slabe pasurilor mele, Ulicioara-i strmt i, din ziduri vechi, Vorbe, rs i plnset sun n urechi; Glasuri rtcite trec prin geamuri sparte i prin ui nchise, prin zidiri dearte. Colo, lng lamp, ntr-un mic ietac, Vezi o fat care pune a-n ac; Faa ei e slab de-o paloare crud, Ochii ei sunt turburi, pleoapele asud, Degetele repezi poart acul fin: Ea i coase ochii ntr-un tort de in; Vnt-i e buza, lipsit de snge, Ochiul ei cel turbur nu mai poate plnge. La ce oare dnsa s-a nscut pe lume, O srman frunz pe oceanu-n spume, O srman umbr, orfan i slab, De care-n mulime nimenea nu-ntreab? Din zori pn-n noaptea neagr i trzie O vezi printr-o alb perdea strvezie Cum mereu lucreaz -abia pne goal, Frig i insomnie, lacrime i boal. Tot ce-n ast lume mai poate pricepe E c de-nceteaz lucrul foamea-ncepe. Negustoru-i pune pnzele-nainte, Lucrul scump i harnic unor ceasuri sfinte, El are briliante pe degete groase Din nopile celor care pnza-i coase; Desface ducesei, c-o galant grab, n cusut n lacrimi de o mn slab: Pnze moi n care se esur zile, Vederea i somnul srmanei copile,

Albe ca zpada ce cade n fulgi; Dar, cum sunt cusute, sunt bune de giulgi. Cnd i trec prin minte acestea, copil, Te uii n oglind i i plngi de mil: Vrei s-o vezi chiar bine, s-o ii bine minte Pe nefericita, dulce i cuminte, Fr nici un reazem, care nu ateapt Dect moartea care singur e dreapt n aceast via de mizerii plin Singura-i amic este o albin, Rtcit ce tii cum n strada veche. Glasul i ptrunse la a ei ureche, Deschiznd fereastra, s intre o las ntre flori s doarm i s-i stea n cas. Se iubir cele dou proletare: O insect-uman, una zburtoare. Fata stnd pe gnduri, vesela albin Cu galanterie de buze-i s-anin, Ca i cnd i-ar zice: ,,Au nu tii tu oare Cum c a ta gur-i cea mai dulce floare? Cci tu eti frumoas, chiar ca i o sfnt, Ochiul tu cel dulce i umbrit m-ncnt. * ntr-o zi, copila moare: se-nelege, Moartea numai tie mnile s lege. n sicriu au pus-o. Faa ei cea tras Era adncit, ns tot frumoas. I-au pus flori pe frunte Corpul ei cel fin Ce nobil transpare din giulgiul de in! Fereastra-i deschis: primvara plin Ptrunde printr-nsa; dar biata albin n cmp nu mai fuge, ci-mprejur se poart, ncunjur capul i guria moart; Ea zboar aproape i tot mai aproape, i vrea cu amica-i deodat s-o-ngroape Deci cnd se ntmpl s-aud vreun egumen, Cu foalele-nchise i obrazul rumen, Povestind c viaa e calea durerii i c pocina urmeaz plcerii, M ntreb: ,,Acesta poate ca s tie Cum este viaa, cum cat s fie?

S-ar putea să vă placă și