Sunteți pe pagina 1din 1

Oamenii de afaceri sunt n marea lor majoritate prea ocupati pentru a reflecta filosofic asupra activitatii lor, insa

nu nseamna ca nu i preocupa ctusi de putin moralitatea n afaceri. De regula, nsa, convingerile lor nu au un fundament filosofic solid; unii se raporteaza la morala crestina sau la opiniile bunului simt, dar cei mai multi cultiva ceea ce toti filosofii numesc drept "egoismul luminat".

Fiecarui individ ar trebui sa-i pese de ceilalti, deoarece cooperarea si reciprocitatea sunt mult mai profitabile dect un conflict generalizat. In ultima instanta, motivatia care sta la baza acestei viziuni este un soi de realism pragmatic, preocupat de maximizarea beneficiilor, avantajelor si profiturilor pe care le poate obtine individul angrenat n afaceri. Este vorba tot despre un calcul egoist, temperat nsa de ntelegerea faptului ca, pe termen lung, avantajele proprii pot fi mai mari daca se realizeaza un echilibru ntre competitie si cooperare. Chiar daca in teorie se recomanda considerarea intereselor celorlalti, intrucat motivul asumarii de responsabilitati sociale este numai interesul propriu, se cultiva o atitudine fundamental egoista a oamenilor de afaceri; si cum consecintele pe termen lung ale deciziilor manageriale sunt greu de evaluat, de cele mai multe ori oamenii de afaceri prefera sa ia in calcul numai urmarile imediate ale deciziilor lor, invocand cel mai adesea constrangeri severe ale pietii si ale concurentei, ceea ce ii face sa ignore interesele altor grupuri, in masura in care aceasta nu le compromite in mod evident interesele. De asemenea, luminat sau nu, egoismul conduce la perceptia normelor morale ca pe niste constrangeri neplacute, impuse de factori exteriori si respectate nu din convingere interioara, ci de teama unor consecinte nefavorabile asupra firmei, cauzate de nerespectarea lor. Temeiurile pozitive ale obligatiilor morale ale unui bun om de afaceri decurg chiar din natura afacerilor. n pofida perceptiei comune a afacerilor doar ca o competitie dura si nemiloasa, o afacere este n esenta ei o activitate de cooperare. Tranzactiile nu ar avea loc n absenta unor fructe ale cooperarii de pe urma carora pot sa profite, mai mult sau mai putin, ambele parti. Relatiile de afaceri sunt, asadar, n mod esential bilaterale. Cooperarea si nu competitia reprezinta cel mai important aspect al afacerilor si, chiar daca competitia ramne importanta, cadrul cooperarii fundamenteaza numeroase obligatii pe care un om de afaceri trebuie sa si le asume. n plus, cooperarea are loc de regula pe termen lung si pe o scara larga. n mod tipic, afacerile reprezinta un proces continuu de-a lungul timpului, care se desfasoara ntr-un cadru social bazat pe ntelegere mutuala. Eu vnd unor consumatori care obisnuiesc sa cumpere produsele pe care le ofer si cumpar de la niste furnizori care si cstiga traiul oferind n mod regulat si sigur anumite bunuri sau servicii celor care au nevoie de ele.
Omul de afaceri nu urmareste decat sa castige cat mai mult, pe termen lung; aceasta este 'datoria' lui in calitate de businessman. Daca ar fi in interesul lui sa faca acest lucru, in limitele legii, fara sa-i pese de nimeni altcineva, totul ar fi perfect. Din pacate, orice afacere depinde in diversele ei activitati de numeroase alte grupuri de oameni, avand si acestia interesele lor. Ignorarea sau nesocotirea acestor interese ar putea fi, uneori, profitabila pe termen scurt, insa pe termen lung s-ar dovedi dezastruoasa. Din acest motiv - si numai din acest motiv - un om de afaceri chibzuit, care isi cunoaste si isi serveste bine, eficient, propriul interes este nevoit sa ia in calcul si interesele celor de care depinde afacerea lui. Aceasta este esenta egoismului luminat sau a interesului rational.