Cel ce nu este gata a patimi orice si a se lasa intreg in voia prea Iubitului sau, nu stie ce inseamna a iubi.

Se cade iubitorului a imbratisa cu bucurie pentru prea iubitul sau tot lucrul si cel mai aspru si mai amar, si a nu se desface de dansul prin niciun fel de impotrivire. Dumnezeu Dragoste este, si cel ce ramane intru Dragoste intru Dumnezeu ramane si Domnul intru el. Insa Dragostea are vremea ei de ispita, ca si vremea de bucurie si aceasta viata intreaga nu trebuie sa fie decat o necontenita indeletnicire de Dragoste sau savarsirea unei mari jertfe, al carui pret va fi o viata vesnica sau o Dragoste neschimbata. Toate caracterele Dragostei descrise de Sfantul Pavel, ne amintesc ideea de JERTFA, si Dragostea nesfarsita, ea insasi n-a putut sa se arate noua pe deplin decat printr-o jertfa nesfarsita. SI DRAGOSTEA NOASTRA PENTRU DUMNEZEU NU POATE SA SE ARATE DECAT PRINTR-O JERTFA, nu egala, caci aceasta e cu neputinta, ci asemanatoare prin daruirea intregii noastre fiinte sau printr-o perfecta supunere a mintii, a inimii si a simturilor noastre la vointa Aceluia care ne-a iubit asa de mult. Atunci se implineste acea unire nespusa pe care Domnul, in ceasul cel de pe urma, o cerea de la Parintele Sau. Cat timp natura vietuieste inca in noi, ceva ne desparte de Dumnezeu, si ne impiedica de a ispravi jertfa si de a rosti acest cuvant ultim, pe care lumea nu-l intelege, dar care bucura Cerul: Totul s-a sfarsit!