Sunteți pe pagina 1din 5

FUNCTIILE SI AXIOMELE COMUNICARII Primele preocupari legate de definirea functiilor comunicarii retorica Aristotel a facut o prima clasificare a functiilor

r comunicarii publice : 1. functia politica/deliberativa atunci cand discursul stabileste oportunitatea sau inoportunitatea unei actiuni cu caracter public 2. functia forensica/judiciara consta in dovedirea justetii sau a imoralitatii unor fapte deja petrecute, pe care le aproba sau le incrimineaza 3. functia epideictica/demonstrativa axata pe elogierea sau blamarea unor personalitati, exprimarea satisfactiei sau insatisfactiei fata de un eveniment favorabil, ori deplangerea urmarilor unor calamitati. Perspectiva moderna, bazata pe intelegerea in cheie strict persuasiva a discursului, porneste de la analiza componentelor proceselor de comunicare si identifica functiile acesteia prin raportare la ele. Karl Buhler, in Teorie a limbii, 1934 - actul comunicarii lingvistice este definit prin analogie cu transmisia radiofonica, adoptand si terminologia specifica (emitator, mesaj, receptor). Sextil Puscariu vorbirea se poate asemana cu radioemisiunea (ea are un post de emisiune = vorbitorul, post de receptie = ascultatorul, un program = obiectul vorbirii) cap. Cugetarea lingvistica: Receptia, Lungimea de unda, Emisiunea. Buhler constata ca vorbirea poate fi conceputa ca expresie in raport cu emitatorul si reprezentarea in raport cu mesajul. Roman Jakobson face o clasificare mai nuantata ce are in vedere codul si canalul si opereaza distinctia dintre forma si continutul mesajului, atasandu-le functii distincte: 1. Functia emotiva consta in evidentierea starilor interne ale E, reactiile sufletesti la contactul cu o realitate oarecare. Este reprezentata de: - interjectii : of, sac, brr, ura, huo - forme verbale modul optativ - expresii: Domane pazeste, pacatele mele.. - epitete: incantator, emotionant 2. Functia conativa* /persuasiva /retorica - indreptata catre destinatarul comunicarii, de la care se intentioneaza sa se obtina un anume tip de raspuns . Provine de la lat. conor, conari, conatus sum = a se sforta si este reprezentata de: - interjectii : nani, zat, sst, hais - modul imperative

In calitatea sa de arta a construirii discursurilor persuasive, retorica avea in vedere valorificarea potentelor conative ale comunicarii interumane. 3. Functia poetica centrata pe forma mesajului ; nu are in vedere si referinta (situatia sau fenomenul real pe care il vizeaza comunicarea). Asa se explica alegerea de catre Jakobson a denumirii acestei functii. Daca in limbajul stiintific se pune accent pe (despre ce se vorbeste => semnificatul), in limbajul poetic conteaza (cum se spune => semnificantul). 4. Functia referentiala in conceptia lui Buhler, acopera dimensiunea referentiala a mesajului ; la Jakobson, ea vizeaza si cadrul situational in care are loc transmiterea mesajului. Se dorea separarea aspectelor ce tin de sintaxa mesajului (forma si combinatorica semnalelor) de tot ceea ce inseamna relatia acestuia cu realitatile exterioare (semantica si pragmatica) ; Dell Hymes a propus scindarea functiei jakobsoniene in doua : una propriu-zis referentiala, axata pe subiectul comunicarii si alta contextuala sau situationala, orientata catre cadrul in care se desfasoara procesul de comunicare. 5. Functia metalingvistica necesitatea de a atrage atentia asupra codului utilizat - perifrazele explicative care precizeaza acceptiuena in care trebuie inteles un termen (facutul cu ochiul) sau tonul (ironic, uneori) apartin acestei sfere. - componenta metalingvistica e prezenta chiar si in comunicarea animala (cainele care, dupa ce latra fioros, vine si da din coada apoi). 6. Functia fatica are in vedere caracteristicile canalului de comunicare si controlul bunei functionari a acestuia. - alo , gesturile sau formulele de salut, datul din cap in semn de aprobare (nu reprezinta acordul receptorului sau emitatorului), jocul privirilor nu reprezinta nimic privitor la noi, la interlocutorul nostru sau la mesajul transmis, ci ne ajuta sa stabilim contactul, marcheaza deschidearea canalului. Cele sase functii coexista in orice comunicare, diferita este numai ierarhia lor de importanta. Diversitatea consta nu in monopolul uneia dintre aceste functii, ci in ordinea ierarhica diferita a lor. Structura verbala a unui mesaj depinde de functia predominanta. Se obs.un grad ridicat de generalitate al acestor concepte (ele se aplica tuturor proceselor de comunicare). In Institute of Mental Research, 1959, Palo Alto, intemeiat de Paul Watzlawick si Don Jackson (plecand de la cercetarile lui Gregory Bateson) -ideea ca pentru a cunoaste in adancime mecanismele proceselor de comunicare trebuie sa studiezi situatiile in care acestea sufera dereglari sau blocaje. Ei au facut cercetari in domeniul schizofreniei, ce le-au permis sa formuleze cateva importante principii ale comunicarii interumane. Autorii primelor 4 dintre ele : P. Watzlawick, J. Helmick Beavin si Don D. Jackson axiome:

