Sunteți pe pagina 1din 74

Alberto Martini Enigme captivante ale istoriei BUCURESTI 2005 Cuvnt nainte Gustul pentru mister exista n fiecare

din noi. Enigmele istoriei si ale stiinei ne captiveaza, uneori chiar prea mult, dar, din pacate, ele nu sunt tratate ntotdeauna cu seriozitate dnd, astfel, nas tere la teorii si ipoteze neverosimile care, datorita ideilor diferiilor autori, devin din ce n ce mai fanteziste. Dar nu trebuie nici sa exageram, manifestnd un scepticism abuziv. Exista mistere adeva rate care, poate mine, vor fi elucidate. Este necesara puina modestie, acceptnd ideea ca n cunostinele omenirii exista nca foarte mari lacune. Vom examina, n aceasta carte, un numar de enigme ale trecutului. Vom ncepe cu cele mai vechi, de !a nceputurile istoriei Pamntului, si vom ajunge, treptat, la ultimele secole. Categoric, nu toate aceste mistere pot fi puse pe acelasi plan. Sunt unele de mare importana originea vieii, de exemplu, sau apariia omului n timp ce altele sunt mai restrnse, "la obiect", cum ar fi cele referitoare la identitatea exacta a lui Shakespeare sau a Mastii de Fier. Vom vedea, totusi, ca unele mistere, aparent puin importante, conduc la implicaii mari. De fiecare data, vom prezenta datele problemei la care ne referim, apoi vom analiza ipotezele carora le-a dat nastere. Le vom expune ct se poate de obiectiv, dar asta nu ne va mpiedica sa o aratam pe cea pe care o preferam. MISTERELE PALEONTOLOGIEI Sl ALE PREISTORIEI Aceasta prima parte ne va conduce, pornind de la apariia vieii pe Pamnt, la graniele preistoriei si istoriei, parcurgnd si perioada misterioasei dispariii a reptilelor uriase. 1. Originea vieii Acum circa patru miliarde si jumatate de ani, universul s-a mbogait cu un astru nou: planeta Pamnt, constituita din blocuri de metal, din pietre si din praf, cu miezul format dintr-o masa topita, ca un nucleu central ncarcat de elemente grele, cum sunt fierul si nichelul, n jurul acestui nucleu, s-au asezat materialele mai usoare, care au format nvelisul si crusta. Atmosfera Pamntului, n acel timp, era un amestec de vapori de apasi dioxid de carbon, de amoniac, metan si hidrogen sulfurat. Compoziia acestui amestec primitiv a contribuit, fara ndoiala, la apariia vieii. Originea vieii este una din cele mai importante probleme ale biologiei, care continua sa strneasca discuii aprinse, deoarece are att conexiuni filozofice ct si religioase. Ea este cea care i desparte pe materialisti de spiritualisti, cei din urma invocnd intervenia lui Dumnezeu. In cursul Istoriei, problema originii vieii a dat nastere la cele mai variate teorii. Oamenii au crezut mult timp n generaia spontanee, adica n apariia subita a fiinelor vii plecnd de la materia moarta. Astfel, Virgiliu (1) credea ca albinele se nasc din intestinele unui taur mort. Ambroise Pare con 1

sidera a ca pietrele pot da nastere broastejpr r-ioase. n secolul XVII, fiziologul Van Helmont (2) nca mai credea ca grul fermentat se putea transforma n soareci. Chiar Buffon era partizan al genera iei spontanee; cercetarile lui Pasteur au demonstrat, nsa, ca generaia spontanee este imposibila. Dar ce s-a putut ntmpla la nceputul istoriei Pamntului? Experiene bine conduse au la murit, treptat, problema, n 1910, D. Berthelot si H. Gaucheron obin, cu ajutorul energiei emise de un arc electric , substane compuse din carbon, oxigen, hidrogen si, uneori, azot. O astfel de compoziie este asemanatoare cu cea a materiei vii. In acelasi an, chimistul italian Giglio Tos enuna o ipoteza interesanta asupra originii vieii. Conform acestei ipoteze, moleculele vieii, sau "biomoleculele", s-ar fi format n marile primitive si tot acolo ar fi intrat n interaciune. Forjele fizice necesare acestor interaciuni au jucat atunci un rol important. Ipotezele formulate apoi au luat n consideraie si aciunea unei energii exterioare: traznetul, de exemplu, sau radiaia solara ultravioleta, n 1930, biologul rus A. Oparin mai adauga caldura si radioactivitatea. El considera ca diferitele substane organice s-au format, datorita acestor factori, n atmosfera Pamntului, pornind de la metan, amoniac, vapori de apasi hidrogen sulfurat. Preluate de apa de ploaie, noile substane formate au ajuns n mare. Douazeci si trei de ani mai trziu, biologul american Stanley Milier a verificat experimental ipoteza lui Oparin, reconstituind n laborator condiiile care au existat n natura cnd a aparut viaa. El a introdus ntr-un flacon gazele atmosferei primitive. "Traznetele" au fost realizate prin descarcari electrice si, apoi, a captat ntr-un tub produsele sintetizate astfel. Analizele facute, ulterior, au aratat lucruri foarte interesante: se formasera molecule organice, ca acidul acetic, ureea, acidul formic etc., dar si cinci aminoacizi, substane de baza din componena materiei vii. Experiena s-a dovedit foarte convingatoare. Milier a repetat-o, folosind, de aceasta, data raze ultraviolete asemanatoare cu cele aflate n radiaia solara: rezultatul a fost la fel de convingator. Oparin este de parere ca la apariia vieii ar fi existat o etapa capitala: coacervaia, fenomen intermediar ntre solubilizare si precipitare. Acest proces ar fi intervenit n "supa primara" pe care o formau oceanele n primele epoci din istoria Pamntului. Biologul american S. Fox a ncercat sa reconstituie aceasta "supa". El a pus un amestec de substane asemanatoare cu proteinele n apa caldasi sarata. Reamintim ca proteinele sunt substanele de baza ale materiei vii. Fox a observat apariia unor sfere minuscule, "microsfere", nvelite de membrane: erau rudimente de celule vii... Materia vie este constituita, dupa cum se stie, din astfel de celule. Paleontologia, sau stiina fosilelor, ne da informaii asupra primelor fiine vii. Cele mai vechi fosile cunoscute dateaza de acum trei miliarde opt sute de milioane de ani. Sunt organisme minuscule, cu o celula, "microorganisme" descoperite n sud-vesul Groenlandei. Cinci sute de mii de ani mai trziu, aproximativ, apar primele srpmatolite, roci calcaroase, formate din mici concreiuni datorate aciunii algelor albastre. Existena acestor roci dovedeste ca fotosin-teza (sau asimilarea clorofiliana) exista deja n acea epoca. Datorita ei, primele fiin e vii produceau oxigen si rezultatul a fost o oxigenare progresiva a atmosferei Pamntului; n aceste condiii puteau sa se dezvolte si organismele care foloseau oxigenul. Primele manifestari ale sexualitaii au aparut acum un miliard de ani. Fauna si flora se diversifica, treptat, n mari. Acestea se populeaza cu meduze, moluste, anelide (sau viermi inelai). Minunata aventura a vieii a nceput!

