Kinetoterapia in afectiunile respiratorii-C2 Diferentierea sindroamelor functionale respiratorii se face pe baza volumelor si debitelor pulmonare.

In explorarea ventilatiei pulmonare, un rol important il are folosirea spirometriei. Prin spirometrie, explorarea se poate face static, prin masurarea volumelor pulmonare, definita prin cantitatea de aer vehiculata in diferite faze ale respiratiei si dinamic, prin determinarea debitelor ventilatorii. Aceste debite masoara capacitatea de mobilizare a aerului in inspiratie si expiratie. La efectuarea spirometriei se impun conditii: -repaus fizic si psihic 30 minute; -liniste deplina in sala de explorare; -subiect in pozitie sezanda. Valorile obtinute prin spirometrie se compara cu anumite valori de referinta corespunzatoare unor persoane de acelasi sex, varsta si inaltime. A).Volumele pulmonare evaluate prin spirometrie reflecta particularitatile morfologice ale aparatului respirator si etapele recuperatorii in afectiunile respiratorii. Volumul curent (VC) reprezinta cantitatea de aer inspirat si expirat in cursul unei respiratii obisnuite in conditii de repaus. Normal500 cm3. Volumul inspirator de rezerva (VIR) sau complementar reprezinta cantitatea de aer care poate fi inhalata printr-o inspiratie maxima la sfarsitul unei inspiratii obisnuite. Normal1500 cm3. Volumul expirator de rezerva (VER) sau suplimentar reprezinta cantitatea de aer care poate fi eliminata dupa o expiratie obisnuita printr-un effort maxim de expiratie. Normal1500 cm3. Acest volum se mai numeste si aer de rezerva, deoarece ramane in plamani in cursul respiratiei obisnuite, fiind eliminat doar la nevoie. Capacitatea vitala (CV) reprezinta volumul maxim de aer care patrunde si poate fi evacuat din caile respiratorii. Ea insumeaza volumul curent, volumul complementar si cel suplimentar. Se masoara in inspiratie maxima ori in expiratie maxima exprimata in cantitatea de aer care a fost vehiculata. Valoarea sa variaza de la un subiect la altul, fiind in relatie cu inaltimea, greutatea si suprafata corporala. Capacitatea vitala se reduce in decubit cu cca. 5%. Este mai redusa la persoanele cu profesiuni sedentare fata de cei care in mod obisnuit depun eforturi fizice importante. Volumul rezidual (VR) reprezinta cantitatea de aer care ramane in plamani dupa un efort expirator maxim, neputand fi niciodata eliminat. Normal1000-1500 cm3 cu mari variatii individuale. Acest aer se evacueaza doar prin colabarea plamanilor dupa deschiderea cavitatii pleurale, dar nu in totalitate. Capacitatea pulmonara totala (CPT) insumeaza capacitatea vitala si aerul rezidual. Ea exprima volumul total de aer pe care-l poate cuprinde plamanul dupa o inspiratie maxima. Scaderea capaciitatii vitale se poate realiza prin 3 mecanisme: -reducerea volumului de parenchim pulmonar functional prin: leziuni morfopatologice datorate unor procese inflamatorii; distructii ale parenchimului aparute prin necroza sau cancer; rezectii pulmonare (taieri); excludere de arii pulmonare din circuitul respirator activ datorita unor obstructii bronsice;

2 -reducerea expansiunii pulmonare prin: scaderea elasticitatii parenchimului; compresiuni prin afectiuni pleurale (pleurezia); compresiuni prin afectiuni cardiace (pericardita); hernie diafragmatica voluminoasa; toracoplastie pentru diverse situatii; -scaderea mobilitatii toracopulmonare si diafragmatice prin: obezitate si ascita (acumulare de lichid in cavitatea peritoneala); fracturi costale; afectiuni toracovertebrale (spondiloza; spondilita); deformari toracice (cifoscolioza). B).Debitele ventilatorii: Debitul ventilator de repaus (VR) reprezinta volumul de aer ventilat pe minut in conditii bazale. Valoarea sa se obtine inmultind volumul curent cu frecventa respiratiilor pe minut si se exprima in litrii/minut. Normal5-8 litrii/minut. Ventilatia maxima (Vmax) reprezinta volumul maxim de aer care poate fi ventilat pe minut. Este un test de hiperventilatie, de supraincarcare. Valoarea sa se obtine prin respiratii cu amplitudine si frecventa maxima inregistrate in cursul unei perioade de 15 secunde. Volumul expirator maxim pe secunda (VEMS) reprezinta volumul de aer expirat in prima secunda a unei expiratii maximale care a fost precedata de o inspiratie maximala. Acest volum se exprima in procente din capacitatea vitala. Normal nu coboara sub 70% din capacitatea vitala teoretica. Indicele Tiffneau (IT) sau indicele de permeabilitate bronsica si elasticitate pulmonara se calculeaza dupa formula VEMSx100/CV. Normal70-85% din capacitatea vitala. Sindroamele functionale respiratorii Din punct de vedere al tulburarilor ventilatorii se diferentiaza 3 tipuri fiziopatologice avand ca expresie dominanta dispneea. 1. Disfunctia sau insuficienta ventilatorie restrictiva se caracterizeaza prin reducerea capacitatii vitale si proportional a volumului expirator maxim pe secunda cu pastrarea nealterata a raportului VEMS/CV. Sunt scazute si capacitatea pulmonara totala si ventilatia maxima. Dupa gravitate exista 3 grade de disfunctie restrictiva: -usoara-CV este 80-70% din CV teoretica; -medie-CV este 70-50% din CV teoretica; -severa-CV este mai mica cu 50% din CV teoretica. Manifestarile clinice apar numai la efort. 2. Disfunctia ventilatorie obstructiva se caracterizeaza prin volumul expirator maxim pe secunda scazut, cu pastrarea unei capacitati vitale normale si reducerea raportului VEMS/CV. Scade ventilatia maxima si creste volumul respirator. Dupa gravitate se diferentiaza 3 grade: -usoara-indicele Tiffneau este 60-70% din valoarea normala; -medie-indicele Tiffneau este 60-45% din valoarea normala; -severa-indicele Tiffneau este sub 45% din valoarea normala. 3. Disfunctia ventilatorie mixta insumeaza ambele tipuri de tulburari. Se caracterizeaza prin scaderea capacitatii vitale, scaderea volumului expirator maxim pe secunda si scaderea raportului VEMS/CV. In cadrul disfunctiei poate domina una sau alta din componente. Dupa gravitate se diferentiaza 3 grade: I-ventilatia maxima este intre 50-45%; II-ventilatia maxima este intre 45-40%; III-ventilatia maxima este sub 40%.