Fiule, daca doresti sa ai adevarata fericire, sfarsitul cel mai inalt si pe urma al tau fie Dumnezeu.

Daca Eu voi fi tie sfarsitul cel mai inalt, pe urma curati-se-va inima ta de toata pofta necurata, care foarte des te pleaca la iubirea de tine si de fapturi. Ca de te voi cauta pe tine in vreun lucru oarecare, degeaba vei cadea in amortire si starpiciune de toata fapta rea. Deci redu toate la Mine, inceputul tuturor, ca Eu sunt care ti-am dat tie toate. Socoteste tot binele ca un scurs din izvorul binelui celui prea inalt, si pentru aceasta intoarce toate lucrurile la Mine ca la inceputul lor. Dintru Mine, ca dintr-un izvor nesleit si cel mic si cel mare, si bogatul si saracul scot apa vie, si cel ce-Mi slujeste Mie, din Dragoste curata, primeste dar pentru dar. Insa cel ce cauta lauda in alt lucru sau veselia in alt bine, afara de Mine, lauda si veselia lui nu va fi nici adevarata, nici vesnica, ci inima-i in toate caile sale va afla necaz si stramtoare. Drept aceea binele care pot fi intru tine sa nu-l scrii tie, nici virtutea ce o vezi in oarecare sa o dai lui, ci tot binele si virtutea sa o reduci la Dumnezeu izvorul a tot binele, fara care omul n-are nimic. Eu am dat tie tot si voie am ca sa Mi se dea inapoi tot, Eu cer cu scumpatate multumirea ce Mi se cuvine pentru binele ce am facut. Acesta este adevarul ce risipeste desertaciunea slavei. Si in inima, in care cerescul dar si adevarata dragoste va fi facut lacas, nici pizma, nici iubirea de sine, nici in sfarsit tot ce ar putea sa-I tulbure slobozenia dinlauntru nu va mai afla loc. Pentru ca Dragostea dumnezeiasca biruieste toata taria celor pamantesti si lateste puterile sufletului. Ai aflat odata dreapta intelepciune, atunci numai gasesti in altceva veselie, fara numai in Domnul, spre care apoi pui toata nadejdea ta. Ca nimeni nu este bun, fara numai Unul Dumnezeu, caruia in toate si peste toate se cuvine lauda si binecuvantare in veci!