Exobiologia este acum o stiina de sine statatoare: ea studiaza posibilitatea existenei vieii n afara planetei Pamnt, pe alte astre, n cosmos. Aceasta problema are darul de a stimula imaginaia. Odinioara, lumea se temea de debar carea marienilor; astazi, enigma O.Z.N. ncepe sa fie luata n serios si de unii oameni de stiina. La nceputul acestui secol, S. Arrhenius(7) , presupunea ca viaa pe Pamnt provine din germenii venii de pe alte planete dar aceasta n-a facut dect sa ntrzie rezolvarea problemei. Legat de aceasta, trebuie amintita controversa provocata de meteoritul de la Orgueil care c azuse, n 1864, aproape de satui cu acest nume, de lnga orasul Toulouse. Pe meteorit s-au g asit urme de substane organice, deci 'Vii", dar aceste substane s-ar fi putut prinde de meteorit dupa impactul cu solul. Mai recent, au fost facute descoperiri promiatoare, n 1969, n Australia a cazut un meteorit, n el au fost descoperii aminoacizi si s-a demonstrat ca era imposibil sa fie luai de pe sol n momentul impactului. S-au pus n evidena cinci din cei douazeci de aminoacizi prezeni, n mod normal, n celulele vii. O astfel de descoperire arata ca evoluia spre viaa s-a produs si n alta parte dect pe Pamnt. O experiena ingenioasa a dus la concluzii care demonstreaza acelasi lucru, ntr-un laborator din California, cercetatorii au ncercat sa reconstituie condiiile ecologice de pe planeta Marte. Ei au pus pamnt (sau sticla) n stare de pulbere sterilizata la caldura ntr-un mediu gazos format din 97% dioxid de carbon, oxid de carbon si vapori de apa, aceasta fiind chiar compozi ia atmosferei mariene. n focul radiaiei solare care nvaluie planeta rosie, experimentatorii au folosit radiaii ultraviolete. Aceasta iradiere a dus la apariia pe pulberea de pamnt sau de sticla, a unor compusi organici, de exemplu aldehida formica. Or, acesti compusi se pare ca au fost odinioara pe Pamnt, precursori ai materiei vii... Mai trziu, in 1976, sonda americana Viking 2 s-a asezat pe Marte cu misiunea de a detecta urme de viaa. Nu s-au gasit forme de viaa, dar au fost descoperite substane formate din carbon, hidrogen si oxigen. 2. Dispariia dinozaurilor Apariia vieii si, apoi, nmulirea fiinelor vii se situeaza n faza primara a istoriei Pa mntului: n precambrian (sau antecambrian), numit astfel deoarece el a precedat cambrianul, prima perioada a erei primare (vezi tabel pag. 19). Istoria Pamntului, dupa precambrian, este mparita n trei ere: era paleozoica (primara), era mezozoica (secundara) si era neozoica. Acum ne gasim n perioada cuaternara, ultima perioada a erei.neozoice. n cursul erei primare, plantele si animalele s-au raspndit, trecnd din apele marine n apele dulci, apoi, unele dintre ele au iesit din apa pentru a trai pe pamntul uscat. Iesirea din apaa fost una din etapele cruciale ale istoriei vieii, Amfibienii (sau batracienii) sunt socotii printre pionierii cuceririi pamnturilor eliberate de apa. Unii se vor transforma n reptile, treptat, n era primara, pentru ca apoi, n era secundara s a se diversifice extraordinar de mult. A doua si a treia perioada a erei secundare, jurasicul si cretacicul (prima perioada a fost triasicul) sunt marcate de dominaia reptilelor. Cele mai impresionante din aceste reptile sunt dinozaurii. Etimologic, acest termen nseamna "soprla ngrozitoare" (n greceste: saura-deinos). Dinozaurii (sau mai corect 3

dinozaurienii) nu sunt totusi soprle, ci reptile foarte diferite, mparite n mai 'multe familii. Tipul cel mai cunoscut de dinozaur este diplo-docus sau brontozaur. erau animale cu trupul urias, cu gtul foarte lung, terminat cu un cap mic, si cu o coada, de asemenea, foarte lunga. M asurau treizeci si, n unele cazuri, cincizeci de metri! Un dinozaur descoperit de curnd n Texas pare a fi atins aceasta marime. El si merita numele de superzaur. Mult timp, dinozaurii au fost considerai amfibii si se obisnuia sa fie reprezentai balacindu-se n noroi. Acum nsa, cea mai mare parte a paleontologilor i considera fiine terestre, locuind n paduri, mncnd frunzisul arborilor, datorita gtului lor lung. Ali dinozauri erau bipezi si carnivori de temut. Asemanatori unor canguri uriasi, ei erau greu de clintit de pe trepiedul format din membrele inferioare si coada. Cel mai cunoscut este Tyranno-saurus rex, al carui craniu masura un metru si patruzeci. O alta familie i cuprindea pe dinozaurii bipezi, dar ierbivori. Cel mai cunoscut este iguanodonul, dotat, n loc de degetul mare, cu un pinten foarte necesar pentru smulgerea crengilor ncarcate de frunze cu care se hranea. Ali dinozauri, tot ierbivori, aveau forma unor rinoceri. Printre ei era triceratops, cu trei coarne, doua pe frunte si al treilea pe nas; un guleras osos i proteja ceafa. Acesti dinozauri, si nca muli alii, au trait, dupa cum am spus, n jurasic si n creacic, dar, la sfrsitul cretacicului, acum aproximativ saptezeci de milioane de ani, ei au disparut. Aceasta dispariie a imperiului reptilian a dat nastere ia multe ipoteze. Care poate fi explicaia fenomenului? Nenumarate Ipoteze Trebuie sa spunem de la nceput ca dispariia dinozaurilor nu a fost brusca. Deja, de-a lungul timpului, unele familii de dinozauri disparusera, fiind nlocuite de altele. Dar de data aceasta, la sfrsitul cretacicului, s-a produs o dispariie fara nlocuire. Alt lucru important: tot la sfrsitul cretacicului au disparut si reptilele zburatoare, reptilele marine, molustele (amonitele, rudistele) si chiar unele vegetale. Dispariia dinozaurilor nu este deci dect un caz particular al unui fenomen mai complex. Numerosi autori au cautat, totusi, sa explice, izolat, doar dispariia dinozaurilor. Din aceasta cauza au fost emise mai multe zeci de explicaii, adesea seducatoare, dar fara valoare stiin ifica. O prima serie de ipoteze se bazeaza pe cauze legate de natura animalelor: dispariie naturala prin mbatrnirea speciilor, crestere excesiva a nalimii, dereglare a metabolismului sau a sistemului hormonal, micsorare a creierului, alunecare a discurilor vertebrelor... Ali autori au sugerat unele cauze legate de modul de alimentare: dinozaurii au mncat prea mult sau prea puin sau au fost otravii de apa, de plante toxice sau de substane minerale. Ipoteza otravirii cu vegetale nu este lipsita de interes, n cretacic, s-au raspndit pe glob plantele cu flori. Or, acestea conin alcaloiz(8) periculosi pentru animalele care se hranesc cu aceste plante, n special pentru reptile, mai puin sensibile dect mamiferele la gustul lor neplacut. Marii dinozauri, care nghieau cantitai enorme de vegetale, riscau deci sa se intoxice. Totusi, exista doua argumente care contrazic aceasta ipoteza. Reptilele nu sunt lipsite de papile gustative. De asemenea, ele se pot apara de otravurile vegetale datorita enzimelor existente n corpul lor. 4

Alta serie de ipoteze se refera la "agresiunile" biologice: parazii, epidemii, exterminarea dinozaurilor ierbivori de catre cei carnivori, care, apoi, s-ar fi devorat ntre ei... S-a mai spus ca dinozaurii si-ar fi mncat propriile lor oua sau ca primele mamifere le-ar fi mncat ouale. Si condiiile de clima au fost luate n calcul: seceta, umiditatea, inundaiile, chiar potopul... dar mai ales ncalzirea atmosferei prin "efectul de sera" datorat cresterii cantitaii de dioxid de carbon din aer. Apoi, o serie de factori geologici si atmosferici: praful emanat de vulcani, gazele toxice, variaiile n presiunea si compoziia atmosferei deplasarea axei de rotaie a Pamntului sau chiar, smulgerea Lunii din bazinul Pacificului. Au fost invocate si cauze astronomice cum ar fi cometele sau petele solare. Doua ipoteze "astronomice" au recapatat interes n ultimii ani: supernova si meteoritul. O supernova este o stea gata sa provoace o catastrofa: explozia ei extraordinar de puternica se poate produce ntr-un timp record. Or, o supernova a explodat, se pare, pe la sfrsitul erei secundare. Aceasta explozie ar fi provocat un flux de raze X, apoi un val de raze cosmice: Pa mntul ar fi primit atunci o doza de radiaii comparabila cu cea nregistrata n apropierea locurilor unde au explodat bombele termonucleare. Totusi, si celelalte reptile, cum ar fi, de exemplu, crocodilii, ar fi trebuit sa fie ucise, n plus, dispariia dinozaurilor ar fi fost brutala n acest caz, or noi stim ca a fost progresiva. Recent, descoperirea iridiumului n argila, un element din grupa metalelor platinice, att n Italia, ct si n Spania, Danemarca si China, a dat nastere unei noi ipoteze referitoare la dispariia dinozaurilor. Iridiumul se gaseste mai ales n meteorii, Un enorm meteorit ar fi la originea forma rii acestor depozite de iridium. E! s-ar fi ciocnit cu Pamntul la sfrsitul cretacicului; impactul ar fi provocat formarea unui strat de praf n jurul Pamntului. Razele soarelui n-au mai putut pa trunde, vegetaia a disparut si dinozaurii, lipsii de hrana, ar fi murit. Aceasta fascinanta ipoteza nu este luata nsa n seama de majoritatea specialistilor. Aces tia, apreciind ca dispariia dinozaurilor se ncadreaza ntr-un fenomen de dimensiuni mai mari, cauta cauza ntr-un proces de ordin climatic. La sfrsitul erei secundare, s-a produs o retragere generala a marilor si, ca o consecina, o crestere a suprafeei pamnturilor uscate, ndepa rtarea marii a condus, n mod normal, la o modificare a climatului: acesta devenind de tip continental, cu veri calde si ierni reci, numeroase organisme nu au rezistat.'Unele reptile s- au refugiat n vizuini, n care au hibernat. Primele mamifere si primele pasari, datorita sistemului de reglare termica cu alte cuvinte, ele aveau deja "sngele cald" nu au avut probleme de supravieuire. Dar dinozaurii fiind, n cea mai mare parte, foarte nali si cu reglare termica inexistenta sau ntr-o forma rudimentara, au fost nvinsi de schimbarea climatului, n special de iernile reci. Si au disparut... Au disparut cu adevarat? Oare sa fi disparut toi? Din diferite regiuni ale lumii ajung pna la noi, cu insistena, voci care afirma ca mari reptile cu aspect de dinozauri ar mai supravieui. Unul din primele elemente referitoare la aceasta ipotetica supravieuire l gasim n Biblie. Cnd profetul Daniel era prizonier n Babilon, el a vazut un animal ciudat, pe care locuitorii l adorau: "Exista si un mare balaur si babilonienii l venerau." Regele i-a spus lui Daniel: "Si de el vei zice ca e facut din bronz(9) ? Uita-te, el traieste, mannca si bea. Acum, tu n-o sa mai poi spune ca nu este un zeu viu". Daniel i-a raspuns: "Eu i slavesc pe Domnul Dumnezeul meu, ca 5

