Principiile mecanicii Ce este principiul? Ce este inertia corpurilor? Cand se manifesta? Ce este masa corpurilor? Ce este interactiunea?

Ce este forta? Care este unitatea de masura pentru forta in S.I.? [F]si = 1N (Newton) Enunt - Principiul intai, Principiul inertiei Orice corp isi pastreaza starea de repaus sau de miscare rectilinie si uniforma atata timp cat asupra sa nu actioneaza un alt corp. Enuntul primului principiu raspunde la intrebarea CAT TIMP ESTE IN REPAUS sau SE MISACA RECTILINIU SI UNIFORM UN CORP? Raspunsul fiind calitativ si nu cantitativ o secunda, un minut, o ora, o zi, ... Enunt Principiul al doilea, Principiul fundamental Acceleratia unui corp este proportionala cu forta (rezultanta fortelor) ce se exercita asupra acestuia si are directia fortei. F = ma (1) a este acceleratia absoluta. Deoarece a = dv /dt F =m dv /dt, F = dp /dt (2) unde p = mv reprezinta impulsul mecanic. Relatiile (1) si (2) reprezinta ecuatia fundamentala a dinamicii. Enunt Principiul al treilea, Principiul actiunii si reactiunii Daca un corp actioneaza asupra altui corp cu o forta numita actiune, atunci cel de-al doilea corp actioneaza asupra primului cu o forta egala in modul si de sens opus numita reactiune. Actiunea si reactiunea sunt forte egale in modul, de sens contrar ce se exercita simultan asupra a doua corpuri diferite.

For de frecare

Diagrama forelor pentru un bloc aflat pe pmnt. Sgeile sunt vectori ce indic direcia i modulul forelor. W este greutatea, N este fora normal, F este o for aplicat, de un tip neidentificat, iar Ff este fora de frecare cinetic, egal cu coeficientul de frecare cinetic nmulit cu fora normal. Cum modulul forei aplicate este mai mare dect modulul forei de frecare cinetic ce i se opune, blocul se deplaseaz spre stnga. Fora de frecare este componenta tangenial la suprafaa de contact dintre dou corpuri, a forei de sprijin pe care unul din corpuri o exercit asupra celui de-al doilea.[1] n timpul deplasrii fora de frecare are sens opus micrii adic ncetinete micarea. Ea depinde de natura i de masa corpului i apare la alunecare i rostogolire. Totdeauna fora de frecare la alunecare este mai mare dect fora de frecare la rostogolire. n caz c singurele fore dintre corpuri provin din acceleraia gravitaional, relaia de calcul a forei de frecare este: coeficientul de frecare nmulit cu greutatea corpului:

Principiile mecanicii Newtoniene Principiul inertiei Inertia este o proprietate specifica oricarui corp. Inertia este proprietatea unui corp care tinde sa-si pastreze starea de repaus sau starea de miscare rectilinie uniforma in absenta actiunilor din exterior. Masa este marimea fizica ce masoara inertia. Cu cat un corp are masa mai mare cu atat inertia lui este mai mare. Marimea fizica scalara numeric egala cu raportul dintre masa unui corp si volumul sau este densitatea.

m V

1 litru = 1 decimetru cub (dm3) 1 litru = 0.001 metri cubi (m3) PRINCIPIU: Un punct material isi pastreaza starea de miscare rectilinie uniforma sau de repaus atata timp cat asupra sa nu se manifesta actiuni din exterior. Principiul actiunilor reciproce PRINCIPIU: Daca un corp actioneaza asupra altui corp cu o forta numita actiune, atunci cel de-al doilea corp reactioneaza asupra primului cu o forta egala si de sens contrar, numita reactiune. Caracteristici: 1. sunt forte egale ca marime 2. au aceeasi valoare 3. actioneaza pe aceeasi directie 4. sunt de sensuri opuse 5. actioneaza asupra a doua corpuri diferite Exemple: 1. Daca avem un resort elastic de care este suspendat un corp de masa m, atunci forta de actiune este forta elastica care este egala in modul si de sens opus cu greutatea: Fe=G; 2. Daca avem un corp ce sta pe o suprafata orizontala G este forta normala de apasare exercitata de masa m asupra suprafetei orizontale (este forta de actiune). N este reaciunea normala a suprafetei si este forta cu care suprafata orizontala actioneaza asupra corpului de masa m. In acest caz, N=G; 3. Daca avem un fir inextensibib de care este suspendat un corp de masa m atunci greutatea si tensiunea din fie joaca rolul fortelor de actiune si reactiune. In acest caz T=G. Forta de frecare. Legile frecarii Caracteristici: Forta de frecare statica apare la suprafata de contact dintre doua corpuri aflate in repaus relativ si se datoreaza intrepatrunderii neregularitatilor celor doua suprafete. Forta de frecare la alunecare apare la suprafata de contact dintre doua corpuri care aluneca unul peste celalalt.

