Sunteți pe pagina 1din 240

ANATOLI RBAKOV PASAREA D E BRONZ EDITIA a II-a n romneste de CONSTANTIN GHEORGHIU si EGATERINA BANDRABUIt EDITURA TINERETULUI 8GCI cHJxatr

vtiHiu Bvaocwoja: ao.Mvaria v DVXSVN Xft P M^O IHSNITI ap

I Hl^nsnil

Partea nti FUGARII Cap. 1 O INTIMPLARE NEOBISNUITA Ghenka si Slavka sedeau pe malul riului Ulcea. Ghenka si suilecase pantalonii deasupra genunchilor, iar m neci le tricoului vargat - mai sus de coate ; parul roscat i era zburlit; balabanindu-si picioarele iu apa, privea dispretuitor la ghereta debarcaderului. - Halal debarcader! spuse el. Au agatat un colac de salvare pe un cotet si-si nchipuie ca e debarcader ! Slavka tacea. Fata lui palida, putin arsa de soare, era ngndurata. Mestecnd melancolic un liricei de iarba, el se ..gindea la ntmplarile, deatul de neplacute, petrecute de curind n tabara lor. Oare de ce trebuia sa se rrtmple nenorocirea asta tocmai acum, cind .el, Slavka, xamasese comandantul taberei ? E .adevarat ca mpreuna cu Ghenka. Dar lui Ghenka nici ca-i ipasa de ceva... Uite, chiar si-acuma... si halabne '-cataligele n apa de parca nu s-ar i Intmplat nimic. ntr-adevar, Ghenka continua sa dea din '.picioare si -sa sporovaiasca .despre ambarcatiune.: - Debarcader! Ptiu'?! Trei albii .scorojite! Nu pot sa sufar .oamenii -care 'fac [,pe .grozavii1! .N-ar trebui sa umble cu mofturi! Sa "fi scris

acolo simplu : Barci -de nchiriat" .sau.: Centru"... Modest, corect, adevarat. 'Dar ceh., ma rog:: .debarcader! - 'Nu ma iiaie capul ce-am putea sa-i spunem lui Kolea - ofta '-Slavka. - De ce ? Pai ce vina avem noi ? Daca o sa ncerce sa ne certe, am sa-i spun deschis: Kolea ! Trebuie sa fim obiectivi. Nimeni n-are nici o vina. Si-apoi n viata nu se poate fara ntmplari". Si, cu un aer de filozof, adauga : 'Fara ele, viata n-ar mai avea nici un farmec. - Fara care ele" ? - Fara ntmplari ! Privind atent spre drumul care ducea la gara. Slavka i spuse : - Esti lipsit de simtul raspunderii ! Dar Ghenka facu un gest de dispret : - Simtul raspunderii"... Vorbe... Frazeologie... Fiecare raspunde pentru el. nca la Moscova v-ani atras atentia : Nu trebuie sa luam cu noi in tabara si pionieri",, 'Nu-.i asa ca v-am prevenit? Nu m-ali asGultat... - Degeaba discut eu tine - i raspunse Slavka, plictisit. Un timp ramasera tacuti: Ghenka - balabanin-du-si picioarele n apa, Slavka - mesterind firicelul de iarba. Soarele arzator de iuHe dogorea necrutator. In iarba, un greiere tria ntr-una. Ruletul ngust si adine, umbrit de tufisurile de pe maluri, serpuia printre ogoare, se lipea de poalele colinelor, ocolea cu grija satele, pitulndu-se prin paduri, molcom, ntunecat si rece... Vrriu'l aducea cu sine zgomotele ndepartate ale ulitei din satul adapostit la poalele dealului. De la distanta aceea, satul parea o nvalmaseala de acoperisuri de tabla, sindrila si paie, cotropite de verdeata gradinilor, si numai linga ru, unde era si podul plutitor, se zarea un paienjenis ntunecos si des de carari. Slavka scruta ntr-una drumiul. Pesemne ca trenul de Moscova a si sosit. Prin urmare, Kolea Sevastianov si Misa Poleakov pot i aici din clipa n clipa Slavka oita. Ghenka zmbi batjocoritor: - Oftezi ? ! Ofuri tipice de intelectual... Eh, Slavka, Slavka, de cte ori nu t-am spus !... Dar deodata Slavka se ridica, ducnd palma streasina la ochi: - Vin!

Ghenka nceta sa-si mai balabane picioarele ; sari pe mal si se uita si el tinta spre drum : - Unde-s? Aha! ntr-adevar, vin ! In frunte e Misa. In spatele lui... Nu-i Kolea... Nu stiu care baiat... Korovin... pe cuvntul meu, e Korovin, ala de a fost vagabond. Duce in spate niste saci... - Pesemne carti... Urmareau amndoi siluetele mici care naintau pe cararea ngusta din cmpie. Si, cu toate ca erau nca departe, Ghenka ncepu sa vorbeasca n soapta: - Nu uita un lucru, Slavka, am sa explic eu totul. Tu sa nu te amesteci n discutie... Mai mult ai strica. Cit despre mine, sa n-ai grija, ma pricep eu, mai ales ca Kolea n-a venit Iar Misa ce-i? Ajutorul instructorului... Mare scofala ! Dar orict curaj si facea, Ghenka nu se simtea n apele lui. l astepta o explicatie destul de neplacuta. Cap. 2 O EXPLICATIE NEPLACUTA Misa si Korovin lasara sacii jos. - Ce faceti aici ? i ntreba Misa. Purta o sapca albastra si o scurta de piele de care nu voia sa se desparta nici vara: astfel mbracat, semana cu un activist de Comsomol. - Nimic, am venit asa... - Ghenka pipai sacii : Carti ? - Carti. - Dar Kolea unde-i ? - Kolea nu se mai ntoarce, a fost mobilizat la flota. - Prin urmare, asta-i! rosti Ghenka, taraganat. Si pe cine o sa trimita n locul lui ? Misa zabovea cu raspunsul. si scoase sapca si si netezi parul negru, care de atta udat nu mai era cret, ci lins. - Ei, pe cine o sa trimita ? ntreba iar Ghenka. Misa' ntrzie cu raspunsul, deoarece chiar el fusese numit instructor al detasamentului. Dar cum sa le spuna baietilor asta, nct ei sa nu-si nchipuie ca se umfla n pene si sa-si dea seama ca trebuie s-1 recunoasca numaidect ca instructor ? Complicat lucru sa comanzi tovarasilor cu care stai n aceeasi banca ! Mergnd, Misa -si

aminti doua cuvinte salvatoare. Modest si cu o indiferenta cautata, el raspunse i - Deocamdata, eu snt numit. Deocamdata" fu primul cuvnt salvator. ntr-adevar, cine ar putea tine temporar locul instructorului, daca nu ajutorul lui ? Dar modestul si atit de la locul lui deocamdata" nu avu efectul dorit. Ghenka holba ochii : - Pe tine ? ! Bine, dar o sa ne pierdem prestigiul n sat! Pe Kolea l stimau toti... Chiar si batrnii... Atunci Misa rosti cel de al doilea cuvnt salvator: - Eu am refuzat, dar comitetul raional m-a confir mat. Si, simtind ca autoritatea comitetului raional e de partea lui, ntreba aspru : - Cum do-ati parasit tabara ? - A ramas Ziua Kruglova acolo! se crabi sa raspunda Ghenka. lata ce nseamna sa ntrebi ceva mai sever 1 Slavka ncepu si el pe un ton de scuza: - Sa vezi, Misa... Ghenka insa ti ntrerupse: - Ei, dar tu. Korovin, ai venit la noi ca musafir ? - Nu, cu treburi - raspunse Korovin. rasutlind zgomotos pe nas. Voinic, indesat, purtind uniforma caminului, el parea gras si greoi. Fata lui transpirata lucea si tot timpul baiatul se apara de muste. - Se vede ca-ti prieste mincarea din camin I Uite cum te-ai ngrasat! ~ Mincam destul de bine - ii raspunse naivul Korovin. - Dar cu ce treburi ai venit ? Misa ii lamuri: caminul de copii in care sta Korovin se transforma intr-o comuna. Comuna se va stabili aici, in cladirea conacului boieresc. Miine va sost si directorul. Korovin a venit mai devreme, sa atic cum mai stau lucrurile. Din modestie. Misa n-a spus ca asta fusese ideea lui. 11 intilnise pe Korovin pe strada si de la el a aflat ca cei de la camin cauta un loc in apropiere de Moscova, pentru comuna. Misa ii informa ca el cunoaste un asemenea loc. Tabara lor e asezata pe pa-minlul; fostei mosii Karagaevo. E drept ca se afla in gubernia Reazan, dar nu-i departe de

Moscova. Co-nacul c nelocuit. In fosta casa boiereasca, destul tc mare, nu sta nimeni. E un loc minunat! Nici nu se putea ceva mai bun pentru comuna ! Korovin fi transmise directorului sau cele auzite. ia> acesta i si dadu ordin sa plece cu Misa. fagamitndu-t ca a doua zi va sosi si el. Si ntr-adevar, chiar asa s-au petrecut lucrurile, dar Misa nu le-a povestit toate astea, pentru ca baic' -i nu-si nchipuie ca vrea si se laude. Se multumi doar ai le comunice ci aici se va nfiinta o comuni. - Fiu ! fluiera Ghenka - ti-nchipui ca contesa" o sa-i lase sa ocupe casa ? Korovin se uita ntrebator la Misa: - Despre cine e vorba ? Dnd din miini, Ghenka ncepu sa-i explice: - Mai nainte, la conac traia UIT boier, contele Karagaev. Dupa revolutie a fugit peste granita. A luat cu el totul'. Numai casa a raruas. In ea locuieste acum o batrna. O ii vreo ruda a contelui sau s-o fi pripasit la curtea lui, nu stim ; noi nsa am porecit-o contesa". Ea, cica, pazeste conacuL Mu lasa pe ni meni sa intre nauntru. Nici pe voi n-o sa va lase. Korovin trase din nou aer pe nas, dar de asta data n semn de suparare : - Cum n-o sa ne lase ? Conacul e doar natio nalizat ! Misa se grabi sa-1 linisteasca : - Se ntelege. E adevarat, contesa" are o. hrtie oficiala cum ca aceasta casa are valoare istorica. Cica n ea a stat odinioara mparateasa Elisabeta sau Ecaterina a H-at Oricine vine, i vra sub nas hrtia asta. Dar gndeste-te, daca toate casele n care au locuit odinioara mparati si mparatese ar ramne goale, atunci, ma ntreb, unde w mai locui populatia? !... Si, socotind chestiunea lamurita, spuse: Sa mergem, baieti! Eu si K or o vin am carat sacii tocmai de la gara, acum o sa-i duceti voi Ghenka apuca n graba un sac, dar Slavka nu se misca din loc :

- Sa vezi, Misa... Ieri Igor si Seva... - Ah, da - l ntrerupse Ghenka,. lasnd sacul jos '- tocmai voiam sa-ti spun, dar Slavka totdeauna sare cu gura. ntotdeauna o iei nainte, Slavka... Sa vezi ce s-a ntmplat, Misa... Sa vezi numai... Cum sa-ti spun... Misa se supara: - Ce tot ndrugi acolo ?... Sa vezi", cum sa-ti spun"... - Stai putin... Urte ce-i... Igor si Seva au fugit. - Unde-au fugit ? - Sa se bata cu fascistii. - Ce iei de fascisti ? - Italieni. - Ce tot ndrugi prostii ! " - Ia citeste asta! Ghenka i ntinse lui Misa un bilet. Era foarte laconic : La revedere, baieti, ne ducem s-i batem pe fascisti, Igor, Seva". Misa citi biletul o data, apoi nca o data. Dadu din umeri : - Ce prostie!... Si cnd s-a ntimplat asta, ma rog? Ghenka ncepu sa-i exphce tara sir: - Aseara... adica azi. Aseara s-au culcat o data cu ceilalti, iar dimineata, cind neam' trezit, ei nu mai erau... Numai biletul asta. E adevarat ci mei de ieri mi pareau suspecti. ncepusera sa-si curete ghetele ! Doar nu e nici o sarbatoare si ei, ma rog, si curatau ghetele !... Caraghios !... Rise fortat, parca invitindu-1 si pe Misa sa rida de faptul ca lui Seva ti Igor li se narazise, asa, tain-nesam, sa-si curete ghetele. Dar Misa nu era dispus sa rida. - Pe unde i-ati cautat ? - Peste tot, si prin sat si prin padure... - Poate ca s-au nhaitat cu vreo banda de derbedei - isi dadu cu parerea Korovin. La noi, daca citu si ia valea, numaidectt l cautam prin apropiere s nu se poate sa nu din de urma vreunor derbedei. I i fi ndeamna. Si fug numai spre Crimeia. ntr-acolo I toti acuma, spre Crimeia. Misa facu un gest cu mina :

- Ce derbedei I... S-i. spunem pe sleau : ajute mele au cam scapat friul din mina. asta-i... si-i masura pe Ghenka si pe Slavka cu o privire plina de un profund dispret. - Dar ce vina avem i . i ? strigara ntr-ui las Ghenka si Slavka. - Aceea ca nainte n-au fugit, iar acum ; u dat bir cu fugitii. Ghenka si strinse miinile la piept: - Pe cuvntul meu de onoare... - N-am nevoie de cuvntul tau de onoare - i-o 'taie Misa. Mergem n tabara! Ghenka si Slavka apucara sacii, i saltara n spi-ifiare si pornira spre tabara. Cap. 3 CONACUL Poteca pe care mergeau ^ baietii serpuia printre ogoare si prin miristi de gru tepoase. Ghenka sporovaia ntr-una. Si pentru ca el nu putea vorbi iara sa dea din rriini, pe nesimtite, sacul cu carti se muta din nou n spinarea lui Korovin, ca si cum era foarte firesc sa se ntmple asa. - Chiar daca o sa reusiti s-o dati gata pe contesa" - si dezvolta pledoaria Ghenka - sa stiti ca o sa fie greu sa organizati aici o comuna, sa. faceti o gospodarie. Sa va spun drept, mi se pare chiar imposibil. Conacul n-are nici un fel de inventar, nici viu, nici mort, doar casa. Nici pluguri, nici boroane, nici grape, nici carute. Crezi ca le-au luat taranii ? As ! Au pus chiaburii mna pe ele. Pe cuvntul meu ! Sa stii, frate Korovin, ca aici snt niste chiaburi cum nu cred sa mai fie n alta parte. Nici nu-ti trece prin cap ce-s n stare sa faca. - Ce anume ? - Zevzec ce esti I Doar noi am venit aici ca sa organizam un detasament de pionieri. Toti snt mpotriva noastra. n primul rnd, chiaburii, n al doilea rnd, religia, n al treilea rnd, parintii inconstienti. Nu-si lasa copiii sa intre n detasament. Daca dam un spectacol, sala e plina, dar daca anuntam dupa spectacol o adunare, iai de unde nu-s. - Cunoastem asta - observa cu ntelegere Korovin.

- Chiar asa! ntari Ghenka. Iar copiii snt doar de la sat. Cte prejudecati au! Numai de draci vorbesc si de tot felul de duhuri. Cica sa lucrezi cu ei I - Prin urmare, e greu ? - Nu-i de loc usor - confirma Qhenka cu ama raciune, dar imediat adauga laudaros : Noi nsa am dus la bun sfirsit treburi mult mai grele. Din mo ment ce trebuie sa organizam un detasament, o sa-1 organizam. Iata, le-ati adus carti - si atinse cu mna sacul pe care Korovin l ducea n locul sau - orga nizam spectacole, lucram la centrul de lichidare a analfabetismului. Ai sa vezi ca o sa fim primii care o sa organizam aici un detasament de pionieri. Nu-i asa, Misa ? Dar Misa nu-i raspunse. El mergea tacut, gndin-du-se ca munca lui ca instructor al detasamentului de pionieri ncepea nu tocmai stralucit. Chiar din prima zi au disparut doi pionieri. ncotro or fi plecat ? Fara bani, fara provizii, n-or sa poata ajunge departe. Dar cte nu li se pot ntmpla pe drum! S-ar putea rataci prin padure, s-ar putea neca n ru sau sa nimereasca sub rotile trenului... Mare necaz... Sa anunte parintii sau nu ? Nu, nu-i nevoie. De ce sa-i nelinisteasca degeaba, ca doar, pna la urma, tot or sa dea ei de urma fugarilor. Ba i-ar mai alarma si pe ceilalti parinti. Ar pune n picioare toata Moscova. Si cte alte neplaceri ar mai putea aduce povestea asta ! La scoala, la comitetul raional, nu s-ar mai vorbi dect de aceasta ntmplare. In sat, pesemne ca oamenii au si nceput sa brfeasca : pionierii o iau razna si, prin urmare, nu trebuie sa-si nscrie copiii n detasament. Iata ce-au facut Igor si Seva... Au subminat prestigiul detasamentului. O luna ntreaga detasamentul a lucrat n conditii att de grele si acum... poftim ! Aceste gnduri negre i-au fost curmate de strigatul lui Ghenka : - Iata si conacul! Baietii se oprira. In fata lor, sus pe deal, ntr-un desis de copaci, se nalta o casa boiereasca cu etaj. Parea sa aiba mai multe acoperisuri si nenumarate cosuri. O terasa mare, rotunda, cu o balustrada sustinuta de bahistre din piatra alba, mpartea casa n doua corpuri egale. Sus se afla o

mansarda, cu doua ferestre ntr-o parte si n alta, avnd n mijloc o nisa. Spre casa, strabatnd gradina, ducea o alee dreapta, larga, ce se continua apoi cu o scara de piatra ale -carei trepte urcau lin. Scara nconjura terasa ca doua aripi. Ghenka plescai din limba: - M frumos ? Korovin respira zgomotos : - Gospodaria! Asta-i principalul. - Acolo nu exista nici un fel de gospodarie - ii ncredinta Ghenka. ntr-adevar, conacul parea parasit. Gradina zacea n paragina, bancile, de-a lungul aleelor, erau stricate, un vas mare de ghips de pe un strat de flori era spart, iar iazul - rmbcsit de matasea broastei... Conacul parea lipsit de viata, tacut, jalnic. Si numai cnd baietii intrara mai adine in gradina, glasuri sonore de copii sparsera linistea aceasta apasatoare... Pe o pajiste, dincolo de gardul rupt, albeau corturile. Acolo era tabara. Vazndu-i, copiii alergara n ntmpinarea baietilor. In frunte se afla Zina Kruglova. Desi avea picioarele scurte si groase, alerga mai itite ca toti ceilalti. Cap. 4 DETASAMENTUL De fapt, aici nu era ntregul detasament, ci numai cincisprezece elevi dintre cei mai mari. Dintre acestia, noua erau comsomolisti. Ceilalti vor 'intra si ei la toamna n Comsomol. Se socoteau nsa un detasament. Si cum ar fi putut sa fie altfel ? Cele trei corturi erau asezate sub copaci, ye 'pajistea rotunda ca un cerc. La mijloc se afla pavilionul cu steagul naltat, tar mai la o parte ardea un foc de tabara. Pe doua trepiede era pus un 'bat pe jumatate ars. Linga foc sporovaiau cei care 'faceau de serviciu. Pregateau masa. Mirosea tare a lapte afumat. - Totul e n ordine - raporta n graba Zina. Am trimis scrisoarea adresata ostasilor din Flota Rosie, am tinut cursurile de alfabetizare. Au venit numai opt n loc de doisprezece. Cit despre Igor si Seva, cred ca ei - si arata cu capul spre Ghenka si Slavka - ti-iau povestit. Auzind de Igor si Seva, cei de fata facura o zarva nemaipomenita. Vorbeau toti deodata. Mai tare nsa striga Borka Baranov. Fiindca nu

mai crescuse n ultimii ani de loc, toti l strigau Beaska" prichindelul. Devenise n schimb un mare luptator pentru dreptate si adevar. I se parea ca daca n-ar exista el, Beaska, n lume ar domni numai minciuna si nedreptatea. De aceea striga mai tare dect toti: - Au fugit din pricina lui Ghenka ! - De ce minti, prichindel nenorocit ? se revolta Ghenka. Misa nsa i ordona lui Beaska sa spuna tot ce stie. Ca totdeauna cnd lupta pentru adevar, Beaska ncepu foarte solemn : - Am sa va spun numai adevarul ! N-am nevoie sa adaug sau sa nascocesc nimic. - Treci la subiect - l ndemna Misa, caci introducerea pe oare o pregatea Beaska putea sa tina si o jumatate de ora. - Cum va spuneam - ncepu Beaska - ntr-o seara, nainte de culcare, stateam de vorba. Asta s-a ntmplat dupa ce am dat spectacolul Moarte fascismului". Igor si Seva ziceau ca,-n loc sa pregatim spectacole, mai bine i-am distruge pe fascisti, ca sa nu-i mai omoare ei pe comunisti. Atunci Ghenka a nceput sa-si rda de ei : N-iaveti dect sa va duceti sa-i bateti pe fascisti, noi o sa va admiram !" Igor s-a nfuriat si a nceput sa strige : Dac-o sa vrem, o sa plecam!" Ghenka i ngna : Daca o sa vreti, daca o sa vreti". Asta a fost tot. A doua zi de dimineata, cum s-a trezit, Ghenka i-a ntrebat: Ce, tot aici snteti ? Si eu care credeam. ca ati plecat sa-i bateti pe fascisti". Si n fiecare dimineata la fel: nici nu se scula bine, ca i si ntreba : Ei. azi cti fascisti ati dat gata ?" Atta si-a batut joc de ei, ca pna la urma chiar au fugit. Asa a fost. N-am de ce sa mint. De altfel, eu nu mint niciodata. - Ghenka, e adevarat ? l ntreba Misa. - E adevarat ! E adevarat! strigara toti cei din grupa lui Ghenka. - ntotdeauna si bate joc de oameni - mormai Filea Kitov, poreclit Kit" - balena. Ca si pna acum, lui Filea i placea sa mannce. Cind l cautai, mesteca ceva, din care cauza se ngrasa din zi in zi. - Ghenka, e adevarat ? Ghenka dadu din umeri : - Dar ce legatura are una cu alta ? Ce-i drept, i-am zadart putin. Dar de ce am facut-o ? Ca sa-si scoata clin cap asemenea prostii, tar ei,

prostii, au fugit. N-al voie sa faci o gluma ? E caraghios, pe cuvntul meu ! - Auzi, caraghios ! izbucni Misa si, fara sa-si mai poata stapini indignarea, si smulse sapca din cap si o trinti de pamnt. Se rasuci pe un picior o data, apoi de doua ori si se opri ncremenit, privind tinta la Ghenka. Uimit, Ghenka holba ochii; toti copiii se uitau nlemniti la Misa. Acesta si aminti nsa ca acum e instructorul detasamentului si ca trebuie sa se stapneasca. Ridica sapca si si-o puse n cap. - Bine ! Mai inti sa-i gasim, apoi o sa vedem si cine-i vinovatul. Ispraviti mai repede cu masa, ca sa pornim in cautarea lor. Ghenka si recapata de ndata voia-buna : - Sigur! O s-i gasim numaidect. Ai sa vezi, Misa... La masa. Misa i cerceta pe baietii care fusesera de garda. Ei insa jurara ca nu vazusera nimic. Cu toate acestea, Igor si Seva isi luasera toate lucrurile, ba chiar si canile si lingurile. Cum de n-a observat nimeni nimic ? Se prea poate sa fi plecat si acasa. Dar nainte de a-i cauta la Moscova, trebuia sa-i caute mai nti pe aici, prin" mprejurimi. Dupa parerea lui, locul cel mai sigur unde ar fi putut sa se ascunda baietii era conacul. El mpreuna cu Korovin se vor duce acolo, iar ceilalti sa-i caute bine n padurea din apropiere. - Voi o sa scotociti padurea - le spuse Miss. Ghenka cu grupa lui va porni dinspre sat, Slavka dinspre ru, iar grupa Zinei dinspre parc. Sa mergeti n lant si tot timpul sa va strigati unul pe altul. La ora sapte sa va ntoarceti cu totii n tabara. Aliniindu-si grupele, GhenUa, Slavka si Zina pornira spre padurea din apropiere, fiecare din sectorul stabilit. Misa si Korovin o luara spre conac. In tabara nu ramasese decit Kit. El facea oricind si cu placere de serviciu la bucatarie n locul altora. Lingndu-se pe buze, Kit ncepu sa pregateasca cina. Cap. 5 CASA BOIEREASCA Sl LOCATARII El Ca sa nu fie observat de contesa", Misa nu merse prin fata, ci o lua pe o alee laturalnica.

- Sa vedem mai ntii daca stapina este acasa - i spuse el lui Korovin. - Dar cum ai sa afli daca e acasa sau nu ? - Ai sa vezi - i raspunse Misa, misterios. Furisndu-se printre tufisuri, se apropiara de casa si, dnd n laturi crengile, privira spre aleea principala, n fata ochilor le aparu conacul. Cladirea era veche. Pe a-locuri, tencuiala cazuse, lasind sa se vada fsii de dranita si smocuri de cilti. Geamurile sparte ale ferestrelor fusesera nlocuite cu placaj, batut n cuie din loc n loc, si care, fiind taiat cu un ferastrau obisnuit, avea marginile zdrentuite. Unele ferestre erau chiar batute n sen-duri de diferite marimi si grosimi. - E acasa - sopti Misa, nciudat. Drept raspuns la privirea ntrebatoare a lui Korovin, Misa" i arata din ochi mansarda. n nisa se afla o pasare de bronz, cu aripile larg desfacute, cu un gt neobisnuit de lung si cu un cioc coroiat de pasare rapitoare. Ghearele ei ascutite se nfigeau ntr-o craca, iar ochii enormi, rotunzi, sub niste sprn-cene lungi ca de om, i dadeau o nfatisare stranie si sinistra. - Ai vazut ? - Am vazut - i sopti Korovin, uimit de sinistra aratare a statuii de bronz. - E vultur ! Korovin clatina din cap cu ndoiala : - Ce fel de vultur sa fie asta ? Am vazut si eu vulturi undeva pe lnga Volga. - Snt fel si fel de vulturi - i spuse n soapta Misa. Cei de lnga Volga snt ntr-un fel, cei de pe-a ici snt altfel. Dar nu despre asta-i vorba acum. Uita-te bine ! Vezi n spatele pasarii obloanele ? Snt date la o parte ! - Le vad ! - Ei, asta-i. Daca obloanele snt dale la o parte, nseamna ca contesa" e acasa. Cnd pleaca la oras le nchide, iar cnd se ntoarce, le deschide iarasi. Pricepi ? Numai tine minte: asta-i un secret si nu trebuie sa le spui nimic baietilor. - Ce rost are sa le spun - i raspunse Korovtn, indiferent. De altfel, noi tot o sa luam casa. Aici pot sa ncapa peste doua sute de baieti, si ea locuieste singura. Oare e drept asta ?

- Sigur ca nu-i drept - l aproba Misa. Trebuie sa puneti mina pe casa rit mai repede... Uite ce, hai sa-i cautam pe baieti prin grajduri. Poate ca s-au ascuns pe-acolo si-si bat joc de noi. Furisndu-se pe dupa tufe, baietii dadura ocol casei,- apropiindu-se de peretele din dos al grajdului, si, prin spartura unui geamlc, patrunsera nlauntru. Un aer- statut de lemn putrezit si de balegar vechi i lovi n nas. Despartiturile dintre boxe lipseau. Se vedeau doar gropile unde fusesera nfipti stilpii care le sustinusera odinioara. Deodata baietii tresarira : un stol de vrabii se ridica cu zgomot n aer, zburnd afara. Pasind cu grija pe pardoseala de lemn a grajdului, care pe alocuri era stricata, Misa si Korovn trecura din grajd n magazie. Aici era si mal ntuneric. Magazia nu avea ferestre, iar usa, scoasa din balamale, sta proptita pe locul ei, nelasnd sa se strecoare lumina. Mirosea a soareci, a paie ncinse si a faina muceda. Misa se prinse de o grinda si, ncordndu-se, se catara n pod. II ajuta apoi pe Korovn, care era mai greoi, sa se urce si el. Podul vechi si putred se ndoia sub pasii lor. Cuiburi de viespi se aflau pretutindeni, captusind pe dinauntru acoperisul. Prin gaurile lui se zarea cerul albastru. Dupa ce au scotocit podul, baietii au trecut, sarind pe fereastra, n magazia vecina. Dar cei cautati nu erau nicaieri. De fapt cauta numai Misa, caci Korovn ncerca tot timpul rezistenta brnelor. Se auzea din cnd n cnd cum plescaie suparat din buze, semn ca erau foarte vechi si putrede. Pe acelasi drum, baietii se ntoarsera napoi. Le mai ramasese sa cerceteze doar asa-numita magazie de masini. Se numea astfel pentru ca, mai nainte, aici se pastra inventarul agricol al mosiei. Dar magazia se afla tocmai n partea cealalta a curtii. Ca sa ajungi acolo, trebuia sa treci chiar prin fata casei. Misa tocmai se pregatea sa se strecoare afara, cnd deodata se dadu ndarat, de era ct pe-aci sa-1 rastoarne pe Korovin, care se afla n spatele lui. Korovin ncerca sa vada ce 1-a speriat att de mult pe prietenul sau, dar Misa l strnse cu putere de mna, aratndu-i cu capul spre casa. Pe treapta de sus a scarii conacului statea o ba-trna nalta si slaba, mbracata n rochie neagra si cu o broboada, tot neagra, pe cap. Capul

carunt si-1 tinea plecat, iar pe fata-i brazdata de cute adnci se profila un nas ascutit si .ncovoiat ca la pasarile de prada. Silueta ei dreapta, cernita si nemiscata parea lugubra si amenintatoare n tacerea pustie a conacului paraginit. Baietii nmarmurira. Batrna se ntoarse, facu ncet ctiva pasi rigizi - parea ca nici nu ndoaie genunchii - apoi intra n casa. - Ai vazut ? .sopti Misa. - Mi s-a facut inima ct un purice - i raspunse Korovin, rasuflnd anevoie. Cap. 6 ACUM, CE-1 DE FACUT ? Cnd Misa si Korovin se ntoarsera n tabara i gasira pe toti adunati acolo. Nu dadusera de urma fugarilor nici n padure. In seara aceea, baietii s-au asezat la cina foarte obositi si framntati de tot felul de gnduri. Erau amarti de cautarea lor zadarnica si totodata ngrijorati de soarta celor doi prieteni disparuti. Si, colac peste pupaza, i mai anunta si Kit ca alimentele pe care le aveau abia daca vor mai ajunge pentru o zi. - Te iei pesemne dupa pofta ta de mncare - l ntepa Ghenka. Kit se supara : - N-aveti dect sa vedeti. Untul e pe sfrsite, pes-metii la fel... De crupe nu mai vorbesc... - Nu te mai agita atita ! i spuse Misa. Mine, Ghenka si Beaska or sa plece la Moscova dupa alimente. De data asta sari n sus Ghenka : - Numai atita stiti : Ghenka si iar Ghenka ! Va nchipuiti ca e asa mare placere sa te cari cu sacii n spate pe o asemenea caldura ? Si unde mai pui ca trebuie sa cersesti alimentele de la parinti ! Unii nu-s acasa, altii n-au pregatit nimic... Te rogi de ei, te rogi... i tot pisezi... - N-avem ncotro - spuse Misa. Doar n-ai vrea sa ne hraneasca statul ! Statul nostru de-abia acum ncepe sa se refaca. Si pentru parinti e greu, nu-i vorba. Peste zece mii de copii din regiunea Volgai au fost repartizati la diferite familii din Moscova. Afara de asta, fiecare locuitor din Moscova si da salariul pe o zi n folosul regiunilor

nfometate. Trebuie sa ntelegi ! Ridica semnificativ lingura n aer : te trimit pe tine, deoarece tu ai o oarecare experienta. Umplndu-si gura cu casa, Ghenka zimbi cu satisfactie : - Asta da ! Am eu felul meu de a vorbi : lurocika al dumneavoastra se simte foarte bine, s-a n grasat... si are o pofta de mncare... de lup. Ieri n cepuse sa roada coada caprei proprietarului". Si-atunci sa vezi cum mi dau... La naiba ! Daca am gasi niscaiva sefi bogati sa ne patroneze, atunci ne-am mai satura si noi ; daca ne-ar lua vreo fabrica de zaharicale... - Mai bine una de mezeluri - oita Kit. Si, nchipuindu-si cura ar sri n. tigaie un crnat prajit, nchise ochii de placere. Copiii sfirsira cina, dar ramasera n jurul locului. Cei care erau de serviciu spalau vasele. Kit, miscind ncet buzele, numara n soapta pungile cu faina si bucatile de pune. Fata lui grasa exprima o adnca preocupare, ca ntotdeauna cnd ochii vedeau,, iar minile pipaiau ceva ce putea fi mincat. Ghenka si Beaska pregateau saci si pungi pentru alimente. Mai bine zis, Beaska era acela care le pregatea. Ghenka se multumea doar sa-i dea indicatii, el fiind preocupat de faimoasa lui servieta. Era uzata, ce-i drept, dar era din piele si avea tot felul de despartituri si buzunarase, precum si nchizatori lucioase, nichelate. Ghenka era foarte mndru de ea si o lua cu dnsul ori de cte ori pleca la Moscova dupa alimente. I se parea ca servieta lui face o impresie deosebita asupra parintilor. Ca sa sporeasca aceasta impresie, Ghenka, discutnd, punea servieta pe masa si, cu multa importanta, o deschidea si o nchidea, paca-nind din ncuietori. - Nimeni nu-i rezista.! spuse Ghenka. (Vorbea desigur de servieta lui.) Daca n-ar fi fost servieta asta, vi s-ar fi lungit urechile de foame. n timp ce Ghenka facea tot felul de figuri cu servieta, nsotitorul lui trebuia sa care sacii cu alimente. - Uite ce, Ghenka - i se adresa Misa - parintii lui Igor si Seva nu trebuie sa stie nimic. ncearca ntr-un fel cit mai diplomatic sa afli daca nu cumva Igor si Seva snt la Moscova.

- Las' pe mine ! Sa n-ai nici o grija, le lamuresc eu pe toate. - Sa fii cu bagare de seama,, nu cumva sa-i alarmezi pe parinti ! - Ti-am spus doar sa n-ai nici o grija ! Nici n-au s bage de seama mamele' lor cnd am sa le descos. O s-o iau asa, pe departe... - Ei, ce-ai sa le-ntrebi, de pilda ?. pi; n-am fie glnd al le ntreb rtlmi Asa. <^n Vofba II .-'nfi -.pun inlr-o dnari : Igor al dnm'1; re r!c- glnd ai vin;, pe ac*a ... - Cine a* le creada ?! - Bine, atunci a ai ai apun : Trebuie ai vini la Moscova, m.i ;< si o aa-n Iar eu li voi raspunde : Ser d mi-a luat-o nainte." A| este ?" Ea o sa-mi i Atunci (mi iau respectuos rar si-l trag acestui lgor o bai piua la etajul al treilea '."> N-are rost s-l bati - Intr-adcvar, o ros I are bataia ? nsa va trebui sa-i nvatam minte. - el se uita cu dispret la Slavka -lisa tabara I as* ti mearga Gaenka cn Beaafca Bea*ka roi li raspicai - Sigur ca ml duc. Dar 1 atrti, dn> ' >renka I ma puni numai pe mine ai car ancti ca el ai-fi poata face vmt cu aarvieta, Aata-i I Vo apun de pe-a< um ! - Dar cnri te-am pus eu numai pe tine ai o culft ac repezi Ghenka. plin de in are - Totdeauna I sarira Mi cei cu Gbenka dupa alimente. - Uniatei striga Miaa Liniate! O ai 4 O vreme rimasera cu totii ' oka tltea griji ai Focul de tabara ardea ca t .ri vie narate trosneau, mist te de vi| peau In vizduh. tnaj*i|ii< >e bezna - Liniste ! sopti deodata Zina. Tacura cu totii, ntorcndu-si privirile spre padure. Auzira trosnind o creanga... Apoi nca una. Frunzele fosnira parca miscate de un vint usor. Apoi se auzi un oftat... Misa se ridica facndu-le semn celorlalti sa nu se miste, iar el ramase n picioare, ncremenit parca, privind fix spre padurea ntunecoasa si ascul-tnd zgomotele ciudate... Oare nu cumva se ntorsesera n sfrsit Igor si Seva ?

Cap. 7 VASKA JERDEAI Dar nu era nici Seva, nici Igor. De foc se apropie Vaska Jerdeai, un flacaiandru nalt, care purta o camasa alba si niste pantaloni strimti, de pnza, ce de-abia i acopereau genunchii slabi si ciolanosi. II poreclisera Jerdeai1, deoarece era prea nalt pentru vrsta lui si foarte slab. Locuia cu mama si cu fratele sau mai mare, Nikolai, tocmai la marginea satului, ntr-o casuta pe jumatate dar-mata. Tatal lui murise n razboiul cu nemtii. Dintre toti copiii satului, Jerdeai se mprietenise cel mai mult cu comsomolistii. Si lor le era drag. Jerdeai era blnd, saritor. E adevarat ca era superstitios, creznd n draci si n alte nazbtii, dar cunostea bine padurea, rul si stia sa povesteasca frumos tot felul de istorii extraordinare si de necrezut. Fratele lui mai mare, Nikolai, era tmplar si ajuta copiilor la amenajarea clubului. - Tu esti, Jerdeai ? rosti, dezamagit, Misa. - Eu ! Jerdeai zmbi prietenos si se aseza Unga foc. Avea un cap mare, iar n lumina tremuratoare a focului de tabara, paru! lui blond, taiat n scari (se vede ca fusese 1ims cu o foarfeca proasfal. pre si ma hur-lit ca de obicei. Adunind carbunii cu un vreasc, spu- In sat se vorbeste ca din tabara voa i au disparut doi pionieri. - Fleacuri - ii raspunse Misa, cu o ;nta prefacuta. O sai gasim. Jertfeai clitina din cap ndoiala : - Nu poti sa stii... Daca au apucat-o spre puntea Golghinskaia. se prea poate sa nu se mai ntoarca. Interesati de spusele lui Jerdeai, copiii se <" nsera si mai mult in jurul focului. - Ce fel de punte-i asta ? ntreba Zina. - Puntea asta ? Un drum prin padure. - E un drum facut din vreascuri, uneori busteni, care trece peste o mlastini -Slavka. - Chiar asa - confirma Jei ai. Din vreasc ti trece peste mlastina. AM facut drumul asta nu mai e folosit de nim< Ghenka ntreba cu nerabdare; Note : 1 Jerdeai - de la jerd - par, prajina. (n.t.J

- Si ce voiai sa spui despre puntea asta ? - Despre Golghinskaia } Uite ce, daca I vostri au luat-o pe puntea asta, s-ar putea sa u ac mai ntoarca. - Adica s-ar putea ineca ? in1 > ma K Jerdeai clatina din cap . - De necat nu s-or ineca ei, dar daca o si vada pe batrinul conte, au sa moara de fric i - Iar incepi sa scornesti bas me - spuse (J tka.. ziuibind ironic. Nu te-ai ai ph - i de bal ieto astea ? - Nu scornesc nimic - ^ Jerdeai . rn - e adevarul adevarat. Doai :>atru Cie acolo, in mlastina, zace contele ci. :*. I Iui. Pri tile acelea a trait o mparateasa dinte de Na poleon. Cind a-a suit pe tron mpi casa asta. a dat porunca sa fie on it bat iul ci.preuni cu fiul lui. N-a lisat si fie inmormntati. A porunci: si fie aruncati in mlastini, cici toai i li J sai calce fn picioare. Si asa car ei, aruncati a~ - Dar ce legatura are povestea asta eu baietii nostri ? ntreba Misa. - Ascult mai nti... Prin urmare, acolo zace ba-trnul conte cu fecioru-sau. Dar cum v-am spus, n-au fost nmormntati asa cum se cuvine, de aceea sufletele lor se chinuiesc Nu pot sa ajunga nici n rai, nici n iad... - Vai, vai ! Sa te prapadesti de rs, nu alta t striga Ghenka. Trancaneli babesti ! Dar Korovin, suparat, spuse : - Mai taci din gura si lasa-ne sa ascultam ce spune. - Se chinuiesc sufletele lor - continua Jerdeai, trist si cu o voce aspra. Tot ofteaza acolo n mlastina. Am fost si eu si i-am auzit. Batrnul conte ofteaza nabusit; ofteaza ce ofteaza si-apoi nu-1 mai auzi. Dar cel tnar se tnguie asa de tare, de parca plnge, zau asa !... - Ce grozavie ! soptira surorile Nekrasov si se uitara cu teama spre padure. Se nfricosara si mai tare si venira mai aproape de foc. Jerdeai povestea cu glas ncet, potolit, ca un mosneag: - La miezul noptii, batrnul conte iese din mlas tina pe punte. E batrn si barba i ajunge pna la ge nunchi ; are parul carunt si fata alba ca varul. Iese

si asteapta. Daca zareste vreun drumet, graieste: Du-te la mparateasa si spune-i sa ne nmormnteze dupa datina crestineasca. Fii bun si du-te!" Si te roaga de ti se rupe inima... Apoi ncepe sa faca ple caciuni si, n loc sa-si scoata palaria, si scoate ca pul, l tine n mini si se ploconeste ntr-una. De buna seama ca oricine se sperie si rmne tintuit locului de spaima. Si batrnul conte tot face la temeneli, tinndu-si capul n mini si pasind spre tine. Tu tre buie sa rami nemiscat. Daca stai pe loc, el se apro pie mult de tine, apoi se face nevazut. Dar daca o iei Ia fuga. cazi ca trasnit. Cazi si contele te trage n mlastina. - Si pe multi i-a trt asa ? zmbi Misa. - nainte vreme a luat destui. Dar acum nu mai trece nimeni pe acolo. Au tost si de la Moscova, au sapat prin mlastina... dar parca au putut fi gasiti ? ndata ce a plecat militia, ei au venit napoi. - Dar de ce au fost executati? ntreba careva. - Cine stie 1 Unii spun ca pentru tradare, altii vorbesc de o comoara. O comoara mparateasca pe care au tainuit-o. - Sigur - l zeflemisi Ghenka - neaparat o comoara! Fara comoara nici ca se putea! Misa arata cu mna n directia conacului boieresc : - Contii de care ne povestesti tu acum snt cei care au avut n stapnire mosia asta? - Da, de ei vorbesc - si Jerdeai ncuviinta din cap - despre stramosii lor. Contele care a fugit n strainatate e nepotul astuia ce zace n mlastina. Misa casca ! - Povesti... - Nu vorbi asa - fi mustra Jerdeai - spun batrni! - As, putin mi pasa de ce spun batrnii - si Misa dadu din umeri. Cte minuni n-au povestit si despre moaste! Dar n sicriele lor nu s-a gasit dect pleava. nselatorie! Opium! Cauta sa va mbrobodeasca la cap... asta-il

Apoi si privi ceasul. l purta la mna, dar fusese transformat dintr-un ceas de buzunar si era asa de mare, nct manseta camasii na reusea sa1 acopere cu totul. Era opt si jumatate. - Suna stingerea! dadu el ordin gornistului. Si n linistea noptii se auzi sunetul goarnei. Lufndu-si ^amas bun de la Jerdeai, Misa i spuse : - Mine o sa venim sa aranjam clubul. Tu sa te duci cu baietii la padure si sa taiati niste crengi de brad. Ne trebuie ca sa mpodobim clubul. - Asta se poate - se nvoi Jerdeai. Dar voi o sanii aduceti carti? - Negresit! Si te rog sa-i spui lui Nikolai sa vina si el, sa ne-ajuie sa terminam scena si bancile. - O sa vina ! fagadui Jerdeai, cu convingere. Camasa alba se mai zari o clipa printre copaci, apoi se auzi un fosnet de crengi si din nou se facu liniste. - Cum de nu-i e frica sa umble noaptea singur prin padure ? ! se mira Zina. - Si de ce s-ar teme ? sari Ghenka, umflndu-se n pene. Eu ma duc n plina noapte oriunde. Chiar si pe puntea asta prosteasca despre care sa vorbit adineauri. - Ai face mai bine sa te duci la culcare - i-o reteza Misa - altminteri mine ai sa scapi trenul. Toti se retrasera n corturi. Un timp se mai auzi zarva si rsete. Misa facu ultimul rond, inspectnd santinelele. Se oprea n dreptul fiecarui cort, spu-nnd : Acum, la culcare!" In cele din urma se culca si el. Peste tot se nsta-pni linistea. Luna si arunca razele-i de aur asupra taberei adormite. Dar nu toti dormeau. Santinelele umblau pe pajisti, se intlneau lnga pavilion, apoi o luau n directii opuse. Misa sta culcat si se gndea la Igor si Seva. Unde sa fi disparut ? Si ce masuri va trebui sa ia mine, daca nu vor fi gasiti la Moscova ? Slavka nu putea sa doarma nici el. Se mustra singur pentru faptul ca baietii disparusera tocmai cnd tabara ramasese n grija lui. Fetele si ncordau auzul, cautnd sa prinda n linistea noptii freamatul padurii si, gndindu-se la cele povestite de Jerdeai despre Golghinskaia, si trageau plapuma peste cap.

Korovin se gndea ca conacul boieresc este potrivit, in. general, pentru a lua fiinta in el o comuna. si spunea ca batrna, desi e fioroasa, directorul caminului de copii, Boris Sergheevici, o s-o ia n primire n asa fel, nct o sa-si bage ea mintile n cap. Ghenka, de cum se culca, adormi numaidect. Beaska, culcat si el, se gndea cu indignare cum Ghenka si va agita servieta, iar el, Beaska, va trebui sa care sacul cu alimente... Cauta de pe acum un raspuns potrivit si plin de demnitate pe care sa'-l dea lui Ghenka si jubila gndindu-se ce mutra va face Ghenka cnd va vedea ca el, Beaska, a luat doi saci n loc de unul, ca sa mparta greutatea n mod egal. Cel mai mult s-a perpelit Kit. Tot socotea ce fel de alimente vor aduce mine de la oras Ghenka si Beaska si ce se va putea pregati din ele. In cele din urma, cu gndul la prnzul de a doua zi, adormi .si Kit. Cap. 8 NIKOLAI, FRATELE LUI JERDEAI Misa se trezi. Prin crapaturile cortului patrundeau primele raze de soare. Mirosea a crengi uscate de brad, care serveau copiilor drept asternut. Misa dadu foaia de cort la o parte, scoase ceasul si se uita la el. Era numai patru si jumatate... Sau poate ca a stat ?... TI duse la ureche, dar i auzi tacanitul monoton. si trase apoi plapuma peste cap, ncercnd sa adoarma, dar somnul nu reusea sa-1 cuprinda. Tot felul de gnduri l nelinisteau. La grijile care l framntau n calitatea sa de conducator al taberei, se mai adauga si gndul la Igor si Seva. Unde puteau sa fie? Nemaiputnd sa adoarma, Misa iesi ncet din cort, fara sa-i trezeasca pe ceilalti. Pajistea era nvaluita ntr-o lumina stravezie si rece. n vrful copacilor se auzea larma pasarelelor. Lnga pavilion, miscndu-si alene picioarele, se plimba Iurka Palitn, care era de garda. Saska Gu-ban dormea proptit cu spatele de trunchiul unui copac... Sigur, dorm cu schimbul ! Auzi, cnd snt de garda ! Cum vine asta ?... Misa se apropie tiptil de Guban si-i dadu un bobr-nac. Guban sari n sus si se holba la Misa. - Cnd esti de garda n-ai voie sa dormi! i sopti Misa, autoritar.

Apoi facu rondul. Totul era n ordine. Mai erau doua ore pna la desteptare. Ar putea sa se mai culce. Dar daca s-a sculat, nu mai are rost sa se culce iar... Tot n-o sa mai doarma Mai bine sa se duca la scaldat, asa o sa-i piara somnul,.. O boare racoroasa venea dinspre ru. Boboci de nuferi, cu petalele nchise, se ridicau deasupra apei, odihnindu-se pe frunzele verzi si late. Malul era umed de roua. Misa se dezbraca, se arunca n apa rece ca gheata si, notnd voiniceste, o lua spre malul opus. Rul era ngust, dar adnc. Trecu not rul de vreo trei ori, pna ce se ncalzi. Dar cnd iesi pe mal, simti din nou ca-1 ia frigul. Clantanind din dinti, trebui sa sara cam mult ntr-un picior pna sa nimereasca cracul pantalonului. Apoi l vazu venind spre ru pe Nikolai Rbalin, fratele lui Jerdeai, cu nca an taran din satul lor, Kuzmin, un barbat n vrsta, posomorit si cu o barba mare. Ei se apropiau de un mic cot al rului. unde, nemiscate, se odihneau pe apa cteva barci obisnuite. Vazndu-I pe Misa, Nikolai i zmbi si-i facu un semn prietenesc cu mna. Era un barbat cam de douazeci si cinci de ani, nalt, uscativ si mbracat ntr-o manta soldateasca, veche, fara gaica. Dar fata lui, desi slaba si cu pometii iesiti n afara, cu nasul lung si ascutit, cu buze palide si subtiri, era totusi bnda, prietenoasa. - Cam racoare pentru scaldat, nu-i asa ? i spuse Nikolai, zmbind. - E cam rece - raspunse MisaCum tot n-avea ce face, merse cu ei pna la barci. Kuzmin si facu de lucru cu lacatul. Rasucindu-si o tigara, Nikolai, tacut, l privea pe Misa, zmbind nu se stie de ce, poate pentru ca-1 ntiinise pe el sau poate ca se arata o dimineata att de minunata... - Nikolai - i se adresa Misa - ti amintesti cred, ca ne-ai fagaduit ca azi o sa ne-ajuti la club ? - O sa va ajut - i zmbi Nikolai - ma duc cu Sevastianovici pna n lunca Halzin, dar ma ntorc si viu negresit. - Sa mi ne tragi pe sfoara ! Kuzmin izbuti n cele din urma sa descuie lacatul si arunca lantul n fundul barcii. Nikolai se sui n barca si spuse.: - Cum sa va trag pe sfoara ? Se poate una ca. asta !

Kuzmin sani si el n barca si, proptindu-si piciorul de bancheta, mpinse cu lopata barca, desprinznd-o de mal. Kuzmin purta o camasa nencinsa cu bru, pantaloni de pnza, iar n picioare avea niste cizme cu carmbul scurt, ponosite, semannd mai mult a sosoni. Asa i s-a ntiparit lui Misa n minte figura lui Kuzmin: un taran barbos, cu parul nclcit, spriji-nindu-se .cu piciorul de bancheta barcii pentru a o mpinge cu vsla de la mal... - Te asteptam la club - spuse Misa Tuf Nikolai. Nikolai i zmbi din nou, vrnd sa-1 asigure ca nu-1 va nsela; o sa-si tina fagaduiala. Cap. 9 IN SAT Dupa dejun, Ghenka si Beaska plecara la gara. Taxa pentru tramvai si tren intrase de mult n vigoare, dar baietii nca nu se obisnuisera cu asta. De altfel, detasamentul nu prea dispunea de bani. - O sa calatoriti fara bilet - le spuse Misa - dar la ntoarcere sa cumparati unul. Sa-1 tina Beaska ; el o sa stea Ing sacii cu alimente; Ghenka va sti cum sa scape de controlor. - N-avem nevoie de nici un bilet - declara Ghenka - doar nu calatorim noi pentru prima data. O sa mearga si-asa. - Nu ! E greu sa te strecori cu sacii. O sa pierdeti din alimente fugind de colo-colo. Neaparat trebuie sa cumparati un bilet. Korovin veni si el pna la gara sa-1 ntmpine pe Boris Sergheevici, directorul caminului. Grupa Zinei Kruglova ramase n tabara, ca sa se ocupe de treburile gospodaresti. Ceilalti baieti, condusi de Misa si Slayka, plecara n sat. Satul se afla risipit la poalele dealului, chiar pe malul rului. Casele facute din brne si acoperite cu paie se nsirau de-a lungul unei ulite largi. Curtile erau mprejmuite cu salcii. Casele bogatanilor aveau un cat si temelie din caramida rosie, iar casa chiaburului Erofeev era toata din caramida. Stejari falnici, batrni, cte doi-trei la un loc, se zareau pe ici, pe colo. Lnga casele noi, durate de curnd, mai zaceau nca pe jos resturi de lemn strujit.

In sunetele trompetei, detasamentul trecu prin sat si se opri lnga cladirea sovietului satesc, n spatele caruia se afla o magazie. Acesta era lacasul viitorului club. Atrasi de sunetul goarnei si de aparitia detasamentului care trecea prin mijlocul ulitei, baietii si fetele din sat alergau din toate partile. Cei mai marisori se apropiara mai mult de detasament, cei mai mici .stateau mai la o parte; cu degetele n gura si holbnd ochii, ei se uitau la pionieri, desi i mai vazusera si pna atunci. Jerdeai nsa nu se zarea nicaieri. - De ce n-ati adus crengi de brad pentru club? i ntreba Misa. - Ne-am dus de dimineata la padure, dar el a nceput sa faca atta galagie, atta taraboi ! raspunse un baietas negricios, poreclit Musca". - Cine el" ? - Cine altul dect... duhul padurii. Pionierii izbucnira n rs. Musca" se uita cu teama n jur : - Degeaba rdeti. E pacat sa rdeti ! Kit, care de asta data nu reusise sa ramna la bucatarie, le spuse : - Dar cnd e vorba sa strngeti vreascuri, ciu perci sau lemne, atunci, sigur, nu va e teama. Musca" clatina din cap : - Asta-i altceva. Atunci duhul padurii tace, nu se supara. Dar pentru club nu da voie, se supara. .- Las' ca ne descurcam noi si fara el - spuse Misa. Slavka, da o fuga cu grupa ta si adu crengi de brad ; ntre timp, noi o sa ne ocupam de carti. Cu cartile aveau mare bataie de cap. Unii copii adusesera cartile citite, altii o pornira napoi acasa dupa ele, iar altii cereau carti noi, promitnd ca pe cele luate le vor restitui mai trziu. Si ct timp le trebui pna sa aleaga cartile noi! Fiecare rasfoia cartea pe care o lua, apoi o rasfoia pe cea a vecinului si, desigur, aceasta din urma i placea mai mult. Cartile cu poze aveau mare trecere, dar carti antireli-gioase nu luau. Spuneau : Daca o vede mama, o arunca". . Se mai apropiara: nca doi baieti'. Unul gras, buzat si cu nasul numai ct un nasture. Era Senka, baiatul chiaburului Erofeev. Celalalt, cam de saisprezece ani, un lungan prostut, Akimka Balbes, desi' baiat de om sarac, era prietenul si sluga credincioasa a lui Senka Erofeev.

- A ! nacni Senka. Tineri pionieri, capete de tuci, din, plumb'facuti, va uitati de sus, dracu v-a adus !... Asta ce-i ? ! si smulse o carte din rnna unei fetite. Iarasi ceva mpotriva lui dumnezeu ?! Apoi, cu un zmbet supus, dar n acelasi timp obraznic, el se adresa lui Misa : - Mai bine. mi-ai da-o mie s-o citesc t - Pot sa-ti dau si tie.. Dar nu pe asta. Pe asta o fa Vera-. Misa lua linistit cartea din mrna lui Senka si i-o napoie Verei. - N-ai dect s-o dai unei mucoase - spuse dispretuitor Senka. Apoi ntreba cu subnteles:: Dar de ce snteti asa de: putini?- Nu cumva ceilalti au fugit? - Au ramas toi tabara - i raspunse Misa. - Las' ca stiu eu ! Senka se ntoarse catre Akimka Balbes : Au dat bir cu: fugitii. Acum nu mar aveti de unde sa-i luati. - Si tu te bucuri 1 interveni Musca", dojenitor. - Tu sa- taci! se rasti Senka la el. Sa-mi dai pluta,, ca-ti sucesc gitul, auzi ? - Da' n-am luat nici o pluta ! - Minti, ai luat-o! Ai furat-o mpreuna cu Jer-deai.. N-aveti ce va trebuie si furati de ia altii, golani nenorociti !. Cuprins de o banuiala, Misa ntreba:: - Ce fel de pluta ? - Jerdeai si, Musca." mi-au furat pluta - i raspunse suparat Senka. lau dat drumul pe apa, ticalosii, dar nu spun ncotro. Pungasii ! - Si de ce crezi ca tocmai ei au facut asta ? - Pai cine altul ? Jerdeai e un pungas. Iar fratesau, nu 1-a omort pe Kuzmin ? L-a omort. Acum o sa stea la racoare. - Al cui frate? Care Kuzmin? ntreba Misa, nedumerit. Cu o bucurie ascunsa, dar prefacndu-se mirat, ca un intrigant de soi, Senka se uita la Misa : - Pai ce, nu stii nimic? - Nu stiu !

- Cum ? Nu stii ca Nikolai, fratele lui Jerdeai, l-a omorit pe Kuzmin ? spuse Senka, facnd o mutra speriata. Pe Kuzmin, un taran de-al nostru. L-a mpuscat cu levorverul. Cum de nu stiti! Tot satul a fost acolo ! A fost si doctorul, si militia. I-au si dus Ia oras : si pe Kuzmin, pe mort, si pe Nikolai, banditul ala. - Cnd s-a ntmplat asta si unde ? ntreba Misa, cu o emotie pe care nu si-o mai putea stapini. - Azi dimineata. n lunca Halzin. Acolo l-a mpuscat Nikolai. Si barca a ascuns-o. Si mai era si activist! Toti activistii snt niste banditi!... - Dar Jerdeai unde-i ? - Cine stie! O fi acasa. Ii e rusine poate sa mai dea ochii cu lumea si sta nchis n casa... Si voi nu stiti nimic! Ce mai pionieri, ce mai comsomolisti! Akimka, sa mergem... Si, mnctid seminte, pornira cu pas taraganat pe ulita. Zapacit si dezorientat, Misa se uita n urma lor. Poate ca Senka n-a spus dect minciuni... Dar Musca" rosti trist: - E adevarat. Nikolai a fost arestat si l-au dus la oras ntr-o caruta. Misa i dadu ordin lui Slavka sa porneasca cu detasamentul spre club, iar el o lua la fuga spre Jerdeai. Cap. 10 UN ASASINAT MISTERIOS Abia acum baga Misa de seama ce fierbere domnea n sat. Pretutindeni, taranii stateau adunati gru-puri-grupuri, iar Inga cladirea cooperativei o multtime de oameni facea o zarva nemaipomenita. Dupa felul agitat n care vorbeau, ntrerupndu-se unul pe altul, se vedea ca discutau tocmai despre acest misterios asasinat. Si, ntradevar, parea de nenteles. ti venea greu sa crezi ca Nikolai a putut sa1 omoare pe Kuzmin. Cum era cu putinta ca un om att de blnd si de cumsecade sa ucida ? ! Doar cu cteva ceasuri mai nainte i vazuse Misa pe Nikolai si pe Kuzmin si statuse de vorba cu ei. Ii avea parca si acum n fata ochilor: Nikolai. n mantaua lui soldateasca, ponosita, fara gaica, Kuzmin. cu cizmele lur vechi, mpingnd cu vsla barca de la mal... Si dimineata aceasta linistita, primele raze de soare, racoarea proaspata a rului si nuferii ce rasareau printre frunzele late si verzi...

Nu, Nikolai nu e vinovat! E o nentelegere, o greseala... Pentru ce sa-1 omoare el pe Kuzmin ? Misa nu putea sa creada acest lucru nici n ruptul capului. Cu cta satisfactie rautacioasa spusese Senka Ero-feev : Toti activistii snt niste banditi!" Ribalinii stateau tocmai la capatul satului, ntr-o casa lasata pe-o rfna si acoperita cu paie. Marginile capriorilor subtiri se ridicau crucis deasupra ei. Doua gemulete mici dadeau spre prispa. Usa. facuta din scnduri prinse ca vai de lume, se deschidea ntr-o tinda rece. unde erau atrnate hamuri si capestre, cu toate ca Rbalinii nu aveau nici cai si nici macar o vaca. Se numarau printre taranii cei mai saraci, care naveau de loc vite... - Buna ziua -- rosti Misa, intrnd n casa. Mama lui Jerdeai, Maria Ivanovna. o femeie slaba, cu fata trasa, sufla de zor n vatra pe care se gasea o oala neagra de tuci. ncercnd sa aprinda focul. Auzind binetele. femeia nu se ridica ; ntoarse numai capul si se uita la el. fara sa nteleaga ceva, apoi se apleca din nou spre vatra. Jerdeai rl privi si el cu indiferenta pe Misa, pe' urma ntoarse capul n alta parte. Pe lutul podelei se vedeau urme de matura. O masa de lemn lucrata grosolan era toata numai zgrieturi de pe urma cutitului cu care fusese razuita. De-a lungul rotilor stateau nsirate la\ite negricioase, care prinsesera luciu. Se vedea c erau vechi de zeci de ani. ntr-un ungher atirna o iconita afumata, cu doua ramuri uscate deasupra ei. Pe peretele opus se alia portretul lui Lenin si un afis infatisind un soldat din Armata Rosie, care ii strapungea cu baioneta pe fostii generali Denikin, ludenici, baronul Yranghel, amiralul Kolceak. Soldatul era mare, iar generalii mici ? negriciosi, blabanindu-se caraghios n vrful baionetei. - De ce nu vii la club ? l ntreba Misa pe Jerdeai, asezndu.-se Unga el. Jerdeai se uita la spinarea ncovoiata a mamei si nu spuse nimic. Misa arata clin cap spre usa : - Sa mergem ! - Pe Nikolai al nostru l-au arestat - ngna Jerdeai si buzele i tremurara.

- Am auzit... l-am vazut azi dimineata cnd au plecat cu barca. Si pe Nikolai, si pe Kuzmin. Apucnd cu vatraiul o oala din cuptor, Maria Iva-Rovna spuse deodata : - Poate ca acolo sa luat la cearta, nu stiu. Nu mai ca Nikolai nu putea sai Iaca seama. El nu-i In stare sa omoare o musca. Si-apoi de ce sa-1 omoare ?! N-aveau pricina de sfada. Si n-avea nici revolver la el. Deodata arunca vatraiul, si acoperi fata cu uiinile si ncepu sa plnga . Patru ani a fost In armata.. Abia a nceput si el sa traiasca... si-acum, napasta asta... Doamne, ce napasta ! Zguduita de plins, ea repeta n mi: Ce pasta ! Ce napasta !" - Trebuie sa oleci la oras ca sa-l aperi - spuse Misa; Maria Ivanovna isi sterse ochii cu sortul: - Pentru asta trebuie sa ai bani. De unde sa-i iau ? - N-ai nevoie de bani! La oras exista avocati care te apara si fara bani. La Casa Tai inului. Ai sa vezi, Nikolai n-o sa pateasca nimic. Maria Ivanovna ofta din greu si isi vazu ia: i vatrai si de oala. Misa se uita la spinarea ei ncovoiata, slaba, spinare obosita de argat care a trudit mult, apoi la Jerdeai, care statea tacut, si la toata saracia din jur. Inima lui se strnse de mila si de iubire pentru oamenii acestia asupra carora se abatuse asemenea napasta neasteptata. Si cu toate ca Misa era convins ca Nikolai e nevinovat si ca judecatorii i vor achita, ntelegea totusi ct de greu i e acuma lui Jerdeai si Mariei Ivanovna. Stau n casa, le e rusine sa iasa pe ulita si nici la ei nu vine nimeni. -j II ntreaba militianul - ncepu din nou sa vorbeasca Maria Ivanovna : Tu l-ai omort ?" Nu, nu eu." Dar cine atunci ?" Nu stiu !" Cum asa, nu stii ?" Uite asa, nu stiu. Am masurat lunca si dupa aceea eu am plecat." Dar de ce ai plecat singur ?." Pentru ca Kuzmin a plecat la Halzan." tari Ce este asta Halzan" ? ntreba Misa. E un rilet pe-aicea - explica Jerdeai. Se .naimeste Halzan. Mai degraba un prau. Lunca se numeste Halzin. Maria Ivanovna contin.ua :

-" Si Nikofai i spune: Kuzmin s-a dus la Halzan. Avea acolo niste pripoane pentru prins peste. Tocmai ma apropiam de sat cnd am vazut ca alearga oamenii dupa mine sirignd ca a fost omort Kuzmin.j Am dat fuga napoi. Si, ntr-adevar, l vedem pe Kuz-min mort !" Cine a tras n .el ?" Nu stiu." Dar barca unde-i ?" Nu stiu." Si militianul ia spus: Se vede ca nu te pricepi sa minti". Nici n-a stat sa desluseasca lucrurile... Misa ncerca sa-si imagineze si lunca, si pe cel omort, si pe Nikolai, si oamenii din jurul lor, si pe militian... Poate ca prin apropiere opereaza niscaiva banditi... Apoi se gin di numaidect la Igor si Seva. Banditii le-ar fi putut face si lor de petrecanie... lata cte se-ntmpla... Misa n-ar fi vrut sa-i lase singuri tocmai acum pe Jerdeai si pe Maria Ivanovna. Se gin de a nsa ca, ntre timp, Korovin s-o fi ntors de la gara cu directorul, asa ca trebuia sa se napoieze si el n tabara. - :S.a nu va .f.ace:ti ,gryi - le spuse baiatul, ridi-Gndu-;se. Or sa sse lamureasca ele toate. In cteva zile Nikolai are sa fie acasa. Poate ca lau dus la oras numai ca martor. - Asta mo >cred - ofta Mania lvanovna. Adeva-nul nu iese la iveala chiar asa de repede, ct ai bate din palme ! Cap. CI ,,CONTSA" -Boris jberglieevici, .directorul caminului de copii, ei$a un om nca tnar, nalt, .adus de spate si purta o haina militajeasca, pantaloni bufanti de cavalerist si .cizme maro, acum -prafuite. Avea nsa ochelari. Lucrul acesta 1-a mirat pe Misa. Haina militarea-sca, nca si de cavalerist, si... ,poftim, ochelari! Nu prea se -potrivea. Ochelarii i .dadeau tnr.ulu director un aer sever, ba chiar posomort. El se uita cam ncruntat - cel putin asa i se paru lui Misa la tot ce vedea n jur : tabara, corturi etc, ceea ce l cam rcia pe baiat. Din ziua n care fusese numit instructor al detasamentului, Misa devenise foarte sensibil. I se parea ca cei mai n -v&sta nu-1 prea luau n serios, de parca mar fi fast un instructor adevarat. Fara a-1 jprivi pe Boris 'Serghe.ev.ici, baiatul continua sa-i- faca observatie Zinei, pentru ca grupa ei nu pregatise masa la timp. Da, /Boris Sergheevici o fi .el director, dar aici, n tabara, el, Misa, este seful si instructorul detasa-mentului.

