UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TRGOVITE FACULTATEA DE TEOLOGIE SPECIALIZAREA: TEOLOGIE PASTORAL

LUCRARE DE SEMINAR LA ISTORIA RELIGIILOR

IZVOARE LITERARE, DIVINITI I CULT LA VECHII SIRIENI

NDRUMTOR TIINIFIC: Lect. univ. dr. ALEXANDRU ARION STUDENT: Vasile Negu Anul I

TRGOVITE 2011

PLANUL LUCRRII

1. INTRODUCERE 3

2. IZVOARE LITERARE. 4

3. DIVINITI.. 6

4. CULTUL... 8

5. BIBLIOGRAFIE.... 10

~2~

INTRODUCERE

Prezentarea istoriei i religiei Siriei antice este un lucru foarte dificil, din cauza amestecului de populaii care au trait n aceast regiune. Siria antic - teritoriu cuprins ntre deertul arabic i munii Taurus, ntre Marea Mediterana i Eufrat - a fost locuit de diferite populaii semite nca din mileniul al IV-lea sau cel puin de la nceputul mileniului al III-lea . Hr. Cele dinti populaii semite care au ptruns n aceast regiune la nceputul epocii bronzului (c. 3 100 . Hr.) au fost canaaniii. Descoperirile de mai trziu au artt ns c prin numele de Canaan i canaanit se facea referire la Fenicia i locuitorii ei, fenicienii, i numai la o dat mai trzie numele a fost folosit pentru a desemna o arie geografic i etnic mai mare. n perioada la care ne referim, din cele mai vechi timpuri cunoscute i pn la ncrestinarea acestui teritoriu, ntreaga regiune a fost scen unor frmntri istorice complicate. De aceea nici istoria ei religioa nu este uniform i nu poate fi prezentat ca un fenomen unitar i omogen. Dincolo nsa de marea varietate a fenomenelor religioase, exist anumite trsturi comune care ne dau posibilitatea unei tratri globale. O trasatur definitorie major a religiilor din teritoriul sirian este important zeilor n viaa religioas. Peste toi domin ns zeul El. Tot ceea ce putem spune este ca aceast zeitate a avut, totui, de-a lungul ntregii istorii religioase a acestor popoare un loc predominant, el fiind primul i el mai important dintre zei. Ct privete religia acestor popoare, cercettorii biblicisti o caracterizeaz ca religie a naturii, cu un puternic accent pus pe cultul fertilitii, iar zeitile au fost considerate drept personificri ale fenomenelor naturale. Adevarul st undeva la mijloc, deoarece credinele religioase nu s-au rezumat doar la adorarea naturii, ns fertilitatea a fost o component important. Tot pe baza textelor biblice, religia canaanita a fost considerat ca imoral i deczut. Fra ndoiala, acest lucru este adevart numai n msura n care riturile de fertilitate pot fi considerate imorale.

Siria Antic-date istorice, http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/siria-antic/date-istorice-71910.html;

Prof. conf. dr. ALEXANDRU STAN,dr. prof. REMUS RUS, Istoria Religiilor, pp.93-94, Editura I.B.M. al

B.O.R., Bucureti, 1991;

