Sunteți pe pagina 1din 4

MELOSUL POPULAR SURS INEPUIZABIL DE INSPIRATIE

Adevrata muzic de inspiratie folcloric precum si tonalittile modale ale muzicii bizantine, eliberate de influentele sonore si ritmice proprii scolilor componistice romantice din Germania si Franta, ptrund, la sfrsitul secolului al XIX-lea si nceputul secolului al XX-lea, odat cu nfiintarea Coralei Carmen, o societate muzical preocupat de creatiile cu adevrat valoroase. n acest cadru si ncep activitatea D. G. Kiriac si George Cucu. Odat cu nceperea celui de-al Doilea Rzboi Mondial ia fiint asa-numita generatie a frontului, care a purtat pecetea criteriilor si principiilor fixate de George Enescu, incluznd n rndurile ei talente componistice cum au fost Mihail Jora, Mihail Andricu, Sabin Drgoi, Dimitrie Cuclin, Marian Negrea, Constantin Dimitrescu. Urmasii generatiei frontului au contribuit deopotriv la perfectionarea scolii romnesti. Ei sunt Paul Constantinescu, Sigismund Todut, Zeno Vancea, Ion Dumitrescu si Gheorghe Dumitrescu, Alfred Mendelsohn, Constantin Silvestri, Tudor Ciortea, Theodor Rogalski, fiind urmati de Tiberiu Olah, Stefan Niculescu, Aurel Stroe, Anatol Vieru, Dumitru Capoianu, Pascal Bentoiu, Theodor Grigoriu, Felicia Donceanu, Carmen Petra Basacopol, Cornel Tranu si, ulterior, Nicolae Brndus, Liviu Glodeanu, Mihai Moldovan, Octavian Nemescu, Corneliu Cezar, Adrian Iorgulescu, Dan Dediu s.a. Am amintit aproape ntreaga scoal componistic romneasc cu adevrat valoroas. Stilul de creatie al acesteia este divers, plecnd de la mijloace de expresie prezente n muzica occidental, luate ca tez, pn la cele ntlnite n muzica popular, luate ca antitez, ajungnd astfel la o sintez original. Creatiile compozitorilor romni s-au desvrsit sub extraordinarul ndemn al istoricului Nicolae Iorga: Viata este un dar, restituiti-l cu respectul cuvenit si deplina recunostint. Prima companie romneasc de oper se datoreaz ns lui George Stephnescu. ncepnd din 1885, ea a functionat ca o sectie a Teatrului National. Din pcate, fiind lipsit de un sprijin material oficial, aceast companie si-a ncetat activitatea n 1902. Companii particulare, nfiintate de elevi ai lui George Stephnescu, dar si datorit unor cntreti de renume, romni si strini, au ntretinut ns pasiunea publicului pentru arta liric. nfiintarea, n 1919, a Societtii lirice care, doi ani mai trziu, trecnd sub ocrotire financiar-statal, a devenit Opera Romn, marca sfrsitul unei etape si, totodat, nceputul unei activitti stabile. Spectacolul inaugural al noii institutii a fost el nsusi un eveniment deosebit, la 20 decembrie 1921, cu opera Lohengrin de Wagner, sub bagheta lui George Enescu. Jean Athanasiu, George Folescu, George NiculescuBasu, Emilia Gutzianu, Florica Cristoforeanu, Traian Grozvescu, Viorica Ursuleac, Margareta Metaxa, Marta Cebotari, Constantin Stroescu, Dimitrie Onofrei sunt doar civa dintre solistii romni care erau interpretii spectacolelor romnesti. Eforturile artistilor lirici de a da form concret unui teatru de oper au fost sustinute de compozitori importanti, creatori ai muzicii unor spectacole de oper. Printre ei: Eduard Caudella, Constantin Dimitrescu, Tiberiu Brediceanu, Mihail Jora, Paul Constantinescu. Succesul s-a datorat si unor mari dirijori ca George Georgescu, Ionel Perlea, Alfred Alessandrescu, Egizio Massini, Jean Bobescu s.a. O atentie deosebit a fost acordat si creatiei romnesti, care a cunoscut o remarcabil dezvoltare datorit creatiei unor compozitori precum George Enescu, Gheorghe Dumitrescu, Alfred Mendelsohn, Zeno Vancea, Mircea Kiriac, Cornel Trilescu, Laureniu Profeta s.a. Noul