De altfel, n drum spre conac, Misa avu ocazia sa se convinga ca directorului xiu-i placea nimic din cele ce vedea. Boris Sergheevici arunca n jur asemenea priviri si tacea att de .semnificativ, nct Misa ncepu, sa se simta prost ca conacul era att de .paraginii O luara apoi spre aleea principala si deodata o zarira pe contesa". Batrna statea pe terasa, nemiscata, tinndu-si capul drept, n aceeasi pozitie rigida n care baietii o vazusera si atunci cnd se ascun-sesera n grajd. S-ar fi zis ca-i asteapta. Si nu era de loc placut sa te apropii de dnsa, cnd o vedeai atit de ncremenita. Se oprira jos, linga primele trepte ale terasei, dar batrna nu cobor spre ei. Un timp ramasera cu toti tacuti si nemiscati : batrna - sus, in capul scarii, iar directorul cu baietii - jos. Boris Sergheevici o fixa pe batrna cu privirea lui calma, scrutatoare pe care Misa o mai remarcase si alta data - cercetndu-i obrazul ncadrat de paru-i carunt, nasul coroiat si sprncenele cenusii, parca murdare. Baiatul baga de seama ca privirea iscoditoare a direc-torului o stingherea tot mai mult pe contesa" ; ochii ei mari, rotunzi, atintiti spre ei, erau plini de ura si neliniste. Si cu cit se prelungea aceasta scena muta, cu atit mai mult simtea Misa ca-i place calmul si siguranta lui Boris Sergheevici. Dar ceea ce i se parea din cale-afara de ciudat era faptul ca si Korovin dovedea aceeasi stapnire de sine, de parca batrna nici nu s-ar fi aflat de fata. Si doar cnd venise pentru prima oara ncoace mpreuna cu Misa, lui Korovin ,,i se facuse inima cit un purice". In sirsit, batrna ntreba : - Ce doriii ? - Fiti att de amabila si coborili - vorbi Boris Sergh'eex ici, pe tonul pedagogului convins ca elevul ii va ndeplini neaparat ordinul. Batrna facu ctiva pasi, oprindu-se cu vreo doua-trei trepte mai sus de ei. Apoi rosti dispretuitor : - Va ascult. Dar nu i se raspunse. Boris Sergheevici parca nici n-o vedea. Misa i admira stapnirea de sine. Iata un adevarat conducator! Nu spune nimic, nu rosteste nici un cuvnt si totusi ordona... Iata de la cine trebuie sa nvete !

Numai dupa ce contesa" mai facu ctiva pasi si ajunse pe aceeasi treapta pe care sta si Boris Sergheevici, acesta i spuse : - Eu snt directorul caminului de copii numarul 0 suta saisprezece din Moscova. ngaduiti-mi sa n treb cine snteti ? - Snt custodele acestui conac - raspunse batrna. - Foarte bine! rosti Boris Sergheevici. S-a luat hotarrea ca aici sa fie organizata o comuna. As vrea sa vad casa. Deodata contesa" nchise ochii. Misa se sperie. 1 se paru ca batrna si va da duhul chiar n clipa aceea. Dar nu i se ntmpla nimic. Ramase un timp cu ochii strnsi, apoi i deschise si spuse : - Casa aceasta este declarata monument istoric. Am si acte n acest sens. - Aratati-mi-le - i ceru Boris Sergheevici, pe un ton rece. Batrna scoase de sub broboada o hrtie, o tinu un timp n mna, apoi L-o ntinse lui Boris Sergheevici. El o lua si, ncruntndu-se dupa cum i era obiceiul, ncepu s-o citeasca. ntinzndu-se peste umarul lui Boris Sergheevici, Misa si arunca si el ochii pe hrtie. In partea stnga se vedea o stampila cam 'stearsa, violeta. Textul era batut la masina. Deasupra scria cu litere mari : Adeverinta de custodie", iar mai jos, cu litere obisnuite : Se adevereste prin prezenta ca conacul fostei mosii Kara-gaevo, fiind declarat monument istoric, se afla sub }<* protectia statului. Nici o organizatie sau persoana particulara, n-are voie sa foloseasca imobilul' fara a avea aprobarea sectiei guberakale. de? nvalamnt. Cei care nui vor respecta susnumita dispozitie' vor' fi socotiti infractori, care distrug bunurile pretioase ale statului,, si' pedepsiti conform legilor n vigoare. Director adjunct al: sectiei guberniale de nvatamnt; Serov.." Mai jos se vedea iscalitura marunta si. lunga a acestui Serov. - Totul' e n ordine- i spuse Boris; Serghcevici, restituindu-ii adeverinta. Si cu toate, astea*, vom.organiza aici o colonie de munca:. - Nu primesc ordine de la dumneavoastra - rosti": batrna, naltndu-si capul - si- va rog'sa nu ma mai deranjati!

Le ntoarse spatele, urca scara si' disparui n dosul unei usi nalte de stejar. Boris Sergheevici dadu- o raita priir fosta mosie, cercetnd magaziile; grajdurile, gradina, iazul si ogoarele ce se ntindeau dincolo de. conac K'orovin privea si el cu luare-aminte la. ogoarele care se nvecinau cu mosia. Apoi Boris Sergb.eev.ici spuse : - Va sa zica chiar-Jn. apropierea Moscoveii au mai ramas mosieri. Dupa ctraai ani de la revolutie ! Ex traordinar I nainte de a pleca, Boris Sergheevici se mai uita o data spre conac. Se oprira si baietii. In' razele vii ale soarelui care asfintea-, pasarea de bronz stralucea de parca ar fi fost de aur. Ea i priveai cui niste ochi rotunzi,, plini de rautate; gata' parca- sa se desprinda de pe soclu si sa se- arunce: asupra lor. - E impresionanta pasarea asta 1 spuse Boris-Sergheevici. - Eh, un vultur obisnuit! -' arunca cu dispret Misai. - Crezi ? i ntoarse vorba Boris Sergheevici, dar parca cu oarecare ndoiala n glas-, cum i se paru lui Misa. .40 Cap. 12 PLANURI NOI Boris Sergheevici si Korovin plecara Ia Moscova, In scnimb, peste un ceas-doua, Ghenka si Beaska trebuiau sa se ntoarca n tabara. Desi Misa ar li vrut sa creada ca baietii i-au gasit pe fugari la Moscova, era aproape convins ca Igor si Seva sterpelisera pluta lui Senka si o pornisera pe ru n jos... Dar daca totusi... n sfrsit, Ghenka si Beaska sosira ; nu-i gasisera pe fugari la Moscova. Ghenka se prefacea ca e tare obosit, desi sacii i carase tot timpul Beaska ; doar cnd ajunsesera aproape de tabara pusese si el mna pe un sac, n semn de mare harnicie. n saci aveau pihe berechet: sferturi, jumatati si chiar cteva pini ntregi. - Am cautat sa iau sferturi - se lauda Ghenka, Daca-mi dadeau partea din mijloc, eu le spuneam :

Nu se poate, nu e coapta de ajuns, baiatul poate sa capete ocluzie intestinala". Si Ghenka si nsotea spusele cu gesturi teatrale. Kit scoase din saci cteva pachete, cu crupe, un pachet cu fructe uscate pentru compot si putina faina, care avea sa le prinda bine, caci putea face din ea clatite. - Crupele astea or sa ne-ajunga pentru mult timp - sporovai Ghenka mai departe. Daca facem economie, ne ajung pentru restul timpului ct mai avem de stat n tabara. Asta numai daca Kit n-o sa le nghita asa, nefierte. Ct despre zahar, aici stam cam prost. Nimeni nu ne-a dat. Dar avem ceva bom boane. Bomboanele, asa lipite cum erau, au fost numarate pe loc, hotarnduse sa se dea la ceai, dimineata si seara, cte doua de fiecare. Apoi Kit mai scoase din sac o bucata de slanina, un pachet cu scrumbii, niste unt topit, nvelit ntr-o 41 firtie cerata, sl vreo douazeci de oua fierte. Afara de asta, Ghenka i nmna lui Misa ceva bani : treizeci si opt de ruble. - Buna recolta ! se bucura Misa. Vezi, Ghenka, ce nseamna sa te duci tu ? Ghenka vru sa mai spuna ce daduse fiecare parinte n parte, dar Misa l opri : - Doar le folosim pe toate n comun, asa ca n-are importanta cine si ce a dat. De vreme ce alimentele au nimerit n sac, nseamna ca apartin ntregului detasament. Sa nu mai vorbim de asta, mal oine spune-mi ce-ai aflat n legatura cu Igor si Seva ? - Am ajuns acasa la Seva - ncepu sa povesteasca Ghenka. Ma adresez foarte respectuos mamei lui si-i spun: Buna ziua!" Ea, de asemenea, mi raspunde: Buna ziua !" Apoi eu ii spun : Sa vedeti, am venit dupa alimente", iar dnsa ma ntreaba : Dar Seva al meu ce mai face ?" Eu i raspund : E bine, se scalda". Si cnd se ntoarce?" ma ntreaba ea. Peste cteva zile", zic eu. Da' de ce asa cu-rnd?" Ca sa ne-aduca niscaiva carti". Foarte bine. Transmiteti-i salutari."

Ne-am luat ramas bun si am plecat. Cam la fel a fost si la I,gor. - Cam la fel, dar nu prea - arunca Beaska, marele luptator pentru adevar. - Iar ncepi - rosti ncet GReTTtrar"" - Spune-mi, cum s-au petrecut lucrurile la Igor? l ntreba Misa, presimtind ca Ghenka iar a facut o boroboata. - Cum am plecat de la mama lui Seva - ncepu Beaska - Ghenka mi spune : Nu-mi place de Ioc cum ne-a vorbit mama lui Seva. E cam suspect. Poate ca Seva a si sosit acasa si se ascunde, dar a ndemnat-o pe maica-sa sa nu ne spuna nimic. Nu, la Igor o sa procedam noi altfel, n-o sa ne mai traga ei pe sfoara". Eu i-am atras atentia : Nu mai scorni nimic, Ghenka, sa nu iasa cumva rau". Poti sa zici ca nu team prevenit ? ! 42 - Hai, da-i nainte - rosti Ghenka. ncruntat -> am sa raspund la urma. - Cum spuneam - continua Beaska - ajungem la Igor. Nu era dect bunica-sa. Maic-sa era la serviciu. Ai sa vezi - mi sopteste Ghenka - ce-o mai trag eu de limba pe batrnica asta.'" Eu ncerc sa-t potolesc, dar Ghenka nu ma asculta si zice : Buna ziua, am venit sa-i vedem pe Igor". Dar bunica raspunde: Igor nu-i acasa, e n tabara". Atunci Ghenka i face cu ochiul si-i spune : N-are de ce sa-ti fie frica de noi, caci si noi am fugit din tabara si-acum vrem sa ne sfatuim cu Igor ce sa facem". Bunica clipeste din ochi fara sa priceapa nimic, iar Ghenka i da nainte: Cheama-1 repede pe Igor, ca ne grabim". Batrnica a ramas trasnita. Abia de mai sufla. Apoi a nceput sa strige : Vai de mine ! Igor a fugit din tabara ! Unde-o fi fugit? Unde poate sa fie ? Vai, vai, ce ne facem ? Trebuie sa-i spunem maica-si! Sa anuntam militia !..." Ghenka o sfeclise. Atunci a spus ca a mintit. Eu, de asemenea, ncercam s-o conving ca Ghenka a glumit : daca Igor ar fi fugit cuadevarat, ce rost mai avea sa venim sa cerem alimente pentru el ? Ahia-abia am putut s-o linistim pe batrnica. Dar daca am linistit-o pentru moment, cu siguranta ca o sa-i povesteasca cele ntmplate mamei lui Igor. O sa vedeti!

- Iti lipseste complet simtul raspunderii - l apostrofa Misa pe Ghenka, suparat. Nu poate omul sa-ti ncredinteze o sarcina ! Nu-i de ajuns ca din cauza ta au fugit Igor si Seva, acum i-ai pus pe jeratic si pe parinti. Si doar ti-am atras atentia ! Gata, s-a ispravit! Dupa ce-i gasim pe baieti, ti iau conducerea grupei. - Cum vine asta ?! bolborosi ncurcat Ghenka. Snt doar comsomolist, am fost numit... - Cu att mai rau ca esti comsomolist! Sa-ti fie rusine ! Toate le faci pe dos. 43 Cap. 13 UN PICTOR ANARHIST Fara ndoiala, fugarii trebuie cautati pe cursul rului. E limpede, au plecat cu pluta lui Senka si, de huna seama, la vale. Ce rost ar fi avut s-o ia mpotriva curentului? Dar cum sa-i ajunga din urma ? Cel putin dac-ar avea o pluta... dar si pluta nainteaza ncet. Asadar, ar trebui sai urmareasca cu o barca. Poate ar gasi vreuna la debarcader. Dar barcagiul o sa le ceara mult ti ei n-au attia bani. Barci mai aveau oamenii n sat, dar cine le-ar fi mpru-mutat lor ? Misa pusese de mult ochii pe o barca cu patru lopeti, vopsita ca vai de lume, e drept, dar tocmai potrivita ca marime, usoara si rapida. Era a unui om cam ciudat care locuia n sat, mpreuna cu mama-sa : si spunea pictor anarhist. In ce anume consta anarhismul lui, Misa habar n-avea. II ntl-nise de doua ori pe ulita, beat mort si bolborosind ntr-una vorbe fara sir. Era un individ scund, cu ochi albastri, cam de vreo treizeci de ani, mereu nebarbierit si vesnic beat. Singurul om care l-ar fi putut ajuta pe Misa sa faca rost de barca pictorului era Jerdeai. Spre el se ndrepta acum Misa, mai ales ca se hotarise sa-1 ia si pe Jerdeai cu dinsul. Nimeni mx cunostea atit de bine rul, padurile si satele din jur ca Jerdeai. Si-apoi calatoria aceasta iar putea folosi si lui, caci urmau sa treaca pe linga lunca Halzin si, cine stie, poate aveau sa dea de urma adevaratilor ucigasi ai lui Kuzmin. Numai asa ar putea fi dovedita nevinovatia lui Nikolai...

Acest argument si facu de ndata efectul. Jerdeai se nvoi sa plece cu Misa pe ru si totodata sa mearga mpreuna la anarhist" sa-i ceara barca. - l cheama Kondrati Stepanovici - i spuse Jerdeai - si e pictor. Are o sumedenie de tablouri. Casa lui e toata zugravita, din tavan pna-n podea. Daca e beat, n-o sa ne lase sa scoatem o vorba ; daca de-abia sa trezit dupa betie, atunci o sa ne ia 44 la coana. Dar daca nu e nici un pic beat, a pai atunci s-ar putea sa ne dea barca. Ltx.. a pictorului 11 in* timpina pe Msa c.. un miros de oaie amestecat cu alte mirosuri : de ulei. de lac, de culori, de rachiu nedistilat, de moare de varza si ciorba acra. Casa era destul de ncapatoare, dar plina de lucruri cam neobisnuite pentru o casa taraneasca: un sevalet, cutii de culori si mobilier vechi. a~ dus, pesemne, de Ia ora Dar fi mai ciudat era faptul ca atit peretii ' ierurile din casa erau pictate, si nca fistichiu de tot. ca sa nu zicem chiar aiurea. Peretii: unul era verde, altul galben, al treilea albastru, iar al patrulea o culoare nedefinita. Tot felul de patrate, romburi si triunghiuri de culori diferite mpestritau soba. Tavanul era vopsit in rosu, podelele in galben. Lavitele nsirate de-a lungul pe-retilor erau cafenii, iar cercevelele ferestrei, albe. Vatraiele de linga soba aveau si ele diferite culori; clestele era rosu. Numai mobilierul adus de la oras si mai pastrase culoarea lui naturala, dar se putea banui de pe acum ca n cnrfnd penelul atlt de narai lui Kondrati Stepanovici avea sa ajunga si la el. Pictorul sedea pe o banca si cioplea ceva de zor. Prul, rarit pe la timple, era lung la ceafa si- cadea tn suvite roscate pe gulerul alb de matreata al hainei uzate; ar fi fost cu neputinta sa ghicesti daca haina era din catifea sau din diftina, ha mai era si mlnjita cu tot felul de culori. Gitul si-1 infasuraae intr-o rirpa murdara, care pesemne voia sa fie lavaliera. Se uita Ia baieti cu JI albasir. buri,

dar indata uri p~ parte de treaba. 45

rea, vazlndu-si mai de-

- Am venit la dumneavoastra, Kondrati Stepa-novici... - i se adresa Jerdeai. - Pentru, ce anume? ntreba pictorul, cu o voce joasa de bas, surprinzatoare la un om att de marunt si de slab cum era el. Jerdeai i-1 arata pe Misa : - Va cauta instructorul detasamentului. Pictorul ridica din nou capul. Privirea lui se opri asupra insignei de comsomolist de pe haina lui Misa. - Comsomolist? - Comsomolist - i raspunse Misa. - Dar stii cine snt eu ? - Snteti pictor. - Dar dupa convingeri? :-...% Nu stiu - i raspunse Misa, abia stapnindu-si rsul. - Dupa convingeri sint un anarhist-maximalist - declara cu emfaza Kondrati Stepanovici. - Am venit sa va rugam sa ne dati barca pentru doua zile - spuse Misa. - Anarhistii-maximalisti nu recunosc nici un fel de autoritate. Fata de Puterea Sovietica, sntem neutri. Nu credem n experienta, dar nici nu o stingherim. Asta-i... Nu mai avea ce sa mai spuna despre conceptiile sale politice"s-L repeta : Asta-i^ - si continua sa ciopleasca. - Dar barca ne-o dati? ntreba Misa. - Pentru ce va 'trebuie ? Misa i raspunse evaziv : - Trebuie neaparat sa ne ducem ntr-un loc. - Anarhistii au o atitudine negativa fata de pro prietate - rosti cu patos Kondrati Stepanovici. De ce socotiti ca barca e a mea ? Misa dadu din umeri : - Asa zic oamenii... - Prostii ! S-au obisnuit cu proprietatea si de-aia spun ca e a mea. Acum totul este comun.

- Prin urmare putem lua barca ? 4f - Luati-o! sptfse Kondrati Stepanovici, cioplind mai departe. - Va multumim - se bucura Misa - o sa v-o aducem napoi fara nici o stricaciune! Jerdeai l nghionti : - Cere cheia 1 - Atunci dati-ne si cheia de la lacatul barcii - se ruga Misa. Kondrati Stepanovici clatina din cap cu parere de ru: - Cheia... E cam greu... - De ce ? ntreba Misa, de data asta nelinistit, caci ncepea sa-si dea seama ca n-o sa poata obtine barca chiar att de usor cum crezuse la nceput. - Cheia e proprietate privata ! - Cum adica ? - Barca apartine tuturor, n-aveti dect s-o folositi, dar cheia e proprietate privata, pot sa nu v-o dau. - Atunci ce trebuie sa facem ? Sa spargem lacatul? ntreba Misa. Kondrati Stepanovici dadu din cap cu un aer trist: - Ex-pro-pri-ere ! Nu se poate face de unul singur - Pai om merge cu tot detasamentul - spuse Misa, fara sa se piarda cu firea. Kondrati Stepanovici clatina din cap cu un aer si mai trist: - O sa va ia la militie. - Dar dumneavoastra nu recunoasteti militia - rosti ironic- Misa. Cu glas aproape stins, pictorul ngna : - Noi n-o recunoastem, dar ea ne recunoaste. - Noi v-am plati pentru barca, dar n-avem bani - i marturisi baiatul. Kondrati Stepanovici clatina din cap: - Anarhistii-maximalisti nu recunosc banii. Si, dupa o clipa de gndire, adauga : Un schimb s-ar putea nsa. - Ce fel de schimb ? 47

- Eu va dau cheia, iar vei sa-mi ncredintati devizul pentru amenajarea clubului. - Ce fel de deviz ! se mira Misa. - Nu amenajati, voi un club ? Nu trebuie sa-1 mpodobiti ? Ei, vi-1 mpodobesc eu... - Bine, dar noi facem totul fara bani... - Foarte rau - pictorul lasa capul n jos - munca trebuie rasplatita. - Dar parca anarhistii nu recunosc banii ! l ironiza din nou Misa. - Eu nici n-am spus ca trebuie platita", ci rasplatita" - l lamuri anarhistul. - In schimbul barcii,, baietii or sa va pliveasca toti cartofii) din gradina, Kondrati Stepanovici - propuse Jerdeai, cu spiritul lui practic. - Exploatare! si pictorul parca morfoli acest cuvint, dus pe ginduri. - Cum adica exploatare ? sari Misa. Dumneavoastra ati nvestit n barca o parte din munca dumneavoastra, iar noi tot prin munca vrem sa va recompensam. - Da, asa merge - rosti cu glas tare Kondrati Stepanovici. Dar cnd o sa-i pliveasca ? Nu-i vreme de pierdut. Si ntoarse capul spre fereastra prin care se vedea gradina de zarzavat, napadita de buruieni. - De ndata ce ne ntoarcem - i raspunse Misa - peste vreo doua zile. - Fie si asa - se nvoi n cele din urma pictorul. Iar ct priveste clubul, sa va mai gnditi. Am sa vi-1 fac asa de frumos, ca nici la Moscova no sa gasiti unul asemanator. Apoi lua din cui o cheie ruginita si i-o ntinse lui Misa. - Bine - spuse bucuros Misa, punnd cheia n buzunar - o sa ne gndim. Neaparat! Jerdeai l nghionti din nou : - Vslele ! - Dar vslele unde-s? ntreba Misa. - Vslele..! rosti cu tristete Kondrati Stepanovici. 4*

Misa.se temu 1 sa nu.nceapa elin. no.u discutia despre proprietate.'sii sa miile dea.vslefe - Vslele' aii farcdle de la vsle! Altfel cum o sa mergem cu barca ? spuse hotart Misa. - Si furcile de la- vsle... - ofta-, Kondrati Ste-panoviaL. '-' "'." Ar rnai fi avut ei chef de vorba, dar, aduendu-si pesemne amirita de plivitul cartofilor' s-i de club, ofta nca O' data si spuse : - Vslele si. f umile de la vsle le gasiti n magazie. Sa le puneti apoi la loc... Cap.*W TQTMAUNA GATA Misa hotar sa lase ca instructor al taberei, n timpul absentei sale, pe Zina Kruglova. Ghenka era nechibzuit, iar Slavka, lipsit de initiativa. In schimb, Zna se bucura' de prestigiu-; chiar si. baietii ascultau de ea. Dar ca sa nu se supere Ghenka si Slavka, Misa hotar sa-i ia cu el n expeditie. Prin urmare, mpreuna cu Jerdeai, or sa fie patru. Doi vor vsli, unul va sta la crma, iar altul la prova. ntors n tabara, Misa i dadu ordin lui Ghenka sa pregateasca echipamentul; Slavka se va ngriji de provizii. - Faceti socoteala n asa fel, nct sa ne ajunga pe doua zile. Tu, Ghenka, controleaza barca vezi sa nu ia apa:si.baga de seama sa fixezi bine vslele n furci. Mai cauta o vsla, ca s-o avem de rezerva, si o prajina. Ia cu tine si cteva undite. Si nu uita busola, un topor, o rnghie, o caldare, un ceaun, o lanterna. Sa fie fluiere pentru toti si doua stegulete pen-tru semnalizare. - Si un cort ? 49 - Nu-i nevoie. O sa dormim si iara cort. Sa nu uiti nsa chibriturile. Asta-i tot! Ti-ai nsemnat ? - Mi-am nsemnat! si Ghenka trase o linie groasa n josul listei cu obiectele necesare. Misa se adresa apoi tui Slavka : - Asculta si tu, Slavka. Proviziile- le pui n doi saci, poate o sa fie nevoie sa mergem separat, doi si doi. Pentru fiecare o cana, o lingura si un cutit,

iar alimente: o pine, taitei pentru doua fierturi, crupe tot pentru doua fierturi, putin unt, ceai si opt bomboane. Asta-i tot I Ghenka se arata nemultumit: - Dar ouale si slanina ? Vrei sa rabdam de foame? - Trebuie sa le lasam baietilor n tabara mai multa mncare. Noi o sa mai prindem peste pe drum. Sa nu uiti sarea. - Am mai putea lua cartofi - propuse Slavka. - Asta da - se nvoi Misa. Si tine mirite, nici un fel de hrtie. Toate lucrurile sa fie mpachetate n pnza si aranjate n asa fel, nct sa nu sune, sa nu zornaie, sa nu scrtie. Ai nteles ? Tu, Ghenka, unge furcile vslelor si ia cu tine o bucata de sac, poate o s-avem nevoie sa nfasuram vslele ca sa nu faca zgomot. - Sa n-ai nici o grija - l asigura Ghenka - totul o sa fie cum nu se poate mai bine. - O sa le facem pe toate cum trebuie - spuse Slavka, care era un spirit ordonat. Dar, ca sa fiu sincer, eu nu prea cred n succesul cercetarilor noastre. - Tu niciodata n-ai ncredere n nimic! se supara Ghenka. - Seva si Igor au un avantaj de doua zile - continua Slavka. Cum o sa-i putem ajunge ? - Te ndoiesti ca i-am putea ajunge clin urma pe mormolocii astia ? striga Ghenka. Misa interveni : - n primul rnd, sa nu uitam ca ei merg cu pluta, iar noi cu barca, adica de doua ori mai repede. In al doilea rnd, ei snt nevoiti sa se opreasca mercii ca sa-si faca rost de alimente, apoi nu cunosc bine dru50 inul; n afara de asta, mai mult ca sigur ca dorm pna la prnz. Si, n fine, doar n-au de gnd sa pluteasca la nesfrsit pe ru! Tot trebuie sa se opreasca ntr-un loc, de unde o sa caute sa ajunga la calea ferata. Prin urmare au sa lase pluta acolo. Noi o s-o gasim, si din locul acela pornim n cautarea lor. - Ai nteles acum ! i se adresa Ghenka, batjoco

ritor, lui Slavka. Iar daca n-ai nteles, n-ai dect sa rami aici cu Kit si sa fierbeti mpreuna casa. Spre seara, totul fusese pregatit. Echipamentul si alimentele erau ornduite n barca, ea nsasi controlata, unsa si adusa mai aproape de tabara. Lnga barca se facea de paza. Plecarea era fixata pentru ora patru dimineata. Ca sa nu ntrzie, Jerdeai ramase peste noapte n tabara. Seara, la focul de tabara, Misa i ndemna pe baieti sa o asculte pe Zina. - Situatia este foarte serioasa. Nu mai vorbesc de situatia internationala, acest lucru e cunoscut de toata lumea. Dar si la noi, lucrurile nu stau tocmai bine. Seva si Igor au fugit. Apoi acest asasinat misterios ! Se prea poate ca prin mprejurimi sa opereze banditii. Pe urma, acest conac boieresc si batrna care-1 pa zeste... snt foarte suspecte. Tocmai de aceea trebuie sa fim cu ochii n patru. Si disciplina mai nainte de toate! Zina Kruglova, pentru a spori efectul celor spuse de Misa, adauga : - Intr-o buna zi, contesa" asta, ramasita a vechiului regim, o sa dea foc conacului ca sa nu putem organiza comuna. - Tot ce se poate - confirma Misa, mai mult pentru a sustine autoritatea Zinei. ' De fapt, el nu credea ca batrna ar fi n stare sa incendieze conacul. - Si cnd te gndesti - striga Ghenka - ca un singur om ocupa o casoaie ca asta I Ar putea sa n capa aici cel putin doua sute de copii. E culmea ne rusinarii, pe cuvntul meu ! - Adevarat, nerusinare! aproba Slavka. Dar ce legatura au toate astea cu fuga lui Seva si Igor ? 51 Conacul, asasinai lui Kuzmin... ce legatura au ele cu fuga lui Seva si Igor ? -- Aceea ca acum se ice o aprigi lupta de clasa - i raspunse cu tiic Misa. ' s'? Oamenii au

stei omorti degeaba. Iar contesa", iii sigur, abia asteapta sa se ntoarca boierii si contii ei de altadata. Cauta prin orice mijloace sa le pastreze mosia. Slavka clatina din cap in semn ca se indoieste t - Nu prea cred sa mai existe oameni care sa spere sa se mai ntoarca vechiul regim. - N-ai nici o grija, exista! ii asigura Misa. Iar Jerdeai adauga : - Chiaburii de la noi din sat spun ca lordul ala englez_. - Lordul Curzon - i sufla Misa. - Da, da, asta-i, Curzon, cica i-a scris lui Lenin o scriseare... - Un ultimatum... - Si chiaburii spun ca acum s-a ispravit cu Puterea Sovietica. Izbucnira cu totii n rs. - Vai de capul tau, Jerdeaieik! exclama Ghenka. Or s-astepte cam multisor chiaburii tai pina sa se ispraveasca eu Puterea Sovietica. Niei contesei" n-o sa-i mai ajunga zilele 1 N-o sa mai apuce clipa aia nici contele, emigrantul ala alb! - Curzon ne-a trimis un ultimatum nerusinat - spuse Misa. Cere sa-i rechemam pe reprezentantii nostri din Iran si Afganistan. Sa astepte! Capitalistilor englezi le e frica, vezi bine. ca nu cumva coloniile sa-si revendice independenta. ntelegeti ? Popoarele din Orient! Slavka, ia citeste-ne ziarul pe care 1-a adus azi Ghenka de la Moscova. Slavka desfacu ziarul. Sus, n stinga, scria ! Proletari din toate tarile, uniti-va!", iar n dreapta i Pastrati ziarele, avem putine!" Slavka citi cu glas tare si despre ultimatumul adresat de Curzon si despre demonstratiile mpotriva aces52 tui ultimatum, demonstratii ce s-au desfasurat sub lozinca Jos minile de pe Rusia Sovietica !" - Ati vazut ? le explica Misa. Sntem sustinuti de muncitorii din lumea ntreaga. Nu ne temem de capi talisti, oricare ar fi ei! Jerdeai spuse ngndurati - Se mai spune ca Lenin e tare bolnav.

- Ei, si ce-i cu asta ? S-a obosit, de-aia-i bolnav. Asculta... Misa lua ziarul din mna lui Slavka si citi cu glas tare : Rezolutia muncitorilor de la Goznak... Sa se acorde lui Vladimir Ilici un concediu de trei luni si sa i se ceara respectarea riguroasa a prescriptiilor medicale, pentru ca sa-si poata reface fortele, spre binele tuturor oamenilor muncii..." - Ati nteles? ntreba Misa, mpaturind ziarul. Lenin se va odihni si se va nsanatosi, asa nct chia burii n-au de ce sa se bucure. Deodata i veni n minte o idee: Stiti ceva, baieti ? Acum toata lumea i scrie lui Lenin. Hai sa-i scriem si noi I Dar baietii se mirara foarte. Cum adica ar putea ei sa-i scrie lui Lenin ?! Misa era stapnit cu totul de acest gnd. Uitnd ca hotarse sa fie la fel de calm si de asezat ca si Boris Sergheevici, directorul caminului de copii ncepu sa sara n sus si sa dea din mini i - Sa-i scriem, sa-i dorim nsanatosire ct mai grabnica I - Desigur I ncuviinta Ghenka. Toti i scriu. Noi de ce nu i-am scrie ? Zina Kruglova spuse si ea: - Chiar daca nu va citi Ilici scrisoarea, o sa i se spuna ca i-am scris. O sa-i para bine ca toti l iubesc si-i doresc sanatate. Si baietii, tot strignd si lundu-si unul altuia vorba din gura, compusera urmatoarea scrisoare catre Vladimir Ilici : 53 ..Dragul nostru Ilici I Noi, tineri pionieri si comso-molisti, ti trimitem un fierbinte salut muncitoresc. Dorim sa te nsanatosesti ct mai repede. Si noi vrem sa luptam pentru cauza clasei muncitoare, asa cum ai luptat tu toata viata. Sntem totdeauna gata sa aparam si sa ntarim Rusia Sovietica. Fa-te ct mai degraba sanatos, dragul nostru Ilici !" Partea a doua URMARIREA Cap. 15 DEBARCADERUL Proptindu-se cu piciorul n malul lunecos din cauza rouei cazute in dimineata aceea. Misa facu vnt barcii, sari in ea si se aseza la prova.

Pornira. O ceata alburie se lasase deasupra rului. A\alurile abia se mai zareau. Tufele de rachita ajungeau pina aproape n mijlocul albiei, iar trunchiuri groase de copaci pluteau pe apa. Vslele mnuite de Ghenka si Slavka inai-mai ca se loveau de ele. Dar Jerde'ai, care 55 statea la cirma, conducea barca pe cursul ngust al rhilui cu multa indeminare. Misa chibzuia n sinea iui : daca vor face opt kilometri pe ora, spre seara ajung la gurite riului. Piua acolo erau cam saptezeci-optzeci de kilometri. n acelasi timp, el cerceta atent malurile. n ceasul acela al diminetii, rul parea necunoscut. Totul din jur era urias, adnc, ciudat, plin de mister... Copacii erau parca mult mai nalti, asa nct vrfuriie nu li se mai zareau, tufele pareau si ele dese, de nepatruns... Si cum de nu trecusera nca de micul promontoriu, dincolo de care se vedea debarcaderul? Sau poate ca au si trecut de el, dar nu l-au observat din pricina cetii ? La ,un cot al riului, Misa se ridica n picioare. In clipa aceea se lumina mai bine si Misa zari ghereta mica a debarcaderului s totodata o femeie care mergea ntr-acolo. Baiatul o recunoscu numaidccit. Era contesa"! Ce cauta ea aici atit de dimineata ? Sopti ncet: - Ssst! Nu mai vsliti! Ghenka si Slavka ridicara vislele si barca si ncetini mersul. Apucindu-se cu minile de o craca, Misa trase barca sub o tufa de alun. De aici, debarcaderul se vedea foarte bine. Prin ceata care nca nu se risipise, oamenii de la debarcader pareau mai mult niste umbre. Dincolo de ghereta se zarea silueta nemiscata a unui cal nhamat la o caruta. Ghereta fiind foarte mica, calul si caruta pareau uriase. Pe mal, n afara de contesa", se afla si chiaburul Erofeev', tatal lui Senka - un batrnel marunt si adus de spate, cu o sapca neagra si ochelari cu rama de metal. Barcagiul Dimitri Petrovici, aplecat, mosmonea ceva linga barca. Se ridica apoi si se ndrepta spre mal. Era un barbat cam de vreo treizeci de ani, de statura mijlocie, voinic si ager. Misa nu ca se temea de el,

dar in prezenta lui se simtea oarecum stingherit: barcagiul parea prefacut si viclean, zmbea tot timpul. Desi umbla descult si purta o camasa de cit, obrazul 56 lui alb, ngrijit, cu mustacioara mica, nu semana a i de taran. Erofeev si barcagiul se apropiara de caruta; cineva sari jos. Baietii se uitara cu luare-aminte Era Senka. Chiaburul lua din caruta o rogojina, apoi toti trei ridicara si dusera n barca doi saci mari. Dimitri Petrovici sari n barca si Erofeev o mpinse de la mal. Mai inti barca se clatina, apoi se desprinse si, luata de curent, ajunse n mijlocul rului. Lopatnd cu o singura vsla, Dimitri Petrovici o ndrepta la vale. Toti se uitau cum se ndeparteaza : baietii - din ascunzisul lor, batrna si Erofeev - de pe mal, iar Senka - din caruta. Barca disparu dupa o cotitura. Erofeev i spuse ceva contesei" si se sui in caruta. nainte de a porni, cu haturile n mina, Erofeev ii mai spuse ceva. Batrna, tacuta, ncuviinta din cap. Apoi caruta o lua spre sat, pe drumul ce mergea de-a lungul malului. Contesa" se ndrepta si ea spre conac, pe o cararuie ce strabatea cmpul. Broboada ei neagra se mai zari de cteva ori prin griul nalt, pe urma disparu cu totul. Cap. 16 PE RU Primul care rupse tacerea fu Gh'enka. - Tare as vrea sa stiu ce-au pus ei n barca - spuse el, ridicndu-se si scrutnd departarea, desi nu se mai zarea nici barca, nici barcagiul. Nu degeaba debarcaderul asta mizerabil mi s-a parut mie totdeauna suspect. Chiar ieri i-am spus asta lui Slavka. Nu-i asa, Slavka, nu tianr spus eu ca mi se pare tare suspect debarcaderul asta ? - Da, nsa nu ieri, ci alaltaieri - i raspunse Slavka, caruia totdeauna i placea precizia. Dar eu nu vad nimic suspect n toate astea. Cte nu se transporta cu barca 1 57 - Se transporta, de ! zise Ghenka. Dar asa, cu noaptea-n cap, ca sa nu-i vada nimeni ? Si mai e si chiaburul Erofeev la mijloc, care-i un snapan, cu Senka al lui cu tot. Apoi se ntoarse catre Misa: Stii ce propunere am, Misa ? Sa-l lasam la mal pe Slavka.

- De ce ? - Tot drumul o sa ne bata la cap : Ei, si ce-i cu asta ?", Mare scofala", Nimic n-o sa iasa din toate astea", N-o sa gasim nimic" etc... Asta nu crede nici ce vede cu ochii. 00 Dar Misa, drept raspuns, dadu din mna, ceea ce nsemna sa-l lase n pace... Oare ce sa nsemne toata povestea asta ? Contesa" si Erofeev, mpreuna ! Ce-or fi avut ei de transportat pe ascuns n zori de zi ? - Poate ca batrina scoate unele lucruri din inventar, ca sa nu ajunga il posesia taberei noastre - si dadu el cu parerea. ' t-rt; Ce inventar ! riposta Jerdeai. N-are nici un Iei de inventar. - Atunci ce crezi, ce-,ar putea fi ? - De unde vrei sa stiu ? - Bine - zise Misa. Tot mergem noi la vale. i cautam pe Igor si pe Seva si totodata o sa vedem si unde o sa duca barcagiul sacii. Dar sa fim atenti sa nu ne zareasca. Gata, am plecat ! Jerdeai mpinse barca de la mal, iar Ghenka si Slavka ncepura sa vsleasca. Misa scruta zarea cu binoclul, dar barcagiul nu se zarea. Nui nimic, o sa-l ajunga ei. Rttl, acnd nenumarate cotituri, curgea ntr-. vale adinca si ngttstiL_Maktl drept, nalt, era tare mncat de ape. Deasupra undelor se naltau straturi galbene de argila roase de apa sau roci de calcar avnd forme ciudate. Pe malul sting, jos, se desluseau fsiile nguste ale luncilor si turbariilor. Apa fiind tulbure, fundul albiei se zarea numai n locurile mai putin adnci, si atunci se vedea plin de ml. Pe alocuri, rul facea virtejuri de ai fi zis ca din adnc tisnesc izvoare. Baietii lasasera n urma satul si podul plutitor, dar barcagiul nu se zarea nicaieri. Oare sa nu-1 poata ajunge ei, care au doua perechi de vsle ? 5i> Misa dadu ordin si traga la mal, sari din barca si se urca pe un dmb, uitndu-se dupa barcagiu. In fata tui se desfasura o perspectiva larga : ct vedeai cu ochii numai cimpii nesfrsiie, paduri ntunecoase, crnguri linistite, apoi mori de vint singuratice, clopotnitele albe ale

bisericilor ; pe ogoarele mai apropiate, desluseai carute cu hulubele n sus. La orizont, soarele se nalta ncet. Razele lui piezise luminau zarea, invesmntind lumea n culori vii. Numai tisia ngusta a riului statea pitita pe dupa coline si tufisuri si nu se putea zari nimic. Misa se urca n barca si trecu la rame mpreuna cu Jerdeai. in locul lui Ghenka si Slavka. Pornira. I.n cirma era acum Ghenka, iar Slavka, la prova, se uita cu binoclul. - Mai repede! l ndemna Misa pe Jerdeai, vi i I cu putere. Tu, Ghenka, fii cu bagare de seama la cirma... - N-ai nici o grija, nu tiu pentru prima oara firma n mina - se grabi sai raspunda Ghenka. In tricou, cu pantaloni suflecati si mnuind vsla care tinea loc de crma, el avea, ntr-adevar, o i sare foarte pitoreasca. - Tu, Slavka - continua Misa sa mparta 'ord - iii cu ochii n patru ! Si nu numai dupa barcagiu. In primul rnd ne intereseaza Seva si Igor. Sa vezi daca nu cumva se zareste o pluta sau poate mai des lusesti si alte urme. - Deocamdata nu se vede nimic - raspunse SI. - nici barcagiul, nici baietii, nici pluta... n c, ab solut nimic Mersera astfel vreo jumatate de ceas, vslind din rasputeri. Misa tocmai voia sa faca schimb, cnd, deodata, Slavka scoase un strigat fara a-si lua binoclul de la ochi si miscndu-1 cnd ntr-o parte cnd n alta : - Baieti, ir,.,; ncet, mi se pare ci-i barcagiul:.. - Unde ? Misa si Jerdeai : licari vslele deasupra ; > . Ghenka se scula ; icioare, scrutnd zarile. :* - Se transporta, de ! zise Ghenka. Dar asa, cu noaptea-n cap, ca sa nu-i vada nimeni ? Si mai e si chiaburul Erofeev la mijloc, care-i un snapan, cu Senka al lui cu tot. Apoi se ntoarse catre Misa: Stii ce propunere am, Misa ? Sa-1 lasam la mal pe Slavka.

- De ce ? - Tot drumul o sa ne bata la cap : Ei, si ce-i cu asta ?", Mare scoiala", Nimic n-o sa iasa din toate astea", N-o sa gasim nimic" etc... Asta nu crede nici ce vede cu ochii. |tt*/$ Dar Misa, drept raspuns, dadu din mna, ceea ce nsemna sa-1 lase n pace... Oare ce sa nsemne toata povestea asta ? Contesa" si Erofeev, mpreuna! Ce-or fi avut ei de transportat pe ascuns n zori de zi ? - Poate ca batrina scoate unele lucruri din inventar, ca sa nu ajunga ii posesia taberei noastre - si dadu el cu parerea. - Ce inventar ! riposta Jerdeai. N-are nici un Iei de inventar. - Atunci ce crezi, ce-,ar putea i ? - De unde vrei sa stiu ? - Bine - zise Misa. Tot mergem noi la vale. Ii cautam pe Igor si pe Seva si totodata o sa vedem si unde o sa duca barcagiul sacii. Dar sa fim atenti sa nu ne zareasca. Gata, am plecat ! Jerdeai mpinse barca de la mal, iar Ghenka si Slavka ncepura sa vsleasca. Misa scruta zarea cu binoclul, dar barcagiul nu se zarea. Nu-i nimic, o sa-1 ajunga ei. $*$ Rul, facrtdjienuinarate cotituri, curgea ntr-a- vale adinca si ngusta7~MaTul drept, nalt, era tare mncat de ape. Deasupra undelor se naltau straturi galbene de argila roase de apa sau roci de calcar avnd forme ciudate. Pe malul stng, jos, se desluseau fsiile nguste ale luncilor si turbariilor. Apa fiind tulbure, fundul albiei se zarea numai n locurile mai putin adnci, si atunci se vedea plin de mii. Pe alocuri, rul facea virtejuri de ai fi zis ca din adnc tisnesc izvoare. Baietii lasasera in urma satul si podul plutitor, dar barcagiul nu se zarea nicaieri. Oare sa nu-1 poata ajunge ei, care au doua perechi de vsle ? 38 Misa dadu ordin sa traga la mal, sari din barca si se urca pe un dmb, uitndu-se dupa barcagiu. In fata lui se desfasura o perspectiva larga : ct vedeai cu ochii numai cimpii nesfrsile, paduri ntunecoase, crnguri linistite, apoi mori de vint singuratice, clopotnitele albe ale

bisericilor ; pe ogoarele mai apropiate, desluseai carute cu hulubele n sus. La orizont, soarele se nalta ncet. Razele lui piezise luminau zarea, nvesmntnd lumea n culori vii. Numai fsia ngusta a riului statea pitita pe dupa coline si tufisuri si nu se putea zari nimic. Misa se urca n barca si trecu la rame mpreuna cu Jerdeai, in locul lui Ghenka si Slavka. Pornira. La crma era acum Ghenka, iar Slavka, la prova, se uita cu binoclul. - Mai repede! l ndemna Misa pe Jerdeai, vslind cu putere. Tu, Ghenka, fii cu bagare de seama la crma... - N-ai nici o grija, nu tiu pentru prima oara cirma n mna - se grabi sai raspunda Ghenka. In tricou, cu pantaloni suflecati si mnuind vsla care tinea loc de crma, el avea, ntr-adevar, o nfatisare foarte pitoreasca. - Tu, Slavka - continua Misa sa mparta "ordine - fii cu ochii n patru ! Si nu numai dupa barcagiu. In primul rnd ne intereseaza Seva si Igor. Sa vezi daca nu cumva se zareste o pluta sau poate mai des lusesti si alte urme. - Deocamdata nu se vede nimic - raspunse Slavka - nici barcagiul, nici baietii, nici pluta... nimic, ab solut nimic Mersera astfel vreo jumatate de ceas, vslind din rasputeri. Misa tocmai voia sa faca schimb, cnd, deodata, Slavka scoase un strigat fara a-si lua binoclul de la ochi si miscndu-1 cnd ntr-o parte cnd n alta : - Baieti, mai ncet, ini se pare ca-i barcagiul.*.. - Unde ? Misa si Jerdeai ridicara vslele deasupra apei. Ghenka se scula n picioare, scrutnd zarile. :>y - A disparut iar ! exclama Slavka, ndreptnd binoclul in alta parte. Si doar l zarisem dupa cotitura aceea. Aha, uite, iar se vede... - Cam la ce distanta de noi?

- Cred ca la vreun kilometru - aprecie Slavka, fara prea multa siguranta. - Ne apropiem de lunca Halzin ! exclama Jerdeai cu emotie. - Trageti la mal! ordona scurt Misa, si sari mpreuna cu Jerdeai pe tarm. Uitndu-se spre nu, vazura ca barcagiul nu mai vslea ; sta cu capul ntors spre tarm, asteptind parca cava. - Se uita nspre lunca Halzin ! sopti Jerdeai, alb ca varul. - Si tu de ce te emotionezi n halul asta ? Vino-ti n fire ! Barcagiul continua sa se uite spre lunca, miscnd din cnd n cnd vslele ca sa tina barca n echilibru. Aha, nu vrea sa se apropie de locul unde a fost omo-rt Kuzmin... Ghenka nu se putu stapni si sari si el din barca. Acum, tustrei, ntocmai ca si barcagiul, priveau spre lunca Halzin. Acoperita cu iarba verde si inundata de lumina stralucitoare a soarelui, lunca se ntindea pe malul stng al rului Ut cea si pe malul drept al Halzanu-lui, un ru mititel, mai mult secat, care se varsa n Utcea. Pe ntinsul verde al luncii staruia atta liniste, nct baietilor li se paru ca aud pna si tiuitul monoton al tntarilor, precum si tritul greierilor. Locul era deschis. Doar ctiva copaci singuratici si plecau ramurile n jos, spre pamnt. Pe lnga mal nsa cresteau tufe destul de dese. De unde s-o fi tras n Kuzmin ? Cum de n-a auzit Nikolai mpuscatura ? Si cine i-o fi luat barca ? Foarte ciudat... n cele din urma, barcagiul ncepu iar sa vsleasca si barca o porni mai departe. Baietii sarira si ei iute n barca lor si o luara pe.urma lui. l^a vsle se af-la 60 acum Ghenka si Slavka, la crma Jerdeai, iar ia prova - Misa. Baietii cautau sa pastreze o anumita distanta, n asa fel ca sa-I poata vedea de dupa cotituri. Barcagiul cnd aparea, cnd disparea dupa nenumaratele coturi ale rului. El vslea cu fata spre baieti, asa nct acestia trebuiau sa fie cu ochii-n patru, ca nu cumva sa fie zariti. naintea fiecarei cotituri, Misa sarea pe mal si se uita cu binoclul, sa

vada unde a ajuns barcagiul. Pasionati de aceasta urmarire, ei uitasera cu totul de scopul initial al calatoriei lor. - Acum ncep locurile cele mai mpadurite - le spuse Jerdeai. Am sa va arat o cararuie care duce spre puntea Qolghinskaia. - Mlastina n care se zice ca-i ngropat batrnul conte ? - Da, aia 1 i- Asa departe de conac ? - Daca mergi cu'barca pe ru, e departe, dar daca o iei de-a dreptul prin padure, e mult mai aproape. Un cot larg al rului, acoperit cu tufe dese, l ascunse din nou pe barcagiu. Misa, temndu-se ca nu cumva sa-1 piarda din vedere, spuse baietilor sa vs-leasca mai iute. Ghenka si Slavka se opintira si barca porni mai repede. Dar cnd trecura de cot, Misa si dadu seama ct de pripita si nesocotita fusese graba lui... La o departare de vreo trei sute de metri, barcagiul, intrat n apa, si tragea barca la mal ntr-o mica scobitura, unde se vedeau doua pietre mari, albe. Noroc ca n momentul acela barcagiul era ntors cu spatele la ei si, plescaind cu picioarele n apa, nu auzise zgomotul facut de vslele baietilor. Baietii se trasera si ei n graba spre mal, pitindu-se dupa o salcie nalta si pletoasa care-si pleca crengile pna aproape de fata apei. Nu puteau fi zariti, n schimb ei l urmareau foarte bine din locul acela pe barcagiu. - De la aste doua pietre porneste drumul spre puntea Golghinskaia sopti Jerdeai. Misa i facu semn sa taca. 61 Barcagiul trase barca la mal, nfasura lantul pe dupa pietre si se ntoarse cu fata spre padure. In clipa aceea, tipatul ascutit al unei bufnite se repeta de trei ori, spargnd linistea apasatoare a luncii. Cap. 17 BARCAGIUL Era o mica scobitura a malului, cu apa scazuta. Nu secase de tot numai datorita unui stejar puternic, ale carui frunze dese l aparau de soare. Pe mal se aflau doua pietre mari, albe. O poteca ngusta pornea chiar de lnga ele spre luminis, afundndu-se n padure.

Barcagiul, pe mal, asculta foarte atent. Baietii asteptau si ei. Din padure, parca drept raspuns, rasuna un tipat asemanator de bufnita, repetat tot de trei ori. Ascunsi dupa copac, baietii asteptau sa vada ce se va ntmpla. Un covor de flori smalta poiana din marginea padurii, nalt si albastru se ridica piciorul-cocosului, snzienele si leganau ciorchinii galbeni, se iteau apoi garoafe albe si clopotei azurii de padure; toata aceasta lume'nflorita si scnteietoare era att de pasnica, de blnda si plina de voie-buna n sclipirea orbitoare a razelor de soare, nct lui Misa i se parura absurde banuielile sale. Se gndea ca daca s-ar apropia acum de barcagiu, acesta i-ar raspunde foarte pasnic, cu acelasi zmbet neplacut si batjocoritor Ruturndu-i pe buze, dar care, de fapt, poate ca nu riSemna nimic rau. Acest sentiment de ncredere se stinse nsa tot att de repede, precum aparuse... Din padure rasuna din nou tipatul bufnitei, dar de data asta mult mai aproape... Barcagiul se ridica, cerceta malul cu privirea si, ncredintndu-se ca nu e nimeni n jur, se ntoarse iar cu fata spre padure, chemnd repede cu m'r.a pe cineva care se afla ascuns pe dupa copaci. 62 Din desis iesira doi flacai cu obrajii buhaiti de somn, mbracati n haine taranesti de iarna : unul purta o scurta mblanita, dar rupta, iar celalalt o zeghe lunga si ponosita. Amndoi aveau sepci ostasesti. Flacaii dusera sacii n padure. Barcagiul le spuse ceva, dar flacaii nu-i raspunsera. Cnd se aseza n barca si lua vslele, barcagiul le vorbi din nou, nsa vorbele sale fura luate de vnt, astfel ca baietii nu deslusira nimic. De ndata ce barcagiul se urca n barca, Misa socoti ca trebuie sa paraseasca numaidect ascunzatoarea, altfel s-ar putea sa fie vazuti; asa ca ncepura sa vsleasca cu nadejde mpotriva curentului... Cnd fura cam la vreo jumatate de kilometru, o luara napoi, spre barcagiu, ca si cnd s-ar fi plimbat pe ru. Misa ascunse chiar si binoclul. Abia apucara sa schimbe directia barcii, ca de dupa o cotitura aparu si barcagiul. Vslea ncet, la-sndu-se mult pe spate, iar cnd se apleca, prin camasa i se vedeau omoplatii subtiri apropiindu-se si departnduse...

Auzind clipocitul.apei facut de vslele baietilor, el ntoarse capul si nceta sa mai vsleasca. Barca lui se legana usor pe apa, rotindu-se alene, astfel ca atunci cnd baietii ajunsera mai aproape, ea taia rul dea curmezisul, mpiedicnd trecerea. Ca sa nu se ciocneasca, baietii lasara si ei vslele si baccile ajunsera una lnga alta. Cu capul plecat si ncruntndu-se, barcagiul se uita la baieti, dar deodata prinse a zmbi si-i ntreba : - ncotro, tovarasi ? Departe ? Zmbea numai din buze. Vrfurile ascutite ale mustacioarei sale erau zbrlite ca la un animal de prada, iar ochii albastri si reci i masurau staruitor si cu nencredere. Zmbetul acesta l descumpanise si mai nainte pe Misa, dar acum l scotea din sarite. - Iaca ne plimbam si noi... - raspunse Misa, linistit. 63 Barcagiul" continua sa zirnDeasca, dar- mm a lui apucase marginea barcii baietilor, tragnd-o pe nesimtite catre dnsui. Misa ntelese ca vrea sa nhate lantul si de aceea l tinu zdravan cu piciorul. Tot zmbind, barcagiul se uita la baieti cntarin-du-i parca din ochi. De fapt, avea n fata lui patru flacai zdraveni. Dupa felul cum i privea, se vedea limpede ca se gndeste ce anume trebuie, sa faca. n cele din urma spuse : - E si Jerdeai cu voi ? Misa nu raspunse. Urma o clipa de tacere. Barcagiul tinea zdravan de prova barcii. - Barca asta mi-e cunoscuta - vorbi el. - Da - i raspunse Misa. E barca lui Kondrati Stepanovici. - Nu mai spune! zmbi cu nencredere barcagiul si, n acelasi timp, izbuti sa apuce belciugul de care era prins lantul. - Prin urmare e. a lui Kondrati Stepanovici ? facu barcagiul si Misa simti cum acesta trage ncet lantul. Dar baiatul apasa bine cu piciorul. - Da, a lui Kondrati Stepanovici - repeta el, nentelegnd ce urmareste celalalt.

- Foarte interesant - rosti omul, taraganndu-si batjocoritor vorbele. Doar Kondrati Stepanovici a plecat azi dimineata cu barca la pescuit. Era chiar barca lui. L-am vazut cu ochii mei. La rndul sau, Mi sa i-ar fi putut aminti si el barcagiului cu cine anume se vazuse n dimineata aceea, dar ar fi savrsit o imprudenta. Spuse : - Nu stiu cu cine te-ai ntlnit dumneata, dar Kondrati Stepanovici ne-a dat voie sa luam barca. Zmbind ntruna, barcagiul clatina din cap : - Da, da! Nu-i frumos, tovarasi, nu-i frumos... Si mai spuneti ca snteti comsomolisti... In timp ce vorbea, el mai trase o data de lant, dar Mi sa l tinea bine cu piciorul. - Si ma rog, ce nu-i frumos ? se ncrunta Misa. De ce ne faci morala ? .- Nu-i frumos sa mintiti - continua el, dojeni" tor. Si nu-i frumos nici sa acoperiti un ucigas. Eu stiu prea bine a cui e barca. - Atunci spune a cui e! rosti Misa, zmbind si el. -- E barca lui Kuzmin, care a fost omorit ieri aici. Si cel care 1-a omorit e chiar fratele lui ! si barcagiul arata spre Jerdeai. Militia cauta barei voi vreti s-o ascundeti... Zau, nu-i bine, nu se cir si faceti una ca asta. Tn fata unei asemenea acuzatii, Misa si pic- ; cumpatul si uita de lant. In aceeasi clipa, barcagiul trase de lant cu putere. Misa cazu si, n cadere, cauta sa prinda lantul cu mina, dar era prea tirziu. Zmbind ironic, barcagiul l prinse de crigul c se afla la crma barcii lui si totodata si mpinse b; (iepartnd-o de cea a baietilor. Lantul era acum ntins, baietii nu mai puteau ajunge la el clocit daci sareau n barca lui Dimitri Petrovici. - Nu-i frumos! Nu-i frumos! repeta barcagiul, zmbind ntruna cu nerusinare. nteleg, Jerdeai vrea sa-si salveze fratele, dar voi, comsomoiisti, si va faceti de rusine?! Va trebui, dragi prieteni, sa va ntoarceti n sat, n-am ce va face ! Tremurnd de indignare, Misa striga : - Cum de-ti ngadui una ca asta ? !

- Fiecare cetatean e dator sa ajute justitia! ii raspunse batjocoritor barcagiul. Curentul apei era slab, totusi omul izbuti sa drepte amndoi .. barcile catre mal. Mita se fee i de lucrul acesta mai mult ca de orice. Daca Dmi i Petrovici reut^ :< sa-i traga la mal, o sa-si ci ., flacaii si atunci baietii n-or sa mai poata facf i .-inie. N-avea nici o clipa de pierdut... Cfnd barca atinse tarmul. Misa sari la prova : - Sa ne dai drumul numaidect, auzi? - Bucuros, dar nu pot - rse barcagiul. N-apuca sa s.rseasca bine, ca baiatul fi facu un salt in barca lui, apucnd lantul. - Lasa lantul ! urli barcagiul si, sarind n sus, ridici vsla gata sa loveasca. *K - Pas ii ea de bront O5 Dar Misa, dintr-o singura miscare, smulse lantul din crlig si-1 arunca n barca lor, apoi se ndrepta din sale : , - Hai, loveste! ncearca numai! Cu fata palida si schimonosita de furie, Dimitri Petrovici statea n fata lui, cu vsla ridicata. Poate ca l-ar fi lovit, dar Ghenka si Slavka se si urcasera n barca lui. Ghenka se lasa cu toata greutatea corpului pe marginea barcii, astfel nct aceasta se nclina gata-gata sa se rastoarne... - Nu te baga, ticalosule ! El se apleca spre Ghenka, ncercnd sa-1 ajunga cu vsla, dar n aceeasi clipa, Slavka, Slavka cel calm si sfios, l apuca pe barcagiu de picioare, pe la' spate, si-1 trase spre dnsul. Pierzndu-si echilibrul, Dimitri Petrovici se pravali n apa. - Fuga napoi ! striga Misa. Baietii sarira iute n barca lor, iar Misa dupa ei. njurnd de mama focului, Dimitri Petrovici se napusti pe urma lor. Jerdeai, chirchit si nauc de frica, se uita la el cu spaima. - Puneti mna pe lopeti - striga Misa. Slavka si Ghenka, lovin-du-se unul de altul, ncepura sa vsleasca. Dimitri Petrovici era cit pe-aci sa-i ajunga. ncerca sa apuce barca, dar nu izbuti. Ghenka si Slavka vis-leau din rasputeri... Sporin-du-si

viteza, barca aluneca cu repeziciune n jos pe ru. Dis-"tanta dintre ei si barcagiu crestea vaznd cu ochii. Dimitri Petrovici i mai urmari un timp, apoi se ntoarse si trase la mal... Barca baietilor mergea din. ce n ce mai repede... O cotitura... Iata si copacul sub care statusera ascunsi. Uite si cele doua pietre albe... nca o cotitura... si iesira la loc drept, acolo unde rul se ndeparta de padure. Barcagiul nu-i mai putea ajunge. Cap. 18 CARE SA FIE EXPLICATIA? Totusi baietii, ginind, vsleau din rasputeri, ui-tndu-se mereu napoi. Tot li se parea ca acusi-acusi, de dupa o cotitura, o sa le iasa n cale barcagiul. Si nu singur, ci nsotit de cei doi flacai de care se despartise n padure... Dar spaima, care la nceput i daduse atld putere lui Slavka si lui Ghenka, ncepu sa dispara si atunci simtira dintr-o data ca sint frnti de oboseala. Spusera ca nu mai snt tn stare sa vsleasoi. asa ca Misa si Jerdeai trecura in locul lor. ndata ce se vazu din nou la crma, Ghenka fu primul care prinse a vorbi. Privindu-I pe Slavka. cu un zmbet ironic, dar binevoitor, zise : - L-ati vazut pe Slavka cum mi la apucat pe barcagiu ? ! N-as fi crezut ca-i In stare de o isprava ca asta... Nimeni nu-i raspunse. - Dar Jerdeai ce spaima a tras ! sporovai Ghenka mai departe. I se facuse inima ct un purice... Jerdeai se nrosi tot : - Voua ce va pasa ! Voi plecati napoi la Moscova si gata ! Dar eu cu mama ramn aici ! - Hi, si ce-i cu asta ? ! - Pai este. c-or sa ne faca de petrecanie ntr-o buna zi ! raspunse Jerdeai, convins. - Parca alta treaba n-au... - zmbi Ghenka. - Ce ? Nu-ti vine a crede ?... Aici nu-i Moscova. Astia te-njunghie si gata. Si n-ar fi prima data cnd. sar ntmpa asa ceva. hj

- Dar cine snt astia" si pe cine au mai n junghiat ? ntreba Misa. . Drept raspuns, Jerdeai ncepu sa respire zgomotos pe nas, vslind si mai abitir. Slavka, stnd la prova, si exprima nedumerirea: - Totusi nu pricep de ce s-a legat barcagiul de noi. Oare credea, ntradevar, ca sntem cu barca lui Kuzmin care a fost omort ? - Eh, ca prost mai esti, vericule ! striga Ghenka. Tocmai el sa nu cunoasca barcile? !.., - "Kuzmin avea o barca cu doua vsle, iar.asta e cu patru ; si-apoi nici nu gasesti alta la fel n tot satul - l lamuri Jerdeai. - Ai vazut ! sari Ghenka. Nu, aici e cu totul altceva ! - Dar ce anume ? - -a fost frica sa nu re ducem n padure si sa nu dam de cei doi flacai si de saci. Asta-i ! Nu degeaba1 debarcaderul asta mi s-a parut mie totdeauna att de suspect. - Ai dreptate, dar numai cu o singura conditie <- spuse Slavka. - Si care, ma rog ? - Ca n saci sa se afle ceva misterios. Ghenka ridica minile spre cer, ntr-un gest teatral: flfi|.\Asta-i buna ! E limpede ca lumina zilei ca am dat peste o banda, dar tu tot te ndoiesti ! Adineauri era ct pe-aci sa ne nece, iar tie ti se pare ca nu s-a ntmplat nimic ! La naiba, ce om mai esti si tu ! Zau daca pricep ! - Dar ce fel de bande mai pot sa existe azi? l contrazise Slavka. ';i'_; Uitati-va la el ! striga Ghenka. Ce fel de bande ? Bande adevarate ! Si pe Kuzmin tot ei l-au omort, nu mai ncape nici o ndoiala ! Jerdeai se opri din vslit si se uita speriat la Ghenka. - Da' ce te face sa crezi ca tocmai ei l-au omort pe Kuzmin ? l ntreba Slavka, 68

- Pai cine atunci ? Frate-sau ? s GhenT<a arata cu capul spre Jerdeai, Spune, Jerdeai, frate-tau 1-a ornort pe Kuzmin ? - Da' de unde - rosti Jerdeai, vslind ntr-unas - Dar cine 1-a ornort ? - Nu stiu. - Eu nsa stiu - repeta Ghenka, cu ncapatnare. Ei l-au ornort! Misa nu se amesteca n discutie. Tot ce se ntrn-plase adineauri i se parea o salbaticie de necrezut... E sigur ca ceea ce le-a spus Dimitri Petrovici cu privire la barca lui Kuzmin nu era dect un pretext ca sa-i poata opri. Un altul s-ar mai fi putut nsela, dar nu el, care cunostea fiece barca din sat. Atunci care sa fie explicatia ? S-o fi facut din pricina flacailor ? Nu-i prea venea a crede... Flacaii disparusera de mult n desisul padurii... S-ar putea nsa ca toate acestea sa aiba vreo legatura cu asasinarea lui Kuzmin. Se vedea dupa chipul barcagiului ca el este asasinul. Cum 1-a zarit pe Jerdeai n barca, s-a speriat banuind ca acesta l cauta pe adevaratul ucigas al lui Kuzmin. Iata de ce voia sa-i ntoarca din drum ! Ca nu cumva sa dea de vreo urma a adevaratului asasin ! Dar daca... ? !" Misa simti un fior n inima. Dar daca toate acestea nu se leaga numai de asasinarea lui Kuzmin, ci si de disparitia lui Seva si gor ? Poate ca si lor li s-a ntmplat ceva ! Oare nu din cauza asta barcagiul voia sa-i mpiedice sa-si continue drumul ?... Poate ca Igor si Seva fusesera martori nepoftiti atunci cnd el l omorse pe Kuzmin, sau poate ca flacaii, ntlnindu-i n padure, iau ornort de teama sa nu fie denuntati !... Cte nu se pot ntrnpla n vremuri ait de zbuciumate ! La sate se duce nca lupta. Afli ca, ba ici, ba colo, a fost ornort un activist, un corespondent voluntar.,. Poti sa stii n ce afacere necurata au nimerit baietii ?!... Si daca ntr-adevar li s-a ntmplat ceva, oare ce-i n9 de facut? Ce va face el, Misa? Doar copiii i fusesera ncredintati lui. In clipa aceea se auzi glasul lui Ghenka ; - Se vede o coliba n dreapta ! Cap. 19 O INTILNIRE EXTRAORDINARA

Pe mal, la umbra unor copaci, se. zarea o coliba mica, facuta din crengi nfrunzite. In fata ei ardea un foc, la care sedea un barbat si o femeie. - Sa-i ntrebam daca nu cumva i-au vazut pe baieti - propuse Misa. Baietii ncetara sa mai vsleasca si barca si ncetini mersul. Misa si "duse minile plnie la gura si striga : - Hei ! Hei, voi de pe mal ! Barbatul si femeia se uitara n directia baietilor. Amndoi purtau ochelari cu rame late de baga. - Va rugam - striga Misa - sa ne spuneti daca n-au trecut pe-aici doi baieti cu o pluta ! Barbatul si femeia se uitara unul la altul, apoi. ca la o comanda, se ntoarsera spre baieti, dar nu le raspunsera. - Oare snt surzi ? rosti ncet Misa. - Nu vezi ca snt niste nepmani ? zise Ghenka. Uita-te ce mutra caraghioasa are afaceristul ala... E gras, chel, poarta ochelari, iar ea are parul vopsit... Misa mai striga o data: - N-ati vazut cumva doi baieti cu o pluta ? Barbatul si femeia schimbara iarasi o privire, apoi barbatul se ridica si le striga la rndul sau : - Nu nteles !... Baietii se uitara la ei cu gura cascata... - Un strain ! murmura Ghenka, dezorientat... ntr-adevar aveau n fata lor un strain. Un bar bat chel, ndesat, cu ochelari de baga, purtnd o /o camasa cu mneci scurte si pantaloni largi golf, de culoare cenusie, cei cadeau ceva mai jos de genunchi, lasnd sa se vada niste ciorapi gri, de buna seama straini. Un barbat n vrsta, purtnd pantaloni golf, nu putea sa fie dect un strain ! - Nu nteles ! le striga el din nou, clatinnd din capul mare, rotund si chel. - Sa stam totusi de yorba cu el - propuse Misa, cam nehotart.