numai el este un Dumnezeu viu; ce mi-arai tu nu este un Dumnezeu viu. Da-mi voie, o, rege, si-l voi ucide pe acest balaur fara sabie si fara bta". Si regele a spus: "i dau voie". Atunci Daniel a luat clei, grasime si fire de par, le-a fiert laolalta si a facut bulgari pe care i-a aruncat n gura balaurului. Si balaurul a murit. Si Daniel a zis: "Iata-1 pe cel pe care l adorai!". Ce fel de balaur era? Un varan(10) ? Dar speciile din Orientul Apropiat nu depasesc doi metri. Si aceste reptile puteau sa-i impresioneze pe babilonieni? In Australia exista, la autohtoni, numeroase legende despre reptile uriase. Astfel, se spune ca n mlastinile si fluviile din nordul Australiei ar fi trait un monstru numit Kulta, cu corpul mare, cu gtul lung, terminat cu un cap mic, cu patru labe iungi si o coada ascuita. Era ierbivor. Cnd se misca, pamntul se cutremura sub picioarele lui. Cnd mlastinile s-au uscat, transformndu-se n desert, uriasul animal a murit. Descrierea lui Kulta aminteste de diplodocus sau de brontozaur. Este oare doar o coincidena sau australienii au vazut, ntr-adevar, dinozauri vii? Situaia este si mai complicata n Africa, unde multe legende povestesc despre animale ciudate care ar locui n lacuri si miastmi. Unele din aceste animale n-au nici o legatura, fara ndoiala, cu dinozaurii, dar caracteristicile unora dintre ele dau de gndit. Este cazul, n special, Iui N'Yamala, un animal cu aspect de diplodocus, care s-ar ascunde n regiunile neumblate din Gabon si din Congo. 3. Si maimua a devenit om Dinozaurii au constituit rezultatul final al uneia din numeroasele familii de reptile de la sfrs itul erei primare si nceputul celei secundare. Una din aceste familii, cu indivizi cu aspect mai banal de soprla mare, a fost denumita familia reptilelor mammaliene, ea fiind la originea mamiferelor. La rndul lor, acestea s-au diversificat si printre descendeni figureaza un grup de mamifere care tr aiesc si acum, si anume crtiele, aricii si chicanul de padure. Prin intermediul animalelor fosile nrudite cu actualele animale tana(11) si cu chicanii de padure din Asia de sud-est, s-a ajuns la primate, sau mai precis ia cele mai primitive dintre ele, lemurienii. Acestia se gasesc mai ales n Madagascar si au un nas ascuit: cele mai cunoscute sunt cele din tipul maki. Uriasul din China Lemurienii au aparut n eocen(12). Iniial au fost raspndii si n Europa, pentru ca apoi sa se re strnga n regiunile tropicale. In oligocen(13) , si-a facut apariia un nou grup de primate, provenite din lemurieni. Este grupul maimuelor. Unele s-au dezvoltat n America de Sud si au fost stramosii maimuei agaatoare si ai altor specii. Ali descendeni sunt raspndii n Africa, Europa si Asia. Unul din ei ne intereseaza n mod special, deoarece a dus la animalele antropomorfe sau maimuele superioare: urangutanul, gorila si cimpanzeul. Stramosul acestora a fost propliopitecul. Nu este nici o ndoiala ca din acesta descinde egip-topftecul, descoperit n situl din Fayoum, n Egipt, care i-a dat si numele. Unele caractere l apropie de om, dar altele dovedesc ca era nca maimua-avea coada, iar membrele l arata ca traia n copaci. A aparut n oligocen. 30 ENIGME CAPTIVANTE Dtyopitecul, care a trait n miocen(14) , este stramosul gorilei si al cimpanzeului, si, se pare, si al omului, prin intermediul altor primate. Ce primate? S-a crezut, cndva, n existena unei specii extraordinare, poate chiar prea extraordinara pentru a fi stramosul nostru. Pentru a o cunoaste, sa ne ndreptam cu gndul spre Hong-Kong, n anul 1934. 6

Un tnar paleontolog olandez, Ralf Von Koenigswald, se plimba prin oras. A intrat ntr-una din acele "farmacii" chinezesti care vnd, n vrac, scoici, fosile etc. ntr-un ulcior, a gasit tot felul de dini, si, printre ei, a remarcat un molar enorm, destul de asemanator cu molarul de om, dar de sase ori mai mare, si l-a ntrebat pe negustor: "Unde l-ai gasit?" Acesta i-a raspuns ca l are de foarte mult timp si ca aranii descopera, adesea, astfel de "dini de balaur". Von Koenigswald a descoperit ulterior nca doi dini asemanatori. Mai trziu, ali dini si chiar mandibule ale monstruosului primat au fost gasite nu numai n China, dar si n India si Pakistan, A existat deci, la sfrsitul pliocenului(15) si n pleistocen (16), un animal antropomorf urias, care a fost numit "gigan-topitec". Poate fi imaginat ca o supergorila nalta de doi metri saptezeci! Este, totusi, greu de stabilit nalimea unei fiine careia i cunosti doar dinii si mandibulele. Acest King-Kong fosil era fara ndoiala prea mare pentru a fi stramosul nostru. Un candidat mai acceptabil pentru aceasta calitate este ramapitecul. El a trait n India, China, Turcia, Ungaria si Kenya acum treisprezece pna la sapte milioane de ani. Acest primat a frait mai nti n padurile tropicale umede si, fara ndoiala, arbori-cole. Apoi, aceste paduri s-au rarit din cauza secetei. A urmat o suprapopulare cu ramapiteci, fapt care a dus la migrarea unora spre savane. A fost epoca "coborrii din copaci". Aceasta trecere de la viaa n padure ia viaa ntr-un mediu descoperit a favorizat ridicarea n doua picioare, deoarece un primat din savana are interes sa mearga n doua picioare pentru a observa mprejurimile pe deasupra ierburilor nalte. Poziia verticala ar putea fi si rezultatul unui comportament agresiv: se stie ca gorila ataca stnd pe doua picioare... Ceea ce stim sigur este c a aceasta poziie verticala "elibernd" mna de rolul ei locomotor, a fost o etapa decisiva n evoluia spre om. Ramapitecul este stramosul probabil al aus-tralopitecului, care a trait acum 3,5 -5 milioane de ani. Australopitecii au capatat acest nume deoarece primii au fost descoperii n Africa australa (nu n Australia). Terminaia pitec (pithekos -maimua - n greceste) vine de la faptul ca la nceput au fost considerai maimue. n ultimele decenii, resturi fosile de aus-tralopiteci au fost gasite n Tanzania, Kenya si Etiopia, mai ales n renumita vale Omo. Caracterele principale aie australopitecilor sunt: fruntea tesita, arcada sprncenelor proemi nenta, un prognatism accentuat (adica falca de jos iesind n afara) si o poziie practic verticala. Au existat mai multe tipuri de australopiteci. Australopitecul zvelt era mai mic (1,30 metri) dect cel robust (1,55 metri) numit si parantrop sau zin-jatrop, In depresiunea Afar, din Etiopia, a fost descoperit, n 1974, scheletul unei femele sau mai curnd al unei femei-australopitece careia i s-a dat numele Luci. A fost necesara crearea unei noi specii pentru ea: Australopithecus afarensis. Este cel mai vechi australopitec. Omul si face apariia Australopitecii existau deja de mii de ani cnd, n aceleasi regiuni ale Africii, a aparut un nou hominid: Homo habilis. De unde vine acest nume? Homo este denumirea n latina a omului. Habilis se datoreste faptului ca acest om a fost primul n stare sa ciopleasca piatra. Inalt de 1,5 metri, Homo habilis avea craniul mare si diferite caractere mai evoluate dect cele ale australopitecilor, n special cele de dentiie. Este autorul pietrelor si galeilor taiai, vechi de trei milioane de ani, a ceea ce se numeste "pebble culture"(17). Homo habilis este varul australopitecilor de care s-a difereniat plecnd dintr-un trunchi comun, ramapitecul, si este stramosul lui Homo erectus, adica omul cu poziie dreapta, poziie pe care o aveau, de altfel, si hominizii precedeni, n specia Homo erectus sunt grupai oameni fosile cunoscui, adesea, sub alte nume. Este cazul pitecantropului a carui descoperire n Java, n 1891, a facut senzaie, O alta fosila celebra, sinantropui, a fost gasita, n 1921, n apropiere de Beijing. 7