Axioma 1 Comunicarea este inevitabila/ Non-comunicarea este imposibila Orice comportament are o anumita valoare comunicativa, nu doar mimica si gestica, ci si absenta lor este elocventa. Transmiterea neintentionata de informatie, prin intermediul indiciilor are valoare comunicativa. Semnificatia diferitelor tipuri de tacere ( pozitia corpului, coloratia obrazului, orientarea privirii) ofera informatii metacomunicationnale necesare pt. a descifra semnnificatia reala a tacerii sale. Axioma 2 Comunicarea se desfasoara la doua niveluri : informational si relational, cel de-al doilea oferind indicatii de interpretare a continutului celui dintai. O aceeasi informatie poate fi transmisa pe un ton amabil sau rastit, dar interactiunea dintre interlocutori nu mai poate conntinua in acelasi fel in ambele situatii. Vorbitorii acorda planului relational o mare importanta, dar daca intelegerile de ordin informational pot fi aplanate prin apelul la surse (carti, dictionare), cele ce privesc relatia genereaza conflicte. Cercetatorii de la Palo Alto sustin ca atentia acordata comunicarii distruge comunicarea, iar idiciul cel mai evident ca o relatie este in curs de destramare este chiar grija cu care se urmaresc simptomele relatiei. Mecanismele intelegerii reciproce functioneaza bine tocmai atunci cand nu le percepem. Axioma 3 Comunicarea e un proces continuu, ce nu poate fi tratat in termeni de cauza-efect sau stimul-raspuns - teoria spiralei - exp. patronul care isi supravegheza excesiv angajatii, sotul si sotia la petrecere - tendinta de a considera lantul comunicarii drept segmentabil in acte bine delimitate, interpretate arbitrar drept cauze si efecte (ceea ce pt unii este cauza pt altii este efect) gresita - comunicarea este continua, mesajele se interconditioneaza - Bergson gandim numai o mica parte din trecutul nostru, dar cu intregul nostru trecut, innclsv cu zestrea suleteasca originnara, dorim si actionam . Exp. mainile in apa fierbinte si apa rece. La fel efectul unei comunicari depinde de continutul comunicarilor anterioare. Exp cu injuriile. - paradoxul aritmetic al lui Bolzano (suma sirului infinit a, -a, a, -a.. poate avea diferite valori in functie de punctuatie) => extrapolarea asupra unor procese ciclice infinite a procedeelor de calcul valabile pt domeniul finit poate genera paradoxuri Axioma 4 Comunicarea imbraca fie o forma digitala, fie una analogica Termenii provin din cibernetica unde : - digital opereaza cu o logica binara ( de tipul totul sau nimic) - analogic logica cu o infinitate continua de valori - cuvintele sunt mereu numarabile, insa intonatia cu care sunt pronuntate poate varia continuu => modalitatea lingvistica de comunicare = digitala; comunicarea paralingvistica = analogica