~3~

IZVOARE LITERARE

Primele informaii despre aceasta religie le avem din diferite inscripii, dintre care mai vechi snt inscripiile sinaitice care dateaz din al II-lea mileniu .Hr. La aceste se adaug inscripii moabite, elamite i feniciene, dintr-o epoc mai tirzie. La aceste inscriptii se adauga descoperirile arheologice de temple, altare, statui, vase liturgice etc. De o inestimabila valoare pentru cunoasterea religiei canaanite este corpul de texte descoperit accidental in 1928 la Ras amra (Capul Mararului), localitate identificata de arheologi cu antica cetate Ugarit. Ugaritul a fost una din principalele cetati portuare, dupa cum se poate vedea din documentele egiptene, mesopotamiene si hittite. La Ras amra au fost descoperite in 1928 texte in mai multe limbi : akkadiana, egipteana, hittita si hurrita. Aceste texte au fost datate din sec. al 14-lea .Hr., mai precis inainte de anul 1350 .Hr., cind cetatea Ugarit a fost distrusa. Prin vechimea i continutul lor, textele ugarite reprezinta cel mai pretios tezaur informativ in acest domeniu. Corpul literar ugaritic conine texte administrative, istorice, diplomatice si, binenteles, religioase. Textele cu caracter religios sint impartite in 3 grupe. Cel mai mare grup descrie aventurile si faptele zeului Baal si relatiile acestuia cu celelalte zeitati din panteonul canaanit. Cel de al doilea grup de texte contine Epopeea lui Keret, regele din Hubur. S-ar putea ca acest text sa aiba si o baza istorica, insa, asa cum s-a intimplat cu Epopeea lui Ghilgames din tradiia mesopotamian, este foarte greu sa se mai faca distinctie intre ceea ce este legenda si istorie. In al treilea grup, se afla inclusa Legenda lui Aqhat, fiul lui Danel, un alt rege canaanit legendar. Pe linga aceste izvoare, mai exists si o serie de documente indirecte. Pina nu demult cel mai important izvor a fost Vechiul Testament. De egala importanta sint apoi textele mesopo-tamiene descoperite la Mari, care dateaza din prima jumatate a celui de al II-lea mileniu .Hr., cele de la Tell Amarna datind din a doua jumtate a aceluiasi mileniu.

Prof. conf. dr. ALEXANDRU

B.O.R., Bucuresti, 1991;

STAN,dr. prof. REMUS RUS,Istoria Religiilor, pp.94-95,

Editura I.B.M. al

~4~

Pentru Fenicia propriu-zisa mai posedam un document important al crui autor a fost Philo din Byblos (c. 100 .Hr.). Philo a scris in grea-ca o istorie feniciana in care ne d informatii despre cosmogonia si mitologia feniciana. La baza istoriei sale se afla raportul unui preot fenician Sanchiuniaton. Din nefericire textul lui Philo nu ne-a parvenit decit fragmentar, si aceasta in cadrul scrierilor lui Eusebiu de Cezareea si Porfiriu. Lucian de Samosata a scris o lucrare Despre zeita siriana in care descrie cultul religios din orasul sau natal Hierapolis din Siria. Mai exista si alti autori greci care vorbesc despre cultul lui Adonis, al lui Hercule din Tyr etc. De o deosebita importanta pentru istoria religioasa a Siriei antice sint textele descoperite la Tell Mardik, vechea cetate Ebla. Din pacate, aceste texte nu au vazut inca lumina tiparului si deci nu se poate face nici o evaluare a acestei noi descoperiri.

Prof. conf. dr. ALEXANDRU STAN,dr. prof. REMUS RUS,Istoria Religiilor, p. 95, Editura I.B.M. al B.O.R.,
Bucuresti, 1991;

~5~

DIVINITI

In mitologia canaanita exista o clasa preoteasca insuficient de bine organizata si incapabila sa sistematizeze religia asa cum s-a intimplat in Egipt sau in Mesopotamia. In fruntea panteonului sta zeul EL. Acest zeu este intilnit la toate triburile siro-palestiniene. Sensul primar al cuvintului nu este clar. Zeul El a stapinit peste intreg Canaanul, facind ca riurile sa curg in abisul oceanului si asigurind fertilitatea pamintului. El se slasluia intr-un pavilion care se afla la varsarea riurilor in mare si era cinstit cu diferite nume, dintre care cel mai des intilnit este taurul. Se pare ca prin acest nume se sublinia ideea de putere sau tarie ce ii era atribuita lui El. Un alt fiu al lui El a fost Mot. Mot stapinea peste tinuturile arse de soarele fierbinte, cind recoltele ajungeau la maturitate. La vremea stringerii recoltelor Mot este ucis de zeita Anat. El insa nu ramine mort pentru mult timp si reinvie, semn ca domnia sa nu poate fi intrerupta. Dupa El, ca importanta, vine Baal. Adeseori Baal este dusmanul lui El. Baal isi face aparitia in panteonul fenician odata cu venirea fenicienilor din desertul Negeb, din sudul Palestinei si stabilirea lor in partea de nord-vest. Baal prin excelenta era zeul furtunii, al fulgerului si al ploii, caruia arameii ii ziceau Hadad. Era, de fapt, zeul asirian Adad, caruia babilonenii ii ziceau uneori Ramman si pe care il intalnim la canaaniti sub numirile Rimon sau Hadad-Rimon, mentionate si in Sfanta Scriptura (IV Regi, V, 18; Zah. XII, 11). Zeul era reprezentat calare pe un taur si tinand intr-o mana fulgerul si in alta un topor. Arameii nomazi au raspandit atat de mult cultul acestui zeu incat au facut din el cea mai mare primejdie pentru cultul monoteist evreu. Dovada ca regatul lui Israel, dupa despartirea sa de regatul lui Iuda, s-a indreptat spre cultul lui Hadad, adorand taurii pe care i instalase Ieroboam I la Dan si Bethel. Profetii din Israel si din Iudeea au strigat impotriva acestui cult idolatru, care era atat de puternic incat chiar si in vechea Roma s-a descoperit un sanctuar inchinat zeului Hadad, numit aici "zeul Libanului" sau "zeul culmilor" si fiind considerat o divinitate solara.

