Iar daca ei se iau mai bucuros dupa parerea lor, decat sa urmeze povetile celor incercati, zborul sau

cursul lor va fi nenorocit daca nu se vor lasa de ideea apucata. Cei ce se cred pe sine a fi intelepti, tocmai pentru aceasta rar au smerenie destula, spre a se lasa carmuiti de inteleptul sfat al altora. De aceea, mai bine este sa ai invatatura putina unita cu smerenie multa, decat comoara de stiinta, si sa fii plin de tine. Este mai bine sa ai putin si sa ramai in smerenie, decat mult, si sa te umpli de deserataciune. Nu este nici de cum intelept cel ce in prisosinta darului, se da intreg veseliei, uitandu-si de lipsa de mai inainte si parasind acea sfanta frica de Dumnezeu, care nu lasa pe om niciodata ca sa doarma intru siguranta sa, ci este pururea in priveghere, ca sa nu piarda iarasi darul primit. De alta parte n-are intelepciunea sfintilor nici acela ce in necaz si stramtoare pierde tot curajul, se bate cu deznadejdea si nu gandeste la Dumnezeu, cu toata increderea, cu care s-ar cadea sa gandeasca. Cel ce in vreme de pace lasa a se inradacina in inima-i prea multa siguranta, aflase-va in vreme de lupta foarte neindraznet si fricos. De ai sti a ramane totdeauna intru tine insusti smerit, si miscarile duhului tau a le astampara si a le carmui bine, n-ai cadea asa de iute in primejdie de pacat. Este sfat intelept ca, in ceasul de evlavie, cand focul ravnii arde cu o lumina vie, sa te gandesti ce va fi cand si focul si lumina au trecut, sa cugeti ca poate iar sa se intoarca, ca Dumnezeu le da tie si le ia inapoi pentru putina vreme, ca tu sa te intaresti in priveghere iar numele Lui sa se mareasca.