Orientarea fortei de frecare la alunecare: a) are directia de miscare a corpului b) are sens opus miscarii corpului c) intotdeauna la suprafata de contact apar doua forte de frecare la alunecare (actiunea si reactiunea) LEGE Forta de frecare la alunecare nu depinde de aria suprafetei de contact dintre corp si plan. LEGE Forta de frecare la alunecare este direct proportionala cu forta normala de apasare. (Ff~N) Caracteristicile coeficientului de frecare (m) la alunecare: 1. Coeficientul de frecare la alunecare are valori cuprinse intre 0 si 1. 2. Coeficientul de frecare la alunecare depinde de natura materialului din care este confectionat corpul 3. Coeficientul de frecare la alunecare depinde de gradul de prelucrare al suprafetelor aflate in contact. Tipuri de forte

Reactiunea normala, normala N, repezinta forta (actiunea) ce se exercita asupra oricarui corp sprijinit de catre corpul pe care se sprijina.

Forta de frecare Ff este forta care exercita la suprafata de contact dintre corpuri si se opune miscarii corpurilor unul fata de celalalt.

Forta de frecare statica Ffs se exercita intre corpuri aflate in repaus si este mai mare decat forta de frecare cinematica Ffc sau forta de frecare de alunecare ce se exercita intre corpuri care aluneca unul fata de celalalt, numita simplu forta de frecare Ff. Legile frecarii au fost stabilite experimental si se enunta astfel: L 1. Forta de frecare de alunecare intre doua corpuri este independenta de aria suprafetei de contact dintre corpuri. Forta de frecare de alunecare depinde de natura suprafetelor corpurilor si de gradul acestora de prelucrare (asperitati, slefuire). L 2. Forta de frecare de alunecare este proportionala cu forta de apasare normala exercitata pe suprafata de contact. F = N (3) este coeficientul de frecare la alunecare; = tg, unghiul de frecare, in cazul in care corpul coboara uniform cu frecare pe un plan inclinat de unghi . Tensiunea T din fir (tija) reprezinta forta ce se exercita intre partile firului separate prin sectiune transversala. Reprezinta actiunea si reactiunea exercitate de partile unui fir una asupra celeilalte. Daca firul este ideal (lipsit de masa si inextensibil) tensiunea este aceeasi in orice sectiune iar daca are masa tensiunea difera de la o sectiune la alta.

Forta elastica Fe este forta ce se exercita intr-un corp deformat elastic in sensul revenirii la forma initiala. Fe este reactiunea fortei deformatoare F. Deformarea corpurilor este fenomenul fizic ce consta in schimbarea formei corpurilor in urma interactiunii cu alte corpuri. Deformarea este elastica atunci cand corpul revine la forma initiala in urma incetarii interactiunii. Deformarea este plastica cand forma ramane schimbata la incetarea interactiunii. Legea lui Hooke, legea deformarii elastice, a fost stabilita experimental si se enunta astfel: Forta deformatoare este direct proportionala cu deformarea. F = kl, Fe = -kl (4) daca se noteaza deformarea sau alungirea absoluta l = x F = kx, Fe = -kx (4')

unde k este constanta de elasticitate, k = ES / lo , E este modulul de elasticitate sau modulul lui Young, S este aria sectiunii transversale, lo este lungimea corpului nedeformat, initiala. Enunt echivalent Efortul unitar, , este direct proprtional cu alungirea relativa, . = E (5) unde = F / S si = ll / lo Forta centripeta Fcp este forta ce se execita unui corp care se misca circular, fiind orientata spre centrul cercului. Determina variatia orientarii vectorului viteza. Conform ecuatiei fundamentale a dinamicii F = ma Fcp = macp , Fcp = -m2r , Fcp = m2r, Fcp = mv2 / r Forta de inertie Fi este forta ce se exercita asupra corpurilor in raport cu un SRNI datorita miscarii accelerate sau de rotatie a SR. Forta de inertie nu este o actiune exercitata de un corp motiv pentru care nu satisface principiul actiunilor reciproce. Fi = -mas , unde as este acceleratia SRNI. Lucrul mecanic si conservarea energiei

