Sunteți pe pagina 1din 3

Psihodiagnostic-C1 Personalitatea Definitii ale conceptului de personalitate: Caracteristica de ansamblu a vietii psihice a omului, considerat ca unitate bio-psiho-sociala si ca purtator

r al functiilor epistemica, axiologica si pragmatica. In sens restrans desemneaza macrosistemul invariantilor informationali si operationali ce se exprima constant in conduita si sunt definitorii (caracteristici) pentru subiect (P. Popescu-Nevanu, 1978). G.W. Allport-personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamentul. Presupune combinarea originala, unica si nerepetabila a elementelor general-umane, caracteristice grupului si a celor specifice individului. Personalitatea este rezultatul intregii evolutii psihice si sintetizeaza aspectele relativ-constante.si relativ-stabile ale psihicului. Trasaturile personalitatii: formatiuni sintetice rezultate din condensarea diferitelor functii psihice: -relativa generalitate: se manifesta in activitati diferite; -relativa stabilitate; -relativa plasticitate: rolul formativ al influentelor educationale asupra personalitatii; pot fi modelate in diferite limite, mai ales la varstele de crestere. Personalitatea-sistem hipercomplex: caracteristici: hipercomplexitate; sistem probabilistic; sistem dinamic; sistem deschis; emergenta; organizare si structurare ierarhica. Sistemele sistemului personalitate: Substratul de orientare: cuprinde instantele orientative majore ale personalitatii (cele care comanda strategiile adoptate de persoana): -structurile motivationale ierarhice; -aspiratia: nivel de aspiratie-imagine de sine; -interesul: bogatia intereselor; organizare ierarhica a intereselor; -idealul de viata: iclude dupa P. Popescu-Neveanu sensul vietii, scopul vietii si modelul ideal de urmat; -conceptia despre lume si viata. Substratul dinamico-energetic (temperamentul): exprima caracteristica generala de energie si dinamica acestuia. Caracteristici: -este trasatura cu cea mai puternica inradacinare genetica; -este direct dependent de caracteristicile somatice ale individului si de regimul de functionare al organismului; -nu determina productivitatea individului, ci modalitatea interioara prin care individul ajunge la produsul dat. Insusirile de temperament se manifesta de-a lungul intregii vieti psihice si comportamentale ale persoanei, marcand particularitatile de intensitate, mobilitate la nivel cognitiv, afectiv, motor, verbal, dar nu determina calitatea acestora. Indicatorii relevanti pentru determinarea temperamentului (dupa P. PopescuNeveanu):

2 -nivelul tonico-energetic exprimat in intensitatea reactiilor observate, intensitatea reactiilor afective, caracteristici de intensitate si de volum ale atentiei, intensitatea vocii; -aspectul fazico-temporal: tempoul si ritmul activitatiilor intelectuala, motrica, verbala; mobilitatea atentiei; stabilitatea preocuparii; instabilitatea; -natura reactivitatii globale: capacitatea de autocontrol, echilibrul sau lipsa echilibrului emotional. Tipologii constitutionale: a).Kretchmer: astenic; atletic; dispastic; b).Sheldon: endomorf (gradul dezvoltarii organelor digestive); mezomorf (gradul dezvoltarii structurilor somatice); ectomorf (dezvoltarea sistemului nervos). Tipologii psihofiziologice: legatura temparament tip de activitate nervoasa superioara. FORTA Puternic Slab (melancolic) Sheldon: tipul fundamental este stabilit pornind de la: -viscerotonie: relaxare, sociabilitate, dorinta de afectiune si aprobare, comunicarea usoara a sentimentelor, egalitatea fluxului emotional, are nevoie de celalalt; -somatotonie: dorinta de aventura, energie, dorinta de a domina, tendinta spre risc, curaj, agresivitate competitiva, voce neretinuta, independenta (in gandire si actiune), extraversie; -cerebrotonie: miscari retinute, tensiune mentala excesiva, anxietate, control in emotii, voce retinuta, oboseala cronica, introversiune, dorinta de singuratate la insucces sau conflict. Sheldon gaseste peste 0,90 corelatii intre urmatoarele tipuri somatice si emotionale: viscerotonie si endomorfism; mezomorfism si somatotonie; ectomorfism si cerebrotonie. Celelalte corelatii sunt negative. Substratul instrumental-operational: alcatuit din elemente ce conditioneaza direct competenta-aptitudinile; achizitiile structurate la nivelul culturii generale si a culturii de specialitate; obisnuinte. Aptitudinile (P. Popescu-Neveanu): insusiri sau sisteme de insusiri ale subiectului, mijlocind reusita intr-o activitate; posibilitatea de a actiona si a obtine performante; factor al persoanei care faciliteaza cunoasterea, practica, elaborarile tehnice si artistice, comunicarea. Nivelul aptitudinii este determinat de ansamblul potentialelor de care dispune individul la nastere si conditiile in care acestea devin eficiente, conditii in care acestea devin active. Tipuri de aptitudini: a).dupa structura si grad de complexitate: -aptitudini simple: opereaza omogen influentand un singur aspect al activitatii; -aptitudini complexe: speciale (aptitudini pentru muzica, matematica) si generale (inteligenta, creativitate). b).dupa natura proceselor psihice in cadrul carora se manifesta si al caror nivel functional performantial il exprima si diferentiaza: -aptitudini senzoriale: rapiditatea, stabilitatea structurarii perceptiei, plasticitatea perceptiei; ECHILIBRU Echilibrat Neechilibrat (coleric) MOBILITATE Mobil (sangvin) Inert (flegmatic)

3 -aptitudini psihomotorii: coordonarea miscarilor, dexteritatea normala, dexteritatea degetelor, precizia miscarilor; -aptitudine intelectuala: inteligenta (sinteza a mai multe aptitudini), flexibilitate, rationament inductiv, rationament deductiv. Inteligenta este fluida (mostenita genetic-orientata spre realizarea relatiilor noi) si cristalizata (dependenta de cunostinte). Inteligenta este si concreta, abstracta si sociala. Aptitudini psihomotrice: dupa V. Harg intervalul optim de educabilitate este de 6-10 ani. Tipuri de deprinderi motrice: -generale: capacitatea formarii deprinderilor, capacitatea mobilizarii resurselor energetice; -speciale: caracteristice sensibilitatii kinestezice, echilibrului, coordonarii. V. Harg-specificul aptitudinii psihomotrice rezulta din implicarea lor in praxie, antrenand componentele executive. Substratul relational-valoric: fizionomia spirituala. Aceasta ofera individualitate, originalitate si unicitate personala. Este un nucleu al personalitatii care exprima atat partea profund individuala, cat si pe cea morala. Este un sistem de aptitudini stabile specific individuale avand semnificatie sociala si morala si atestandu-l pe om ca membru al societatii si ca purtator de valori; se constituie dintr-o valoare si o non-valoare.