Sunteți pe pagina 1din 16

Istoria Egiptului Antic

Istoria Egiptului Antic este caracterizat de o incredibil longevitate ntinzndu-se pe mai bine de trei milenii. Apogeul a fost fr ndoial atins sub conducera faraonilor, regi i singuri intermediari ntre oameni i zei, garant al ordinii att externe (invadatori) ct i interne (tulburri sociale). Istoria Egiptului Antic ncepe n jurul anului 3100 .Hr. cnd Egipt a devenit un stat unitar. A supravieuit ca atare pn in 343 .Hr., dar dovezile arheologice indic dezvoltarea societii egiptene pe o perioad mult mai mare. Cuprins 1 Cronologie 2 Perioada Predinastic 3 Perioada protodinastic 4 Perioada dinastic timpurie 5 Vechiul Regat o 5.1 mblsmarea, mumificarea i pastrarea o 5.2 Egiptul de Sus i Egiptul de Jos o 5.3 Piramidele 6 Prima perioad intermediar 7 Regatul mijlociu 8 A doua perioad intermediar 9 Regatul Nou o 9.1 Dinastia a XVIII-a o 9.2 Dinastia a XIX-a 10 A Treia Perioad Intermediar 11 Perioada trzie 12 Legturi externe

Cronologie
Istoria Egiptului antic este mprit n mai multe perioade corespunztoare dinastiei , faraonului. Datarea evenimentelor n egiptul antic este inc subiect de cercetatre.Datele calenderistice nu sunt confirmate de nici o dat cert pentru o perioad de aproximativ trei milenii. Mai jos este o list corepunztoare datelor conventionale egiptene . Perioada predinastic a Egiptului (nainte de 3100 .Hr.) Perioada protodinastic a Egiptului (Aproximativ 3100 - 3000 .Hr.) Perioada Dinastic Timpurie a Egiptului (Dinastiile III) Vechiul regat al Egiptului (Dinastiile IIIVI) Prima Perioad Intermediar a Egiptului (Dinastiile VIIXI) Regatul Mijlociu (Dinastiile XIIXIV) A doua perioad intermediar a Egiptului (Dinastiile XVXVII) Noul Regat al Egiptului (Dinastiile XVIIIXX) A treia perioad intermediar a Egiptului (Dinastiile XXIXXV) (cunoscut i ca perioada Libian) Peroada trzie a Egiptului (Dinastiile XXVIXXXI)

Perioada Predinastic
Valea Nilului De-a lungul , Nilului, n mileniul X .Hr., o cultur ce utiliza mcinatul grnelor , folosind cele mai timpurii tipuri de unelte a fost nlocuit de o alta de vntori, pescari i vntoriculegtori folosind unelte din piatr. Schimbrile climatice i/sau folosirea intensiv a terenului n jurul mileniul VIII .Hr. au nceput s distrug inuturile pastorale ale Egiptului, formnd n cele din urm Deertul Sahara (cca. 2500 .Hr.). n mod firesc triburile timpurii au migrat ctre Nil, dezvoltatnd aici o agricultur stabil i o civilizaie mai centralizat. Dovezi ale pastoralismului i ale cultivrii cerealelor n estul Saharei dateaz din mileniul al VII-lea .Hr. Escavrile nc n desfurare n Egipt modific continuu vederea cercettorilor asupra originilor civilizaiei egiptene. La sfritul secolului 20 arheologii au descoperit dovezi ale locuirii umane nainte de anul 8000 .Hr. n zona sud-vestic a Egiptului, n apropierea graniei cu Sudan. Este posibil ca nomazii s fi fost atrai n aceast zon datorit climei i mediului propice. Acum foarte arid, aceast zon avea cmpii verzi i lacuri sezoniere rezultate n urma precipitaiilor abundente din anotimpul ploios. Populaia care s-a stabilit n zon realizase avantajele unei viei sedentare. Analize tiinifice ale rmielor acestei culturi arat c n jurul anului 6000 .Hr. acetia creteu vite si construiau cldiri mari. Este foarte posibil ca urmaii acestei populaii s fi pus bazele civilizaiei egiptene pe Valea Nilului. Un recent sudiu genetic leag linia matern a populaiei tradiionale din Egiptul de Jos cu estul Africii [1]. Un alt studiu ngusteaz i mai mult linia genetic la nord-estul Africii ([2].;)

Perioada protodinastic
Perioada Protodinastic a Egiptului (de obicei plasat n 3200 .Hr.- 3000 .Hr.) se refer la sfritul perioadei predinastice. Este echivalentul perioadei arheologice Naqada III. Mai este cunoscut i ca Dinastia 0 sau Perioada Predinastic Trzie. Perioada Protodinastic este caracterizt ca fiind perioada cand Egiptul Antic trecea prin procesul de unificare politic, ducnd la apariia unui stat unitar n perioada dinastic timpurie. Mai mult, n acest perioad limba egipteana este pentru prima oar reprezentat prin Hieroglife. Formarea statului a nceput n aceast perioad, poate chiar mai devreme. O mulime de mici ceti-stat s-au ridicat de-a lungul Nilului. Secole de cuceriri au redus Egiptul de Sus la trei mari ceti-stat: Thinis, Naqada, si Nekhen. Despre geneza politic a Egiptului de Jos nu se conosc foarte multe. Situat ntre Thinis i Nekhen, Naqada a fost prima care a czut; Thinis a cucerit apoi Egiptul de Jos. Relaiile dintre Nekhen i Naqada nu sunt cunoscute dar este posibil ca acestea s se fi unit panic cu familia regal Thinit conducnd ntregul Egipt. Regii Thinii sunt ngropai la Abydos. Majoritatea egiptologilor l consir pe Narmer a fi ultimul monarh al acestei perioade (dei unii l plaseaz n Prima Dinastie, la fel ca i pe cel cunoscut ca Regele Scorpion).

Perioada dinastic timpurie


Originile statului unificat egiptean sunt neclare, si nu exista surse contemporane acestora, iar sursele ulterioare sunt neclare si contradictorii. n jurul anului 3100 .Hr. un rege a unificat ntreaga vale a Nilului ntre delt i Prima Cataract la Aswan, cu centrul puterii n Memphis. Tradiional (dup Manetho), acest rege era cunoscut ca Menes, putnd fi identificat ca unul 2

din personajele cunoscute de istorici ca Narmer sau Hor-Aha, dar este posibil s fio o cu totul alt persoan. Unificarea statelor pare s fi coincis cu dezvoltarea scrisului, nceputul construirii la scar larg i aventurarea in afara Vii Nilului pentru comer (sau poate campanii militare) n Nubia i Siria.

