Nu tot cela ce-Mi zice Mie: Doamne, Doamne, va intra intru Imparatia Cerurilor, ci cela ce face voia Tatalui

Meu care este in ceruri. Din fapte se cunoaste adevarata Dragoste. Cel ce are adevarata Dragoste, este totdeauna ascultator, niciodata nu se descurajeaza. In amaraciune ca si in bucurie, in mangaiere ca si in suferinta, el lauda si binecuvanteaza depotriva pe Cel care bate si care vindeca. Daca vine ispita sa-l incerce, el se lupta si rezista cu liniste, pentru ca nu se reazema pe propriile sale puteri, nu asteapta biruinta decat de la ajutorul Celui de Sus. Daca cade cateodata, se scoala indata fara tulburare, umilit dar nu deznadujduit. Cainta sa, desi profunda, e linistita, pentru ca e scutit de intarirea mandriei. Greselile sale il mahnesc dar nu-l inspaimanta. El isi cunoaste slabiciunea si se intristeaza, dar este plin de incredere in harul care il va sustine, pentru ca ii este credincios. Dezlipit de pamant si de desertaciunile lui, numite bucurii, ce voieste el? Aceea ce Dumnezeu voieste! El n-are alta vointa, nici alta dorinta. Cand mult Iubitul sau se retrage si se ascunde de bucuriile sale, fara a carti si a se plange, el se marturiseste nevrednic de a-L avea si lipsa Lui care il curata, inflacareaza inca si mai mult zelul sau. O, Doamne, cat de minunate sunt caile prin care Tu conduci sufletele ce te Iubesc, ce isetoseaza de Tine. Cateodata le inunzi cu bucuria Ta, cateodata le lasi in lacrimi, acum le previi si alteori ele par a Te chema in zadar, ca si mireasa din Cantarea Cantarilor. Incercari de duiosie si de milostivire! Astfel curatite, aceste suflete alese, putin cate putin, se dezleaga de lagaturile lor, alearga catre Tine si o ultima sfortare de dragoste le conduce la picioarele tronului, unde Te arati fata in fata. Atunci de veselia, de bucuria si vesnica indestulare, satura-ma-voi cand mi se va arata slava Ta!