Tot binele vine de la Domnul, care este binele suprem si tot ce face El este bine, pentru ca El il scoate dintr-Insul.

In lume nu este alt rau, fiindca pedeapsa suferita cu rabdare restabileste buna oranduiala pe care o tulburase pacatul. Noi dar avem de la Dumnezeu viata, intelegerea, dragostea, tot ce trebuie a se sui iarasi catre izvorul Sau, caci de la noi insine nu putem nimic, nici macar a zice: Ava parinte, pentru ca a ne ruga, precum se cade, nu stim, ci duhul singur se roaga pentru noi cu suspinuri negraite. Singurul lucru ce este al nostru e pacatul, el este rodul vointei noastre libere si plata pacatului este moartea. Oricat ne vom inalta in cugetarea noastra, iata ce suntem: noi n-avem decat aceea ce Dumnezeu ne da in bunatatea si milostivirea Sa cu totul negraita. Deci noua dispretul, zapaceala, rusinea, gasindu-ne atat de ticalosi, iar lui Dumnezeu binecuvantarea, cinstea, marirea acum si pururea in vecii vecilor, dupa cum sfintii canta in Cer, langa tronul Lui. Spune-voi Dumnezeului meu, care sade intru cele inalte: Cat este de mare multimea bunatatii Tale, care ai ascuns-o celor ce se tem de Tine. Si daca pentru cei ce umbla intru sfanta frica inaintea Ta pastrezi atata bunatate, cata va fi multumirea bunatatii Tale pentru cei ce Te iubesc? Si cata inca pentru cei ce in Dragoste Iti slujesc Tie din toata inima? Cu adevarat este nespusa fericirea ce o versi peste sufletele celor ce Te iubesc, privindu-Te! Si intru aceasta mai vartos ai aratat mie bunatatea Dragostei tale, ca unde nu eram, m-ai facut, unde rataceam, m-ai intors ca sa slujesc Tie, si ai scris in inima mea o dulce porunca porunca de a Te iubi pe Tine!