Vechiul Regat
Egiptologii consider Vechiul Regat ca ncepnd cu a III-a dinastie, i n jurul perioadei celei de a IV a dinastii, a nceput arta mblsmrii.

mblsmarea, mumificarea i pastrarea


Observaie: a mblsma i a mumifica au n esen acelai neles. A mblsma (din latinescul in balsamum, nsemnnd a "pune n balsam," o mixtur de rini aromatice) i procesul de mumificare sunt foarte similare prin aceea c n ambele cazuri corpul era e uns cu alifii, uleiuri, i rine. Cuvntul mumie provine dintr-o interpretare greit a procesului. Corpurile a cror mblsmare este de o calitate slab (n special cele din Perioada Trzie) sunt de multe ori negre i foarte strlucitoare i de aici s-a ajuns la prerea c acestea erau prezervate prin scufundarea lor n bitum, n Arabic bitum spunndu-se mumiya. Exist multe metode moderne de pstrare a corpurilor(ex. criogenie), ns acestea nu erau la ndemna egiptenilor n antichitate. Singura metod cunoscut acestora era uscarea n nisip ncins, ns aceast metod lsa corpul nu tocmai cu aparena dorit i destul de nepotrivit pentru scopul de a pstra suletul Ka, dealtfel nefiind portivit unui faraon. Nilul a oferit ns soluia. Nilul se revars anual, n lipsa acestui fenomen, Egiptul nu ar fi dect un deert strbtut de un ru. Revrsrile aduc cu ele aluviuni care fac terenul fertil. n urma retragerii apelor rmn bli care n timp se evapor lsnd n urma lor o substan cristalin numit natron (carbonat de sodiu cristalizat) care trage i absoarbe umezeala. n timpul Vechiului Regat, organele interne ale reginei Hetepheres au fost extrase i depuse ntr-o soluie de natron(cca 3%). Odat cutia deschis tot ceea ce rmasese din corpul reginei nu era dect un fel de noroi. Primele ncercri de mumificare au fost eecuri totale ceea ce i-a determinat pe cei ce se ocupau de mblsmare s ncerce n schimb pstrarea formei corpului. Ei au fcut acest lucru prin nfurarea corpului n bandaje mbibate cu rin. Dovad a nivelului nalt la care acetia ajunseser st mumia unui muzicant al curii (Waty) din timpul celei de a V a dinastii care pstreaz nc detalii extraordinare ale feei (riduri), btruri i alte elemente. Procesul de mblsmare dura 70 zile. Cteva secole mai trziu a aprut o nou tehnic de mumificare. Mai nti imblsmtorii splau interiorul i exteriorul corpului i l umpleau cu un tip special de vin i cu mirodenii. Apoi scoteau toate organele interne extrgnd creierul, cu un crlig, prin nas i umpleau corpul cu o soluie de sare de natron. Inima era lsat in corp deoarece egiptenii credeau c aceasta este cea care pstra suletul (Ka).Dup toate acestea toate organele interne erau puse n vase acoperite ce urmau a fi ingropate mpreun cu corpul. Corpul era apoi lsat la uscat 40 zile apoi era din nou splat cu vin i amestecuri de mirodenii, dup care se nfura n bandaje umede i uscat, acest proces asigurnd c corpul ii va pstra forma i mrimea normale. mblsmtorii adugau apoi uleiuri aromate, parfumuri i bijuterii pe corp, dup care acesta era pus in cociug i ngropat.

Egiptul de Sus i Egiptul de Jos


Egiptul de Jos este la nord adic acea parte unde Delta Nilului se vars n Marea Mediteran, iar Egiptul de Sus este la sud de la Deertul Libian pn dup Abu Simbel. Motivul acestei aparente inversri este acela c Egiptul era considerat un dar al Nilului, i deci aa se explic i raportarea tuturor msurtorilor la acesta. Egiptul de Sus era cunoscut ca Ta Shemau i era mprit n 22 de provincii numite nome, primul dintre acestea fiind n zona actualului Aswan, iar cel de al 22-lea era plasat in zona Atfih, n vecintatea sudic a capitalei Egiptului modern - Cairo. Egiptul de Jos era cunoscut faraonilor sub numele de Ta-Mehu. i aceast parte a rii era mprit n nome, ns regiunea fiind mai puin dezvoltat organizarea acestora a trecut prin mai multe schimbri. n cele din urm au rmas 20, primul fiind Memphis. n aceast perioad fostele state independente egiptene au devenit cunoscute ca Egipt, sub condicerea unic a faraonului. n consecin fotii conductori au fost forai s-i asume rolurile de guvernatori sau altfel s lucreze in colectarea taxelor. n aceast perioad egiptenii credeau cu convingere c faraonul asigura revarsrea anuala a Nilului. Dealtfel se considerau ei nii ca o naie aleas, "singurele adevarate fiine umane" ([3]). Exist dovezi cum c in jurul anului 2675 .Hr., Egiptul a nceput s importe lemn din Liban.

Piramidele
O serie de Piramide Egiptene au fost construite i unele abandonate nainte de a fi terminate. n jurul anului 2575 .Hr., faraonul Khufu (alias. Cheops) i-a pus amprenta asupra peisajului. Pentru el a fost construit cea mai mare i mai faimoas piramid Marea Piramid. Privind grupul de piramide din Giza nu pare a fi cea mai mare, aceasta deoarece cea care pare mai nalta a fost de fapt construit pe un teren mai nalt dar este cu 10 metri mai scund. Un exemplu notabil este piramida turtit de la aproximativ jumtate (ca nlime) piramida are un unghi de nclinare mai mare (54 de grade fa de 43 la baz) aceasta datorndu-se faptului c baza piramidei implicit tavanul camerei mortuare nu puteau suporta greutatea. Prin modificarea nclinrii, scznd i greutatea, ns i aa a fost considerat prea nesigur pentru a gzdui corpul faraonului. Lui Khufu i se atribuie trimiterea de expediii n Nubia pentru sclavi i alte lucruri de valoare. Este improbabil ca sclavii s fi fost folosii la construcia piramidelor, numrul lor fiind mult prea mic; cea mai plauzibil variant fiind folosirea ranilor egipteni in perioadele revrsrilor Nilului. n timpul inundaiilor Nilul cretea pn la nivelul deertului, acoperind n totalitate terenurile cultivabile. Astfel dac aveau de lucru la construcia piramidor sau altor cldiri, ranii ii puteau hrnii familiile. Acest lucru ar explica i obinerea i pstrarea stabilitii rii pentru sute de ani. Construirea de piramide a continuat pentru o perioada ndelungat, cunoscndu-se 80 de piramide, nu toate ns pstrndu-se pn n prezent. Vechiul Regat a continuat cu dinastiile a V-a i a VI-a, ultimul faraon al celei din urm fiind Pepi II care se pare c a condus timp de 94 ani, mai mult decat oricare alt monarh din istorie. Acesta avea 6 ani cnd a acces la tron i 100 de ani cnd a murit. Ultimii ani din domnia lui Pepi II au fost marcai de ineficien datorit vrstei avansate a acestuia. Vechiul Regat se ncheie odat cu moartea acestuia.

Prima perioad intermediar


O perioad ntunecat marcat de tulburri a urmat sfritului celei de a asea dinastii. Uniunea celor dou regate s-a destrmat, iar conductorii regionali au avut de nfruntat 4

perioade de foamete. Una din teorii susine c o scdere brusc i catastrofic a revrsrilor Nilului ntins pe dou-trei decenii, cauzat de o rcire climatic global ce a redus cantitatea de precipitaii in Egipt, Etiopia i Africa de Est, a contribuit la marea foamete i implicit la cderea Vechiului Regat. Singura persoan din acea er care a lsat o impresie asupra posteritii este regina Nitokris care a domnit sub postura de rege. Pentru un timp ara a fost condus de ctre rzboinici. n jurul anului 2160 .Hr., o nou linie de descendeni ai faraonilor a ncercat s reuneasc Egiptul de Jos din capitala lor n Herakleopolis Magna. n acelai timp o alt ramur a descendenilor faraonilor reunea Egiptul de Sus, iar confruntarea celor doua era inevitabil. Faraonii din Herakleopolis descendeni ai faraonului Akhtoy precum i primii patru faraoni din Theba au purtat numele de Inyotef sau Antef.