Lucrul mecanic L este marimea fizica scalara de proces ce caracterizeaza procesele mecanice. [L]SI = 1J Lucrul mecanic L efectuat de o forta F ce isi deplaseaza punctul de aplicatie cu r se defineste ca produsul scalar L = Fr , L = Fr cos , F(r) = constant, (1) este unghiul format de directia fortei cu directia vectorului deplasare r. Forta F efectueaza un lucru mecanic motor Lm cand 0 < < 90o LG = Gh = mgh, = 0 cand corpul coboara Forta F efectueaza un lucru mecanic rezistent Lr cand 90o < < 180o , LFf = - Ffr, = 180o Lucrul mecanic poate fi determinat ca aria suprafetei marginita de graficul fortei F(r), segmentul de dreapta corespuzator punctelor intre care se deplaseaza punctul de aplicatie al fortei si verticalele corespunzatoare pozitiei initiale si finale.

LFe = - kx2 / 2, aria triunghiului dreptunghic marginit de graficul fortei elastice Fe = - kx. Fortele gravitationala si eastica sunt forte conservative deoarece L efectuat de acestea depinde doar de pozitiile initiala si finala, fiind independent de forma traiectoriei si de legea miscarii. Puterea mecanica este marimea fizica scalara ce reprezinta lucrul mecanic efectuat in unitatea de timp, viteza cu care se efectueaza L. [P]SI = 1W P = L / t, P = Fr / t , P = Fvm si P = Fv, cand F = constant si v = constant (2) Randamentul mecanic Energia E este marimea fizica de stare, scalara ce caracterizeaza capacitatea unui sistem fizic de a efectua lucru mecanic. [E]SI = 1J E = Ec + Ep (3) Energia cinetica Ec este marimea fizica scalara ce caracterizeaza capacitatea unui sistem fizic in miscare de a efectua lucru mecanic. Orice corp in miscare fata de un SRI poate efectua un lucru mecanic, poate pune in miscare alte corpuri. Ex. O bila de biliard in miscare poate pune in miscare o alta bila aflat in repaus. Energia cinetica a unui punct material in miscare este egala cu semiprodusul dintre masa si patratul vitezei acestuia. Ec = mv2 / 2 (4) Teorema de variatie Variatia energiei cinetice a unui punct material ce se misca in raport cu un SRI este egala cu lucrul mecanic efectuat de rezultanta fortelor ce se exercita asupra punctului material. Ec = L (5) Energia potentiala Ep este marimea fizica scalara ce caracterizeaza capacitatea unui sistem fizic de a efectua lucru mecanic prin modificarea configuratiei sau pozitiei partilor componente. Ex. Un corp aflat la inaltimea h fata de suprafata Pamantului are energie potentiala deoarece poate efectua lucru mecanic prin cadere, modificarea pozitiei sau inaltimii fata de Pamant. Un resort comprimat sau alungit poate efectua lucru mecanic prin modificarea pozitiei spirelor unele fata de altele.

Teorema de variatie Variatia energiei potentiale a unui sistem fizic in care se manifesta forte conservative este egala cu lucrul mecanic efectuat de acestea luat cu semnul minus. Ep = - LFc (6) LFc lucrul mecanic efectuat de forta conservativa. Ep = mgh, (7) energia potentiala gravitationala a unui corp aflat la inaltimea h fata de nivelul de referinta ales in mod arbitrar. Monitorul de pe birou are Ep > 0 in raport cu podeaua, poate efectua lucru mecanic in cadere pana ajunge pe podea, si Ep < 0 in raport cu tavanul, asupra acestuia se efectueaza un lucru mecanic pentru al ridica la tavan. Epe = kx2 / 2 energia potentiala elastica, existenta intr-un corp deformat ealstic. Legea conservarii energiei mecanice Energia mecanica E a unui sistem fizic izolat mecanic in care se exercita forte conservative se conserva, ramane constanta in procesul de transformare din Ec in Ep si invers. Legea conservarii energiei mecanice se exprima pritr-o egalitate. E = constant, E = 0 , Ei = Ef , Eci + Epi = Ecf + Epf (10) Observatie In rezolvarea problemelor de fizica se foloseste : Ei = Ef , cand frecarea este neglijabila, Ff = 0; Ec = L , cand Ff 0.