local al Operei Romne, ridicat n 1953, a oferit un cadru mai somptuos unei activitti deja existente si deosebit de bogate. Astfel, n perioada la care facem trimitere, exist un raport foarte bine definit ntre idealurile componistice si interesele manifestrii unei scoli cu adevrat romnesti de compoziie. si aceastea n-ar fi complete dac nu am face referire la crezul exprimat al lui Tiberiu Brediceanu: Cunoasterea, ptrunderea si asimilarea desvrsit a folclorului national, a muzicii noastre poporale. Si ce mprejurri d muzicii timbrul, coloritul, caracterul specific national? Motivul national prin colectarea, fixarea pe note si armonizarea muzicii noastre populare. Altfel spus, scoala componistic romneasc bazat pe existenta unui corp de doctrine, a unui curent de sorginte folcloric, diferentiat clar de ceea ce precede si de ceea ce urmeaz, ar fi punctul de plecare al prezentului referat. Astfel, Tiberiu Brediceanu (2 aprilie 1877-19 decembrie 1968, n. Lugoj, d. Bucuresti) a fost un compozitor si folclorist romn, fratele lui Caius Brediceanu, fiul lui Coriolan Brediceanu si tatl lui Mihai Brediceanu. A studiat muzica la liceul din Blaj, s-a licentiat n Drept la Cluj. A participat la nfiintarea Teatrului National, Conservatorului si Operei Romne din Cluj (al crei director a fost). n politic a fost membru al Partidului National-Trnesc si deputat n 1919-1920. A fost si membru corespondent al Academiei Romne, presedinte al Conservatorului Astra din Brasov, director al Bncii Albina, sucursala Brasov. Folclorist pasionat, a cules peste 2.000 de melodii populare, n special bntene si maramuresene. Asa cum sursa ne indic 2, printre compozitiile sale se numr: Aurora, vals pentru pian, 1900 Hora pentru pian, 1902 Transilvania, Banatul, Crisana si Maramuresul n port, joc si cntec, devenit apoi Romnia n port, joc si cntare, 1905 La seztoare, scene lirice, 1908 Seara Mare, scene lirice, 1924 La seceris (icoan de la ar ntr-un act), 1936. Lucrri de muzicologie si folclor: Melodii populare romnesti din Maramures Melodii populare romnesti din Banat Poemul coregrafic Doine si cntece romnesti pe teme poporale Muzica si compozitorii romni ai Transilvaniei La Tiberiu Brediceanu, melosul popular este un fenomen de ansamblu, este cutarea unor noi drumuri pentru aspiratiile creatoare, iar metodele prin care le culege sunt expedientele stilistice, formule care nu afecteaz fondul. Si iat-ne asa n fata formei de doin, pe care compozitorul Tiberiu Brediceanu o utilizeaz foarte frecvent n scrierile sale melodice, fiind parte integrant, autentic si spontan a acestuia. O traditie n alctuirea oricrui studiu cere s se caute modalitatea de a descoperi filonul de pornire din creatia popular literar. Astfel, se stie c nclinatia spre creatie si spre frumos a poporului nostru s-a manifestat din cele mai vechi timpuri, n toate domeniile si n cele mai variate forme: n muzic, dans, prelucrarea materialelor, arhitectur, literatur. Custurile, broderiile, sculptura n lemn sau piatr, constructiile, dansul popular si altele sunt tot attea ci de exprimare a gustului pentru frumos, armonie, elegant. Acea form a culturii populare al crei mesaj se transmite cu ajutorul cuvntului alctuieste ceea ce se numeste folclor literar. Acesta este o adevrat surs de cunoastere att a obiceiurilor si traditiilor, miturilor si credintelor strvechi, ct si a ntelepciunii poporului nostru. Bogtia tematic a folclorului literar reiese din multitudinea si complexitatea speciilor literare.