Specia Homo erectus cuprinde si pe omul din Heildelberg (Germania), cunoscut si sub numele de "mandibula lui Mauer", ca si pe atlantrop ("omul din Atlas") din Algeria etc. Cei mai vechi Homo erectus au trait acum circa un milion noua sute de mii de ani; ultimii au disparut acum doar zece mii de ani. Adaugam ca fiecare "strat11 de hominizi n-a disparut, desigur, brusc la apariia urmatoarei specii mai evoluate; au existat suprapuneri ntre ele. Scheletul lui Homo erectus era destu! de asemanator cu cel al omului de astazi, dar craniul lui pastra numeroase caractere arhaice: progna-tism puternic, mandibula viguroasa, frunte tesita, arcadele sprncenelor proeminente, nalimea varia ntre 1,40 si 1,55 metri. Homo erectus a fost primul hominid care a folosit focul; uneltele sale arata un net progres comparativ cu cele ale lui Homo habilis. Mai multe tipuri de hominizi duc de fa Homo erectus la Homo sapiens, specie careia i aparinem. Este vorba despre presapieni, care se pot mpari n presap/en/ propriu-zisi si prenean-dertalieni, fosilele lor fiind descoperite n diverse regiuni ale Europei. Limbaj, unelte si foc Homo sapiens este mai curnd omul care stie, dect omul nelept. Este specia careia i aparinem. A aparut acum circa o suta de mii de ani si este reprezentat prin diferite tipuri de fosile, l vom pomeni doar pe unul din ei, omul din Neanderthal, deoarece vom reveni pe larg asupra lui. Ali Homo sapiens fosili sunt si mai asemanatori cu noi. Omul din Cro-Magnon este unul din ei si-si datoreaza numele sitului Cro- Mag-non (Dordogne, Frana) unde au fost descoperite primele schelete. Alte oseminte s-au gasit, apoi, n diferite regiuni ale Franei, n Germania, Belgia, Marea Britanie, Africa de Nord. Omul din Cro-Magnon era foarte nalt: masura 1,80 - 2 metri. Omul din Chacelade, care-si datoreaza numele unei localitai din Dordogne, Frana, era, din contra, mic de statura (1,55 m); avea o faa mare si pomei puternici. Descoperit n Italia, omul din Grimaldi are unele caractere negroide: craniul foarte alungit, deschiderea nazala mare, prognatism puternic, nalimea sa era de 1,6 metri. Fosile de Homo sa-piens au fost descoperite aproape peste tot n Europa, n Asia si n Africa si mai trziu n Australia si America. Transformarea animalelor n hominizi se caracterizeaza prin cresterea capacitaii cerebrale, adica a volumului cutiei craniene. La cimpanzeu ea este de 400 - 450 centimetri cubi, la gorila, de 620 centimetri cubi, iar la oameni, n funcie de tipul de hominid, astfel: 450 - 550 cnf 500 - aproape 800 cm 780-1225 cm >australopitec Homohabilis Homo erectus Omul din Neanderthal 1300 -1700 cm;? Homo sapiens actual 1200 - 2000 cm^ (n general 1300 -1600 cm ). Cresterea este impresionanta, dar nu trebuie facuta o legatura prea stricta ntre volumul creierului si nivelul intelectual. Evoluia s-a produs desigur si la alte organe, dar nu le putem afla din fosilele gasite. Nu stim, de exemplu, n ce stadiu s-a micsorat pilozitatea. Stramosii nostri preistorici puteau vorbi? Problema este greu de rezolvat, deoarece organele care au permis trecerea de la strigate la voce nu s-au pastrat. Din fericire, s-a pus la punct o metoda care poate da unele indicaii n aceasta problema. La om, flexiunea oaselor de la baza craniului are legatura cu capacitatea sa de a vorbi. S-a studiat aceasta posibilitate de flexiune a oaselor la hominizii fosili si a rezultat ca aus-tralopitecul avea 10% din capacitatea noastra de elocuiune, iar omul din Neanderthal, 90%. Omul din Cro-Magnon se pare ca vorbea la fel de bine ca noi. 8

S-a dovedit ca folosirea uneltelor implica existena unui adevarat limbaj, n orice caz, producerea uneltelor apare ca mult mai importanta dect descoperirea focului. Istoria focului, care a nceput cu Homo erectus, nu este usor de reconstituit. Stramosii nostri fa ceau focul prin ciocnirea a doua bucai de silex si puteau sa pastreze aprins focul provocat de incendii naturale. Datorita focului si-au putut lumina pesterile, si-au fiert alimentele, s-au ncalzit, si-au preparat colorani. Faptul ca se strngeau n jurul focului a constituit o mare schimbare n viata lor. 4. De la valea Neanderthal, la platourile Asiei Centrale La 17 decembrie 1968, doi zoologi, unul britanic, Ivan Sanderson, iar altul, franco-belgian, Bernard Heuvelmans, au intrat n camionul-rulota ai unui circar din blciul instalat la Rollingstone, n Minnesota, n Statele Unite. Aflasera, cu cteva zile mai nainte, de la un corespondent misterios, ca la circarul respectiv, un oarecare Frank Han-sen, era expusa o curiozitate cu totul neobisnuita. Era vorba de o fiina "umana" paroasa, prinsa ntr-un bloc de gheaa. Cei doi zoologi s-au hotart s a mearga sa-l vada, desi o curiozitate de blci este mai curnd dubioasa. Heuvelmans credea ca vor gasi un macac negru, o maimua din insulele Celebes (Sulawesi)(18): cteva caracteristici rezultate din descrierea fiinei respective pareau sa o dovedeasca. Tot din informaia primita, rezulta ca blocul de gheaa cu fiina prinsa n el a fost descoperit plutind pe Pacificul de nord, de o nava ruseasca. Deci, Heuvelmans si Sanderson au intrat n rulota lui Frank Hansen. Acesta a aprins luminile fluorescente din interiorul cosciugului de sticla. Fiina era cu totul ciudata. Masura 1,8 metri lungime, corpul i era acoperit de par negru, trunchiul avea forma unui butoias, braele erau anormal de lungi, iar palmele de o marime extraordinara: 27 centimetri lungime si 19 laime... Unul din braele omului paros era adus deasupra capului; faa i era ranita ngrozitor, fara ndoiala de o mpuscatura. Totul parea sa susina autenticitatea specimenului. Firele de par aveau direcia normala. Un miros urt se degaja dintr-unul din colurile cosciugului: cadavrul ncepuse sa putrezeasca. Rulota lui Hansen, pentru a atrage vizitatorii, avea fixata pe ea o inscripie absurda: "Conservat n gheaa de secole, poate un om medieval, evadat din era glaciara." De unde a aparut omul paros? Ar fi fost interesant ca omul paros sa fie supus unei examinari stiinifice riguroase. Din pacate, nu a fost posibil. Este foarte greu, n Statele Unite, sa faci o ancheta la un particular. Circarul a invocat un misterios magnat californian, care ar fi fost proprietarul specimenului: acest om, spunea el, refuza orice examinare a fiinei din blocul de gheaa. Nu s-a stiut niciodata daca acest magnat exista cu adevarat. Si Hansen a continuat sa-si plimbe curiozitatea prin Statele Unite si chiar n Canada. Oamenii de stiina erau mparii. Unii susineau ipoteza unui trucaj totusi greu de crezut iar alii si manifestau interesul pentru fabuloasa descoperire. Heuvelmans i-a dat omului paros denumirea de omul pongoid (Homo pon-goides), adica omul cu aspect de pongo, cu acest nume fiind deja desemnata gorila si, apoi, urangutanul. Dar timpul trecea si astfel se micsora posibilitatea de a putea fi autopsiat specimenul. Acesta a disparut, si, apoi, a reaparut. Chiar Casa Alba s-a aratat interesata de problema. Dar omul paros, din pacate, a disparut a doua oara, pentru totdeauna. Hansen ajunsese sa pretinda ca el l ucisese pe omul pongoid, pe teritoriul Statelor Unite. Desigur ca a dat aceasta falsa versiune pentru a se dezvinovai: aceasta era mai puin grav, din punctul de vedere al legii, dect de -l fi introdus fraudulos n Statele Unite. Heuvelmans, ncercnd sa rezolve problema, s-a gasit n faa unui puzzle. 9