- De ce nu ! ncuviinta Ghenka. Sa vedem ce fel de straini snt. Sprechen sie deutsch?1... Baietii vslira spre mal, coborra din barca si se ndreptara catre coliba. Barbatul se uita la baieti si le zmbi. Femeia continua sa stea n fata focului si sa-i masoare pe noii veniti cu o privire atenta si staruitoare, mestecind n acelasi timp cu o lingura n cazanelul de pe foc, din care se mprastia un miros grozav de ciocolata... - Voi strigat departe, iar noi nteles prost ru seste - spuse strainul. Lnga coliba se aflau doua rucsacuri cu ncuietori nichelate si curele, doua aparate fotografice cu niste cureluse subtiri, o cutie de conserve cu o eticheta viu colorata, doua termosuri si nca alte maruntisuri de fabricatie straina. Turisti straini - hotar n gnd Misa. Burghezi... Proletarii nu se prea plimba prin strainatati." Acelasi lucru i fulgera prin minte si lui Ghenka si lui Slavka. Baietii se uitau neprietenosi la acesti oameni ai lumii capitaliste, care aparusera att de neasteptat pe malurile Utcei. Oare cum au putut ajunge pna aici acesti jefuitori si rechini ? - Dumneafoastra repetati ntrebare - li se adresa strainul. De aproape, baietii vazura ca acesta nu e cu de-savrsire chel. Mai avea par n cap, dar att de rar si de decolorat, ca parea mai degraba un fel de puf. Asa cum arata strainul, gras si rumen, semana cu un baietan bine hranit. 1 Vorbiti nemteste? (n limba germana n text). (n.t.J! 71 Misa repeta; - N-au trecut pe aici do baieti cu o pluta? - Pliuta ? Ce este pliuta ? - E un fel de barca - explica Misa si- arata cu minile ca e patrata si facuta din brne. Strainul dadu vesel din cap : j- ntelege, ntelege - si se ntoarse spre femeie, rostind un cuvnt strain, apoi din nou dadu vesel din cap : Pliuta, ntelege! De la cuvnt a

pliuti, plrutitor, ntelege... Da, aici fost doi paioneri, cu cravate - si facu un gest, aratnd n jurul gtului - paioneri, buni paioneri, fost aici... - Cnd ? - Dormit aici. Nu acest noapte, dupa acest noapte. Ieri dimineata pliutit pe pliuta lor mai departe. Dres pliuta, apoi pornit. Misa rasufla usurat. In sfrsit! nseamna ca Seva si Igor snt zdraveni, sanatosi... Nu li s-a ntmpat nimic! Aflara apoi ca Igor si Seva ajunsesera acolo alaltaieri seara, ca petrecusera noaptea cu strainii, apoi, a doua zi pna la prn'z, reparasera pluta si pornisera mai departe. Prin urmare, ieri, miercuri, cnd fusese asasinat Kuzmin, Igor -si Seva stateau aici linistiti, discutnd cu acesti straini. Cele ntmplate lnga lunca Halzin n-au deci nici o legatura cu ei; Foarte bine. Bine macar ca n aceasta privinta lucrurile stau asa... Acum n-o sa le fie greu sa-i ajunga., Cnd pornisera la drum, distanta dintre ei fusese de doua zile, acum era numai de o zi. Spre seara trebuie sa-i ajunga negresit... Din cazanel se raspndea un miros mbietor de ciocolata. Baietii, care de dimineata nu pusesera nimic n gura, aruncau priviri lacome si, fara macar sa se sinchiseasca, trageau zgomotos aer pe nas. Ghenka, ce sa mai vorbim, tremura de pofta. Femeia i spuse ceva barbatului. Zmbind, acesta le zise: - Baieti, la beut cafe ! Asta mai lipsea acum : sa fie poftiti la masa de niste burghezi. Misa clatina din cap, pregatindu-se 72. sa refuze ct ma politicos invitatia, dar Ghenka i sopti : - Hai sa le mncam capitalistilor proviziile ! Lui Misa i se paru potrivita aceasta propunere. Acum cnd aflasera de soarta lui Igor si Seva, n-aveau de ce sa se mai grabeasca. De mncat, tot trebuiau sa mannce, si daca si-ar pregati ei ceva, ar pierde mult mai multa vreme. Baietii se asezara n jurul focului. Numai Jerdeai continua sa stea n picioare. Parea foarte stingherit, n satul lui nu vazuse niciodata

straini. Se aseza numai cnd Misa i ordona acest lucru, dar si atunci se lasa doar pe vine si la o distanta respectabila de foc. Femeia turna ciocolata fierbinte n niste paharele de metal pe care le acoase unul dintr-altul. Apoi, dintr-o cutie de piele, scoase niste lingurite mici si un cleste de zahar. Facu toate acestea cu multa ndemnare, dar tacuta si fara macar. a. schita un zm-bet. Avea parul cam roscat, cu multe fire carunte, si tuns scurt. Pe sub ochelari, n jurul ochilor, i se vedeau riduri subtiri. Bratele i erau slabe si arse de soare, numai la ncheieturi pielea - i ramasese alba. Pesemne ca acolo n-a prins-o soarele, pentru ca poarta bratari - gndi Misa. Acum si-a lasat bra-tarile la hotel. Ii e frica sa nu fie jefuita. Dar cine s-o prade, cine are nevoie de bratarile ei..." Pe un servetel aparura niste felii subtiri de pine, unse cu ceva de culoare cafenie. Slavka si Misa luara cte un sandvici si-i dadura unul si lui Jerdeai. Ghenka nsa se napusti cu atta lacomie la sandviciuri, ca nu mai era n stare sa se opreasca. Ct ai clipi, servetelul ramase gol. Slavka i dadu ctiva ghionti, dar Ghenka capiase parca. Si doar nu era lacom ca Kit, era doar flamnd si, pe deasupra, si pusese n gnd sa-i lase pe acesti burghezi fara mncare... De fapt, erau cu totii flamnzi, iar aceste sandviciuri mici si subtiri ca o foita de tigara mai mult le attau pofta. Baietii uitasera cu totul de delicatetea 73 pe care trebuie s-o arati fata de reprezentantii unor state straine. Femeia abia prididea sa faca tartinele. Barbatul desfacu o noua cutie de conserve, apoi o cutie cu sardele si, n sfrsit, o cutie de lapte condensat. Baietii mneara de stinsera, si mai ales pine. Se spune ca strainii mannca pine putina, dar ei nu snt straini. Dupa felul cum barbatul si privea nelinistit rucsacul, ntorcndu-1 n cele din urma cu fundul n sus, baietii ntelesera ca se terminase cu proviziile strainilor. Ei nsa erau satui. Ii cuprinse chiar o mote-seala placuta. N-ar fi fost rau sa doarma putin. Se obisnuisera n tabara cu ora de odihna de dupa masa. Misa si privi ceasul, apoi spuse :

- Ne odihnim vreo douazeci de minute, apoi o pornim mai departe. Nu se cade sa plecam chiar asa, imediat dupa masa. Molesiti, baietii se culcara n jurul focului. Pna s Jerdeai se aseza mai n voie. Cap. 20 O NTORSATURA NEASTEPTATA - Comsomol ? ntreba zmbind strainul - ara-tnd cu mna spre insignele baietilor. KIM '... International. - Da! raspunse Misa provocator si pocind la rndul sau cuvintele, socotind probabil ca in .felul acesta strainul va ntelege mai usor: Noi estem Comsomol. - Formos, formos Comsomol, este bine international, este bine. Cum te mai prefaci, burghez nenorocit ! gndea Misa. Nu-ti place nici Comsomolul, nici Internationala"... Apoi ntreba : 1 Internationala Tineretului Comunist, (n.r.), 74 - Calatoriti ? Voiaj ? - O, da, da ! dadu din cap strainul. Noi snicm calator. Umbla, calatoreste. Rusia este tara bun, formos tara. - Va-place la noi ? l ntreba batjocoritor Ghenka, mngindu-si burta plina. - O, place, tare place... tare bun. Stim noi ct de mult va place J si spuse Misa. Ciim poate sa le placa unor capitalisti la noi ! Ne-ati nghiti de vii si pe noi, si Republica noastra !" - Dar cum o mai duce acolo la dumneavoastra lordul Curzon ? l ntreba Ghenka, cu un aer degajat. Strainul se strmba cu dispret: - O, lord Curzon nu bun... Tare nu bun... Pfui, Curzon !... Curzon nu bun. - Prin urmare, Curzon nu-i bun ? ! mai ntreba batjocoritor Misa. II supara faptul ca strainul se prefacea pn-n-tr-atta. -Daca ai anumite convingeri, cel putin nu te lepada de ele ! Strainul clatina din cap : - Nu bun, tare nu bun Curzon. Ultimatum, Tori... Imperialismus. - Dar Mussolini-i bun ?

- O ! si strainul scutura cu hotarre din cap: Mussolini nu bun de loc... Fascismus... Omort co-munisti-socialisti... Dictatore... Nu bun de loc. - Dar de ce aveti tot felul de Curzoni si de Mussolini ? l ntreba Misa, rautacios. Si, vaznd ca strainul nu 1-a nteles, facu un gest energic cu mna : Curzon, Mussolini, jos ! Jos cu ei! Strainul dadu bucuros din cap : - O, da... Sicuro, gios Mussolini, gios Curzon! Gios ! E viclean" - se gndi Misa si zise : - N-aveti dect sa-i dati jos. Strainul clatina ngndurat din cap si, ncet, cau-tndu-si cuvintele, spuse : - Cu timp... Revolutione nu vine, revolutione faci masele. 75 E ridicat politiceste! gndi Misa. Sigur, unii ca de-alde voi n-or sa taca revolutii '" Iar strainul, foarte grav, cu un aer semnificativ si. cu o expresie concentrata ntiparita pe fata din pricina efortului de a .gasi cuvintele potrivite, continua : - Criza, somaj, razboi... Proletariat mizerie... Comunisti ridicat mase. Capitalist bagat el la nchisor. Deodata ncepu sa iuda si si prinse ncheietu rile minilor : Catuse, nchisor - si, strmbndu-se caraghios, mai spuse o data Nu-i bun nchisor... Misa se uita la inelul de aur al strainului, la -urmele albe de la ncheieturile minilor femeii si-si zise ca atunci cnd porti inele si bratari de aur, ti vine sa rzi cnd vorbesti de catuse. Strainul observa privirea lui si arata spre minile femeii : - Catuse trei ani. nchisor zece ani.,,. n clipa aceea, femeia spala paharele. La nceput, baietii nu ntelesera vorbele strainului. Zece ani de nchisoare, trei ani de catuse!... Numai imperturbabilul Slavka nu-si pierdu cumpatul - Snteti comunista ? o ntreba el pe femeie. Strainul, zmbind, repeta ntrebarea lui Sravka

ntr-o dimba necunoscuta baietilor. Femeia ncepu sa rda si, aratnduse cu degetul, zise s Comunist T" Apoi arata spre barbat si repeta : Comunist!" Arata iar spre sine : ,,-Romn", si din nou spre nsotitorul sau : Cuba, America"... In urma acostei ntorsaturi neasteptate, baietilorj le pierise graiul. Acesti oameni, pe care ei i-au luat drept burghezi, erau n realitate comunisti. Pesemne, delegati ai Cominternului. Doar nu de mult fusese un congres: Cum de s-au putut prosti n halul asta, ca sa le devoreze" cu atta nerusinare proviziile ? Si cum de-au putut sa-i ia drept capitalisti ? Capitalistii nu calatoresc pe malul rului Utcea ! Capitalistii petrec pe la Baden-Baden-urile lor... Daca te uiti cu luareaminte la oamenii acestia, vezi numai-dect ca snt comunisti, revolutionari. Desi portul le 76 e sirain, totusi hainele lor snt simple, haine de muncitori. ntr-adevar, barbatul avea un chip placut, inteligent, cu o barbie voluntara. Fata femeii exprima de asemenea o vointa drza. Parul ei era nspicat cu fire albe, iar obrazul brazdat de zbrcituri. Oare nu si-au dat ei toata mncarea baietilor ? Daca ar fi fost capitalisti, si-ar fi mpartit cu ei proviziile ? Vai, ct de neghiobi au fost ! - Prin urmare snteti din Cuba ? ntreba iarasi Misa, numai ca sa risipeasca tacerea aceasta apasatoare. - Cuba, Cuba ! izbucni n rs cubanezul, - Capablanca ' ! rosti Ghenka. - Da, da, Capablanca, campion.., - E frumos n Cuba ? - Formos, tare formos! Cubanezul arata spre pamnt : E bine calci pe pamnt. Apoi facu un gest spre gt, de parca si-ar fi aruncat un lat, pe urina arata spre un copac ! Atrnat di pom reu, tare reu. ncepu sa rda : La mine trebui atrnat n pom. iar eu fugit.... Baietii se uitara cu admiratie la cubanez. Omul acesta vesel, gras, parind a fi un om obisnuit, fusese condamnat la moarte, dar el izbutise sa scape din mm a calailor si sa ajunga pna n Rusia ! Ce curaj, ce ndrazneala! Si iata-1 acum sta colea pe malul Utcei, desface cutii de

conserve si rde de parca nu i s-ar fi ntmplat nimic ! Asa oameni, mai nteleg ! Ce bine ar fi daca ar mai putea sta de vorba cu el ; l-ar mai ntreba despre revolutia mondiala. Dar ei trebuie s-o porneasca n cautarea lui Igor si Seva. Si unde mai pui ca dupa cele aflate despre straini, baietii nu prea se simteau la largul tor. Se ridicara sa plece. Stringndu-i mna, si-au luat ramas bun de Ia cubanez. Ghenka i spuse : - Daca mergeti de-a lungul malului, o sa nime riti n tabara noastra. i Numele unui renumit campion de sah din Cuba in vremea aceea, (n.r.), 77 Cubanezul nu ntelese, dar le zmbi bucuros. Apoi, cu un respect deosebit, baietii ii strnsera minile romncei: doar minile acelea purtasera catuse ! Pe urma coborra spre mal. Nimeni nu le spusese pna atunci ce ar fi trebuit sa iaca n asemenea mprejurari, dar fiecare ntelesese si singur. Pusera, asadar, toate provi-zile lor ntr-un sac, neoprind pentru ei decit pinea. Se stie doar ca strainii nu prea ma-nnca pine... Cubanezul si romnca stateau pe mal si se uitau la pregatirile tinerilor, fara sa banuiasca ce au de gnd sa faca. Misa se grabea ; cubanezul zmbi vazind cite merinde au baietii, ei care tocmai le dadusera gata toate proviziile !... In sfrsit umplura sacul. Misa l lua din barca si l aseza la picioarele cubanezului si ale romncei. La nceput, acestia nu ntelesera despre ce-i vorba, dar apoi, cnd pricepura, prinsera sa gesticuleze; cubanezul spunea ntr-una : - Nu trebui, nu trebui, luat napoi, nu trebui... Dar Misa facu vnt barcii si sari n ea. Cubanezul ridica sacul si, cu el n brate, fugi n urma baietilor. Dar Ghenka si Slavka vsleau de zor si barca ncepu sa se ndeparteze cu repeziciune. Cubanezul ramase pe mal, cu sacul n mna. Zm-bea stingherit si clatina din cap, iar romnca cea roscovana si marunta se uita cu luare-

aminte si grav dupa baieti. Umbra piezisa a unui mesteacan alb cadea pe umerii ei slabi si aramiti de soare. Misa ridica mina si striga : - RotfronP ! Fara sa scoata o vorba, femeia ridica pumnul. Cubanezul ncepu sa rda, lasa sacul jos si ridica si el pumnul : - Rotfront! La revedere! Rot front! Cap. 21 PLUTA n curnd disparura si cubanezul, si romnca, si coliba cea mica acoperita cu crengi. Din nou paduri, cimpii, lunci, crnguri, vagauni, mori. - Am nimerit-o cam prost - spuse Slavka. I-am luat drept burghezi si ne-am napustit ca niste ne-mncati la proviziile lor. - Numai Ghenka-i de vina - raspunse Misa, fara a se ntoarce. Nepmani", burjui"... lui totdeauna i se nazare cte ceva... - Ba pantalonii snt de vina - se apara Ghenka. Am vazut ca-s pantaloni golf si mi-am zis ca nu pot fi dect burjui. Misa dadu din umeri : - Auzi, sa judeci un om dupa pantaloni ! Si m ai K derutat si pe mine. Eu cum i-am vazut, m-am gndit ca trebuie sa fie niste comunisti straini. - Pai daca te-ai gndit, n-aveai dect sa te porti cum trebuie ! raspunse Ghenka, artagos. Fiecare om cu parerile lui ! - Si cine, ma rog, s-a repezit la sandviciuri ? l mpunse Slavka. - Parca am fi venit din mparatia flamnzilor - adauga Misa, zmbind. Mai mare rusinea ! Ghenka tocmai se pregatea sa le dea un raspuns tare", cnd Misa, ridiendu-se, striga : - Pluta ! 1 Organizatie de lupta antifascista proletara a fostilor combatanti din primul razboi mondial. A fost creata n 1924, in Germania Centrala, sub conducerea lui Ernst Thalmann. (n.r.)i 79

ntr-adevar, pe un mic banc de nisip zacea, o pluta facuta din birne scurte, legate ntre ele cu coaja de copac, cu frnghii putrede si srma ruginita. Legaturile se rupsesera si pluta se desfacuse. In starea n care se afla nu mai era buna de nimfe. i- Pluta lui Senka - o recunoscu Jerdeai. - A lui, esti sigur ? - Ba bine ca nu. Srma-i a mea, iar parul asta ascutit 1-a adus Akimka de-acasa. Ce mai, e pluta lui Senka 1 Baietii sarira repede pe mal. La dreapta se ntindea padurea, iar la stnga se zarea un sat. Peste cmp, cam la vreun kilometru, serpuiau sinele caii ferate. Un tren de marfa lasa n urma-i o dr de fum. Baietii ncepura sa faca tot felul de presupuneri. Bun 1 Igor si Seva siau lasat pluta aici. Dar ncotro or fi apucat-o ? - Cred ca spre gara - si dadu cu parerea. Ghenka. - Sau poate c-au plecat n sat - presupuse Slavka. - De ce ? - Pai au nevoie de frnghii ca sa-si repare pluta, sa poata merge mai departe. '- Cu o rabla ca asta!... - Uite ce zic eu - vorbi Misa. Ghenka si Slavka sa plece la gara, iar eu si Jerdeai sa mergem n sat. Jerdeai, cum se numeste satul ? - Graci Vselki. - Mergem acolo. Poate ca baietii au trecut prin sat. Daca nu dupa frnghii, atunci dupa alimente. Iar voi, de la gara, va ntoarceti n sat. Noi va asteptam acolo, dar sa nu zaboviti prea mult. Se uita la ceas : oho, patru si jumatate, aproape ca s-a dus ziua ! Ghenka si Slavka' plecara spre gara, n timp ce Misa si Jerdeai se napoiara la ru si o pornira cu barca spre satul Graci Vselki. Dar nici n-a fost nevoie sa mearga pna n sat, caci pe mal gasira o droaie de copii care se scaldau. De la ei aflara ca, 80ntr-adevar, doi pionieri trecusera aseara pe-acolo cu o barca. Au ntrebat ce sat e acela si au plecat mai departe. - Cu barca ! ? se minuna Misa, Si cum aratau pionierii aia ?

Dupa descrierea facuta, Misa se ncredinta ca nu putea fi vorba dect de Seva si Igor. Unul era negricios, slab, cu nasul coroiat, iar celalalt blond si ndesat. Dar de unde sa fi avut ei barca ? Asta-i buna ! - Si, ma rog, ce fel de barca era ? ntreba Misa. Copiii raspunsera ca era o barca obisnuita si chiar cei doi pionieri ntrebau a cui este. Ei le-au spus ca nu-i a lor. Era, se vede, o barca straina si pionierii au plecat mai departe cu ea, - N-o sa poata merge dect pna la vadul Frolkin - spuse Jerdeai. Acolo-s niste podete care opresc apa rului, iar dincolo de podete e o moara cu zagaz. - E departe pna la vadul Frolkin ? ntreba Misa. |g Sa tot fie vreo zece verste - raspunse Jerdeai, nesigur - pn' la noapte s-ar putea sa-i ajungem. - Bine, dar trebuie sa-i asteptam pe Ghenka si pe Slavka - spuse Misa, cu amar. Pna se ntorc ei, s-a dus ziua. Se nsera. O adiere racoroasa gonea arsita zilei. Roiuri de tntari se roteau deasupra rului. ncet-ncet, o ceata fumurie nvalui zarea. Umbre se ntindeau pe suprafata apei. Doar peste dealurile ndepartate mai licareau ultimele raze ale soarelui care asfintea. In sfirsit, Ghenka si Slavka se ntoarsera de la gara obositi ea vai de ei, prafuiti si furiosi. Gara era destul de departe si, afara de asta, n sat mai sarisera si dulaii pe ei - lua-i-ar toti dracii ! Cel putin daca ar fi fost o gara ca lumea, dar nu era dect o amarta de halta, unde oprea doar un singur tren pe zi, pe la zece dimineata... Si nimeni nu-i vazuse sosind acolo pe cei doi disparuti. Misa l lamuri pe scurt cum stau lucrurile. Apoi se urcara n barca si o pornira mai departe. 81 Cum trecura de sat, drumul le fu nchis de o cireada de vaci care statea n mijlocul rului. Baietii vslira mai ncet. Slavka, la prova, dadea furios din mini, dar vacile nu se grabeau sa se urneasca din loc. Se uitau piezis la el, cu niste ochi mirati.

- Di-i ! La naiba, treceti odata ! striga baiatul. - Oui i spui tu di-i", ca doar nu-s cai ! se grozavi Ghenka. Trebuie sa le spui aliezi , - Aliezi se porni sa strige Slavka, ascultind sfatul., Dar vacile nu se lasara impresionate nici de acest ndemn. Ghenka se prapadea de rs. Numai dupa ce ncepura sa agite vslele n aer si sa strige din rasputeri, vacile se traser n laturi si ei putura sa treaca. Mersera asa un timp fara sa se ntmple nimic deosebit. Se stinsera si ultimele raze ale soarelui si linistea ee lasa si mai grea peste ru. Baietii taceau. In jur, totul era pustiu si nemiscat. - Ct mai e pna la Frolkin ? ntreba Misa. - Ajungem ndata - raspunse Jerdeai. Se ntuneca. Malurile si pierdeau contururile. N-aveau ncotro, trebuiau sa se opreasca pentru a nnopta. Altfel, pe o bezna ca asta riscau sa le scape Igor si Seva. Cap. 22 CALATORIA CONTINUA Mai nti au tras barca la mal, legnd-o cu lantut de un copac, apoi siau carat lucrurile si si-au njghebat culcusul ntr-un stog mare de fn. Stateau prost nsa cu cina : pine muiata n apa rului. Pe potecile padurii se lasase umbra serii ; doar vrfurile copacilor mai straluceau nca n ultimele raze ale soarelui. Pasarelele amutisera. Nu se mai auzeau nici bondarii, nici bzitul mustelor. Dar iata ca prin iarba si prin tufisuri prinsera sa luceasca 82 licuricii. Alte glasuri pornira sa rasune prin padure. Ca un hohot de rs se auzea tipatul ascutit al bufnitei. Cumplit nfiora vazduhul strigatul huhurezului : uneori se tnguia jalnic ca un copil, alteori gemea ca uh om greu bolnav, suiera sau tipa, sau facea doar : Uhu-u-u !... Uhu-u-u P Strigatul acesta le aminti baietilor de barcagiu si se nfricosara. Prin fn fosni ceva. Ghenka se gndi numaidect la serpi, dar Jerdeai l linisti : prin partile acelea nu erau serpi. Si din nou rasuna strigatul huhurezului. - Ca nu mai tace odata ! si Ghenka si strnse umerii, parca nfrigurat.

- Stiti, uneori striga si duhul padurii... - vorbi Jerdeai. Ghenka se rasuci n fin si ncepu sa rda : - Bine ca ti-ai adus aminte, numai de el nu ne-ai spus nimic pe ziua de azi. - Ce stiti voi ! In padure traieste duhul padurii - vorbi apasat Jerdeai n mlastina sta duhul mlastinei si n apa, duhul apei ; si mai sint si iele acolo, iar n case stau duhurile casei. - Da' tu le-ai vazut vreodata ? si Ghenka casca zgomotos. - Parca poti sa le vezi ? rse nfundat Jerdeai. Numai vrajitorii si vrajitoarele pot sa le vada. Omul nu poate. Daca te duci n padure, duhul padurii ndata te ademeneste, te poarta prin tot locul si te tot nvrte, te-nvrte, te-nvrte... Ratacesti cinci-sase verste si ajungi tot de unde ai plecat. Cum de se n-tmpla una ca asta ? Te suceste, tenvrteste n loc duhul padurii. - Nu din cauza asta - spuse Misa. - Dar de ce atunci ? - Pai uite care-i pricina. Omul cnd merge, tace cu stngul pasi mai mari dect cu dreptul, de aceea, firi sa-si dea seama, o ia spre dreapta si face un ocol. Ai nteles ? - Cum vine asta ? ! Ghenka se propti n cot. nseamna ca daca eu merg pe strada pe partea stinga, neaparat trebuie sa ajung pe dreapta ? 83 - Nu-i asa ! Pe strada te poti orienta - explica Misa. Chiar strada e un punct de orientare. Fara sa-si dea seama, omul si corecteaza tot timpul mer sul. Dar n padure n-ai nici un punct de orientare, n-ai cum sa-ti potrivesti pasul, Nu-i asa, Slavka, n-am explicat bine ? Drept raspuns se auzi un sforait usor. Slavka trecuse pe ceea lume. - Sa-i urmam exemplul - spuse Misa; mine va trebui sa ne sculam devreme. La primele raze ale soarelui, Misa se trezi si i scula si pe ceilalti. Jerdeai se destepta si el numai-dect. Slavka ar mai fi dormit, dar facu un efort si se scula cascnd, apoi se duse la ru sa- se spele. In schimb, Ghenka, ghemuit, se vrse cu totul n fn, asa ca n-aveai cum sa-l tragi

de acolo. Continua sa doarma chiar si atunci cnd baietii l trra la TU. Numai n clipa cnd i facura vnt ca sa-l arunce n apa, se trezi deodata si, smucindu-se din miniie lor, le spuse : - V-ati obosit degeaba ; m-as fi desteptat eu si singur la dejun. Dejunul ! Slaba nadejde! Asa ca fiecare strnse cureaua, se urcara toti n barca si "plecara la drum. Sa tot fi mers ei cam vreo trei kilometri, cnd Ghenka se porni sa traga pe nas o data, apoi nca o data... si spuse : - Baieti, miroase a casa ! Baietii ncepura si ei sa adulmece. ntr-adevar mirosea a casa putin afumata. Le gdila narile att de placut si le era o pofta, ca le dadura lacrimile de foame. 5|lls - Mirosul vine dinspre malul drept - spuse preocupat Misa. Jerdeai, tine dreapta, dincotro vine mirosul, baieti, nu va lasati, trageti vrtos. Attati de mirosul mbietor al casei, .baietii vs-leau din rasputeri. Misa, la prova, adulmeca cnd ntr-o parte, cnd ntr-alta. n sfrsit zarira pe o colina corturile albe ale unei tabere militare. Caii aliniati bateau din copite; un 84 ntreg sir de spalatoare luceau n soar-e si bucati de pnza .rosia, pe care. erau scrise lozinci, luturau n bataia vin tul ui; pe cimpul de tragere, cu santuri si valuri de pamint, se vedeau panouri cu cercuri concentrice. Dar .tabara era pustie ; pesemne ca ostasii plecasera la instructie. Numai lnga mal fumega bucataria de campanie. De acolo venea mirosul acela de casa. Un ostas cu obrazul mbujorat de dogoarea focului mesteca n cazan cu o lingura ct toate zilele, in vreme ce un altul, n genunchi, spargea lemne, pe care apoi le zvrlea in vatra. Baietii se apropiara, dar bucatarul le arunca o privire piezisa si nu scoase o vorba ; n schimb le ntoarse spatele. Flacaii nu se clintira din loc, desi si dadeau seama ca n-avea nici un rost sa mai ramn. Dar

foamea le dadea ghes si nu stiau cum sa intre in vorba. In cele din urma, Misa ndrazni: - Va rugam sa ne spuneti daca nu cumva au tre cut .ieri pe aici doi pionieri, doi baieti cu o barca. Noi am pornit n cautarea lor. Bucatarul nici nu se uita la ei, iar ajutorul sau le raspunse: - N-am vazut pe nimeni; poate ca au trecut, dar >no.i nu i-am vazut. Si din nou tacere. G'herika se uita la spatele bucatarului, apoi ntreba cu glas lingusitor : - N-am putea sa va dam o mina de ajutor ? Bucatarul se .ntoarse aruncndu-i o privire mnioasa si striga :' - Ignatiuk, farfuriile ! Celalalt soldat se ridica si aduse dintr-un sopron patru farfurii adinei de aluminiu. Cu un polonic mare, bucatarul le umplu cu casa, iar cu o lingura mai mica le stropi cu unt. Ghenka dadu fuga pina la barca si aduse lingurile. Baietii ncepura sa mannce, suflnd n terciul fierbinte. Un timp nu se mai auzi dect cle-faitul lor si clinchetul lingurilor. Dupa ce golira farfuriile, bucatarul si ntoarse spre ei fata aprinsa si mnioasa si, privindu-i drept n ochi, lovi cu lingura n cazan : 85 - Ignatiuk, cte un supliment! Ignatiuk lua farfuriile si bucatarul le umplu iarasi cu cte o portie de casa, ceva mai mica dect prima, dar ndeajuns ca sa-i sature de-a binelea. Se vede treaba ca bucatarul, chiar daca nu era prea vorbaret, si cunostea bine meseria. - Ignatiuk ! zise el, ntorcndu-se. Da-le si cte o portie buna de pine ! Ignatiuk aduse din sopron patru bucati mari de pine si le mparti baietilor. - La stnga-mprejur! dadu comanda bucatarul, dar fara sa se mai ntoarca spre ei. - Va multumim ! strigara tinerii, plini de voie

buna, s o pornira n fuga spre ru. ri barca, Misa strnse de la baieti toate bucatile de pine si le puse n sac, apoi, ridicnd un deget, vorbi ca un filozof: - Tot mai snt oameni buni pe lumea asta !... Stui si bine dispusi, baietii vsleau cu nadejde. Trebuiau sa ajunga in curnd la vadul Frolkin. Din- colo de vad, dupa spusele lui Jerdeai, Seva si Igor nu puteau sa treaca. - Uite si vadul Frolkin - striga Jerdeai. Rul era barat cu doua trunchiuri de copaci, fixate n niste pari nfipti n mal. Acesta era vadul Frolkin. De departe se auzea un zgomotsurd, nabusit. - Zgomotul apei de la moara - spuse Jerdear. Pe-aici, pe-aproape, e un zagaz... Pe mal dadura peste o barca rasturnata cu fundul in sus. Se straduira putin si o ntoarsera. - Cunosti barca, Jerdeai ? l ntreba Misa, cuprins dintr-o data de ngrijorare. Blbindu-se din cauza emotiei, Jerdeai abia n-gna : -r - E barca lui Kuzmin, al de a fost omort... - Nu se poate ! striga Ghenka. Dar Jerdeai cunostea foarte bine toate barcile din sat. ntr-adevar era barca lui Kuzmin. Se zapacira de tot. Baietii si aruncau unul altuia priviri rnspaimntate. Iarasi Kuzmin ? Din nou misteriosul asasinat ! Si n povestea asta groaznfca erau 86 amestecati Igor si Seva ! Cum de-au ajuns ei n posesia barcii lui Kuzmin ? Unde-or fi gasit-o ? Doar baietii aflasera ca atunci cind Kuzmin si Nikolai pornisera spre lunca Halzin, Igor si Seva erau n tovarasia strainilor acelora, adica mult mai la vale de lunca Halzin. Iar pluta, de asemenea... pluta au pa-rasit-o cu mult mai departe de lunca Halzin, inga bancul de nisip Pescianaia... - Din ntimplare au luat barca asta - rosti in cele din urma Misa, dar fara convingere. De unde sa stie ei ca asta era barca lui Kuzmin ! Asculta, Jerdeai, esti sigur ca-i barca lui Kuzmin ?

- Mai ntrebi... E barca lui Kuzmin ! - Sa spunem ca-i asa - continua Misa - dar baietii nu stiau acest lucru si nici n-aveau de unde sa stie. Pur si simplu au dat peste ea si, socotind ca-i o barca parasita, au tras-o la mal ca sa fie vazuta de stapnul ei. - Ce nerusinare ! striga Ghenka. Dupa ce ca au fugit din tabara, acum, poftim, au mai furat si o barca !... - Stai, nu te-aprinde - ii potoli Misa. n orice caz, un lucru e limpede : Nikolai n- ascuns barca. E foarte important. O sa-i gasim noi pe baieti si o sa aflam totul. Vedeti, barca e nca uda, asta nseamna ca nu de mult au scos-o din apa. Poate chiar azi di-mineata. Ce sat e prin apropiere ? - Stukolovo - i informa Jerdeai - cam la vreo trei verste de aici. Jerdeai ramase sa pazeasca cele doua barci, iar ceilalti o pornira spre sat. Cap. 23 FUGARII Drumul mergea intii de-a lungul malului, pe urma o lua spre liziera padurii, cotind apoi brusc spre cmpie. n poiana din marginea padurii, un flacau cu o biciusca aruncata pe umar mina din urma o cireada C7 de vad. Vazndu-i pe baieti, dai dini se pornira sa latre cu furie, dar cnd flacaii se apropiara, dulaii ncepura sa dea din coada lingusitori. - Drumul asta duce n sat ? 11 ntreba Misa pe vacar. - Da - le raspunse acesta, uitndu-se lung n urma baietilor. Satul parea adormit. Pe ulite, nici tipenie de om; toate portile erau nchise, nici macar clinii nu latrau. Baietii- trecusera de cooperativa, cnd vazura o cladire mare pe care scria :: Sovietul satesc din Stukolovo". Usa sovietului satesc era larg deschisa-, dar nauntru nu se afla nimeni. Se vedea o, masa cam uzata, cu sertarele "trase afara, iar pe un perete atrna cutia de lemn a telefonului. Se auzi trntindu-se un geam 'deschis. Scrndurile dusumelei, care scrtiau sub. picioarele baietilor, si mai pastrau vopseaua doar pe margini, pe Unga perete; n mijloc erau complet scorojite.

Intrnd n cladirea sovietului satesc, baietii dadura peste un paznic, un batrnel mbracat ntr-o scurta mblanita si cu o toaca in mna. I- Ce cautati aici ? i ntreba acesta, uitndu-se banuitor. /Baietii i explicara ca snt din tabara si cauta pe doi tovarasi de-ai lor, care u sosit acolo, n sat, ieri, cu o barca-. Paznicul i asculta n tacere, morfolind parca ceva n gura sau miscndu-si numai asa ntr-o doara buzele, apoi le spuse .aspru : - Sa mergem ! - ncotro ? - O sa vedeti ! Haidem ! Foarte nedumeriti, baietii l urmara. Paznicul, cu ditai pslarii zdrentarosi n picioare, pasea caraghios alaturi de ei, iscodindu-i banuitor : o banuiala stranie si comica n acelasi timp. In sfrsit ajunsera n fata unei case mari. - Intrati ! le porunci batrnelul si intra si el n urma lor. 88 n tinda lunga si ntunecoasa, Misa gasi pe dibuite clanta usii si apasa pe ea. Usa deschizndu-se, baietii intrara n odaie si atunci le aparu n fata urmatorul tablou : La o masa mare, patrata, neacoperita, sedeau Igor, Seva si un militian. Un militian ca toti militienii, in uniforma ! Centura acestuia, cu revolverul prins de ea, si chipiul erau aruncate pe lavita. Linga cuptor, gazda trebaluia cu sug. In partea din fund ia ncaperii despartita de restul camerei printr-o perdea, se auzea galagia si vnzoleala copiilor. Militianul, Igor si Seva uimeau pe tacute niste cartofi cu castraveti murati. Totusi Misa si dadu nu-maidect seama ca baietii erau arestati. Asadar, iata de ce s-a mirat att de mult vacarul si s-a purtat atit de aspru cu ei paznicul. - Poftim, tovarase - se adresa acesta militianului - ti-am mai adus trei. Ii cauta pe astilalti doi. De dupa perdea aparu un capsor balai, apoi nca unul. ntr-o clipa se ivira sase copilasi blonzi, cu chica mare si n camasute lungi, nsirati unul linga altul si uitndu-se curiosi la baietii care sosisera. 89

Seva si Igor aveau o nfatisare jalnica. Vazndti-si tovarasii, ncetara sa mai mestece si dadura sa se ridice n picioare, nsa militianul le facu semn sa stea locului. - Cine sinteti ? ntreba militianul, cu un aer im portant. Misa i spuse cine snt si de ce au venit n sat. - Asa ! exclama militianul, vnturnd cartoful fier binte dintr-o mn n alta si suflnd n el. Aveti acte ? Baietii aveau la ei carnetele de comsomolisti, iar Ghenka mai avea si carnetele de membri ai MOPR1-u-lui si ai AVIAHIM2-ukij. Pusera toate aceste acte n fata militianului, care arunca spre ele o privire piezisa, ocupndu-se mai departe de cartoful lui. Mnca ncet, nu se grabea. Se uitau toti tinta la el. Chiar si batrnul paznic, care de mult ar fi trebuit s se ntoarca la postul sau, nu se clintea din loc. Igor, un baietandru oaches, nervos, cu nasul ascutit si prul aspru, taiat scurt, se uita nelinistit cnd la baieti, cnd la militian. Seva, ndesat, dolofan, flegmatic, statea cu capul n pamnt; fara sa ridice fruntea, ntinse mna, lua un castravete si ncepu sa rontaie de rasuna toata casa. n sfrsit, militianul se sterse la gura, apoi pe mini, si abia dupa aceea lua actele. Le cerceta ndelung, nct lui Misa i trecu prin cap ca n-o fi stiind carte. Militianul nsa rosti numele lui Misa, apoi pe ce; al Iui Ghenka si chiar baga de seama ca Ghenka nu si-a platit cotizatiile la MOPR si AVIAHIM pe ultimele sase luni. Se vede totusi ca actele l impresionasera ntr-o oarecare masura, ntruct scoase din tasca un creion si o foaie de hirtie si ncepu sa alcatuiasca un proces verbal. La ntrebarea daca i cunoaste pe baietii care i-au fost nfatisati", Misa raspunse ca-i cunoaste ; spuse cum i cheama si indica si adresele lor de la Moscova. 1 MOPK - Organizatia internationala pentru ajutorarea revolutionarilor, (n.r.) ' AVIAHIM - Asociatia pentru sprijinirea apararii aviatiei si industriei chimice a U.R.S.S. (n.r.^ 90

Militianul confrunta toate acestea cu cele declarate de lgor si Seva, convingndu-se ca datele coincid. La ntrebarea cnd si pentru ce anume Seva si lgor parasisera tabara, Misa i raspunse ca au plecat cu trei zile n urma, si asta numai dintr-o prostie, dupa cum reiese si din biletul lasat de ei. Cu aceeasi figura indiferenta, militianul anexa biletelul la procesulverbal, pe care apoi Misa ii iscali. Totul fusese notat cu exactitate. - De ce i-ati arestat ? l ntreba Misa pe militian. - Snt banuiti - raspunse militianul, punndu-si centura si potrivind tocul revolverului. - De ce snt banuiti ? - De complicitate. - Ce fel de complicitate ? - De complicitate la asasinarea cetateanului Kuz-min. - Ce spuneti ! striga Misa. Nu se poate ! - Exista dovezi - zise militianul, punndu-si chipiul. Apoi se ntoarse catre paznic : Akim Semiono-vici, vreau sa dau un telefon la judet. Ai dumneata grija ! si facu un gest semnificativ spre baieti. Paznicul nchise usa n urma militianului, pe urma se aseza in fata ei pe un taburet, vadind ferma hota-rre de a nu lasa pe nimeni sa iasa din casa. Acum baietii puteau vorbi n voie. - Uite unde ati ajuns ! ncepu Ghenka. Seva si lgor lasara capul n jos. - Povestti-ne ce s-a ntmplat! le ceru Msa. - N-avem nici o vina - raspunse lgor, cu glas tremurator. Seva nu rosti nici un cuvnt, dar ncepu sa sufle mai anevoie. - Atunci de ce v-au arestat ? - Pe cuvntul meu - ncepu sa se tnguie lgor - n-avem nici o vina ! Ni se stricase pluta de tot. Am gasit o barca pe ru, era fara stapin si am luat-o numai ca sa putem ajunge pna aici. Dar... nu vor sa ne creada. ....it-rv.Barca ati gasit-o lnga bancul Pescianaia ? n treba Misa. :&i;i4'<;.' 91

- Da. Da' de unde stii ? - Stiu - le raspunse Misa, ca un aer care lasa sa se nteleaga ca mai stie el naea multe, alte lucruri. - De azi ncolo o sa va pricepeti mai bine s-o stergeti din tabara si s-o luati razna l i mpunse Ghenka. - Cnd ati ajuns la strainii aceia si cnd ati plecat de acolo ? i mai ntreba Misa. Uimiti de cte stia Misa, Igor si Seva i informa ca ajunsesera la straini chiar in prima zi, adica marti, si de acolo plecasera a doua zi, adica miercuri. Jslu mult dupa ce au plecat, au gasit si barca, s-au urcat n ea si au pornit mai departe. Aici, n sat, au fost nsa retinuti. - Soldatii v-au dat de rancare 2 '- Ne-au dat. . - Vedeti ? Si voi spuneati ca ati venit de-a dreptul ncoace. Trebuie sa povestiti exact. Le ncurcati si din cauza asta nu snteti crezuti. Igor si Seva si plecara din nou capul. - N-aveti nici o grija - ncerca sa-i linisteasca Misa. O sa va scoatem noi din ncurcatura, desi n-ati merita-o. - Ca sa, stiti alta data ce v-asteapta daca mai fugiti din tabara! interveni Gbenka. Igor si Seva si lasara si mai .mult capul n jos. - N-ar trebui sa ne omorm de loc pentru voi. Nu meritati ! continua Misa. Ar fi trebuit sa va lasam sa va zbateti singuri. Daca va dam o mna de ajutor, o facem numai pentru ca-i n joc reputatia si onoarea detasamentului"nostru. Cu toate ca voua, dupa cum se vede, nu prea va pasa de asta. Igor clatina din cap n semn de protest. Seva. se mai gin di putin, apoi ntinse mna si mai lua un castravete. - Da, da - continua Misa - voua nu va pasa. Daca tineati ct de putin la onoarea detasamentului, n-ati fi fugit. Acum, la Moscova, se vorbeste ca n detasamentul nostru nu exista nici un fel de disci plina, nici un fel de ordine. Dar ce va pasa voua de

asta !... Sigur... Ce nseamna pentru"voi detasamentul, 92 colectivul ? ?... Noi nsa tinem la reputatia detasamentului si o sa va ajutam sa iesiti din ncurcatura. Va ntoarceti n tabara si acolo o sa fiti judecati pentru fapta voastra. O sa vedem noi atunci ce scuze mai gasiti, vedem noi... Poate ca Misa i-ar mai fi mustrat nca multa vreme, dar ntre timp se ntoarse militianul si-i anunta ca a primit ordin sa-i duca pe cei doi baieti la oras, n fata judecatorului de instructie. - Mergem si noi - vorbi hotart Misa - doar n-o sa-i lasam singuri pe baieti. - Oricine e liber sa calatoreasca cu trenul - le raspunse militianul. Misa l lua cu el pe Ghenka, iar lui Slavka si lui Jerdeai le dadu ordin sa se napoieze n tabara. Totodata l instrui pe Slavka sa nu sufle o vorba despre cele ntmplate baietilor. In caz .ca vor verii parintii lor, sa le spuna doar ca Igor si Seva au fost gasiti si ca in curnd se vor ntoarce n tabara. Slavka se ndrepta spre barca, -iar militianul mpreuna cu Igor si Seva o luara spre gara. Misa si Ghenka mergeau n urma lor. Cap. 24 N ORAS, LA JUDECATORUL DE INSTRUCTIE Judecatorul de instructie arata cu "totul altfel dect si nchipuia Misa. In mintea lui, un judecator de instructie trebuia neaparat sa fie nalt si posomorit, cu fata concentrata, eu o privire patrunzatoare, atent, sobru, tacut si nencrezator. n fatajor se gasea nsa un om de statura potrivita, cu o figura dintre cele mai obisnuite si niste ochi ceausii, a caror privire vadea prea putina concentrare, daca nu era chiar distrata - dupa cum i se paruse lui Misa. Statea la o masa schioapa, pe care se aflau ngramadite nenumarate dosare si care era acoperita eu 93 o bucata de carton verde, cam rupt, patat de cerneala. si mzgalit cu tot telul de inscriptii indescifrabile si desene fara noima. Judecatorul de instructie iesi de cteva ori din ncapere, lasnd pe masa o multime de hrtii, fapt de care Misa se mira foarte, caci, fara

ndoiala, trebuiau sa fie hrtii secrete. De altfel, era deschis peste tot, functionarii vorbeau tare, oamenii intrau si ieseau. Toate acestea zdruncinara n mare masura stima pe care Misa o avea fata de institutiile judecatoresti, unde, dupa cum era el ncredintat, se desfasura o lupta secreta, grea si plina de abnegatie, mpotriva criminalilor. Igor si Seva ncepura sa vorbeasca, dar judecatorul de instructie aproape ca nu-i asculta. Scria ceva ce nu avea nici o legatura cu dinsii. Cnd ispravi, dadu hir-tia unui functionar, sptinndu-i : E n legatura cu afacerea Kocetkov", si imediat ncepu sa scrie o alta hrtie. Misa i povesti cum fusesera atacati de barcagiul Dimitri Petrovici si despre flacaii din padure, dar judecatorul se arata att de indiferent, nct Misa se opri, suparat. Fara sa-si ntrerupa scrisul, judecatorul de instructie ntreba n cele din urma : - Ati putea sa indicati locul unde ati gasit barca ? - Sigur - raspunsera Igor si Seva. Lnga bancul Pescianaia. - Cte verste snt de-acolo pna la lunca Halzin ? La ntrebarea aceasta raspunse Misa: - Vreo sapte-opt. Judecatorul de instructie nalta capul si, ciocanind cu creionul n masa, spuse: - Sapte verste... Atunci cum de-a ajuns barca pn.a acolo ? E prea mare distanta ca s-o fi putut duce cu rentul apei. Riul e ngust si face multe coturi, asa ca barca ar fi ajuns negresit la mal. nseamna ca a fost dusa de cineva. Dar de cine ? De Rbalin ? Ce rost avea sa duca barca asa departe si pe urma s se ntoarca napoi ? Sa presupunem ca asasinul nu e R balin, ci altcineva, si ca acest altcineva a dus barca '94 pna acolo. Dar cu ce scop? El indica astfel o urma, si tradeaza prezenta, pe cnd grija lui e de a se ascunde si de a lasa sa cada vina asupra lui Rbalin,

O a treia ipoteza : barca a fost luata de un om care n-are nici o legatura cu cele ntmplate. Dar asasinatul s-a petrecut ieri dimineata, iar voi ati gasit barca tot ieri dimineata. Prin urmare, ea a fost luata imediat dupa savrsirea crimei. Si omul acesta, care s-ar fi aflat acolo din ntmplare, ar fi vazut cele petrecute pe mal sau macar corpul nensufletit al lui Kuzmin. O clipa tacu ngndurat, apoi continua: - Rbalin neaga cu hotarre ca ar avea vreun ames tec n asasinarea lui Kuzmin. Dovezile mpotriva lui snt grave, dar mprejurarile n care a fost comisa crima nu-s nca destul de limpezi. Una din aceste m prejurari - de altfel cea mai enigmatica - este si minajea barcii. Daca barca ar fi ramas pe bancul Pescianaia, ne-ar fi tost mai usor sa gasim omul care a dus-o pna acolo. Voi nsa ati luat barca si n felul acesta ati ncurcat urmele. Acum lucrurile s-au com plicat mult. Igor si Seva sedeau cu ochii plecati, coplesiti de sentimentul vinovatiei lor. - E adevarat tot ce ati povestit voi ? ntreba judecatorul de instructie si, pentru prima oara, se uita la baieti asa cum, dupa parerea lui Misa, se cuvenea sa se uite un judecator : aspru si cercetator. - Pe cuvnt de onoare! strigara ntr-un glas Igor si Seva. Misa, la rndul sau, declara ca raspunde de baieti. - Cred - zise judecatorul - dar se poate sa mai am nevoie de ei. Vor trebui sa mai ramina n oras doua-trei zile. La cine ar putea sa stea ? Aveti cu nostinte in oras ? Baietii nu aveau nici un fel de cunostinte. - Atunci ce-i de facut ? si judecatorul cazu pe gnIduri. Iata ce-i... Am sa va dau un bilet pentru sectia guberniala de nvatamnt. Baietii vor fi gazduiti pen tru doua zile ntr-un camin. Dupa aceea se vor napoia n tabara. 95

Scrise un biletel si i-1 dadu lui Misa. - Cui ne adresam acolo ? ntreba acesta. - Cine-i acolo... aha... da... cel mai nimerit ar fi sa va adresati tovarasului Serov. El are sub conducerea lui toate caminele de copii. - Serov... Serov... Cine sa fie oare ? Pare un nume cunoscut... A, da! E cel care a iscalit adeverinta prin care conacul era socotit monument istoric... - O sa-i retineti pentru mai mult timp ? l ntreba Misa pe judecator, undu-si ramas bun. - Vreo doua zile, mai mult nu cred - l ncredinta acesta. Cap. 25 SEROV Serov purta o haina kaki, cu buzunare mari, aplicate, pantaloni bufanti si cizme, adica -mbracamintea obisnuita a functionarilor sovietici din gubernie. La sectia guberniala de nvatamnt, unde ocupa un post administrativ, avea un cabinet separat. Sta la un birou masiv, cu picioare rotunde, sculptate. nfatisarea lui Serov i aminti lai Misa de o lectie de geometrie, cnd trebuia sa deseneze un cub si o sfera. Numai ca atunci, n clasa, cubul si sfera erau asezate alaturi, n vreme ce de astadata sfera se afla deasupra cubului : un cat> mare, rotund, complet chel era parca nsurubat pe un trup bondoc si patrat. Gt nici n-ai fi zis "ca are: n locul grumazului se vedeau cteva cute groase, asezate intre cap si trunchi. Buzele carnoase, ochii mici, caprui si vioi, la care se adauga un zimbet plin de multumire, i dadeau lui Serov nfatisarea unui om care abia a terminat o masa mbelsugata, dar care ar lua-o de la nceput cu tot atta pofta. Trupu-i patrat, parind si mai voluminos din pricina buzunarelor umflate, lincezea nemiscat ntr-un fotoliu, iar capatina i se balabanea n toate 96 partile, ca la o papusa al carei cap poti sa-1 rasucesti dupa plac n jurul trunchiului. - Aici scrie doi, iar vot sinteti patru - rosti Serov, inutindu-si privirea-i vioaie de

la unul la altul. Mjsa l arata pe lgor si pe Seva : - Despre ei e vorba. .- Si de ce are nevoie de ci judecatorul de instructie ? Misa l puse la curent cu asasinarea lui Kuzmin. - Care Karagaevo? ntreba Serov. - Nn stiti ?... Acolo unde se afla fostul conac al conlilor. ,. - Aha, stiu! Serov dadu din cap si ridica semnificativ un deget scurt si gros: Monument istoric! Apoi ceru sa i se povesteasca amanuntit cum a fost comisa crima, despre tabara, despre sat, cum nimerisera la rin lgor si Seva si cum de plecasera apoi cu -barca. Ascultlnd cele povestite de Misa, el dadea din cap ncuviintnd. Ce anume ncuviinta, baietii nu nte-legeau. Iar cind Misa ii povesti despre barcagiu, Serov facu im gest de uimire; n clipa aceea, pe fata lui se citea o nespusa amaraciune : ca sa vezi ce lucruri se mai intimpla n lumea asta !... Dar Serov se arata si mai mihnjt cnd afla ca Misa nu i-a sp'iis nimic judecatorului de instructie despre intihiirea lor cu strainii. Cum se poate una ca asta ? Trebuia sa povesteasca tot, tot. Pentru mersul cercetarilor totul era important. - Comunistii straini!... se mira Misa. Ce amestec pot avea ei n toate astea ? Serov se grabi sa-i explice: - Eu nu zic ca snt amestecati in afacerea asta. Dar snt straini ! Le-ati cercetat actele ? Poate ca nici nu snt comunisti! Ar trebui sa fiti mai vigilenti. ? PSi&rea de bronz 9/ Aprins la fata de agitat ce era, Misa nu se putu stapni: ;.- Nici Rbalin si nici acesti comunisti straini n-au vreun amestec n crima asta ! - Bine, bine - spuse mpaciuitor Serov. Asta-i treaba celor ce fac ancheta, n-au dect sa hotarasca ei cine-i vinovatul...

Deodata izbucni ntr-un rs subtire, ca de fetita, si ncepu sa le nsire de-a fir-a-par povestea conacului, subliniind valoarea lui istorica. E o mndrie a guberniei ! spunea Serov. Toate lucrurile fostului conac se pastreaza n Muzeul etnografic la sectia Viata mosierilor din secolul al XVIII-lea". Voi, daca sntet.i comsomolisti constienti, trebuie sa paziti ca ochii din cap conacul, sa nu va atingeti de nimic, sa nu stricati nimic. Conacul - continua el - este un bun al ntregului popor. Adevaratii revolutionari trebuie sa pazeasca si sa pastreze ceea ce apartine poporului.'' Vorbea repede, uitndu-se cu ochii lui caprui si vioi cnd la unul, cnd la altul; Dar baietii picau de somn. Ca sa nu adoarma, Ghenka se foia tot timpul pe scaun, Igor clipea din ochi, iar Seva si scutura capul, care-i cadea mereu pe piept. Misa ar fi vrut sa spuna si el ceva, dar nu era chip sa-1 ntrerupa pe Serov. In sfrsit se parea ca are de gnd sa termine : - Acum, n legatura cu baietii. N-am nici o posibi litate, sa-i plasez la vreun camin. n oras snt doua camine de copii, dar snt arhipline. Nu am nici un loc liber, nici o ratie libera. Misa se uita mirat la Serov. Atunci de ce i-a mai tinut de vorba o ora ntreaga ? ntre timp se nserase. Unde sa le mai gaseasca acum loc baietilor ? De altfel, el si Ghenka trebuiau sa se ntoarca nentrziat n tabara... - N-am locuri libere si nici ratii - i dadea zor Serov, miscndu-se nervos n fotoliu. - Asta-i buna! sari Ghenka. Doar n-au sa doarma in strada ! Serov tacu ngndurat o clipa, apoi ntreba: - N-aveti nici o cunostinta n oras ? - Nu ! 98 - Pe nimeni ? - Pe nimeni! - Bine - spuse el n cele din urma. Am sa-i iau ' la mine acasa pentru doua zile^ Doar n-am sa-i las n strada. Si clatina cu mhnire din capul sau chel. Grozavi mai snt si cei de la Biroul de urmarire a crime-

lor : cheama copiii si apoi i lasa n strada... Asa se ' nmultesc vagabonzii. Noi luptam mpotriva vagabondajului, iar ei creeaza conditii pentru dezvoltarea lui. Se ridica n picioare. Era gras, spatos si mic de' statura, cam de naltimea baietilor. - Asa - ncheie Serov - am sa-i tin doua zile la mine. De mincare n-o sa se vaiete. Cap. 26 BORIS SERGHEEVICI Iesind din cladirea sectiei de nvatamnt, baietii aproape ca se ciocnira cu Boris Sergheevici, directorul caminului de copii din Moscova, acela pe care-l asteptase Korovin n tabara acum cteva zile si care statuse de vorba cu contesa". Adzind ca baietii fusesera la Serov, i ntreba : - Nu v-a spus sa va carati de la conac? - Nu!... Dar de ce ? se mira Misa. Am fost la dnsul ntr-o chestiune cu totul deosebita... V-as povesti, dar trebuie sa ma duc cu ei - si arata spre Igor si Seva. - Va nsotesc si eu - zise Boris Sergheevici. Pe drum, Misa i povesti toate peripetiile din ultimele zile. Ghenka mai adauga si el cteva amanunte hazlii. Boris Sergheevici ridica din umeri, nespus de mirat: - Dar snt doua camine de copii si amndoua goale pe jumatate. De ce nu i-o fi trimis Serov pe baieti la camin ?! Nu nteleg ! 99 - A crezut ca Seva si Igor se vor simti mult mai bine la el - se amesteca Ghenka. Or sa fie ca la ei acasa. - Ar fi putut sa spuna asta de la nceput - raspunse Boris Sergheevici. Dar Serov le-a spus mai rtti.ca n caminele de copii nu mai snt locuri, ceea ce nu-i adevarat. - N-am pufut sa-1 refuzam - zise Misa. Baietii trebuiau sa aiba un adapost. - Da, desigur - ncuviinta Boris Sergheevici. * Cum se putea altfel ? ! sari Ghenka. Serov o sa

le dea de mncare, o sa le astmpere setea si o sa le dea si un culcus. Vorba ceea : L-a hranit, i-a dat sa bea, l-a ndestulat..." Le merge bine neghiobilor astora, pe cuvntul meu ! Au fugit din tabara de i-au alarmat pe toti, au fost amestecati ntr-o afacere att de ncurcata si nau patit nimic. Ar fi trebuit sa-si petreaca aceste doua zile la militie, nu Ia Serov, pe perne" de puf! - Dar de unde stii tu ca Serov are perne de puf - obiecta Igor. - Stiu. Se vede dupa mutra ca doarme n puf. - Cl-ta perspicacitate ! rse Boris Sergheevici. Serov locuia ntr-un cartier marginas, asa nct fura nevoiti sa strabata tot orasul. - Ce mai oras - si continua peroratia Ghenka - n-are nici tramvai ! Si ce denumiri au strazile! Streletkaia, Stofojevaia, Puskarskaia, Soldatskaia, Iamskaia 1... Se vede ca e un oras vechi. Poate pe vremuri o fi fost vreo cetate aici. - Orasul e vechi, ntr-adevar - ncuviinta Boris Sergheevici - a existat nca nainte de ntemeierea Moscovei. - Dumneavoastra ati venit aici n legatura cu organizarea comunei? l ntreba Misa. - Da - raspunse Boris Sergheevici, posomorit, fara sa le dea nici un fel de lamuriri asupra mersului lucrurilor. 1 Vechi denumiri de strazi: a Strelitilor, a Strajilor, a Puscasilor, a Soldatilor, a Statiei de posta, (n.t.). 100 In schimb i puse pe ei sa-i relateze amanuntit tot ce stia despre asasin-area Iuti Kuzmin. Drept raspurts. la asigurarile lui Misa ca Rhalin nu are nici un amestec n crima a-sta, Boris Sergheevici i apuse : - mi- vine greu sa trag- vreo concluzie, n trudit nu cunosc mprejurarile acestei ataceri. Cred trrsa ca vinovatul' trebuie sa fi avut un interes deosebit rt asasinarea lui Kuzmin. Intre timp ajunsera la locuinta lui Serov. Era o casa fara etaj, cu un mic cerdac si trei ferestre, la care se vedeau perdelele albe trase. Dincolo de gardul lung, n care erau nfipte cuie lungi cu vrfurile

ascutite ndreptate n sus, vopsit, ca si acoperisul casei, ntr-un rosu aprins, se zareau coroanele merilor si perilor. Lng-a usa- at-rnasrma cu mner a soneriei. - Aranjati-va ct mai iute treburile - eu am- sa v-astept - le spuse Beris Sergheeviei si se nde parta. Baietii urcara treptele cerdacului si Mi-sa trase- de minerul- soneriei. In casa se auz-i un zgomot metalic, apoi- rasunara pasi. - Cine-i acolo? ntreba un glas de femeie. -- Sntera trimisi de tovarasul Ser-o.v. Auzira scrtind zavoru-1 si usa se deschise. In prag aparu, o femeie nalta si- frumoasa, mbracata fcntp~un capot n culori vii, cu IOFverii si galbene. - Ne-a trimis tovarasul Serov... - ncepu Misa. - Stiu - spuse femeia - si-si strnse buzele dis pretuitor. Cine ramne aici ? Misa l arata pe Igor si pe Seva : - Ei ramn. Femeia facu un pas napoi, deschiznd usa larg; - Hai, intrati! Desi nehotarti, Seva si Igor trecura pragul si femeia trnti usa n urma lor. Surprinsi de o asemenea primire, Misa si Ghenka mai zabovira o clipa n cerdac. - Credeam ca o sa ne pofteasca la masa - spuse trist Ghenka. 10J - Cum de nu! Te pofteste ndata 1 raspunse Misa. Asteapta tu mult si bine! Privea spre usa plin de revolta : nici macar nu ne-a lasat sa ne luam ramas bun de la baieti. Dar oare cu cine seamana femeia asta ? E o figura cunoscuta. Seamana cu una din cartierul Arbat. - Pe cuvntul meu - seinei Ghenka - nca pu tin si mor de foame... Cap. 27 TRAIUL MOSIERILOR

Ghenka nu apuca sa moara de foame. Un ceas mai trziu, baietii ieseau mpreuna cu Boris Ser-gheevici de la cantina populara, satui pna n gt :-mncasera ciorba si pilaf. n timp ce luau masa, Boris Sergheevici le spuse ca nu izbutise nca sa faca nimic n chestiunea comunei. Se opunea Serov, care era sustinut de unele foruri conducatoare din oras, sub motiv ca acest conac ar avea o valoare istorica. - Prin urmare - zise Boris Sergheevici - sarcina noastra ar fi sa dezmintim aceasta afirmatie, lucru, de altfel, cu putinta. Am cules la Moscova anumite date ; voi merge n acest scop si la Muzeul etnografic local, unde se pastreaza mobilierul conacului. Poate ca si la muzeu voi descoperi ceva care sa ne foloseasca.* - Ne-a vorbit si noua Serov despre muzeu - spuse Misa. Putem sa mergem si noi cu dumneavoastra acolo? - Sigur ca da, veniti! - Ei, asta-i acum ! se strmba Ghenka. Ce zor nevoie sa te duci la muzeu? Ce-ai sa gasesti tu acolo interesant ? Fara doar si poate, colti de fildes de mamut. In orice muzeu intri, trebuie sa vezi neaparat colti de mamut. Toti vor sa arate ca n 102 gubernia lor au trait cndva mamuti. Si chiar daca au existat, ce importanta are asta ? - Dar claca pe linga colti ele mamut se mai afla si altceva la muzeu si acest altceva e interesant ? interveni Boris Sergheevici. - Exclus - obiecta Ghenka - n-o sa gasim de-ct colti. Poate vreo racla cu moastele unui sfint. Numai ca n racla nu e decit pleava, opium cu care vor sa ameteasca oamenii. - Daca nu vrei, n-ai decit sa nu mergi - ii sfatui Misa. Du-te la gara si asteapta-ma acolo. - Asta nu I Decit sa ma perpelesc la gara, mai bine merg si eu la pacatosul asta de muzeu - declara Ghenka. Ghenka avusese dreptate. Cum au intrat n muzeu, au si dat cu ochii de coltii de mamut. Galbeni, rasuciti, ei mpodobeau vestibulul muzeului, fiind o marturie evidenta a importantei acestei gubernii,

care se arata astfel a nu fi cu nimic mai prejos fata de celelalte gubernii n ceea ce priveste mamutii. Din vestibul se succedau un sir de ncaperi ct tinea muzeul, fiecare reprezentind o sectie" : Lumea animala", Lumea vegetala", Minereuri", Industria casnica", Agricultura", Istoria tinutului"... Dintre acestea, Istoria tinutului" ocupa mai multe camere. La intrarea uneia din ele se afla o tablita : Viata mosierilor din secolul al XVIIltea". Aici se gasea si mobilierul conacului. Dincolo de cordon era expus mobilierul din ciahon al salonului : o masa, un divan, cteva scaune si fotolii mbracate n atlas rosu-inchis, un paravan chinezesc pentru semineu, cu pasari pictate, o harpa mare cu coardele rupte, apoi doua oglinzi nalte, strajuite intr-o parte si n alta de candelabre. Se mai aflau acolo si trei dulapuri Intr-unul, pe a carui tablita scria : mbracamintea mosierilor", vazura manechine n haina de gala, cu medalii si decoratii, cu stele si lenta. In altul - Cum si petreceau mosierii timpul" - erau nsirate lulele, narghilele, carti de joc, bile de biliard si figuri de sah din fildes. In 103 cel 4e -al treilea dulap - Odihna mosierilor" - se afla, nu se stie 4e ce, un serviciu de masa strajuit de 4iiste revolvere -mari si de alte arme mai vechi. GbeFika -comenta foarte nemultumit acest fel de viata al mosierilor: - Da' ce '-le-e ti 4ret>uit niste lulele -asa de lungi ? Cine naiba fuma cu ele ? Cum sa cari dupa tirne -ditai trabucul ?... Sau caftanul boieresc... Cum or ti umblat n el ? Dar halatele... Ce vechituri ! Pe cine mai in tereseaza azi ? ! Odihna mosierilor", Cum si pe treceau timpul"... Cui i trebuie toate astea ? Nu mai avem .nici un fel de conti, nici un tel de boieri, la ce bun *a-i mai expunem atunci?... Dar Misa nu-l asculta pe Ghenka. Privea "tinta o pasare de bronz, ceva mai mica dect cea de la conac. Era alezata pe un postament de marmura si-i privea CM chi rotunzi 'si rautaciosi. - Uit ati-va, '.Boris Sergheevici - spuse Misa un vultur la fel cu al de la -conac.

