Psihodiagnostic-C8 (continuare) Recuperarea Filozofia normalizarii: orientare noua privind handicapul-persoana, membra a societatii, care similar persoanei are

o serie de nevoi, uneori mai numeroase decat ale persoanei fara handicap. Corespunzator filozofiei normalizarii, persoanelor handicapate trebuie sa li se acorde aceeasi sansa si sa li se asigure aceleasi ingrijiri ca si persoanelor normale. Filozofia pledeaza pentru: nondiscriminarea si nonsegregarea persoanelor handicapate; integrarea persoanelor cu nevoi speciale in societate, considerand ca aceasta integrare constituie conditia importanta a socializarii si prin acestea a limitarii sanselor de handicap. Tendinta nonsegregatorie a marcat introducerea unui alt limbaj; s-a inlocuit terminologia de imbecil si idiot cu intarziere mentala (medie, grava, severa) si termenul de persoana handicapata cu persoana cu nevoi speciale. In tarile avansate s-au produs mutatii in psihologia de grup; grupul are o deschidere sau acceptare a handicapului (acceptarea consumului de fonduri pentru persoane cu nevoi speciale, acceptarea persoanelor cu nevoi speciale insisi). Recompensele au rol fundamental in integrare. Tipuri de recompense: 1).Dupa natura: -primare (biologice): hrana-sunt cele mai puternice, dar intervine usor satierea; -dobandite (invatate): sociale (lauda, zambet); generale (recompensa prin care se poate procura altceva-bani pentru adult, jetoane pentru copii); prin activitate (prima parte este ceva neplacut, dar a 2-a poate sa ii faca placere). 2).Dupa sens: -pozitive: cresc probabilitatea aparitiei comportamentului (intaresc comportamentul); -negative: scad probabilitatea aparitiei comportamentului (ignorare, pedeapsa)-cand dorim sa inlaturam comportamentul. Principiile recompenselor: -trebuie folosita cea mai puternica recompensa; -recompensa se administreaza imediat dupa comportament; Conditia recuperarii este masurarea comportamentului ce cuprinde cateva elemente: a).Analiza motivationala evidentiaza recompensele necesare pentru dezvoltarea comportamentului adecvat sau pentru reducerea comportamentelor neadecvate. b).Definirea clara a comportamentului in termeni observabili (este capabil sa ofere 2 cuburi daca i se cere; poate sa numere pana la 2). c).Stabilirea comportamentului tinta constituie obiectivul programelor de recuperare: se face prin analiza sarcinii, sarcina de invatare trebuind sa fie impartita pe pasi mici, accesibili, posibili de realizat cu efort, astfel incat impartirea pe pasi mici sa constea in stabilirea unor etape cu grad de dificultate crescator. Analizei sarcinii i se adauga analiza nivelului de baza: masurarea comportamentului inainte de instituirea terapiei recuperatorii. Masurarea comportamentului inseamna evidentierea calitatii comportamentului, a duratei comportamentului si a frecventei.

2 Masurarea se face inainte de procesul de recuperare, in timpul porcesului de recuperare si dupa procesul de recuperare, pentru a evalua calitatea terapiei utilizate. Tehnici de masurare: scalele de abilitati ce cuprind domenii diferite (motricitate; comunicare; socializare; autoservire; cognitie) si duc la realizarea unui profil comportamental din care va rezulta planificarea procesului de recuperare. ScaleProfil comportamentalPlanificarea programului de recuperare Comportamentul poate fi: -adecvat: raspunde cerintelor educationale; -deficitar: numai anumite elemente sunt prezente; -neadecvat: comportamente excesive (suptul degetelor; leganat). Problemele ce determina franarea comportamentului si a progresului de invatare: Aspecte legate de evaluare: comportamentul tinta nu este definit corect; nu este clar stabilit criteriul de reusita; nu sunt corect evaluate abilitatile de baza. Semnalele: nu sunt urmate de consecintele scontate (pacientul nu poate receptiona semnalul); semnalele nu constituie comanda clara; semnalele nu sunt primite in sens pozitiv; repetarea invariabila a semnalelor; pacientul nu coopereaza. Dificultati legate de ajutor: ajutor insuficient-in etapele initiale subiectul trebuie recompensat, chiar daca numai incearca. Recompensele nu au valoare pentru subiect: primeste recompensa pe gratis; recompensele nu sunt suficient de dese, rezultand faptul ca la inceput trebuie date dupa fiecare reusita; nu sunt reduse treptat; nu se dau suficient de repede-maxim 2 secunde sau apare satierea de o recompensa; se recompenseaza comportamentele neadecvate prin atentia data acestora. Lucrul indelungat la acelasi comportament. Indicii dati pacientului fara voia terapeutului.