Regatul mijlociu
n jurul anului 2055 .Hr., Mentuhotep II, din Theba a ncheiat aceast perioad de tulburri i a unit din nou ara. A instalat o nou administraie i a nceput un program de construcii, exist i dovezi ale unor expediii militare mpotriva altor ri. Amenemhat I a mutat capitala n nordul Egiptului (Egiptul de Jos). Fiul su, Senusret I, a fost co-regent cu acesta i au domnit mpreun pn la asasinarea lui Amenemhat. Senusret I a fost capabil s preia imediat controlul fr ca ara s decad din nou. Senusret I a continuat s poarte rzboiul cu Nubia. n 1878 .Hr., faraonul Senusret III a devenit rege. El a continuat campaniile militare in Nubia i a fost primul care a ncercat s extind dominaia Egiptului n Siria. Mai trziu , Amenemhat III a venit la putere, el fiind considerat cel mai mare monarh al Regatului Mijociu avnd contribuii nsemnate la dezvoltarea Egiptului, domnia lui a durat 45 ani. n perioada Regatului Mijlociu urmtoarea faz n evoluia mormintelor a fost apariia mornintelor excavate n piatr. Cele mai bune exemple pot fi vzute in Valea Regilor. O mare parte din activitile regilor au avut loc n afara Vii Nilului. Campaniile militare au continuat n Nubia, Siria i Deertul Estic, n cutare de minerale i lemn; au fost stabilite relaii comerciale cu civilizaia Minoic Creta

A doua perioad intermediar


Popoarele Semitice cunoscute egiptenilor ca Hyksos, au folosit instabilitatea politic din Delta Nilului prelund controlul asupra acesteia i mai trziu extinzndu-i dominaia i in sud. Se pare c acetia au adus n Egipt carele de lupt. Aceast cdere a puterii centrale marcheaz nceputul celei de a doua perioade intermediare. Nu a durat mult ca egiptenii s realizeze importana carelor de lupt ajungnd s le foloseasc i ei. Cea de a XVII-a dinastie din Theba a reuit n cele din urm s i nving pe Hyksos i a reunit Egiptul.

Regatul Nou
Regatul Nou (1550-1070 .Hr.) sau Imperiul este cea mai nfloritoare epoc din istoria Egiptului, cu cei mai faimoi conductori. Arta i spiritualitatea atinge apogeul, iar ara dobndete cea mai mare ntindere, prin cuceriri. Locul complexelor funerare regale este mutat n sud, pe partea opusa Thebei, ntr-o zon de dealuri stncoase, pe malul vestic al Nilului, n Valea Regilor. Printre cei mai reprezentativi faraoni ai acestor timpuri sunt celebra femeie-faraon Hatchepsut, Amenhotep III, cel care a nlat nenumarate temple i palate, Akhenaton,

faraonul reformator i dinastia ramesizilor, cu Ramses II, cel care a extins cel mai mult printro politic militara activ frontierele statului i a rmas celebru pentru btlia de la Kadesh cu hitiii pentru controlarea Siriei. Ramses II a construit monumente mree precum Marele Coridor din templul lui Amon de la Karnak i multe dintre templele de la Abu Simbel, statuile de aici ale faraonului avnd dimensiuni uriae. Unul dintre cei mai renumii faraoni ai Regatului Nou este Tutankhamon, pe plan istoric un faraon lipsit de importan, dar care, datorit descoperirii n 1922 a mormntului su din Valea Regilor aproape intact, a rmas faimos pentru tezaurul funerar inestimabil.

Dinastia a XVIII-a
Aceasta a fost o epoc de bogie i putere pentru Egipt. Hatshepsut a fost o femeie faraon lucru rar ntlnit n istoria Egiptului antic. Ea a fost un conductor competent i curajos extinznd comerul egiptean spre sud, teritoriul ocupat n prezent de Somalia i spre nord n bazinul mediteranean. Hatshepsut a condus timp de douzeci de ani dovedind o deosebit dexteritate politic. n perioada domniei faraonului Amenophis III (1417 .Hr.1379 .Hr.), Egiptul devenise att de bogat nct nici nu se mai ncerca extinderea influenei sale. Acesta a fost urmat de Amenophis IV, care i-a schimbat numele n Akhenaten; el a mutat capitala ntrun nou ora pe care l-a denumit Akhetaten. Aici mpreun cu soia lui Nefertiti s-a concentrat pe construcia noii sale religii ingnornd lumea din afara Egiptului. O nou religie era ceva fr precedent (noi zei mai fuseser introdui i acceptai dar nici unuia nu i se acceptase excluderea altora) i bineneles c au aprut (pe fondul indiferenei faraonului avnd chir un teren propice) faciuni subterane ce erau nemulumite de noua ordine. Akhenaten a creat i impus o religie monoteist axat pe Aten, interzicnd venerarea celorlali zei. Relaia dintre introducerea monoteismilui de ctre Akhenaten i personajul biblic Moise, care este localizat n Egipt ntr-o perioad similar (dei nu neaprat identic) este neclar i controversat. Un nou curent a ptruns n arta vremii, mai natural, o ntorstur drastic de la stilul ce domina arta egiptean de mai bine de 1700 de ani. O arie de interes pentru muli egiptologi este particularitatea aspectului fizic al lui Akhenaten. Muli faraoni sunt portetizai ntr-o manier stilizat, ns Akhenaten este nfiat n picturi i gravuri cu trsturi deosebit de feminine, olduri largi i trsturi faciale delicate. Unele teorii presupun c acestea s-ar datora de fapt malformaiilor de care suferea faraonul (destul de des ntlnite n famiile dinastice) deci nu ar fi vorba de reprezentti stilizate. Spre sfritul celei de al aptisprezecelea an al domniei, Akhenaten i-a luat un co-regent, [[Smenkhkare] (considerat de unii fratele su). Doi ani mai trziu, odat cu moartea lui Akhenaten se revine la venerarea vechilor zei (de fapt venerarea acestora nu ncetase dect oficial). Smenkhkare a murit dup doar cteva luni n urma lui fiind ncoronat un biat. Acesta nu era pregrit pentru presiunea conducerii, sftuitorii lui lund toate deciziile. Numele su era Tutankhaton, dar odat cu revenirea cultului zeului Amun, numele lui a fost schimbat n Tutankhamon. unul din cei mai importani sftuitori ai lui era generalul Horemheb. Tutankhamon a murit n adolescen i a fost urmat la tron de Ay, care probabil se cstorise cu vduva lui Tutankhamon pentru a-i ntrii justificarea preteniei la tron. Cnd Ay a murit conducera a fost preluat de Horemheb i a urmat o nou perioad de cretere, stabilirea securitii interne i a prestigiului extern pe care Egiptl le avusese nainte de domnia lui Akhenaten.