Boris Sergheevici si desprinse privirea de la o tablita batuta n perete, pe care o cerceta cu lua.re-am irite. - Si pe blazonul contilor este o pasare ca asta -j spuse el - dar nu-mi nchipui de ee-au mai fost tomnate si n bronz. Poate asa dirrtr-un capriciu al contilor - si se ntoarse iarasi spre tablita din perete. Misa simti ca i se face somn. Asa se nimpla ntotdeauna ! Cum intri ntr-un muzeu, ndata te cuprinde o moleseala care te trage la somn. Chiar si ia Galeria Tretiakov. Oare de ce motai cnd esti ntr-un muzeu ? Iti vine s-o iei la picior prin sali, ca sa iesi afara. Lui Misa i fu nsa rusine de Boris Sergheevici. .Facu un efort, adunndu-si ultimele puteri, si con-itmiaa sa cerceteze tot felul de tablouri si tabele ce -nfatisau bogatia si viata contilor de altadata... Iata un tablou nfatisnd un iobag batut cu nuiele. E ntins pe o banca, legat de mini si tle picioare; -de o parte-si de alta, doi vlajgani n camasi rosii, cu-vergi In mina, iarr ceva -mai- neolo se vede mosierul, m104 ;"11i" _ ~ _ Z Sl gKSinrBd BQ) il _Z ' - ~ '. 1 z. __Z gvs8 ttadra!] z zi Sais^i Tlzzi la zzlzrlrz. lafl ti o aar&a - I^T a - :="_ s an m&Ms, case . r ": -uzi ci z z ~ z.ir nanati KsjasfsSp sS: *itae " 1 iz:- z jpasnirt ri: sSaiptasfis: aslalia ftni n de :zz :e trama.. - ~"- Z_LTE ajHBraisea.zi- tair : i a roferafi ca BDHS sar cel aS rozzzzzLzxz - ca _ EgptB -. _ fr-'i EI SSEHSB se Y^tftgx ca aa ~~T.jr'V ojsmr: i;: >: accief zzzz _z._r_ ate ssani ~_ zzzzx,. grn zzrzirze de " . 3fTtftran, _z~zzz cane zasess snanirari Karnnnu Ss ;- 5 z^rz^'Z"7aii ac**r: soffi imsiH Sa latta felinii_ i ::: : r ap Ssa I iesea spa ea. El i i j>wes ha la^a cana* feg I "~z. ia z Bfsresifs aott piBHEnrfn rsne : i .:.T3 apmrSzsBStf caaQBQetr ifesess BatiTmpi fasa-. anat. Ia -"- ;:*i^;. zzzi sa^asess zoxr (9 maca

: i"z : ' *r iB _\_z~~zz_ zziasi a zzzzi-Iz zzz ite rrafircai JJBSCXEmV.. _ 212. ZZZi Ti 15 ~~~T -~^ "~i "-.* fhffl aw li asBSEJin sa cfies Tn3nx] atina ; - Cami l an" rZs; CSierii. O s-asqp&sp mmBtt | fi kist" hcercap anK s-a izati piaaiiifliiir : "i arta asSa ireiipfe Te caie fe =ZZZTZ3 : . -"sefie Z'zLzz_z.zzl r Jzisia. Ia aiara de Ksra#Bi. : .ss3E tina zzzizs, _-"iBe p" Hsfe a ine aa _ri_ - -waBszacr" aaoa si zlz si ntiagjiiasea ffl ss ITm safi^nr ca sa zzzrl attni&a iar zz_~zzzz zzzzzzzzzcz.. Asia p aa-: ; ~spt 5 S fie ante adierairat c a avat sn sw :. ce &ana^i ai IDrali? - A avat - 3 sainepsp Sms SeBsfkegswBL B3t] DEUiES: a r~Z_EZ IS ""^t^ 32ij "E ^ - ~ i HTIrrr-Pln Se j * ^; EHSS c m-a gst ross sfe is_ Hfoi~yriri'^ ' .am r:_:i"r sseSi in-1 sinE aaxji. Or eS a-a gs : !. aaoi asaea. Toaa isoria aee*aei ffaaigfii esie legsiii 4e -saea nzsc-ir^ri&s a moar 1: i:=r_ Se sace c sain aoitfaaEG, ha cmar c s-ar i MamBi rzZ pe ".a. De 4"":"- .. isca ZT 1 r:; fte :; :__ir. VT'AMB1-* ; caatle a Sost aessessn ] acria lege si JWWM Iseciati IBD SOL -L-.iii- 33=2= 1 -1 ;=T"_ ;'::i"v._ de ~;n:^1<3 - Sa-i ia dnacu I spuse Ghenka.Hai sa plecam! Tie sila sa mai zabovesti aici. Cinci sa iasa, Misa se ntoarse si privi napoi. I se paru, ca si alta data la conac, ca pasarea de bronz i urmareste cu ochi amenintatori... Partea a treia MLASTINA GOLIGHINSKAIA Cap. 28 SENKA EROFEEV Viata -taberei si relua cursul ei obisnuit: desteptarea, adunarea n careu, ridicarea pavilionului, apoi munca in sat, jocurile, discutiile n jurul focului de tabara. Cu toate acestea, Misa se simtea apasat de atmosfera misterioasa ce plana deasupra detasamentului lor.

Vinovatia lui Nikolai Rbalin nu putuse fi dovedita. Totusi nca nu fusese achitat. Barcagiul, n schimb, era foarte linistit. Cnd l intilnea pe Misa, i zmbea de parca nu s-ar fi ntimplat nimic ntre ei pe ru. Ba o data chiar i facu semn cu ochiul. 107 Fara doar si poale, contesa" era n legatura eu barcagiul. Ii daduse ceva sa duca n padure. Si chiaburul Eroeev e cu ei. Da... Trebuie negresit s$ dea de firul acestor intmplari. Altfel ar putea sa cada napasta pe un ora nevinovat! Dar cum sa faca ? Sa se duca n padure ca sa afle ce hram poarta flacaii aceia ? Bine, dar unde sa-i caute ? Apoi e si primejdios. Daca ar fi singur, n-ar sta o clipa pe gnduri. Dar snt si baietii la mijloc. Cine stie ce li se poate ntimpla si doar el raspunde de ei. Nu-i ramine dect un singur lucru : sa afle ce anume transportase barcagiul n padure. O sa-1 traga de limba pe Senka. El trebuie sa stie, ca doar a ajutat la caratul sacilor n barca. Sigur, nu-i el prost sa spuna asa, dintr-o data. Dar de ncercat, trebuie sa ncerc. Cine stie, poate ca-1 ia gura pe dinainte pe Senka. Ghenka accepta planul lui Misa : - Dar sa nu te duci tu la Senka. Stiind ca esti instructorul detasamentului, o sa se fereasca de tine. Mie nsa o sa-mi spuna totul, poti i sigur de asta. - Iar ai sa faci vreo boacana - zise Misa, cu ndoiala. Mi-e teama c-ai sa strici totul si pe urma n-o s-o mai putem drege. Ghenka nsa l asigura ca o sa procedeze cu multa bagare de seama. O sa fie foarte prudent. De cite ori J n-a avut el de ndeplinit sarcini importante ! Ghenka nsa nu se gindise la un plan de actiune. Ca de obicei, spera sa-i vina n ajutor vreo mprejurare neasteptata. Principalul era sa reuseasca sa < intre n vorba cu Senka. O sa vada el apoi ce-i ramine de facut. Ajutati de copiii din sat, pionierii se ocupau cu amenajarea clubului. Numai Senka si Akimka stateau deoparte. Asezati pe niste brne, jucau carti mncnd seminte si aruncndu-si din cnd n cind cte o njuratura.

Ghenka se opri lnga ei si ncepu sa priveasca cum joaca, aratnd mult interes. - Stai si tu lnga "noi - i spuse Senka, ameste cnd cartile. 108 Ghenka se aseza pe birne: - Carti nu joc, dar am sa ma nit a voi. - Nu-ti fie frica, nu jucam pe bani, jucam pe bo-birnace. Baiatul raspunse omflindu-se n pene : - Cu mine nu poate juca nimeni. Va iau toti banii dintr-o mina. - Nu zau, chiar asa, dintr-o mina ? - Daca-ti spun ! Ia da-mi cartile ! Ghenka lua cartile si ie amesteca, apoi facu o scamatorie - scamatorie foarte simpla de altfel, dar Senka si Akimka rmasera-cu gara cascata. Cel putin asa i se paru lui Ghenka. Prea se uitau la el cu ochii holbati. Multumit de acest nceput bun, Ghenka arunca asa, mai mult n treacat: - Eu pot sa ghicesc la-eruri -si mai grozave ! De pilda, ma uit la cineva si-i spun ndata ce-a facut azi, ieri si alaltaieri. - Asta sa i-o spui iui mutu >- rse Senka. - Pot sa-ti dovedesc ! - I-a spune atunci ce-am facut eu ieri ? - Cum sa nu ! ti spun, zau ca-ti spun ! - Stiu bine ca nu poti sa-mi spui, fiindca habar n-ai. .- Va sa 2ica nu stiu ? - Nu stii ! - Nu ?' - Nu 1 - Si daca stiu ? pk-- Atunci spune ! - Asculta - zise apasat Ghenka - daca eu ghicesc ce-ai facut tu ieri, atunci tu ai sa-mi spui ce-ai facut alaltaieri. - Bine. - teri ai fost Ta moara - spuse Ghenka.

- Adevarat - mormai Senka - dar asta rtu-i greu -de ghicit. M-ai vazut... - Unde sa te vad ? Eu ntr ma duc la moara. Doar m-am uitat la tine siam si ghicit. Acum trebuie sa-mi spui si tu ce-ai facut alaltaieri. 109 Senka se uita la el, ncruntat: - ti nchipui ca numai tu esti in stare sa ghicesti I - Ce-i asta : tu, ne-tu ? Ne-am nteles asa ? Eu am ghicit, acum spunemi tu ce-ai facut alaltaieri si eu am sa vad daca spui adevarul sau minti. - Faci pe grozavul! ti nchipui.ca numai tu Stii sa ghicesti ? Mai snt si altii. - Eu unul pot sa ghicesc orice - spuse Akimka, cu glas ragusit, desennd figuri pe nisip cu degetul mare de la picior. - Si ceai putea sa ghicesti ? ntreba Ghenka, batjocoritor. - Tot ce poftesti ! - E adevarat, ncuviinta Senka. Akimka poate sa ghiceasca orice. - Si ce anume ar putea el sa ghiceasca ? ncerca sa-1 descoasa Ghenka. - Ti-am mai spus ca tot ce poftesti - raspunse Senka si se ntoarse spre Akimka. Uite, Akimka, am ceva ascuns aici. O sa-1 pitesc si tu sa ncerci sa-1 gasesti. Vrei ? - Vreau... - Bine, hai atunci... Akimka se ridica ndreptndu-se spre magazie, - Sa nu te uiti ! i striga Senka. Baiatul se opri cu fata la peretele magaziei. - Asa - sopti Senka si scoase din sin un ou, un ou obisnuit de gaina. II vezi ? O sa-1 caute mult si bine. Ghenka l privi cu nencredere pe Senka. Dar daca ei sint ntelesi ? Doar Akimka si Senka snt prieteni. Daca vor sa-1 ia peste picior ? Bine, sa ncerce 1 - Sa-1 ascundem sub o brna - propuse el, dar Senka clatina din cap.

- Nu acolo! O sa-1 gaseasca numaidect ! Facem altceva. Ne punem sepcile n cap si unul din noi ascunde oul sub sapca : sa-1 caute pna miine ca tot n-o sa-1 gaseasca n vecii-vecilor ! 110 Si, nainte ca Ghenka sa-i poata raspunde, Senka ti si ridica sapca si-i puse oul sub ea, tragndu-i cozorocul mai pe ochi. - Grozav - sopti Erofeev. Nici prin cap n-o sa-i treaca sa-1 caute acolo ! In schimb, o sa-i tragem noi vreo doua de-o sa ne pomeneasca ! Fie - si zise Ghenka - las' sa stea oul la mine. Dar n-o sa izbuteasca ei sa ma traga pe sfoara !" - Asta-i tot ? ntreba el. - Tot! - Bine - facu Ghenka - numai cu o conditie : sa ne ntoarcem cu spatele la el si abia dupa aceea sa nceapa sa caute. - Pai de ce ? 1- Ca sa nu-i faci tu semn. - Bine - se nvoi celalalt. Si se asezara cu spatele la Akimka. - Poti sa ncepi, Akimka, sintem gata 1 i striga Ghenka. Apoi se ntoarse spre Senka : Nu cumva sa scoti vreun cuvnt, ca altfel stric joaca. - Bine, bine - mormai acesta. Baietii ramasera asa, nemiscati. Auzira n spatele lor pasii si respiratia greoaie a lui Akimka. - De ce stati cu spatele ? ntreba el. - Cauta, cauta - l ndemna Ghenka, bucurn-du-se n sinea lui : ce usor i-a tras pe sfoara ! Pesemne ca bibilicii astia si pusesera de mult n gnd s-si bata joc de el. Senka i-ar fi aratat lui Akimka, prin vreun semn dinainte stiut, unde-i ascuns oul. Se vede treaba ca Akimka nu sa asteptat sa-1 gaseasca stnd cu spatele la el. Sa caute acum domnul Akimka ! Si Ghenka nu-1 scapa din ochi pe baiatul chiaburului, temndu-se ca nu cumva acesta sa-i faca lui Akimka vreun semn pe ascuns. Dar Senka statea linistit, cu palmele pe genunchi.

De buna seama, cum stam asa cu spatele, n-o sa-i poata face nici un semn lui Akimka. I-a dat gata ! De data asta Senka o sa trebuiasca neaparat sa-si tina fagaduiala si sa-i spuna ce-a facut alaltaieri... ti 1 Baietii continuau sa sada pe brne, cu sepcile trase pe frunte si cu spatele la Akimka. Acesta se toc foia n spatele lor, rasuflnd anevoie. - Hai, ghiceste odata - se grozavi Ghenka- - ai sa cauti un an ntreg! - ndata, ndata - raspunse Akimka. Ghenka simti respiratia greoaie a lui Akimka foarte aproape de urechea lui si n-apuca sa se dezmeticeasca bine, cnd se pomeni cu o palma zdravana drept n crestet. In aceeasi clipa simti ca-i curge pe frunte si pe ochi ceva umed, lipicios si mirosind de te trasnea... nfuriat, baiatul sari n picioare si-si smulse sapca din cap. Dar oul i se prelinse pe fata acoperindu-i ochii. Si colac peste pupaza, mai era si clocit! Bietului Ghenka i se parea ca trupul sau raspindeste o duhoare nemaipomenita. - Si tu care spuneai ca n-o sa ghiceasca ! se tava lea Senka de ris. Akimka, cu mutra lui posomorita ca de obicei, desena ceva pe nisip cu degetul mare de la picior. Ghenka si sterse capul si fata cu poala camasii si cu un smoc de iarba (batista, ca de obicei, o uitase in cort), apoi spuse : - Bine, de data asta ati cstigat voi. D-ar rindtil viitor n-o sa va mai mearga ! - O sa vedem noi - i-o taie scurt Senka. Prea va credeti dati dracului. Apoi adauga cu rautate: Mare grozavie! ComsouiolisU! Cap. 29 CUIUL Ghenka se ntoarse la club cum nu se poate mai prost dispus. Acolo se lucra de zor. Se astupau gaurile clin pereti, podeaua de -lut era nivelata, se amenaja scena, culisele, se aranja cortina, se puneau geamuri la ferestre, iar n podea se bateau niste pari pe care apoi erau asezate sendurile : viitoarele banci. Baietii scriau lozinci, desenau piacarde, mpodobeau 112

peretii eu brad; din tavan coborau ghirlande tot din brad, gatite cu stegulete de hrtie. - Ei, ce-ai aflat ? ntreba Misa. - Deocamdata nimic - raspunse Ghenka, poso-morM. - N-ai scapat vreo vorba ? - Nu. - Dar ce-i cu petele astea galbene pe fata ta ? - Unde ? si si trecu mina peste obraz. A, nimica, doar asa... ai naibii, m-au tras pe sfoara... stii... cu oul... - Si tu te-ai lasat prins ? - De unde era sa stiu... - Nu stiai pacaleala cu oul... Vai de capul tau ! - Daca tu o stiai, de ce nu mi-ai spus ? v - Ei, asta-i! Cum sa-mi treaca prin cap ca poti fi att de usor pacalit... Ghenka se supara : - Sigur, acum ti bati si tu joc de mine ! Ei, na, m-au pacalit, si ce-i cu asta ? In orice caz am fost ct se poate de prudent. Senka n-a banuit nimic. De asta poti fi sigur. - Da, asta-i lucrul cel mai important - spuse mpaciuitor Misa. Lasa ! O sa aflam noi ce ne intereseaza. Pna una alta, ia placarda asta, suiete pe scena si bate-o n perete. Destul de necajit, Ghenka lua placarda, trase scara la perete si, tinind n gura patru cuie iar ntr-o mna ciocanul, se urca pe scara. Batea el placarda, nsa gndul ca a fost tras pe sfoara l rodea ca un vierme. Si ct de bine ncepuse! Acum Senka o sa-si rda de el fata de toata lumea. Fir-ar al naibii sa fie !... Muncit de aceste gnduri amare, Ghenka batu un cui, apoi altul... dar cnd scoase din gura al treilea cui, si dadu seama ca pe al patrulea nu1 mai are... Unde sa fie ? Doar nu i-a scapat nici uriul jos. Mai numara o data cuiele batute n perete : erau trei ! si plimba ncet limba n gura - nti ntr-o parte, apoi n alta - nimic ! 113 Ghenka simti ca-] ia cu frig. Sa stii ca 1-a nghitit! Cuiele erau mici, de tapiterie, asa ca-putea saA nghita usor. Cobor ncetisor si cerceta atent podeaua. Poate ca totusi cazuse ? Dar nu, nu era nicaierv. Si cum

statea aplecat, se ridica deodata drept: n clipa aceea simti cum l nteapa ceva n burta. L-a ntepat o data, apoi i-a trecut... Deci tot l-a nghitit! Sfinte Sisoaie, ce-o sa i se ntmple oare ? Cu ochii holbati de spaima, Ghenka se apuca cu minile cnd de burta, cnd de piept. Simtea cum i se plimba cuiul prin esofag. Uite, l nteapa cnd ici, cnd colo. S-ar putea ca la vreo cotitura sa-i vina chef sa se opreasca si sa-si faca loc prin intestine, prin stomac. - Ce-i cu tine ? l ntreba Slavka. Ghenka trase greu aer n piept si, abia mai suflnd, rosti : - L-am nghitit! - Ce-ai nghitit ? - Cuiul. Vestea aceasta zguduitoare fu adusa numaidect la cunostinta lui Misa, care se apropiase si el ntre timp, apoi Zinei Kruglova, lui Kit si lui Beaska. n cteva clipe, toti l nconjurara pe Ghenka. - Cum l-ai nghitit ? l ntreba Misa. Dar Ghenka abia mai rasufla si arata cu mna cum i umbla cuiul prin burta. - Poate ti s-a parut ca l-ai nghitit ? rosti cu spe ranta n glas Misa. Cu rasuflarea anevoioasa, Ghenka sopti aratnd cu degetele raschirate : - Au fost patru si n-au ramas dect trei... - Ar trebui sa-i tragem un pumn n ceafa - propuse Zina Kruglova. - Sa nu faci una ca asta ! striga Beaska. Ar pati-o si mai rau. I-ar intra si mai mult cuiul n mate. Trebuie sa-i dam un vomitiv. - Vomitiv ?! Sari Kit, inspaimntat. Ai nnebunit! ti nchipui ca-i att de usor sa scoti pe gura un cui care ti-a intrat n stomac ? I s-ar opri in gt. Eu am nghitit o data un os... 114 - Ia mai slabeste-ma cu osul tau - l ntrerupse Misa. Ti-ai si gasit momentul pentru povesti ! - Sa-I tinem cu capul n jos ! si dadu cu parerea Saska-buzatul. II scuturam de picioare si cuiul i iese pe gura. Ascultind aceste prea placute sfaturi, Ghenka si ntorcea capul cind ntr-o parte, cnd n alta.

- Duceti-1 la spitalul judetean - fi sfatui Jerdeai. - Care spital ? - Spitalul judetean. E in satul vecin. - N-o sa poata merge. - Duceti-I cu caruta. Cereti de la presedintele S3-vietului satesc caruta si duceti-1. Misa si Jerdeai alergara in goana mare la presedinte si peste putin se ntoarsera cu caruta. Ghenka sedea pe un scaun si gemea, apucndu-se cu miinile cnd de piept, cind de burta. I se parea ca blestematul de cui ii umbla prin tot trupul : cnd n sus, cind n jos. cnd la dreapta, cnd la stinga. Fu urcat in caruta, alaturi de Kondrati Stepanovici, pictorul anarhist, care tinea haturile n mina. Presedintele sovietului satesc ii nsarcinase pe el sa-1 duca pe Ghenka la spital. Misa se urca si el n caruta, dndule ordin baietilor sa se ntoarca la club, dar sa aiba grija sa nu mai ia nimeni cuie n gura. Cap. 30 LA SPITAL Tot drumul Ghenka gemu, se chirci, se apuca cu mtinile de burta, miscindu-si capul a jale. Fiecare hurducatura a carutei pe drumul prost i pricinuia dureri cumplite. Si se uita attt de jalnic la Misa, nct acestuia i se rupea inima de mila. Ii era teama sa nu moara dintr-o clipa n alta. Si Kondrati Stepanovici asta mna calul atit de ncet!... Pare mai mult preocupat de rationamentele lui... J15 - Nu-i nici o grozavie - spunea Kondrati Stepa-novici - cuiul o sa-1 digere stomacul si :gata. Un cui de tapiterie e o nimica toata ! Un fleac! Cnd stateam la Moscova, eu cu un prieten de-al meu, la amenajarea Teatrului Mare... - Dumneavoastra ati amenajat Teatrul 'Mare?! se ndoi Misa. - Dar cine crezi dumneata ?! ti raspunse linistit Kondrati "Stepanovici. Cum spuneam, lucram noi la amenajarea Teatrului Mare. Erau acoio artisti, dirijori... ce mai, toata conducerea. "Cnd, deodata, prietenul meu nghiti un cui de vreo cinci centimetri. E ceva, nu ? - Si ce i s-a ntmplat ?

- Nimic, 1-a digerat. In fiecare zi a baut cile doua sticle de votca, ca sa se faca mai bine arderea, asa ca a mistuit cuiul. Iar aici e vorba de o fintisoara, un fleac! Nici n-ar trebui sa se duca la doctor. Deranjati oamenii de pomana. - Va pare rau ca duceti un om bolnav cu caruta ? se supari Misa. - Daca ar fVvortja, ntr-adevar, de un bonav, nu mi-aT parea rau, "dar voi umblati cu mofturi! - Atunci de ce ati primit ? - 'Ordin' de sus ! - Dat dumneavoastra nu recunoasteti puterea nimanui. - M-au constrns... Misa si aminti de barca... - Cnd pluteam pe ru cu barca dumneavoastra, barcagiul Dimitri' Petrovici a sarit la noi ca sa ne-o ia. - E un tfmpitl decreta scurt pictorul. - Cine e un tmpit ? - Dimitri Petrovici. E un a-venturier. - De ce l socotiti aventurier. 116 - /Cauta mereu comori si pe la noi nu mai sint. Auzind acestea, Misa se ui Ui uimii la picior. - Toata lumea a uitat uY omorile a si i * continua Kondrati Stepanovid - dar el nca le mai cauta. E nebun. Si Sofia Pavovna e nebuna. - Cine-i Sofia Pavovna ? - Aia care sta la conacul boieresc. Econoama contelui. - Prin urmare, iata cine-i dinsa - rosti Misa, taraganai. Si eu care am crezut ca-j contesa... - Ce mai contesa ! spuse pictorul si plesni tare calul cu biciul. Spitalul se afla la marginea satului vecin. Casa mare, de lemn, cu mai multe cerdacuri, era nconjurati de o multime de carute. Pe treptele scarii de la intrare, si chiar pe iarba, s< aii tarani. Copii toate vrstele alergau, se bateau, p Ungeau si faceau o galagie de nedescris.

Vaietndu-se si chircindii-se de durere, < cobor din caruta si, sustinut de Misa si abia pasind, se ndrepta spre cladirea spitalului. F^.i si tina .seama de indignarea celor ce-si asteptau mulul, ci intrara de-a dreptul n caUlJICl. Doctorul, un om carunt si gras, cu o barba zburlita. iJiirtiiid un pincenez cu snur negru tras dupa ureche, sta aplecat si palpa un om culcat pe canapeaua de consultatii. Pacientul nu se vedea, i se ' ireau doar picioarele blgaie tn niste cizme uriase. Doctorul ntoarse capul spre baieti si-i ntreba aspru: - Ce s-a Intmplat ? Misa (I arata pe Glienka : - A nghitit un cui... Ghenka de-abia, de-abia si trsse picioarele piua la cabinet. I se j i irea ca totul - si 117 - Ebe-be-be-dre-che - fu tot ce putu sa rosteasca Ghenka. ':' - ;Acum o ora - raspunse Misa n locul lui. Batea o placarda n perete,'la club, si tinea cuiele n gura ; a nghitit unul. - Un cui mare ? **'*& Un cui de tapiterie. Doctorul se uita din nou la Ghenka. In privirea acestuia, Ghenka si citi sentinta' de condamnare la moarte. - Dezbraca-te ! Baiatul ncepu sa-si deznoade cravata. Cu o mna trase de un capat al cravatei, iar cu cealalta tinu nodul. In clipa cind puse mina pe nod, simti n palma un obiect mic, metalic si rece. Te pomenesti ca- cuiul ?! Ghenka nmarmuri de-a binelea ; se uita cu ochii holbati la doctor. *'.'4'Dezbraca-te mai repede! spuse acesta, scriind ceva ntr-un registru. - Imediat... - bolborosi Ghenka.

Simtea n palma obiectul metalic, dar nu ndraznea sa-1 pipaie. Daca e cuiul... Dar n-avea ncotro, trebuia sa se dezbrace. Strnse ncet pumnul si-si dadu seama ca-i un cui. Chiar asa si era ! Va sa zica nu 1-a nghitit! La scapat si cuiul s-a oprit n cravata. Fir-ar al naibii sa fie ! Si culmea, acum nu-1 mai durea nimic... Dar cum sa spuna el asta ! Tinnd strns n pumn cuiul, Ghenka se dezbraca ncet. Cnd ramase numai n chiloti, doctorul i spuse : - Culca-te ! Baiatul se ntinse pe cearsaful rece, continund sa tina cuiul n palma. Doctorul se aseza pe marginea patului si-si plimba degetul pe burta baiatului. Atin118 gwea degetului ii furnica in tot corpul pe Ghenka. Vazu fata doctorului aplecata asupra lui, privindu-l cercetator pe sub ochelari. Oare doctorul si-o fi dind seama ca n-a nghitit nici un cui ? nchise ochii si ramase asa, ncercnd sa ascunda la spate pumnul in care tinea strins cuiul. Doctorul ii apasa usor pe burta : - Te doare ? - Nu. Doctorul mai apasa in cteva locuri. Ghenka nu simfea nsa nimic n afara de degetele lui reci. - Ridica ncet miinile - spuse doctorul - si daca simti ca te taie prin burta, sa-mi spui. Ghenka ridica incet minile si, ca sa nu trezeasca vreo banuiala ca tine pumnul cu pricina strins, l strnse si pe celalalt. Statea cu miinile ridicate drept n sus. Apoi. ncet-incet, ncepu sa le lase spre spate. Nu simtea nici un fel de durere. Baiatul facea tot cei spunea doctorul, dindu-si seama ca mai devreme sau mai tirziu tot va fi prins cu mita n sac. Mai bine ar fi nghitit cuiul de-ade-varat... - Desfa pumnii - auzi el deodata glasul medi cului.

Ghenka desfacu un pumn, ncercnd sa ascunda cuiul ntre degetele celeilalte mini. Dar, neizbutind, continua sa tina strins pumnul cu pricina. - Desfa pumnii - repeta doctorul - amindoi ! Dar Ghenka se ridica deodata si spuse: - S-a gasit cuiul I Doctorul si Misa l privira mirati. Atunci el desfacu pumnul : - Iata-I ! - Unde a fost ? se mira doctorul. - In cravata. Am dat de el cind mi-am desfacut cravata. Se vede ca atunci cnd l-am scapat din gura, a nimerit in nodul de la cravata. - Si de ce n-ai spus asta de la nceput ? - Am vrut sa ma conving. Poate ca am nghitit ntr-adevar un cui. Putea sa fie altul... - Si nu te doare de loc, nicaieri ? 119 - Nu - raspunse Ghenka, de data asta vesel, dar nendraznind sa-1 priveasca pe Misa, care, cu o figura posomorita, statea linga usa. - Bine - rosti calm doctorul. Ridica-te pe vrfuri si apoi lasa-te de cteva ori pe vine. Ghenka repeta miscarea, apoi, la ordinul doctorului, mai facut si altele, aplecindu-se, ntorcndu-se, rasu-cindu-se n toate partile. Le executa supus, dar fiu ntelegea ce rost mai aveau : doar nu nghitise cuiul! n cele din urma doctorul se spala pe mini si-i spuse sa se mbrace, n timp ce el se aseza la masa. Ii trecu numele n registru si-i zise : - Ai sa pleci ia oras! - De ce ? ntreba Ghenka, zapacit. - S-ti faca a radioscopie. - Dar n-am nimic, n-am nghitit nici un cui ! striga nenorocitul Ghenka. - Tu singur ai spus ca ai vrut sa te convingi. - Dar nu ma doare nimic !

- N-are importanta. Obiectul poate sa stea ascuns undeva, n asa fel nct sa nu simti nimic, dar asta numai pentru un timp, caci pe urma ai avea neplaceri. Apoi doctorul se ntoarse spre Misa : - Unde se afla tabara voastra ? - La Karagaevo. - n sat ? - Nu, la conac. - Nu mai spune! si se uita ironic la Misa. Cautati comori ? - Comori ? Ce fel de comori,? se mira baiatul. Noi nu cautam nici un Jel de comori! - Bine, puteti pleca. Dar pe el, neapanat, chiar azi, trebuie sa-1 duci Ta oras. Ai nteles ? - Am nteles - raspunse Misa. Iesind din cladirea spitalului, se oprira pe treptele de la intrare. Ghenka se uita- linistit n toate partile, avnd aerul ca nu se ntimplase nimic. Misa l privea1 dojenitor : - ti dai seama ce-ai facut ? - Ce-am facut ? 120 - Mai si-nlrebi ?! - Ei, ce-am facut ? Am crezut ca am nghitit un cui. Ce, trebuia sa tac ? Sa tac si -s-astept sa-mi iasa prin burta ? M-m consultat si s-a vazut ca nu-i nimic. Va sa zica totul e n ordine. - Dar de ce numai tie ti se nimpla toate nazb-tiile astea ?! striga Misa. Nimanui nu i se ntimpla nimic, numai tie : cnd una, cnd alta ! Ne-ai bagat n sperieti pe toti, ne-ai' facut sa ne pierdem vremea cu tine, sa ne ducem la presedinte sa cerem caruta ! Si toate astea de pomana ! Ne faci de rusine, asta e ! 'Acum mergem la oras! N-au dect sa-ti faca radio-scopie ! Cap. 31 PICTURI RUSTICE Ghenka si facu radioscopia, dar n burta lui nu se gasi nimic dect doar mate si stomac. Asa cel putin i-a spus el lui Misa, dupa ce s-au napoiat de la oras.

In aceeasi zi, spre seara, s-au ntors n tabara si cei doi fugari: Igof" si Seva. Ii luase judecatorul de instructie ca s-i arate locul unde gasisera barca, dupa care i-a lasat sa plece acasa. Igor si Seva se simteau acum ridicati la rangul de eroi. Se plimbau cu atta maretie prin tabara, de credeai ca svrsisera cine stie ce ispravi nemaipomenite. E adevarat ca nu-si putusera duce la ndeplinire planul lor Initial - de a pleca n Italia sa-i bata pe fascisti - dar, n schimb, participasera la anchetarea misteriosului caz Rbalin, fapt care-i punea ntr-o situatie oarecum deosebita fata de ceilalti baieti. Desi se fineau tare rriindri si nu ncetau o clipa sa se laude cu isprava lor, Misa n-a putut afla de la ei ce anume fapte deosebite savrsisera. La bancul Pescianaia, ei aratasera judecatorului de instructie locul unde gasisera barca. Judecatorul a masurat cu 121 ruleta pe urma s-a dus in sat, iar apoi la gara. Dar in ce'scop facuse judecatorul toate astea, lgor s Seva nu stiau sa spuna. Misa zimbi cu dispret. Strasnic, judecator! Cauta urme pe bancul de nisip Pescianaia. n padure ar trebui sa cerceteze, acolo unde se ascund flacau. Doar el l-au omorit pe Kuzmin, mpreuna cu barcagiul l Misa nu se ndoia citusi de putin de acest peru-. La Serov acasa, Igor si Seva au dus-o destul de bine Au dormit ntr-o magazie, pe o claie de un. t adevarat ca nevasta lui Serov s-a purtat unt cu ei. Nici nu i-a lasat sa intre in casa, spunea ca-i murdaresc dusumeaua. n schimb, Serov venea la ei in fiecare seara si-i ntreba amanuntit despre toate. _ Sj ce va ntreba ? se rasti Misa, banuitor. - Pai despre ce vorbeam cu judecatorul de instructie. - Si voi i spuneati ? i '" - Cum sa nu, doar e un om cu munca de raspun^Ce natarai ! De altfel, la ce te Putai4aStePt3 d**" ep Au fugit din tabara, i-au alarmat pe toti, iar acum umbla de colo-colo ca niste cuceritori. -' Ispraviti- eu ifosele astea! Ajunge! se supara Misa. Dupa boroboata pe care ati facut-o ar rebut sa fiti mai linistiti ca un lac st mai mic, decit iarba. Dar voi. dimpotriva, va umflati si ma. mult in pene. Mari neghiobi! Sa nu va nchipuiti ca n-o sa raspundeti de toate astea. Sa nu

va nchipuiti ca o sa iti numai admonestati. O's-ajungem no. si la carac-terizari. Atunci sa vedem pe unde scoatem camasa. O sa aflati atunci si ce parere au altii despre voi. Dar Misa nu se grabea de loc sa tina o sedinta Ar fi trebuit sa sacrifice doua zile. Si de unde sa le ia ( Cum necum, clubul trebuia terminat. Era complet SS trebuia numai zugravit. Pentru asta is, asigu? sprijinul neprecupetit al lui Kondrati Stepanovici, pictorul anarhist..,... ntr-adevar, el veni ta club. se uita cum lucrau copiii, apoi l ntreba pe Misa : - Pot sa ncep ? 122 - Poftim. Dar ce-avefi de gind sa faceti ? Kondrati Stepanovici facu un gest larg cu mna, aratind n jur : - Trebuie pictat totul ! Misa si aminti cu groaza de oasa pictorului, care era zugravita atit de caraghios. O clipa, i ngheta inima la gndul c-ar putea sa strice tot ce facusera ei. Dar ar fi fost nepoliticos sa arate nencredere unui om care si-a oferit de bunavoie serviciile sale. De altfel avea tot interesul sa-i atraga pe oamenii din partea locului la munca de amenajare a clubului. Totusi Misa l ntreba : - O sa iasa bine ? - In privinta asta, nici o grija - mormai pictorul, plimbndu-si privirea tulbure pe peretii magaziei - o sa fie ultima expresie... Am lucrat doar la Teatrul Mare... - Sa stiti... bani n-avem, va trebui sa lucrati benevol - ii preveni Misa. - Fie si benevol - ofta pictorul. -- Nici vopsele nu prea avem... Kondrati Stepanovici ofta iar : - Am sa le sacrific pe-ale mele, ce sa fac... Ce-i drept, n-am prea multe. L-am mprumutat pe padurar, dar acum n-am cum sa i le mai iau napoi. - Care padurar ?

- Kuzmin, al de-a fost omort. - Dar ce, el a fost padurar ? - A fost, nainte de revolutie. Era n slujba con-tilor... Omul lor de ncredere... Ia te uita ! Kuzmin a fost n serviciul contilor ! Asadar, cunostea bine padurea. Iarasi padurea ! Aceeasi padure in care flacaii carasera sacii adusi de barcagiu ! .Misterioasa padure ! Legenda despre puntea Golghinskaia, povestea cu mortii aceia fara cap... Oare n-o fi nadins scornita ca sa-i sperie si sa-i ndeparteze de padure pe oameni ? Aici se ascunde ceva ! Acum e limpede : trebuie neaparat sa patrunda n padure si sa vada ce-i cu misterioasa punte Golghinskaia. Oare flacaii aceia suspecti or mai fi in padure ? Si ce fac acolo ? 123: Misa iu tulburat din glodurile sale de Korukati Stepanovici, care u spuse ca va zugravi' sala chiar n noaptea aceea : n-o sa-1 deranjeze nimeni si n-o sa fie nici praf; de altfel, el e obisnuit sa lucreze noaptea. Are nevoie doar de doi baieti. Misa i dadu ca ajutoare pe Seva ai Beaska. A doua zi, ducindu-se la club, baietii vazura de departe lume multa adunata acolo. Ce s-a ntmplat oare ? Baietii si iutira pasii-. Dar dupa fetele zmbitoare ale taranilor si dupa rsnl lor, Misa ntelese ca la club s-a petrecut ceva din cale-afara de hazliu. ntr-adevar, cind intra n sala, nu stiu ce trebuie sa faca : sa plnga, ori sa -rda ? Clubul era mizgalit -ntr-un hal far' de hal, n chipul cel mai fantastic: peste tot linii strmbe, cercuri, dungi, triunghiuri, sau pur si simplu mtegalituri* unele fara nici o noima, altele semannd cu niste boturi de animale salbatice... Cea mai fistichie mbinare de culori 1 Bancile erau vopsite n dungi, de-ai ti zis ca-s zebre. Cortina aducea eu sortul unui vopsitor. Grinzile ce sustineau acoperisul erau pestrite: una neagra, alta. rosie, iar a treia galbena. Sub fiecare grinda atrna cite o lozinca : Anarhia e mama ordi-neiT, Traiasca arta pura !", Jos zece ministri capitalisti !" Misa mai-mai sa cada jos. Kondrati Stepanovici se plimba prin club foarte sigur de sine. La fel de degajat, ba chiar mndri de isprava, se

plimbau Beaska si Seva. Ei l ncredintara pe Misa, vorbindu~i cu multa seriozitate, ca aceasta este ultima expresie a picturii. In toate tarile se picteaza asa. La fel a pictat si Maiakovski cit timp a fost pictor. Acum nu mai picteaza pentru ca s-a facut poet. Beaska ncerca sa-i explice sensul unei mzgalituri, dar pna la urma se ncurca, si-o lasa balta. n mijlocul unui grup de tarani se afla EroJeev, mpreuna cu presedintele sovietului satesc - un flacau de curind demobilizat din Armata Rosie. Toata lumea i spunea Vaniuska, numai Erofeev tinea sa-1 cinsteasca mai altfel i Ivan Vasilievici, Era un om de 124 treaba st se numara printre mijlocasi, dar n functia pe care o detinea nu se prea simtea n apele lui : dupa cum i se parea lui Misa, se cam temea de chiaburi si uneori ceda. O data, Misa a asistat la o adunare sateasca. Presedintele vorbise cu nflacarare si cu convingere despre islazul obstesc unde erau scoase vitele la pascut. La nceput, de ochii oamenilor, Ero-feev 1-a sustinut, dar mai apoi a ntors lucrurile dupa cum i-a convenit lui, incurcndu-1 pe presedinte att de dibaci, ca pna la urma acesta fu de parerea chiaburului. La fel s-a ntmplat si de data asta. Presedintele ncepu sa rda de mzgaliturile lui Kondrati Stepa-novici, dar Erofeev spuse : - Rdem noi, rdem, insa banii is ai statului. Daca ar veni niste tovarasi de la centru, din judet sau gubernie, ai putea sa le arati bazaconiile astea ? nseamna ca trebuie facut totul din nou. Care va sa zica, alte cheltuieli ! Nu-i bine, nu trebuie sa aruncam banii in vnt. - Ei, ca tare mult s-a cheltuit - obiecta presedintele. - Fie ct de putin, dar is banii poporului ! spuse Erofeev. - Banh s-au dus, ce sa~mi vorbim acum - se (ncrunta presedintele. - Dar ce, parca-i var ba de bani ? sari Erofeev. 8-au cheltuit, s-atf cheltuit! N-ai ce-i face ! Eu ma gindesc numai ca asemenea lucruri nu trebuie ncredintate unor copii. Kondrati Stepanovici... ce-i vinovat el ? El a mzgalit c-asa-i place lui, noi stim asta. Asa ca de treaba asta raspunde Comsomoiul. Baietii ar ii trebuit sa vina la sovietul satesc, sa se sfatuiasca acolo : putem oare sa-i ncredintam lui Kondrati

Stepanovici un asemenea lucru ? Dar tinerii s prea ncrezuti. Si uite ca n-a iesit bine. ""Ca de'-oDiceT' presedintele ' discuta aprins cu Erofeev, cautnd sa-l demonstreze ca n-are dreptate. Dar se vede treaba ca ceea ce-i spunea Erofeev l impresiona totusi att de mult, incit, fara sa-si dea seama, si schimba pe nesimtite parerea. In sinea lui simtea 125 ca Eroieev are mai multa experienta decit dnsul. de aceea se si lasa influentat de el, astfel ca, dup patania de la club, presedintele ncepu sa se uite chioris la baieti. Pe Misa chiar ii certa pentru ca luase degeaba caruta pentru Ghenka... Tn curnd li se ntmpl baietilor o alta dandana si asta numai din cauza unui joc prostesc: de-a verdeata". Cap. 32 VERDEATA" Al naibii joc ! Totdeauna trebuia sa ai la tine ceva verde. Cnd cineva ti spune : Arata verdeata", tu trebuie s-o si 6COti. Daca n-ai nimic verde la tine trebuie sa platesti un gaj - adica sa faci ceea ce-ti ordona cel care tea descoperit ci n-ai la tine nimic verde. Un joc fara noima, dar molipsitor din cale-atar. F.ra ca o boala epidemica, o psihoza n masa, mai ales la fete. Cele mai mari jumatate din ele comsomo-liste - cum venea vorba de verdeata", parca dadeau n mintea copiilor : nu mai voiau si stie de nimic. Cine pierde trebuie neaparat sa ndeplineasca porunca data de cel care 1-a descoperit firi verdeata, orict de nizdravana ar fi ea. Pina la urma se lasara prinsi si baietii n jocul acesta. Astfel, Misa descoperi ca Slavka si Ghenka au ntotdeauna la ei un smoc de iarba verde. O data i s-a intmplat chiar lui Misa s-o scrn-tcasca. Fara sa-si dea seama, i zise Zinei Kruglova : Arata-mi verdeata 1", la care Zina i arunca o privire mirata si-i arata o panglicuta verde. Dar Misa si reveni de ndata, spunndu-i cu dispret: Cum de nu ti-e rusine sa te tii de asemenea prostii ?", dnd a ntelege ca voise doar sa vada daca si ea s-a lasat prinsa n jocul ista prostesc. 126

Dar iata la ce a dus joaca asta : Intr-b zi, Misa se afla la sovietul satesc. Suna telefonul. Era judetul. Presedintele primi ordin sa trimita pe cineva la Borki, n satul vecin, ca sa-1 nstiinteze pe presedintele sovietului satesc de acolo sa se prezinte imediat la resedinta judeteana. Presedintele fagadui ca va trimite un om si cu asta discutia lua sfrsit. Dar n sat nu gaseai tipenie, toti erau la cmp. Atunci l ruga pe Misa sa trimita el un baiat. Misa se ntoarse n tabara si-1 nsarcina pe Ghenka sa se duca la Borki. Ghenka primi ! S-a facut" - zise el, dar n-avea de loc chef s-o ntinda pna la Borki. Prinzndu-1 pe Beaska fara verdeata, i ceru drept gaj sa se duca la Borki. Dar cum se poate ca el, Beaska, sa fie cel pacalit ? Asa ca Beaska a umblat aproape un ceas ncheiat prin tabara, cautnd sa prinda pe cineva fara verdeata". n cele din urma pacatul cazu pe una din surorile Ne-krasov, careia i transmise misiunea. La rndul ei, aceasta o transmise Natasei Boitova, care l pacali pe Ghenka. De asta data Ghenka l prinse pe Seva. In cele din urma, catre seara, ramase sa plece Lara, una din fetitele cele mai mici. Eia pleca ntr-adevar, dar, fiindu-i frica, se ntoarse din drum, asa ca misiunea data de presedinte ramase nendeplinita. Cnd a doua zi, Misa ncerca sa ramureasca lucrurile, gaseste-1 daca poti pe vinovat. Fiecare dadea vina pe celalalt. Unii primisera nsarcinarea de mai multe ori si era cu neputinta s-o scoti la capat. Partea proasta a fost ca, neducndu-se nimeni la Borki, presedintele sovietului de acolo nu se prezenta la resedinta judeteana, astfel ca Ivan Vasilievici, presedintele sovietului satesc din satul baietilor, primi o sapuneala zdravana. Acesta se supara grozav pe Misa. - Credeam ca puteti sa-mi fiti de ajutor - i spuse el, posomort - dar vad ca nu ma pot bizui pe voi. Mi-ai purtat caii de pomana pe drumuri, ati nenorocit clubul... Nici macar o treaba ca asta, att de nensemnata, n-ati fost n stare s-o duceti la capat. Ca 127 sa am eu neplaceri pentru voi,,, iot voi a^i xuat si barca de-ati ncurcat lucrurile, ca sa fie rnec-eu chemati oamenii din sat la interogatoriu. Asa au mai iesim la socoteala, nu mai merge asa !

Misa tacu mile. Ce-ar fi putut raspunde ? Presedintele avea dreptate. Dar oare de cnd lucreaza ei n sat au facut numai nazbtii ? Adica n-.au facut nimic bun ? E adevarat ca au cam serntii- cu zugra-vitul clubului, totusi ciubul exista ! Cte discutii cu copiii nu organizasera ei ! Apoi n sat va lua fiinta n curnd un detasament! Dar actiunea de lichidare a analfabetismului ? Doisprezece sateni au si nceput sa silabiseasca. Si asta e putin lucru ? La nceput nu voia nimeni sa vina, le era rusine. Trebuia sa-1 convingi pe fiecare n parte, sa te duci dupa fiecare sa-1 chemi la cursuri. Nu e usor sa faci o munca n asemenea conditii. Cu toate acestea, ei au muncit cu rvna si au realizat ceva. Prin urmare nu-i drept sa fie socotiti nevrednici numai pentru ntmplarea cu clubul si pentru faptul ca nu-1 nstiintasera pe presedintele sovietului satesc din Borki sa se duca la resedinta judeteana. Totusi Misa nu voia sa se scuze, dupa cum nu era cazul nici sa se laude cu cele realizate. Fara ndoiala nsa, si aveau si ei partea lor de vina. - Aveti dreptate : nu-i bine ce-am facut - recunoscu Misa. Ct priveste clubul, o sa-1 zugravim noi nca o data, cu propriile noastre forte, iar pe cei vinovati ca nu s-au dus La Borki o sa-i pedepsim. In ceea ce priveste barca, asta e treaba judecatorului de instructie ; nu e cazul sa discutam noi acum despre asta. Presedintele parca se mai potolise. Dar nu asta-1 preocupa n primul rnd pe Misa : daca presedintele s-a mai linistit sau nu. Principalul era ca n detasament disciplina ncepea sa lase mult de dorit. Povestea aceea caraghioasa cu verdeata", pe urma po-cinogul cu zugravitul clubului. Nu putea Beaska sa vina sa-i spuna ca pictorul anarhist le strica clubul ? Apoi fuga lui Igor si Seva?... Dar povestea lui Ghenka ? Merge prost de tot cu 'disciplina. Trebuie neaparat sa strng surubul, si asta ct mai repede* Situatia nu mai sufera ntrziere. Seara, Misa anunta ca peste doua zile vor ncepe caracterizarile. Cap. 33 CE ERAU CARACTERIZARILE ?

Caracterizarile erau discutii colective, purtate n cadrul adunarilor generale, unde fiecare comsomolist n parte era discutat. Oricine putea lua cuvntul si spune despre un alt comsomolist tot ce credea de cuviinta, aratndu-i calitatile, dar mai ales defectele. Trebuia sa arate cum se comporta ca tovaras respectivul comsomolist, cum si ndeplineste sarcinile si ndatoririle,, ce nsusiri morale are : daca e cinstit, curajos, drept, dezinteresat... Cel n cauza n-are voie sa raspunda, N-ai ncotro l Asculti ce se vorbeste despre tine, iei aminte si cauti sa te ndrepti. Altfel, la urmatoarele sedinte de caracterizari o sa fii criticat si mai rau, ntr-adevar, o situatie nu prea placuta. Sa stafii! si sa asculti cum te trec prin ciur si prin drmon si tu sa nu poti raspunde ! Mai ales pentru cei din capul listei e vai si amar, caci asupra lor se varsa primul foc. De altfel, nici cei din coada listei n-o duc prea stralucit, pentru ca cei discutati nti, dupa ce rasufla usurati ca au scapat, se napustesc asupra lor. Trebuie sa spunem nsa ca niciodata nu se discutau chestiuni personale. Era de ajuns sa se simta ct de ct acest lucru, ca unii si ncepeau sa strige; Lasati rafuielile ! Chestiuni personale !" Erau foarte sensibili la orice neadevar, la orice atitudine nesincera sau partinitoare. Dar cine ar fi ndraznit sa spuna un neadevar, aici n colectiv, n fata tuturor baietilor ? Asa ca nimeni nu se simtea n apele lui cnd auzea de caracterizari. 5 ~s Pasarea de bronz 129 Nici chiar cei mai buni si fara cusur, cei care nu se simteau vinovati cu nimic. Misa, Slavka, Natasa Boi-tova, o fetita buna si foarte de treaba, chiar si ei se iemeau. naintea unei sedinte de caracterizari, toti erau agitati. Fiecare si cunostea anumite lipsuri, stiute de altii, ba unde mai pui ca acestia mai descoperisera si altele, pe care el nsusi le ignora. Asa stnd lucrurile, naintea caracterizarilor toti se purtau cum nu se poate mai frumos. E

adevarat, unii ramneau n pielea lor veche, dar cei mai multi se schimbau cu desa-virsire. De pilda, Ghenka. Pur si simplu te cuprindea mirarea sa-1 vezi ce mielusel devenise din clipa Sn care aflase ca vor avea loc caracterizarile. Era att de bun, att de blnd, de prevenitor si de serviabil, mai ales cu acei de la care se astepta la o sapu-neala strasnica. Dar cu toata stradania lui, l criticau toti ntotdeauna..El nsa ncerca si de data asta sa.-i cstige de partea sa. Cnd vorbea, nu mai ridica tonul si le zmbea la toti, blnd ca un ngeras. Daca cineva gresea, el i lua imediat apararea : - Oare cine nu greseste ? ! Trebuie sa fim mat ntelegatori fata de lipsurile altora. n acest timp se uita lingusitor n ochii celui vinovat, vrnd parca sa-1 faca atent : Vezi, tine minte ca ti-am luat apararea". Chiar si lui Kit cel lacom Ii-a cedat de doua ori portia sa, spunnd ca nu-i e foame... Imperativul disparuse din vocabularul sau; Pionierilor din grupa sa nu le mai ordona nimic, ci le spunea blnd": n locul tau, eu as proceda n felul urmator..." Sau : Treaba ta, desigur, dar eu n locul tau as face asa..." Blinda si binevoitoarea expresie n locul tau" era vesnic prezenta pe buzele lui. Acesta era Ghenka, Ghenka cel curajos si ncrezator n fortele sale !. Nu se temea de nimeni si de nimic n afara de tovarasii sai. Se temea de parerea lor proasta despre el. Si mai ales l lingusea pe Beaska, luptatorul pentru adevar". Cit era ziulica de mare l tinea de gt, 130 straduirulu-se sa-i faca rost de medicamente (Beaska-era responsabil sanitar) si cautnd sa-i convinga pe toii cei ndaratnici sa ndeplineasca fara zabava dispozitiile date de Beaska. Cu toate acestea, tocmai din partea lui Beaska avu ci de ndurat cele mai ndrjite atacuri la urmatoarea sedinta de caracterizari. Cap. 34 CARACTERIZARILE Dupa ii'asa se asezara cu totii pe pajiste, la umbra copacilor. Presedinte al adunarii fu ales Slavka, caci era impartial si stia sa conduca dezbaterile linistit si cu mult tact.

Misa rosti cleva cuvinte de introducere. Se opri n treacat asupra situatiei internationale, aratnd actuala ncordare, uneltirile mrsave ale capitalistilor si imperialistilor mpotriva Uniunii Sovietice si, n legatura cu aceasta, necesitatea sporirii raspunderii fiecarui comsomolist fata de colectiv si fata de sine nsusi, fata de constiinta lui revolutionara de comsomolist. Caracterizarile - spuse el - trebuie sa ajute fiecarui pionier si comsomolist sa-si vada lipsurile, ca sa le poata lichida ct mai repede." Si asta, cu atit mai mult cu ct n ultima vreme se intmplasera n tabara destule acte de, indisciplina. Aici Slavka l ntrerupse nsa, atra-gndu-i atentia ca, n felul acesta, se ia cu vorba si ajunge la caracterizarea unor tovarasi, ceea ce nu e cazul. De" aceea, n calitate de presedinte, Slavka propuse ca Misa sa faca doar observatii de ordin general si ct mai scurt cu putinta, iar faptele concrete, 131 referitoare la unii tovarasi, sa le "pomeneasca atunei cind vor fi discutati acesti tovarasi. Propunerea lui Slavka fu aprobata de toti, n cor. Misa nu se asteptase la una ca asta din partea lui Slavka. Trebuia sa se gindeasca la pozitia lui de instructor al detasamentului si sa nu-i stirbeasca autoritatea. n sinea lui nsa recunostea ca Slavka are dreptate: asa era ordinea de zi a sedintei si prin urmare ea trebuia respectata. Vrind-nevrnd, fu nevoit sa fie si el de acord si propuse sa se nceapa cu discutarea grupei conduse de Ghenka. Slavka puse la vot propunerea lui Misa. Toti fura de acord, in afara de grupa lui Ghenka ; cum ei insa erau n minoritate, n-avura ce face si discutia ncepu. Primul pe lista fu Ghenka. Beaska ceru cuvntul. El se ridica, facu o mutra serioasa si ncepu astfel ; - n ultima vreme m-am mprietenit foarte mult cu Ghenka. Dar tocmai pentru ca i snt prieten, ma simt dator sa vorbesc deschis despre lipsurile lui... Ceea ce-1 caracterizeaza mai cu seama pe Ghenka e lipsa de stapnire de sine. Nu chibzuieste ndeajuns. De pilda, si da seama ca cutare lucru nu trebuie sa-1

faca sau sa-1 spuna, si totusi ii face sau l spune. Un comsomolist trebuie sa-si cntareasca si sa-si cbibzuiasca faptele. Dar Ghenka nu stie nici sa le cnta reasca, nici sa le chibzuiasca. Tocmai de aceea i se nimpla attea lucruri neplacute, pentru ca e pripit... Si ncepu sa nsire pe data toate ncurcaturile n care se vrse Ghenka din pricina nechibzuintei sale, dupa care Beaska si ncheie cuvntarea astfel: - Ghenka, .desigur, mai are si alte lipsuri. Dar cea de care am vorbit e cea mai importanta. El ar trebui sa se straduiasca sa scape cit mai cuind de ea. Si nimeni, dar absolut nimeni nu se ridica n apararea sarmanului Ghenka ! Chiar si Zina Kruglova, singura fata cu care era prieten, nu pregeta sa-1 puna n frigare: - Ghenka e nedisciplinat!. Cum se poate ca un asemenea om sa fie ajutorul instructorului de pio nieri ? In loc sa fie un exemplu pentru ceilalti, el n susi caka disciplina la fiecare pas. Nu pot sa uit 112 cum i-a ntarlat pe Igor si pe Seva ca sa plece din tabara, ca sa nu mai vorbim de felul cum sa purtat la Moscova cu bunica lui Igor. Dar povestea cu cuiul ! Cred ca e timpul ca Ghenka sa se gindeasca la autoritatea lui. - Ghenka e grosolan - spuse Nadia Nekrasova. **- Si nu e de loc serios ! adauga Vera Nekrasova. -- Adevarat, lui Ghenka i place sa-i atite pe altii ! strigari ntr-un glas Igor si Seva. Pna si Kit sari pe el - Ghenka e guraliv, dar pe altii nu-i lasa sa scoata o vorba ! In clipa aceea, Ghenka se gndi cu parere de rau ca degeaba i cedase attea portii de mincare. - Ghenka e ncrezut si plin de sine - spuse si Natasa Boitova. E laudaros si-i place sa-si atribuie lui toate meritele.' E din cale-aara de rusinos sa fii att de ncrezut 1 Nu vezi nici un pic de modestie la

el. Nu-i asta cea mai buna dovada de individualism ? Ultimul a vorbit Slavka : - Ghenka este peste masura de impulsiv. Asta-i pacatul lui cel mai mare. Toate actele lui poarta am prenta impulsivitatii, a impulsivitatii de moment. Noi insa trebuie sa avem n vedere ca actiunile noastre sa fie urmarea unei judecati sanatoase, care sa tina seama de mprejurari, si nu sa fie sclavele impulsivi tatii noastre. Apoi Slavka ncepu o lunga discutie despre vointa, despre caracter, impuls, ajungnd pna la imperativul categoric" al lui Kant, despre care citise ntr-o carte de filozofie. Cartea n-o ntelesese, dar expresia ^imperativul categoric" i placuse tare mult. In cele din urma, Slavka reusi sa iasa din desisul nclcit al rationamentelor filozofice si sa ncheie caracterizarea lui Ghenka cu urmatoarele cuvinte : - In fata lui Ghenka sta o problema serioasa : aceea de a-si schimba felul de a fi. Fara ndoiala ca Ghenka este un comsomolist cinstit si devotat cauzei revolutiei. Dar lipsurile sale l mpiedica sa fie folositor societatii pe masura posibilitatilor sale. Trebuie 133 sa se gndeasca serios la toate cile s-au spus aici despre el. Cam n acelasi fel au fost discutati si alti baieti d'in grupa lui Ghenka. Despre Kit s-a spus ca lacomia lui constituie nu un defect fizic, ci unul moral. - La ce ne putem astepta de la un om care nu se gndeste dect la mncare ? spunea Igor despre Kit. Pentru el, mai nti e stomacul si-apoi celelalte ! Cu timpul, o sa iasa din el un burta-verde mncau, care n-o sa se gndeasca dect la interesele lui materiale. Sa ne amintim de comsomolistii din timpul razboiului civil ! vorbi cu patos Igor. Sa ne gndim lia tinerii comunisti din tarile capitaliste, mai ales la cei din Italia fascista ! Oare ei tot asa fac, se gndesc tot timpul numai la mnoare ? Sa presupunem c-ar fi

printre ei unul la fel ca Kit si ar cadea n mna po litiei. Acolo ar fi interogat, apoi torturat prin nfo metare. Oare Kit ar putea ndura o asemenea tor tura ? Ia spune, Kit, ai ndura-o ?. Dar Kit lasa oapul n jos. Slavka i atrase nsa atentia lui Igor ca n-are voie sa puna ntrebari. Poate sa-1 critice ct pofteste, dar nu sa-i puna ntrebari, caci asta ar duce la o polemica inutila, poate chiar la cearta. - Nu, Kit n-ar indura o asemenea tortura - con chise /Igor, cu amaraciune - ceea ce nseamna ca necesitatile lui fizice sint mai tari dect convingerile lui. Un asemenea om nici nu poate fi comsomolist. Cnd noi, adica eu si Seva, am hotarit sa plecam in Italia sa ne batem cu fascistii... Slavka l ntrerupse din nou, spunndu-i ca nu e nevoie sa vorbeasca nici despre ei, nici despre Seva, caci vor avea ceilalti grija de asta. Dac-o vrea, sa ia cuvntul atunci cnd vor fi discutati, ca sa explice fuga lor din tabara. Dar cnd au fost pusi n discutie, nici Igor si nici .Seva nu s-au prea grabit cu explicatiile. Si parca .mai era nevoie de vreo explicatie ? Fuga lor i indignase pe toti. Ce, snt copii ? Cum ar fi putut ajunge ei in Italia ? Si sa-i bata pe fascisti ! Toata povestea 134 lor era ridicola si nascuta numai din dorinta de a se grozavi. Vor s-o faca pe eroii. Este oare asta o nsusire bolsevica ? - Fapta lor prea miroase a atitudine mic-burgheza - spuse Misa. I:a<ce vreau, ceilalti nu ma intereseaza 1 Ce nevoie am eu de tovarasi, de rude? N-au dect sa se agite, sa ne duca grija, eu fac ce-mi trasneste prin cap, si gata I" Asta nseamna sa socotesti o toana de-a ta mai importanta dect toti cei din jur, nseamna sa pui interesele tale personale mai presus dect interesele generale. Iar acest lucru nseamna egoism si trebuie sa stim ca egoismul este una din ramasitele cele mai rude ale ideologiei burgheze. Iata de ce trebuie sa se gndeasca att Igor, ct si Seva 1 Cap. U

C AR ACTERIZ A RILE (urmare) A doua zi, sedinta a nceput de dimineata, pentru ca pna seara sa se termine neaparat. Acum era Slavka ta rnd. Ct timp urma sa fie discutat, dezbaterile aveau sa fie conduse de Misa. Ghenka fu primul care lua cuvntul : - 13 adevarat ca Slavka e un comsomolist bun, cinstit, impartial si constiincios, dar - si aici Ghenka se strmba a nemultumire - este prea nehotart. Nu-i n stare de o actiune rapida. Se ndoieste de toate. Dar de ce...?" De ce e nevoie...?" Pentru ce...?" Ei, nu mai merge asa I Ghenka agita pumnul n aer. In toate e nevoie de hotarre, de curaj si operativitate'! Unde-i vointa lui Slavka ? Principala lui lipsa este reactia ntrziata - - si Ghenka se uita n jur cu o privire triumfatoare i la nevoie stie el sa arunce si cte un radical. Continua : Mai nti de toate trebuie sa-si antreneze vointa. Cu ce sa nceapa ? Sa m135 ceapa cu educatia fizica. Da, da, nu rideti! Slavka nu se ocupa cu sportul, nu se dezvolta fiziceste, chiar ncearca sa fuga de nviorarea de dimineata. Dar exista o vorba: mens sana in corpore sano", adica o minte sanatoasa ntr-un corp sanatos. Asa este l Si acest lucru trebuie sa ni-1 ntiparim bine n minte !i Ceilalti nsa fi laudara pe Slavka, caci era iubit n detasament. Si Misa l lauda, preciznd nsa si el ca Slavka este, ntr-adevar, cam moale. E drept ca a crescut ntr-o familie de intelectuali - tatal lui e uia' specialist - dar trebuie sa se reeduce, sa dobn-i lieasca nsusiri proletare, -muncitoresti. - Eu nu pricep - se ridica Zina Kruglova - ce ntelegeti voi prin nsusiri specific proletare, mun-i citoresti ? Omul ramne om, indiferent daca e muncitor, functionar sau intelectual. Ideologia lor poate f.f diferita, dar nsusirile omenesti nu depind de asta* Se ntmpla uneori ca un flacaiandru sa fie mai prejos dect un intelectual n ceea ce priveste caracterul. Aici, originea sociala nu are nici o influenta. -i Ba are -- striga Ghenka - deoarece felul de trai/ determina conceptia asupra vietii. Proletariatul are/ o anumita constiinta, iar burghezia o constiinta a ej. Intelectualitatea e o patura mijlocie, ea sovaie...