El a obinut fragmentul care i lipsea gasind n World Journal Tribune din 1 noiembrie 1966, o informaie conform careia soldaii americani din Vietnam "au raportat ca au ucis'o enorma maimua antropoida". Or, n principiu nu exista o astfel de maimua n Vietnam. Dar cum Hansen fusese militar n Vietnam, problema aceasta dubioasa nu-si putea gasi rezolvarea pornind de aici? Probabil ca Hansen, n faa cadavrului omului paros, si-a spus ca ar putea cstiga ceva bani expunndu-l n blciuri. Cadavrul a fost pus ntr-unul din cosciugele destinate soldailor ucisi, cosciuge care serveau si pentru traficul de droguri. Si astfel, omul pongoid a devenit o atracie de blci n Statele Unite. Aceasta ipoteza este total coerenta. Dar, pentru aceasta, ar trebui sa admitem ca exista, n Vietnam, oameni parosi necunoscui... Surprinzatorul om din Neanderthal Sa trecem acum n alta epocasi n alta regiune, n 1856 si n Germania, n valea Neanderthal, aproape de Dusseldof, lucrnd ntr-o cariera, muncitorii au descoperit o cutie craniana foarte ciudata, cu o frunte tesitasi cu arcade enorme. Nu era cumva craniul unui om de alta data, diferit de noi? Cea mai mare parte a savanilor de atunci n-au acceptat aceasta interpretare. Ei credeau ca este craniul unui hidrocefal sau al unui cazac ucis n timpul retragerii din Rusia... Treptat, totusi, s-a impus parerea ca este vorba de un tip de om preistoric deosebit, omul din Neanderthal. nalt de circa 1,6 metri, el avea craniul foarte alungit. Faa sa era proeminenta, mandibula puternica si fara barbie. Fosile ale oamenilor de Neanderthal au fost descoperite si n alte locuri n Europa, Africa si Asia. Unul din cele mai cunoscute este omul din Chapelle-aux-Saints (Corrieze, Frana). Datorita caracteristicilor sale, omul din Neanderthal a fost mult timp considerat ca o specie aparte. De fapt, au existat, n Orientul Apropiat, neanderthalieni destul de asemanatori celorlali Homo sapiens. Astazi, omul din Neanderthal este clasat n specia Homo sapiens. El a trait n pleistocenul mediu (sau n musterian(19)) adica ntr-o perioada care s-a ntins ntre 150.000 si 30.000 de ani .H. Apoi, neanderthalienii au disparut si aceasta dispariie este la fel de curioasa ca si dispariia dinozaurilor, deoarece savanii nu au putut descoperi motivul care i-a facut sa dispara. Nu este, nsa, usor sa se situeze cu exactitate aceasta dispariie, Recent, o descoperire de un mare interes a fost facuta n zacamntul de la Saint-Cesaire (Charente-Maritime, Frana). Este vorba de resturile unui schelet (n special mandibula) al unui neanderthalian care a trait la nceputul paleoliticului superior, adica ntr-o epoca posterioara dispariiei "oficiale" a omului din Nean-derthal. Iar craniul gasit n Caucaz, ar fi cel al unui neanderthalian din epoca de bronz, deci aproape de epoca istorica! innd seama de aceste date, este normal sa ne ntrebam daca neanderthalienii nu au supravieuit nca o lunga perioadasi daca unii nu supravieuiesc si astazi. Mai ales ca, n toata Asia, din Vietnam n Caucaz relatari stranii menioneaza existena unor "oameni salbatici", n 1914, un zoolog rus a ntocmit un raport referitor la oamenii parosi despre care a auzit vorbindu-se n Asia centrala. Acesti oameni aveau arcadele masive si un craniu alungit. Nasul era turtit, pomeii proemineni. Corpul lor era acoperit cu o blana brun roscata ca a unei camile tinere. Ca sa doarma se lungesc pe pamnt cu faa n jos. Li se spune ksy-gyik. Ulterior, dovezile despre acesti oameni salbatici au devenit att de numeroase, nct Academia de Stiine a fostei U.R.S.S. a creat o comisie pentru a dezlega misterul. De la o regiune la alta, aceste fiine au nume diferite: almass, almasty, kaptar si ksygyik. Sunt nali de circa 1,7 metri; au braele lungi si picioarele scurte. Se hranesc, se pare, cu radacini, bace, oua si animale mici. Uneori au fost gasii pui. S-au semnalat si indivizi albinosi. Acesti "oameni-animale" sunt cteodata prinsi si locuitorii i folosesc ca sclavi. 10

In Caucaz, o franuzoaica, dr. Marie-Jeanne Koffmann, a cercetat cu perseverena problema oamenilor parosi. A explorat Caucazul n cele mai ascunse unghere, pe jos, calare, cu motocicleta sau n masina, n acest fel, a cules nenumarate indicii asupra omului salbatic local, kaptarul. Una din cele mai ciudate povestiri despre omul paros caucazian este cea a Znei. Zna era o femela sau, mai curnd, o femeie de kaptar, care era folosita ca servitoare n catunul Tkhina, pe la 1880. Prinderea ei a fost foarte grea: fusese legata si batuta si i s-au pus lanuri la picioare. S-a "domesticit" totusi, treptat, si a fost folosita la treburi marunte. Avea fruntea tesita, ceafa proeminenta, nasul turtit. Zna a avut copii cu mai muli oameni din catun. Pe primul l-a bagat n apa aproape ngheata ca sa-l spele, dar acesta a murit. Asa ca, dupa aceea, i s-au luat imediat pruncii. Patru din copiii sai au supravieuit. Erau puternici, cu pielea nchisa. Nu aveau deloc caractere de "om primitiv". Si ei au avut descendeni. In 1964 si 1965, cercetatorii rusi au hotart sa faca sapaturi n cimitirul din Tkhina, n care fusesera ngropai Zna si descendenii ei. Nu s-a mai gasit scheletul Zan'ei, dar ramasiele descendenilor sai au fost deshumate. Ele aveau caracteristici n oarecare masura neanderthaliene... Neanderthallenll supravieuiesc ascunsi? lata-ne n miezul problemei, n general, oamenii parosi din Asia centralasi orientala au un aspect care aminteste pe cel al omului din Nean-derthal. Ca si omul congelat din rulota din innesota... Heuveimans a ajuns la urmatoarea concluzie. Omul din Neanderthal a supravieuit mai mult dect se crede n general, dupa cum o dovedeste descoperirea unor fosile. Mai mult chiar, oameni din Neanderthal traiesc ici si colo, n Asia, din Caucaz n Vietnam, trecnd prin Pamir, Mongolia, Siberia... Unul din acesti oameni salbatici ucis a cazut n minile lui Hansen si pe acesta l expunea dea lungul Statelor Unite. Astfel ar fi rezolvata enigma dispariiei omului din Neanderthal. Dar cum a fost posibil, se pune ntrebarea, ca acesta sa dispara att de brusc? Si raspunsul este ca el nu ar fi disparut... Aceasta descoperire necesita mai multe precizari, n primul rnd, sa nu amestecam problema oamenilor parosi din Asia centrala cu cea a lui "Yeti, omul zapezilor din Himalaia: acesta este un : alt mister, total diferit de cel de care ne ocupam -aici. Apoi, kaptarii si ceilali oameni parosi duc, se ;pare, o viaa extrem de rudimentara. Or.'omul din Neanderthal din preistorie a fost autorul unor lucrari destul de elaborate, silex cioplit, razuitoare, cuitase de razuit, dali etc. S-ar parea deci ca unii neanderthalieni au suferit o "decadena tehnica" sau ca unii au ramas la stadiul primitiv. De altfel, de-a lungul Istoriei, se regasesc mereu urme ale supravieuirii oamenilor preistorici. O sculptura din biserica Semur-en-Auxois (Cote-d'Or), care dateaza din secolul XII, reprezinta un "prezentator" de om salbatic, adica o persoana care-l plimba, ca si cum ar plimba un urs. Dupa spusele lui Plutarh, un om salbatic prins n Albania i-a fost prezentat lui Sylla. Calatoria Iul Hannon Supravieuirea oamenilor preistorici n-a ntrziat sa stimuleze imaginaia scriitorilor, lata doua din operele lor, prima pe un ton glume, a doua pe un ton mai grav. Andre Maurois a scris urmatoarele: "ntr-o zi, n Perigprd(20) , un muncitor care lucra in fundul unei galerii nca neexplorate din Lascaux(21) a venit sa-mi spuna ca a auzit mrituri: Nici cuvinte, nici ipete. M-am dus acolo si am descoperit o familie preistorica! De douazeci de mii de ani ea traise acolo, reproducndu-se, respirnd printr-un horn care dadea n padure, hranindu-se... Cum naiba s-or fi hranit? Dar nu este imposibil sa-i imaginezi, n fond, ce reprezinta douazeci de mii de ani faa de cincizeci de milioane de ani ai coelacantului(22) al carui organism este acum att de complicat ca i-au trebuit, pentru a fi modelat, cteva miliarde de ani? Romanul adevarat al lui Smith este att de perfect, nct nu-l voi mai scrie pe al meu." Oamenii din Neanderthal au putut supravieui pna trziu n alte regiuni ale lumii. Legat de aceasta, trebuie sa interpretam altfel un episod celebru din Antichitate, ramas neelucidat. 11

