Evolutia limbii romne

Unitatea si diversitatea de evoluie a limbii

Varietatea functionala este o caracteristic generala a oricrei limbi . Ea este reprezentat de aspectele particulare regsite sub forma de dialecte sau de graiuri . Datorit schimbarilor din cadrul mediului in care este folosita o anumita limb , in interiorul acestor dialecte sau graiuri apar cu timpul si anumite conditii deprinderi destinate sa satisfac noul nivel atins . Daca evolutia s-a produs in modul descris , limba cult si variantele ei rmn in interiorul limbii comunittii pe care o servete . Sistemele ei se subordoneaz unui diasistem , care o guverneaz att pe ea , ct i orice grai sau dialect al aceleaiai limbi. Ideea c orice modificare a limbii se justific prin aciunea unui diasistem nu trebuie s duc la concluzia c in felul acesta se neglijeaz mprumuturile . mprumuturile nu constitutie o primejdie in sine . ntr-o comunitate cultivat cultivat si n curs de dezvoltare , ele sunt chiar un factor stimulator al uzului .

Istoria limbii si istoria societii

Gradul de conversatorism depinde de locul dialectului in ansamblul social . Dac este izolat , intr-o economie rudimentar , cu vorbitori care au un nivel de trai sczut , integrarea in civilizaia epocii fiind insuficient , atunci i el este conservator . La inceput , cnd limba romn se afla in germen in latina oriantal , utilizndu-se ca latin capato-dunrean si latin balcanicdinnordul Carpailor pana in nordul Greciei , ea era unitar. Mici deosebiri regionale , cte vor fi existat pe un teriotriu atat de ntins , nu aveau importan , cci nu mpiedicau nelegerea curent dintre vorbitori , ci reprezentau diferene mrunte , normale n orice limb vie . Aceast stare de lucruri a nceput s se modifice dup secolul al VI-lea si al VII-lea . Primul fapt care a dezechilibrat-o a fost renunarea bizantinilor in secolul al VII-lea la ntrebuinarea latinei ca limb de stat in favoarea celei greceti .

Perioadele de evolutie a limbii romne

Limba romna actual rezult dintr-o lung dezvoltare , caracterizat pe de o parte prin continuitate , pe de alta prin ritmuri diferite de evoluie , dependeten de nivelul , de orientarea si posibilitile social-culturale ale comunitii lingvistice . Cei doi factori , unul extern natura activitii culturale - , cellalt intern modificrile de structur - , acioneaza conjugat. Astfel , evoluia limbii romne poate fi cuprins in urmtoarele trei mari perioade : I) Perioada (traco-) daco-romanic II) Perioada dintre secolul al VI-lea-al VII-lea si al XI-lea

III)

Dezvoltarea decoromnei ca limb de cultur incepnd din secolul al XII-lea pn astzi