Slavka se supara : ..vi*?!. Prin urmare eu snt ,,o patura mijlocie" ? Y'.;*H| TU nu ! ii raspunse Ghenka, mpaciuitor. Tu ai fost/ educat de Puterea Sovietica. Eu vorbesc de in-, telectualitatea de altadata, de vechea intelectuali-: tateu." Xmj, Dar Zina Kruglova nu ceda: - Nu, nu snt de acord 1 Slavka are si el lipsurile lui, ca orice om. Dar originea lui sociala nu are nici o importanta aici. Poftim! Ghenka e de origine muncitoreasca, dar lipsurile lui snt mult mai mari. Auzind acestea, Ghenka sari n sus, sustinnd ca el a fost o data discutat si deci nu mai e cazul sa se revina iarasi asupra lui. Iar n privinta rolului intelectualitatii, el, Ghenka, este ntru totul de parerea lui Mi-sa. Desigur, nu toti intelectualii trebuie pusi n aceeasi oala. Slavka, de pilda, e un baiat de 136treaba. Dar esenta sociala a intelectualitatii ca pV: tuna mijlocie nu se schimba prin aceasta de loc. Slavka se suparase nsa, asa ca Misa socoti necesar sa-si lamureasca pozitia : - Eu am avut n vedere urmatorul lucru - spuse el, ridrcrcdu-se. In ce anume consta psihologia proletara ?' n aceea ca proletariatul- nu are de pierdut d&dt lanturile care-1 ncatuseaza, pe cnd burghezia are proprietatea si e legata de ea. Tocmai de aceea proletariatul lupta pentru o cauza comuna, iar burghezia este mpotriva ' acestei cauze. Intelectualitatea, n inima ei, este de partea proletariatului, dar prin pozitia ei de clasa este legata de clasele dominante. De aici rezulta sovaiala ei. Eu, de buna seama, nn-1 am n vedere pe Slavka,; ci vorbesc n general. Slavka iare, ntr-adevar, o psihologie proletara, dar n caracterul sau mal dainuie acea lipsa de hotarre caracteristica intelectualilor. De altfel, eu nu fac altceva deet s-a-ral exprim parerea. Sl'avka poate sa procedeze asa cum crede de cuviinta, e liber sa tina sau sa nu tina seama de ea.

Caracterizarile continuara. Majoritatea baietilor fusesera discutati, si mai ales fusesera discutati n mod principial, asa cum se cuvenea. Chiar si Beaska Baranov, luptatorul pentru dreptate. Despre el' s-a spus ca prea se umfla n pene cu lupta lui pentru dreptate, pe care a transformat-o,- n cele din urma, ntr-un scop n sine. A ajuns sa nu-I revolte propriu-zis nedreptatea, ci sa-1 atraga mai degraba postura lui de luptator pentru dreptate. ntr-adevar, trebuie sa lupti pentru dreptate, dar pentru triumful ei, nici-: decum ca sa te faci tti cunoscut ca un vajnic apara--tor al e. Misa participa la discutii alaturi de ceilalti, dar tot timpul I rodea un gnd i oare va fi si el luat n discutie ca toti ceilalti ? Kolea Sevastianov, vechiul instructor al detasamentului, nu fusese discutat niciodata. De altfel era si mai mare ca ei... Dar ia cum el, Misa, este nstnie-torul detasamentului. Prin urmare, nici el nu tre?y? buie discutat. Totssi el era de o vrsta cu ceilalti baieti, era si el comsomolist. Apoi aici nu era un detasament propriu-zis, ci un mic grup de comsomo-listi. Daca ar fi acum instructor Kolea Sevastianov, Misa ar fi discutat mpreuna cu ceilalti... Ce-i de facut ? Nu-i surdea de loc sa fie pus n discutie. Nu ca se temea de critica, dar faptul ca e discutat la rnd cu ceilalti arata ca, desi e instructor, totusi nu este unul adevarat, ca de pilda Kolea Sevastianov. Totusi Misa nu se putea opune sa fie caracterizat. Ar fi fost nedemocratic si baietii ar fi socotit asta drept o atitudine de ngmfare. Sa hotarasca ei singuri. Poate ca nici n-.au de gnd sa-1 caracterizeze, doar stiu ca instructorul nu e discutat, n definitiv, chiar daca vor hotar sa-1, discute, ce lucruri rele pot spune despre el ? A fost impartial, cu toti s-a purtat la fel, fara sa faca deosebiri. Poate ca uneori a fost prea exigent, dar asta este o calitate a conducatorului. Sperantele lui ascunse nu se realizara. La sfirsitul discutiilor, Slavka spuse : - Tovarasi ! Lista celor discutati a fost epuizata. A ramas doar Misa. El e instructorul detasamentului si noi stim ca, de regula, instructorii nu snt discutati. Dar Misa e tovarasul nostru, coleg de clasa cu Vioi si

membru al grupului nostru de comsomolisti. In (acest caz, cum procedam ? Misa, tu ce parere ai ?, - Sa hotarasca baietii - raspunse Misa, nadajduind ca baietii, fiind obositi, vor fi bucurosi sa se ncheie sedinta ct mai repede. Dar majoritatea - si chiar o majoritate cuvrsi-toare - a fost pentru discutarea lui. S-a opus doar Kit, caruia i era tare foame. Din pacate, nu putea sa se foloseasca de acest argument tocmai acum cnd fusese nvinuit de lacomie. De aceea propuse pur si simplu oa Misa sa nu mai fie discutat. Insa cum ceilalti erau de alta parere, lui Kit nu i-a mai ramas altceva de facut dect sa arunce priviri galese spre gamelele care zaceau linga focul stins. < Zina Kruglova ceru prima cuvntul. .138 - N-am avut de gnd sa vorbesc despre Misa - spuse ea - dar rn-a surprins lipsa lui de mo destie... Misa se uita mirat la Zina. - Da, asa-i - continua Zina. Misa a fost ntre bat ce socoteste el : trebuie sau nu sa fie discutat ? Ma asteptam sa zica : Sigur ca da ! De ce as face eu exceptie !". In loc de asta nsa, Misa a spus : Sa hotarasca baietii". Gu acest raspuns Misa se situeaza pe o pozitie aristocratica ; persoana lui, adica, e mai presus de colectiv. Asta nseamna lipsa de modestie. Misa ar trebui sa tina seama de faptul ca, desi este instructor,- e totusi si el comsomolist ca toti ceilalti. Prin urmare nu e cazul sa se considere o exceptie. Misa zmbi mnzeste, recunosend n sinea lui justetea vinei ce i se imputa. ntr-adevar ar fi trebuit sa spuna de-a dreptul ca trebuie sa fie si el discutat. Or el a vrut sa scape de asta. Trebuie sa-ti masori bine vorbele. Copiilor nu le scapa nimic. Lua apoi cuvntul Beaska. - Pe Misa l cunoastem de mult - spuse el i stim bine si calitatile si lipsurile. Dar acum l-am cunoscut ntr-o functie importanta, aceea de instruc

tor al detasamentului. In general, Misa si ndepli neste constiincios ndatoririle sale. Nu se ngmfa si nici nu e laudaros. Are nsa un cusur : i place gro zav sa aiba secrete cu Ghenka si Slavka, fapt care l ndeparteaza oarecum de colectiv. E adevarat ca anul trecut Misa, mpreuna cu Ghenka si Slavka, a dezlegat taina stiletului, ceea ce nu nseamna nsa ca trebuie sa umble si-acum cu secrete. Kit mormai : BKJ|{ Cum se aduna activul, cum ncep secretele I Si-apoi Misa face concesii unor persoane. - Cui, de pilda ? - Lui Ghenka, cui altuia ? - Aha... Misa se ridica s'punnd : - Iata ce-i baieti. In privinta lui Ghenka, Kit n-are dreptate. Eu nu fac nici o exceptie, cu att mai mult n privinta lui Ghenka. In ceea ce priveste se139 cretele, e o parte de adevar aici. Desi, trebuie sa va spun, ele snt Toarte necesare. Aduceti-va aminte de povestea stiletului. Daca n-as ii tinui-o n secret, n-am mai fi descoperit nimic. - Atunci era .alta socoteala - l ntrerupse Na-.-lasa Boitova. Atunci nu eram nici pionieri, nc com-somolisti. Acum s-au schimbat lucrurile. - Da, ai dreptale - fu de acord Misa. De aceea secretul la care iacea aluzie Beaska am sa-1 lac cunoscut tuturor, dar numai cu o conditie: sa ramna secret Misa arunca n jur o privire, apoi, cu glas scazut, spuse: Stiti cu totii de ce au fost Igor si Seva, mpreuna cu judecatorul de instructie, la bancul Pescianaia. Chestiunea este ca trebuie sa-1 salvam pe fratele lui Jerdea, nvinuit pe nedrept de asasinat. Glasul lui Misa scazuse pin la soapta : Avem anumite dovezi n legatura cu barcagiul. Nu degeaba ne-a atacat el atunci. Dar toate astea trebuiesc verificate. De aceea nimeni sa nu scoata o vorba ! Asta-i tot secretul nostru. Repet, acum acesta este secretul nostru, al nostru, al tuturor ! Nici un cuvnt nimanui ! Apoi Misa prinse iar glas : Acum cnd caracterizarile s-au srrsit, fiecare sa tina seama de cele ce s-au spus

aici despre el si sa se straduiasca sa se ndrepte. Fiecare' din noi trebuie sa devina un adevarat comsomolist, un adevarat bolsevic si, daca nu-.si da osteneala acum, pe urma va fi prea trzhi. Oamenii de stiinta spun ca n jur de optsprezece ani se formeaza caracterul. Asadar, n-avem prea mult timp ca sa ne ndreptam greselile. Trebuie sa ne grabim. Ne-am criticat aici cu asprime unul pe altul, dar sa nu uitati ca si de-acum nainte ramnem uniti cu totii n aceeasi familie comsomolista, si acei care sntem comsomolisti, si aceia care vor veni n rn-durile noastre la toamna. Sa dovedim asta ncheind adunarea noastra cu cntcul Tinerel garzi1" : Baietii se ridicara n picioare si cntecul se nfi-: ripa ndala: Inuirtfe, (tovarasi de lupta. Spre .zori sa 'pornim 1 Dtrzi. cu artnn-n mina. Drum sa ne croim 1 140 Cap. 36 JUDECATORUL DE INSTRUCTIE IN TABARA Misa nu povestise fa adunare toi ce stia. mpartasise celor de Fata numai banuielile safe cu prfvire la barcagiu, nsa nu pomenise nimic nici despre ba-trn, nci despre Serov si nki despre pasarea de bronz. Dar cele istorisite de el fusesera de ajuns pentru ca toti sa fie nerabdatori a-1 scoate din nchisoare pe nevinovatul Nikolai si a-1demasca pe luntrasul raufacator. Deocamdata nsa, neputnd sa faca nimic pentru Nikolai, grija l'or se revarsa asupra familiei sale - Maria Ivanovna si Jerdeai. Copiii i ajutau cum puteau mai bine. Lucrau la cfmp alaturi de ei, n gradina de zarzavat sau tre-baluiau prin gospodarie. Au vrut chiar sa le cumpere o vaca, purand mina de Ia mna, dar din pacate vaca costa prea mult. Pna st ratiile lor, asa mici cum erau, si le mparteau eu Maria Ivanovna ; ct priveste pe Jerdeai, baiatul mnca n tabara.. Toate stradaniile acestea cadeau mai ales n sarcina fetelor, atentia baietilor indreptndu-se n special asupra luntrasului. II urmareau pas cu pas, si fiecare miscare era interpretata n fel si chip, aducndu-i-se imediat la cunostinta lui Misa. In cele din urma nsa, Misa. se plictisipna ntr-att de povestea asta, nct interzise copiilor sa se mai apropie de luntras si, n general, de debarcader. Dar parca poti sa te ntelegi cu

copiii ? Cu att mai mult, cu ct n curnd tot satul fu tulburat de venirea judecatorului de instructie. Acesta se opri directia sovietul satesc si chema la dnsul pe luntras, pe Erofeev, citiva tarani si chiar pe pictorul Kondrati Stepanovici. Apoi judecatorul veni si n tabara, chipurile oa sa stea de vorba cu Igor si cu Seva. Chipurile, pentru ca de fapt nu -a ntrebat aproape nimic. Lui Igor'i-a pus doar o singura ntrebare : Ei, cum o mai duci ?", Ia care Igor i-a raspuns c-o duce bine. Seva se simtea rau si statea culcat n cort. Judecatorul se uita o clipa la 4 el, apoi iesi afara spunnd : Daca-i bolnav, lasati-l sa doarma", desi Seva nu dormea, ba chiar se saltase n capul oaselor cnd l vazuse intrind. In schimb, judecatorul se plimba multa vreme prin tabara. 'Misa ii spuse ca tabara este situata n mij-locul unei poienite, nsa judecatorul colinda tot parcul, si a IU a se nvirti n jurul taberei,'si att de amanuntit l ntreba despre toate-cele, nct baiatul si zise: Nu cumva i banuieste pe copii ca l-ar fi omort pe Kuzmin ?" Judecatorul se interesa apoi de programul taberei. Cnd se culca, cnd se scoala copiii, unde-si fac plimbarile, unde se joaca si cine este acela care ramne in permanenta n tabara. Daca noaptea face cineva de garda, pe ce drum din tabara circula garda. Misa i indica drumul si judecatorul tinu chiar el sa-1 strabata. Purtarea acestui omulet era din cale-afara de ciudata : cerceta cu grija toate cararile, toate tufele, ba chiar mirosea si copacii, dupa cum i se parea lui Misa. Si, la urma urmei, ce cauta el acolo ! Luntrasul e la barcile lui, flacaii n padure, iar el se tot vntura de colo-colo si adulmeca. Dar ce anume ?, - Poate vreti sa cercetati si padurea ? l ntreba batjocoritor Misa. Dar judecatorul i raspunse linistit: - Padurea e prea mare, n-ai cum s-o cercetezi... - Pai tocmai fiindca-i mare, e usor sa te ascunzi n ea. ^Continund sa iscodeasca poteca, judecatorul spuse : - Astea-s numai banuieli de-ale tale !

- Care anume ? ,-j; - Barcagiul si flacaii din padure. - Dar si Nikolai Rbalin a fost banuit si dumneavoastra l-ati arestat. - mpotriva lui avem probe, dar mpotriva as^ tora nu avem. - Si totusi Nikolai nu-i vinovat - spuse ras picat Misa. . ,, 142 - Nimeni nu spune ca-i vinovat, dar probele snt mpotriva lui si de aceea l tinem nchis. Apoi adauga cu un aer misterios : Si-apoi poate ca e mai bine pentru el sa-1 tinem la oras... Dar flacaii ce Jac ? Sapa ? Lasa-i sa sape ! ";- Ce-or fi cautind ? ntreba Misa, mirat ca judecatorul aflase si de flacai. Acesta rse: - De buna seama ca flacaii cauta ceea ce se cauta de obicei in padure : o comoara. Eu m-amji ascut prin partile astea si de cind ma tin minte, oamenii de pe-aici [au cautat ntotdeauna comori. Ba, ntr-o vreme, atta t* au scormonit pamntul, ca n-au mai putut apoi sa are. Contele era un om bogat si plin de ciudatenii. Avea n Urali mine de pietre pretioase, si oamenii credeau ca pe aici zac ngropate nestemate. Dar nimeni n-a gasit niciodata nimic. Totusi oamenii credeau in existenta lor. - Poate Kuzmin stia unde este ngropata comoara si a fost omort tocmai pentru ca n-a vrut sa arate locul - presupuse Misa. - De ce sa-1 fi omort ? obiecta judecatorul. Dimpotriva, daca Kuzmin ar fi cunoscut locul cu pricina, atunci ei ar fi facut totul ca sa-1 pastreze n viata, in speranta ca odata si odata Kuzmin tot o sa le-arate locul. De buna seama nsa ca nu exista nici un fel de comoara... Toate astea nu-s decit baliverne. - Dar atunci de ce s-a napustit barcagiul asupra noastra ? Judecatorul dadu din umeri : - E greu de spus. El sustine ca din cauza barcii. A crezut, chipurile, ca e barca lui Kuzmin. Minte,

fara ndoiala, totusi n-are nici o legatura cu cazul nostru. Pe luntras l cunoastem noi, e un vechi reci divist. Specialitatea lui este valuta si pietrele preti.' oase. Insa nu e ucigas. Nu. El n-ar li omort pentru nimic n lume. Cu att mai mult cu cit de curnd a iesit de la racoare". Misa nu stia ce sa mai creada... Cum vine asta ? ! Se stie ca luntrasul este un hot recidivist, dar este 143 lasat sa se plimbe In voie, ca sl cind nu s-ar fi' n-timpiat nimic! Parca ghicind nedumerirea baiatului, judecatorul spuse S - Legea e lege, nu pot sa-1 nchid ara dovezi... Dar ia spune-mi - zise el, ntoTcindu-se catre Misa - nu cumva ai vazut pe-aici un barbat... cam de vrsta mijlocie, strain de locurile acestea?. - Nu, parca n-am vazut... - Gndeste-te bine - insista judecatorul. Poale ca l-ai vazut asa, cu totul ntmplator, n treacat... lcl... pe malul riulu... n sat... Poate ca l-au vazut baietii tai'! Misa se stradui dar nu-si putu aduce aminte. -> "Nu, n-am vazut pe nimeni, si nici baietii... Noi i cunoastem pe toti cei de pe-ialci. - Ei, daca nu l-ai vazut, nu 1-al vazut si pace ncheie discutia judecatorul. Te-am ntrebat si eu... asa..,. Cap. 37 TREBUIE CERCETATA PADUREA -Dupa plecarea judecatorului de instructie, Misa i relata lui Ghenka si lui Slavka discutia pe care o avusese cu acesta. T,Puah 1 Ce mai judecator! Mai bine ar alerga dupa gainari dect sa ancheteze asasinatele" - sustinea cu dispret Ghenka. Sa-1 lase n plata domnului, n-au nevoie de el. VOT lamuri ei singuri, fara ajutorul nimanui, afacerea asta misterioasa si vor dovedi nevinovatia luiNikolai si totodata vinovatia barcagiului sl a complicilor sai. Dar pentru asta, trebuie neaparat sa cerceteze padurea. Slavka nsa era de alta parere: - Greseala noastra este ca am pornit la rezolvarea acestei chestiuni, fara ca mai nti sa i facut cercetarile necesare care sa constituie o baza de

144 plecare. Va aduceti aminte de povestea cu stiieuri ? ! Atunci ne-am dus mai niii la biblioteca, am facut investigatii serioase si ne-am lamurit. Dar n cazul de fata ? Acum ne luam doar dupa zvonuri: ca batonul conte a fost bogat si a avut mine in Iteafi, ca oamenii cred caici ar fi ngropate niste comori, si asa mai departe... Dar toate astea nu sint deet simple zvonuri. Noi insa trebuie sa ne bazam pe fapte reale. Cine au fost contii Karagaev ? Ce anume au stapinit n Urali ? Din ce surse provin zvonurile despre comoara care s-ar gasi aici ? Iata oe trebuie si aflam. Adica s-o luam de la izvoare, de la lucrurile de baza. In acest fel n-o sa mal orbecaim n presupuneri ca acum. Dupa ce chibzui o vreme. Misa spuse: - Dar nimic nu ne mpiedica sa urmam amn doua caile m acelasi- timp: sa cercetam izvoarele si totodata sa cercetam si padurea, sa vedem ce unel tesc ei acolo. De aceea tu, Savka, vei pleca la Mos cova ; ai sa te duci la Muzeul Rumeantev si vei afla tot ceea ce ne intereseaza. De altfel, ar cam fi timpul sa mai aduni ceva alimente de la parinti. Numai ca lui Slavka nu-i prea convenea s-o faca pe hamalul cu alimentele: - Cum adica ? Sa stau si la muzeu si totodata sa string si alimente? Ori una, ori altai - Nu-i nimic Ai sa-1 iei pe Kit cu tine. In timp ce tu stai la biblioteca, el o sa dea o raita pe la parinti pe-acasa. - Daca merge si Kit, atunci e bine - se nvoi Slavka. - Ne-am nteles. Iar eu si Ghenka o sa ne ducem in padure. Dar nu acum, ci dupa ce ie ntorci tu de la Moscova. Desigur, am putea sa mergem la padure cu totii, tot detasamentul, si sa dovedim ca nu exista acolo nici stafii, .nici conti fara capete. Dar daca ne-om duce asa;icu gramada, te pomenesti ca-i speriem pe banditi si-si schimba cuibul. Atunci n-am mai putea afla nimic. Nu, trebuie sa plec singur sau ncacu cineva. Pe Jerdeai trebuie sa4 iau neaparat. Numai el cunoaste drumul spre puntea Golghin-

skaia. Mai mult ca sigur nsa ca la nceput Jerdeai n-o sa vrea sa mearga, dar o s-avem noi grija sa-1 convingem. Slavka si Kit plecara la Moscova, iar Misa se duse in sat, la Jerdeai. l gasi acasa. Cioplea niste proptele pentru gard, caci se cam lasase ntro rina. - Gospodaresti ? - Daca-i nevoie... - Ai vreo veste de la frate-tau ? - Ce veste sa am ? Doar sta la nchisoare. - Asculta, Jerdeai, am un plan. Daca-1 ducem la bun sfrsit, o sa putem dovedi ca fratele tau e nevinovat. - Ati mai ncercat o data - ofta Jerdeai - doar pentru asta am plecat cu barca si tot n-ati aflat nimic. - Totusi am dovedit ca cineva minase barca n jos pe ru. Chiar judecatorul de instructie spunea ca povestea asta cu barca e cam suspecta. Iar acum, daca tu ai sa m-ajuti, o sa putem aduce dovezi si mai convingatoare. Ai sa vezi. - Si ce trebuie sa fac ? - Stiai ca odinioara Kuzmin a fost padurarul contelui ? - De unde sa stiu ? - Asa-i cum ti spun eu. Kuzmin a fost n serviciul contelui, a fost padurarul lui. Stiu asta precis. - Ei, si ? - De vreme ce a fost padurar, nseamna ca trebuie sa existe o legatura ntre el si padure. Nu-i asa ? - Cam asa-i !... - Si n padure se ascund... cine? Flacaii aceia care au luat n primire sacii de la barcagiu. Este? 146 -' Da, asa-i - repeta flacaul, slraduindu-se sa priceapa unde anume vrea sa ajunga Misa. - nseamna - conchise baiatul - ca ntre pa

durarul omort si flacaii din padure exista o lega tura. Orict de departe erau premizele de concluziei aceasta i se paru lui Jerdeai destul de convingatoare, poate si datorita faptului ca niciodata nu studiase logica. - Ai dreptate ! spuse el, ramnnd cu gura cascata de mirat ce era. - Ei, vezi - continua Misa, grabindu-se sa-i ntareasca aceasta convingere - nseamna ca noi trebuie sa aflam daca acesti flacai mai snt n padure si cu ce se ocupa ei acolo ; atunci, cu siguranta, se vor lamuri toate. - Dar cum o sa aflam noi asta ? - Foarte simplu : la noapte ne ducem n padure... - Unde ? La puntea Golighinskaia ?, se nspai-mnta Jerdeai. - De ce neaparat la puntea Golghinskaia ? Noi mergem n padure, nu la puntea Golghinskaia. - Nu merg pentru nimic n lume ! spuse hotart Jerdeai. Sa ma omori si nu merg. Nici sa nu mal vorbim de asta ; ma rogi de pomana. Dar Misa era pregatit pentru un asemenea raspuns, si dadea nsa perfect de bine seama ca fara Jerdeai nu poate intra n padure, mai ales noaptea si de unul singur ; s-ar rataci cu siguranta. - Ca sa vezi cum esti ! i reprosa baiatul. Sa nu-1 ajuti tu pe propriul tau frate ! - Daca asta i-ar fi de folos, dar zau nu stiu... - Cum sa nu ! insista Misa. Gndeste-te numai :' frate-tau poate fi condamnat, iar tu nu vrei sa-i vii n ajutor. Eu snt un strain si lotusi vreau sa-1 ajut, sa plec noaptea in padure pentru el. Mie nu mi-e frica, iar tu, fratele lui, nu vrei sa mergi, te temi. Nu ti-e rusine ? Jerdeai tacea. - Gndesle-te la maica-ta. Nu plnge ea, nu se framinta ?. 147 - Ba da, se framnta - raspunse Jcrdeai, posomorit. - Ei, veai! Daca acuma, ciad e numai n ancheta, SC zbuciuma si plinge alila ! Ce-o sa se ntimplc cnd o sa fie condamnat asa pe

nevinovatelea ? Poate sa-si piarda si mintile de durere. Si tie nu ti-e nici un pic mila de ea I Vezi cum esti! - Da' eu n-am spus ca nu merg de loc, sa stii nsa ca la mlastina cniar nu merg. Va duc pna acolo - Bine, tu sa ne duci piria acolo, restul ne pri-. veste pe noi. Si cine mai merge ? - Glienka... Numai ai grija, Jerdeai, sa nu sufli - Pai de ce mi-as bate gura ? Nici c r mamei tale ! Ai nteles ? - La noapte plecam ! - Chiar n noaptea asta ? - La ce sa mai minam ? Plecam imediat. Tu sa vii de- ra la tabara. Asteptam mai ntii sa adoarma baietii, pe urma o pornim. - Bine, am sa viu - raspunse Jerdeai, luind din nou toporul n mina. Cap. 38 CERCETARILE LUI SLAVKA Spre seara, Slavka se ntoarse de la Moscova povesti urmatoarele: Contii Karagaev snt nruditi cu vestitii Derrj Odinioara, un oarecare Nikita, fiul fierarului Demid Antufiev din Tuia, i-a furnizat arme lui Petru cel Mare, care, drept rasplata, i-a daruit uzinele din Urali si 1-a ridicat la rangul de nobil, dindu-i nu148 mele Demidov. Fiica unuia din acesti Demidovi sa casatorit cu contele Karagaov. - Dar ce importanta are asia ? se strimba cu dispret Ghenfca. - Cum ce importanta ? Pai Demidovii au fost cei mai bogati oameni din Rusia. Dac-au ajuns sa se casatoreasca si cu regine ! Un anume Anatoli Demidov s-a casatorii cu o nepoata de-a lui Napoleon. - Asta sa i-o spui lui mu tu ! Pe cuvinlul meu ! Iar acest Anatoli Demidov. ca sa aiba un litiu, si-a cumparat in- Italia un principat, San Donato, devenind con le de San Donato.

Un lucru ca asta nu putea crede nici Misa, desi stia ca Slavka nu obisnuieste sa minti. O fi citii el undeva si a 1 u a t-o de buna. Cum e cu putinta sa cumperi un principat ? I Doar e aproape un stat! Slavka insa striga sus fi tare ca-i adevarat si chiar se supara ca nu i se da crezare. - Daca nu ma credeti, n-aveti decit sa va du ce li n Urali. O sa gasiti acolo si o gara -cu numele de San Donato. - Dar de ce le superi ? Povesteste mai departe. - Nu ma supar. Dar daca ai i stat Iu n locul meu o zi ntreaga la Muzeul Rumeantev, si nca pe o caldura ca asta, le-ai fi suparat cu siguranta. - Ei, lasa ia cum .! Hai, povesteste ! spuse Misa, mpaciuitor. - Asadar, Demidovii erau oameni foarte bogati. Siapneau cteva uzine si cileva mine in Urali. Unii din ei erau tare ciudati. Asa, de pilda, unul din De-mi dovi - ProkoJi - ia facut odata, la Petersburg, un chef de-au murii dupa aceea cinci sule de persoane. - Ce minciuna gogonata ! striga Ghenka, lovin-du se cu palmele pesle genunebi. - Pe cuvinlul meu ! Prokofi asta a fost in Anglia si nu stiu de ce, dar sa suparat rau pe englezi-Dupa ce s-a in tors in Rusia, a cumparat toata cinepa prelucrata ca sa nu ajunga n mina englezilor. Se stie ca englezii importau din Rusia mai cu seama MV cnepa fibre. Prin urinate, acest Prokoii a vrut sa-i invete minte. - Si i-a nvatat minte pe buzunarul lui! - Ce contau banii la el ? ! Uite, de pilda, un alt Demidov, unul Pavel, n anul 1835 i-a daruit tarului Nikolai I un diamant in valoare de jumatate de milion de ruble. - Se vede treaba ca era un lingusitor si jumatate - spuse Misa, cu dispret. Ghenka se arata din nou nencrezator : - O pietricica de-asta sa valoreze o jumatate de milion n aur ? 1 Nu crezi ca-i prea mult ? - Inchipuie-ti, chiar o jumatate de milion ! continua Slavka. E vorba de vestitul diamant Sancy",

0 ntreaga poveste cu el. Diamantul asta a fost adus din India acum aproape cinci sute de ani si a apar tinut lui Carol Temerarul, ducele Burgundiei. Carol a pierit ntr-o lupta, iar diamantul a fost gasit de un soldat elvetian, care, necunoscindu-i valoarea credea ca e pur si simplu o piatra frumoasa - 1-a vindut unui preot pe un gulden, adica o rubla. Preo tul si-a dat seama de valoarea pietrei si a vndut-o regelui Anton al Portugaliei. Acesta, un adevarat speculant, a vndut-o cu o suta de mii de franci unui marchiz francez, Le Sancy. De aici si denumirea de diamantul Sancy". Dar ascultati ce s-a ntmplat mai departe. Slujitorul care ii aducea marchizului 1 francez diamantul a fost atacat pe drum si omorit de niste tlhari. Omul nsa izbutise sa nghita piatra nestemata. Sancy a poruncit ca servitorul sa fie spintecat si astfel i-au gasit diamantul in stomac. - Grozava -poveste - se strimba Ghenka, ducin-du-si mina la burta, n locul unde banuia el ca se gaseste stomacul. - Mai apoi - continua Slavka - au avut grija regii sa speculeze diamantul. Sancy 1-a vindut regelui Angliei lacob al II-lea. Acesta, la rndul sau, 1-a vindut lui Ludovic al XlV-lea, ajungind apoi la Ludovic al XV-lea. Pe scurt, a fost vindut de nenumarate ori, pina cnd, in 1835, 1-a cumparat Pavel 150 Demidov pentru tarul Nikolai I... Asta-i povestea dia-.. mantului Sancy. Baietii tacura un timp. Apoi Misa spuse : - Toate astea sint ntr-adevar foarte interesante. Se vede ca te-ai documentat serios. Dar ce legatura are povestea asta cu conacul ? - Aceea ca una din fiicele lui Demidov s-a maritat cu un Karagaev. - Si ce-i cu asta ? - Poate ca diamantul Sancy a trecut, o data cu zestrea fetei, n stapnirea contelui Ka raga ev. - Dar parc-ai spus ca Demidov l daruise lui Nikolai I !

- Poate ca i-a dat unul fals. Pe vremea aceea, escrocheriile erau la moda doar. Ghenka fluiera : - Cum sa nu !... Sa fi ncercat numai sa-1 duca de nas pe Nikolai I cu Benkendorful ' lui. - Vezi, Slavka - spuse Misa - e greu de presupus ca diamantul a ajuns n mna contelui. Dar sa ne nchipuim ca s-a ntmplat asa; si ce-i cu asta? - Cum ce?.sari Slavka. Probabil ca tocmai diamantul asta e cautat. Nu spun toti oamenii de prin. partea locului ca pe-iaici s-au cautat ntotdeauna comori ? Poate ca si-acum sint unii care mai cauta. - Tot ce se poate - ncuviinta Misa. Asta arata o data mai mult ca trebuie sa facem cercetari n pa: dure. Indiferent ce cauta ei n padure fie diamantul, fie altceva - important este ca ei cauta ceva. Iar cnd oamenii umbla dupa comori, se; omoara unii pe altii; or noi trebuie sa aflam cine 1-a omort pe Kuzmin si astfel sa-1 scapam pe Nikolai. - Parca eu sint contra ? Am presupus doar ce-ar putea ei sa caute in padure. - Cu att mai bine - ncheie Misa - nseamna, ca la noapte mergem n padure. 1 Benkendorf (1783-1844)A - conte si mosier, omul de ncredere al Iui Nikolai I, unul din organizatorii regimului de dictatura militaropolitieneasca, instaurat de tar. (n.r.j, 151 Cap. 39 FOCUL DE TABARA La noapte urmau sa plece fu padure, spre puntea Golighinskaia. Se ntelege ca na puteau ascunde acest lucru celorlalti baieti din tabara. Dar toti. si. dadeau seama ca de data aceasta nu mai e vorba de o taina oarecare. Dac-ar afla cumva barcagiul ca baietii se duc n padure, spre mlastina, s-ar lua cu siguranta dupa ei si i-af omor. Ar ii n stare s-o faca - si el, si cei doi llacai. Nu l-au omort ei si pe Kuzmin ? Toti aveau- ntiparita pe fata. o expresie grava, conspirativa si chiar solemna, ea atunci cnd te afli n fata unei actiuni importante si totodata primejdioase. Se purtau cit se poate de bine, straduindu-se sa

nu-i supere pe Misa si pe Ghenka: cine stie cum se yor ntoarce si daca se vor mai ntoarce vreodata! Pe Misa l enervau privirile lor pline de jale, astfel nct,, ca sa scape de ele, se duse pe malul rului, la locul unde-i placea lui sa stea seara si sa priveasca asfintitul ca de' jeratic al soareliii ce cobora dupa dealurile ndepartate. n afara de asta, l mai mna ntr-acolo o taina a sa proprie, pe care o pastra numai pentru el: seria o noezie l Nu mai facuse versuri pna atunci. I s-ar fi parut ca-i neserios. Cu totul altceva este cnd versurile snt scrise de poeti adevarati. Puskin, Lermontov, Ne-krasov... Sau de poeti contemporani: Maiakovski, Bezmenski... Asta da, e poezie adevarata, nu ca poeziile pe care le compun baietii si care nu snt deefc. niste cuvinte rimate, si nca prost rimate. Pe poetii" scolii, Misa i zeilemisea. Se ntelege de la sine ca daca-i vorba de versuri scrise pentru gazeta de perete, n vederea linei date comemorative, atunci treaca-mearga - fara versuri nici nu-i sta bine unei gazete de perete; cupletele pentru. Bluza albastra" erau, de asemenea, necesare :. critica devine 1 astfel mai ascutita. Dar versurile inspirate de o 152 anumita dispozitie", Misa mi te putea suferi, dupa ciM nu putea suferi mei aceste dispozitii14. De obicei, ele apareau ia cei care aveau o atitudine morala instabila si erau straini de viata sociala. Cu toate acestea, dispozitiile" i fericeau si pe tanii com-somolisti, desi mult mai rar, si se manifestau prin aceea ca tnrul umbla trist si plictisit, de parca i s-ar fi necat corabiile. Sceptic fiind, toate lucrurile i se pareau marunte, nensemnate, niste fleacuri. Viata nsasi i se parea fara sens si nu vorbea, decit n ntelepte maxime filozofice : Viata e scurta si neinteresanta" ; totul trece"; totul se repeta" ; daca vrei sa traiesti, atunci trebuie sa smulgi vietii totul!". ntr-un cuvnt, numai prostii. De regula, un asemenea decadent" nu-ti vorbea dect de singuratate, de lipsa de ntelegere a oamenilor fata de el, caci nimeni nu 1-a nteles si nici nu-1 va ntelege vreodata. Citeste numai versuri decadente,

scriind, la rindu-i, poezii asemanatoare, n care troneaza o lume misterioasa, o viata plina de desertaciune si altele de soiul asta. Alexandr Ivanovic, directorul scolii, spusese o data, la un consiliu pedagogic, ca dispozitiile" acestea se manifesta ndeobste ntr-o anumita perioada : la vrsta critica. Sigur, Alexandr Ivanovici e un om destept si un pedagog cu experienta, totusi are unele conceptii,cam nvechite. Ce mai e si cu vrsta critica ? Si ce nseamna la urma urmei vrsta critica" ? Vrsta-i vrsta! Misa era ferm convins ca dispozitiile" nu sint altceva dect rezultatul unei instabilitati morale. De aici si predispozitia de a scrie versuri decadente. Asa ca daca cineva ncepe sa scrie poezii, poti fi sigur ca dispozitiile" au pus stapnire pe el. Si dupa toate acestea, poftim ! chiar el, Misa, a nceput sa scrie versuri, si asta asa, pe nepusa masa. Mai precis, a scris o singura poezie si nici' pe-asta n-a terminat-o. Nu putea cu nici un chip sa gaseasca rima la ultimele doua versuri. Dar trebuie spus ca nu era vorba de o poezie decadenta, ci de una adevarata, revolutionara. 153 Poezia asta se nfiripase n mintea lui Misa intr-o seara cnd statea pe malul riului Utcea - o seara plina de aduceri aminte: i se perindau pe dinaintea ochilor o halta mica si farurile unui tren care purta cu el un esalon de ostasi ai Armatei Rosii, condus de Polevoi. Soldatii purtau o placarda mare, nfa-tisnd un muncitor cu un ciocan greu n mina, care sfarima lanturile ce ncatusau globul pamintesc... Si dintr-o data se nascu o rima : globul pamintesc - avint tineresc". Apoi o alta : viteji - vezi"... Dupa doua saptamini de munca, poezia era gata. Misa si dadea seama de imperfectiunile ei, totusi i placea foarte mult. Spera ca va dibui" pina la urma si ultimele doua versuri. Iata poezia : Cit vom trai, n-o sa uitam nicicind Tot ce-am vazut cu ochii nostri-o data: Sa apere Republica Muncii, Un esalon pleca sa se bata. n usile vagoanetoi deschise Ostasii gramada.

Mantale rupte, cizme rupte. Nu de parada. Robit de lanturi ardea vlvatai Tot globul pamintesc. Cu-n greu ciocan, sfarima catusa Un muncitor, cu avint tineresc* Anevoioasa-i calea, multi viteji Cad .fulgerati de moarte. Dar noi vom fauri tot ce- nevoie: Drumuri de fier, poduri, tunele-ai sa vezi! 'Ltipta-i ta nceput, azi noi tinem ciocanul. Mai zace-n lanturi globul pamintesc* Dar ultimele doua versuri nu-i veneau in minte si pace. Nu gasea o rima potrivita. Pamintesc" putea pina la urma sa rimeze tot cu tineresc", dar ce rima i?T sa gaseasca la ciocan" ? N-ar fi vrut sa renunte la cuvintul asta. Ii placea grozav cum suna : Lupta-i la nceput, azi noi tinem ciocanul... Ciocanul, ciocanul... Ce rima sa gaseasca ? Cu creionul n gura - ii si rosese pe jumatate - Misa si tot framnta mintea. Dar degeaba ! Nu era chip sa gaseasca o rima. Nici unul din cuvintela care-i veneau n minte nu era potrivit... Ciocanul - anul, hanul, hanul, sumanul... Seara, la focul de tabara, Misa nca mai cauta rima... n seara aceea, focul de tabara lncezea. Nu se mai legau, ca pna atunci, obisnuitele discutii. Altadata se- glumea, se spuneau istorioare vesele... Acum nsa... E adevarat ca Zi na Kruglova a ncercat sa reproduca raspunsul hazliu al unei taranci la lectia de alfabetizare, dar nimanui nu i s-a parut povestirea ei nici cu haz, nici interesanta. Importanta deosebita a momentului, de care erau toti constienti, le crease o predispozitie solemna si romantica totodata, care l cuprinsese si pe Misa. Simtea parca o necesitate launtrica sa-si recite versurile, dar n acelasi timp i era rusine: el, instructorul detasamentului, sa faca

poezii ! Poznasele versuri, nsa, prea i stateau pe limba. Asa nct nu se mai putu stapni si zise : - Stiti, baieti... In noaptea asta, eu, Ghenka si Jerdeai o sa plecam la padure, catre mlastina Gol-ghinskaia, si cred ca o sa descoperim lucruri foarte importante si serioase. Asta ne va ajuta sa dovedim nevinovatia lui Nikolai, dar sa dezvaluim si un anume mister... Mi-am adus aminte de povestea cu stiletul : de Polevoi, de Nikitski si de ceilalti. Si uite asa, fara sa vreau, am scris niste versuri... Daca vreti... vi le spun. Toti se aratara gata sa-1 asculte. Misa se ridica, putin emotionat la gndul ca ar putea sa uite vreun vers, si ncepu sa recite... Ascultau cu totii tacuti. Tacerea s-a prelungit un "timp si dupa ce Misa terminase de recitat poezia. Apoi Ghenka ntreba : 155 - Dar sfi afal ? - .V -..-t am nca... o deodata H cuprinse rusinea. Versiunile I se pa^ reau acum cm t: u nerealizate din punct de vedere :".istic, i se pareati din cale-afara de slabe. Is dadea seanna ca n-au un ritm uniformi, iar rima lasa si ea mult de dorit Totul era umflat, nflorit, nu ajungea la inima. Cine dracu 1-a pus sl-s recite poezia ?! Ce rost aveau toate astea! Doar nare de gimd sa se faca poet Iata. si baietii tac 1 si dau seama ca versurile simt proaste, dar nu-i spun nimic ca sa nu-1 jigneasca. Ce i-a trebuit lui asta 1 Baga mina in buzunar ncet, pe ascuns, si mototoli brtia cu versurile, rupind-o apoi in bucatele. - Poezia nu-i proasta - zise Slavica - mimat ca nu are sfrsit si pe alocurea ritmul cam scbioapata. De asemenea, primul si al treilea vers nu rimeaza. - Dar nu e neaparat nevoie - interveni Zinau - Totusi n-ar i rau sa Be. Apoi, versurile n-au toate acelasi numar de silabe - In schimb, ideea e buna - zise Ghenka. Versurile mi-au rearainl 6 de ndata si balta, si esalonul de ostasi, si pe comisarul PolevoL Tu, Slavica, critici pentru ca n-ai vazut nimic din toate astea. Dar noi, eu cu Misa, le-am vazut Nu- asa, Misa?

- sa-i. Stiti de ce-am scris poezia asta ? Am ^jvazut ca toti sintefi tristi si am vrui sa va mai dis trez. Stiu ca versurile snt proaste, dar m-am gindit ca o sa va mai nvioreze un pic si totodata o sa fie mai interesant focul nostru de tabara. Asa ca, din mers, am facut, versurile astea - Chiar acum le-ai facut ? rosti Ghenka, cu n doiala. -ir- Dar cnd? Le-am compus n gnd si apoi vi le-am spus. -Misa se ridica: Gata! Acum. toata lumea la culcare! Treceti n corturi si sa navefi nici o grija; n-o sa ni se ntmple nimic. O sa ne ntoarcem cit de curind. Sa nu alarmati lumea. Daca pna mine dimineata nu sintem napoi, atunci cau--tati-ne n mprejurimile mlastinei Golghnskaa. J56 Cap. 40 O EXPEDITIE PRIMEJDIOASA In tabara, linistea era deplina. Misa, Ghenka si Jerdeai iesira tiptil din corturi si plecara in graba :'-' spre padure. Luna plina si revarsa lumina asupra taberei adormite. Se vedea alt de bine, nct Misa deslusea vr-furile copacilor, cerul albastru si stelele din naltul lui, - Pe ce drum mergem spre padure : pe linga malul apei, sau prin lunca ? ntreba n soapta Jerdeai. - De-a lungul malului, pe linga barcagiu - raspunse Misa, la fel de ncet. Trei siluete mici se furisau pe cararea ce ducea de la tabara spre ru. Jerdeai mergea n frunte, dupa el Misa si la urma Ghenka. Jerdeai pasea usor, fara zgomot. Misa, n urma lui, mergea cu pas hotart. In schimb, Ghenka, care atipise n cort nainte de plecare, mai mult se tira dect mergea ; casca, nefericit la culme ca nu reusise sa se sature de somn. Sa nu credeti ca Ghenka ar fi fost un fricos, nu, dar.., ' placerea lui era Sa doarma. nainte de a ajunge la ru, Misa le spuse prietenilor sa-1 astepte o clipa, iar el se furisa spre debarcaderul scaldat n lumina lunei. Barcile nsirate pe apa pareau niste uriasi pesti negri adormiti. Peste tot -

liniste, nu se zarea nimeni, nu se auzea nimici Nici un glas, nici macar clipocitul apei... Tot asa, tirs, Misa se ntoarse la prietenii lui, pornind-o din nou la drum. Pna la padure sa fi fost cam cinci verste. La nceput, drumul mergea de-a lungul makilui, apoi o lua spre cmpie. In lumina lunei, toate pareau ciudate. Ce fosnea asa prin griu ? Deodata le rasarira n cale niste animale ciudate. Doi ochi verzi lucira n fata lor, apoi disparura. - Un iepure! sopti Ghenka, scuturndu-se de toropeala. - Poate ca e un iepure, dar se poate sa fie si o pisica - spuse Jerdeai. Padurea - o matahala neagra, ntunecoasa - le aparu deodata n fata, ca iesita din pamnt. - Acum pe unde o luam ? ntreba Jerdeai, cu glas tremurat. Tragea nadejde ca lui Misa o sa-i fie frica sa intre n padure si ca se vor ntoarce n tabara. Dar lui Misa nici prin gnd nu-i trecea sa se ntoarca din drum. - Du-ne spre mlastina - spuse el"- dar nu pe cararea asta, ci pe alta. Sa avem grija sa nu facem zgomot. Urmndu-1 pe Jerdeai, baietii ocolira liziera padurii, apoi se afundara n desis. Deodata i cuprinse ntunericul. Lumina lunei abia se mai putea strecura printre ramurile dese ale copacilor, mprastiindu-se n fsii nguste pe poteca. Radacinile copacilor, ce se iveau din loc n loc pe carare, pareau niste serpi negri, ncolaciti, cufundati n somn. Padurea si traia viata ei tainica de noapte. Pasari nevazute zburau printre ramuri: poate bufnite, poate lilieci... Uneori trosnea brusc un vreasc, parca ar fi venit cineva pe urmele lor. Atunci, Misa si Ghenka se opreau instinctiv, dar Jerdeai mergea nainte st 158 baietii ii urmau. Daca Jerdeai nu se opreste, nseamna ca nu-i nici o primejdie. Mersesera destul de mult si Misa nu mai putea sa se orienteze. Fara Jerdeai, n-ar mai gasi el drumul napoi. Dar cum se orienta oare Jerdeai ? Asta n-o mai pricepea.

De la un timp, padurea ncepu sa se rareasca. Copacii erau mai putin grosi si mai mici. In sfrsit iesira ntr-o poiana. Jerdeai se opri si se ntoarse spre Misa. La lumina lunei, fata lui avea o paloare de cadavru. - Mai e putin si ajungem la mlastina. De acolo ncepe puntea Golghinskaia - rosti Jerdeai, n soapta, cu glas ntretaiat. - Mergi ? l ntreba Misa, ncet. Jerdeai clatina din cap. - Bine. Rami aici si asteapta-ne. N-o sa-ti fie frica ? Jerdeai dadu din cap ; era de acord sa ramina pe loc si sa-i astepte pna se vor ntoarce. - Arata-ne pe unde s-o luam. Jerdeai ntinse bratul spre dreapta si rosti n soapta : - Tineti marginea padurii pna ajungeti la cei patru stejari. De acolo o luati spre dreapta si dati de un drum de padure. La capatul lui este mlastina... Tot acolo ncepe si puntea de nuiele care trece peste mlastina... Eu ramn aici - adauga Jerdeai, asezndu-se sub un mesteacan si lipindu-se cu spatele de el. Misa si Ghenka pornira ntr-acolo. Mergeau pe la marginea padurii, pasind cu grija si ascunzndu-se dupa trunchiurile copacilor, ca sa nu fie descoperiti. Si cum lumina lunei se revarsa dinspre liziera, umbrele lor se confundau cu ale copacilor. Deodata, Ghenka l apuca pe Misa de mina : - Mai ncet! Auzi ? Se ascunsera dupa un copac si se uitara napoi. Si lui Misa i se paruse ca i urmareste cineva. si ncordara auzul, dar nu deslusira nimic. Baietii pornira mai departe, dar simtira din nou cum cineva se furiseaza ncet pe urmele lor. Se oprira J59 s^ auzira trosnind usor un vreasc. Atunci li se paru ca padurea misuna de. oameni misteriosi care pasesc tiptil n urma lor si se simtira singuri si nconjurati numai de dusmani. Ghenka se lipi de Misa. Acesta i

simtea inima faatndu-i. De altfel, si el era destul de speriat. Daca n-ar fi fost Ghenka - fata de care nu voia sa treaca drept un las - ar fi fugit mncnd pamntul. Cu rasuflarea oprita, ascultau glasurile tainice ale padurii. Din toate partile se ridicau zgomote misterioase, fosnete, pasi furisati, trosnete de vreascuri, soapte de glasuri omenesti. Li se parea ca prin cmp, la marginea padurii, pe dupa copaci, se furiseaza numai umbre. - Sa ne ntoarcem ! sopti Ghenka. Abia mai putea vorbi. - Ti-e frica ? l ntreba n soapta Misa. Ghenka dadu din cap : - Mi-e frica... Misa se bucura n sinea lui: marturisirea lui Ghenka venea tocmai la vreme. Ridica din umeri si o porni tiptil napoi, cu aerul ca face acest lucru numai de hatrul prietenului caruia i e frica. Dar abia facura un pas, cnd zarira silueta unui om pitit dupa un copac. Misa ncremeni pe loc. Omul veni spre ei., Era Jerdeai ! Asadar, el mersese tiptil n urma lor pna atunci. Ce nerod! I-a speriat degeaba... -: Mi-a fost frica sa stau singur *- spuse ncet Jerdeai. - Atunci de ce naiba... - tabar pe el Ghenka, plin de indignare, dar totodata bucuros ca are pe cine sa-si verse necazul din pricina spaimei pe care o trasese. Misa nsa i facu semn sa taca. Era si el suparat pe Jerdeai, dar nu era nici locul, nici momentul sa discute. Puteau fi auziti... Fiind din nou mpreuna, baietii se simtira mai n siguranta. Acum, de fata fiind si Jerdeai, nici Misa, nici Ghenka nu trebuiau sa arate ca J-ie frica. Misa 1*0 o lua din nou spre mlastina, urmat de cei doi prieteni. Mergeau tacuti, ascunzndu-se n umbra copacilor. In cele din urma, ajunsera la drumul din padure. Daca n-ar fi fost Jerdeai ca sa-1 recunoasca, niciodata Misa n-ar fi banuit ca pe acolo trece un drum. att de napadit era de tufe si bradet. Misa' i facu semn lui Jerdeai s-o ia nainte ca sa le arate calea. Jerdeai se uita la el, parca cernd ndurare, dar se supuse. Cu toate ca simtea n spatele sau rasuflarea lui Misa, se uita mereu napoi pentru a se convinge ca acesta se afla ntradevar linga dnsul.

Au mers asa vreo versta. Padurea ncepu sa se rareasca. Simteau din ce n ce mai puternic izul de putreziciune al mlastinei. Picioarele li se afundau n pamntul moale si mustind de apa. Deodata, Jerdeai se opri cercetnd atent pamntul. Misa si Ghenka se aplecara si ei si descoperira n fata lor o groapa adnca, lunga cam de trei arsini si lata de un arsin. Alaturi se afla un morman de pamnt, de curnd scos din groapa. Baietii privira cu luare-aminte si vazura alte gropi asemanatoare, sapate la mica distanta una de cealalta. Jerdeai facu un gest, n semn ca ele nu existasera mai nainte. Mersera nca putin si drumul de padure se sfrsi. Jerdeai se opri n loc, ntinznd nainte mna care-i tremura, si abia putu sa ngne: - Mlastina... In lumina lunei, aceasta se vedea neagra si presarata cu musuroaie. Pe alocuri - niste brne sau poate trunchiuri de copaci pravaliti. O ceata alburie plutea deasupra mlastinei si parca din ea cresteau ntr-una siluete ce se miscau pretutindeni. Din cnd n cnd, tsneau lumini multicolore - verzi, albastre, galbene... Desi Misa stia ca aceste lumini si siluete, albe ca niste fantome, ce pluteau deasupra mlastinei,. nu snt dect emanatii ale mlastinei, totusi se simtea nfiorat. Jerdeai si Ghenka ncremenisera cu ochii holbati, abia mai tinndu-se pe picioare. Acum, noaptea, mlastina era nspaimntatoare. Li se parea 11 T- Pasarea de. bronz 161 -;?ica,- din clipa n clipa-, una din acele naluci albicioase se va apropia de ei sau ca va aparea contele, tinn.;_ du-stn mna capul barbos si nspiimntator. '<> Deodata, foarte aproape de ei, rasunara lovituri surde, ritmice, care parca ar fi venit de sub pamnt. i Jerdeai se-nfiora si mai mult si se facu ghem, cu ..capul ntre genunchi. Misa si Ghenka se ghemuira j'.nsi ei. Dar, asa cum au povestit ei mai trziu, nu de frica se pitulasera, ci ca sa nu fie zariti de oamenii

care faceau acele zgomote. Caci se ntelege de la sine ca nu puteau fi dect oameni. Nici Ghenka, nici Misa nu credeau n fiinte supranaturale. Loviturile rasunau regulat, la rastimpuri egale. Misa asculta atent. Cnd l mai parasi frica, si dadu seama ca zgomotele nu veneau de sub pamnt, din mlastina, ci de undeva din dreapta, dinspre padure, si chiar foarte aproape. si duse degetul la buze, facnd semn baietilor sa stea nemiscati, iar el, pitulndu-se si trndu-se, o lua spre locul de unde veneau zgomotele acelea ciudate. Dar Ghenka o porni si el n urma lui, iar dupa Ghenka si Jerdeai. li era teama sa-ramna singur. Se furisara asa vreo doua sute de pasi. Padurea ncepea sa se ndeseasca. Loviturile rasunau tot mai aproape. Acum se auzea lamurit ca sapa cineva, aruncnd pamntul ntr-o parte. Deodata deslusira glasuri omenesti si copiii se lasara repede la pamnt. Loviturile ncetasera. Baietii mai mersera nca putin. O raza luminoasa de luna razbatea printre copaci. Misa dadu la o parte, cu grija, crengile unei tufe... Tn fata .lor se deschidea o poienita. De fapt nu era o poienita, ci un luminis, asa cum poti ntlni chiar n inima codrilor desi. In mijlocul luminisului se afla o groapa, iar pe mormanul de pamnt aruncat afara stateau de o parte si de alta doi oameni si fumau. Erau foarte aproape de baieti - doar Ia vreo zece-doisprezece pasi - asa nct e de mirare ca nu-i auzisera apropiindu-se. Cei doi fumau n tacere. Orict de schimbati la fata apareau ei n lumina lunei, Misa totusi i recunoscu : 162 erau cei doi flacai care luasera n primire sacii de la barcagiu. Ce-or fi spnd ei oare n padure ? Pesemne ca st gropile acelea pe care le vazuse Jerdeai tot ei le facusera. Dupa aceea, unul din flacai scuipa pe chistoc si-l arunca ; apoi se ridica de jos, lua lirletul si sari n groapa. Acelasi lucru facu si celalalt flacau. Totul se petrecu n tacere. Din nou ncepura sa rasune loviturile acelea uniforme : zgomotul hirletelor ce se nfigeau n pamnt si bufniturile pamntului aruncat afara.

Misa i facu semn lui Jerdeai si Iui Ghenka si ncepu sa se furiseze ncet napoi... Prietenii N urmara trs. Peste cteva clipe, pe drumul din marginea padurii puteau fi zarite trei siluete mici, care faceau cale ntoarsa, ndreptndu-se spre tabara. Partea a patra MUZEUL ETNOGRAFIC Cap. 41 EROFEEV Asadar, flacaii stau n padure! Baietii erau n culmea fericirii. Prin urmare avusesera dreptate. Aici e vorba de o banda, altfel n-ar sta ascunsi n padure ! Iar n fruntea bandei cine poate fi altul decit barcagiul ? Nu ncape ndoiala ca ei l-au omo-ri't pe Kuzmin. De buna seama, cauta ei ceva, altfel n-ar fi scormonit toata padurea. Sa fie vorba de comoara aceea de care pomenisera n bataie de joc si judecatorul, si doctorul, si pictorul ? Atunci e limpede ca lumina 164 zilei ca ei l-au omorit pe Kuzmin, care odinioara fusese padurar. Daca izbutesc sa dovedeasca lucrul acesta, gata, l-au.salvat pe Nikolai I Dar cum oare? Doar judecatorul de instructie nici nu-i baga n seama. Ba poate ca judecatorul se straduieste sa dovedeasca vinovatia lui Nikolai!? Greu de crezut, ntr-adevar, dar unele ntmplari ntarisera banu-ielile lui Misa. Asa, de pilda, cnd judecatorul de instructie venise tn sat, el discutase mai mult cu chiaburul Erofeev, iar a doua zi, Misa l ntilnise pe Erofeev la Jerdeai acasa. Erofeev sedea pe lavita. si scotea mereu din buzunarul de la spate o batista mare, nflorata --parc-ar fi fost o fata de masa - si si stergea mai iutii ceata rosie, brazdata de cute adinei, apoi fruntea si pe urma ochelarii. Cnd si-t scotea, ochii lui nrositi pareau mici de tot si tare nevolnici... Erofeev si puse ochelarii si zise: - Iata despre ce-i vorba, Maria Ivanovna. Trebuie sa judecam si sa traim dupa cum ne nvata cel de sus. Obstea o sa te ajute, dar ajuta si tu obstea. - Pai eu ce pot sa fac ? ntreba cu tristete n gtas Maria Ivanovna. Statea la masa cu capul proptit n palma.

- Du-te la oras si stai de vorba cu baiatul. De ce sa-i ncurce pe cei care n-au nici o vina ?. - Pai parca el da vina pe careva ? - De nvinovatit, nu nvinovateste pe nimeni, dar nici nu vrea sa-si recunoasca vina - rosti Erofeev, sever si impunator. De-aia mai snt si altii urmariti. Cine stie pe cine poate sa cada napasta... Doar stii ca a fost aici judecatorul de instructie si ne-a cercetat: Cine a dat drumul barcii pe apa ?" Ei, cine sa-i dea drumu*! Vreun baietandru"... Dar vezi tu, banuiala apasa asupra satului ntreg, asupra ntregii obsti. Parca de barca e vorba aici! A fost omort un om, asta-i! - Si daca Nikolai n-are nici o vina - spuse abatuta Maria Ivanovna. - Pai atunci cinei vinovatul ? N-au fost ei mpreuna ? Erofeev ofta : Nu. Daca ai pacatuit, trebuie 165 *a te pdcaiesti. Nu-i bine asa; T6t satul, obstea n treaga trage ponoasele de pe urma lui. Se poate una t'a asta ?! Ei, cine stie, s-or fi certat si nu si-a dat seama ce face... Crezi ca o sa-1 condamne prea mult? El e om sarac si Puterea Sovietica e ngaduitoare fata de cei saraci. Peste un an parca-1 vad ca intra n amnistie. ' .*' '.J- Pai cum sa ia asupra lui un pacat ca asta daca fi-a omort pe nimeni! raspunse Maria Ivanovna. - O sa pacatuiasca cu adevarat daca n-o sa mar turiseasca - zise Erofeev. Din pricina lui, oameni nevinovati snt purtati de colo-colo pe drumuri. Vin la noi judecatori de instructie, cerceteaza... Vezi bine, nimanui nu-i e frica de ei, au sufletul curat. Totusi nu-i prea placut. Nu se poate asa... Obstea-i o pu tere... Poti sa mergi mpotriva ei ? Obstea te si ajuta la nevoie. Te scoate din necaz. Nikolai al tau si asa o sa fie condamnat, pentru ca e vinovat, dar tu rami n sat cu oamenii. Gndeste-te cum au sa se uite oamenii la tine daca tu te-arati mpotriva obstei. Maria Ivanovna privea nemiscata coltul mesei.

Pe Misa l mirase faptul ca Erofeev, chiar cu el de fata, nu se sfia sa ceara cu atta nerusinare ca 1 Nikolai sa ia asupra-si crima. Dar parca ghicindu-i gndul, Erofeev adauga cu o smerenie prefacuta : -; Vezi bine, daca Nikolai n-ar fi vinovat, atunci am. sta altfel de vorba. Da' de vreme ce-i vinovat, trebuie sa-si recunoasca vina. N-ar trebui sa nsele organele judiciare. 11 mai pune pe drumuri si pe judecatorul de instructie. Doar snt n slujba statului, snt oameni ocupati. Lor trebuie sa le spuna adevarul ! Cum sa nselam statul nostru sovietic ?! Misa fu indignat de atta ipocrizie. Ia te uita cine duce grija Puterii Sovietice !... - Puterea Sovietica ne-a dat parnnt - continua Erofeev. E adevarat ca umbla zvonuri ca au de gnd sa- ni-1 ia, ca sa se faca aici o comuna pentru copiii fara capati. Dar organele de siat n-or sa ngaduit una ca asta. Doar n-o sa-i lase pe tarani fara pamrit! 166 De data asta, Misa nu se mai. putu stapnL - Nimeni n-are de gnd sa ia pamntul taranilor! sari el. Numai cei care stapnesc pe nedrept sute de hectare si-i exploateaza pe argati si pe cei saraci, numai astia trebuie sa dea pamntul. - La noi nu exista asa ceva, tinere - raspunse Eroeev, cu glas mieros. Noi traim n pace n obste, pe dreptate, dupa obiceiul crestinesc. Nu avem nici chiaburi, nici saraci, toti sntem deopotriva. Apoi se ridica si-si puse sapca n cap: Asta-i, Ivanovn'a, gndeste-te bine. Si adauga : Trimite baiatul la mine, pe seara. Poate-oi mai gasi ceva faina. Of, doamne, doamne!... Ct despre Nikolai, maigndeste-te... Nici nu stii ct te roaga obstea... Si pleca. Trecnd prin fata ferestrelor mici si joase ale casutei, cizmele si haina lunga a lui Erofeev.le ntunecara o clipa. - Sa nu cumva sa faceti ce v-a spus Erofeev! ntelegeti, Maria Ivanovna - i se adresa Misa.. Maria Ivanovna tacea. 'f'.'^

- Oare nu va dati seama cte parale face ? exclama Misa. Vrea neaparat ca Nikolai sa ia asupra lui vina. Ii e frica sa nu fie descoperit adevaratul criminal. Pentru nimic n lume sa nu-i cereti lui Nikolai asemenea lucru. Si sa nu primiti de la Erofeev nici unf fel de faina ! - Dar de trait, trebuie sa traim - rosti abatuta Maria Ivanovna. - Si nu puteti trai fara chiaburi ?! Noi o sa yi dam tot ce-avem ! fi* - Nu de mncare-i vorba, nu magndeam la faina - raspunse trista Maria Ivanovna. Cum sa te mpotrivesti obstei ? Doar traim laolalta. Apoi - si arata spre Jerdeai - pe Vasea trebuie sa-1 fac om. - Dar ce, Erofeev e obstea? sari Misa, indignat. Ce are el cu obstea ?! Aici, la voi, chiaburii s-au facut stapni. Va e frica de ei ! Asta-i! Puterea So vietica va sprijina si totusi va e frica de chiaburi! Ce prostie ! Va previn, Maria Ivanovna, ca daca n cercati sa-1 convingeti pe Nikolai sa ia asupra lui crima, am sa spun la toata lumea ca v-a ndemnat 167 la asta Eroeev. Sa stiti! Iar tu, Jerdeai, nu cumva sa ndraznesti sa te duci la Erofeev, nu-ti dau voie! Iata unde statea binefacerea 1 Nu vedeti ca vrea sa ya vindeti eciorul pe un pumn de faina ? Va priveste ce faceti, Maria Ivanovna, dar noi n-o sa admitem una ca asta. Pentru nimic n lume ! Cap. 42 CLUBUL Temndu-se totusi ca Maria Ivanovna ar putea sa-1 trimita pe Jerdeai la Erofeev dupa faina, Misa l lua cu dnsul la club. Zina Kruglova tocmai le explica copiilor din sat regulamentul tinerilor pionieri, cum trebuie ei sa se poarte. - Pionierul e curajos, cinstit si drept - spunea Zina. Asta nseamna deci ca un pionier nu se teme niciodata de nimeni, niciodata nu minte, totdeauna spune adevarul. Asta-i. Ati nteles ? Copiii taceau. - Va ntreb : ati nteles ? repeta Zina. - Adica cum ? Sa nu te temi nici de tata, nici de mama ? ntreba Musca".