Dinastia a XIX-a
A XIX-a Dinastie Egiptean a fost fondat de Ramesses I. El a domnit doar pentru o scurt perioad i a fost urmat de Seti I (sau Sethos I). Sethos I a continuat ceea ce nsepuse Horemheb redndu-i Egiptului gloria de odinioar. Lui i se datoreaz i construcia superbului templu din Abydos. Seti I i fiul su Ramesses II sunt singurii faraoni ce au fost circumscrii motivul exact nefiind cunoscut. Ramesses II a continuat munca tatlui su i a construit o serie de noi temple.Perioada domniei lui Ramesses II este adesea considerat a coincide cu Exodul israeliilor din Egipt. Nu exist ns nici o menionare a evenimentelor descrise n Biblie, n istoria Egiptului i nici vre-o dovad arheologic. Cu toate c s-au inut i pstrat descrieri amnunite a tuturor evenimentelor (chiar i descrierea fugii din Egipt a doi condamnai nensemnai), nu exist nici o meniune despre sute de mii de sclavi. Ramesses II a fost urmat de fiul su Merneptah i apoi Seti II. Ramesses III a fost faraon al celei de a XXa dinastii , fiind urmat de o serie de faraoni cu domnii scurte, toi numii Ramesses.

A Treia Perioad Intermediar


Dup aceast perioad de apogeu, din cauza luptelor dintre faraoni i cler, ajuns din ce n ce mai puternic, la nceputul Dinastiei XXI (1070 .Hr.) Egiptul intr ntr-o nou perioad de tranziie, A Treia Perioada Intermediara, care dureaz pn n 712 .Hr.. Aceast perioad este marcat de rivaliti interne i de prezena libian n Egipt. Ea se continu cu Dinastia XXV kushit (nubian) i prezena strina n Egipt se accentueaz.

Perioada trzie
Dup dominaia assirian, urmeaz ocupaia persan (525 .Hr.), iar n 332 .Hr. Egiptul este ocupat de macedoneni, care n 305 .Hr. instaureaz Dinastia Ptolemeilor. Cleopatra VII (ultimul faraon) se sinucide dup nfrngerea trupelor sale de ctre romani, la Actium n 31 .Hr.. Anul urmtor Egiptul devine parte a Imperiului Roman. ntrebarea despre cum s-a stins civilizaia Egiptului Antic este una pe ct de comun pe att de greu de rspuns, innd cont c este departe de a fi un consens n ceea ce nsemn sfritul Egiptului ca civilizaie antic. Astfel dac consirm sfritul ca fiind odat cu al ultimului conductor egiptean nativ atunci rspunsul ar fi 432 .Hr. (Nectanebo II); absorbia Egiptului n Imperiul Roman n 30 .Hr. poate fi considerat un alt rspuns, la fel ca i ultima folosire a scrisului n hieroglife (400 d.Hr.) sau nchiderea ultimului templu n secolul al VI-lea - aceste din urm fiind probabil rspunsul cel mai apropiat de adevr, baza civilizaiei (religia, cultura) supravieuind celorlalte lovituri. Dei reflect o civilizaie de mult moart, imaginea Egiptului Antic a supravieuit prin Biblie, lucrrile cltorilor antici i medievali, pentru a fi revitalizat n anii ce au urmat invaziei Egiptului de ctre Napoleon Bonaparte n 1798 i descifrarea hieroglifelor n deceniul trei al secolului XIX.

Spiritualitatea Egipteana In aceasta conferinta voi urmarii sa pun in evidenta aspecte mai putin cunoscute despre cultura si spiritualitatea egipteana, indeosebi valoarea INITIERII, asa cum a fost ea revelata de unii clarvazatori, respectiv de fiinte care intr-o alta viata au trait pe melagurile Egiptului Antic. Ca o scurta introducere trebuie sa specificam cateva date cu privire la originea acestei spiritualitati, care a atins in acele vremuri un nivel ce depaseste cu mult mentalitatea omului modern. Chiar daca civilizatia acelor timpuri se folosea indeosebi de o tehnologie aparent necunoscuta, la baza existentei si dezvoltarii culturii Egiptene a stat in primul rand viziunea profund spirirituala cu care au fost inzestrati unii dintre conducatorii acestui stat. Relatarile ce urmeaza nu se bazeaza pe argumente stiintifice (stiinta inca nefiind in stare sa descifreze si sa explice enigmele marilor mistere in care a fost invaluita spiritualitatea egipteana) ci pe relatarile a mai multor clarvazatori . In perioada Atlantidei multe fiinte umana au atins un inalt grad de percetie extarsenzoriala reusind sa subordoneze si sa foloseasca dupa propria lor vointa elementele naturii. Atingand un nivel atat de inalt era foarte important ca energia pe care o vehiculau sa nu o foloseasca pentru sustinerea unor actiuni materiale, egoiste, ci sa fie in armonie perfecta cu natura, deci sa fie in acord cu vointa divina. Insa la un anumit moment dat, datorita ignorarii legilor divine, respectiv dorintei de a folosii puterea intr-un scop egoist, unii dintre ei au incercat sa canalizeze energii cu o frecventa de vibratie foarte inalta in corpul lor fizic, pentru ai subordona pe ceilalti. Iata relatarea unei discutii dintre maestru si discipul, discutie care a avut loc acuma 3500 de ani: "acea parte a Pamantului care a a fost candva casa Fiilor lui Dumnezeu, a fost distrusa in totalitate. Inteleptii acelor vremuri, adica Fiii lui Dumnezeu au inceput sa paraseasca planul fizic datorita decaderii spirituale ale umanitatii. Din imperecherea celor doua rase au fost nascute fiinte care au mostenit pe de o parte cunoasterea magica a tatalui lor respectiv conceptele materialiste, instinctele animalice, din partea mamei lor. Aceste fiinte au ajuns la diferite grade ale initierii, insa unii si-au folosit cunostintele pentru a practica magia neagra, pentru ca astfel sasi satisfaca propriile dorinte. Ultimii initiati au stiut ca aceste fiinte pana la urma se vor autodistruge datorita dorintei de a obtine putere. Atunci ei au construit vapoare foarte mari si puternice care aveau si sistem de protectie fata de radiatiile emise de folosirea incorecte a anumitor instrumente de catre magicienii decazuti. Impreuna cu familiile lor, cu animalele si diferitele instrumente folosite pentru initiere, au parasit in secret pamantul sortit distrugerii (un astfel de eveniment este descris si in Biblie prin mitul lui Noe, bineinteles acesta fiind relatat prin intermediul simbolurilor in limbajul acelor vremuri). Cei care practicau magia neagra intr-un timp foarte scurt siau pierdut controlul asupra instrumentelor, fiindca acestea servea doar la a canaliza energia divina macrocosmica inspre elevarea fiintei umane. Insa pentru acesta era nevoie de cineva, cu un grad foarte inalt de evolutie, care sa stie sa moduleze aceste energii gigantice. Orientarea lor egoista a facut ca aceasta activitate sa fie din ce in ce mai greu de controlat. Dupa ce Fiii lui Dumnezeu au ajuns suficient de departe, un practicant al magiei negre, a directionat energia cu un nivel de vibratie foarte inalt in propriul sau trup. Trebuie sa specificam ca din punct de vedere fizic se poate demonstra ca o energie cu o frecventa foarte -foarte ridicata daca este directionata spre ceva care are un nivel de vibratie mult inferior, in momentul in care va intra in contact cu acesta se va declansa instantaneu distrugerea particulelor cu o frecvanta 8