Pe la anul 450 .H., Hannon (23), trimis de Cartagina, a depasit coloanele lui Hercule, adica strmtoarea Gibraltar, n fruntea unei flote de saizeci de vase, pentru a ntemeia colonii pe coastele africane. Flota s-a ndreptat spre sud, descoperind armuri populate de oameni ciudai si de animale necunoscute. Cartaginezii au ajuns pe o insula in care se gasea un lac, n mijlocul caruia se afla o insulia. Aceasta insulia era populata de "barbai salbatici" si de "femei salbatice". Cartaginezii au ncercat n zadar sa-i prinda pe barbai, dar au reusit sa puna mna pe trei femei, cu toate ca ele se aparau muscndu-i. Femeile au fost ucise si pieile lor au fost aduse n Cartagina. Calatoria lui Hannon a strnit numeroase comentarii, din cauza acestor fiine ciudate. Ce puteau fi oare? Si, mai nti, pna unde mersese Hannon? Oare "barbaii" si "femeile" ntlnii de expediie, erau babuini, cimpanzei, pigmei, sau ultimii Haustralopiteci? n ceea ce priveste locul extrem la care a ajuns flota cartagineza, unii l-au situat n Mauritania sau Senegal, iar alii l-au stabilit n golful Guinea. Pentru aceasta au avut la ndemna doi factori: lnga insula cu oameni salbatici se nala un munte, Carul Zeilor, care ar fi putut sa fie Muntele Camerun. Apoi, dupa cum spuneau interpreii, fiinele descoperite se numeau gorillai. Erau deci gorile! Cartaginezii au ntlnit deci gorilele cu douazeci si trei de secole nainte de descoperirea lor de catre occidentali. Sa mai spunem ca pieile "femeilor salbatice" erau nca vizibile, n anul 146 .H.^ n templul Junonei din Cartagina. In 1945, un tnar istoric, Raymond Mauny, a facut 'cunoscuta, n timpul unui congres care s-a inut la Dakar o "Nota asupra calatoriei lui Hannon", nota care prezenta un nou aspect al problemei. R. Mauny face observaia ca problema hranei, asa cum se punea n acea epoca, l mpiedica pe Hannon sa treaca dincolo de Sahara, Cu att mai mult cu ct ntoarcerea nu se putea face dect cu ajutorul vslelor, din cauza vnturilor puternice. Gorillai, n aceste condiii nu putea fi gorila, nici cimpanzeul si nici pigmeul. Ipoteza gorilei se poate elimina si din alte motive: niciodata gorilele nu s-ar fi lasat prinse att de usor. n privina pigmeilor, pieile lor n-ar fi fost considerate att de extraordinare nct sa fie expuse ntr-un templu. In sfrsit, trebuie sa ne ntrebam ce "oameni salbatici" si parosi puteau locui nca, n Antichitate, pe coastele marocane. De altfel, neanderthalienii au fost descoperii n lungul acestor coaste. N-ar fi imposibil, dupa cum remarca B. Heuvelmann, ca acestea sa fi supravieuit pna n epoca istorica. Si atunci, cartaginezii flotei lui Hannon ar fi putut, foarte bine, sa-i ntlneasca. De altfel, tradiiile populare din Maroc vorbesc de oameni parosi traind n pesteri... 5. Pietre care privesc spre soare Ori de cte ori este vorba de megalii, adica etimologic "pietrele mari", ne gndim la Bretania. Dar aceasta regiune nu deine monopolul, n Frana, mai sunt megalii in Aveyron, Ardeche si n multe alte regiuni. Scandinavia, Marea Britanie, Spania, Africa de Nord, India au si ele megaliii lor. Megaliii se mpart n mai multe tipuri. Menhirul este o piatra verticala fixata n sol; poate cntari pna la 200 tone si chiar 350 tone, cum este cazul menhirului din Locmariaquer (Morbihan) (24) lung de 23,5 metri, care acum este spart n patru bucai. Uneori, menhirele formeaza linii paralele. Astfel, la Carnac, tot n Morbihan, exista celebrele siruri lungi de patru kilometri, n alte cazuri, menhirele sunt asezate n cerc (denumite impropriu cromlech) sau n ansambluri complexe, ca n situl de la Stonehenge, n Anglia. Dolmenul este un mormnt colectiv, n mod obisnuit ni-l nchipuim ca o piatra orizontala as ezata pe doua pietre verticale, dar se gasesc si forme mult mai complexe, n regiunile de coasta, cum sunt cele din Bretania, dolmenul cuprinde o "camera" la care duce un culoar, n regiunile de interior se ntlnesc si dolmene care au doar un culoar, fara camera. Sunt numite alei acoperite.

12

Uneori, dolmenele sunt incluse ntr-un ca/m, adica o movila de pamnt si de piatra, sau sunt acoperite de un tumul de pamnt. Unele dolmene ar fi avut rol de templu. Construcia megaliilor a nceput, n Europa, pe la anul 4500 .H. Un sit extraordinar: Stonehenge Sirurile si cercurile de menhire se pare ca au avut o funcie precisa si cu totul extraordinara: ele au servit pentru observaii astronomice. Orict de surprinzator ar parea, oamenii din epoca megaliilor aveau cunostine astronomice foarte avansate. Acest lucru a fost demonstrat de un cercetator britanic, Alexander Thom, care a studiat sute de situri megalitice n Anglia, n Scoia si n Frana. Aceste cercetari n-au fost ntotdeauna usor de facut, deoarece, n Scoia mai ales, megalitii se gasesc, uneori, situai n turbarii mlastinoase; ele pot fi ascunse sub vegetaie sau chiar acoperite de turba. ingramadire de pamnt sau de pietre pe care unele oare vechi le ridicau deasupra mormintelor. A. Thom a constatat lucruri ciudate, n sudul Angliei, aproape de Salisbury, la nord-est de Southampton, se nafa unul din cele mai impresionante ansambluri de monumente megalitice din lume: Stonehenge. Acest ansamblu a fost nalat treptat ntre anii 1800 si 1400 .H. de mai multe popoare care, unul dupa altul, au ocupat sudul Marii Britanii. Primii constructori de la Stonehenge au fost invadatori originari din Frana care s-au amestecat cu poporul numit din Windmill Hill, as ezndu-se n aceste locuri din anul 2500 .H. Apoi, ali imigrani, venii din Olanda, au ajuns aici pe la anul 1700 .H. si au continuat construcia monumentelor. In sfrsit, invadatori nordici s-au amestecat cu cei venii naintea lor, pe la anul 1500 .H. si au terminat construcia ansamblului. :1 Aspectul actual al sitului Stonefienge permite reconstituirea celui de altadata. Partea sa principala era un cerc de monolit de circa treizeci de metri diametru; el se compunea din treizeci de blocuri asezate vertical, cntarind fiecare douazeci si cinci de tone, deasupra carora, treizeci de lintouri aipite formau un coronament. Acum nu mai exista dect jumatate din blocurile verticale si foarte puine lintouri, pe 1 monument facut dintr-o singura piatra 2 traversa orizontala deasupra unei deschideri, asezata pe doua puncte de sprijin. 54 ENIGME CAPTIVANTE locurile lor. n interiorul acestui cerc se nalau cinci trilii, adica cinci perechi de bfocuri de piatra cnta rind patruzeci si cinci de tone fiecare, avnd la partea superioara un lintou voluminos. ntre aceste blocuri, fusese construita o potcoava din blocuri mai mici, pietrele albastre (aduse din ara Galilor), din care n- au mai ramas acum dect urme. n centrul acestei potcoave fusese culcat un menhir, o adevarata piatra de altar lunga de cinci metri. n exteriorul cercului de monolii, la circa treizeci de metri, un rambleu de un metru cincizecinalime forma incinta circulara a monumentului. La nord-est, un drum ntrerupea acest rambleu. Era intrarea principala a monumentului, de unde drumul ajungea pna Ia un ru la circa trei kilometri. 13

Chiar de la terminarea lui, monumentul de la Stonehenge a suferit numeroase degradari. Situl a fost, timp de secole, folosit de locuitorii din vecinatate drept cariera de piatra. Uneori, chiar turi - 21 stii sparg pietrele ca sa ia bucaile ca amintiri. n 1953, s-au descoperit, pe un monolit din Stonehenge, sculpturi reprezentnd un pumnal si topoare semannd cu cele produse n Grecia; se pare ca existau legaturi n acea vreme ntre Grecia miceniana si Marea Britanie. ALE ISTORIEI 55 Astronomii Preistoriei Axa principala a ansamblului de la Stonehenge, ca si menhirul culcat, sunt orientate spre punctul n care rasare soarele la solstiiul de vara. S-a considerat ca acest sit era un loc de cult solar si ca funciona ca un calculator urias destinat sa prevada eclipsele. De altfel, la 21 iunie, ziua solstiiului de vara, o procesiune de falsi druizi se ndreapta spre pietrele din Stonehenge unde se desfasoara o curioasa ceremonie... Specialistul rus, Vladimir Avinsky crede ca pietrele din Stonehenge deseneaza o pentagrama, adica o stea cu cinci vrfuri si ca cercurile si elipsele succesive dau informaii despre marimea planetelor sistemului solar... Cunostinele astronomice ale oamenilor din neolitic par a fi fost remarcabile, chiar daca s-ar fi limitat doar la observaii asupra soarelui. Poziiile rasaritului si apusului soarelui se schimba zilnic, ca si nalimea sa deasupra orizontului. Precizarea poziiei rasaritului soarelui la solstiiul de vara este, totusi, usoara. Mult mai greu de neles este miscarea lunii care este extrem de complicata: or-bita lunii nu coincide cu planul ecuatorial al 1 preoi celi 56 ENIGME CAPTIVANTE Pamntului. Se poate aprecia ca unele aranjamente ale blocurilor sunt raportoare uriase. Oamenii din acea perioada foloseau doua linii de ochire pentru a fixa poziia exacta a rasaritului si apusului lunii. Cea din spate era formata dintr-o piatra sau un interstiiu ntre doua blocuri. Cealalta era, fie un alt bloc, fie un munte sau o vale. Megaliii din Carnac formeaza, astfel, un extraordinar observator lunar. Exista trei principale serii de aliniamente lnga Carnac: la Menec, Ker-mario si Kerlescant. La circa zece kilometri spre est, se afla marele menhir spart de Ia Locmariaquer, amintit mai sus, numit si menhiru) de la Er Grah, Acest menhir, cnd era n picioare si ridicarea lui a fost o treaba deosebita era, se pare, "ghidonul" enormului observator lunar. Realizarea acestuia a cerut mai multe secole de observaii. 14