De-a lungul timpului, creatia folcloric, fie ea n versuri sau proz, a cunoscut si dezvoltat numeroase specii: bocetul, cntecul, strigtura, balada popular, basmul, snoava sau legenda. Din genul liric fac parte: doina (cu diferitele sale forme: de dor si de dragoste, de jale si revolt, de haiducie, iobgie, ctnie, nstrinare etc.); bocetul, cntecul de leagn, cntecul satiric, strigturile. Genul epic n versuri cuprinde: balada sau cntecul btrnesc, poezia obiceiurilor (urri de Anul Nou sau versuri inspirate de momentele importante din viata omului, cum sunt botezul, nunta, nmormntarea). n proz, speciile cele mai rspndite sunt: basmul, snoava, legenda. Teatrul popular cuprinde jocurile minunate cu msti (turca, brezaia, capra). Motive poetice care au dobndit o structur specific romneasc n folclorul nostru literar sunt: motivul doinei si al dorului, motivul erotic al zburtorului, motivul comuniunii dintre om si natur si motivul jertfei zidirii. Despre valoarea si pretuirea doinei de ctre poporul nostru st mrturie faptul c a fost creat un cntec despre cntec, o doin despre doin. Un cntec de leagn din Transilvania vorbeste despre geneza doinei, care pare a fi tot asa veche ca si cntecul de leagn: Doina din ce s-o fcut?/Dintr-o gur de mic prunc;/L-o lsat maica dormind,/L-o aflat din zicnd ... Dorul, sentiment complex si greu de definit, cu o bogtie de sensuri care fac intraductibil cuvntul n alte limbi, constituie, de asemenea, un motiv specific creatiei lirice a poporului nostru. Cuvntul dor vine din latina popular, unde dolus (dolere a durea) nsemna durere; dar nu semnific numai dorint amestecat cu durere, ci o complexitate de sentimente n care se mpletesc jalea cu iubirea, nostalgia si durerea desprtirii cu amintirea unui trecut fericit, tristetea si asteptarea chinuitoare, speranta si certitudinea fericirii. Motivul dorului e prezent n aproape ntreaga liric popular. Se confund cu persoana iubit si se extinde asupra tuturor. Modul principal de expunere, a dorului n doin este, cel mai adesea, descrierea. Prozodia textului unei doine n general este dat de msur 7-8 silabe, rim mperecheat si monorim, iar ritmul este trohaic. S-a vzut cum, n activitatea sa muzical, compozitorul Tiberiu Brediceanu a avut un contact viu cu folclorul, efectund culegeri pe teren, mbibndu-se de intonatiile si ntreaga atmosfer a cntecului nostru popular. Una din remarcile de ordin stilistic ce se cer, ns, imediat aduse este aceea c lumea melodic n care Tiberiu Brediceanu se scald, ca urmare a studierii folclorului, este cea diatonic-modal sau mai precis cu precdere diatonic. Inspiraia din cntecul vechi, de doin, l situeaz ntr-o ambian a sistemelor modale care coboar pn la pentatonie sau substratul pentatonic si chiar pn la formaiunile prepentatonice. Doina Stncuei din opera La seceris este cldit pe o idiom tetracordal de factur cromatic, avnd succesiunea intervalic ton-semiton-ton (n mers ascendent). Lumea melodic diatonic a acestei doine cunoaste alunecri (n acelasi sens), interventia notelor mobile, ca si a altor formatiuni cromatice de esent modal. Concomitent apare necesitatea de a arta si locul armoniei n aceast ambiant modaldiatonic cu momente cromatice. Va fi suficient cercetarea modului de armonizare a unei cadente modale din cele mai simple: la minor mi major. Astfel, n modul eolic pe la, relatia treptelor IV-I, constituind nlnuirea re#-la sau, prin intermediul notelor de pasaj, tetracordul lasi-do-re#, constituie una din frecventele cadente ntrebuintate n armonia modal. Si astfel, n prima parte, ncheierea