Sunteți pe pagina 1din 2

Schimbare si transformare sociala In sesns restrans, schimbarea sociala desemneaza procesele sociale care produc o modificare a elementelor unui

sistem si a relatiilor dintre elemente fara a se schimba structura si functionalitatea sistemului. In sesns larg, schimbarea sociala desemneaza toate procesele de dinamica si toate modificarile care au loc la nivelul sistemului. Daca fenomenele si faptele sociale produc o modificare a structurii si functiei unui sistem, acestea sunt numite procese de transformare sociala. Schimbarile sociale care duc la o diferentiere, o imbogatire organizationala si functionala sunt numite procese de dezvoltare, iar cand prin aceste procese dezvoltarea unui sistem social se aproprie de un ideal social considerat pozitiv, avem de-a face cu progres social. Teoriile care au marcat cel mai profund studiul dinamic si social sunt cele ale lui: K Marx, A Comte, H Spencer, Th Hobhouse, E Durkheim si teoriile functionaliste si nonfunctionaliste. Aceste teorii au puncte comune, sintetizate de C Riviere: 1. Evolutia umana nu este angajata intr-un sens unic, nu toate societatile repeta modelul societatii care este cea mai dezvoltata la un momentdat. 2. Istoria nu cunoaste un sens obligatoriu.

3. Nu exsita un factor unic si universal predominant care sa explice schimbarile, exista o diversitate de factori care determina dinamica sociala. 4. Trasnformarea structurilor este datorata unor factori interni principali si unor factori externi mediati de mediul extern. 5. Procesele de schimbare cunosc momente de continuitate si discontinuitate.

6. Transformarea unui sistem se produce in mod social, anumite elemente schimbandu-se mai repede si mai profund, altele mai lent si mai putin. Tendinta de integrare din cadrul sistemului este insotita de tensiuni si conflicte care provoaca mutatii sociale. Schimbarea si transformarea sunt procese sociale complexe care cuprind numeroase subprocese de natura demografica, psihosociologica, socio-structurala. In literatura sociologica se considera ca principalele mecanisme ale proceselor de schimbare sunt urmatoarele: diferentierea functionala descoperirea inventia inovatia

difuziunea schimbarii acceptarea schimbarii/ rezistenta la schimbare

Procesele de schimbare sociala au origini diferite : anomia, dezorganizarea, reorganizare, transformare. Descoperirele adauga elemente noi culturii si devin factori ai schimbarii sociale din momentul in care sunt utilizate in actiunea omului. Inventia este o realizare intr-un domeniu al cunoasterii care reprezinta noutate si progres fata de stadiul cunoscut pana atunci. Inovatia este definita ca o noua combinare/utilizare a cunostintelor existente. In acest sens, prin inovatie se inoveaza atat descoperirile cat si inventiile. Studiile de sociologie si antropologie au aratat ca exista 3 tipuri de situatii care favorizeaza inovatia sociala: 1.Situatiile de competitie si rivalitate. 2.Conjuncturile sociale de contestare a puterii si de opozitie la grupul dominant. 3.Situatii de criza si insecuritate, care impun recurgerea la mijloace rationale, revolutionare sau iluzorii pentru a rezolva problemele sociale. Difuzuinea schimbarii procesul de raspundire a descoperirilor, inventiilor si inovatiiloe de la o societate la alta.