- Sigur ca nu ! * > -< Daca ne trag ei o bataie, sa vezi atunci!.., spuse Musca", cu convingere. - Daca n-ati-facut nici o pozna, de ce sa va fie teama de parinti ? - Parca mai stau ei sa te-ntrebe! continua Musca". Te bat si gata ! Mai apoi poti tu sa le do vedesti ca n-ai facut nimic... - De parinti nu trebuie sa va fie frica, pe ei tre buie sa-i respectati - le explica Slavka. - Ati nteles ? ntreba Zina. Toti taceau. - Prin urmare ati nteles - conchise Zina, nu prea sigura. 168 - Nici de furtuna, nici de fulger nu trebuie sa ne temem ? ntreba Jerdeai. Si daca te trasneste ? - Frica si prevederea snt doua lucruri cu totul deosebite - le explica Zina. Se ntelege ca omul trebuie sa fie prevazator si sa se fereasca de fulger, de aceea se si pun paratrasnete, dar nu trebuie sa-i fie frica. Chiar daca ti-e teama de fulger, tot nu scapi cnd e sa te loveasca. - Da* ce, paratrasnetul ajuta sa te aperi de fulger ? zmbi Jerdeai. - Sigur ca da ! - Nu cred ! - De ce sa nu crezi ? - De-a ia ! Pai furtuna cei ? Furtuna e atunci cnd se plimba sfntul Ilie cu carul Iui de foc prin cer si alunga dracii. Iar dracii cauta sa se ascunda si se vra n copaci, n tot felul de animale si chiar n oameni. Atunci sfntul Ilie i ajunge cu fulgerul si-i trasneste. Daca e ascuns n copac, trasneste co pacul Daca e ascuns n om, l trasneste pe om. Ca sa nu intre dracul n tine, trebuie sa te rogi. Daca te rogi pe timp de furtuna, dracu nu se mai ascunde n tine si-ai scapat. Altfel n-ai cum sa te pazesti..*

Se strni o larma nemaipomenita. Comsomolistii demonstrau ca nu exista nici un fel de sfnt Ilie, ca nu exista dumnezeu, dar Jerdeai si Musca" o tineau pe-a lor. Oricum s-ar fi ntors discutia, tot cu dumnezeu o terminau. - Hai sa stam de vorba n liniste! interveni Misa. Acum nu discutam despre dumnezeu, ci despre regu lamentul si comportarea pionierilor. Despre dumne zeu o sa vorbim noi alta data. Deocamdata faceti bine si nvatati regulamentul, nvatati cum sa va comportati. Altfel, cum o sa puteti deveni pionieri ? Tocmai atunci intrara Senka Erofeev si Akimka. Auzind ultimele cuvinte ale lui Misa, Senka striga :- Cine vrea sa se faca pionier ? Se ntoarse spre copiii care sedeau pe banci si repeta apasat si ame nintator : Cine? Sa-1 vad ! Dar nimeni nu misca. Toti i stiau de frica. Numai Jerdeai nu se temea nici de Senka, nici de Akimka, 169 Si tocmai el, care n-avea de gnd sa intre n rndu-rile pionierilor, deoarece credea n dumnezeu (desi. dupa expeditia la mlastina Golighinskaia,\aceasta credinta fusese zdravan zdruncinata), spuse: - Iaca eu ! Da' nu te priveste pe tine! - Numai sa-ndraznesti! l nfrunta Senka, amenintator. - O sa ndraznim! Si n-o sa te-ntrebam pe tine! spuse si Musca", prinznd curaj. Misa tacea. Voia ca singuri copiii sa se ridice mpotriva lui Senka. Sasi simta ei nsisi puterea, sa nteleaga ca atunci cnd snt cu totii mpreuna n-au de ce sa se teama nici de Senka, nici de Akimka. Altfel, detasamentul pe care ar izbuti ei sa-1 organizeze aici, pna n iarna s-ar si destrama din pricina lui Senka si Akimka. Senka i arata pumnul si lui Jerdeai, si lui Musca" : - Gura ! Dar baietii nu mai puteau rabda asemenea .neobrazare. Ghenka se apropie de Senka si se propti n fata lui : - Pe cine tot ameninti tu cu pumnii?! Ia cara-te de-aici I

- Sai, stai, ia-o mai ncetisor! ii raspunse obraznic Senka, dar si cu teama n acelasi timp. Auzi la el !... Cara-te !"... Ai fi tu .staptnul. Nu cumva clubul e proprietatea ta? Cnd ti-oi trage una ! si ridica pumnul. '- Hai da, da! l nfrunta Ghenka, apropiindu-se si mai mult de Senka. ncearca numai sa dai! Copiii sarira de la locurile lor. Senka privi in jur si se simtit ncoltit. Akimka se strecurase ncet spre usa si statea acolo, gata s-o ia la sanatoasa daca ar fi fost cazul. - Ei, de ce nu dai ?! facea Ghenka si se baga mereu n celalalt. Se aprinsese si era gata sa-1 ia de piept. n sfrsit. sosise momentul rafuielii pentru oul pe care i-1 sparsese n cap. Dar Misa nu-i putea lasa sa se neae're 170 una ioas chiar aici la club. De aceea sari '- 'intre ei.;- - Stii ce, Erofeev!"Daca tie " :nu-ti place-aici, n-ai ' decit sa pleci, dar lasa-i n pace pe ceilalti. Si tine minte un tucru: ca nimeni nu se" teme de tine! Tu ! esti unul, iar noi sntem attia ! > N-ai sa ne pui tu la pamnt pe toti ! Senka le arunca o privire furioasa si ncarcata de rautate si-o porni spre iesire n rsetele si huiduielile copiilor din sat. In-frngerea atotputernicului Erofeev era pentru ei un eveniment placut si neasteptat. In usa el se mai ntoarse o data si-i ameninta cu pumnul. Drept raspuns, ra-un nou hohot de rs. Atunci, n uria-i neputin-a, l pocni cu pumnul pe Akmka. Da' ce vina am eu ? se tngui acesta. Alta data sa nu mai fugi! Ai nteles ? Cap. 43 LUPTA SE INTETESTF , Senka si Akimka fusesera izgoniti din club ntr-un chip; rusinos. A doua zi, n fosta gradina mosiereasca, cineva rupsese patru meri. Baietii nu stiau nimic de asta, dar presedintele si nca doi oameni l luara cu ei pe Misa la fata locului, aratndu-i pomii frnti. Presedintele l ntreba posomorit:

- Baietii tai au facut asta ? - Nu - raspunse hotart Misa. Nimeni dintre copiii din tabara n-ar fi n stare sa faca una ca asta. 171 - Dar cine i-a rupt alunei? - Nu stiu I - N-avea cine sa-i rupa dect tot unul de-ai vostri - sustinu presedintele. A intrat cineva strain in gradina ? Misa nu vazuse pe nimeni. - Asadar - spuse presedintele - n-a intrat nimeni si nici nu putea sa intre. E limpede deci ca asta-i isprava baietilor vostri, - Nul striga Misa. Ei nu-s n stare sa faca una ca asta. Presedintele clatina din cap: - Si totusi au facut-o !... Misa convoca numaidect adunarea ntregului detasament si, aducndu-le la cunostinta cazul, ntreba cu asprime cine a facut isprava. Dar pe fata tuturora se citea nedumerirea, Misa se uita atent la fiecare, dar nu surprinse la nimeni nici cea mai mica umbra de sfiala I De altfel, el era convins dinainte ca nici unul dintre copiii din tabara na rupt si nici n-ar fi n stare sa rupa vreodata un copac. Cum sa savrsesti o fapta atit de mrsava? Atunci de ce tocmai ei sa fie nvinuiti? Abia peste cteva zile, Misa gasi raspuns la aceasta nedumerire... In ziarul regional aparura, una dupa alta, trei nsemnari. Prima purta titlul: Zelosii organizatori ai clubului", a doua: Sa se puna capat distrugerii bunurilor obstesti", iar a treia : Oare n felul acesta trebuie ajutati cei mari ?" Toate articolele purtau semnatura unui anume Silo" si relatau faptul ca comsomolistul Misa Poleakov nu-si ia n serios sar-cinile pe care le are, ca nu duce nici un fel de munca educativa n rndurile pionierilor, care s-au transformat astfel ntr-o banda de huligani. Tn loc sai ajute pe taranii din satul Karagaevo ca sa-si amenajeze un club, Misa s-a nhaitat cu un betivan de prin partea locului, a aruncat banii publici n vnt si a stricat clubul. Copiii din tabara distrug pomii Iructi172

feri din gradina coiracului, care este un bun al ta-Iregului popor. Comsomolistu] Misa Poliakov nu vrea sa dea nici un fel de ajutor organelor locale aie puterii de stat: exemplu - ntimplarea cu satul Borki. De asemenea, el are legaturi suspecte cu familia unui individ nvinuit de crima. ntr-adevar, iata o lovitura la care copiii nu s-ar fi asteptat. Erau demoralizati. Cum sa-i defaimeze ? Prin presa, ca sa afle toata lumea... Dar toate acestea sini calomnii, numai calomnii ! - Trebuie sa trimitem o dezmintire - spuse Slavka. - Si crezi ca ziarul va publica o dezmintire care e ndreptata mpotriva lui ? se ndoi Zina Kruglova. - O sa-i silim noi ! striga Ghenka, butbucndu-si I ochii. Chiar eu am sa ma duc la redactie !' Sa ncerce numai sa nu-I publice. - N-or sa se sperie ei de tine - spuse calm Misa. Si la drept vorbind, ce-o sa dezmintim ? Caci po-vestea cu clubul e adevarata, la fel si ce spune despre Borki. numai ntimplarea cu copacii nu-i adevarata. Strasnic ar mai suna dezmintirea : ,,Clubul l-am pocit, e drepL nsarcinarea presedintelui, de asemenea, n-am ndeplinit-o. Insa pomii nu i-am rupt noi." Cu o dezmintire ca asta o sa ne facem si mai si de rs. Dar cine se ascunde sub pseudonimul Silo" ? Si cum de publicase redactorul ziarului asemenea articole ? Trebuie sa fie un om rau. Un birocrat. Asa, dintr-o trasatura de condei, sa-si bata joc de un colectiv ntreg, sa le faca munca de doua parale ! Ct nedreptate! Misa nu-si mai gasea astimpar. Poate ca n-ar fi rau sa publice totusi o dezmintire, dar nu n acelasi ziar, ci n altul, ntr-un ziar central. De pilda, Pravda" sau Izvestia". Trebuie sa li se faca drept tate! Totusi, cita vreme a fost aici instructor Kolea Sevastianov, nu s-au ntmplat asemenea lucruri ! Pe impui lui - nimic neobisnuit. Totul era n ordine. > Iar acum, de cnd el, Misa, este instructor, toate 173

merg anapoda. Igor si Seva au fugit din tabara, clubul l-au pocit... Si dac-ar i numai astea ! Poate ca ntr-adevar e prea tnar si nu-i n stare sa conduca un detasament! Unde oare a gresit ? Ce stingheriti se simteau baietii din cauza rusinii ndurate ! Umblau prin sat numai cu capul n pieot. Li se parea ca toti citisera ziarul si acum ii judeca. De fapt nu-i nvinovatea nimeni. Numai Senka Erofeev le spuse cu o bucurie rautacioasa : - Aha, v-au aranjat la ziar. Mai stati, voi putin si o sa mai vedeti si altele! ntr-adevar, amenintarile lui Senka se adeverira. Peste cteva zile, presedintele l chema pe Misa 5a sovietul satesc si-i nmna o hrtie primita de la sectia guberniala de nvatamnt. Detasamentului i se punea n vedere sa paraseasca numaidect conacul, pe motivul unei deteriorari sistematice a cladirii". Hrtia era semnata de Serov. Asadar, i goneau! Ce rusine! Dar se poate oare a plece de aici ? Daca pleaca, nseamna ca-si recti-osc vina. Ce amintire lasa ei n sat ? Cum ? Sa plece si sa lase totul balta ? Detasamentul pe cale sa fie organizat, centrul de alfabetizare, clubul pe care-1 pusesera la punct, caci izbutisera sa curete mzgalelile lui Kondrati Stepanovici! Sa renunte tocmai acum la toate realizarile, numai pentru ca cineva i-a calomniat ?! Si ce scop are aceasta calomniere, daca nu aceea de a-i scoate de aici ? Prin urmare, ei ncurca socotelile cuiva ! Nu, n-au sa se lase! Nu snt vinovati si vor sti sa-si impuna drep.-tatea I Hotarra ca Misa si Slavka sa plece la oras, unde sa intervina pentru anularea dispozitiei date de Se rov. Si trebuiau s-o faca cu att mai mult, cu ct contesa" plecase si ea la oras si pesemne ca va n druga vrute si nevrute pe socoteala detasamentului. Ghenka ii va tine locul lui Misa ct timp va lipsi acesta. . M 174

- la seama, Ghenka ! i spuse Misa. Pi na la ntoarcerea mea, riu parasiti tabara sub nici un motiv, oricine var ordona acest lucru ! 'A- N-ai nici o grija - raspunse Ghenka - nu ni scoate nimeni de aici. Si facu un gest teatral': Numai trecnd peste cadavrul meu ! Cap. 44 LUPTA CONTINUA Trenul mixt - de marfa si pasageri - mai mult se lra dect mergea : se oprea la toate haltele. Prin geamul vagonului se perinda un nesfrsit tablou monoton : cantoane de cale ferata, stlpi de telegraf. stoluri de vrabii pe firele telegrafice, bariere lasate, si, n fata lor, siruri ntregi de carute sau o batrna tinnd locul acarului, cu un stegulet galben n mina; apoi un sat pe o colina, un iaz pe care pluteau rate. un barbos cu un bidon mic, lucios, n mna, muncitori reparnd drumul cu trnacoape, si lopeti, o ba-trina pe carare cu o legaturica nflorata, vilegiatu-risti pe biciclete... Misa si Slavka nu se puteau bucura de priveliste, deoarece calatoreau n chip fraudulos. Nu-si scosesera bilete. Misa cunostea mai multe tertipuri folosite n asemenea mprejurari. Sistemul cel mai simplu era sa stai n mijlocul vagonului si, cum aparea controlorul pe o usa, tu o stergeai pe cealalta, mpreuna cu toti calatorii fara bilete. Dar de la o vreme, controlorii prinsesera miscarea si intrau amndoi deodata, fiecare pe cte o usa. De aceea, Misa calatorea acum folosind sistemul cel mai dificil. In timpul iiersukii statea pe platforma, iar cnd trenul intra n statie, sarea pe peron, se uita n ce vagon se urca controlorii si se suia apoi n celalalt capat al trenului ; la statia urmatoare se urca ntr-un vagon unde controlorii verificasera biletele si calatorea linistit mai departe. Avea atta experienta, nct, vazndu-i pe controlori, putea sa L7$

spuna cu precizie n ce -clipa vor apare n curtate sau cutare vagon. Tn felul acesta, Mi sa si Slavka ajunsera cu bine la oras. Lui Slavka nu-i era frica de 'controlori, dar. delicat si sfios cum era el, se simtea 'prost. Ti era rusine de ceilalti calatori, parndu-i-se ca toti stiu ca n-are

bilet. Si lui Misa i era rusine, dar el gasi si pentru asta o baza teoretica : - Sigur ca nu-i frumos sa calatoresti fara bilet - spunea el - dar calatoria clandestina constituie un fenomen propriu numai perioadei de refacere. Ai sa vezi, cnd tara noastra se va mbogati, nimeni no sa mai mearga fara bilet. - Dac-ar -judeca toti ca tine, nu si-ar mai scoate nimeni bilet. Caile ferate sini si ele cu gospodarie chibzuita - obiecta Slavka. Tot d-scurnd pe tema asta, treceau cnd ntr-un vagon, cnd n altul, deoarece de astadata erau cam multi controlori. Tot pTimbindu-se de colo-colo, la imn moment dat dadura peste contesa". Vagonul era ticsit de n-avem unde pune un ac. | Numai pe politele de sus, calatorii stateau culcati.; cei de pe bancile din mijloc sedeau cu picioarele atrnate deasupra capetelor celor de pe bancile rie jos. Era cald si zaduf. Contesa" motaia ghemuita ntr-un colt. Statea lnga un geam deschis, n directia opusa mersului, si toata funinginea de la locomotiva, i se prinsese pe gene si sprncene. 'Baietii n-ar fi dat prea multa importanta faptului ca o ntlniseja n tren, ntruct stiau ca plecase si ea la oras, daca ntr-un alt vagon nu lar fi vazut si pe barcagiu. Cum de plecasera amndoi odata ? Si n vagoane diferite ? - Poate ca merge fiecare dupa treburile lui per sonale - presupuse Slavka. Misa clatina din cap : - Nu cred... O sa vedem noi la sosire" daca au! venit mpreuna sau separat. Trenul intra n gara orasului. Calatorii, iesind din vagoane, umplura peronul stropit de ploaie - prin 17 b partile acelea tocmai rajaaise & ploaie scurta de vara. Boabe de apa straluceau pe traverse si pe -ferest-pele cladirilor din gara. - Eu l urmaresc pe barcagiu, Iar tu ia-te ttpl contesa "! i sopti Misa lui S>lavka. Dar .vezri sa fiu-Ti scape. .Baietii se amestecara .n multime, .urmarindu-i. Cei doi nu mergeau mpreuna. Contesa" mergea nainte, iar barcagiul n urma ei, la o

distanta destul de mane. Asa ca Misa si Slavka l vedeau foarte bine pe barcagiu.; contesa" cn.d disparea, cnd aparea sdin JiBU n mijlocul .multimii. Iata si piata mica -din lata garii, animata doar ta clipa sosirii trenurilor cnd o inunda valul catatorilor. Birjarii, asezati pe .caprele nalte ale trasurilor greoaie, mbiau calatorii. Cnd una din trasuri pornea hodorogind pe caldarm, coviltirul ei negru se ridica si se lasa ca o armonica, zdruncinudu-se. Vedeai apoi vnzatori ambulanti ou damigene .mari, n care aveau doar apa de la cismea colorata cu un sirop ieftin. Altii si prinsesera tarabele mici de grumaz. Nu lipseau nici vagabonzii., ultimii mohicani", tolaniti la umbra si parnd ca lenevesc, dar, de ia.pt, urmarind cu multa atentie bagajele pasagerilor. Baietii o scapasera din ochi pe contesa", nsa se tineau bine -dupa barcagiu. Mergeau n urma lui., la o anumita distanta. In curnd o zarira din nou pe contesa". Aceasta mergea naintea barcagiului si baietii bagara repede de seama ca barcagiul nu o urmeaza pe contesa", ci o urmareste fara stirea ei. Pastrnd o oarecare distantat el se furisa pe Inga zidurile caselor sau se ascundea cu multa dibacie n spatele calatorilor. Cnd contesa" se opri la un colt ca sa lase sa treaca un sir de carute, barcagiul se opri si el, pitulndu-se n dosul unei case, cu aerul unui om care vrea sa-s rasuceasca o tigara. Baietii abia avura timp sa se ascunda si ei n spatele unui chiosc de ziare. Si rnersera asa o bucata de vreme : baietii urma-rindu-1 pe barcagiu, iar barcagiul pe contesa", pna 177. re ajunsera n strada unde se afla muzeul etnografic. iVHs a mai fusese o data aici cu Boris Sergheevici. ' Era o strada linistita, neumblata. Pititi dupa colt, baietii o vazura pe contesa" intrnd n muzeu, iar frar'cgiul, ascuns dupa un zid, o urmarea. Apoi el trecu strada si se tolani pe iarba, ntr-o mica pajiste, la umbra copacilor. Misa si Slavka. statura un timp pitulati, pe urma iesira din ascunzatoarea lor pe o strada laterala, sfatuindu-se ce sa faca. - Cine stie ct o zabovi contesa" n muzeu spuse Slavka, chibzuit. Daca sta pna deseara ? Pu

tem noi sa ramnem aici atta timp ? Avem treburi mult mai serioase. Hai sa plecam ! Dar Misa nu era de aceeasi parere. Sa scape ei o asemenea ocazie ?! Daca contesa" ar fi venit aici singura, n-ar fi fost cine stie ce : nsemna ca vrea sa cerceteze starea n care se gasea averea conacului. Foarte firesc ! Dar de ce o urmareste barcagiul ? Tocmai el, aiutorul si sluga ei credincioasa! Aici se ascunde ceva! Si chiar ceva foarte importanti j- L,a Serov ma duc eu singur - i spuse Misa - tu rami aici. ncearca sa afli ce cauta contesa" 1B muzeu si de ce-o urmareste barcagiul. - Dar... - ncerca sa se opuna Slavka. - Lasa, lasa - l opri Misa, hotart. Cauta sa lamuresti misterul asta. Asteapta-ma aici. Ma ntorc repede. Cap. 45 DIN NOU LA SEROV lata, n fine, si cladirea cenusie a sectiei guber-niale de nvatamnt. Misa se uita la ea cu emotie. Oare ce-o sa spuna..Serov ? Ce bine ar fi daca l-ar ntlni aici pe Boris Sergheevici, directorul caminului de copii. El i-ar sprijini negresit. N-ar ngadui ca detasamentul lor sa fie alungat. Eh, nu-i nimic, 178 daca n-o sa rezolve treaba la sectie, se v Unde sa se duca ? Se ntelege ca la cornii bernial al Comsomolului. Daca nici acolo n-o\ nimic, se va duce la comitetul gubernial de K'^-^ Da, da, o sa ajunga si-acolo ! Serov l ntmpina pe Misa ca pe o veche cunostinta, ncepu sa dea din mini si sa clatine din cap : - Stiu, stiu... Cunosc toate necazurile voastre... Abia am putut musamaliza chestiunea... Putea sa iie si mai rau ! Misa rmase ca trasnit: - Ce chestiune ? - Aici s-a pornit o adevarata campanie mpotriva voastra. Serov clatina din cap si dadea amarnic ditt nuini : Ceva nemaipomenit... Au vrut sa scrie chiar la Moscova. Eu nsa le-am spus: Se ntmpla.ce vreti. Se ntmpla ! Snt baieti tineri, fara experienta, de data asta au

intrat n conflict cu oamenii din sat. Ei, si, pentru asta trebuie sa le taiem capul ? Au sa plece n alta parte si gata !" - Dar de ce sa plecam n alta parte ? Serov cauta sa-si ndulceasca glasul, ca sa sune convingator si blnd. - Mare lucru sa muti corturile ? Ia gindeste-te... Ce importanta are ca aveti tabara aici sau n alta parte ? Abia scapati de necazuri. - Nu-i greu sa ne mutam corturile - raspunse Misa - dar de ce trebuie sa plecam? Asta riu-i drept ! Serov dadu din mini, amart : - Dar bine, tovarase... asa nu mai merge... Ati citit ziarul ? PM - Nu-i asa cum au scris ei - raspunse.Misa, dirz. Serov si dadu ochii sai mici peste cap si rosti, aproape plngnd : - E posibil oare ? Tu, care esti comsomolst, sa ai asemenea atitudine fata de presa noastra sovietica ! - Nu fata de presa, ci fata de acela care a scrisi articolele - raspunse Misa, posomorit. 179 codata, Serov spuse aspru : - Redactia nu publica nimic nainte de a verifica faptele. Iar ziarul e condus de comunisti; tovarasi de-ai tai: mai vrstnici... Prin urmare, respecta-i!; Era, ntr-adevar, un argument puternic pentru Misa.. Totusi el nu voia sai cedeze: - Toate acestea snt ne adevarate,, snt nedrepte ! Sa vedem ce o sa apuna comitetul gubernial al Gomsomolului. Pentru o clipa, Serov nchise ochii, Pleoapele-i umflate, coborte, nepotrivit de mari pentru niste ochi att de mici, dadeau chipului sau nfatisarea unei. masti imobile. Cnd deschise ochii, ei nu mai alergau de colo-colo, ci priveau- tinta, cu raceala, lai Mis-a. - Ai de gnd sa te- plngi ? - Nu sa ma pling, ci sa le-aduc. la cunostinta... - Asa, asa... Dar stii ce urmari poate, ai aiba asta, pentru voi ? - Ce urmari ?

- Au sa te excluda din Comsomol.. - De ce sa ma excluda din Comsomol ?! se mira Misa. - Pentru toate ispravile voastre - i raspunse grosolan Serov. Eu, personal,, am vrut sa aduc la cunostinta comitelukii gubernia! al Comsomolului toate; boroboatele voastre, dar mi-a fost mila de dumneata. Si te rog sa asculti sfatul meu : Iu a ti-va corturile si mutativa n alt loc. Fara multa galagie. Comsomolul n-o sa va laude pentru toate cte-ati facut. Asa ca, fara. galagie ! Nu. mai s-trniti lumea ! - Snt comsomolist - raspunse Misa,, <ni min:-dr.ie - si nu ascund nimic Comsomolului. Snt gata oricnd sa raspund n fata lui. - Cei care au rupt pomi trebuie trasi la raspundere. Si vor fi trasi! ameninta Serov. O sa. li se impute nu mimai valoarea merilor rupti, ci si costul materialelor si- vopselelor stricate la club. O sai va placa dacor sa se afle toate astea la scoala, la organizatia, de Comsomol ? As-a ca repet : cel mai bun lucru este sa plecati, sa plecati fara' galagie, fana 180 scanda! I Sa spalati putina cit mai e vreme, Aj nteles ? Serov nu uita sa aminteasca nici de fuga lui Seva si a lui Igor. Nu prea suna frumos nici povestea asta. - Ce fel de instructor esti dumneata, daca pio nierii o iau razna din tabara ? Auzi ! O iau razna, fara barci, ba mai snt amestecati si ntr-o crima ! Si nca nu se stie daca au furat numai barca si daca nu cumva acest fapt ascunde lucruri mult mai grave ! Da, da ! Serov spunea ca are impresia ca lucrurile nu-s tocmai att de simple cum s-ar parea. Doar cei doi baieti fusesera gazduiti la el ! Iata prin urmare ca nu stau tocmai pe roze ! E un ghem cam nclcit. Sa se gndeasca mai bine el, Misa ! Abia acum paseste n viata si nu se cuvine sa-si pateze constiinta cu asemenea fapte chiar din pragul vietii. Cel mai bun lucru pentru Misa ar fi sa plece la timp. Misa l asculta pe Serov, cu capul plecat. Situatia, asa cum o prezenta acesta, parea, ntr-adevar, ngrozitoare. Cum de s-au putut ntmpla

toate astea ? ! Se prea poate sa i se dea crezare lui Serov. Mai exista apoi si articolele acelea din ziar... Ce rusine pentru detasamentul lor ! - Atunci ne-am nteles?! l ntreba Ia urma Se rov, privindu-1 staruitor. Din felul cum i pusese ntrebarea, Misa si dadu seama ca el ar vrea neaparat un raspuns afirmativ. - Am sa ma mai gndesc! - Foarte bine - spuse Serov, multumit, proptindu-si palmele de masa. Gubernia noastra e mare. Gasiti loc de tabara unde doriti. Trebuie sa calato riti ct mai mult, ca sa studiati regiunea. Deseara ai sa te ntorci n tabara, iar miine dimineata va mutati... Dupa ce, pleca de la Serov, pe Misa ncepu sa-1 framnte ndoiala. Cum ramne acum, ce sa faca ? Serov e un om rau. Pentru Misa era limpede ca Serov nu murea de grija lui, ci era interesat ca de181 -t'asainentul sa plece din Karagaevo. Si mai degraba au sa-l creada pe Serov dect pe-Misa !'Daca nici :Boris Sergheevici, directorul caminului de copii, nu-i poate veni de hac ca sa ia conacul ! Lui Serov i e foarte usor sa dovedeasca la comitetul gubernial al Comsomolului ca baietii n-au de loc dreptate. E destul de dibaci pentru a sti sa se foloseasca de. greselile lor - si cele adevarate, si cele nascocite... Asta ar putea avea urmari grave pentru ntregul detasament... Ce-i de facut? Sa se ntoarca n tabara, sa ia copiii si sa plece ct mai departe de conac? Sa lase totul balta ? Si clubul, si copiii din sat, si centrul de alfabetizare, unde unii oameni au si nceput sa silabiseasca ? Sa-1 lase n voia soartei pe Nikolai R-balin, pe Jerdeai si pe maica-sa? Sa nu-i dea nici un ajutor lui Boris Sergheevici pentru organizarea comunei? In general, sa renunte la lupta, sa recunoasca ca e vinovat? Sa fuga ca un las de judecata tovarasilor sai ? Nu ! Nu asa procedeaza comsomolistii ! Nu trebuie sa cedeze ! Orice s-ar ntmpla, doar n-au facut nici o crima ! Greseli au facut, da, nsa ei snt com-somolisti cinstiti si nu se tem de judecata nimanui... Oare

comitetul gubernial al Comsomolului n-o sa discearna mai bine lucrurile ? Cap. 46 VICTORIE Pe secretarul comitetului gubernial al Comsomolului, Misa 1-a prins pe scara. Secretarul, un tnar blond, purta o scurta de piele si n cap o sapca cenusie. - Ce doresti ? l ntreba el pe Misa, din mers, atunci cnd acesta i se adresa. Baiatul o porni alaturi de el si-ncepu sa-i povesteasca cele ntmplate. Dar secretarul era mereu 182 oprit ba de unul, ba de altul; uneori mai oprea si el pe cte cineva, asa.ea, piua la urma, marturisi ca n-a nte les nimic: 'Vj - Uite ce, frate, n-am priceput ni mic. Sa ne-asezam aici, iar tu sa-mi povestesti pe-ndelete ce si cum. Se asezara pe pervazul unei ferestre si Misa istorisi totul de la nceput. Secretarul asculta atent si la urma spuse: - n ceea ce priveste asasinarea acelui taran, asta or s-o lamureasca altii si fara voi. De altfel, lucrurile au si nceput sa se clarifice. Cit priveste conacul, muzeul, pasarea, toate astea nu-s dect nascociri, romantism. Si facu un gest dispretuitor: Ai citit prea multe romane de aventuri. Voua, tinerilor, va plac misterele, aventurile si alte asemenea grozavii. Dar n cazul nostru, nu exista nimic din toate astea. E vorba de un conac vechi, pe care fostii lui stapni se cramponeaza sa-l pastreze si sa nu-1 dea spre a se nfiinta acolo o comuna ; iar Serov se erijeaza n aparator al vechilor comori nationale, dar, de fapt, le da aiutor fostilor mosieri. Cunosc, cunosc totul. A fost la mine directorul unui camin de copii din Moscova si i-am fagaduit ca o sa-l ajutam, si fii sigur ca o sa-l

ajutam. Vor primi conacul. Iar misterul" conacului si celelalte snt prostii ! n privinta detasamentului vostru, Serov si-a cam depasit atributiile. Daca baietii tai snt ntr-adevar vinovati, atunci tu, instructorul lor, vei raspunde pentru asta. Dar nu fata de Serov, ci n fata Comsomolului. Asa sta chestiunea. Si-acum, spune-mi : ce lucruri bune ati realizat si de ce greseli v-ati facut vinovati. Misa i nsira tot ce realizasera n sat, iar la capitolul greseli si deficiente, socoti fuga lui Igor si Seva, preciznd nsa ca un asemenea lucru se poate htmpla n orce detasament. De altfel, acum Igor 183 s Seva se caiesc de prostia lor, O greseala era si povestea cu pictorul anarhist care le mzgalise clubul n lcc sa-1 mpodobeasca ; dar au avut ei grija sa-1 zugraveasca din nou. E adevarat, apoi, ca nu ndeplinisera misiunea cu care se angajasera fata de presedintele sovietului satesc, dar asta nu s-an-tmplat dect o singura data ; n alte mprejurari ei! sprijinisera ntotdeauna sovietul satesc. Ct priveste distrugerea pomilor, aici chiar ca nu au nici o vina; - E adevarat ce spui ? si secretarul l privi scrutator. - Mai ncape vorba ? se supara Misa. N-am de ce sa mint! De altfel, Serov m-a sfatuit sa nu cumva sa trec pe la comitetul gubernial; zicea sa plec cu detasamentul si... basta ! Eu nsa tot am venit, desi nu m-a silit nimeni sa vin. - Bine - secretarul se ridica - se vede ca esti un baiat de treaba. Am ncredere n tine. Ramneti pe loc si continuati-va munca n sat. Dar ai grija si mai struneste-ti baietii. Fara disciplina, nu se poate... - Dar daca Serov o sa ne dea ordin totusi sa plecam ? $2&; - N-are dect - raspunse nepasator secretarul. Sa n-aveti nici o grija, doar nu snteti subordonatii luL-Aj unge ct si-a facut de cap. Daca totusi ncearca sa va mute, atunci aminteste-i de mine. Ct priveste articolele din ziar, o sa cercetam. Ai nteles ? Si-acum, ia-o din loc ! Am o multime de treburi. E un baiat si jumatate ! si spuse Misa, gndin-du-se la secretar n timp ce iesea de la comitetul gubernial. Ce bine am facut ca m-am dus la el. Prost am mai fost! Ct pe ce sa ma bage Serov n spe-rieti ! Daca l-as fi ascultat pe el, nu mi-as i iertat asta toata viata..."

Misa se simtea usurat, de parca i s-ar fi luat o povara de pe umeri. Se limpezeau lucrurile, totul mergea spre bine. E adevarat, trebuie sa-i mai struneasca pe baieti, sa se termine o data cu delasarea, cu lipsa de raspundere, cu jocurile prostesti ca verdeata" si toate solticariile lui Ghenka. Detasa184 montul nsa va ramne pe ioc si-si va duce pna la capat munca nceputa. Ce ntorsatura neasteptata si fericita daduse el lucrurilor. Misa mergea pe strada ca un cocos. Acum or sa arate ei de ce snt n stare ! Numai sa ramna pe loc, ca or sa le faca ei bine pe toate. O sa tre-. buiasca sa se duca la judecatorul de instructie, ca sa afle ce mai e cu Nikolai... Dar asta mai trziu... Acum, lucrul cel mai important este sa se ntoarca n tabara si sa linisteasca copiii, sa se afle n sat ca detasamentul nu va pleca. Caci n ultima vreme erau socotiti aproape ca niste infractori. Cap. 47 DIN NOU LA MUZEU Slavka i astepta pe Misa n strada, Unga muzeu. - Ei, ce se-aude ? l ntreba el. - Totul e n ordine - i raspunse Misa. Serov nici n-a vrut sa m-asculte, mi-a spus sa ridic tabara si sa plecam. Da' eu nu m-am lasat. M-am dus la comitetul gubernia! al Comsomolului si am stat de vorba cu secretarul. Ei ne-a dat ordin sa ram-nem pe loc, sa nu plecam nicaieri. - Cum asa, fara ca macar sa cerceteze ? - Ce sa cerceteze ? Doar nu- birocrat! l-am spus totul n mod cinstit. De altfel l cunoaste si dinsul pe Serov, stie ce pramatie e. Dar principalul este ca noi rami'nem... Tu ce noutati ai ? Ai vazut-o pe contesa" ? t Slavka arunca misterios o privire n jur : - Am intrat n muzeu si m-am dus de-a dreptul la sectia Viata de altadata a boierilor", despre care ,jf ne-ai povestit tu... - Dar barcagiul ?

I - Barcagiul plecase. M-am folosit tocmai de acest prilej... Asa.., Stau eu n ncapere si vad ca intra 185 contesa". M-am prefacut ca cercetez vechile costume. In muzeu nu mai era nimeni in afara de noi. Ea a trecut ncet pe linga mine si, cu toate ca stateam ntors aproape eu tot spatele ta dnsa, totusi atu observat ca batrna se iuta la mine banuitoare. Eu am ramas nemiscat, iar dnsa a plecat mai departe. Dupa un timp a aparut din nou pe coridor. Pesemne dupa ce colindase tot muzeul. De data asta cu ma aflam n dreptul altui dulap. Ea ma cerceta la fel de banuitor si cu nerabdare, vazndu-si totusi de drum. Probabil ca o stnjeneam. Atunci m-am ascuns n dosul unei draperii. Ca sa-ti spun drept, mi-era cam frica... Si era o prafaraie acolo... - Prafaraie.... nteleg, dar de ce ti-era frica ? - Pai daca-i venea n gind contesei" sa dea draperia la o parte, ca sa vada daca nu sa ascuns careva acolo ? - Ei si ? Te-ar fi mincat ? - Nu m-ar fi mincat, dar, oricum, e jenant. Si tare mai mi-era teama sa nu cumva sa stranut din cauza prafului. Stii, cnd te temi mai mult, abia atunci te-apuca stranutul... Asadar, stau eu ascuns n dosul draperiei, privesc printr-o crapatura si vad totul. Batrna s-a ntors, s-a uitat jur mprejur sa vada daca nu e cineva pe-acolo si s-a oprit locului. La nceput s-a prefacut ca cerceteaza cu atentie dulapurile, apoi s-a apropiat de snur... stii, snurul care ngradeste mobila... - Stiu. stiu... - A ridicat snurul si s-a apropiat de pasarea de bronz. Ce-a. facut acolo, n-am vazut, fiindca era cu spatele la mine, chiar n fata pasarii, si o acoperea. N-a stat dect un minut, desi mie mi s-a parut - s.i era firesc - ca a zabovit o vesnicie. Apoi s-a ntors, a pus snurul la loc si a plecat. - Acum e limpede - spuse Misa. Pasarea de bronz are un mecanism secret care ascunde o tainita, lata misterul pasarii de bronz. - Trebuie sa stii - adauga Slavka - ca aColo se afla si o tablita cu arborele genealogic al cont'i-lor. Aici se vede ca ei erau nruditi cu Demidovii.

iofa - Nu Demidoyii ne intereseaza pe noi acum... Ascunzatoarea aceea mai nli ! Haidem I - ncotro ? - La muzeu. Sa cercetam pasarea de bronz. Baietii intrara n muzeu si, ncet, degajat, ca sa nu atraga atentia paznicului, strabatura toate ncaperile. Dar ntotdeauna cnd faci ceva n taina, ti se pare ca toata lumea te suspecteaza. La fel si acuma. Lui Misa i se parea ca paznicul ntr-adins se asezase la intrare, ca sa-i poata urmari mai bine. Asteptnd sa-1 vada plecnd, baietii se prefaceau ca privesc la obiectele expuse. Paznicul motaia pe taburetul lui si din cnd n cnd mai scutura din cap, sa-s.i goneasca somnul. In sfrsit, cautnd sa scape de toropeala care-1 cuprinsese, se uita cu ochi som-norosi n laturi, se ridica si pleca abia trndu-si picioarele. Slavka ramase pe coridor pentru a-i da de stire lui Misa n caz de primejdie, iar Misa trecu n fundul ncaperii si ridca cu hotrre snurul... dar, n . aceeasi clipa, Slavka l avertiza. Misa puse snurul .la loc si se ntoarse cu fata spre perete, uitndu-se, . chipurile, cu multa atentie, la niste tablouri care n-, fatisau viata mosierilor din secolul al XVlII-lea. Intrasera doua tinere, tunse scurt si cu ochelari, parnd a fi studente. Cercetau obiectele expuse si si faceau nsemnari n blocnotesuri, fara sai ia n seama pe baieti. Acestia au trebuit sa astepte ca . fetele sa ajunga n coridor si apoi sa coteasca. In sfrsit disparura. Misa se repezi din nou la snur, dar de data asta aparu paznicul. Mergea trsindu-si ps-larii enormi si rupti, stergnd din mers, cu gndul aiurea, praful de pe putinele obiecte ce se gaseau n coridorul pe care-l strabatea. Baietii se prefaceau ca privesc obiectele expuse si, ca sa nu trezeasca banuieli, Misa gasi nimerit sa-i povesteasca lui Slavka despre... reforma agrara din 1861. In prima-. vara, Misa facuse un referat cu aceasta tema, dar uitase multe lucruri, asa ca ceea ce spunea el acum era doar o nsiruire de cuvinte ca : mproprietarire, | rascumparare, Stolpin, Rusia nainte de reforma, J87

Rusia dupa reforma, compensatiile, loturi, obste, exploatare... Si pronunta cuvintele acestea att de tare, nct paznicul l ruga sa vorbeasca mai ncet. In sfrst, trsitul psarilor se auzi tot mai stins dupa colt. Slavka se posta din nou pe coridor, iar Misa ridica snurul, se apropie de pasarea de bronz si ncepu s-o pipaie cautndu-i mecanismul de deschidere al ascunzatorii. Dar nici urma de asa ceva-ncerca sa-i miste capul, apoi aripile, gtul, ghearele, doar-doar s-o deschide ceva sau s-o desuruba. n zadar nsa, nimic nu se deschidea, nimic nu se desuruba. Misa nvrtea pasarea, o sucea, o apasa, dar degeaba. ncerca atunci s-o ridice, gndind ca ascunzatoarea ar fi n piedestal. Pasarea nsa era bine prinsa de suport. Suna clopotelul. Muzeul se nchidea... Misa, nfrigurat, continua sa smuceasca pasarea, dar nimic nu se deschise. Slavka i facu un semn prevenitor si baiatul abia avu timp sa sara ntro parte. Intrau fetele. Dupa ce trecura, Misa ridica din nou snurul, nsa Slavka i facu iarasi semn. De altfel, Misa auzise si el pasii trsiti ai paznicului. - nchidem ! spuse acesta. Baietii nu mai aveau ncotro, trebuiau sa plece, Otnd si vaicarindu-se, paznicul- nchise usa n urma lor, Cap. 48 DIN NOU BARCAGIUL Afara se ntunecase. ntr-adevar fusese o zi grea, dar cte n-au realizat! Au rezolvat problema taberei rp asta era una. Al doilea - au observat ca barcagiul o spioneaza pe contesa", Au descoperit apoi ca batrna foloseste drept ascunzatoare pasarea de bronz din muzeu, Ce-i drept, nca n-au dat de ascunzatoare, dar asta- chestie de timp. O sa mai ncerce 188 ei o data, de doua ori, si nu se poate sa n-o dibuie. Dar pna una alta vazura ca au scapat trenul. Cel de seara plecase, urma sa-1 astepte pe cel de dimineata. Insa ce mare lucru... Doar era vara. Pot sa-si petreaca noaptea sub orice tufa.

Discutnd aprins despre cele ntm-plate peste zi, ajunsera n coltul strazii si acolo se oprira. Misa propuse sa se duca n parcul orasului si sa se culce acolo pe o banca. - Nu prea merge - obiecta Slavica - doar nu sntem vagabonzi. - Atunci ce propui ? - Sa asteptam n gara. - In primul rnd ca te-apuca greata sa stai acolo, s-apoi nici n-o sa ne dea voie. Daca nu vrei sa ramnem n parc, atunci s-o luam spre catedrala; e o gradinita prin apropiere, dormim acolo... - Bine - se nvoi Slavka. Baietii se ntoarsera ca s-o porneasca n directie opusa, dar ncremenira. n fata lor sta barcagiul...' - Ti-i ! exclama barcagiul, cu zmbetul lui respingator pe buze. Salut vechilor cunostinte ! - Buna ziua - i raspunse Slavka, politicos, desi numai cu cteva zile n urma l rasturnase din barca. Misa, tacut, se uta ncruntat la barcagiu. - V-ati plimbat ? ntreba barcagiul, continund sa zmbeasca. - Da' ce te priveste pe dumneata ? se rasti Misa la el. Omul clatina din cap n semn de dojana : - Vai, vai ! De ce mi raspunzi asa de necuviincios ? ! Vazndu-va, ca niste consateni ce-mi snteti, mi-am zis' ia sa ma duc la ei. Sau poate snteti suparati pe mine ? - De ce sa fim suparati ?... - mormai Misa, 189 - - Am crezut ca snteti suparati. Si n-ar avea -nici un rost. De altfel, nu dumneavoastra, ci eu ar fi trebuit sa ma supar. Nu eu am fost cel scaldat n ru ? Si totusi, dupa cum vedeti, nu ma supar. El rse, dar numai cu buzele, caci ochii si-i tinea ntr-una atintiti asupra baietilor. - Va ntoarceti n tabara? 1-:'t!i - Da. - Pai nu mai e nici un tren. ^K.| - Ba mai e un tren de noapte, suplimentar - minti Misa.

- Nu mai spune ? ! se prefacu mirat barcagiul. N-am stiut. Tocmai ma gndeam c-o sa trebuiasca sa dorm n oras, la vreo cunostinta. Strasnic ! nseamna ca pot pleca. Si o luara cu totii spre gara. Baietii nu stiau cum sa scape de el, dar naveau ncotro. Nu puteau merge dect la gara. De tren de noapte, nici pomeneala, clar chiar de-ar fi fost, ei tot n-ar fi plecat mpreuna cu barcagiul. Sa mergi c&*l noaptea prin padure de la halta pna la tabara ! S-ar fi putut trezi cu un cutit n coaste... Gara, slab luminata, era goala. Doar n sala de ,--.asteptare dadura peste calatori care motaiau pe bahcire de lemn cu speteze nalte si care si-n somn - nu lasau din mini boccelele, valizele sau sacii. - Dupa cum vedeti, nici pomeneala de vreun tren - spuse barcagiul, zmbind siret, vrnd sa le arate ca degeaba ncercasera ei sa-1 traga pe sfoara : stia el prea bine ca nu e nici un tren de noapte. - Daca nu-i, nu-i - raspunse Misa, calm, ase-zndu-se pe o banca. Slavka si facu si el loc alaturi. tM&- Trebuie sa ncercam ceva - spuse barcagiul, aratndu-se ngrijorat. Uite ce, am niste cunostinte pe-aici prin apropiere. Haideti sa mergem la ei. O sa fie bucurosi sa ne gazduiasca peste noapte. - Noi stam bine si aici - i raspunse Misa, categoric. Barcagiul ncerca sa-i convinga sa mearga cu el, fagaduindu-le o cina bogata si un pat moale, sau sa-i sperie, spunndu-le ca la Ora douasprezece sala 190 se nchide, asa nct vor fi nevoiti sa-si petreaca noaptea n strada. Cei doi, nsa, l refuzara hotar ii, asa ca barcagiul ntelese prea bine ca baietii n-au sa se urneasca. Dar nici el nu se misca de linga ei. Se auzi ceasul ba tind ora noua, apoi zece, unsprezece... Dimitri Petrovici i tot ntreba pe baieti despre tabara, despre detasament, dar ei, tolaniti pe spele-zele tari de lemn ale bancilor, motaiau si se prefaceau ca dorm. Uneori le ajungea la urechi huruitul vreunui accelerat sau al trenurilor de marfa. Prin geamurile salii de asteptare vedeau din cnd n cnd ivindu-se pe peron luminile rosii, verzi sau albe ale felinarelor de | mina. Atunci se auzeau tignalele stridente ale conductorilor si, drept raspuns, suieraturile prelungi ale locomotivelor.

La ora douasprezece, un functionar ntr-un palton negru, nu prea pe masura lui, trecu prin sala, scu-turndu-i de umeri pe calatorii adormiti si spunn-du-le ca trebuie sa paraseasca sala. Dar nimeni nu se misca, iar militianul se uita n alta parte ca si cum treaba asta nul privea de loc. Astfel se scursera cteva ceasuri de asteptare chinuitoare. Prin toropeala ce-i cuprinsese, baietii sini191 se ndeparteze, sa se rupa de colectiv ! Trebuie sa-1 salvam ! Baietii cazura pe gnduri. Sigur ca trebuie sa-1 salveze. Dar cum ? - Poate c-ar trebui sa stam de vorba cu el propuse Slavka. Sa-i explicam ca a cam luat-o razna. Ghenka clatina din cap : - N-o sa ne-asculte. O sa spuna ca asta-i stilul lui de a conduce. Nu ! Aici e nevoie de masuri drastice. Trebuie sa fie zguduit n asa fel, nct sa se dezmeticeasca pe data. Numai asa s-ar ndrepta. - Si ce propui ? - Sa-1 punem n discutie n adunarea de Com-somol. - Chiar asa, n adunare ? !... Sa stam mai nti de vorba cu el si, daca nu-si vine n fire, abia atunci sa-1 discutam n adunare... Propunerea aceasta fu primita de toti. Si cum Misa nu stia nimic despre cele puse la cale de ei, continua sa se comporte n acelasi fel. Cu cei mai n vrsta se purta grav, avnd constiinta demnitatii lui. E adevarat ca nici presedintele sovietului satesc, nici taranii nu stiau de discutia pe care o avusese el cu secretarul comitetului gubernial al Comsomolului. Dar faptul ca Misa nu tinuse cont de ordinul lui ~Serov, iar acesta nu mai revenise cu un alt ordin de evacuare, nu era oare o dovada ca detasamentul are pe cineva care-1 sprijina si ca nu-i tocmai usor sa-' scoata de aici ? n detasament, lucrurile mergeau cit se poate de bine. Nu se mi ntmplase nimic deosebit. Doar Seva se mbolnavise, si chiar destul de grav. II durea capul, l durea n gt, nghitea anevoie si abia mai putea sa respire. Termometrul arata treizeci si noua cu noua.

Beaska, mare cunoscator n ale medicinii (mama lui era femeie de serviciu la un dispensar) i spusi: lui Seva sa deschida gura, se uita cu luare-aminte si declara ca are anghina. 194 - Gtul e rosu si inflamat - spuse Beaska, Ti-au scos amigdalele ? Seva clatina din cap. - Poate ca ti le-au scos cnd erai mic, dar ai uitat tu. Seva nsa nega cu hotarre aceasta posibilitate. Beaska se uita din nou n gura bolnavului si spuse ca amigdalele exista, ca snt foarte inflamate si trebuie neaparat operate. - In medicina exista doua curente - adauga Beaska. Unii snt pentru scoaterea amigdalelor, altii pentru cauterizarea lor. Eu snt de parerea primilor. Apoi l-au acoperit pe bolnav cu mai multe paturi si i-au dat un ceai fierbinte cu un supliment de bomboane. Ce sa faca cu el ? In starea n care se gasea nu putea fi transportat la Moscova. Pe jos nu putea merge nici pna la spital, iar presedintele nici vorba sa le mai dea calul. Misa se hotar sa scrie doctorului un bilet, rugn-du-i sa vina n tabara. Doar doctorul se duce acasa la cei bolnavi ! De altfel, spitalul are un cal. Doctorul sosi ntr-o trasurica, trasa de un cal matahalos, de povara. Doctorul era nalt si gras. Asa cum sta el n trasurica, prea nespus de caraghios. Ai fi zis ca, merge n urma calului, cu haturile n mna si strngnd trasurica ntre picioare. Doctorul confirma ca Seva are anghina (Beaska, arunca celor din jur o privire triumfatoare), ca amigdalele trebuie operate (Beaska se uita si mai trufas). Dar, adauga doctorul. Seva nu poate fi operat pna nu se face bine. Trebuie sa ia mai nti niste medicamente si sa fie mutat negresit din cort n casa. - Dar n ce casa s-1 ducem ? spuse Misa.'nedu-merit. El sta la Moscova.

- Oare nici unul dintre tarani nu s-ar nvoi sa-1 tina cteva zile ? ntreba doctorul. In definitiv... de ce nu l-am duce la conac? Mi se pare ca si-acum e gol. 195: - Credeti ca ea o sa ne dea voie ? obiecta Misa. - Care ea" ? - Stapna, econoama... - Hm! Doctorul se mcruwta: Haideti cu mine !... Cnd ajunsera pe alee, Misa se uita la ferestrele de la mansarda. Obloanele erau date la o parte, ceea ce nsemna ca batrna contesa" este acasa. Casa nsa parea, ca de obicei, nelocuit'a. Dupa cum pasea pe aiee si dupa felul hot'arf n care urca treptele verandei, s,e vedea ca doct'orui cunoaste bine conacul. Misa nsa era convins ca din toata povestea ast'a n-o sa iasa nimic. Batrna o sa arate adeverinta si gata. Totusi, ntlnirea cu. contesa" l interesa grozav pe Misa. I se parea extraordinar faptul ca usile acestei misterioase case sa se deschida si ei sa poata patrunde nauntru. Cum ajunsera' pe terasa, aparu si batrna. Ii astepta, cu nfatisarea-i din totdeauna: ochii nchisi si capul' semet, din care pricina' nasul ei lung si coroiat parea si mai mare. Apoi deschise ochii. Misa era sigur ca o s-o auda ntrebnd: Ce doriti ?" ntr-adevar, contesa" abia deschise gura ca si ncepu : Ce...", dar n aceeasi clipa, vazndu-1 pe doctor, se fstci si tacu. Citeai n ochii ei nedumerirea. Lasa fraza neterminata si nchise din nou ochii. Un timp ramasera cu totii tacuti, apoi doctorul spuse : - Solia Pavlovna! Printre acesti tineri, veniti de prin alte parti, este unul bolnav. Are anghina. Nu mai poate sta n cort. Te rog sa-1 adapostesti la dumneata pentmi' vreo trei-pat-ru zile... - Dar spitalul ? ntreba batrna, dupa o scurta tacere, continund sa-s.i tina ochii nchisi. - Spitalul e n reparatie. --Dar cine o sa-1 ngrijeasca aici ? ntreba din nou batrna, si lui Misa nu-i venea sa creada ca ea rosteste cuvinte obisnuite, ca orice om, sica o cheama pur si. simplu Sofia Pavlovna. - Careva dintre ei - si doctorul arata cu mina

ispre Misa. De altfel, o sa vin si eu sa-1 vad. Femeia tacu o clipa, apoi nchise iarasi ochii : w> - Socotiti ca mai puteti aparea n casa aste-? - mi fac datoria - raspunse linistit doctorul. - Bine - rosti n cele din urma batrna. Cnd o sa-1 aduca pe baiat ? - Chiar acum ! - Am sa-i pregatesc un pat n camera de serviciij si va rog sa nu mai treceti mai departe de camera asta. - E dreptul dumitale - raspunse doctorul. Batrna se ntoarse si disparu n casa. Cap. 50 CAMERA DE SERVICIU Cnd l adusera pe Seva la conac, gasira usa camerei de serviciu deschisa. Asta nsemna ca pot intra. Intrara. Era o ncapere mare, dar joasa. Daca te ridicai n vrful picioarelor, atingeai cu mna tavanul facut din brne vechi, nnegrite de vreme, bine cioplite, dar cu nenumarate crapaturi n lung. Peretii, de asemenea, erau tot din brne cioplite, spatiile goale dintre ele fiind umplute cu clti. Totul era vechi, nnegrit, afumat. Linga un perete, pe niste capriori, se vedea o masa lunga si ngusta. Tablia mesei, facuta din senduri subtiri, se scorojise, napoia mesei se gasea o lavita ngusta, lipita de zid. Iata tot mobilierul camerei, daca nu socotim si un bat lung, trecnd de la un capat la celalalt al ncaperii. Ce rost avea acest bat, greu 'de spus ! O usa larga, joasa, .cu vopseaua scorojita, ducea din camera de serviciu n restul casei. Cnd Misa ncerca s-o deschida, vazu ca era batuta n cuie, care abia se mai tineau. Dac-ar fi mpins-o ceva mai tare, ar fi scos-o cu ttni cu tot. Baietii se pusera pe treaba, amenajnd spitalul", cum botezase Beaska aceasta ncapere. Scoasera gunoiul, stersera peste tot, spalara geamurile, apoi adusera crengi de brad si le asternura pe lavita - patul lui Seva. 197

paznicul, ba studentele - se gndi ca ar opera mult mai bine noaptea. Atun'ci n-o sa-1 deranjeze nimeni. Se vor ascunde - el si Ghenka - n dosul draperiei, vor astepta sa se nchida muzeul si-a:poi, netulburati de nimeni, se .vor putea ocupa de pasarea de bronz. Baietii intrara n muzeu cu vreo ora nainte de nchidere. Acum cunosteau muzeul ca-n palma. Avea doua iesiri - una da n strada, alta spre curte. Paznicul nchise nti usa dinspre strada, apoi pe cea di dos. Baietii hotarsera sa ramna toata noaptea n muzeu, iar spre ziua sa se ascunda dupa draperie si sa astepte pna cnd se va deschide din nou. Atunci vor iesi din ascunzatoare si se vor strecura afara sau se vor preface ca abia au intrat. Lucrurile au mers ct se poate de bine. In muzeu nu era nimeni. Baietii asteptara pna ce paznicul trecu n alta sala, apoi se ascunsera dupa draperie. Abia acum Misa si putu da seama ca nu i-a fost de loc usor lui Slavka sa stea pitit aici : era alta praf, ca nu puteai respira ! Lui Misa i era teama de Ghenka - sa nu cumva sa-1 apuce stranutul. Dar Ghenka s-a tinut bine si au scapat cu fata curata. Se auzi trsitul pslarilor. Venea paznicul. Baietii nici nu suflau. Pasii se oprira chiar n fata draperiei... Copiii erau mai mult morti dect vii... Batrnul ncepu sa tuseasca. Ce facea el n camera, baietii nu puteau vedea... Apoi se auzi din nou trsitul pasilor, dar din ce n ce mai nfundat... Rasuna apoi un zanganit metalic la usa din strada : paznicul pusese crligul mare, de fier. Rasuna apoi un zgomot nabusit: trasese zavorul de lemn. n sfrsit, se auzi scrsnetul lacatului - usa era nchisa ! Apoi din nou pasi trsiti... nti se apropiara, apoi se ndepartara tot mai mult... Misa dadu draperia la o parte si asculta ncordat. Rasuna zgomotul unei usi trntite, apoi cheia rasucindu-se n broasca. Gata ! In sfrsit, iata-i singuri ! Mai asteptara putin, pe urma, scotndu-si ghetele, se apropiara desculti de usa din dos si o ncercara : ,33Q era nchisa. Atunci ncepura sa cerceteze muzeul. Lumina slaba a amurgului abia mai razbea prin perdele. Pe pereti, tablourile pareau niste pete ntunecate, misterioase. Geamurile cutiilor nsirate pe mese

luceau, iar pasarile si animalele mpaiate pareau nespus de stranii n ncremenirea lor. Dupa aceea se ntoarsera n ncaperea unde se aflau expuse obiectele care nfatisau viata din trecut a mosierilor. Ghenka ramase n coridor, ca sa-I previna pe Misa n caz de primejdie. Misa ridica snurul si, linistit, fara graba, ncepu sa examineze pasarea de bronz. O pipai cu atentie, centimetru cu centimetru, cau-tnd vreo crapatura, vreun orificiu. Poate se deschide cu vreo cheie. Nu gasi nsa nici un orificiu. Nu simtea sub degete dect bronzul aspru - att. Atunci baiatul ncerca sa miste anumite parti ale corpului : capul, motul din crestet, o aripa, apoi cealalta, o gheara, apoi alta. ncerca fiecare gheara, iiecare pana n parte, dar nimic nu se clintea din loc, nu se nvrtea, nu se deschidea. Misa se nelinisti. Daca n-or sa descopere mecanismul ? Sa fi ramas el degeaba aici, toata noaptea, punndu-si pielea-n joc ? Si mai era si-un ntuneric ! Sa aprinda lanterna ? Nu, e riscant. Lumina ar putea fi observata din strada si cine stie ce scandal de pomina ar mai iesi de aici ! Ar fi nvinuiti ca au ncercat sa fure ceva din muzeu. Ce rusine si pentru ei, dar si pentru ntregul detasament... Important este sa nu se piarda cu firea. Sa fie calm. Trebuie sa. se stapneasca. S-o ia de la nceput nca o data. Doar pasarea trebuie ea sa se deschida ntr-un fel sau altul... - Ce se-aude ? l ntreba ncetisor Ghenka, apro-piindu-se de el. - Stai la locul tau si taci din gura - i raspunse n soapta Misa. Ghenka se ntoarse din nou la postul de observatie, iar Mtsa continua sa cerceteze. Dar daca pasarea n-are nici un fel de ascunzatoare ? Totusi, nu, 201 Slavka nu se putea nsela... Slavka nu vorbeste niciodata asa, in dodii, el nu-i Ghenka... Glienka da friu liber fanteziei, Slavka nsa nu. Judecind astfel, Misa continua sa cerceteze pasarea, straduindu-se sasi pastreze calmul. Nu trebuie sa se nelinisteasca, sa nu se grabeasca, s-o examineze centimetru cu centimetru. Misa zabovea. Ghenka veni acolo de citeva ori, rugndu-l sa-l lase sa ncerce si el.

- Ai sa vezi. Misa - ii soptea plin de nerabdare - o gasesc la minut. Misa l alunga de citeva ori, dar pina la urma ceda. II lasa pe Ghenka sa continue, iar el li lua locul. - Numai ia seama si umbla cu grija - l preveni. Daca rupi ceva, atunci s-a terminat cu noi. - N-ai nici o grija - mormai Ghenka. Desi Ghenka se straduia din rasputeri, sullnd din greu si exclamind mereu : Aha, iata, am gasit !...**, pna la urma nu facu nimic. Misa mai ncerca o data, dar fara nici un rezultat. Lumina slaba a zorilor patrundea in ncapere. Baiatul se uita la ceasul lui mare - era ora cinci dimineata. Muzeul se deschidea la noua. ncepura sa caute din nou cu nfrigurare. si oprira atentia asupra suportului, un bloc rotund, de marmura colorata. Pasarea era nsurubata in partea de sus a blocului. Dar si suportul era complet neted. L-au aplecat putin, dar nici sub el n-au descoperit nimic. Poate ca Slavka gresise si nu era vorba de pasare, ci de cu totul altceva. Baietii examinara cu atentie masa, fotografiile si toate obiectele aflate n ncapere. Ramasera necercetate doar dulapurile, deoarece erau ncuiate. Dar totul fu n zadar. Misa se uita din nou la ceas. Era opt si jumatate si muzeul se deschide la noua. Paznicul poate sosi dintr-o clipa n alta! Chiar e de mirare ca na venit pna acum. Doar trebuie sa faca curatenie n ncaperi. Baietii mai verificara o data daca nu cumva lasasera vreo urma dupa atta cautare si se ascunsera apoi dupa draperie, asteptnd sosirea paznicului. Cap. 52 A DOUA NOAPTE IN MUZEU Ghemuiti n ascunzatoarea lor, baietii trageau cu urechea ca sa auda scrtitul usii. Dar peste tot - liniste. Misa se uita din nou la ceas: noua fix. Ce sa nsemne asta ? Baiatul si privea ntr-una ceasul. Minutarul se misca ncet, dar nainta mereu. Se facu noua si un sfert, apoi noua jumatate. Ce. s-a ntmplat

oare? Doar citisera clar pe tablita de la intrare : Muzeul este deschis de la 9 la 19 cu ntrerupere de la 14 la 15. Zilnic afara de..." Deodata, Misa se uita la Ghenka, buimacit. - Ghenka, ce zi e azi ? - Cum ce zi ? Luni. - Luni a fost ieri cnd am venit noi aici! - Adevarat. nseamna ca azi e marti. - Marti ! repeta Misa. Dar martea muzeul este nchis ! - De ce ? - Nu scrie pe tablita: Marti nchis"? - Nu mai spune! ngna Ghenka. Atunci am sfeclit-o ! - Fir-ar al naibii, cum de-am uitat ! se caina Misa. Stiam doar ca martea muzeul este nchis. Noi am plecat din tabara luni si nu m-am gndit ca daca ramnem aici peste .noapte, a doua zi o sa fie marti. Cum de nu mi-am dat seama ! Snt un prost, pe cuvntul meu ! 203 - Asta din cauza ca tu hotarasti si iaci total de unul singur, fara sa te mai sfatuiesti si cu altii spuse Ghenka. ntmplarea de fata i oferea un minunat prilej pentru a ncepe cu Misa o discutie serioasa cu -privire la ruperea lui de colectiv. - Ce sa-ti spun, ai gasit si locul si momentul ca sa-mi faci morala ! se supara Misa. Ce, toti v-ati vorbit sa ma blagosloviti ? Nu mi-a fost de ajuns Slavka si Zina, acum ncepi si tu ! - Cum, ei au si vorbit cu tine ? se mira Ghenka. - Sigur... Dar despre asta mi arde mie acum? Trebuie sa iesim de-aici. Ce prost am putut sa fiu ! Iesira ncet din ascunzatoarea lor, ndYeptndu-se spre usa din dos. Era nchisa. Baietii ascultara cu ncordare. Din curte razbeau rsete si strigate vesele : pesemne copii care se jucau pe-afara. Se dusera apoi la usa din fata, trasera zavorul si scoasera crligul de fier, dar usa nu se deschise. Era nchisa pe dinafara cu un lacat, iar cheia se afla la paznic.

Baietii trasera zavorul la loc, pusera crligul si se ntoarsera napoi n camera unde statusera pnfi atunci. Le mai ramasese o singura posibilitate: geamurile. Dar ele dadeau spre strada si aveau gratii. Urmara ceasuri grele, chinuitoare. Noaptea agitata, fara somn, apoi foamea i sleise complet de puteri. Misa se arata mai tare, dar Ghen'ka se aseza pe dusumea si ncepu sa mota ie cu capul pe genunchi. Atunci Misa propuse sa doarma pe rnd. Mai nti Ghenka, pe urma el. Ghenka se si trnti pe divan si adormi numaidect. Misa umbla de colo-colo prin muzeu. Tacerea apasatoare si aerul nchis l ametisera cu totul. Trebuia sa lupte din rasputeri ca sa nu adoarma. Se misca tot timpul, temndu-se sa nu-1 doboare somnul daca s-ar aseza jos macar pentru o clipa. Zabovi distrndu-se putin n sectia Faunei", unde animalele mpaiate, n afara de numele lor rusesc, mai aveau ^alaturi si niste ciudate nume latinesti.. Se uita la insectele din vitrine, prinse la ace; vazu 204 apoi soarecele de cmp si soarecele de casa. Ce rost avea acesta din urma ? Soarece de cmp - mai merge,, dar cel de casa ? Cine nu-1 cunoaste ? ! Se scursera doua ceasuri. Lui Afisa i era somn, dar nu-l scula pe Ghenka. Se gndea ca daca Ghenka nu se satura de somn, mar mult' ca sigur ca \a adormi cnd va ramne de planton. Baiatul se mai plimba- prin camera nca vreo doua ore, pasind ca prin* vis, -apoi l trezi pe Ghenka. Acesta se nf'frrdea, casca sl. nu se dumirea unde se afla si' ce-i cu el. - Ma lasi sa dorm doua ceasuri, apoi ma trezesti - i spuse Misa. Dar daca vezi ca fi-e tare somn, ma- trezesti si mai devreme. Ai nteles ? - Sa n-ai nici o grija - l asigura Ghenka, utinzndu-se si cascnd. Misa se lungi pe divan si adormi ntr-o clipita. Dupa un timp, se trezi singur... Era ntuneric... Se uita la ceas. E posibil oare ? A dormit opt ore! Sari n sus. Dar Ghenka .unde-o fi ? Trecu ntr-un coridor, apoi n altul, cerceta ncaperile - Ghenka nicaieri! Unde sa fi disparut ? Doar n-a putui sa plece singur ! In orice caz, Misa cerceta ambele usi. Erau ncuiate ca si pn acum.