joasa si le va ridica spontan frecventa de vibratie, adica va transforma particulele fizice in energie; practic va avea loc dematerializarea acestora. Tot astfel s-a petrecut si in cazul magicianului: energia divina macrocosmica a fost directionata spre un corp fizic cu o vibratie necorespunzatoare, care nu avea capacitatea de a transforma si conduce acesta forta gigantica. Drept urmare a inceput un proces de dematerializare a particulelor cu vibratie joasa, pana ce energiile complementare declansate prin acest proces au devenit suficient de puternice ca sa aplaneze dezintegrarea materiei. Urmarile au fost dezastruoase, deoarece a avut loc un cataclism teribil ce a condus la scufundarea, disparitia Atlantidei. Initiatii care au parasit continentul s-au stabilit de-alungul ecuatorului Pamantului unde au pus bazele unor noi civilizatii. Astfel nu intamplator s-au gasit asemanari uluitoare intre traditiile egiptene din Africa si traditiile mayase si aztece din America de Sud. Ei detineau cea mai inalta cunoastere de pe planeta si datorita intelepciunii si iubirii fata de ceilalti foarte repede au castigat increderea bastinasilor, devenind conducatorii acestora. Se deosebea de ceilalti prin forma capului care era mult alungita inspre in spate. Ei au fost numiti de catre cealalta rasa "Fii lui Dumnezeu". De fapt, datorita calitatilor divine cu care au fost inzestrati si cu care conduceau pe ceilalti, meritau pedeplin aceasta denumire. Aceasta civilizatie a fost cea care a fondat cultura egipteana, care a construit piramidele si care a urmarit sa spiritualizeze oamenirea. La inceput exista un singur conducator purtnd numele de faraon - ce se traduce prin Casa Mare - care era atat mare preot cat detinea si cea mai inalta functie socio-administrativa din stat (un astfel de mare initiat a fost Hermes Trismegistros, adica Hermes de trei ori mare, tocmai pentru ca el intruchipa cele trei mari functii in conducerea statului - preot , legislator si conducator). Bineinteles ca aceasta fiinta atinsese cea mai inalta realizare spirituala si misiunea lui era cea de a conduce umanitatea spre Dumnezeu. Odata cu evolutia si dezvoltarea vietii sociale, conducerea statului a fost impartita: faraonul se ocupa de problemele statale socio adminstrative (si el era un initiat) si marele preot care intruchipa manifestarea divinitatii printre oameni ce era conducatorul templului si marele invatator al poporului." In acest context cultural si spiritual, initierea a reprezentat scopul practicii religioase egiptene, fiind cel mai inalt statut la care putea sa ajunga un discipol. Initierea reprezenta un proces lung de antrenamant care se intindea pe ani si ani de zile in functie de aptitudinile aspirantului. In toate comunitatile, cei care au fost alesi ca potentiali pentru initiere, multi ani au fost urmariti si analizati intr-un mod riguros de catre preoti sau de initiati. In prima faza i se explica aspirantului despre pericolele initierii, despre sacrificiile pe care va trebuii sa le faca, precum si despre dificultatile cu care se va confrunta. Cei care nu se speriau si aveau aspiratia necesara erau primiti in templu ca neofiti si unde, sub supravegherea stricta a preotilor si initiatilor isi incepeau drumul spiritual. Inainte de toate trebuiau sa realizeze diferite munci fizice in cadrul templului, timp in care erau tot timpul speriati de posibilitatile de a esua in cadrul initierii (aspect intalnit si in zilele noastre la manastiri sau temple). Numai cei cu inima curata, cei care aveau o constiinta curata, cei care si-au recunonscut pacatele trecand printr-un fel de spovedanie launtrica aveau acces la etapele urmatoare. Din aceasta cauza in toate ritualurile de initiere prima conditie era legata de purificarea individuala constienta, toti aspirantii arzandu-si pacatele prin focul credintei si devotiunii. Primele tehnici vizau purificarea corporala, care incepea printr-o alimentatie corespunzatoare bazata pe vegetale, lactate, plante medicinale, respectiv prin

intarirea structurii fizice cu ajutorul anumitor posturi corporale asemanatoare celor folosite in hatha yoga orientala precum si exercitii si tehnici de respiratie. La acestea se adaugau diferite procedee de concentrare si disciplinare mentala. Primele cunostinte teoretice pe care le invata aspirantul erau legate de studiul stiintelor rationale cum au fost matematica, biologia, medicina si altele. Deasemenea invatau despre centrii subtili de forta, despre cum sa-si trezeasca energiile latente din fiinta, cum sa-si controleze instinctele, dorintele si emotiile. Urmau apoi concepte metafizice despre alcatuirea Universului, despre creatie, despre diferite reguli de comportament, educatie psihologica, despre istoria umanitatii si se insista predominant pe evidentierea valorilor sufletesti. Insa toate invataturile urmarea sa puna in evidenta natura divina a omului, ca de fapt corpul fizic nu este altceva decat un vehicul pe care il folosim in timpul vietii, ca noi ne aflam intr-un proces continuu de transformare, iar experienta pe care o dobandim de-alungul vietilor succesive nu reprezinta altceva decat experiente dobandite, lectii invatate. Astfel la un anumit moment dat, dupa ce vom acumula suficienta experienta si vom fi destului de maturi, n-i se va da acces la o cale spirituala pentru a da si ultimele probe, spre a ne identifica cu adevarata noastra natura divina si nu doar cu corpul fizic si cu simturile. Una din principalele invataturi erau adevarurile revelate tocmai de Hermes Trismegitros, unul dintre primii faraoni si ghizi spirtual al Egiptului Antic. Mesajul tainic al acestui mare intelept a ramas criptata in faimoasa Tabla de Smarald. Apoi aspirantul este invatat despre nivelele de vibratie caracteristice acestui Uninvers. I se reveleaza ierarhia regnurilor, ca la baza se afla regnul mineral, urmata de regnul vegetal, animal si apoi uman. Dar ciclul nu se incheie aici pentru ca deasupra omului este Dumnezeu, adica originea si sursa tuturor lucrurilor ce exista, este motivul pentru care existam, este energia care in momentul creerii noastre s-a ocultat in adancurile fiintei noastre, spre a ne permite ca printr-un ciclu lung de cautari, urcusuri si caderi, pana la urma sa ne reintoarcem la El. Dupa dobandirea unui anumit control asupra simturilor se recurgea la folosirea imaginatiei, la invocarea si trairea diferitelor stari de constinta, ajungad pana la urma ca aspirantul sa treaca spontan de la o stare negativa foarte joasa, la una pozitiva, extatica. De exemplu de la tristete amara la bucurie paradisiaca, sau de la frica paralizanta la curaj si increderea maxima in sine. Aceste tehnici conduceau gradat la intarirea si calirea nervilor, la dobandirea controlului asupra orcarei stari ce poate sa apara. O alta proba consta prin faptul ca aspirantul era inchis in diferite incaperi izolate, de regula acestea se aflau in subteranele templelor si chiar a piramidelor, labirinte cu diferite capcane pe care el trebuia sa le treaca, trebuia sa stea izolat in intuneric si singuratate. Adeseori probele de curaj depaseau limitile normalitatii: aspirantul trebuia sa treaca prin ape unde erau crododili, capcane mortale (aceste practici s-au pastrat in toate traditiile spirituale ale planetei, iar de exemplu, in anumite comunitati din Tibet, aceste probe se sfarseau adeseori cu moarte prin muscaturi de cobra). Trierea si probele in sine erau sustinute din punct de vedere subtil de marii initiati, astfel incat reuseau numai cei care erau suficient de pregatiti pentru a trece mai departe spre urmatoarea etapa a initierii. Aici aveau loc adevaratele lupte psihice, otelire vointei. In intuneric el trebuia sa-si constientizeze toate greselile, sa le confrunte cu aspiratiile sale, sa-si cantareasca toate faptele bune si rele ale vietii sale. Una din perceptele cu care ei se incurajau suna astfel: "Voi rezista pana la capat si prin gratia initierii ma voi umple de lumina divina, dar este posibil sa nu fac fata tuturor probelor si atunci voi murii. Sunt pregatit sa-mi sacrific viata pentru am atinge telul. "