Sa stabilim pe o harta a regiunii megaliii si tumulii: se constata ca unii dintre ei pot 1i pusi n legatura, doi cte doi, cu marele menhir. Se obin astfel, opt (de patru ori doua) traiectorii care indica punctul unde rasare si unde apune luna n timpul fazelor sale extreme. Putem sa ne imaginam ca la construirea megaliilor servind ca posturi de observaie s-au montat stlpi de lemn, acestia avnd rolul de posturi de observaie provizorii. Mai exact, trebuia ca observatorul sa nlocuiasca stlpul de ia o zi la alta, luna schimbndu-si locul. Nu era o ALE ISTORIEI 57 treaba simpla. Sa-i apreciem cum se cuvine pe acesti pionieri mult timp necunoscui ai astronomiei. - 22 Megaliii mai pun si alte probleme. O locuitoare din regiunea Camac, doamna A. M. Vialfont, a facut interesante observaii asupra unora dintre ei. De exemplu, o piramida gasita la Barnenez, n Finister , are fiecare din cele patru fee cu aspect diferit. Prima formeaza un triunghi echilateral. A doua are un unghi drept perfect. A treia are tot un unghi drept dar imperfect. A patra are un arc de cerc. A cincea faa este un triunghi ascuit care da piramidei un echilibru perfect. Doamna Vialfont a gasit, de asemenea, multe alte pietre ciudate. Una din ele este o statuie de pisica n marime naturala, ntr-o parte pare un cotoi; de alta parte, o pisica nsoita de un pui... O alta piatra, descoperita la Roscof, aminteste ciudat o femeie nsarcinata: buricul i este vizibil... Se mai gasesc: "inima de la Plouezoch", "faa de la Locmariaquer", "profilul surzator de la Barnenez", "pasarea n zbor de la Plouezoch"... 1 departament din Bretania (Frana). MISTERELE ANTICHITAII Vom cauta sa lamurim enigmele civilizaiilor disparute si vom cauta sa descoperim tainele piramidelor egiptene si ale palatelor romane. f 1. Potopul si stiina Daca se examineaza inscripiile gravate pe copaci sau pe bastonase de catre pieile rosii linapi sau delawari din estul Americii de Nord, se poate citi o poveste ciudata. La nceput, conform cronicii gravate astfel, marea se ntindea peste tot. Deasupra, n ceaa, locuia Creatorul, etern si nevazut. El a creat Soarele, Luna, stelele, apoi vnturile, care au. mpins apele. Si-atunci a aparut uscatul. Creatorul a dat nastere primitor doi oameni si apoi animalelor. Fericirea domnea pe Pamnt. Dar un duh rau a creat Sarpele negru, simbol al Raului: el a adus nefericirea, razboiul, furtunile. Oamenii au luptat contra Sarpelui. Pentru a-i ucide, acesta a provocat un potop si apele au acoperit uscatul. Creatorul a vazut suferina cumplita a oamenilor care ncercau sa scape de la nec. Ca 15

c ea sa-l salveze, Ie-a 'mis o broascaestoasa, mai mult dect uriar-^V;lru trebuia sa culeaga din apa top^c.vriiirea. "Existau linapii, spune cronica, j$&^ broasca estoasa, si-atunci toi ENIGME CAPTIVANTE oamenii s-au urcat pe broasca estoasa." Pna la urma, apele s-au retras, elibernd uscatul pe care oamenii s-au asezat din nou. La incasi, exista, de asemenea, tema potopului. Dupa tradiiile lor, zeul Viracocha, creatorul oamenilor, le-a cerut sa traiasca n pace, respectnd legile morale. Dar, foarte muli dintre ei erau orgoliosi si desfrnai. Viracocha i-a blestemat si, pe unii dintre ei, i-a transformat n animaie sau n pietre. Apoi, pentru a-i pedepsi pe toi oamenii, a trimis apele sa cuprinda pamntul.'Si a venit Uno - 23 Pachauti, adica potopul. Dar animalele i-au simit apropierea: n luna dinaintea potopului, lamele au devenit triste si si-au pierdut pofta de mncare. Apele au crescut timp de saizeci de zile. Doar trei servitori credinciosi ai lui Viracocha au scapat de pedeapsa. Comparaii tulburatoare Potopul se regaseste si ntr-o legenda tlaxca-lana din America centrala. Marele zeu Tezcatlipoca, a provocat potopul, dar, mai nainte, !-a urcat pe o mare corabie pe Tezpi Noe indian cu animale si plante. Cnd apele au nceput sa se retraga, Tezpi a dat drumul unui vultur. Acesta a nceput sa 64 ENIGME CAPTIVANTE mannce carnea animalelor moarte necate si nu s-a mai ntors. Tezpi a trimis atunci alte pasa ri: doar un colibri a revenit pe corabie, cu o ramura verde n cioc. Aceasta legenda este, n mod vadit, foarte asemanatoare cu relatarea biblica. Conform Bib liei, Noe, la sfrsitul potopului, l-a trimis pe corbul Hereb, sa-i aduca vesti despre ce se ntmpl a. Dupasapte zile, corbul nu se ntorsese, si-atunci Noe i-a dat drumul porumbiei lonah: ea a revenit, avnd n cioc o ramura de maslin. Relatari asupra unei imense inundaii se regasesc pe toate continentele. ncepnd cu secolul trecut, s-a cautat sa se dea o explicaie stiinifica acestei tradiii. Unii au aratat ca o mare enorma interioara, situata n Asia centrala, se golise, pe la anul 2300 .H., ca urmare a 16

unui cutremur. Dupa o alta teorie, nori enormi ar fi nconjurat odinioara permanent planeta, pn a cnd racirea climatului a dus la condensarea acestor nori, urmata de ploi ngrozitoare. Geologii nsa n-au gasit niciodata urme ale vreunei inundai) planetare. S-au produs doar potopuri locale. Unul din cele mai importante s-a produs n Mesopotamia . Pe acesta l reda Biblia, el gasindu-se, n forme puin diferite, n legendele babilontene si asiriene. Mai precis, aceste legende 1 "ara dintre fluvii" (Tigru si Eufrat). ALE ISTORIEI 65 se gasesc n epopeea lui Ghilgames, dupa numele eroului, iar Biblia le-a preluat. S-a putut data, cu aproximaie, aceasta inundaie, pe la anul 4000 .H, O tablia ramasa din civilizaia din Sumer , una din cele mai vechi, cunoscute n Mesopotamia, povesteste cu precizie potopul . Ziusudra este omologul lui Noe. "Ziusudra, n picioare pe locul sau, asculta. "Stai lngazid, n stnga mea... Lngazid i voi spune ceva, ascufta~ma; Fii atent la ordinele mele: La noi... un potop va cuprinde sanctuarele Pentru a distruge samna rasei umane... Aceasta este hotarrea noastra, sentina adunarii zeilor La ordinul lui Anu si En/if... Regelui si legii sale, un ragaz li se va acorda." - 24 Toate furtunile, cu o extraordinaraviolena S-au dezlanuit n acelasi timp. Si imediat, Potopul a invadat sanctuarele. Dupace timp de sapte zile si sapte nopi Potopul a maturat pamntul Si enorn , ^nrabie a fost zglita Defurtu ^Jape, Utu a f, ,./,& care raspndeste in sudul Mesopotamiei, Jnga Golful Persic. 66 ENIGME CAPTIVANTE Lumina n cer si pe pamnt Ziusudra a deschis atunci o fereastra a corabiei lui enorme, Ziusudra, regele S-a prosternat n faa lui Utu; Regele i-a sacrificat un bou si a ucis 17