Optica

Optica geometrica studiaza propagarea luminii prin medii transparente, folosind modelul raza de lumina. Raza de lumina reprezinta directia de propagare a luminii, fiind o idealizare a fasciculului de lumina foarte ingust.

Fasciculul de lumina este paralel daca razele de lumina sunt paralele. Fasciculul de lumina este convergent daca razele de lumina converg intr-un punct, se propaga catre un punct. Fasciculul de lumina este divergent daca razele de lumina diverg dintr-un punct, se propaga dintr-un punct . Lumina este de natura electromagnetica, efectele luminoase fiind produse de componenta electrica a campului electromagnetic. Lumina se propaga in vid cu viteza c = 299792,45km/s (~300000km/s). Viteza luminii printr-un mediu transparent este v = c / n, unde n este indicele de refractie al mediului. Principiile opticii geometrice Principiul propagarii rectilinii Lumina se propaga in linie dreapta intr-un mediu transparent, omogen si izotrop. Principiul independentei fasciculelor de lumina Fasciculul de lumina produce acelasi efect indiferent ca se propaga singur sau concomitent cu alte fascicule de lumina. Principiul reversibilitatii propagarii luminii Lumina se propaga identic in ambele sensuri in lungul razei de lumina. Principiul lui Fermat Lumina strabate distanta dintre doua puncte pe drumul corespunzator intervalului de timp minim necesar propagarii. Reflexia luminii este fenomenul fizic ce consta in intoarcerea razei de lumina in mediul din care provine la intalnirea suprafeteide separare dintre doua medii. Reflexia luminii este difuza cand un fascicul paralel de lumina intalneste o suprafata cu denivelari iar razele reflectate se propaga in toate directiile, se imprastie si dirijata cand fasciculul paralel de lumina intalneste o suprafata lucioasa plana iar razele reflectate formeaza tot un fascicul paralel de lumina. Vizibilitatea corpurilor este rezultatul reflexiei difuze a luminii de catre corpuri. Reflexia luminii se produce dupa legile: L1. Raza incidenta, normala al suprafata in punctul de incidenta si raza reflectata sunt coplanare, in acelasi plan. L2. Unghiul de incidenta i este congruent cu unghiul de reflexie r. Refractia luminii este fenomenul fizic ce consta in schimbarea directiei de propagare a luminii la suprafata de separare dintre doua medii optice transparente. Refractia luminii se produce dupa legile: L1. Raza incidenta, normala al suprafata in punctul de incidenta si raza refractata sunt coplanare, in acelasi plan. L2. Produsul dintre indicele de refractie n al mediului si sinusul unghiului pe care il face raza de lumina cu normala prin mediu este constant. Nsini = constant, n1 sini = n2 sinr n1>n2, lumina trece dintru-un mediu mai refringent intr-un mediu mai putin refringent si se indeparteaza de normala, i<r n1<n2 lumina trece dintru-un mediu mai putin refringent intr-un mediu mai refringent si se apropie de normala, i>r