10

Dupa ani de purificare apareau capacitatile telepatice si astfel trezind incet cu incetul energii nebanuite aspirantul incepea sa aiba control asupra elementelor naturii: pamantul, apa, focul, aerul si eterul. La baza tuturor lucrurilor stateau tehnicile de concentrare si focalizare, disciplinarea mintii si trezirea intuitiei spirituale. Dupa acestea urmau exercitii mult mai grele cum ar fi cele de identificare perfecta cu obiectul concentrarii, retragerea completa a simturilor, transferul constiintei, controlul centrilor de forta. La momentul potrivit i se revela aspirantului anumite secrete cum ar fi cele despre legile care stau la baza fenomenelor naturii, despre teleportare, materializare si dematerializare, materie si antimaterie, despre premonitii, clarviziune, legile timpului si spatiului, vidul ce exista dincolo de orice manifestare. Se explicau deasemenea importanta piramidelor, depre chivot si bagheta magica. Rezultatul la care trebuia sa se ajunga era in primul rand invingerea marilor pacate ale ale fiintei umane: orgoliul, mania, ura, gelozia, rautatea, invidia. Aspirantul este pe urma initiat in marile adevaruri, in diferitele stiinte oculte printre care un rol foarte important o avea astrologia initiatica, numerologia, tarotul, kabala si simbolismul. In esenta, initierea a reprezentat si reprezinta posibilitatea omului de se separe intr-un mod constient de materie, de conditia sa muritoare. Se stie ca aceasta separare este posibila doar prin moartea fizica. In analogia cu asta, aspirantii treceau printr-o moarte aparenta in care avea loc de fapt moarte egoului, moarte atasamentelor si legaturilor fata de planul fizic. Omul constientiza natura lui divina, ca dincolo de acest corp el este mult altceva. Astfel moartea era reprezentata ca o cale spre initiere. Dupa ce maestrul considera ca era suficient de pregatit, dupa incercarile anilor de ucenicie, urma initierea propriu zisa. Era culcat intr-un sarcofag, intr-un sicriu, acesta simbolizand propria lui moarte si traia astfel starea de transcendenta in propriul sau mormant, divizare fiintei sale. Iata cum relateaza clarvazatoarea Elisabeth Haich discutia dintre maestru si discipol inaintea initierii: "inainte de a te trezii din constiinta ta fizica spre a te regasii in sfera infinita a constiintei divine, acele energii specifice, ce-ti definesc caracterul, pe care de mai multe ere cosmice le-ai determinat prin intermediul faptelor tale si care acuma isi asteapta la nivel subconstient, momentul favorabil pentru a implinii legea cauzei si efectului, acuma le vei percepe sub forma de vise. Nu poti sa le distrugi deoarece fac parte din fortele creatiei. Insa le poti oprii inainte de a se manifesta la nivel fizic, daca intr-un mod constient vei cobori in adancurile sufletului tau si acolo trezind aceste vise le vei trai ca pe realitati obiective. A trai toate acestea inseamna ca omul sa retraga acele energii cauzale si sa le perceapa intr-un mod constient ca pe ceva concret. Astfel se dizolva tensiunile energetice de la nivelul cauzal avand drept efect diminuarea si apoi disparitia lor definitiva. In timpul initierii iti vei trai intregul viitor sub forma unor imagini de vis, deasupra limitelor spatio temporale. Atunci te vei elibera de propria ta individualitate, de propria ta personalitate, iar corpul tau il vei folosi intr-un mod neconditionat in realizarea vointei lui Dumnezeu. Fiecare initiat are responsabilitatea de a ramane pe Pamant pentru a contribui la trezirea spirutuala a celorlalte fiinte umane. Scopul este acela ca orice s-a rupt de esenta divina si sa atasat de materie, sa se reintoarca in unitatea primordiala. Insa daca initiatul se va opune sensului evolutiei, folosind energiile supreme pentru propriul sau interes personal, atunci aceste energii imense focalizate in prorpiul sau corp il vor determina sa decada mult mai jos decat cineva cu un nivel de constiinta normal, care va realiza acelasi greseli. Omul normal avand acces doar la

11

energiile fizice, pe acestea le va orienta in corpul sau, deci el va induce forte fizice intr-un corp fizic ceea ce evident ca nu il va duce spre decadere. Initiatul insa nu foloseste forte fizice, ci fortele divine creatoare, iar daca va orienta aceste energii inalte, spirituale, in corpul sau, va decade. Cu cat va folosii forte mai mari cu atat decaderea va fi mai adanca. Deci, daca vrei sa ai parte de initiere, trebuie sa ai in vedere ca ceea ce un om normal poate face fara a fi pedepsit, tu nu-ti poti permite doarece un initiat nu foloseste energii fizice ci se branseaza la energiile divine macrocosmice pe care in functie de nivelul sau de constiinta le moduleaza in sensul evolutiei spirituale. Datorita exercitiilor de pregatire ai atins deja acel prag prin care poti sa percepi aceste adevaruri. Asa ca trebuie sa-mi raspunzi cu toata seriozitate: ai curajul sa-ti asumi aceste responsabilitati, pericolul, toate aceste legi, vrei sa primest cu adevarat initierea sau mai bine te retragi si iti ghidezi viata dupa legile conditiei umane ?" In timpul initierii se induce in fiinta aspirantului, in functie de nivelul de constiinta al acestuia, o energie cu o frecventa foarte ridicata, o frecventa corespunzatoare posibilitatii de a percepe totul nu din punct de vedere al constiintei umane limitate, ci din punct de vedere al constiintei divine infinite. Doar dupa o pregatire deosebit de stricta se poate realiza acest proces fara ca aspirantul sa sufere anumite consecinte negative, este nevoie ca el sa-si controleze pedeplin vointa pentru a-si putea conecta constiinta la frecvente atat de inalte. Va avea loc trezirea treptata a centrilor de forta si aspirantul va traii pe fiecare nivel adevarata sa identitate. Cand va atinge ultima treapta, al saptelea nivel de constiinta el se va contopii cu propriul sau eu divin, traind ca totul este in Dumnezeu si Dumnezeu este in toate." Spiritualitatea orientala denumeste acest fenomen "revelarea Sinelui", adica identificare omului cu esenta sa dumnezeasca. Insa fara ajutorul unui invatator care a atins deja acest nivel de constiinta, nu se poate traii marele mister, marea initiere. Iata ce spune Jannkovich Istvan, un mare egiptolog care prin cercetarile sale asupra valorilor spirituale ale Egitului Antic, a avut parte de diferite viziuni, chiar legate de o viata precedenta in care a trait in Egipt intr-o perioada in care initierea isi mai pastra valoarea adevarata: "Recunoasterea pacatelor iti da viziunea luminii launtrice, iti permite sa privesti in misterioasele sfere ale sufletului. O noua poarta se deschide pentru noi. Aici Eu-l nostru intelege fara conditionarea corpului fizic, misterele profunde ale creatiei si incepe sa simta absolutul, principul primordial. Lumina, cea mai inalta energie cosmica, simbolizeaza iluminarea divina. Abia atunci Eu-l va fi capabil sa`recunoasca adevarurile uitate, sa inteleaga raportul dintre invataturile vietilor precedenta pentru ca astfel sa-si gaseasca menirea din aceasta viata. In acest fel omul traieste initierea sa personala. Asa ajung initiatii la lumina si devin parte din lumina, prin revelarea tainica a starii de Osiris sau de inaltare si comuniune cu Dumnezeu Tatal. O importanta deosebita joaca in acest sens trairea personala. Ceea ce a fost trait ramane pentru totdeauna sub forma de prezent in constiinta initiatului si va influenta intrega lui viziune despre viata, intregul lui mod de gandire. Dupa ceea el va vedea totul dintr-un punct de vedere cosmic, iar valorile materiale vor devenii transparente in fiinta lui. Dupa transcenderea mortii pe care o traieste in timpul initierii, se va infatisa in fata celorlalti ca un intelept care a ajuns in posesia unei cunoasteri misterioase. De fapt i s-au deschis ochii spirituali. Initierea prin moarte l-a invatat ca bunatatea si rautatea sunt judecate altfel pe lumea cealalta, mult altfel decat pe Pamant. Acolo sunt valabile doar legile cosmice ale iubirii, iar legile materiale pur si simplu nu exista. Adevarata iubire va biruii egoul si va atrage dupa sine iertarea pacatelor si miluirea. Initiatii nu numai ca au invatat dar au si experimentat diparitia cuantumului spatio-temporal. Au devenit constienti ca dupa

