Este mare cinste, mare lauda a sluji Tie si pentru Tine a ma lepada de toate.

Ca mult dar este pastrat celor ce se vor supune de buna voie la sfanta slujba a Ta. Gusta-vor cele mai dulci mangaieri ale duhului sfant toti cei ce pentru dragostea de Tine se vor lepada de toata trupeasca desfatare. Mare va fi slobozenia mintii celor ce pentru lauda numelui Tau vor alege mai bucuros a intra in calea cea stramta a virtutii, decat in cea larga a pacatului si vor lepada toata grija lumeasca. Este dar o nobila stare, ce face pe om cu adevarat slobod si sfant, o stare sfanta in care se afla slugile lui Dumnezeu! O stare ce face pe om bine placut lui Dumnezeu, asemenea ingerilor, infricosat duhurilor intunecate si de toti credinciosii cinstit. Aceasta este slujba lui Dumnezeu ce ar trebui sa o dorim si sa o imbratisam pururea, pentru ca ne invredniceste binelui celui prea inalt si ne castiga veselie fara sfarsit. Lumea este atat de incatusata de patimi, incat nu poate intelege nimic din fericirea fiilor lui Dumnezeu. Cateodata ii plange, dupa cum stie ea sa planga, aruncand asupra lor o privire de dispret, cateodata-i priveste cu un fel de mirare prosteasca. Ea n-are nicio idee de ceea ce se petrece in sufletul unit cu Creatorul sau, nicio idee de mangaiere si de linistea placuta de care sa se bucure. Cuvintele Sfantului Pavel: De prisos am bucurie intru necazurile mele - ii sunt o taina nepretuita. Niciodata lumea nu va pricepe acea fericire curata, care este dreptate, pace si bucurie intru Domnul Sfant. Care este deci partea servitorului lumii? Un mare necaz presarat cu oarecare placeri, si cand Dumnezeu nu-l paraseste cu totul, mustrarea cugetului. Patrunzand in inima sa, nu veti gasi in ea decat aceasta. Mustrarea cugetului e dreptatea sa si necazul pacea sa. Sufletele deslipite de cele pamantesti, care v-ati lepadat de lume si de toate ale lumii, plangeti-i la randul vostru pe nenorocitii incarcati inca de lanturile lor cele grele, dar plangeti-i umilindu-va la picioarele Celui ce v-a mantuit. Si al carui har, ce nu va era dator, va da stapanire singurelor bunuri adevarate. Paziti cu ingrijire aceasta buna comoara ce v-a incredintat Parintele Luminilor de la care vine tot darul desavarsit, si cereti-I cu dragoste ca dupa ce ati inceput bucuria voastra pe pamant, sa o desavarseasca odata in ceruri.