Unde putea fi Ghenka ? S-o fi trntit pe undeva si doarme ! Baiatul ncepu sa se nelinisteasca. Scotoci prin toate colturile, Ghenka nsa nicaieri. Misa se zapacise de-a binelea, cnd deodata auzi un sforait. Asculta atent. Sforaitul venea din camera unde se afla sectia Religia - opiu pentru popor". Mi'sa se duse acolo. Da, sforaitul se auzea limpede. D"ar unde era Ghenka ? Asculta din nou si ngheta. Sforaitul venea din cosciugul aflat n mijlocul ncaperii. Pe cosciug scria ca n el se pastreaza moastele nepieritoare ale nu stiu cui, dar n realitate racla era goala. Tremurnd de frica, Masa se apropie de racla si salta capacul. Nu se nselase ! In racla, foarte linistit, cu palmele sub cap, dormea Ghenka. 205 Si-a parasit postul si s-a culcat! Misa i trase un ghiont att de zdravan, nct mai sa rastoarne racla. - Ei, parc-am facut cine stie ce ! cauta sa se scuze Ghenka, iesind din racla. N-are cine sa vina astazi pe-aici... Daca umbli mereu prin camera, s-ar putea sa ti se auda pasii... Asa nsa ne-am saturat amndoi de somn. - Dar cum de-ai putut sa parasesti garda ? Daca ti era att de somn, naveai dect sa ma trezesti! - Mi-era mila, ntelegi... Mi-era mila sa te scol. Doar n-avem nimic demncare. Cu ce ne puteam astmpara foamea ? Numai cu somn. Siapoi, dupa cum vezi, nu s-a ntmplat nimic. ntr-adevar, nu se ntmplase nimic, totusi Misa l mustra aspru. Satui de somn, acum se simteau mult mai bine. Dar ar fi fost si mai bine daca nu i-ar fi chinuit foamea. Si din nou ceasuri nesfrsite... Li se facu iarasi somn. Ba se mai miscau, ba motaiau. De fapt, Misa umbla mai mult singur, caci Ghenka motaia n-tr-una... Pna la urma nsa adormira de-a binelea amndoi... Cap. 53 NECUNOSCUTUL Cnd Misa se scula de dimineata, prima lui grija fu sa se uite la ceas. Era opt. II trezi imediat si pe Ghenka si nu facu rau, deoarece peste

cteva minute auzira scrtitul cheii la usa din dos si n muzeu intra paznicul. Baietii se ascunsera dupa draperie. E adevarat ca Ghenka propusese sa se ascunda n racla, nsa Misa se mpotrivise : de aici puteau vedea totul, pe cnd n racla ar fi fost ca ntr-o cursa. Ascunsi dupa draperie, baietii auzeau fosnetul maturii, hrsitul farasului : paznicul facea curatenie. 206 Usa din dos era deschisa si racoarea proaspata a diminetii patrundea n ncapere, o data cu glasurile copiilor din curte. Paznicul intra si iesi de mai multe ori, ducnd gunoiul afara. Usa din fata continua sa ramna nchisa. Baietii abia se mai tineau pe picioare. Se resim-teau dupa aceste doua nopti cumplite. Nu mai aveau aer sa respire. Paznicul asta, lenes cum era, nu deschidea nici macar un geam. Si timpul trecea ngrozitor de ncet... Cnd paznicul ajunse cu maturatul n apropierea lor, baietii nici nu mai suflara. Le era teama ca omul va da draperia Ia o parte : aici era doar atta praf si gunoi... Dar paznicul se gndi pesemne ca, de vreme ce nu se maturase dupa draperie mai bine de un an, ce rost ar avea sa mature el acuma ? Matura lui trecu peste ghetele lui Misa. Na ! Acum da draperia la o parte... Dar nu! Pasii trsiti ai ba-trnului se ndepartara. Se ndeparta si zgomotul facut de matura si faras. Era ora noua ! Paznicul va deschide acum muzeul. Misa numara clipele cu nfrigurare : de ndata ce batrnul va descuia usa si se va ndeparta, vor iesi n strada. Se auzi zgomotul crligului de fier dat la o parte, apoi zavorul tras, cheia rasucita n lacat si un manunchi viu de raze cazu pe dusumea la capatul coridorului. Asadar, usa era deschisa. Se pregatira sa fuga. Batrnul se va ntoarce n curnd. ntr-adevar i se auzira pasii. Dar ce sa fie oare? A, nu e singur, vorbeste cu cineva. Misa se uita prin crapatura. 11 vazu pe paznic pasind nainte, iar n urma lui un om nalt, ntr-un costum verzui. Mergea putin schiopatnd, parca-si tra un picior. Veneau catre sala unde era nfatisata viata din

trecut a mosierilor. Chiar ntr-acolo unde se gaseau Misa si Ghenka, ascunsi dupa draperie ! Paznicul si omul n verde se oprira vizavi de draperie. - Doriti sa desenati ? ntreba paznicul. - Numai o schita - raspunse omul n verde, 20?, scotiiid din buzunar im bloc-nostes si un creion. - Doriti un scaun ? - Nu, multumesc, nu te ocupa de ai ine. Balrinul -pleca, trsindu-si pasii, n alta ncapere. Necunoscutul misca cu -.repeziciune creionul pe foaia ibloc-notesului. Era un barbat cam de vreo treizeci si cinci-patruzeci .de ani, destul de zvelt, barbierit, cu parul roscat, stralucitor si lins. Vadea o oaTecare ncordare. Pasii batrnului nu se mai auzeau. Deodata se petrecu ceva cu totul neasteptat. .'. Necunoscutul vr bloc-no-tesul n buzunar, dadu la o parte snurul si se apropie de pasarea de bronz; ii ridica repede capul, puse nauntru un biletel, aseza capul la loc, apoi, punnd snurul asa cum 11 gasise, se ntoarse la locul s-au si ncepu din nou sa deseneze.5trainul facuse totul cu o repeziciune uimitoare, totusi Misa bagase de seama ca acesta ridicase capul pasarii cu mna stinga, iar cu dreapta apasase pe ochi. Va sa zica asta era secretul mecanismului ! Necunoscutul si puse bloc-notesul n buzunar si pleca dupa batrn. Se auzira apoi glasurile lor apro-piindu-st. Trecnd pe lnga baieti, ei se ndreptara spre iesire. - Cu bine ! Rmi sanatos ! spuse necunoscutul, stringind mna paznicului si pesemne strecurndu-i vreun bacsis, deoarece batrnul se nclina adine si slugarnic, zicnd n timp ce se tot ploconea : - Va multumesc, va multumesc... sa fiti sanatos si dumneavoastra. Pasii paznicului rasunara din nou pe coridor si, de ndata ce acesta dadu coltul, baietii iesira .din ascunzatoarea lor, furisndu-se spre usa de la intrare ; ca si cnd tocmai atunci intrasera, trntira usa si, vorbind tare, o luara catre sala pe care o parasisera abia cu cteya clipe mai nainte. 208

Aparu paznicul si se uita banuitor la ei : - Iar ati venit ? - Pai luni n-am izbutit sa terminam - raspunse Misa. - Numai n ala asta vine lume, numai n sala asta - si featrnul clatina din cap. - Pai acum toti .studiaza viata de altadata .a (mosierilor - i explica Misa. Iata de ce vin toti alei. - De cnd s-a ispravii cu mosierii, si uite eti se mai intereseaza .de ei 1 Se vede .ca '-viata lor a fost ceva mai buna dect a noastra - spuse foatrnul si se tr imai departe. - Mosul asta plnge dupa vechiul regim - sopti Ghenka. Misa dadu snurul la o parte, se apropie ,de pasare si, imitndu-1 pe necunoscut, prinse cu mna stinga capul pasarii, iar cu dreapta apasa pe ochi... Dar... nimic ! Atunci Misa apasa mai tare... si capul pasarii se .deschise. n el se afla un feletel. Misa l lua si-1 citi... Nu erau dect cteva cuvinte: Miercurea viitoare, cu trenul de zi"... Misa puse biletelul la loc, nchise din nou pasarea si atrna snurul... Baietii iesira din muzeu si, cu pasi grabiti, o pornira sore gara. Partea a cincea TAINA PASARII DE BRONZ Cap. 54 KIT ARE INDIGESTIE Miercurea viitoare cu trenul de zi"... Nu era greu de nteles ; cineva avea sa soseasca mierctt-A cu trenul de zi. Biletul era destinat contesei", care tinea legatura cu omul n verde. Pentru schimbul de scrisori, ei foloseau drept ascunzatoare pasarea de bronz. Miercuri... Si Kuzmin tot ntr-o miercuri a lost asasinat. Dar devreme ce exista o ascunzatoare n pasarea cea mica de la muzeu, de ce n-ar exista o ascunzatoare asemanatoare si n pasarea cea mare care se 210

afla la conac ? Ar trebui sa cerceteze. Dar cum ? Vezi bine acum cnd au reusit sa patrunda pna n camera de serviciu, sansele lor de a ajunge la pasarea de bronz au sporit. Dar... Seva se nsanatosea vaznd cu ochii. Misa l silea sa tina termometrul pite o jumatate de ora. Totusi, coloana de mercur nu urca mai sus de 36,6. Ba, colac peste pupaza, mai veni si doctorul, care constata ca Seva este sanatos si ca a doua zi poate parasi patul si iesi afara la aer. Dar asta nsemna ca trebuie sa paraseasca odaia de serviciu. Ce era de facut ? Misa umbla prin tabara, cercetnd baietii atent si, cu o speranta ascunsa, l ntreba pe fiecare cum se simte. Dar toti se simteau minunat. Pe nimeni nu-1 durea nimic. Atunci Misa i spuse lui Beaska : - Noi ne punem n miscare abia atunci cnd s-a mbolnavit cineva. Dupa regulile medicinei insa, tre buie sa prevenim mbolnavirea. Beaska se supara : - Eu mereu am vorbit de profilaxie, dar nimeni nu m-a ascultat. Nici tu, de altfel. - Ei lasa acum - cauta sa evite discutia Misa. Ar trebui sa folosim spitalul" pna nu ne dau ei afara. Examineaza-i pe toti si daca gasesti vreunul suspect, l si duci la spital". Mine chemam doctorul. Examineaza-i ct se poate mai atent. Chiar daca gresesti si duci la spital" vreunul sanatos, n-o sa fie mare nenorocire. Mai bine sa gresesti asa dect invers. Beaska porni cu zel la ndeplinirea misiunii ncredintate. Le lua la toti temperatura. Dar povestea asta dura destul, deoarece nu aveau dect un singur termometru n toata tabara. Examina apoi fiecaruia larin-gele, caci se socotea mare specialist n boli de gt: mama lui era femeie de serviciu chiar la sectia nas-gt-urechi a dispensarului. ; -< Casca gura mai tare! spunea Beaska si, mic de statura cum era, se ridica de fiecare data n vrful picioarelor si se uita n gtul pacientului. Dupa aceea declara cu importanta : Mda... e rosu... Nu prea stai bine... 211

Ar ii ost n stare sa-i nlaate pe toti si &a4. duca. la spital'". Dan cine avea pofta sa stea tintuit la pat? Si mai ales pe u.n> zadut ca asta ! Chiar sa ti tost vce* unul bolnav, si tot n-ar ii spus. n cele din urma, toti se plictisira si de Beaska, came^si vira sprintenele n guna tuturor, si de termometru,, caruia nu-t gaseau nici un rost.-. Misa si- dadea seama ca toata, tevatura a ost de florile marului. Cum sa convingi- un o sanatos ca-i- bolnav % Asa ea lasa totul balta. N-avea ncotro. Mine va. trebui sa elibereze- camera de serviciu. Va trebui savsi ia adio de ki un prilej att" de minunai, de a patrunde n< easa si de a examina pasarea de bronz. Si totusi salvarea se ivi: pe neasteptate n persoana lui Kit, eare-de-abia* se- mai tinea pe picioane,. vaicarin-du-se nln-una.. Mnease prea mult s-i acuma i era rau. Bucuria lui Misa mu cunostea margini. Nu ncape ndoiala, Kit se va tace bine, doar nu. e, prima data cnd are indigestie. O sa zaca o zidoua, apoi se va scula,, uitnd de boala. Mai mult ca sigur c-a mncat n nestire cnd a tost cu Slavkai la. Moscova, dupa alimente.. Dar Misa n-a stat sa-1 mai ntrebe ce anume mncase. Principalul era ca, el avea indigestie - iata iu&tul cel mai important, si mai binevenit. Mine va sosi si doctorul stii va prescrie ulei de ricina ori. sare-amtira.. Deocamdata trebuie sa-1 culce n locul lui Seva, care,, ntr-adevar, era tinut mai mult cu forta n. pat. Kit fu numaidect transportat n camera de serviciu, iar Seva o lua la. fuga mncnd- pamntul.. Cnd contesa" a- aflat ca n locul fostului beluiav a fost adus- un altul, ai plecat fasa- sa zica nimic. In curnd sosii si- doctorul, cu toate ca Mis-a nu-1 chemase - Dar ce s-a mai ntmplat? ntreba doctorul. Cobor din trasurica si Lega calul de un copac; numai uit-mdu-te la el ct era de greoi si de lenes, vti puteair da seama- ca de bussa voie nu s-ar fi urnit pna- acolo. - S-a mai mbolnavit un baiat - l anunta Misa. %Xl - Sa vedem - rosti doctorul, ncruntat, porniad spre OBS ac.

Examinndu-l pe Kit, spuse ca acesta este ntr-adevar bolnav. S-ar putea chiar sa aiba dizenterie. Misa aiasa S incunostiinta ca asemenea deranjamente la stomac sint destul de frecvente la Kit, cam la doua saptaranri o data. Doctoral i prescrise medicamente, punindu-le n vedere ca bolnavul n-are voie sa mannce aproape nimic, Ju.cru cane nespus i mai amar pe Kit. Apoi doctorul, s,j mai ncruntat, se duse la contesa", care astepta .pe terasa. Misa nsa nu putu auzi disoutja lor.. Pe urma doctorul se ntoarse, si mai posomorii, iar la plecare spuse : - Baii.atu 1 ;sa stea .culcat pna ce-i dau eu voie sa paraseasca patul. Sa pastreze cea mai stricta dieta. Trebuie sa stea culcat. Cit priveste cele ce s-ar mai putea ntmpla, sa le treceti cu vederea. Dan sipiuseie doctoralul, Misa deduse ca nsasi coatesa" l chemase, cerndu-i sa-i evacueze pe baieti din camera. Dar nu i-a mers. A doiaa zi, contesa" pleca la oras. Mai mult ca sigur ca se ducea sa se plnga de baieti si sa obtina alungarea k>r din conac. N-are dect sa se duca ! Ea si nchipuie ca Serov e mai tare dect toti, dar se nseala. Iar n timp ce dnsa va fi plecata, el va putea sa patrunda n casa si sa examineze pasarea de bronz... Nimic extraordinar, de nepermis. Doar nu e casa ei, e a statului. Ea nu-i dect custodele cona-cului, care e un bun al poporului, nu e locuinta cuiva. Asta-a i Cap. 95 TN CASA MISTCRK)ASA La patul lui Kit faceau de garda Slavka si Beaska. Beaska - in camera, iar Slavka - afara. Amndoi primisera instr.uctiuui sa anunte cea mai mica primejdie prin fluiepasturi : dswa scurte si una prelunga. Zii Usa masiva si scunda, cu vopseaua cafenie scorojita, abia se mai tinea n cuiele si balamalele ruginite. Deschiznd-o, baietii dadura ntr-un coridor ticsit cu tot felul de vechituri... Kit ar fi vrut sa se duca si el sa vada ce mister ascunde coridorul acela, dar tocmai i se adusese zeama de orez, asa ca i slabi cu insistentele.

Asadar, coridorul era plin cu tot felul de vechituri : fotolii rupte, o etajera strmba, un lavoar cu placa de marmura crapata si cu o gaura mare la mijloc, unde ar fi trebuit sa fie oglinda, tot felul de lazi, cosuri, butoiase. Misa nsa-baga de seama ca mijlocul coridorului era eliberat de vechituri, lasnd o trecere ngusta. Sigur ca contesa" facuse treaba asta, ca sa se poata apropia tiptil de usa si sa asculte ce se petrece n camera de serviciu. Celalalt capat al coridorului ducea spre o scara de fier in spirala. Pentru orice eventualitate, baietii ntocmira nu-maidect un plan al casei. Nisa cu pasarea de bronz de la fatada era mai aproape de aripa stinga, n timp ce camera de serviciu se afla n spatele casei, mai aproape de aripa dreapta. Asadar, l astepta urmatoarea escapada : n primul rnd sa se urce la mansarda, apoi - prin neaperile din fundul casei - sa ajunga n fata si, n^sfrsit, sa treaca din aripa stnga a casei n aripa dreapta. Era destul de greu, ntruct trebuiau sa faca acest drum pe furis, fara zgomot si mai ales ntr-o casa complet necunoscuta. Ct timp usa dinspre camera de serviciu ramase deschisa, se puteau vedea lucrurile mprastiate pe coridor. Dar de ndata ce Misa nchise usa, se facu un ntuneric deplin. Doar dinspre scara n spirala, prin golurile dintre trepte, se mai strecura o raza de lumina. Si pentru ca jos, n coridor, era ntuneric. iar sus era lumina, li se parea ca acolo snt oameni si se temeau sa urce scarile. - Putem proceda mai simplu - sopti Ghenka. Iesim n curte si mergem pe terasa, iar de-acolo ne urcam pe cornisa si n felul asta ajungem la nisa cu pasarea de bronz. Altfel ne-am putea ncurca. 21* - Pe-alara ne poate vedea cineva - i raspunse Misa, in soapta. Daca tie frica,n-ai decit sa nu vii. - Da' de unde, nu ma tem! spuse suparat Ghenka. In jur domnea o liniste de mormnt. Nu se mai auzeau nici clefaiturile lui Kit. Se vede ca-si terminase zeama de orez. Ferindu-se sa nu se loveasca prin ntuneric de lucruri, baietii se ndreptara spre scara. Primul ncepu sa urce Misa, urmat de Ghenka. Dar ndata ce pusera piciorul pe trepte, scara ncepu sa se clatine si sa

scirtie din toate ncheieturile. Daca in casa s-ar afla cineva, i-ar descoperi nu-maidect. Lui Ghenka i se parea ca scara se va prabusi dintr-o clipa n alta: era chiar de minune ca se mai tinea ntreaga: era foarte ngusta si abrupta, cu treptele din niste triunghiuri metalice, mici. Ghenka se poticni si si juli genunchiul. Blestema n gnd orinduirea mosiereasca, care obliga servitorii sa urce asemenea scari n spirala. Trebuia sa te nvrti ca un titirez - un umar ti-l propteai in zid, celalalt in bara de fier, iar cu capul te loveai mereu de sus. In sfrsit ajunsera la etajul nti. Aici dadura de un coridor asemanator cu cel de jos, numai ceva mai mare. O fereastra larga, de-a lungul ntregului zid, l facea sa semene cu o galerie. Unele din ochiurile ferestrei erau divers colorate - cele mai multe nsa erau sparte. Baietii vazura curtea si magaziile. nseamna', ca se aflau tot n partea din dos a casei. Pe coridorul de sus dadeau doua usi nalte,, odinioara albe : una lia mijloc,, alta La capatul culoarului. Baietii deschisera ncetisor prima usa si se pomenira ntr-o sala mai mult goala-, unde zaceau mprastiate m dezordine cteva mobile vechi subrezite. Din tavanul foarte nalt, atrna un candelabru urias cu o multime de turturi de cristal. Ferestrele, si ele nalte, ogivale, erau batute n scnduri pe alocurea sau acoperite cu un simulacru de draperii. De acolo puteai mbratisa cu privirea parcul, gradina, rul si pavilionul ridicat n mijlocul taberei. Vederea steguletului - acest mic triunghi rosu - care din cnd n cnd flutura molcom n adierea vn-tului, avu darul sa-i linisteasca si chiar sa-i nveseleasca pe baieti. Nu se mai gndeau la nici un fel de primejdii, li se parea ca se angajasera ntr-un joc vesel, pasionant. Ce bucurie ca puteau vedea totul, chiar si tabara, fara ca ei sa fie zariti de cineva... De altfel, acum puteau iesi n partea centrala a cladirii,, la fatada, si asta era ceva ! Sala avea trei usi : cea prin care intrasera ei si rjca doua - ntr-o parte si-n alta. Usile acestea nsa erau zavorte, astfel ca baietii trebuira sa se ntoarca napoi n coridor si sa deschida alta usa. De aici dadura ntr-o camera goala care se nvecina cu o ncapere ncuiata. Baietii se uitara prin gaura cheii si vazura un pat nefacut, o noptiera, un sifonier, un

birou cu un capac n semicerc si doua fotolii mari si moi. Pesemne" ca acesta .era dormitorul contesei". Din camera n' care se gaseau1 baietii, pornea n sus o scara de lemn. captusita cu scnduri ntr-o parte si cealalta, asa nct parea o cutie lunga. De buna seama ca ducea la mansarda. Dar scara pornea din dormitorul contesei" si acesta era ncuiat. Prin urmare contesa" si instalase iatacul aici, pentru ca nimeni sa nu poata urca la mansarda. .216 Baietii ncercara sa deschida usa, dar vazura prin crapatura ca e ferecata cu doua lacate. Doar n-aveau de gnd s-o sparga 1 ncercara atunci scndurile aflate de o parte si de alta a scarii de lemn ; acestea abia se mai tineau n cuie. Daca ar izbi cu un drug de fier, s-ar desprinde numaidect. Dar cum n-aveau cu ei nici un fel de unealta. Misa i spuse lui Ghenka sa coboare pe scara n spirala, jos n coridor, $i sa caute acolo vreun drug de fier. - Nu e neaparata nevoie de un drug, sa fie ceva de fier - i spuse Misa ca sa-1 putem baga ntre scnduri. Vezi numai sa umbli ncet... Ghenka se ntoarse repede ca un vatrai si un fier de calcat stricat... Baietii vrra clestele ntre scnduri si, batnd ncet cu fierul de calcat, izbutira sa scoata doua din ele. Prin borta asta ei putura ajunge la scara. Scara - de lemn - era dreapta si destul de lata ; ea ducea Ia mansarda - o ncapere joasa, patrata si plina cu tot felul de vechituri ; si aici, ca si jos, fusese lasat un loc ngust de trecere printre calabalcurile mprastiate, caTe ducea la cele trei ferestre. Cele doua ferestre laterale aveau geamuri, cea din mijloc nsa avea obloane, nchise cu un simplu crlig, ruginit si acela. Baietii scoasera cr-ligul si dadura obloanele la o parte. In nisa se afla pasarea de bronz ! O vedeau din spate. Era nalta: cam de-un metru, iar de la o aripa Ia cealalta masura aproximativ un metru si jumatate. De aici se vedeau ca-n palma toate mprejurimile,, toate drumurile ce duceau la conac. Tabara - asij-derea. Se vedeau pna si copiii care se foiau de colo pn colo fara nici un rost; altii erau prinsi cu diverse treburi marunte, forfoteau, se mprastiau care ncotro, alergau. Toate acestea pareau absurde si comice. Dar Misa si Ghenka n-aveau vreme

sa se ocupe de ei. Trebuiau sa deschida pasarea de bronz ct mai repede. Ca si la muzeu, Misa apasa cu doua degete ale minjj drepte pe ochii pasarii ; capul zburatoarei se 217 dadu n laturi! nsemna ca si aici exista o tainita. Va sa zica nu s-au nselat! Misa vr mna n ascunzatoare si gasi o hrtie. O trase afara. Era un sul de hrtie de calc, pe care se afla desenata o schita. Baietii desfacura panglica si cercetara schita alcatuita din linii si cifre... Dar n-aveau timp acum sa se ocupe cu descifrarea ei si nici nu puteau sa-si faca o copie, caci n-aveau cu ce. Trebuia, asadar, sa ia schita cu ei, sa-si faca o copie si pe urma s-o puna la loc, nainte de ntoarcerea contesei". Baietii nchisera pasarea, trasera obloanele si pusera crligu!, apoi coborra la etajul nti. Aici potrivira la loc scndurile scoase si, cobornd pe scara n spirala, ajunsera din nou n camera de serviciu. Trasera usa dupa ei, avnd grija ca toate cuiele sa intre n gaurile lor, caci altfel contesa" si-ar fi dat seama ca usa fusese fortata. Cap. 56 SC IM TA Kit ntulecase de mult zeama de orez, iar acum statea culcat, cu ochii ntredeschisi, si se ntindea alene. In camera era praf si ntuneric. Prin gemuletele joase cadeau pe dusumea fsii nguste de lumina, n care jucau mii de firicele de colb. - Hai, Slavka - i se adresa Misa acestuia si-i facu un semn discret cu capul, dndu-i a ntelege ca totul e n ordine. Tu, Beaska, rami aici. Trimit numaidect pe cineva sa te schimbe. - Trimiteti-mi ceva de haleala! gemu Kit. - Se vede ca nu vrei sa te faci bine ! se supara Beaska. Ce naiba, nu esti n stare nici macar o zi, o singura zi doar, sa tii regim ? ! - Nu pot - raspunse Kit, oftnd. Lasndu-i sa se dondaneasca, Misa, Ghenka si Slavka iesira din camera.

Uitind sa-i mai trimita lui Beaska schimbul, fi ocolira tabara, iesira n cmp si, ajungnd ntr-un crng, se asezara acolo si ncepura sa examineze schita. Pe marginea hrtiei de calc, mare ct o coala comerciala, erau nsemnate punctele cardinale: N,S,E,Y, - adica nord, sud, est, vest. Deasupra literei S" era desenata fatada conacului. De acolo, drept n sus spre nord, ducea o linie dreapta care cotea spre nord-vest, apoi spre vest, apoi din nou spre nord. La capatul ei se aflau desenati patru copaci. Fiecare portiune de drum era notata cu cifra 1, fiecare cotitura avea unghiul de deschidere : 135 grade, apoi iar 135 si, n sfrsit, 90 grade. Schita nu mai continea nimic altceva, daca nil punem la socoteala si desenul care nfatisa pasarea de bronz, n coltul de sus din dreapta. Dar pasarea era doar stema contilor... Baietii se uitara tacuti la schita, apoi schimbara priviri semnificative ntre ei. Nu le venea sa-si creada ochilor. E cu putinta sa fi ajuns Ia dezlegarea tainei ? Ca doar urmnd indicatiile planului, ei vor gasi numaidect locul comorii ? ! Ghenka rupse primul tacerea. Foarte linistit, sigur de un lucru ce nu mai putea fi pus la ndoiala, el spuse: - Total e n ordine. Putem sa pornim chiar acum n cautarea comorii. - In ordine, n ordine - rosti Slavka - numai nu nteleg ce unitati de masura reprezinta cifra 1 si n ce unitati trebuie masurate portiunile de drum. Ghenka zmbi ngaduitor : - In verste. nainte totul se nota in verste. - Si n arsini si stnjeni - obiecta Slavka. - Da' de unde ! rise Ghenka. Daca ar fi vorba de arsini sau de stnjeni, comoara s-ar gasi n apropiere, linga casa, pe cnd n schita e desenata o padure, iar padurea se afla exact la patru verste departare de aici. De altfel - si Ghenka dadu din umeri - putem cerceta si la patru arsini, si la patru 219 stnjeni. Snt nsa sigur ca e vorba de verste* caci daca ascunzi ceva, atunci l ascunzi ct mai departe. Misa le propuse sa nu discute n contradictoriu.

- Sa discutam metodic - spuse el. Prin urmare sa socotim de aici, de la conac, chiar din locul unde se afla pasarea de bronz. Snteti de acord? Baietii fura de acord. - Asadar - continua Misa - pornind de la conac, trebuie sa mergem drept nainte, spre nord, o versta. - Sau un arsin, sau un stnjen, sau poate chiar un metru, sau un kilometru - continua s-o tina pe-a lui Slavka. - Tot ce-i posibil - se nvoi Misa - desi eu snt de parerea lui Ghenka : ca e vorba de verste. Socotim totul n verste, n mod conventional, se ntelege. - In mod conventional, da, snt de acord - se nvoi Slavka. - Si nu ne mai ntrerupe - i-o taie scurt Ghenka. Hai, Misa, zi-i mai departe. Misa continua : - Sa judecam logic: mergem spre nord o versta, apoi cotim spre nordvest, facnd un unghi de o suta treizeci si cinci de grade... - Cotim... - repeta Ghenka. - Dupa ce-am cotit - vorbi mai departe Misa - mergem nca o versta. - Apoi cotim din nou - sufla Ghenka. - Da, aici cotim drept spre apus, facnd iarasi un unghi de o suta treizeci si cinci de grade, apoi mai mergem o versta. Aici... - ...cotim "pentru ultima oara - rosti tare si plin de nerabdare Ghenka. - Da, cotim pentru ultima oara, facnd un unghi de nouazeci de grade, si mergem drept nainte, spre nord, nca o versta si... - ...ajungem la cei patru copaci - exclama Ghenka, sarind n sus de la locul lui - nfigem hr-letele n pamnt, sapam si gasim ce cautam ! Poate chiar vestitul diamant Pancy. - Nu Pancy, Sancy = l corecta S-lavka. UQ

I nii in i ' ; -.': Ifl ; v;..!..-

;rd unei VI Ml firi mar(fint, veritui cu <

Clnd ic fjiu'c c proi,ii Aia trd cant*, tot sapa ? rldea (n bono** Ghenka. An asudat, ttmm-nii... Abil fsl mai ttaf sufletul* Har ci tot avei 1 -apa lara fti dea de comoara.. pe cinrl noi fn ir.ln;. ! Miv.f nu sa tea fn sus 4t bucurie, r din lire. Sf-ilr a culcai pe spate si. mbind 4, spuneri : - Da, acum comoara e in mlinile noastre. I vra* ci nu '.tun etid oe-o a Rasim. f*u I # f! diamantul Si ii Pam \. Dar din moment ( ninsa cu al ii a griji *t ciatati ea attla in1' fir.i idbiaJS ci trebuie fia un ' rt a> pret. ' .Iu uka iniiiniu.'i s rida - Ca I ve.ieti i ( .111 ascunde p st asteapta %i fie 'li>l).niia Puterea lav*pttci ai al i ntoarca eotftes-a" ei. Iar p Inu1 a la faftt t Adiiiiiiilu ;:i anmli d conteni", Misa ta cu de o oarecare tndoiali. Dara e atft de usor al ffaXf i comoara, orienWndu Io dupa pian, ati i de < Izbutit a-o descopere . uteta" Doar I padure sapa din ordinul ei. Nu 1 trimisese aci? Slavka se gindea la HO . .I IU,IU - E de mirare ci aceasta comoara n-a I sita ptn acum - spusa el. Planul se i cel pu(in sase ani, de la revoluti. * . . de el. Prin urmare stiu si fl> Let apa in padure si nu dan de coi >ari. < ontesa" cauta ai-i traga ne si> Glienka. Mi mir ol nu pricepeti I Doar viaut eurn barcagiul o urmarea p> ..ceartes teamni ci n ;.;. tn re In ea. Dur de < Peele tftjr ea ii indie* mereu alte toruri si a-are in plan. - Da' de ce na aVigroapi comoara- ainajur - Ar fi ea tai atare, ainguri ai batrtat c fera un lucru ev asta ? $1 riviar deci ar a****, fot nu l-ar face. La ce bun ? Ce i-ar folosi ei bijuteriile ? E silita sa le pastreze pna la ntoarcerea contelui". Slavka socoti ca Ghenka are

dreptate ntr-o oarecare masura. Misa accepta si el ipoteza lui Ghenka. In sufletul lui nsa avea anumite ndoieli. Dar dorea din toata inima sa poata crede ca ntr-adevar comoara se afla n miniie lor si ca eforturile Iar vor fi ncununate de succes ! Era nerabdator sa se convinga ct mai repede de acest lucru. Se ridica : - Sa nu ne pierdem timpul si sa pornim ndata, dupa itinerariul indicat n plan. Baietii se nvoira bucurosi. Si ei ardeau de nerabdare sa ajunga la locul unde zacea ascunsa comoara. - Pasul meu este exact un arsin - spuse Misa - asa ca putem masura distanta cu el. Numai sa nu ma ncurcati la numaratoare. - Dar hrletele ? exclama Ghenka. Trebuie neaparat sa luam niste hrlete. Cu ce-o sa sapam ? Dar Misa nu era de parere sa ia cu ei unelte. Daca-i vede barcagiul cu hrlete, totul e pierdut. Vor sapa noaptea. Acum pleaca numai sa cerceteze drumul si sa gaseasca locul comorii. - Pai ce rost are asta ? ! mormai, suparat, Ghenka. El ar fi dorit sa nceapa sa sape numaidect. Cap. 57 . CAUTATORII DE COMORI n usa camerii de serviciu l vazura pe Beaska si numai atunci si amintira ca-i fagaduisera sa-i trimita schimbul de garda. - Asta-i din cale-afara - striga Beaska, furios - astept de o ora si jumatate ! Purtarea voastra fata de un tovaras e o adevarata ticalosie ! Altul, n locul meu, de mult ar fi luat-o la picior. Voi profitati de constiinciozitatea mea. Oamenii cumsecade 222 nu procedeaza n felul asta ! E o adevarata bataie de joc! Misa l potoli, i dadu voie sa plece n tabara si-i spuse sa-1 trimita de garda pe Igor. Continund sa-si arate nemultumirea, Beaska pleca. Din camera de serviciu, razbea oftatul lui Kit cel flamnd. Dar baietii nici nu-1 luara n seama. Misa, cu busola n mna, se posta n fata conacului, cu fata spre nord. Acul era perpendicular pe linia casei.

- O conditie - li se adresa celorlalti doi Misa. Pna ce nu ajungem la cotitura, nici o vorba. Acum, haideti ! Si o pornira la drum, cu Misa n frunte. El numara pasii, straduindu-se sa calce n asa fel, nct fiecare pas sa masoare un arsin. Era un pas normal, egal. Baiatul mergea fara sa faca vreun efort deosebit, dndusi seama totodata ca daca ar mari pasul ct de putin, ar resimti numaidect acest efort. Se orienta dupa busola. De altfel, nsasi aleea i ducea spre nord. In curnd, aleea i scoase la un drum de cmp, dar si drumul, dupa cum arata busola, ducea tot spre nord. n ceea ce priveste exactitatea numaratorii pasilor facuti, Misa era sigur. Ghenka si Slavka, pasind n urma lui, numarau si ei murmurnd. Aceasta jnor-maiala monotona l scia pe Misa, dar nu le zise nimic, temndu-se sa nu se ncurce la numarat. n cele din urma, Misa spuse ca a numarat o mie cinci sute de pasi. Ghenka - cu doisprezece mai mult, iar Slavka - cu opt mai putin. Drumul nsa tocmai aici cotea spre nord-est. Baietii masurara unghiul cotiturii - o suta treizeci si cinci de grade - o data si jumatate ct un unghi drept. Se vede ca batrnul conte nu ptea era mester n a nascoci ceva mai acatarii. Degenerarea lui de aristocrat era vadita. Baietii pornira mai departe. Misa auzi iarasi in spatele lui mormaitul monoton al celorlalti doi. Drumul avea directia nord-est. Se parea ca e anume facut sa duca la locul unde se afla ngropata comoara. Era drumul pe care mai mersesera ei atunci; mpreuna cu Jerdeai, spre mlastina Golghinskaia. Mai parcursera o versta si drumul coti spre apus, facnd din nou un unghi de o suta treizeci si cinci de grade. Ghenka si sterse sudoarea de pe frunte si spuse: - Totul merge de minune ! Contele a indicat exact drumul. - Itinerariul e destul de naiv - observa Slavka. De-a dreptul pe drum ! - Si e foarte bine. Nu dorea sa-si osteneasca rio-bilele-i picioare prin cine stie ce coclauri. Mai mersera o versta nspre apus. De aici, drumul cotea brusc spre nord, facnd un unghi drept. In cele din urma parcursera si ultima versta. Drumul se sfrsea chiar n fata padurii. Dincolo de drum, ca un

zid, se nalta padurea - padurea prin care se aventurasera ei-spre mlastina Golghinskaia. - E limpede - zise Ghenka, aratnd spre cei patru copaci - sub acesti mesteceni e ngropata comoara. Misa si Slavka se uitau, si ei la mesteceni. Da, aici trebuie sa fie ascunsa comoara. In orice caz, n 224 poiana asta presarata de musuroaie si dmburi. Pentru o clipa, Misa avu banuiala ca, aici ar mai fi sapat cineva. Dar nicaieri nu se. vedeau urme proaspete, toate dmburile si musuroaiele erau, acoperite de iarba. Poate ca mai demult portiunea-, aceasta fusese defrisata. In orice caz, n plan,, locul e indicat cu precizie-, ceea; ce nseamna ca ngropasera comoara sub vreun dmb. Dar asta. n-are nici o importanta. Ei toti, adica ntregul detasament, vor sapa toata poiana. Contele- nu s-a dovedit a fi chiar att de prost. Toti cauta comoara n padure, dar el a ngropat-o chiar n marginea padurii, ntr-un loc vazut de oricine si unde nimanui nu i-ar trece prin minte sa caute. Baietii se asezara pe iarba. In padure, coroanele copacilor frematau n vnt, pasarile ciripeau lar-muind. De undeva, de departe, se auzea latratul unui cine. Ghenka sopti rznd : - Iar prostii aia cauta comoara lnga mlastina ! Ei, ce mai cautatori de comori ! - Totusi e de minare ca ei o cauta tocmai n padurea asta - spuse Slavka. - Ba de loc - l contrazise Ghenka. Le-a ajuns si lor cte ceva la urechi, nsa nu stiu nimic precis. Au auzit de padure, dar unde anume n padure ? Padurea e mare, iar ei tot sapa si- sapa la nimereala... - Dar noi cnd ncepem-sa sapam? ntreba.Slavka. - Cred ca nu trebuie sa mai amnam - zise si Ghenka - deoarece miercuri soseste individul ala n haine verzi. Azi e vineri. - Nu putem amna -. ncuviinta Misa - dar trebuie sa facem totul cu socoteala. In primul rind sa scoatem o copie dupa plan, ca sa-1 putem pune apoi la loc.

- De ce ? se mira Ghenka. - S-ar putea- observa disparitia lui si atunci contesa" ar lua masuri de precautie-. - Snt de acord - spuse Ghenka - fie si asa. Dar cnd ncepem sapaturile ? - Sapaturile trebuiesc facute cu martori si cu re15 && prezentanti ai autoritatilor. Cine stie peste ce mai putem da acolo ! rosti Misa. Ghenka era gata sa-si iasa din fire. Cum adica? Sa-i aduca la cunostinta presedintelui sovietului satesc ? Dar el l-ar nstiinta numaidect pe Erofeev, iar Erofeev pe barcagiu. - Un lucru cu asta n-o sa-1 spuna el - ii asigura Misa. Si-apoi o sa chemam reprezentanti ai judetului sau guberniei. O comoara e doar un bun al statului. Totul trebuie facut n mod legal. Si asa o sa facem : copiem planul, l punem la loc, chemam apoi repre zentanti ai autoritatilor si numai dupa aceea ncepem sapaturile. Ghenka era tare amarii: - Totdeauna se intimpla asa. Noi facem totul, ne riscam viata, ca pe urma sa vina altii si sa culeaga roadele. Asta nu-i drept. Cap. 58 POVESTEA DOCTORULUI Baietii se ntoarsera n tabara obositi, dar-bine dispusi. Nu oricine are norocul sa dezlege asemenea mistere, iar ei izbutesc pentru a doua oara. Atunci - n istoria cu stiletul ; acum - pasarea de bronz. Ajungnd la conac, Misa le spuse prietenilor sa se duca n tabara, iar el intra in camera de serviciu, ca sa vada cum se simte Kit si cum stai|, n general, lucrurile. La Kit tocmai sosise doctorul. Vazndu-1 pe Misa, acesta ii spuse:

- Bine ca ai venit. Bolnavul - si doctorul arata spre Kit - poate parasi patul, numai ca trebuie sa tina cea mai stricta dieta. Ei, asta-i buna ! In socotelile si planurile lui Misa nu era prevazuta plecarea lui Kit. Asta ar fi nsemnat sa nu mai aiba acces n camera de serviciu si deci sa nu mai poata patrunde n conac. El nsa trebuia sa puna schita la loc. Misa gasi numaidect un raspuns: 226 - Daca ii dam voie sa paraseasca patul, va capata de ndata o noua indigestie. l cunoastem noi bine. Daca e nevoie sa tina regim, atunci -mai bine sa stea in pat. - E att de mincacios ? - Nemaipomenit ! - Chiar asa... nu te poti stapni ? ii ntreba doctorul pe Kit. - Nir-pot - marturisi Kit, oftind. - Totusi trebuie sa-l. lasati sa iasa afara, la aer curat - spuse doctorul iar regimul o sa-l respecte el in cadrul disciplinei impuse de voi. Misa rosti disperat: - Dar atunci totul e pierdut! - Ce este pierdut ? - Asa... n general... - si reveni Misa. O sa se mbolnaveasca din nou si n-o sa mai avem unde sa-l culcam. Aici i>o sa-l mai primeasca. Va trebui sa-l tinem n cort. Doar dumneavoastra singur ati spus ca un bolnav nu poate sa stea n cort. - N-ai grija, vom gasi oricind un loc pentru un bolnav - raspunse doctorul - iar dnsul n-are de ce sa mai stea n pat. - Va sa zica pot sa ma scol ? ntreba Kit, dnd patura la o parte. - Sigur. Fara a rosti un cuvint, Kit se dadu jos din pat si, ocolind privirea lui Misa, iesi din odaie. n clipa urmatoare, glasul lui rasuna cu putere la focul unde se pregatea prinzul. Misa mpreuna cu doctorul se ndreptara si ei spre tabara. Doctorul si lasase acolo trasurica. Dupa ce facura citiva pasi pe alee, doctorul ntoarse capul. Misa ii urmari privirea : se uita la pasarea de bronz. - Oare ce-o fi nsemnnd pasarea asta de bronz ?

l intreba Misa. Sta acolo asa... nemiscata... Doctorul si scoase pince-nez-ul, l sterse, apoi si-1 puse la loc, trecndu-si pe dupa ureche snurul negru. - E o pasare faimoasa - rse el. Din pricina ei, multi oameni si-au pierdut mintile. - Nu mai spuneti! se mira baiatul, cuprins de bucurie : doctorul stie ceva 217, - E o poveste lunga, lunga de tot- relua doctorul - si drept sa-ti spun, prea putin interesanta. - Povestiti-mi totusi - l ruga Misa - pe baietii nostri i pasioneaza lucrurile din trecut. Ma tot ntreaba ce tel de pasare e asta, iar eu nu stiu ce sa le spun. - E o poveste prea lunga - repeta doctorul. Lasa acum, alta data... - Va rog foarte mult, povestiti-mi - se ruga din nou Misa - macar pina ajungem la trasurica. - Bine - se nvoi doctorul, ncetinind pasul. De fapt, e o poveste stupida. Un fel de amestec de romantism provincial si trasnaie boiereasca. Trebuie sa-ti spun mai intii ca acesti conti Karagaev au fost o familie foarte veche, dar scapatata. Se trageau din-tr-un nobil tatar care s-a stabilit n Rusia, venind din Hoarda de Aur, dar au saracit si au nceput s-o duca greu, mai ales dupa ce mparateasa Elisabeta a executat pe unul din conti mpreuna cu fiul sau, poruncind sa li se arunce trupurile in mlastina... - Asta nseamna ca tot ce se spune despre mlastina Golghinskaia e adevarat ? ! se mira Misa. - Da - confirma doctorul - e un fapt autentic. Cei doi au fost executati si-apoi aruncati in mlastina, iar mosiile lor confiscate. Astfel li s-a dus de rpa neamul. Dar, datorita fericitei casatorii a unuia din conti cu fiica lui Demidov, neamul Karagaevilor s-a ridicat din nou, contii ajungnd iarasi stpini pe (mosii ntinse si pe mine n Urali... - Despre aceste ntmplari am auzit si eu oite ceva - spuse Misa.

- Asadar, familia lor a capatat o pasiune deosebita pentru pietre pretioase, o adevarata manie - continua doctorul. Mai ales ultimul din conti. Era un mare amator si se pricepea la giuvaeruri. Era nsa un fantast si un mistificator. El dezvoltase mult exploatarile n Urali, dar nu gasise dect pietre marunte. Se stie nsa ca pietrele mici nu valoreaza cine stie ce. Valoarea diamantelor creste aproape n pro-| gresie geometrica cu marimea lor. Desi gasea numai pietre marunte, contele lansa zvonul ca a dat de niste nestemate grozave. Dar cnd afirmatiile lui au fost verificate, s-a dovedit ca totul 22a era o nselatorie. Dupa atitea. minciuni sfruntatii, lisj; numai ca oamenii nu l-au mai crezut de loc, dar era cit p-aci sa-1 mai dea si in judecata pentru niste falsuri; In consecinta, afacerile lui amenintau familia cu ruina: Pe urma a.- nceput un proces; fiul contelui a ncercat sa?l faca pe batrin iresponsabil, declarndu-i alienat mintal. Au vrut sa.se-foloseasca'chiar- de mine, dar nu le-a mers. Le-am stricat toate socotelile. De atunci se tem de mine. De altfel s-au gasit oameni care sa-i ajute feciorului sa puna mina pe-mostenire, nainte ca btrnuJ conte- sa fi murit. Acesta a plecat n strainatate^ dar nu i-a, ramas dator fiului sau, batndu-si joc ntr-un chip nemaipomenit de mostenitorul nerecunoscator. Doctorul si Misa.ajunsesera. ntre timp la locul unde se. afla. trasurica. Doctorul, se. urca n trasurica si, aprinzndu-si o tigara, continua : - Trebuie sa-ti spun ca mostenitorul, desi era prost, s-a dovedit un nemernic de prima speta. In povestea asta, un rol destul de urijt a jucat si persoana aceasta - si doctorul arata cu capul spre cladirea conacului. - Contesa" ? - Ce mai contesa ! E drept, a fost o femeie foarte frumoasa. Doctorul tacu o clipa si parca o umbra ii ntuneca fata. Era o frumusete - repeta el - dar ce-a mai ramas acum din toata frumusetea ei? !... Si cum ti,'spuneam, tnarul conte... taranii l poreclisera Un pitac jumate"... schiopata. E schiop din nastere, dar altfel* e un barbat aratos.- Dar iata- cum 1-a pedepsit tata-sau. Doctorul tacu o clipa, parca stra-* duindu-se sa-si aduca-aminte, apoi continua: Lucru! cel mai de mirare

este ca batrnul conte nu spunea ntotdeauna-basme. Chiar nainte de proces declarase ca poseda doua diamante de o marime deosebita, aproape de cincizeci de carate fiecare. De altfel a si aratat diamantele, dar nimeni nu 1-a crezut: Diamantele. nsa s-au dovedit a fi veritabile, lucru confirmat de niste; bijutieri olandezi. Si iata, ca'batrnul conte i trimite fiului sau o scrisoare cam cu urmatorul con-tinut: Un diamant l-am luat cu mine, iar altul l-am ascuns. Daca ai putut fi att.de destept, incit sa ma 229 gonesti din propria mea casa, sa vedem daca ai sa fii tot att de destept ca sa gasesti acest diamant. Blazonul neamului nostru indica locul unde este ascuns..." Cam asa ceva i-a scris batrnul conte. A fost o crunta razbunare din partea lui. Diamantul asta a insemnat o nenorocire, o adevarata calamitate pentru aceasta familie. L-au cautat pina la izbucnirea revolutiei, au sapat peste tot, s-au certat intre ei, au nnebunit, s-au otravit, s-au mpuscat... - Si nu l-au gasit ? ntreba agitat Misa. Abia se putu stapini sa nu strige : Eu stiu unde se afla ascunzatoarea ! Stiu unde este ascuns diamantul !" Doctorul clatina din cap : - Ce-a fost aici!... Dar n-au gasit nimic... Cautind sa-si stapneasca emotia, ca sa nu dea de banuit, Misa intreba : - Dar batrnul conte a scris ca ascunzatoarea este legata de blazonul familiei. La ce anume se referea ? Baiatul pusese aceasta ntrebare fara sa-si ridice ochii, de teama ca nu cumva sa se tradeze. Doctorul lua haturile in mina si scoase biciul din tocul de piele al trasuricii. - La ce anume se referea ? La blazon. Priveste acest vultur - si arata cu biciul spre fatada cona cului, unde, in lumina asfintitului, pasarea de bronz parea aurita. Vulturul acesta trebuia sa dea raspunsul. Riznd n sila, Misa ntreba: - Dar cum oare ar putea da el raspunsul"? E doar o pasare fara glas.

- Da, sigur, dar pasarea asta ascunde nauntrul ei o tainita... . - Ce-ati spus ? abia putu sa ingne Misa. Doctorul se .uita la dnsul. - Ce-i cu tine ? - Nimic, nici eu nu stiu... - facu Misa zmbind si ncercnd sa se stapneasca. Dar nici nu mi-ar fi trecut prin cap ca inlauntrul pasatii ar putea fi o ascunzatoare. -- Da, o ascunzatoare - confirma doctorul - si foarte simpla. Apesi pasarea pe ochi si capul se ri23Q dica. Un mecanism cit se poale de simplu, un arc... Misa se uita buimacit la doctor, iar acesta, calm, fara a observa nelinistea lui, continua : - n aceasta ascunzatoare se afla un plan din care reiese ca diamantul e ascuns n padure, nu prea departe, la vreo patru verste de aici... Au scormonit toata padurea si chiar si astazi se mai gasesc unii neghiobi care mai sapa... E adevarat ca s-au mai potolit, totusi mai snt unii care tot mai cauta diamantul. - Si toti stiu de existenta planului ? bolborosi coplesit Misa. - Da. desigur. Un timp, a ramas secret, dar apoi toti au "aflat ca ei sapa in padure, asa nct presupusa comoara a ncetat de a mai fi o taina. Copii dupa acest plan se gaseau aproape n fiecare casa taraneasca. - Se prea poate... nsa... poate ca nu era planul adevarat ? ngna Misa, cu glas stins. - Planul e unu! singur si att. Toti l stiau pe dinafara : mergi o versta spre nord, nca* una spre nord-vest, apoi o versta drept spre vest... nu tin minte prea bine, e cam mult de-atunci. Planul asta ii stiau toti pe de rost, ba chiar i-au facut si un cntec: O versta de treci. Un diamant gasesti. A doua de treci. Un briliant gasesti. A treia de treci, Nimic nu gasesti... Doctorul scutura haturile : - Asta-i toata povestea. Ei, cu bine acum... Aveti grija de bolnav, nu-1 lasati sa mannce prea mult. Sa tina regim.

- Regim... Da... Sigur... - repeta Misa, cu gn-durile nvolburate, uitindu-se ca nauc n urma doctorului, care purta o haina neagra, la spatele lui lat, ce salta cnd trasurica nimerea n hrtoape, la calul urias, care pasea greoi, aparndu-se alene cu coada, de muste si tauni. 231 Cap. 59 OARE, NTR-ADEVAR, TOTUL E PTERDUT ? nca buimac, nemaintelegind nimic, Misa se ntoarse n tabara. Acolo forfota obisnuita din fiece seara. Copiii se pregateau de cina, se spalau pentru culcare ; unii si aranjau ierbarele, albumele, altii si faceau paturile in corturi. Fetele corectau caietele satenilor care urmau cursul de alfabetizare. Era acel ceas al serii cnd toti se.simt obositi, dar nimeni n-ar dori parca sa se sfrseasca ziua; ceasul cind domneste o animatie deosebita, pentru ca ntreg detasamentul e strins laolalta, cnd ziua e pe sfrsite si trebuie sa te gra-"besti sa te folosesti de ultimele clipe de lumina. Misa si ndeplinea atributiunile mai mult mecanic. Gndul rusinosului-esec nu-1 mai parasea. Sa se Iaca de rs n asa hal ! Deci tot ce-au ntreprins ei pn acum a fost fara rost. Si ceasurile acelea nesfrsit de lungi petrecute n muzeu, si expeditia noaptea ia mlastina Golighinskaia, si cercetarea pasarii aici, la conac, si 'descoperirea .ascunzatorii-- toate nu valoreaza nici doi bani. Doar pierdere de timp. Si el care se credea mai destept decit toti ceilalti!... Numai de n-ar afla de pozna asta careva ! De Ghenka si Slavka era sigur ca n-or sa bata toba... Doar si ei se pacalisera. Cum ar putea sa le spuna' baietilor adevarul ? Autoritatea lui ar fi serios zdruncinata. Ghenka si Slavka insa nu banuiau nimic si erau tare bine dispusi. Umblau numai la brat, susotind n taina si uitndu-se cu un aer de superioritate la ceilalti baieti : eh,-niste copilasi naivi care se joaca fara sa banuiasca ce minunata si extraordinara taina va fi n curnd data la iveala ! Apoi seapropiara de Misa. Ghenka i sopti la ureche ca -a descoperit ntr-o carte o foita subtire, din acelea ce se gasesc n volumele cu o

prezentare ngrijita, foita ce acopera paginile cu. ilustratii. Foita aceasta o puteau folosi cu succes pentru a copia planul. 232 Misa, tacut, 'dadu din cap in semn ca e de a crd sa ia foaia din carte si sa copieze planul. Ghenka i mai spuse atunci ca n carte snt trei foi subtiri si ar fi bine sa faca trei copii. Astfel, fiecare ar avea cie o copie. E bine sa fie mai multe, caci avnd numai una singura -s-ar putea pierde si... intr-o actiune att de primejdioasa ca a lor te poti astepta la tot felul de surprize. Trebuie sa fii gata pentru orice. Misa ncuviinta si acest lucru, iar 'Ghenka fu de parere ca, deoarece sa facut noapte, copiile le vor face iia doua zi dimineata cnd toti copiii vor fi plecati n sat. Misa nu se mpotrivi. Slavka propuse atunci ca el si Ghenka sa fie scutiti a doua zi de -serviciul la club ; Misa accepta si aceasta. Nu se mai mpotrivea la nimic. Doar foaie erau n zadar. Totusi n-avu curaj -sa le spuna baietilor -adevarul. Era mai bine- sa-i s=tie ocupati cu ceva, dect sa-1 scie cu ntrebarile. A doua 'zi, Misa se trezi cu o durere de cap -si intr-o stare de moleseala asa cum numai dupa o noapte nedormita si agitata poli avea. Totusi, dupa dejun, si alinie, ca de obicei, ^detasamentul si'pornira n sat. Ghenka si Slavka- fusesera -scutiti de -serviciu, ca sa poata scoate rrestngheriti copii dupa plan. Gndurilemegre nu-1 parasira pe Misa nici la club. Statea trist deoparte si se uita cum erau instruiti copiii din sat. Viitorii pionieri fusesera mpartiti in grupe. Stiau acum care le snt ndatoririle si cum trebuie sa se comporte un pionier, ba chiar nvatasera pe de rost textul jtiramrritului. Era nsa cu neputinta sa-i faci- sa mearga n rnd sau sa stea aliniati. Fiecare stia care-i dreapta si care-i stinga, dar cnd se dadea comanda : La dreap-ta !"', se ntorceau neaparat la stinga, iar cnd se comanda : La stn-ga i", ei se ntorceau la dreapta. La comanda : Stnga-mprejur !", se .ciocneau unii de altii si iesea o ncurcatura nemaipomenita. Nici la pas nu stiau sa mearga. Ce putea, fi mai simplu dect: Stng, drept, stng, drept!" si cu toate astea, ei tot se ncurcau. Unii avea pasul mic, altii mai mare, unul mergea to233

paind, altul si tra picioarele ca un invalid, iar al treilea avea grija sa-1 calce pe cel din fata. Si ce aliniere ! Unul si scoate burta n afara, altul sta cu picioarele cracanate... Si numai sa-i spui primului sa-si traga burta, ca atunci se ndoaie de spate de parc-ar fi cocosat. Unii snt desculti in vreme ce altii poarta pslari pe o caldura ca asta ! Dar comanda : Alinierea spre dreap-ta !" n loc de o linie dreapta, ai un semicerc, caci fiecare iese din rind ca sa-1 vada bine pe cel din cap, desi li s-a explicat de attea ori ca la aliniere nu trebuie sa vezi dect cel mult pe al cincilea din dreapta ta. La fel de rau si cind dai comanda : Din dreapta cte doi, numara !" Nu s-a intmplat o data sa numere fara greseala. Pna sa zica primul unu", urmatorul i-o ia nainte si spune doi" sau altul nu spune nimic. Hai, zi !" l ndemni, el nsa tace si se uita la tine zmbind sfios. Mai ales fetele. Oare att de sfioase sa fie fetele ? Dar orict urmarea Misa miscarile caraghioase, si stngace ale copiilor, nu-si putea scoate din gind planul. Bine, sa spunem ca planul n-are nici o valoare. Ceva insa este aici. Doar nu numai el cauta comoara, o mai cautasera si altii, ba o mai cauta chiar si acuma. Sa presupunem ca batrna contesa" e nebuna: si-o fi pierdut mintile din cauza diamantelor. Dar omul n haine verzi, corespondenta dintre el si contesa", oare nu snt astea fapte reale ? La fel si asasinarea lui Kuzmin... Poate sa nu existe nici o comoara, doar ei n-au nevoie de diamante I Ei vor numai sa dovedeasca nevinovatia lui Nikolai, sa dovedeasca tuturor ca nu el este asasinul. Sa renunte la asta numai pentru ca se pacalisera si ei, ca de altfel attia altii, n povestea cu comoara ? Judecind astfel, Misa continua sa priveasca la copiii care erau instruiti n poienita. De ce oare merge att de prost, de ce le e atit de greu sa mearga la pas ? De pilda, Musca". Cnd e singur umbla ca lumea, alearga repede, iar cnd e n rnd, schiopateaza, traste piciorul. Un adevarat pitac jumate", asa cum spunea doctorul despre tinarul conte. 234 Ia stai !

Misa sari n sus. Omul n verde schiopateaza si el. Traste un picior. Omul acela mbracat n verde pe care-l vazuse la muzeu... care ntretine o corespondenta secreta cu contesa" ? Sa fie oare tnai'ul conte Karagaev ? Doar se stie ca toti contii au fugit la Paris... Sau poate ca nu au fugit toti ? Poate ca mai trage nadejde sa gaseasca diamantul pe care 1-a ascuns cu atta dibacie tata-sau... Tot ce e posibil ! De-aia se teme el sa apara la lumina, ca nu cumva sa fie recunoscut ! Dar miercuri va fi aici!... Cap. 60 COPIILE ntre timp, Ghenka si Slavka se apucasera de treaba. Le trebuia nsa o scndura neteda ca sa aseze pe ea schita. - Mai las-o si tu - spuse Ghenka. Ce atta exactitate ? Doar cunoastem locul. Facem copiile de forma, si gata. Slavka nsa era foarte meticulos. El cunostea bine desenul liniar, asa nct Ghenka fu silit sa cedeze. Scndura neteda nsa n-au gasit. In schimb au dat peste o mapa de carton - un dosar - au pus-o pe o buturuga si au fixat-o cu pietre pe margini. Au, ntins apoi schita pe carton, iar peste el au pus foita. Slavka ncepu sa copieze. Postat n spatele lui, Ghenka i urmarea miscarile creionului, i tot dadea sfaturi si-1 grabea.... De ce atta scrupulozitate ?! 235 Un-doi, si gata ! Slavka insa riu-1 lua In seama; st continua sa deseneze cu multa grija. Cnd, incepu sa copieze pasarea de bronz, Ghenka i zise: - De ce mai desenezi si pasarea? Ea n-are nici o importanta.. - Daca e trecuta n. plan, nseamna.' ca trebuie- s-o copiez - i raspunse Slavka, vazndu-si de lucru. Si tocmai cu pasarea avu mai multa, bataie de- cap; Restul mersese usor : linii, unghiuri., curbe. n.schimb; pasarea, cate nu. ocupa mult loc, era- desenata foarte meticulos. Semana leit cu cea de la conac. - ti dai seama ct timp ai. sa pierzi cu pasarea asta ? nu se lasa Ghenka. Si de pomana... E desenata doar asa, conventional, ca blazon al familiei.

- Poate ca nu e doar conventional. - Daca-ti spun eu ! De ce sa-ti pierzi atta vreme cu ea ? Si-asa noi stim- tot ce ne trebuie. Slavka nsa, care era constiinciozitatea personificata, copia staruitor pasarea. - Fa cum te taie capul - mormai Ghenka dar pe- copia mea sa n-o mai treci. N-am nevoie de vulturul asta. Si se uita bosumflat la Slavka cum copiaza., Po-tim, se cazneste de un ceas cu vulturul asta! Si e de-abia la prima copie! Atunci ct timp o sa piarda cu toate trei copiile? n sfrsit, Slavka termina de copiat vulturul si ncepu sa-1 hasureze. \llfi4c^ - De ce-1 mai. hasurezi ? se nfurie de-a binelea Ghenka. - Pentru ca n schita e hasurat. - Dar n schita nu-i hasurat peste tot - striga Ghenka - iar tu l hasurezi n ntregime. Numai ca sa-ti: pierzi timpul da pomana !... - Ai dreptate.,.. - spuse-Slavka, abatut,, cercetnd planul, mai deaproape* 236 intr-adevar, numai corpul vulturului era hasurat. Capul era n ntregime negru, iar ghearele - albe. - Am gresit din cauza hirtiei proaste... Nu se vede prea bine prin ea - zise arnart Slavka. Trebuie s-o iau de ia nceput. Ghenka ncerca sa-i schimbe gndul. De ce sa mai copieze planul nca o data ? ! Doar vulturul e pus acolo doar asa, de forma, nu-i nevoie de el. Atunci ce importanta are daca e hasurat sau nu ? Dar daca Slavka vrea neaparat sa scoata copii ntocmai, atunci n-are dect sa-i dea lui copia asta nereusita, iar pe celelalte sa le faca asa cum doreste el. - Poftim - i spuse Slavka, desprinznd copia stricata- poti s-o pastrezi; pe celelalte am sa le fac exact. - N-.ai dect! Si Ghenka, nepasator, baga copia in buzunar. - Numai fii cu bagare de seama - l avertiza

Slavka - daca o pierzi, cine stie ce neplaceri mai putem .avea. - N-ai nici o grija. Am mai pierdut eu ceva pna acum ? Cap. 61 VULTURII Slavka termina celelalte doua copii tocmai cind copiii se ntoarsera din sat. Dupa masa, Ghenka si Slavka i restituira lui Misa schita si-i aratara copiile facute. Misa se uita in tacere la hrtiile acestea, care nu mai erau de nici o trebuinta. Bietul Slavka, si-a pierdut cu ele o jumatate de zi ! Si ce bine facuse copiile ! -; Dar unde-i a treia copie ? ntreba Misa, doar asa ca sa mai risti ge timp. - E la mine - raspunse Ghenka - mi-am luat-o pe cea stricata. - Cum adica stricata ? ntreba Misa, tot ezitnd sa le spuna baietilor adevarul. Ghenka aseza- copia lui alaturi de celelalte doua si-i explica lui Misa de ce nu e buna... 237/ - De altfel, e nereusita numai dupa parerea Iul Slavka - spuse Ghenka. Vulturul nsa n-are nici o importanta. Reprezinta doar blazonul familiei con-tilor, ca si pasarea de bronz. - Da - ncuviinta Slavka - tot ce-i posibil, poate ca hasurarea n-are nici un rost. Dar din moment ce era n plan, eu am copiat-o aidoma. n acest timp, Misa cerceta schita si copiile. ntr-adevar, pasarea nu indica nimic n plan : nu indica nici locul, nici drumul spre comoara. Drumul era nsemnat cu linii si curbe. Doar ei l verificasera si se convinsesera ca schita este exacta. De altfel, dupa cum i spusese si doctorul, sute de oameni, ur-mnd drumul aratat n plan, pornisera in cautarea comorii, ceea ce nsemna ca planul e studiat n amanuntime. Asta asa-i... Dar de ce pasarea e colorata n mod diferit ? Orict de mic si de uzat e desenul, se vede bine ca nu-i peste tot la fel. Capul e negru, trupul hasurat, iar ghearele albe. Ce-o fi nsemnind asta ?