Reflexia totala se produce cand lumina trece dintr-un mediu cu indicele de refractie mai mare intr-un mediu cu indicele de refractie mai mic si i>l, l unghiul limita, n2sinl = n1 sin90, sinl = n1/n2 Optica geometrica sta la baza construirii instrumentelor optice cu ajutorul carora se obtin imagini micsorate sau marite ale obiectelor. Imaginea obiectului este perfect asemanatoare obiectului cand fiecarui punct al obiectului ii corespunde un singur in imagine si spunem ca se realizeaza un stigmatism riguros. In general stigmatismul este aproximativ deoarece unui punct obiect ii corespund mai multe puncte imagine care formeaza o pata luminoasa . Stigmatismul aproximativ se poate realiza in aproximatia lui Gauss sau paraxiala. Punctul obiect si punctul imagine se numesc puncte conjugate. Imaginea este reala daca punctele imagine se formeaza la intersectia razelor de lumina. Imaginea este virtuala daca punctele imagine se formeaza la intersectia prelungirilor razelor de lumina. Imaginea reala se prinde , formeaza, pe ecran iar cea virtuala nu. Dioptrul este suprafata de separatie dintre doua medii optice transparente diferite, cu indici de refractie diferiti. Dioptrul sferic este o portiune din suprafata unei sfere, o suprafata sferica ce delimiteaza o calota sferica. Dioptrul plan este o suprafata plana sau o sfera cu raza infinit. Dioptrul sferic are urmatoarele elemente caracteristice; -varful dioptrului V varful, polul calotei sferice; -centrul de curbura C centrul sferei careia ii apartine calota sferica; -axa optica principala, dreapta care trece prin C si V Prima relatie fundamentala a dioptrului sferic sau relatia punctelor conjugate este n2/x2 n1/x1 = (n2-n1)/R (1) unde n2 este indicele de refractie al mediului in care se formeaza imaginea, x2 este distanta de la V la imagine pe axa optica principala, n1 este indicele de refractie al mediului in care se afla obiectul si x1 distanta de la obiect la V pe axa optica principala. Focarul imagine este punctul imagine de pe axa optica principala in care se intalnesc razele refractate provenite din fasciculul incident paralel cu axa optica principala. f2 = n2R/(n2-n1), distanta focala imgine se obtine din (1) pentru x1-> Focarul obiect este punctul de pe axa optica principala din care pleaca razele de lumina care dupa refractia prin dioptru se propaga paralel cu axa optica principala f1 = - n1R/(n2-n1), distanta focala obiect se obtine din (1) pentru x2-> A doua relatie fundamentala a dioptrului sferic este = x2/x1 . n1/n2 (2) unde beta este marirea liniara transversala, definita ca raportul dintre marimea, dimensiunea imaginii y2 si marimea obiectului y1, = y2/y1 In deducerea relatiilor fundamentale si in rezolvarea problemelor cu acestea se foloseste urmatoarea conventie de semn : distantele masurate de la varf spre dreapta se iau cu +, sunt pozitive, iar cele masurate de la varf spre stanga se iau cu - , sunt negative, cand lumina se propaga de la stanga la dreapta; segmentele perpendiculare pe axa optica principala orientate in sus, deasupra, se considera pozitive iar cele orientate in jos, sub, se considera negative.

Oglinzile sunt suprafete foarte bine lustruite, de obicei metalizate, care reflecta lumina. Oglinzile dupa forma suprafetei pot fi : sferice, plane, cilindrice s.a. Oglinzile sferice sunt suprafete sferice si pot fi concave sau convexe Oglinda concava are suprafata reflectatoare interiorul suprafetei sferice. Oglinda convexa are suprafata reflectatoare exteriorul suprafetei sferice. Oglinda sferica are urmatoarele elemente caracteristice; -varful oglinziiV varful, polul calotei sferice; -centrul de curbura C centrul sferei careia ii apartine calota sferica; -axa optica principala, dreapta care trece prin C si V -raza de curbura R raza sferei Prima relatie fundamentala pentru oglinda sferica sau relatia punctelor conjugate este 1/x2 + 1/x1 = 2/R (1) Focarul unei oglinzi sferice, F, este punctul situat pe axul optic principal in care converg, dupa reflexie razele sau prelungirile razelor unui fascicul incident paralel cu axul optic principal (de la infinit). Distanta de la varful oglinzii pana la focar reprezinta distanta focala si rezulta din (1) pentru x1-> f = R/2 unde R = raza de curbura a oglinzii A doua relatie fundamentala a oglinzilor sferice este = - x2/x1 = y2/y1 (2) Pentru a construi imaginea unui obiect formata de o oglinda sferica se folosesc doua din urmatoarele raze : R1 raza incidenta paralela cu axa optica principala se reflecta prin focar; R2 raza incidenta prin focar se reflecta paralel cu axa optica principala; R3 raza incidenta prin centrul de curbura se reflecta pe aceeasi directie. Imaginea unui obiect intr-o oglinda concava poate fi reala sau virtuala, dreapta sau rasturnata si mai mare sau mai mica decat obiectul in functie de pozitia obiectului fata de varful oglinzii. Imaginea unui obiect intr-o oglinda convexa este virtuala, dreapta si mai mica decat obiectul oricare ar fi pozitia obiectului fata de oglinda O suprafata plana neteda care reflecta aproape integral lumina incidenta, este o oglinda plana. Oglinda plana poate fi considerata o oglinda sferica cu raza infinit, R Din formula punctelor conjugate pentru R- rezulta -x1 = x2. Prin aplicarea legilor reflexiei se poate stabili ca oglinzile plane formeza imagini virtuale, in care punctele din spatiul-imagine sunt localizate simetric fata de planul oglinzii, cu punctele din spatiul-obiect. Constructia imaginii in oglinzi plane De asemenea, se poate demonstra ca oglinzile plane determina formarea de imagini drepte si egale cu obiectul. Lentilele sunt medii transparente, de regula din sticla, delimitate de doua suprafete sferice sau de o suprafata sferica si una plana. Lentilele au urmatoarele elemente caracteristice: - centre de curbura - centrele C1 si C2 ale celor doua calote sferice; - razele de curbura ale sferelor, R1 si R2; - axa optica principala este dreapta ce uneste centrele de curbura ale celor doua calote sferice; - centrul optic O al unei lentile este punctul situat pe axa optica care se are proprietatea ca raza de lumina ce trece prin acest punct nu este deviata; - orice dreapta care trece prin centrul optic se numeste axa optica secundara.