Prof. conf. dr. ALEXANDRU STAN,dr. prof. REMUS RUS,Istoria Religiilor, p. 97, Editura I.B.M. al B.O.R.,
Bucuresti, 1991;

Zeii in Siria antica, http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/siria-antica/temple-preoti-rituri-sarbatori-71909.html ~6~

Spre deosebire de El, care a existat inainte de nasterea zeilor, Baal s-a nascut din Aerata Marii, iar sotia lui este tot Aerat. Nu se poate spune daca este una si aceeasi zeita. In orice caz, Aserata Marii era considerata mama zeilor. Ea a avut in total 70 de copii. Mai are funcia de Creator al zeilor si sfatuitorul lui El Divinitatea principala feminina a Siriei antice era Aserat, zeita a fecunditatii si a maternitatii, dar si a razboiului, la fel cu Istar a babilonenilor, avand ca animal preferat leul. Arameii o adorau sub numirea Atargatis si ca sotie a lui Hadad. Preotii cultului ei erau casatoriti si oficiau imbracati in haine de femei. In fiecare an statuile lui Hadad si Atargatis erau duse in procesiune la un lac, probabil pentru a fi spalate in chip ritual. La fenicieni, zeita Aserat era adorata sub numele Astarte si avea un cult plin de senzualitate. Regii si reginele Sidonului erau preoti si preotese ale Astartei. Si astazi se vad in apropiere de Sidon grotele care ii erau consacrate. Grecii au numit-o Afrodita Urania, identificand-o cu luna . Sirul zeilor este mult mai mare. Vom mai retine numai numele lui Adonis. Acest zeu a fost adorat in Siria si Fenicia, iar in jurul sec. al Vll-lea i.Hr. a fost adoptat de catre greci. In feniciana numele lui este Adon - - Domnul. Adonis inlocuieste doua zeitati ale vegetaiei mentionate in textele de la Ugarit. Ca zei de mai mica importanta intalnim in Siria antica la aramei pe Sin, zeul lunii, preluat de la asiro-babiloneni, iar la fenicieni pe Resef ("cel luminos") si pe Etmun. Cel dintai dintre acestia doi era zeu al soarelui, dar si al furtunii, iar cel de-al doilea era specialist in arta de a vindeca bolile si a fost asimilat de greci cu Asklepios, zeul sanatatii. In textele descoperite la Ras Samra (Ugarit) apare ca zeu al mortii zeul Afof, vrajmas neobosit al lui Baal. De asemenea apare zeita Anat, sora divina a lui Baal. Pe langa zeii insisi, locuitorii Siriei antice venerau si muntii, apele, arborii si pietrele, care erau socotite locuinte ale zeilor.
Prof. conf. dr. ALEXANDRU STAN,dr. prof. REMUS RUS,Istoria Religiilor, p. 97,
B.O.R., Bucuresti, 1991;

Editura I.B.M. al

Zeii in Siria antica,http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/siria-antica/temple-preoti-rituri-sarbatori-71909.html Ibidem nota nr.7; Ibidem nota nr.8;

