O astfel de incercare este adeseori mai folositoare pentru tine, decat atunci cand toate lucrurile tale ti s-ar

implini dupa voie, ca cel ce face adevarata vrednicie a omului nu trebuie sa se masoare nici dupa vedeniile sau mangaierile lui, nici dupa iscusinta lui in intelegerea scripturilor, nici in sfarsit dupa marimea rangului sau inaltimea scaunului lui, ci dreapta masura a meritului este: ,,Ca omul sa fie intemeiat in adevarata smerenie si plin de dragostea de Dumnezeu, sa caute totdeauna in toate numai lauda si marirea Domnului, pe sine sa se socoteasca nimic si in adevar sa se micsoreze si sa aiba mai multa bucurie, cand este micsorat si dispretuit cu nedreptate, decat cand este laudat si inaltat, cu nevrednicie de oameni. A-si recunoaste neputinta si a nu o pierde nicodata din vedere, a se lasa in mainile lui Dumnezeu, cu o incredere vie si o dragoste supusa, iata intreaga viata duhovniceasca A CAREI CEA DINTAI TEMELIE ESTE UMILINTA. Cel ce-si zice din adancul sufletului: Nu sunt decat slabiciune si saracie, nu cauta sprijin in sine si pune in Domnul singura nadejde. El urmeaza cu simplitate miscarile harului, nu se inalta in zelul dragostei, nici nu se imputineaza in starea de raceala, este totdeauna multumit, numai sa se implineasca intru el vointa dumnezeiasca. Mandria, care adeseori se ascunde sub valul a tot ce este mai sfant, nu-l amageste prin zadarnica dorinta a unei stari in aparenta mai perfecta, la care nu este chemat. Credincios si linistit in calea sa, el zice lui Dumnezeu: Da-mi mie intelepciunea, care sta aproape de scaunul Tau, si nu ma lepada din slugile Tale, ca sluga Ta sunt eu, om slab si cu viata scurta si mai mic a intelege judecata si legile Tale. Acel a carui inima se roaga astfel, va fi in pace, Domnul il priveste cu bunavointa si binecuvantarea Sa va fi asupra lui.