12

moarte se vor integra in rezonantele cosmice universale, ca moartea fizica nu este altceva decat transformarea Eu-lui, privita dintr-un alt punct de vedere. In toate traditiiile spiritulale ale planetei, initierea nu reprezinta moartea, ci o rascruce in evolutia fiintei si practic este locul de unde incepe cu adevarat viata. Din aceasta cauza initierea este denumita si noua renastere. Initierea insa nu ia sfarsit odata cu terminarea ritualurilor specifice, initierea este o responsabilitate fata de noi insine, ca omul sa-si continue neincetat munca inspre desavarsirea lui spirituala. Iar acesta depinde de persoana in cauza, caci de fapt initierea are loc in launtrul fiintei. Ritualurile au rol de instrumente ajutatoare. In constiinta trezita a initiatului evolutia nu se sfarseste niciodata. Asa si numai asa el isi va constientiza toate prejudecatile, se va debararsa de toate dorintele, isi va invige egoul si in sfarsit va triumfa asupra vietii. Intreaga lui fiinta se va umple gradat, datorita efortului pe care il va depune, cu lumina divina a creatiei. Scopul si sensul initierii este ca omul sa poata trai marele mister, sa recunoasca faptul ca este parte integranta din totul macrocosmic si ca in jurul lui totul este lumina, iubire, totul este energie vibratorie." PIRAMIDELE Iata cum apar piramidele in viziunea clarvazatorilor, si rolul lor important in procesul initierii. Piramidele, mai ales cele mai mari, au fost concepute dupa anumite calcule matematice si astronomice foarte stricte, din aceasta cauza puteau servii ca masuratoare ale timpului, drept calendare sau ceas. Deoarece unghiul de baza a piramidei este de 51 de grade acesta permite ca lumina solara ce cade pe ea sa fie reflectata pe o distanta foarte mare, ceea ce ne arata o alta intrebuintare a piramidelor si anume turn de ghidare pentru navigatia marina si pentru calatoriile in desert (de mentionat ca in acea perioada piramidele au fost acoperite la suprafata cu un material asemanator cu marmura si in care erau gravate mesajele tainice ale marilor preoti. Odata cu decaderea spirituala a umanitatii, oameni inconstienti au dislocat acest material de pe piramida, construindu-si case din el. Majoritatea locuintelor din vechiul Cairo, indosebi palatele si moscheele au fost construite din marmura si pietrele dislocate din piramide). Cel mai important rol al piramidelor, in special a Marii Piramide, este de releu de energie, de transformator si modulator a frecventelor cosmice in energie telurica. Exista doua procese energetice care au loc in piramida: prima este data de faptul ca energiile cosmice sunt modulate in energii telurice si astfel are loc incarcarea subtila a Pamantului si a doua: energiile cele mai fine din centrul Pamantului sunt absorbite in piramida. La interferenta celor doua forte se produc fenomene de fuziune de foarte inalta vibratie care au fost folosite de initiati pentru diferite scopuri, incepand cu initierea si pana la cel de a influenta conditiile metorologice, de a face aparitia ploii, etc. Deasemenea un rol esenial al piramidei a fost ca servea ca loc de desfasurarea proceselelor tainice ale initierii. Aspirantul era condus prin diferite tuneluri subterane prin care ajungeau in cele din urma in Marea Piramida. Acolo in locul numit astazi "camera regelui", ritualul initierii incepea prin culcarea si izolarea intr-un sicriu de piatra. Urma apoi tainicul proces de inductie in corpul aspirantului al unui curent de foarte inalta frecventa, energie controlata subtil de Marele Preot. Avea loc astfel o activare si deschidere succesiva a centrilor de forta, iar in sfarsit se obtinea o starea de supraconstiinta, o stare de iluminare. Dupa acest moment de gratie pe care il

