Sunteți pe pagina 1din 2

Pediatrie-C5 Prematuritatea Se considera prematur nou-nascutul cu varsta gestationala sub 37 spatamani.

Greutatea de 2500g ca limita de incadrare a prematuritatii este nesatisfacatoare. Cauza prematuritatii este frecvent neprecizata. Factorii care pot influenta producerea nasterii premature sunt: nasterile premature in antecedentele materne; diverse boli acute materne; diabetul matern; diferite malformatii uterine; sarcini survenite la un interval prea scurt; sarcina multipla; placenta praevia; ruperea prematura a membranelor secundara infectiei amniotice; nivelul socio-economic scazut; insamantari artificiale. Din punct de vedere clinic, prematurii arata astfel: -greutatea sub 2500g; lungimea sub 47cm; capul reprezinta 1/3 din lungimea corpului (aspect de megacefal); craniul este incomplet osificat (aspect de pseudohidrocefal); faciesul este similar atrepsicului-imbatranit; ombilicul este implantat mai aproape de simfiza pubiana; pielea este subtire si are cute; tesutul adipos este absent; musculatura este slab dezvoltata si hipotona; -prematurii pot prezenta o pozitie in extensie, deoarece intre lunile 7-9 de viata intrauterina apare perioada de liniste de miscare, care fixeaza atitudinea in flexie a nounascutului la termen si deci cu cat prematurul este adus pe lume mai devreme, cu atat pozitia in flexie din uter a fost mai putin timp mentinutaprematurii au un tonus muscular scazut; la baieti, testiculele nu sunt coborate in scrot; la fetite, labiile mari nu le acopera pe cele mici; neurologic se inregistreaza o imaturitate, prematurul doarme mult si cu atat mai mult cu cat prematuritatea este mai avansata; -prematurul poate prezenta nistagmus, strabism si anizocorie (inegalitate pupilara); reflexul de tuse este absent sau slab, la fel si reflexul de deglutitie este slab, in schimb cel de varsatura este prezent si acest lucru ii creste riscul de aspiratie; reflexele tendinoase sunt prezente, la fel si cele cutanate, abdominale, Babinski si reflexele arhaice in mare. Miscarile prematurului au un caracter atetozic ca in bolile sistemului extrapiramidal. Sunt miscari bizare, lente, insurubate la extremitati. Probleme de adaptare a prematurilor la viata: Aparatul respirator: la nivelul lui se secreta o contitate insuficienta de sulfactant ce produce asa-numita detresa respiratorie idiopatica, care este principala cauza de deces la prematuri si mai evident la cei sub 1500g. prematurii fac si crize de apnee, care au drept consecinta hemoragia intracraniana. Aparatul cardiovascular: prematurii au tendinta la hipotensiune arteriala, hipovolemie si sindrom de persistenta a canalului arterial. Daca acestea persista si dupa nastere intra in maladiile congenitale. Aparatul digestiv: inainte de 33-34 saptamani de gestatie lipseste reflexul de supt la care se mai adauga si o capacitate gastrica redusa si rezulta necesitatea alimentarii prin gavaj si uneori este nevoie de alimentatie parentala. Se inregistreaza si o imaturitate a functiei hepatice cu hiperbilirubinemie ce duce la icter. Prematurii au predispozitie de acumulare a unor medicamente; au hipoproteinurie ce ii predispune la edeme; hipoprotrombinemia predispune la hemoragii. Aparatul renal: se inregistreaza un dezechilibru in eliminarea ureei, fosfatilor cu incarcare cu radicali acizi. Termoreglarea are o tendinta marcata la hipotermie, de aceea la

2 prematurii sub 1500-2000g este necesar incubatorul, iar in rest temperatura in camera trebuie sa fie de 24-280 C si prematurul sa fie imbracat si invelit. Infectiile prezinta o imaturitate imunologica, deci sunt predispusi la infectii. Din punct de vedere practic, prematurii se impart in 3 categorii: -prematuri de gradul III: sunt cei cu greutatea sub 1250g; acestia necesita o monotorizare permanenta, intubatie artificiala si au o mortalitate destul de mare; se nasc dupa 26-30 saptamani de gestatie; -prematuri de gradul II: sunt cei cu greutate intre 1250-2000g si cu o perioada de gestatie de 30-34 saptamani; necesita aceleasi masuri de monotorizare si intubatie ca ceilalti; -prematuri de gradul I: au greutatea de 200-2500g; se nasc dupa 34-37 saptamani de gestatie si au un prognastic mai bun si in general nu necesita o sectie de terapie intensiva. Tratamentul prematurilor: tratament profilactic: obiective-mentinerea caldurii in incubator la 32,5-35,50 C; umiditatea trebuie sa fie de 50-65%; temperatura prematurului trebuie stabilizata la 36,70 C. Sustinerea respiratiei se face cu un echipament adecvat de reanimare, prin oxigenoterapie si kinetoterapie. Prevenirea infectiilor: sectii separate pentru prematuri, dezinfectia incubatoarelor, instrumentaruluiO alimentare corecta duce la evitarea oboselii si aspiratiei; se accepta o alimentatie precoce, cam la 4-8 ore de la nastere, pentru evitarea hipoglicemiei si a catabolismului excesiv; la prematurii peste 2250g, care nu au dificultati la supt, se pun la san. Complicatiile prematuritatii: Sindromul de detresa respiratorie idiopatica sau maladia membranelor hialina. Este cea mai frecventa cauza de deces; rata mortalitatii este de 30-60%. Ca factori favorizanti pentru aceasta boala putem aminti: mame care au mai avut un copil cu maladia membranelor hialine; diabetul matern; hipoxia si acidoza intrapartum; nasterea prin operatie cezariana; al 2-lea nascut dintr-o sarcina gemelara. Ca si fiziopatologie se produce o atelectaza pulmonara progresiva datorata hipoperfuziei pulmonare si datorata secretiei unei cantitati insuficiente de sulfactant. Dupa 6 ore de la debut, bronsiolele terminale si alveolele pulmonare se acopera de o membrana formata din componentele serului sangvin si celule pulmonare. Membrana care acopera alveolele pulmonare se absoarbe, sinteza de sulfactant si functia pulmonara se accelereaza. Semnele apar imediat dupa nastere sau cel mult la 4 ore. Acestea sunt: geamat expirator, batai ale aripilor nasului, tiraj (retragere ale spatiilor intercostale), diminuarea murmurului vezicular, tahipnee, edeme periferice, hipotensiune arteriala, stare generala alterata si aparitia cianozei.in cazul unei evolutii nefavorabile apar hipotermia, crizele de apnee, hemoragia pulmonara, colapsul circulator periferic si moartea. Tratament: tratament profilactic: evitarea nasterii premature si a nasterii cezariene. Se mai practica administrarea mamei cu 24-48 ore inainte de nastere de Betametazon si se constata ca creste producerea de sulfactant. Nu exista un tratament etiologic. Se aplica respiratie intr-un sistem de presiune pozitiva continua, care impiedica colabarea alveolelor la sfarsitul expirului; mentinerea constanta a temperaturii corpului, administrarea de alimentatie parenterala. Aceasta boala poate lasa sechele neurologice si pulmonare. Crizele de apnee Hemoragie intraventriculara Retinopatia prematuritatii-secundara oxigenoterapiei.