Fiule, tu ma iubesti, dar Dragostea ta inca nu e destul de tare si de luminata. Pentru ce, Doamne?

Pentru ca la cea mai mica impotrivire iti pierzi toata indrazneala si te abati din calea apucata a binelui, si pentru ca alergi prea insetat dupa mangaieri. Cel tare in Dragoste este neclintit in ispite si nu crede viclenelor indemnuri ale vrajmasului. In bucurie ca si in nenorocire inima lui este inchinata Mie. Cel luminat in Dragoste nu cauta atat la darul iubitorului, cat se uita la dragostea daruitorului. Se indatoreaza mai mult la bunatatea inimii ce daruieste, decat de fapta buna ce o primeste, prea Iubitul sau este pretuit mai presus de toate darurile. Nobila Dragoste nu afla loc de odihna in niciun dar, ci este inaltata mai presus de tot darul ce se afla in Dumnezeu. Daca cugetul si simtamantul tau catre Dumnezeu sau sfintii Lui nu este totdeauna luminat si curat asa cum ai dori, inca nu sunt pierdute toate. Caci acea dulce si sfanta simtire, de care cand si cand se patrunde launtrul tau, este rodul darului ce se afla de fata, si un fel de intrezarire a patriei ceresti - pe aceasta nu trebuie sa te bazezi prea mult, caci ea se duce cum a venit. Ci a te lupta impotriva relelor porniri, ale inimii, si a respinge cu dispret de la tine toata impresurarea intunecatului, este semn vadit de virtute si de mare vrednicie. Deci cand capul tau se impresoara de diferite feluri de inchipuiri fantastice, nu te tulbura, ci fii barbat, ramai tare in hotararea-ti si pastreaza dreapta indreptare a inimii tale catre Dumnezeu. Iar daca Dragostea de Dumnezeu se ridica uneori deodata la rapiri inalte si apoi peste putin inima-ti cade iarasi in obisnuitele sale nebunii, pentru aceasta virtutea ta sa nu ti se para tie a fi naluca. Si cat timp slabiciunea aceasta nu va fi dupa voia ta si cat timp tu te aperi cu barbatie de cadere, se socoteste tie inaintea lui Dumnezeu castig, iar nu paguba.