Doamne Dumnezeule, cum vad, rabdarea este foarte trebuincioasa mie, ca multe impotriviri se intampla in viata aceasta.

Orice voi face ca sa am pace, de durere si razboi nu poate scapa viata mea. Asa este fiule! Insa Eu nu voiesc sa cauti tu o astfel de pace, care sa fie scutita de ispite si sa nu simta impotriviri, ci voiesc ca atunci sa te socotesti a fi dobandit pacea, cand vei fi lamurit prin tulburari si incercat prin necazuri multe. De vei zice: nu pot suferi atatea, gandeste-te la focul gheenei. Din doua rele, alege pe cel mai mic, ca sa te mantuiesti de muncile cele vesnice, sileste-te a suferi pentru Dumnezeu cu rabdare relele de acum. Au doara socotesti ca oamenii veacului n-au nimic sau putin a patimi? Intreaba pe cei ce sunt inconjurati de toate desfatarile lumii. Dar, zici tu, ei au si placeri destule si fac ce vor, pentru aceasta putin baga in seama greutatea relelor. Fie asa, sa aiba tot ce pofteste inima - dar ce gandesti, pana cand va tine aceasta? Iata, ca fumul, se sting bogatii veacului, si din trecutele lor veselii nu va ramane pomenire! Dar nici cat sunt in viata ei nu pot avea vreodata pace, caci amaraciunea, frica si uratul se amesteca intru toate veseliile lor. Ca adeseori tocmai acolo unde ei nadajduiau a gasi bucurii, nu culeg decat necaz si rusine. Si cu drept este ca placerile ce ei le cauta in neoranduiala sa fie insotite de amarciuni si de rusine. O, cat sunt de scurte si mincionoase si nelegiuite si rusinoase toate placerile acestea. Insa nenorocitii, beti si orbi ce sunt, ei nu inteleg, ci ca vitele cele fara minte, pentru niste ticaloase veselii ale unei vieti saracacioase, pun in primejdie de moarte sufletul lor. Asadar tu, fiule, ,,NU UMBLA DUPA POFTELE TALE, SI DE LA VOILE TALE INTOARCE-TE. DESFATEAZATE IN DOMNUL SI EL VA DA TIE CERERILE INIMII TALE.