- Ce te uiti asa, ce-ai vazut ? ntreba Ghenka, mirat, urmarind cu oarecare teama expresia fetei lui Misa. - Ma ntreb ce rost o fi avnd pasarea n plan si de ce e altfel colorata... - Vai de mine, Misa ! si Ghenka se strmba suparat. Ce importanta poate avea pasarea ?... Blazonul asta valoreaza tot att ct si vulturii de pe pitacii tarilor ! De-i o copeica, de snt doua, de-s cinci, peste tot acelasi vultur cu doua capete... Nu spune nimic, nu nseamna nimic... La ce sa te mai framnti de pomana ? Doar. noi stim unde e ngropata comoara. La ce mai zabovim atta... Sa mergem s-o dezgropam. Asta-i ! - Esti att de sigur ? ntreba Misa. - De ce anume, ma rog? - De faptul ca stim unde-i ngropata comoara. Ghenka dadu nerabdator din mini : - Doar aseara am fost acolo ! Misa tacu un timp, apoi spuse oftnd : - Nu-i nici o comoara acolo ! 238 Ghenka si Slavka holbara ochii. - Da, da - repeta Misa - n-a fost, nu este si p.ici n-o sa fie. Ghenka si Slavka continuau sa se uite la Misa : Ghenka - buimacit, Slavka - ntrebator. - De ce va tot zgiti fa mine ? se supara Misa. Nu-i nici o comoara acolo si cu asta, basta ! - Pai, pai... cum ramne cu planul, c.u contesa" si cu toate celelalte ? ngaima Ghenka. - Ce mai contesa" e si asta ! rosti dispretuitor Misa. - Da' tu de unde stii ca nu-i comoara acolo ? l ntreba Slavka. - Iata de unde... Si Misa le povesti cele auzite de la doctor. Cumplita lovitura ! In sinea lor, baietii se socoteau niste prosti, niste zevzeci demni de mila, niste aiuriti... Cum s-ar mai putea uita acum n ochii celorlalti ? E adevarat ca nici unul nu stia nimic precis, dar toti

bagasera de seama cu ce aer misterios umblau si susoteau fntre ei... Siapoi e cu putinta oare sa renunte la visul lor de a dezlega misterul acesta, pe care nimeni naintea lor n-a fost n stare sa-1 dezlege ? Ar fi prea dureros ! Misa se simtea mai usurat dupa ce le spusese baietilor adevarul: si descarcase sufletul... - mi pare foarte rau - rosti n cele din urma Slavka. De altfel era si de asteptat: daca atta timp au cautat comoara atitia oameni, de ce tocmai noi sa fi fost aceia care s-o gasim ? Misa dadu din umeri : - Asa-i ntotdeauna. Nimeni nu poate da de ea, dar, la urma urmei, tot vine cineva si-o gaseste. Norocul asta putea sa cada pe noi. Se vede nsa ca n-am avut bafta. Ghenka nsa nu renunta chiar att de usor la comoara. - Dar comoara exista - spuse el, aproape pln-gnd - si diamantul stim ca e ascuns. nseamna ca trebuie sa-1 cautam. - Si unde sa-1 cautam ? 239. - Uncie V... Sa zicem n- padure - raspunse evaziv Ghenka. - Padurea a fost scotocita peste tot. N-a mai ramas un coltisor nesapat. Daaa. diamantul exista; n nici un caz nu-i ascuns n padure: Si se prea poate ca omul acela n verde si contesa" sa- cunoasca locul... Dar pentru ca veni vorba, stiti voi. cine e omul n verde ? si Misa le mpartasi banuiala lui cu privire la individul n haine verzi. - Sa stii ca ai dreptate - sari Ghenka - e fiul contelui! E limpede ca buna ziua. A venit aici sa puna gheara pe diamant. Lucreaza mina-n mina cu contesa" ! Dupa ce asculta atent discutia lor, Slav.ka. interveni : - Daca. contesa" an fi stiut unde-i ascuns dia mantul', l-ar fi dezgropat de- mult. Diamantul ncape n stomac, deci poate sa ncapa sl-n buzunar. Nu! Nici contesa", nici fiul contelui, daca e ntr-adevar fiul.lui, nu stiu nimic. Cauta, si ei, asa cum cauta si

barcagiul, si toti ceilalti. Dan nimeni nu.-t poate gasi. Probabil ca. raci noi n-o sa.-l gasim.. Schita era sin gura: noastra sansa. Acum nu mai conteaza... Da, e adevarat - se gndea Misa - nimeni nu stie- unde e ascuns diamantul. Nimeni n-a izbutit sa dezlege enigma batrinului conte. Dar enigmele au si ele o dezlegare ! Toti se orienteaza dupa liniile indicate. m pian, nsa ele nu nseamna nimic. Meni rea lor este de- a ne ndimma. pe un drum gresit.. S-ar putea ca liniile sa n-aiba nici un rost si- numai vul turul sa dea cheia misterului,, indicnx locul unde se afla ascunsa, comoara. Dar vezi ca. nimeni, nu i-a dat nici o atentie: si tocmai de-aia n-.u ajuns la nici iui rezuMat. De obicei, n asemenea, schite nimic nu. este de prisos, nimic nu-i ntmplator. Totul trebuie sa aiba unt sens."\*$#| - Ce te tot zgiesti atta la plan? ntreba Ghenka. Acum e. limpede ca. nu face doi. bani. - Adevarat, nu face - ncuviinta. Misa - sl totusi nu pot sa nteleg de ce vulturul e desenat n culori diferite ! Foarte curios ! 24G Baietii se uitara din nou la vultur. Dar lor nu le spunea nimic. Un vultur ca toti vulturii... lisfe! Misa. si- aminti de spusele lui Boris Sergheevici cu privire la aceasta, pasare, precum si de ndoielile lui Korovin. - Trebuie sa va spun ca. nu toti sint de parere ca pasarea reprezinta un vultur. De pilda, Korovin nu e sigur, iar el doar s-a nascut si a crescut prin partile Volgai, unde snt destui vulturi. De aseme nea, Boris Sergheevici crede ca n-ar fi vultur, ci condor. Mai precis, el spunea ca are capul unui condor. Ghenka se arata nencrezator : - Capul poate sa. fie de condor, restul nsa e de vultur. Fiti fara, grija,, daca nu m.-oi pricepe nici eu,

atunci nu se pricepe.nimeni. Ghenka trebuia crezut. Exceptind educatia fizica, zoologia era. singurul obiect de care se arata pasionat. De altfel, el era responsabilul cercului de zoologie si se ocupa de coltul viu al scolii. - E un vultur din cei mai obisnuiti - continua Ghenka. Adevarat, e putin mai mare dect un vultur de stepa, deci e o acvila imperiala, zisa si halzan. - Bine - l aproba Misa - oricum ar fi, n-avem alta sansa. Itinerariul indicat de schita s-a dovedit fals. nseamna ca trebuie sa descifram hasura rea Fiecare avem cile o copie, sa ne punem fiecare capul la contributie. Ghenka. ncepu sa se tnguie : - Dar hasurarea de pe planul meu e gresita. Cum am sa mai pot eu judeca ? Cap. 62 HALZAN Baietii ncepura sa-si framnte mintea. De altfel, ntreg; detasamentul si batea capul, nu cu hasurarea, ci cu pasarea de bronz : ce-ar putea sa reprezinte ? -ML ntrebarea asta le-o pusese Misa. In detasament erau baieti" ale caror cunostinte variate le puteau fi de folos. Apoi devenise aproape cu neputinta sa mai pastreze secretul. Era mai bine ca baietii sa fie preocupati de pasare. n curnd, ntregul detasament se afla mpartit n doua tabere : una, avndu-1 n frunte pe Ghenka,. afirma ca pasarea e un vultur obisnuit. E drept ca are un cap putin obisnuit, dar asta se datoreste imaginatiei, stilizarii artistului. n fruntea celeilalte tabere, care sustinea ca pasarea face parte din familia condorilor, era Beaska. E adevarat ca are trupul cam ndesat si mai mic dect al unui condor obisnuit, dar asta se datoreste faptului ca artistul nu s-a documentat ndeajuns. - Uitati-va la forma capului - spunea Beaska. Oare un vultur obisnuit are un gt att de lung si un cap att de mare, plesuv si tesit ? Se prea poate sa fie un condor, sau un vultur hoitar, sau pur si simplu un vultur

negru, sau un vultur plesuv cu capul alb. Daca am avea pasarea asa cum este ea n natura sau cel putin mpaiata, am putea-o clasifica dupa pene si dupa culoare. Totusi si asa, dupa cap, te poti convinge ca pasarea asta e din neamul con-dorilor si nicidecum un vultur obisnuit. - Vai, Beaska, Beaska, ce tot ndrugi acolo - i spunea Ghenka - unde ai mai vazut tu condori att de mici ? La condori, distanta dintre aripi, cnd snt ntinse, e de aproape trei metri, iar asta n-are nici macar doi. Recunosc, capul e cam ciudat, n rest nsa e un vultur 'obisnuit. Din specia asta face parte pajura, zisa si halzan - denumirea orientala vulturul hoitar, zis caragus, ceva mai mic dect o pajura, apoi vulturul de stepa, sau vulturul curganic. Mai exista o specie nrudita cu vulturii obisnuiti : asa-numitii sorecari, dar astia snt mici. Asa ca n-ai de ce sa te mai ndoiesti: asta-i un vultur obisnuit, cum- ma vezi si te vad. Amndoua taberele discutau aprins de dimineata pna seara. Fiecare si^ apara punctul de vedere, adu-cnd ca argumente n sprijinul afirmatiilor sale as242 pectul exterior al pasarilor, felul lor de viata, modul n care-si fac cuibul si-si cresc puii, hrana lor. Ajunsesera pna si la romanele n care citisera ca vulturii rapeau nu numai copii si miei, tinndu-i n gheare, ci chiar si cai si vnatori, cu echipament cu tot. Discutau cu ndrjire, mai ales ca n fruntea fiecarei tabere se aflau cei mai de seama adversari n materie de discutie : Ghenka si Beaska. Acestia mai ca nu se luau la bataie. Ghenka l poreclise pe Beaska vultur plesuv, iar Beaska pe Ghenka - hal-zan. - Ei, tu, vultur plesuv - i striga Ghenka - vino-ncoa' sa mai discutam. - Ia-o din loc, halzan nenorocit! i raspundea Beaska. - Cum de nu va e rusine! i mustra Misa. Nu puteti discuta ca oamenii ? Noi facem cercetari serioase, iar voi ati ajuns la chestiuni personale. In-chipuiti-va ca si savantii ar discuta tot ca voi, cer-tnduse. Fn ce s-ar transforma atunci Academia de Stiinte ? - De ce ma porecleste vultur plesuv ? cauta sa se apere Beaska.

- Dar cine a nceput primul ? se ratoi Ghenka. Nu tu m-ai poreclit nti halzan ? Toata ziua n-aud dect: halzan. halzan, halzan ! Ce fel de halzan snt eu ? Halzan... Halzan... E un cuvnt cunoscut..." Misa se uita la Ghenka, apoi la Beaska... Halzan... Halzan..." - Zici ca-i halzan ? l mai ntreba o data Misa. - Da, halzan, raspunse Ghenka. - Adica pajura ? - Da, pajura sau halzan. Halzan ! Pai asta-i numele ruletului unde a fost omort Kuzmin... Halzan! Va sa zica de aici vine si numele luncii Halzin... Acolo unde plecase Kuzmin cu Nikolai." Misa ramase o clipa ca trasnit, asa nct Ghenka l ntreba ngrijorat : - Ce-i cu tine? Nu cumva ti-e rau? 243; - Halzan - bolborosi Misa, halzan... - Ei si? Sigur, halzan - repeta Ghenka, nedumerit, holbnd ochii la Misa. Acesta continua sa mormaie : - Halzan... Halzan... rul... Ghenka dadu mirat din mini : - Ce tot mormai- acolo;? Halzan, ei da, hal... De odata, Ghenka se uita nmarmurit la Misa, apoi jsopti: Halzan... Glasul lui rasuna tot mai tare : Hal zan... Halzan... Sari n sus si se lovi cu palmele peste genunchi : Halzan ! Fir-ar al dracului ! Halzan ! Misa nsa si reveni: - Astmpara-te ! Nu mai striga! Fara galagie! Prin urmare, halzan? - Sigur ca e halzan - sopti misterios Ghenka. M-am gndit numaidect : vultur-halzan si rul tot Halzan - De fapt, nu te-ai gndit de loc. Numai acum, uitndu-te la mine, ai priceput. Asa ca nu le mai lauda. Ghenka se supara toc :

- Dar cine a pomenit primul de halzan ? Iar vul turul asta plesuv - si se uita cu dispret la Beaska o tine una si buna ca e condor. Asadar, gasisera prima veriga, si poate cea mai importanta. Prin urmare, secretul l detinea pasarea, si nicidecum traseul indicat n schita, care a indus n eroare attia oameni. Aveau prima indicatie - riuletul Halzan. Comoara trebuie sa fie ngropata n apropierea lui. Acum e limpede de ce Kuzmin a fost omort tocmai Unga lunca Halzin. Asasinarea lui e legata de existenta comorii. Dar acest lucru dovedeste nevinovatia lui Nikolai Rbalin. El n-a cautat niciodata diamante. E adevarat ca aceasta premisa l scoate din cauza si pe barcagiu, caci acesta cauta comoara n padure si habar n-are de Halzan. Dar namne de vazut... In definitiv, ceea ce i intereseaza pe ei este reabilitarea lui Nikolai. Gasirea'adevaratului vinovat este *t* o chestiune secundara. Poate ca-1 vor descoperi o data cu gasirea comorii. In preajma rului... dar unde s-o caute ? Rul, desi putin adine, e destul de lung. Pe hartile mai recente abia se vede, dar pe cele vechi se vedea ca trece prin mai multe judete. nseamna ca pasarea de bronz trebuie sa le mai indice si alte date, legate, fara ndoiala, de anumite specii de vulturi, asa cum se ntmpla cu numele riului Halzan. Ghenka, de cunostintele caruia Misa nu. se mai ndoia acum, enumera toate speciile de vulturi pe care le stia. Cteva se potriveau. Mai ales vulturul de stepa, zis si curganic. Daca acest nume are aceeasi semnificatie ca si Halzan, atunci iata lantul : rul Halzan-stepcurgan ]. Pe cuvnt ca iese de minune ! Bravo lui Ghenka, se pricepe la pasari ! Nu ca Beaska. nseamna ca n stepa, lnga ru, este o movila, unde e ascunsa comoara. Mirranat, nici nu se putea mai bine ! - E absolut exact - confirma Ghenka, cu autori tate - e absolut exact si logic. Halzan-stepa-curgan. Vulturii gryphus n-au ce cauta aici. Un ornitolog

orict de putin priceput n-o sa confunde niciodata ; aceste doua specii : pajura e pajura, iar un vultur gryphus e un gryphus. Halzan e denumirea orientala-a pajurii, iar noi stim ca familia Karagaevilor se tragea din Hoarda de Aur". Mongolii traiau prin stepe si ridicau probabil curgane. Prin urmare, att din punct de vedere zoologic ct si etnografic, rationamentul nostru este absolut exact. Trebuie sa plecam la Halzan ! Dar Slavka, cel care se ndoia ntotdeauna, obiecta : - Sa presupunem ca e asa cum spuneti. Rul l cunoastem, e Halzan. Dar stepa ? In schita nu e nici o stepa. Sa presupunem ca stepa e cmpul de aici. Bine. Dar care din curganele acestea e cel cu pri' Curgan - movila. Curgane se mai numesc si stravechili morminte ale mongolilor, care s-au pastrat pna astazi n stepj si care au forma unor movile. (n.r.j, 245 cina ? Aici snt foarte multe si toate se afla pe malul drept al rului Utcea, fiind cercetate de mult. In prezent, nici o expeditie arheologica nu se mai ocupa de ele. - Desigur, problema nu e de loc usoara - fu de acord Misa - dar n asemenea caz.uri nu exista probleme usoare. Mine de dimineata trebuie sa plecam la Halzan. - Dar sa nu uitam ca mine e marti, iar miercuri soseste tipul acela, Karagaev. - Prin urmare nu ne ramne altceva dect sa gasim comoara nainte de venirea lui. Cap. 63 HALZAN - STEPA - CURGAN Baietii nu mai aveau asumpar, credeau ca nu se mai face dimineata. Cum se crapa de ziua, o si pornira catre Halzan. Nu le era teama, totusi se nfiorau la gndul ca se duc n lunca aceea unde nu de mult fusese asasinat un om. Ziua se arata mohorita. Un vint aspru gonea pe cer nori ntunecosi, ndoia vrfurile copacilor si asternea iarba la pamnt. Cteodata sufla att de aprig, nct aproape nu mai puteau nainta. Ei totusi se avntau prin lunca mlastinoasa, de-a lungul malului rului Halzan.

Era un rulet foarte putin adine, aproape secat. Primavara ns se revarsa mult, deoarece curgea printr-o depresiune. Acum arata mai mult ca un prias napadit de verdeata, asa nct abia se mai zarea printre tufisurile si iarba nalta. Doar pe alocuri se mai putea vedea ca pe fundul albiei curge o suvita limpede de apa. nfatisarea lui att de mizera nu se potrivea de loc cu numele sonor pe care-1 purta, nici cu rolul misterios si fatal pe care-1 avea n toata povestea asta. Dar acest lucru nu-.s stingherea de fel pe baieti. Mai M* aies pe Ghenka. El pasea hotarit prin lunca, uitn-du-se n jur cu o privire cercetatoare si patrunzatoare, aidoma omului de cunostintele caruia depinde succesul ntregii expeditii. Ce-i drept, fara el nu s-ar fi aflat nimic. Si se mai spune despre el ca nu prea nvata! Dar talentul lui se dezvolta n detrimentul altor obiecte, lata. Misa si Slavka nvata bine aproape la toate materiile, dar cnd a fost vorba de vulturi, nici unul, nici altul, ci el, Ghenka, sa dovedit cu adevarat cunoscator. Astfel gndea Ghenka, ngimfat, umflndu-se n pene. Se socotea mai presus dect toti ceilalti, iesit din comun. Sentimentul acesta pusese ntr-atta sta-pnire pe dnsul, nct nici nu catadicsea sa si-1 exteriorizeze, socotind ca un om de talia lui, mai ales n asemenea clipe importante, trebuie sa se adn-ceasca ntr-o mutenie desavrsita. Misa, care nu era tot att de sigur ca Ghenka de succesul expeditiei, nu-si pierdea totusi speranta. Sufletul lui nazuia spre izbnda, dar, pentru a evita dezamagirea, era pregatit si pentru un esec. Poate ca astazi nu vor gasi nimic. Asta nu nseamna nsa ca totul e pierdut. Vor continua sa caute. Principalul e sa caute si sa nu-si piarda nadejdea. Slavka se arata sceptic. El se socotea un om cu picioarele pe pamnt, care judeca bine lucrurile. Tot ce era miraculos, enigmatic, toate aceste povestiri misterioase le socotea de domeniul fanteziei. Si, devreme ce nu credea n aceasta lume ireala, socotea povestea comorii drept rod al fanteziei prea bogate a prietenilor sai. i urma nsa pentru ca el, Slavka, era un bun tovaras. Baietii strabatura aproape trei verste. Drumul urca mereu, pamntul devenea tot mai uscat, mai pietros, iar praiasul se contura tot mai deslusit.

Intlneau n caie pietre si bolovani, dar ct puteai cuprinde cu ochii nu se zarea nici o movila. Dupa ce mai mersera vreo doua verste, drumul le fu nchis de o stnca nalta. Era o stnca singuratica, rasarita asa, ca din senin, pe un loc destul de drept. La poalele ei se gaseau niste pietre mari, 147 acoperite cu muschi. ndata ce coteai dupa stnca, ruletul disparea de parca l-ar fi nghitit pamritul. Baietii se catarara pe stnca. Atunci, n ceata a-celei zile mohorte, naintea ochilor li se desfasura privelistea monotona si trista a unei cmpii nesfr-site. Ogoare, ogoare, numai ogoare... Chiar dac^ai fi socotit aceste ogoare drept stepa, ar fi fost totuna : nicaieri nu se vedea nici o movila... - Si totusi aici trebuie sa fie o movila - spuse hotart Ghenka. - Nu-i nici una - o-biecta Slavka. - nseamna ca trebuie sa mergem mai departe. Slavka arata cu mna spre poalele stncii : - Nu vezi ca rul se sfrseste aici ? Poate ca Halzanul izvoraste chiar de sub stnca asta. Aici o fi izvorul lui. Atunci ce rost are sa mergem nainte ? Un timp, baietii ramasera tacuti acolo, n vrfus stncii. Vntul cnd nceta sa mai bata, cnd se napustea din nou suiernd. n cele din urma, Misa zise . - Slavka, n-ai dreptate. Am vazut harta. Izvoarele rului Haizan snt mai sus. Se vede ca aici rul a secat sau se strecoara pe sub pamnt, iar dincolo 'de stnca razbeste iar la suprafata... Ghenka se agata de aceasta ipoteza : - Asta-i ! Poate comnara e ascunsa undeva prin apropiere - Dar unde-i movila ? ntreba Slavka. - Da, adevarat... Am uitat de movila. 248. - Asadar - continua Misa - daca mergem mai

departe, aproape sigur ca vom da de Halzan. Dar, din pacate, numai pna aici, pna la stnca asta se ntindea proprietatea cotitilor. V-aduceti aminte de harta de la muzeu ? Pamnturile contilor se ntin deau ntre Utcea si Halzan, ca doar n-o sa se ntinda ia nesfrsit! Si e firesc ca batrnul conte sa-si fi n gropat diamantele pe mosia lui. Dar vezi ca pe mo sia lui nu exista nici o movila. Asta-i nenorocirea. Si Misa adauga : Slavka are dreptate. E de prisos sa mergem mai departe. Parca simt'indu-se vinovat n fata prietenilor sai ca avusese dreptate, Slavka si exprima urmatoarea parere: - Poate ca batrnul conte s-a gndit la vulturul curganic si nicidecum la vulturul hoitar. Ar trebui deci sa cautam un mormnt pe rul Halzan. Dar din vrful stncii nu se zarea nici un cimitir si nici macar un mormt. Cap. 64 COMUNA Baietii erau tare necajiti din pricina insuccesului avut. Sa fi gresit oare n ipoteza lor referitoare la vultur ? Si ziua de marti era pe sfrsite ! Mine va sosi om ui n verde si ei nu dadusera nca de nici o urma. ntorsi in tabara, a ilara o noutate : sosise Boris Sergheevici, cu un ordin de la Moscova, prin care conacul era dat n folosinta comunei. mpreuna cu el, mai venisera si Korovin si nca doi baieti de la camin, viitorii lor tovarasi. O veste extraordinara ! Asadar, tot au reusit sa cstige conacul ! Misa dadu fuga sa-1 caute pe-Boris Sergheevici, dar nu-1 gasi dect pe Korovin. Boris Sergheevici plecase la sovietul satesc. 249 Korovin mpreuna cu cei doi baieti de la camin tocmai masurau magaziile cu o ruleta. - Ei, ia spuneti - li se adresa Misa, dupa ce le dadu binete - ati reusit s obtineti conacul ?

- Mai ncape vorba ? L-am luat si gata ! Ordinul a fost dat de Comisariatul poporului pentru Instructiunea Publica - Dar casa ? - Si casa. Numai ca batrna 1-a rugat pe Boris Sergheevici sa astepte pna joi. - De ce ? - Cine stie! L-a rugat si-atta tot. Boris Sergheevici a fost de acord. I-a propus chiar sa ramna la ei. Las* sa lucreze si ea", spunea Boris Sergheevici. - Si dnsa ? - N-a zis nimic. , - Atunci ramne aici ? - Pai unde sa se duca asa batrna cum e... - Da' de ce l-o fi rugat s-o lase pna joi la conac? ncerca sa afle Misa. - De unde vrei sa stiu eu? si Korovin dadu din umeri. Hai, baieti, trageti sfoara... Azi trebuie sa terminam cu magaziile, iar mine o sa masuram pa-mntul. Si cei doi baieti de la camin si vazura mai departe de treaba. Misa ntelegea perfect de bine de ce batrna amina predarea conacului. A doua zi trebuia sa soseasca Karagaev. Pesemne ca vrea sa se sfatuiasca cu el sau poate vrea sa scoata din casa vreun lucru de valoare. Misa nsa nu-si mpartasi banuielile nici lui Korovin, nici lui Boris Sergheevici. Cnd acesta din urma se ntoarse de la sovietul satesc, baiatul se multumi doar sa-1 ntrebe : - Cum ati reusit sa-i veniti de hac lui Serov? - Ce Serov?... Silo" - si Boris Sergheevici clatina din cap. - Cum adica Silo" ? - E cel care v-a ncondeiat pe voi la ziar. 250 - Va sa zica el era * - Da. Si a fost descoperit ca ia mita. Chiaburii aveau tot interesul sa nu se nfiinteze comuna. si dadeau seama ca ar fi trebuit sa restituie pamntu-rile luate cu japca. Atunci l-au mituit pe Serov. n schimbul banilor primiti, Serov a eliberat adeverinta aceea prin care conacul era

declarat monument istoric, desi n-are nici o valoare istorica ! de altfel, a si fost dat afara de la sectia guberniala de nvata-mnt. - Prin urmare asa stau lucrurile! rosti Misa, taraganat. Aici e mna lui Erofeev... si eu o banuiam pe contesa"... Boris Sergheevici dadu din urnei i : - Contesa" e si ea interesata. Se vede ca tinea cu tot dinadinsul sa pastreze conacul pentru fostii ei stapni. Chiar ea a fost aceea care a nlesnit nte legerea dintre Erofeev si Serov. Trebuie sa stii ca nevasta lui Serov e sora ei. De-abia acum si dadu Misa seama cu cine o ase-muise pe nevasta lui Serov. Fara ndoiala, cu contesa". Sigur! Doar ca asta e batrna, iar cealalta e mai tnara... Misa se gndi ce bine a facut ca nu s-a lasat intimidat de propunerile si de amenintarile lui Serov. Daca l-ar fi ascultat si ar fi plecat cu detasamentul de aici, atunci, fara voia lui, iar fi ajutat pe chiaburi si pe fostii mosieri din sat. El l mirosise de la nceput pe Serov, a simtit fatarnicia si atitudinea lui dusmanoasa. Asta nseamna ca el, Misa, are simt politic. Nu-1 ghicise el si pe Erofeev ? Numaidect si-a dat seama ncotro bat chiaburii... Desigur nsa ca toate acestea s-au dovedit mult mai complicate dect si-a nchipuit el. Exista aici o nlantuire ale carei verigi snt: Serov - Erofeev - Contesa" - barcagiul - Karagaev... E posibil ca fiecare la rndul sau sa aiba un lant, cert este nsa ca toti acestia snt legati prin interese comune. Apoi toate astea snt legate de asasinarea lui Kuzmin si de nvinuirea lui Nikolai Rbalin de asasinat. 251 Oare sa-i spuna lui Boris Sergheevici despre Ka-ragaev? Sigur ca: pentru Boris Sergheevici e important sa stie ca a aparut aici fostul proprietar al conacului. Dar daca omul n verde- nu. e- fiul contelui ? Daca nu e Kiaragaev ? Doar se mai nselasera ei si pna atunci. Lui Misa i era teama sa nu greseasca din nou, sa- nu spuna lucruri care sa nu corespunda adevarului... Mai bine sa astepte pna mine, ca sa se convinga daca omul n verde este sau nu contele, si numai dupa aceea sa vorbeasca cu Boris Sergheevici. - Sa fitr cu bagare de seama- l avertiza-el -

Erofeev si ceilalti chiaburi au sa caute sa va puna bete n roate. Boris Sergheevici rse : - Nu contam noi pe simpatia lor si, de fapt, nici n-avem "nevoie de ea. Nu ne temem noi de ei! In schimb, ei se tem de noi. si dau perfect de bine seama ca vor trebui sa-si ia ramas bun de la toate bogatiile acaparate prin fel si fel de matrapazlcuri. Iar noi n-o sa le ngaduim sa-si faca de cap aici n sat. Acest lucru ei l nteleg destul de bine. De aceea se opun si. se vor mai opune. Daca vrei, poti sa te convingi de cele ce spun chiar astazi. - Dar ce e azi?' ntreba.< Misa; - Deseara se va-tine o adunare. Daca vrei, vino cu tot detasamentul. Veti avea o lectie intuitiva pe tema luptei de clasa. Cap. 65 ADUNAREA Detasamentul, in par, era prezent la adunare. Ii interesai pe toti. Afara de asta, adunarea se-tinea.la club si, de bine de rau, ei se socoteau, oarecum, sta-pnii lui: doar ei l amenajasera. 252 De obicei, ia adunare veneau numai barbatii; acum insa veni tot satul : si barbati, si femei, si copii. Era mare zaduf, totusi multi purtau scurte mblanite si pslari. Norii albastrui ai fumului de mahorca se ridicau n sus, spre capriori. Tavanul lipsea : de fapt, clubul nu era dect o magazie mare. Pe scena se afla o masa mica, acoperita cu pnza rosie, la oare sedeau Ivan Vasilievici, presedintele sovietului satesc, si Boris Sergheevici. Presedintele se ridica si, cernd sa se faca liniste, spuse : - Ceatateni (nu stiu de ce, dar la toate aduna rile el pronunta ceatateni" n loc de cetateni, pe semne pentru a parea mai solemn)... Ceatateni ! n cepem sedinta. Exista o hotarre a autoritatilor de la centru si anume sa nfiintam o comuna pentru copiii fara familie, n fostul conac boieresc. Pentru lamurire,.are cuvntul directorul comunei, Boris Ser gheevici. Si am o rugaminte, ceatateni: sa nu se

fumeze. Toti nsa continuari sa fumeze. Boris Sergheevici se apropie de rampa. Taceau toti, atintindu-1 doar cu privirile. - Tovarasi - ncepu Boris Sergheevici - comuna pe care o organizam aici va fi alcatuita din fosti elevi ai caminului de copii. In trecut acestia au fost vagabonzi si unii chiar mici infractori. Va spun acest lucru de la nceput, e bine sa stiti... Boris Sergheevici tacu. In sala rumoarea crestea. La inceput se auzi doar glasul potolit al mai multor oameni, apoi deodata ncepura cu totii sa vorbeasca tare, sa faca galagie, pentru ca la urma sa se auda strigatul speriat al unor femei : - O sa ne prade si o sa ne casapeasca pe toti! Strigase o femeie cu un copil n brate, nfasurata ntr-o broboada nflorata. - Da, tovarasi - continua Boris Sergheevici unii din ei au fost infractori, dar asta apartine tre cutului. In cei ctiva ani petrecuti la caminul de copii, ei au devenit de nerecunoscut. Au nvatat dife rite meserii, fiecare si cunoaste si si iubeste mese ria, au nvatat sa respecte colectivul. Pe scurt, ce 25J mai la deal la vale: garantez pentru iiecare uin ei. De altfel o sa vedeti : ntre dumneavoastra si baietii comunei vor exista cele mai bune relatii. Nici dumneavoastra n-o sa fiti suparati de ei si sper ca nici ei n-o sa aiba motive sa se supere pe dumneavoastra. Dar pe masura ce Boris Sergheevici vorbea, murmurul crestea tot mai mult. Misa observa cu atentie sala si vazu ca chiaburii, desi nu vocifereaza, i atta pe ceilalti. Se adunasera n jurul lui Erofeev si n jurul bacanului, alcatuind un grup mic, dar unit si nversunat. Simtisera ca ntreaga adunare era de partea lor, caci nimeni nu dorea nfiintarea comunei, deoarece se cam temeau ; se temeau mai cu seama de baietii acestia despre care auzisera attea lucruri nspaimntatore.

Misa suferea nespus vazndu-1 pe Boris Sergheevici cum statea stingher pe scena, n fata adunarii ostile, care nu voia sa-1 asculte, ci-1 ntrerupea la fiece cuvint cu fel de fel de mpunsaturi si strigate batjocoritoare. Era cu tot sufletul de partea lui, dar nu-l putea ajuta cu nimic... Iar oamenii clin sala mormaiau, strigau, se framntau. Femeile, mai ales, se agitau din cale-afara. - N-avem nevoie de comuna voastra! strigau ele. - Las' ca-i alungam noi pe banditii astia! - Carati-va de unde ati venit! Presedintele, Ivan Vasilievici, se ridica si striga : - Ceatateni ! Liniste, liniste va rog! Sa-1 ascul tam pe tovarasul, apoi o sa discutam. Muierilor, lasati vorba. Altfel va dau afara ! Drept raspuns, se auzi un glas attat de femeie: - Sa ncerci numai!... O sa te dam noi pe tine afara ! Toata sala izbucni n rs. Galagia nu contenea, ci, dimpotriva, parca sporea din ce n ce... Boris Sergheevici continua sa ramna pe scena, dar fara sa spuna nimic. Privea numai cu severitate, pe sub ochelari, la oamenii din sala. 254 Alunei Misa, Ghetika, Slavka si ceilalti baieti in-tervenfra ca n adunarile de Ia scoala cnd galagia era de nesuportat: ncepura sa scandeze: - Li-nis-te !... Li-nis-te !... Li-nis-te !... La nceput, glasurile lor se pierdura n vacarmul salii, dar apoi li se alaturara si ceilalti copii ; si nu numai cei din tabara, ci si unii din sat, asa ca pna la urma, vocile lor dominara sala. Acest lucru era att de nou si de neasteptat pentru adunare, nct toti tacura, uitndu-se nedumeriti la copii. Acestia continuau sa scandeze: Li-nis-te! Li-nis-te !"... Iar oamenii continuau sa se uite la ei mirati. Apoi deodata, la un semn al iui Misa, copiii ncetara scandarea tot asa de brusc cum ncepusera... Boris Sergheevici se folosi de tacerea care se nsta-pnise din cauza nedumeririi tuturor si ncepu : - Doar si voi aveti copii ! Ii vad cum stan ala

turi de voi si plimba privirea atenta si mustratoare de la o femeie la alta, cum stateau ele tinndu-si copiii dinainte, si continua : - Copiii vostri stau lng voi. li iubiti si aveti grija de ei. Dupa adunare se vor ntoarce acasa unde-i asteapta hrana, un asternut, un acoperis dea supra capului, precum si o mna grijulie si dragas toasa de mama. Atunci de ce snteti att de cruzi fata de copiii aceia pe care razboiul, distrugerile Iui si foametea i-au lipsit de toate : si de casa, si de fami lie, si de tata, si de mama ? Va ntreb : cum puteti fi att de cruzi si de nedrepti cu ei ? Cu ce s-au facut ei vinovati fata de voi ? Se opri, asteptnd raspuns. Dar toti tacura, nimeni nil raspunse. Se fereau de privirile lui. Cteva femei aveau chiar lacrimi n ochi, pe care cautau sa si le ascunda, prefacndu-se ca-si sufla nasul. Baietii erau fericiti. Ce frumos a vorbit! 1-a dat gata ! Boris Sergheevici continua cu glas sever si patrunzator : 255. - Acum tara noastra e saraca. Totusi. Puterea So vietica a facut tot ce i-a stat n putinta pentru a reda societatii pe acesti copii, pentru a-i educa si a face din ei oameni cinstiti. Si nimeni n-o sa ne poata mpiedica sa ducem la bun sfrsit aceasta actiune nobila. Nici acei care nadajduiesc si asteapta ntoar cerea mosierilor si cauta sa le pastreze conacele, nici acei care au pus mina, prin viclesug, pe pamnturi si-i exploateaza pe altii. Arunca o privire aspra nspre partea unde se gasea Erofeev, si toti cei din sala se uitara ntr-acolo. - Pe scurt - ncheie Boris Sergheevici - orga nizarea comunei e un lucru stabilit. Nimeni nu va putea sa schimbe aceasta hotarre. Ea e definitiva. Am venit aici- nu pentru a va, cere aprobarea, ci pen tru a chibzui mpreuna la felul n care o sa traim si

o sa lucram cu, totii laolalta. Daca vreti, sa discutam aceasta chestiune, bine! Daca nu, pot sa plec. Dar comuna se va nfiinta. Erofeev ceru cuvntul. Iesi n fata, lnga scena, si scoase sapca, aratndu-si chelia, si ncepu: -- Tovarasul reprezentant a vorbit tare.bine despre copii. Si noi vrem ca totul sa fie ct mai drept, ct mai pe placul celui de sus. Adica, nici noi sa nu obijduim pe nimeni, dar nici pe noi sa nu ne obij-duiasca altii. Tovarasul nsa n-a spus nimic de pa-mnt. Cum ramne cu pamntul ? Aici e buba ! - Tabara nu pretinde pamntul nimanui - raspunse Boris Sergheevici ea va primi pamntul care apartine- statului si pe care-1 folosesc n mod ilegal cetateanul Erofeev si nca alti ctiva cetateni. - Nu numai eu, ci obstea ntreaga l foloseste - raspunse Erofeev, cuprinznd ntr-un gest larg pe toti cei din sala. Dar tocmai femeia care se napustise asupra copiilor din viitoarea comuna striga acum: - Si de ce arati spre noi ? ! Noi nici macar n-am mirosit pamntul. asta! L-ai luat cu hapca, numai pentru tine! 256 Fara s-o ia n seama, Erofeev continua : - Pamintul ii stapnim dupa lege. Pot sa dovedesc asta, am si acte de la gubernie. Boris Sergheevici se uita din nou cu asprime la Erofeev: - Cetatene Erofeev, acum stim ct te costa aceste acte. Erofeev fi arunca o privire cercetatoare : - Nu ma dumiresc ce vrei sa zici. - Atunci ai sa afli - i-o taie scurt Boris Sergheevici. Apoi, adresndu-se celor din sala : Cetateni, rog sa se ridice n picioare toti cei care mai folosesc acest pamnt. Dar nu se ridica nimeni. Taceau cu totii. Doar un batrn spuse cu glas scazut:

- Cinei foloseste?... Stim noi cine... Atunci Erofeev ntinse bratele nainte, cu palmele n sus, si spuse; - Pamntul l muncesc cu palmele astea. Nu snt si eu un om al muncii ? Femeia cu broboada sari de la locul ei si-i striga ; - Ce fel de om al muncii esti tu, ma ? Minile tale nu fac alta dect sa numere bani 1 Ne-ai facut robii tai pe toti si acum li dai zor ca esti om al muncii! Si iarasi ncepu harmalaia. Dar de data aceasta, furia oamenilor se revarsa asupra lui Erofeev, a bacanului si a altor chiaburi. si adusesera aminte de toate supararile de altadata, de toate nedreptatile si 'umilintele ndurate din partea bogatanilor din sat. Misa se uita la mama Iui Jerdeai: ar trebui ca ea sa se ridice si sa spuna cum a ndemnat-o Erofeev sa-si vnda pe propriul ei fiu. Dar Maria Ivanovna statea spasita ntr-un colt, ntorcindu-si fata trista spre cei ce luau cuvntul; ea nsa nu scotea o vorba. Presedintele Ivan Vasilievici lovi cu dosul palmei in masa si ceru sa se faca liniste: - Ceatateni! Nu va mai sfaditi! Chestiunea e lamurita. Aici se va nfiinta o comuna formata din tovarasi oare altadata au fost vagabonzi. Iar faptul ca unii si apara pielea, asta-i o chestiune care-i pri-*j 17 - Pasarea de broax , 257 veste personal. Dar ntreaga taranime muncitoare, si cei saraci si cei mijlocasi, este cu tot sufletul pentru nfaptuirea acestei oauze comune. De aceea l rugam pe Boris Sergheevici sa ne spuna cum si nchipuie el ca se va desfasura munca pe care au s-o duca baietii viitoarei comune. Asta ca sa stim n ce fel si n ce masura are nevoie de ajutorul nostru. Boris Sergheevici le nfatisa atunci viitoarea activitate a baietilor din comuna : ce anume vor semana, ce fel de arbori vor planta ; vor avea atelierele lor si gospodarii anexe si astfel ntreaga populatie din satele vecine va avea numai de cistigat de pe urma comunei. Poate ca Boris Sergheevici n-a reusit sa- i convinga pe toti, dar cei mai multi si dadeau seama ca dreptatea e de partea lui si nicidecum de partea bogatanilor care-i exploateaza pe ei.

Baietii erau n al noualea cer. Ce vorbe minunate .rostise Boris Sergheevici ! El le nfatisase un tablou att de atragator al viitoarei comune, nct, ascultn-du-1, ar fi dorit si ei sa ramna aici si sa ntemeieze, pe un loc ntelenit, o gospodarie noua, o gospodarie de tip nou, comunist", cum se exprimase Boris Sergheevici. Cap. 06 VULTURUL BARBOS SAU ZAGANUL Adunarea se terminase. Era noapte. Ploaia ncetase, iar pe cerul senin straluceau mii de stele. Si eind,; prin ntuneric, copiii se izbeau de vreo tufa sau de vreun copac, de pe frunze si ramuri se scuturau picaturi de ploaie. Boris Sergheevici si Misa mergeau n urma celorlalti. Din fata razbeau piia la ei, prin bezna, larma copiilor, strigatele lor, rsul zgomotos al Zinei Kru258 glova, mormaitul suparat al lui Kit si glasul plin de indignare al lui Beaska. - Va rog sa-mi spuneti, Boris Sergheevici - i se adresa Misa - daca ar apare asa, deodata, fostul proprietar al mosiei, oare el ar putea sa se opuna nfiintarii comunei ? Boris Sergheevici rse ncet: - Cum ar putea el sa ne. stea n cale ? Mosia doar e confiscata, ea apartine statului. - Dar dumneavoastra stiti unde se afla acum fostii conti ? - Batrinul conte a plecat n strainatate nca nainte de revolutie ; cel tnar nsa nu se stie pe unde o mai fi. De altfel, ce importanta ar avea asta ? Misa tare ar mai fi vrut sa-i spuna ce nsemnatate ar avea acest lucru, dar se stapni. Daca mine se va convinge ca omul n verde e contele Karagaev, atunci o sa-i spuna negresit. - Dumneavoastra v-ati interesat vreodata de blazonul contilor ? ntreba Misa. Mai precis, as vrea sa va ntreb ce anume pasare credeti ca este cea de pe blazon ? - Blazonul reprezinta un vultur. Judecind dupa cap, ar fi un zagan sau un vultur barbos, cum i se mai zice. Ceva intermediar intre vulturul

obisnuit si condor, o specie care marcheaza trecerea de la unul la altul. E adevarat ca specialistii carora m-am adresat au sustinut ca trupul e al unui vultur obisnuit, capul nsa, fara ndoiala, e de vultur barbos. Poftim - si scoase din buzunar un bloc-notes - am nsemnat toate trasaturile caracteristice ale acestuia : capul mare, tesit n fata, proeminent la spate. E acoperit cu puf si peri aspri, asemanatori penelor. Ciocul e mare si ndoit ca un cirlig, iar radacina lui. e nconjurata de niste tepi care acopera partea de jos a ciocului. De aceea zaganul se mai numeste si vultur barbos". Misa l asculta atent pe Boris Sergheevici. Toate acestea nsa nu-i spuneau nimic. Zagan, vultur barbos, jumatate condor... Degeaba, nu ntelegea nimic. Tot halzan, vultur hoitar sau curganic spune mai mult. Zagan nu-ti spune nimic. Oare sa fi dat ei gres cu vulturul ? Daca-i pus acolo numai asa, fara sa aiba o semnificatie anume ? Atunci presupunerile lor ar avea tot atta valoare cit si itinerarul de pe schita. Totusi Misa socoti de cuviinta sa mpartaseasca cele aflate de la Boris Sergheevici att lui Ghenka ct si lui Slavka. Cind tabara se linisti, el i chema ncetisor afara din cort si, lundu-i deoparte, le spuse: - Ascultati, baieti ! Boris Sergheevici spune ca pasarea asta are capul unui zagan sau vultur barbos, cum i se mai zice. - Ei, si ce-i cu asta ? sari Ghenka, care nu mai avea astmpar. Eu n-am spus ca are capul deosebit de cel al unui vultur obisnuit ? Poate sa fie si un cap de vultur barbos, nu zic ba ! Dar ce nsemnatate poate avea asta ? De altfel, este totusi un vultur obisnuit. - Dar schita ? staruia Misa. Acolo capul e complet negru, spre deosebire de trup si de picioare. Capul, pesemne, are o nsemnatate deosebita. Si e capul unui zagan, al unui vultur barbos. Ghenka, nerabdator, dadu din umeri: - Nu stiu, nu stiu ce rost ar avea aici un vultur barbos. La noi, in Rusia, aproape ca nici nu exista din astia. Se mai intilnesc citeodata in Caucaz sau n muntii Himalaia. Daca vrei sa stii, vulturul barbos traieste la mai mare naltime dect orice alta pasare de munte: n regiunea gheturilor, a

zapezilor vesnice, si-si face cuibul numai pe stnci. Dar ce stnci se gasesc pe la noi ? N-avem nici o stnca aici! - Cum n-avem ? Dar stnca pe care ne-am cata rat azi ? Ghenka izbucni in rs : - Aia numesti tu stnca ?. Nu pricepi ?. Ei si fac cuibul pe niste stnci uriase. 260 - Asta n-are nici o importanta - spuse hotarit Misa. Gndeste-te insa ce bine se potriveste: vulturul reprezinta rul Halzan, capul lui - stinca de lnga Halzan, iar ghearele unui vultur curganic - un mormnt linga stnca. ntelegi ? Halzan - stnca mormfnt. Slavica casca zgomotos. i era tare somn. Si la drept vorbind, era satul de presupuneri. Nu mai credea n nici una din ele. Un vultur, apoi altul, si tot asa la nesfrsit. Daca secretul ar fi depins de vulturi, de mult s-ar fi gasit diamantul. N-or fi fost ei chiar att de prosti toti acei care l-au cautat pna acum. - Pai noi am fost azi pe stinca si doar n-am vazut nici un fel de mormnt - spuse Slavka si casca din nou. - Da, n-am vazut - rosti Misa, cu aprindere - dar nici n-am cautat! Trebuie sa mergem si sa cercetam amanuntit stnca. - Cnd sa mergem ? ntrebara speriati Ghenka si Slavka. - Chiar acum ! Numaidect! Baietii insa refuzara categoric sa mearga sa cerceteze stinca. Si daca ar merge, ce mare scofala ar face ? Ca doar acum, noaptea, nu se vede nimic! - Prin urmare nu vreti ? i ntreba amenintator Misa. - Nu I raspunsera hotarti Ghenka si Slavka. - Si daca va ordon ? - N-ai nici un drept - i raspunse Slavka. Daca ar fi n joc detasamentul, atunci ai avea dreptul sa ne ordoni. Dar aici e o chestiune particulara.

Un timp discutara aprins daca Misa are sau nu dreptul sa le ordone. Fiecare ramase la parerea lui: Ghenka si Slavka refuzara categoric sa mearga la stinca. Atunci Misa apela la ratiunea lor, le reprosa ca snt lasi, ba chiar i ameninta ca se va duce singur, pe urma le dadu toate asigurarile ca vor avea un succes deplin, le arata ca mine poate va fi prea tr261 ziu, caci o sa le-o ia nainte contele. Dar totul fu rt zadar. Slavka nu mai credea n nimic, iar Ghenk nu voia sa auda de nici un fel de vultur barbos - pur si simplu ii apuca furia cnd auzea de condori* Si, n afara de asta, le era tiare somn la amndoi. Vrnd-nevrnd, Misa trebui sa cedeze, dar le ceru sai promita ca a doua zi se vor duce neaparat la stnca. Ghenka si Slavka fagaduira in mod solemn ca vor merge. - Dar - tinu sa precizeze Ghenka - te rog sa tii cont de faptul ca vulturii gryphus ai lui Beaska n-au nici un rost. Cap. 67 CONTELE KARAGAEV Miercuri ! Boris Sergheevici, KoTovin si baietii viitoarei comune, se dusera sa masoare pamintul. Copiii, condusi de Zina, plecasera la club. Misa, Ghenka si Slavka urmareau atent tot ce se petrecea la conac. Contesa" nu plecase la oras. nseamna ca se va nllni cu omul n verde aici, la conac. El va sosi cu trenul de zi, la ora doua dupa masa. Misa ii ordona lui Ghenka sa fie la ora aceea la gara. Cam pe la unu si jumatate, contesa" iesi din casa. Misa si Slavka se luara ncetisor dupa dnsa. Contesa" lasa n urma parcul si, trecnd pe la marginea unui crng, iesi la riu, ceva mai sus de sat. Aproape n aceeasi clipa aparu omul in verde, care se apropie de mal. Dar Ghenka nu se zarea nicaieri, nseamna ca omul n verde nu coborse din tren la halta din sat, ci cu o statie mai nainte. Avea nfatisarea unui vilegiaturist care venise in plimbare. Purta o haina usoara de vara de culoare 2*a

verzuie, pantofi galbeni si o sapca de culoare deschisa. Tn mna tinea un buchet mic de flori de cmp. Omul n verde o saluta pe contesa" si, discutnd, o luara pe malul rului n directie opusa conacului. Lui Misa si Slavka nu le ramnea altceva de facut dect sa mearga si ei pe Unga mal, avnd grija sa nu-i piarda din ochi. Nu puteau nsa auzi ce vorbeau. Tot pe aceeasi carare, omul in verde si contesa" se ntoarsera din drum, oprindu-se n apropierea baietilor. -r Cnd te ntorci ? ntreba omul n verde. - Peste vreo patruzeci de minute. - Am sa astept aici. Contesa" se ndrepta spre debarcader, iar omul In verde disparu n tufisurile de pe mal, si scoase hainele si se arunca n apa. Se auzea, cum se balaceste, cum plescaie, cum loveste apa cu palmele, cum pufaie pe nari. Apoi iesi pe mal. Dincolo de tufe se auzi fosnetul unui ziar, apoi totul se linisti. Baietii stateau pititi ntre tufe, fara sa clipeasca. Timpul se scurgea anevoie. Soarele ncepuse sa coboare spre asfintit. Prin iarba rasuna triitul greierilor, iar sus, n naltul cerului, se rotea o ciocrlie. Omul n verde se ridica. Pesemne se mbraca... .n sfrsit, aparu si contesa". Omul n verde, mbracat, cu parul ud si lucios pieptanat cu ngrijire, iesi n ntmpinarea ei.. Se oprira amndoi foarte aproape de baieti. - M-am nteles cu el - spuse contesa". - Cti oameni ? - El si nca doi din padure. - Si cnd o sa fie la locul indicat ? - Peste o ora. Necunoscutul ridica ochii spre soare, apoi si privi ceasul. - ,Sa vina mai bine peste trei ore. - .Bine, am sa le spun. - Cu lopeti si trnacoape. .- Bine....Eu le-am trimis, de altfel. Ej aveau doar doi. saci plini cu tot felul de instrumente... Numai' 263

ca... Alexei... vreau sa te previn: barcagiul te banuieste. - La ce te referi ? - Ei, la... chestia aia cu Kuzrnin.., - Dar de unde stie el cine sint eu ? - Barcagiul nu stie asta. El mi-a spus doar att: Pe Kuzmin 1-a oniort omul cu care te ntlnesti dumneata la muzeu". - Te-a urmarit ? - Da. E convins ca eu ii tainuiesc locul adevarat Sa stii ca e un om inteligent si primejdios. - Si eu sint primejdios. - Alexei ! Cum s-a ntmplat... cu taranul acela... Kuzmin ?... Baietii ascultau cu sufletul la gura, straduindu-se din rasputeri sa nu le scape o vorba. Karagaev dadu din umeri: - M-am ntilnit fata n fata cu el. M-a recunoscut. Ar fi putut sa ma denunte. Ce trebuia sa fac ?... Un mujic mai putin pe lume. - Dar pe Ribalin l elibereaza. - N-au dovezi mpotriva lui. Dar nici mpotriva mea n-au. Ei, trebuie sa ispravim cit mai repede toate astea 1 Chiar azi 1 - Dumneata esti convins ca asta e locul ade-J varat ? - Fara ndoiala. Si cnd te gndesti cti ani ne-a dus de nas dobitocul! Contesa" interveni cu glas smerit: - Nu vorbi n felul acesta, Alexei. Doar e tatal dumitale... Si-apoi e mort. Doamne, cind ma gndesc!... - Sa lasam vaicarelile! se rasti nciudat Kara-gaev. Cei mai frumosi ani din viata mi i-am pierdut cautnd aceasta piatra ! Am ramas n Rusia ! Fire-ar al dracului 1 si se lovi cu palma peste frunte: Cum de nu m-am gndit sa deschid cavoul de linga sttnca ?! Ce idiot! 2#f t Misa l fulgera pe Slavka cu o privire plina de repros. Va sa zica era adevarat: stnca - cavoul... Iata deci semnificatia vulturului barbos... Lui Slavka nu-i ramnea altceva de facut dect sa clipeasca vinovat din ochi. - Totusi, ar fi mai bine daca ne-am descurca fara barcagiu si oamenii lui - spuse contesa".

- Nu merge, cavoul este acoperit cu lespezi de piatra. Singur nu-i chip sa-1 deschid. Am ncercat eu, -- Dar ar putea sa te omoare. - Sint narmat. Un timp tacura, apoi Karagaev rosti: - Acum du-te. Da-Ie de stire: peste trei ceasurU Cap. 68 CAVOUL Asadar, trebuie sa actioneze ! Si sa actioneze cf mai hotarit si fara zabava. Misa nu le reprosa nimic lui Ghenka si Slavka. Parca mai aveau acum timp de vorba ?! Doar n clipa cnd contesa" si Karagaev disparura, el se ntoarse catre Slavka si-1 ntreba : - Ei, ce zici ? E o chestiune particulara" ? - Nu, nu-i particulara - raspunse Slavka, rusinat. Si Ghenka fu de aceeasi parere. El i astepta pe baieti n tabara, deoarece nu-1 ntilnise pe omul n verde la gara. Dar l vazuse cobornd din tren pe judecatorul de instructie. ncotro o apucase nsa, Ghenka n-ar fi putut-o spune. Judecatorul de instructie coborse din tren si disparuse nu se stie unde. - Pacat ca n-a venit n tabara - zise Misa. Doar stim acum cine-i asasinul. Nu-i de glumit! Ghenka, repede-te pina n sat si vezi daca nu-i acolo. Ghenka dadu fuga n sat, dar nici urma de jude* cator. 265 Baietii erau grozav de agitati. Ce trebuiau sa faca ? Sa se duca la stnca, n-avea rost. N-o sa-i mai poata lua nainte contelui. Nu le ramnea dect sa-i povesteasca totul lui Boris Sergheevici. Acesta i asculta cu multa luare-aminte pe baieti. Erau lucruri atit de neobisnuite ! Dar nu rosti o vorba ; nu le arata prin nimic ca s-ar ndoi de cele spuse de ei. El se ridica si zise doar atit : - Trebuie sa mergem! ntregul detasament porni spre lunca Halzin. Chiar si Kit refuza n mod categoric sa ramina de serviciu la bucatarie. In drum, Boris Sergheevici l lua si pe presedintele sovietului satesc si nca doi tarani oa martori.

Dar vestea ca va fi dezgropata comoara de pe Hal-zan zbura prin tot satul. Nici nu ajunsese detasamentul la locul cu pricina, ca i si ajunse din urma o multime de tarani, printre care putea fi vazut si doctorul. nseamna ca vestea se dusese pna n satul vecin'. Nu trecu mult si n jurul slncii se strinse o multime de oameni. Misa l zari pe barcagiu si pe cei doi flacai din padure. Dar omul n verde nu era acolo. Stnca avea o clina abrupta. Cealalta, n panta mai domoala, era presarata cu pietre de diferite marimi. Aproape de virf zaceau trei bolovani mari. Ca sa poti ajunge acolo, trebuia mai nti sa ocolesti bolovanii. Cercetncu-i, Misa si Boris Sergheevici observara sub ei urme proaspete de sapa sau de trnacop : cineva ncercase sa-i urneasca din loc. Boris Sergheevici chema pe presedintele sovietului satesc si ctiva tarani. Sapele si trnaeoapele intrara n functiune si pamintul de sub bolovani fu scos. Boris Sergheevici striga multimii sa se dea la o parte si, unul cite unul, bolovanii se rostogolira din . vrful stncii. Piatra funerara iesi la iveala. Asa cum era ea toata acoperita de muschi si iarba, cu. greu ti puteai da, seama ca este o lespede de mormint. Dar 266 jur mprejurul ei pamintul fu scos si acum se vedea bine - Strica mormnlul - ofta Erofeev. N-o sa iepe. dumnezeu asemenea faradelege. Unul dintre tarani rise : - Dar mormnlul nu-i acolo unde s-ar cuveni. Ar trebui sa fie la cimitir, si el poftim unde s-a cocotai! Facindu-se loc n jurul lespezii, o ridicara apoi cu niste drugi de fier. Sub ea se deschidea o cripta nu prea mare... Multimea cludu navala acolo. Toti voiau sa vada ce se afla nauntru. - Cetateni, dati-va la o parte - spuse presedin tele - o sa va aratam la toti ! In clipa aceea se apropiara de stinca contesa" si omul in verde. Nimeni nu-i observase, toti fiind preocupati de cavou.

Numai Misa si barcagiul nu-i slabeau din ochi. Se vede ca si Erofeev l recunoscu numaidecit pe tnarul conte, caci nu-si mai lua ochii de la el. In cripta de sub lespede se afla o caseta neagra de metal. Boris Sergheevici o ridica. Era ncuiata. Cu o piatra sparse lacatul si o deschise. nauntru se gasea o brosa cu nestemate stralucitoare, avnd in mijloc un diamant de o marime neobisnuita... Boris Sergheevici ridica in sus brosa si-o arata multimii. Deodata, dnd lumea la o parte, omul in verde, urmat de contesa" se apropie de Boris Sergheevici. - Aceasta caseta mi apartine - spuse contesa". - Tot ce se poate - ii raspunse politicos Boris Sergheevici. - Va rog sa mi-o dati - continua contesa", n-tinznd mina. Dar Boris Sergheevici nu i-o dadu : - Asta nu pot s-o fac. Caseta va fi predata auto ritatilor si dupa aceea n-aveti dect sa va formulati pretentiile. Dar deodata se petrecu un lucru extraordinar. Necunoscutul smulse caseta din minile lui Boris Ser*>7 gheevici. Faptul acesta era att de surprinzator si de neobrazat, nct toti ramasera ncremeniti si dezorientati. Boris Sergheevici pali: - Ce nseamna asta? Da-mi-o numaidect napoi! si pasi spre Karagaev. Karagaev scoase atunci din buzunar un pistol. Multimea, speriata, se dadu n laturi, iar Karagaev, tinnd ntr-o mna pistolul, iar n alta caseta, ncepu sa se retraga ncet spre poalele stncii. Dar cnd ajunse aici, rasuna un strigat puternic ca o comanda : ~ - Jos arma ! Karagaev se ntoarse. In spatele lui se afla judecatorul de instructie nsotit de doi ostasi. Linga acestia statea Nikolai Rbalin. EL se uita la Misa si-i zimbi prieteneste, asa cum zmbea el ntotdeauna... Cap. 69 LIN BrLANT SI CiTEVA LIPSURI

In fiecare zi soseau noi grupe de baieti n comuna. Inventarul necesar fu adus de la gara cu caruta. Baietii reparara' casa, construira magazii, soproane, amenajara ateliere. Iar micul nostru detasament trebuia sa se pregateasca de plecare. Luna august aurise frunzele copacilor ; noptile fiind mai lungi si racoroase, nu se mai putea dormi n corturi. De altfel izbutisera n tot ce ntreprinsesera. Nikolai Rbalin fusese achitat. Misterul pasarii de bronz era dezvaluit. Conacul apartinea acum coloniei. Alfa268 betizasera doisprezece oameni si organizasera n sal un detasament de pionieri. In ultimele zile, copiii ajutau cu rivna celor din comuna. Kit, cel putin, nu mai parasea bucataria. Dar toti si dadeau seama ca e timpul sa plece. Noii sositi planuiau sa aranjeze altfel gradina, dar, din delicatete, ei nu spuneau ca i mpiedica corturile. Baietii insa ntelegeau si singuri. Ar fi putut sa si le mute in alta parte. Dar daca tot trebuie sa le siringa, atunci sa le strnga de tot. Le parea rau sa se desparta de sat, de conac, de comuna. - Sa veniti neaparat si la anul - le spunea Nikolai Rbalin - va ajutam din nou la tmplarie. O sa facem un alt club, mai calduros, ca sa-1 putem folosi si iarna. Erofeev ofta cu iprecrizie : - Da, ati lucrat bine, baieti, va multumim, ne-ati ajutat obstea. Si ati aparat un om nevinovat... Dar ochii lui mici i priveau fatarnic si dusmanos. Nu izbutea sa insele pe nimeni. Pictorul anarhist spuse ca si el pleaca la Moscova. - Acolo omul cu talent se simte la largul lui spunea el - are posibilitatea sa se afirme. Teatre, fresce, fatade... Voi, baieti, daca aveti nevoie sa va lucrez ceva la scoala, o fac cu cea mai mare placere. Misa nsa se grabi sa-1 asigure ca la ei la scoala toate snt puse la punct.

Copiii urmau sa plece la Moscova cu trenul de seara. si strnsesera corturile, paturile si si mpachetasera lucrurile. nainte de plecare, aprinsera un foc mare de tabara, ca de ramas bun. La foc venira toti baietii comunei, in frunte cu Boris Sergheevici, precum si copiii din sat. Misa deschise adunarea cu urmatoarele cuvinte - E ultimul nostru foc de tabara ! Se cuvine sa facem un bilant al activitatii noastre. Dar mai bine sa vorbim nu de ceea ce am facut, ci de ceea ce n-am reusit sa facem. Asta le va fi de folos celor care ramin aici. Cine ia cuvntul ? 2bS> Primul se nscrise Slavka : - Noi am organizat aici un detasament de pionieri, dar s-au nscris numai treizeci si doi. E putin ! Toti copiii din sat ar trebui sa. fie pionieri. - De asemenea, nici n ceea ce priveste alfabetizarea n-am lucrat prea bine - spuse Zina Kruglova. Numai doisprezece oameni am reusit sa alfabetizam. Ar trebui nsa ca tot satul sa nvete carte. - Satul nu are spital - adauga Beaska. Oamenii snt nevoiti sa se duca n satul vecin. Sa nu uitam ca medicina e o arma puternica de lupta mpotriva prejudecatilor religioase. - Legaturile noastre pe plan international snt foarte slabe - spusera Igor si Seva. Am scris doar doua scrisori pionierilor germani. Dar fascismul a nceput clin nou sa ridice capul. Sa acordam mai multa grija relatiilor noastre internationale. Dupa ce toti luara cuvintul, Misa ncheie : - E adevarat tot ce s-a spus aici. Dar noi speram ca noua comuna va duce la bun sfrsit ceea ce am nceput noi. Si nca mai bine dect noi. Boris Sergheeviei i asigura n numele comunei ca ei vor nfaptui din plin tot ceea ce ncepusera baietii. - Si cu asta am ncheiat - anunta Misa. Putem pleca. Dar Ghenka striga deodata :

- Nu, nca nu ! A mai ramas un hicru neterminat! - Ce anume ? - Va amintiti, Misa ne-a citit cindva niste versuri. Versuri destul de bune, numai ca lipseau ultimele doua stihuri. Le-am scris eu. - Da-i drumul, spune-le - l ndemna Misa - dar mai repede. Se cam rusina auzindu-1 pe Ghenka pomenind de versuri. El crezuse ca baietii au uitat de ele. - Ascultati - si Ghenka facu un pas napoi. Ultima strofa a versurilor lui Misa ncepea asa : Lupta-i la nceput, azi noi tinem ciocanul. Mai zace-n lanturi globul p&mintesc... 270 Aici se sfrsea poezia... liu propun s-o terminam n felul urmator : Dar slntem tineri si-om zdrobi tiranul. 'Nainte, tovarasi, dupa mine, cu-avint muncitoresc t* tihenka ntinse bratul nainte, parca chemindu-i pe toti s-l urmeze. Un asemenea sfirsit insa nu era pe placul copiilor. - De ce tocmai dupa tine" ? l ntreba careva. Esti tu att de vrednic ca sa te urmam noi cu totii ? - Miroase a plagiat - spuneau altii. Primul vers e luat din cntecul Noi, fierarii..." Si aici ca si acolo se spune: ...si-om zdrobi tiranul". Si-apoi rima e aceeasi: ciocanul-tiranul... - E si mai prost dect la mine ! spuse Misa. Dar o s mai cizelam noi versurile acestea la Moscova. Desigur, cine o vrea sa le faca. Si-acum sa ne grabim, sa nu pierdem trenul. Boris Sergheevici se oferi sa le dea o caruta care s le transporte lucrurile pna la gara, dar copiii refuzara. Doar nu sint niste papalapte, pot ei sa le duca si singuri. Copiii si pusera n spate tot avutul lor modest. Detasamentul se alinie si o porni in formatie spre Rara. Moscova. IS'55-IH50. CUPRINS ARTEA NTfI - Fugarii 'ARTEA A DOUA - Urmarirea

'ARTEA A TREIA - Mlastina GolighlnscaU ARTEA A PATRA - Muzeul etnografic ARTEA A CINCEA - Taina pasarii de bronz Pag. s 56 107 164 210 Redactor responsabil Tehnoredactor i C. VULCANESCU Dat la cules 23.IJ.J062. Bun de //par 4.12.1002. Apitut 1962. Comanda nr. 6/6J. Tlrai 40. ISO. Brosate 38.100 -:- Jeao/e 2060. H/rt/e llpar de 50 g/m' 510X840/10. Colt tdiloilale 13,2. Coli de llpar 17. A.T. 2888. C.t. pentru bibliotecile mici 8IA)(!1) Tiparul executat sub comanda nr. 21.211 t Combinatul PoligraJic Casa Sclnteii, Plata Sein teii nr. 1, Bucuresti - R.P.R.