sectiunii introductive lente se produce prin intermediul cadentei mai sus amintite (m. 16-17), dar rezolvat cu ajutorul treptelor IV care, apoi, devin treapta II, avnd alterate cvarta (suitor) si sexta (suitor). Totul se vars n acordul treptei a V-a. De remarcat ambiguitatea alterrii treptei a IV-a, unde re diez se rezolv pe nota mi din cadrul acordului final. Fenomenul este preluat din anumite reminiscente romantice de sorginte autohton prezente n creatiile naintasilor ardeleni ca Gheorghe Dima sau Iacob Muresianu. Exemplul oferit arat

convingtor c ntreaga armonizare a lucrrilor compozitorului este una modal, iar cromatizrile propuse adesea nu fac dect s ntreasc si s coloreze aceast tent. Ct priveste relatia analizat, aceasta pare a forma o adevrat idiom armonic ce se poate detecta n mai multe lucrri, fie n starea deja artat, fie prin nerezolvare. Oricum, ea poate dobndi valoarea unui personaj armonic cu rol de stilem a autorului. Este o dovad peremptorie a atasamentului pentru cntecul popular, iar metodele de lucru prevalente sunt preluate din melosul popular. Aceleasi transformri care s nu altereze sensul primar al melodiei date, aceleasi divizri n sensul unor subiecte imitative voce-pian. Partea final, allegro moderato, este ca o component care face jonctiunea cu folclorul autohton ardelenesc, unde caracterul doinit al temei prin manipularea ei n sens ciclic conduce evident spre un travaliu de tip figural-celular, n care elementele de torculus si porrectus apartintoare cntecului-tem de la care se porneste, sunt manipulate n spiritul variaiei continue.

Lexic:
bocetul poezie liric popular de jale, ocazionat de ritualul nmormntrii cnd se cnt, se boceste, adeseori prin improvizatii de moment, rememorndu-se momente din viata defunctului si exprimnd durerea celor apropiati. cntecul specie a genului liric ce comunic spontan si familiar o mare varietate de sentimente. Poate fi de leagn, de dragoste, satiric, etc. Dac este nsotit de melodie, cntecul poart denumirea de romant si, n aceast form, se bucur de o mare circulatie. Au scris cntece mai ales G. Cosbuc si O. Goga. strigtura poezie popular scurt, de obicei un catren, rostit n timpul dansului, cu functii diferite: marcheaz ritmul dansului sau succesiunea miscrilor, satirizeaz defecte morale sau fizice. balada popular este o poezie epic n care se povestesc, de obicei cu elemente fantastice, ntmplri deosebite din traditia istoric si legendar a poporului. basmul este o creatie epic n proz, cu actiune liniar si conflict simplu, care exprim lupta dintre bine si ru si reflect n mod fabulos, cu participarea unor personaje supranaturale, realitatea vietii. Basmele sunt un puternic izvor de inspiratie pentru literatura cult, iar unii scriitori au creat basme culte dup model popular: Al. Odobescu, I. Creang, M. Eminescu, I. Slavici. snoava este o povestire popular de mic ntindere, cu caracter anecdotic sau satiric. Personajele tipice n snoavele romnesti sunt Pcal si Tndal. Alteori, personaj al snoavei este lenesul, omul ru, femeia glcevitoare. n unele snoave este vorba despre moarte sau diavol, pcliti de om. legenda este o creatie popular n versuri sau n proz, n care se dau explicatii fantastice unor fenomene naturale, se povestesc fapte istorice cu interventia miraculosului sau a inovatiei poetice. doina este un cntec mereu supus improvizatiei. Cntecul doinei are rolul de a mngia n momentele de restriste, apare n refrenul diferitelor forme ale acestei bogate creatii folclorice. Poate fi popular sau cult, de dragoste, de leagn etc.