- gesturile preponderent analogice (unele dintre ele transmit o informatie digitala, spre ex. confirmarea sau negarea prin miscari ale capului, dar exista si aici conotatii ce insotesc sensul de baza amplitudine, viteza.) . Un zambet poate imbraca o infinitate de forme, de la suras pana la hlizit , dar destiatarul stie sa-i decodifice conotatiile. - legatura intre axiomele 2 si 4 : componenta informationala a comunicarii e transmisa cu precadere pe cale digitala, pe cand cea relationala prin mijloace analogice Axioma 5 Comunicarea este ireversibila - orice comunicare (mesaj) produce un efect asupra celui care a receptat-o ; mai intens sau mai slab, perceptibil sau nu, bun sau rau, efectul exista intotdeauna. - o parte insemnata din personaliatea noastra se datoareaza experientelor comunicationale anterior - nu suntem mereu constienti de efectele mesajelor primite - dupa fiecare act de comunicare ceva se modifica in noi, iar mesajele ulterioare primite gasesc in noi un receptor diferit de cel anterior - odata produs, orice act de comunicare declanseaza un mecanism ce nu mai poate fi dat inapoi. Dupa ce l-am jignit pe interlocutor, zadarnic afirmam ca ne retragem cuvintele , caci efectul spuselor s-a produs. => sa nu ne iluzionam ca revenirea asupra mesajelor transmise le poate anihila efectele, ci sa incercam un efort mai mare de a exercita un control asupra manifestarilor noastre comunicative Axioma 6 Comunicarea presupune raporturi de forta si ea implica tranzactii simetrice sau complementare egalitatea deplina a participantilor la comunicare ramane in continuare un deziderat greu de atins exista doua tipuri principale de interactiuni : tranzactionale = rolurile participantilor raman neschimbate pe intreg parcursul comunicarii ( profesorul si studentul la cursuri, medicul si pacientul se mentin in raporturi fixe, fara a interveni egalitate in comunicare) si personale = nu presupune disparitia rolurilor, ci numai fluidizarea lor (prieteni, colegi, soti) . Metafora din piesa Doi pe un balansoar =surprinde acest joc al fluxurilor si al refluxurilor care ii aduce, pe rand, pe fiecare dintre parteneri, in pozitia dominanta simetria - actele de comunicare in care raspunsurile sunt de acelasi tip cu stimulii (geloziei i se raspunde cu gelozie) ; simetria nu este in sine buna sau rea ; valoare ei depinde de parametrii psihologici la care se refera complementaritatea stimulii si raspunsurile sunt de tipuri opuse ; oportunitatea ei depinde in functie de siuatie traite

Axioma 7 Comunicarea presupune procese de ajustare si acomodare intelesul unui cuvant nu exista decat in mintea vorbitorului ; semnificantul sonor = simplu stimul senzorial, cu efect numai in cazul in R il poseda deja este necesara o negociere a sensurilor , al carei studio face obiectul praxematicii (initiate Robert Lafont) exemple multiple datorate disputelor terminologice (romani si unguri autonomie pe criterii entice) comunicarea are nevoie de un acordaj accordons nos violons spune francezul atunci cand fiecare vorbeste pe limba sa. exista diferente inevitabile intre experientele de viata, intre campurile de experienta ale fiecaruia ; trebuie sa ne acomodam cu codurile de exprimare ale celuilalt, cu deprinderile sale lingvistice, adica cu idiolectul sau (sociolingv. vbind) matrimoniale) => acestea constau in invatarea comportamentului comunicational al partenerului (vezi rodajul in prietenie, in relatiile