Lentila este considerata subtire daca grosimea acesteia este mult mai mica decat razele de curbura si varfurile in imediata vecinatate a centrului optic. In functie de modul in care sunt deviate razele de lumina la trecerea prin lentila, acestea pot fi lentile convergente sau divergente. Lentilele convergente au mijlocul gros si marginile subtiri, iar un fascicul de raze paralele ce traverseaza lentila, devine convergent intr- un punct denumit punct focar. Lentile convergente: a - biconvexa, b - plan-convexa, c - menisc convergent, d simbolul lentilelor convergente. Lentilele divergente au mijlocul subtire si marginile groase iar un fascicul de raze paralele care traverseaza lentila devine divergent. Lentile divergente: a - biconcave, b - plan-concave, c - menisc divergent, d - simbolul lentilelor divergente. Relatia punctelor conjugate pentru lentila este 1/x2 1/x1 = [(n2/n1)- 1](1/R1 1/R2) unde n2 este indicele de refractie al mediului din care este confectionata lentila iar n1 indicele de refractie al mediului in care se afla lentila Focarul principal obiect F1 este punctul in care se afla o sursa de lumina punctiforma care produce lumina astfel incat o parte din raze prin refractia in lentila formeaza un fascicul paralel cu axa optica principala. Distanta de la F1 la O reprezinta distanta focala obiect f1, f1 = - 1/ [(n2/n1)- 1](1/R1 1/R2), cand x2->. Focarul principal imagine F2 este punctul in care se intersecteaza, datorita refractiei prin lentila, razele fasciculului paralel cu axa optica principala. Distanta de la O la F2 reprezinta distanta focala imagine f2, f2 = 1/ [(n2/n1)- 1](1/R1 1/R2), cand x1->. Rezulta -f1 = f2 = f =1/C = 1/ [(n2/n1)- 1](1/R1 1/R2), unde C = 1/f reprezinta convergenta lentilei Lentilele convergente au C>0 iar cele divergente C<0 Marirea liniara transversala, a doua relatie fundamentala, este = x2/x1 = y2/y1 Sistemul de lentile este o asociatie de lentile care au aceeasi axa optica principala si formeaza imagini ce devin obiect pentru lentila urmatoare de la prima lentila pana la ultima care formeaza imaginea finala. Pentru un sistem de lentile subtiri alipite sau acolate (d=0) se obtine 1/fs = 1/f1 + 1/f2 + + 1/fn = 1.2. .n Un sistem de lentile este afocal sau telescopic daca focarul F2 al unei lentile coincide cu F1 al urmatoarei lentile, distanta dintre oricare doua lentile fiind egala cu suma algebrica a distantelor focale ale celor lentile, d = f1 + f2 Un fascicul paralel cu axa optica principala incident pe un sistem afocal iese tot paralel cu axa optica principala.