13

primea aspirantul, el devenea preot, ramanand la templu pentru a indruma neofitii care aspirau pe calea spirituala. Sa ne reintoarcem putin asupra constructiei piramidelor care si in zilele noastre reprezinta inca un mare mister. S-au emis foarte multe ipoteze, dintre care trebuie sa excludem din start cele care presupun ca blocurile de piatra au fost carate pe diferite dispozitive de catre sclavi. Este absurd sa credem ca fiinte cu un nivel atat de inalt de constiinta, se foloseau de sclavi. Sclavagismul a aparut mult mai tarziu, in acea perioada in care conducerea tarii a fost preluata de catre un faraon neinitiat, iar marii initiati s-au retras din planul fizic. Datorita fortelor supranaturale cu care au fost inzestarti, initiatii aveau capacitatea de coordona si orienta energiile naturii prin intermediul chivotului si a baghetei magice. Chivotul reprezenta o cutie ce avea un rol asemantor unui condensator dar ce folosea energii cu frecvente foarte inalte. Numai un initiat putea sa foloseasca chivotul, iar daca l-ar fi atins vreun om normal ar fi murit pe loc datorita diferentei foarte mari de frecventa intre corpul lui si cel al chivotului. Astfel ei reuseau sa controleze si forta gravitationala, avand puterea de anihila greutatea oricarui obiect. Numai asa a fost posibil sa se transporte blocuri imense de piatra pe vapoarele care le aduceau pe Nil, fara ca ele sa se scufunde. Tot astfel au fost asezate si in forma pe care le gasim astazi. In legatura cu perfectiunea orientarii si alipirii blocurilor de piatra, dupa ce se asezau doua blocuri una langa alta, se facea un fel de radiografie a acestora, iar toate crestele marunte ce existau intre pietre erau fost pur si simplu dematerializate. Intreadevar este o teorie foarte greu de acceptat. Asa ca ramane la latitudinea fiecaruia spre a simtii daca cele expuse din relatarile clarvazatorilor este adevarat sau nu. In ce priveste piramidele ca locuri de adapostire a mormintelor faraonilor, acesta este doar un aspect secundar, o consecinta a evolutiei umanitatii, sau chiar o necesitate. Dupa ce Fii lui Dumnezeu s-au retras din planul fizic, ultimul faraon initiat, din randul omenilor, pentru a mentine o lunga perioada de timp activitatea subtila a Marii Piramide, respectiv pentru a proteja aceata tara, a fost mumificat si inmormantat tocmai in camera unde se realiza procesul magic al initierii. Trebuie sa intelegem ca Piramida era activata numai prin intermediul Marilor Initiati, iar dupa moartea lor, corpul, mumia, ultimului initiat a mentinut intr-o anumita masura inaltele vibratii, permitand ca procesele energetice sa se desfasoare in continuoare, bineinteles cu totul altfel decat era inainte. Acesta este motivul pentru care ultimul rege-faraon a fost inmormantat in Marea Piramida. SFINXUL Sfinxul ca vechime este mult mai in varsta decat piramidele. Originile sale se pierd adanc in negura timpurilor. Multi incercau sa-l defineasca, sa-i caute rostul insa Marele Megalit de Piatra, Strajerul Desertului pur si simplu nu vroia sa-si descopere tainele celor care nu aveau pregatirea necesara. De fapt pentru a intelege cu adevarat semnificatia si rostul Sfinxului, trebuie sa fim initiati, asemenea Marilor Initiati ai Egiptului Antic. Totusi au iesit, pana la urma, la iveala si cateva mici secrete parca avand rolul de a incita pe cel care aspira la cunoasterea de dincolo de ratiune. Stiintele ezoterice ne spun ca Sfinxul reprezinta tainica imbinare a celor patru elemente: pamantul, apa, focul si aerul. Trebuie sa stim ca aceste patru elemente stau la baza constitutiei intregului plan fizic insa pentru a se putea imbina este nevoi de un liant de legatura adica de al cincilea element, eterul. Deci, sfinxul reprezinta simbolul celor patru elemente prin care se oculteaza al cincilea element - de fapt mult controversata a cincea forta pe care stiinta actuala incearca sa o desluseasca de la

14

teoria relativitatii incoace. Simbolismul Sfinxului ne conduce si spre studiul astrologiei initiatice, in care semnele zodiacale sunt aranjate in functie de anumite caracteristici. Astfel, regasim zodiile de foc (Berbec, Sagetator, Leu), zodiile de pamant (Taur, Fecioara, Capricorn), zodiile de aer (Gemeni, Balanta, Varsator) si zodiile de apa (Rac-Cancer, Scorpion, Pesti). Exista insa si o clasificare ce este privita din punct de vedere al creatiei si are la baza chiar geometria sacra a egiptenilor. Marii initiati sustineau ca punctul de plecare in creatie este Soarele, sursa LUMINII, aspect ce a condus la cultul Soarelui, cultul lui Ra. Bineinteles ca aceasta teoria, la fel ca si celelalte, o gasim in toate traditiile spirituale ale lumii sub diferite forme si denumiri. In astrologie, Soarele simbolizeaza punctul de plecare, este imaginea sufletului si tocmai din cauza asta, zodia corespondenta Soarelui este considerata zodia creatiei ce oculteaza lumina Tatalui Ceresc:Leul. Egiptenii desenau un punct ce simboliza zodia Leului, adica imaginea centrului, locul unde se gaseste inima lumii Dincolo de simbolismul exterior al Sfinxului adevaratul rol al acesteia este cel de marcaj, adica un fel de loc de trecere spre o alta realitate, spre alte dimensiuni. Aceste locuri au o incarcatura energetica gigantica si reprezinta asa zisele tuneluri de trecere intr-o alta dimensiune, tuneluri atemporale prin intermediul carora se putea ajunge in orice punct al trecutului si viitorului. Chiar daca Sfinxul ar disparea locul tot ar ramane. Nu intamplatoare este si pozitionarea sfinxului din Muntii Bucegi din tara noastra. In traditia spirituala dacica chiar se vorbeste despre platoul Bucegilor ca de un loc sacru unde se desfasurau anumite ritualuri de initiere. Singurele documente descoperite ce se refara la asta sunt scrieri foarte vechi ce precizeaza ca Sfinxul din Egipt facea parte din marele complex al locurilor de initiere pe care o foloseau vechii intelepti. Acest document spune ca existau canale subterane ce legau Sfinxul de cele trei piramide si de Nil si care aveau un rol important in procesul initierii. Expuneri ale egiptologilor de astazi Initierea antica este departe de conceptiile omului modern, adeseori aparand ca ceva abstract si mitologic sau chiar fantasmagoric, deoarece mintea materialista si extrem de rationala nu poate patrunde taine care au fost intotdeuna revelate doar in limbajul sufletului. Noi am despartit educatia corpului de cea a ratiunii si a spiritului, iar "mens sana in corpore sano" a ramas doar un joc frumos de cuvinte. Stiintele noastre fizice si naturale, foarte inaintate prin ele insele, fac abstractie de sufletul omenesc si de influenta sa in Univers; religia nu satisface cerintele inteligentei; medicina noastra nu vrea sa stie nimic despre suflet, nici despre spiritul uman. Omul contemporan cauta placerea, fara a cauta fericirea, cauta fericirea fara cunoastere si cunoasterea fara intelepciune. Antichitatea nu ingaduia despartirea acestor lucruri. In toate domeniile, ea tine cont de tripla natura a omului. Initierea era un antrenament treptat al intregii fiinte catre culmile ametitoare ale spiritului, de unde poate fi dominata viata. "Ca sa ajungi la o asemenea desavarsire, spuneau vechii intelepti de atunci, omul are nevoie de o schimbare esentiala a fiintei sale fizice, morale si intelectuale. Ori aceasta transformare devine cu putinta numai printr-un exercitiu simultan al vointei, al intuitiei si al rationamentului. Prin completa lor acordare, omul isi poate dezvolta facultatile sale pana la limite nebanuite. Sufletul poseda simturi adormite, iar initierea le trezeste. Printr-un efort deosebit, prin aspiratie asidua si credinta omul poate sa stabilizeze legatura cu puterile oculte ale Universului. Aceasta legatura a existat dintotdeauna, numai ca datorita ignorantei si a ratiunii exagerate, omul a uitat

15

de ea. El poate ajunge la perceptia spirituala directa, sa nu se mai identifice cu corpul sau fizic si astfel sa-si dea seama ca in esenta este o fiinta nelimitata, creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Abia atunci el se poate ridica deasupra destinului, lasand deoparte multele conditionari si atasamente care il leaga de acest plan fizic. Va trai LIBERTATEA INFINITA, starea de indumnezeire. Numai atunci initiatul poate sa ajunga initiator, profet si teurg, adica vizionar si creator de suflete. Caci numai acela care devina propriul sau stapan, poate devenii stapanul celorlalti, numai acela care este liber poate sa-i elibereze si pe altii." Astfel gandeau initiatii antici. Adevarata initiere era deci cu totul altceva decat un vis frumos, si mai mult decat o simpla invatatura stiintifica; era trezirea unui suflet prin propriile sale eforturi, deschiderea sa pe un plan superior si inflorirea in lumea divina.

16