~7~

CULTUL

Cultul era svirsit fie in temple, fie in sanctuare ridicate in aer liber linga copaci, izvoare sau pe locuri inalte. Sanctuarele in aer liber erau formate dintr-un altar si, ceea ce era deosebit de important, una sau mai multe pietre sacre in care se credea ca se salasluiesc zeii. Templele s-au construit numai in orasele mari, astfel incat poporul a continuat sa se roage in munti. In templu, divinitatea masculina era reprezentata printr-o piatra inalta, un fel de coloana numita assebah, iar divinitatea feminina era reprezentata printr-un trunchi de arbore numit aserah. In incinta sacra sau alaturi de ea se afla si un mormant, fie pentru victimele omenesti ale

sacrificiilor, fie poate pentru persoane decedate in chip firesc. La fenicieni, divinitatile erau adesea reprezentate prin mici statui. La canaaniti si fenicieni, savarsitorul cultului se numea kohen, iar la aramei komer. Mai-marele preotilor purta numele rab. Functiile sacerdotale le detineau anumite familii, ca si la evrei. Existau si preotese. Printre preoti se numarau si ghicitorii, impartiti pe categorii dupa felul de ghicitorie pe care il practicau. Din personalul templelor, in special cele ale Astartei la fenicieni, faceau parte si hierodulii si mai ales hierodulele, care practicau prostitutia sacra, impotriva careia sau ridicat cu indignare autorii Vechiului Testament si Sfintii Parinti. Ca la toti semitii, sacrificiile constau la canaaniti, fenicieni si aramei din mancare, bautura si tamaie. Se jertfeau cereale, legume sau animale, despre care credinciosii credeau ca sunt intr-adevar consumate de zei. Se gasesc si indicii asupra unor sacrificii omenesti, despre care nu se poate cunoaste cu siguranta daca erau sacrificii obisnuite sau extraordinare. Sunt indicii sigure de sacrificii omenesti cu prilejul punerii temeliei la constructii importante. Sacrificiile omenesti erau mostenite de la locuitorii presemiti ai Canaanului care, la vreme de mare primejdie, sacrificau pe ntii lor nascuti.

Prof. conf. dr. ALEXANDRU STAN,dr. prof. REMUS RUS,Istoria Religiilor, p. 99, Editura I.B.M. al B.O.R.,
Bucuresti, 1991;

Temple, preoti, rituri si sarbatori, http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/siria-antica/temple-preoti-rituri-sarbatori71909.html;

~8~

Sarbatorile erau mai mult agrare, in legatura cu semanatul, strangerea recoltelor, culesul viilor, tunsul oilor etc. Sarbatoarea Anului Nou era celebrata cu un fast deosebit, ca si la asiro-babiloneni. Sarbatorile religioase ale fenicienilor aveau in general caracterul unor pelerinaje, deoarece templele cetatilor erau adesea asezate pe colinele vecine. Principalele sarbatori erau acelea in onoarea lui Adon, asa-numitele Adonii, care aveau loc vara, in epoca secerisului, si durau mai multe zile. In general, aceste sarbatori aveau un caracter funebru. n epoca neolitica dinaintea perioadei canaanite s-a practicat in Siria antica incinerarea cadavrelor. Dupa aceea s-a practicat inhumarea si chiar inmormantarea, deoarece se credea ca sufletele mortilor (rephaim, "cei slabi", "umbrele") raman in contact continuu cu trupurile pe care leau parasit si deci orice atingere, orice necinstire adusa cadavrului are rasfrangere asupra trupului respectiv. Cadavrul insusi era considerat ca fiind ceva sacru si deci cel ce profana un sarcofag pacatuia grav fata de zei, fiind urmarit de blestemele si razbunarea acestora. Inscriptiile funerare aratau ca in mormant nu sunt obiecte pretioase si rugau pe trecatori sa nu profaneze mormintele.

Temple, preoti, rituri si sarbatori, http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/siria-antica/temple-preoti-rituri-sarbatori71909.html;

~9~

BIBLIOGRAFIE

a) MANUALE: 1.
STAN,ALEXANDRU,Prof.conf.dr. si Dr. prof. REMUS RUS, Istoria Religiilor, Editura I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1991;

b) STUDII (Internet):
1. Siria Antic-date istorice, http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/siriaantic/date-istorice-71910.html ; 2. Temple, preoti, rituri si sarbatori, http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/siriaantica/temple-preoti-rituri-sarbatori-71909.html ;

3. Zeii in Siria antica, http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/siria-antica/templepreoti-rituri-sarbatori-71909.html ;

~ 10 ~