o oaie." Se pare ca a fost descoperita o marturie concreta a potopului1 n regiunea n care odinioara Tigrul si Eufratul se varsau n Golful Persic s-a gasit un strat mare de namol, lung de sase sute de kilometri si lat de o suta cincizeci. Cauza acestei inundaii a fost, fara ndoiala, un cutremur care s-a produs chiar n Golful Persic. O alta dovadasi mai spectaculoasa despre realitatea unui potop n Orientul Apropiat, poate fi descoperirea ramasielor Corabiei lui Noe pe Muntele Ararat, n Turcia orientala, unde ea ar f i esuat. Conform observaiilor unor aviatori, n gheurile acestui munte s-ar gasi un obiect cu forma unei corabii, lunga de o suta treizeci si cinci de metri... Mai multe expediii au cercetat aceste locuri n 1952, 1953, 1955 si 1958. Erau conduse de Fer-nand Navarra. n 1958, acesta a adus bucai de lemn scoase din gheaa: vechimea lor a fost apreciata la patru sau cinci mii de ani. Ca sa provina din arca, ar fi trebuit sa fie ceva mai vechi... Mit sau realitate? Blestemul lui Tutankhamon "Moartea v-a atinge cu aripile ei pe cel care l va tulbura pe faraon " Aceasta inscripie, descoperita n interiorul mormntului lui Tutankhamon, 1 capata un straniu ecou atunci cnd a devenit 1 cunoscuta soarta celor care "au profanat" acest mormnt. Dar exista oare cu adevarat o relaie de j cauzasi efect ntre aceasta profanare si aceasta soarta'? Pentru a ne putea face o parere, cel mai bine ar fi sa reamintim istoria descoperim acestui l mormnt. La nceputul secolului XX, egiptologii credeau ca Valea Regilor1 si-a dezvaluit toate secretele ^Treizeci de cosciugesi douazecisi patru de mumii .provenind din trei dinastii de faraoni egipteni au fost scoase la lumina. Printre cele mai cunoscute, trebuie menionate cele ale lui Ramses II si Amenofis l. vale n Egipt pe rn; Loc ales fmperiu stie al Nilului, n fata Luxorului ntarea faraonilor din Noul 68 ENIGME CAPTIVANTE t Sapaturile au provocat, uneori, manifestari ostile din partea populaiei. Astfel, la Luxor, n momentul n care unele tezaure erau ncarcate pe un vas, a aparut o procesiune de femei - 25 arabe, gemnd si urlnd. In melopeea lor, un cuvnt revenea mereu: "Blestem..." Mormntul neasteptat Egiptologii nu erau, totusi, primii care au patruns n hipogeele Egiptului faraonic. Grupuri de jefuitori i-au devansat. In 1900, un grup narmati-a lovit pe paznicii mormntului lui Amenofis II. n 1903, un englez bogat, lordul Carnavon, a venit la Cairo cu intenia de a face noi sapaturi. 18

La nceput, a fost primit cu scepticism, dar el a reusit sa-si atraga colaborarea unui tnar, dar remarca-bii arheolog, Howard Carter. Si, contrar tuturor asteptarilor, echipa Carnavon-Carter a obinut un sir de succese. n 1906, un alt cercetator, Theodore Davis, a descoperit o cupa mica din faiana albastra pe care era gravat un nume pna atunci necunoscut: Tutankhamon. Apoi, au fost descoperite ulcioare 1 cntec ritmat care nsoeste declamaia 2 cavouri ale civilizaiilor preistorice, protoistorice si antice. ALE ISTORIEI 69 de pamnt marcate cu acelasi nume... Se parea ca Tutankhamon era un faraon care traise n jurul anului 1350 .H. Carter si Camavon au hotart sa-si concentreze cercetarile asupra lui. Timp de civa ani, sapaturile n-au scos la iveala mare lucru, cu excepia unei tablie de lemn, pe care era nscrisa relatarea razboiului dintre egipteni si hicsosi . Razboiul din 1914 a ntrerupt cercetarile. Carnavon ncepuse sa se descurajeze, n 1920, el a trimis de la Londra, lui Carter, o telegrama: "Am pierdut destul timp n Valea Regilor. Schimba tocul. Mergi sa faci sapaturi n delta Nilului. Este o regiune n care nu s-au gasit nca prea multe." Carter a avut atunci o sclipire de geniu. Uitndu-se ntr-o zi la colibele de piatra din vecina tatea mormntului lui Ramses VI, i-a venit n minte ideea ca nimeni nu facuse sapaturi sub ele... De ce n-ar ncerca el? La 2 noiembrie 1922, ncep sapaturile. Chiar a doua zi, apare surpriza: a iesit la iveala o piatra. Carter a desprins-o cu grija, dar a aparut o alta piatra. Era cu sigurana, capatul unei sc ari. Pna s-a nserat, au fost degajate patru trepte, din cele saisprezece pe care le are scara. 1 triburi nomade asiatice care au invadat Egiptul si !-au stapnit n sec. XVIII - XVI .H. 70 ENIGME CAPTIVANTE Cercetatorii, dupa degajarea scarii, au ntlnit o dala de piatra cu doua sigilii. Unul din ele era fara ndoiala fals, facut de jefurtorii de morminte care urmareau sa-si ascunda aciunea. Dar al doilea era autentic. El purta inscripia urmatoare Nebkheperoure -Tutankhamon. Poarta a fost perforatasi prin gaura facuta a iesit un aer caldu, greu de respirat. Carter a introdus o lanterna prin gaurasi a putut vedea un culoar lung, plin de darmaturi. La extremitatea cealalta, la sapte sau opt metri distana, o alta poarta a aparut marcata de sigiliul lui Tutankhamon. Carter i-a telegrafia! lordului Carnavon pentru a-i anuna extraordinara descoperire. Trei saptamni mai trziu, acesta a venit n Egipt, nsoit de un alt egiptolog renumit, Calender. 19

- 26 O nepaturade nar La 25 noiembrie 1922, Carter, Carnavon si Calender au cobort mpreuna scara cu saisprezece trepte si au ajuns pna la a doua poarta. Carter a gaunt-o, a luminat interiorul si s-a uitat sa vada ce se afla n partea cealalta. Era ceva fantastic, deoarece Carter a nceput sa vorbeasca farasir si a ramas lipit de zid, parca ? Tutankhamon - masca funerara 72 ENIGME CAPTIVANTE dobort de ceea ce vazuse. Spartura a fost marita. Si-atunci, la rndul lor, si nsoitorii lui au putut sa vada. Erau vase de alabastru, bijuterii, coliere, cupe de aur, cufere incrustate cu pietre preioase... Un fapt curios: dezordinea n care erau ngramadite toate aceste comori. Era nsa clar: mormntul iui Tutankhamon fusese deja profanat si, fara ndoiala, de foarte mult timp. Si nu exista n camera nici mumie, nici sarcofag, ceea ce era ciudat... Cercetatorii au facut inventarul complet al bogaiilor ngramadite n anticamera. Ziaristii au n aval'it din lumea ntreaga, dar cnd vreo treizeci dintre ei au vizitat mormntul sub conducerea lui Carter, au fost huiduii de vreo suta de egipteni care aruncau si cu pietre. Poliia a trebuit sa intervina. Aceasta n-a mpiedicat, la 18 februarie 1923, sa se faca "inaugurarea" oficiala a sapa turilor. La intrarea n mormnt, fluturau drapele egiptene si britanice, naltul comisar al Marii Britanii, mai muli ministri egipteni, ambasadorii Franei si Belgiei, regina Elisabeta a Belgiei (care i susinea pe lordul Carnavon), participau la inaugurare. Dar nu se facea doar o vizita oficiala, ci se trecea la o noua etapa a sapaturilor. Arheologii au nceput sa desprinda peretele n spatele caruia trebuia sa se gasesca mormntul lui Tutank hamon. Dincolo de zid a aparut un cufar de lemn ALE ISTORIEI 73 aurit, nalt de trei metri, pe care era desenat soimul Horus. Semne magice pareau a fi destinate protejarii odihnei faraonului. Apoi, a fost gasit un al doilea cufar. De data aceasta, pe el aparea un sigiliu cu numele lui Tu-tankhamon. Carter si Carnavon au neles casi-au atins inta. Mumia era acolo. Ca o masura de prudena, Carnavon a hotart sa nchida mormntul pentru a evita un aflux nedorit de vizitatori. Descoperirea a facut mare vlva: moda Tutank-hamon a nceput la Londra. Dar lordul Carnavon avea o alta grija: fusese nepat la gt de un nar. Aceasta nepatura a provocat o puternica mncarime, apoi o inflamaie. El si-a dat seama de gravitatea situaiei, deoarece sanatatea sa era deja subreda n urma unui accident de masina. "Am auzit chemarea, sunt gata." a spus el. 20

n curnd, s-a declansat o congestie pulmonara, n noaptea de 4 spre 5 aprilie 1923, lordul Carnavon era n agonie ?ntr-o camera a hotelului Continental din Cairo. Din nou, a spus: "S-a terminat, am auzit chemarea si ma pregatesc!" Aproape chiar n acel moment, lumina s-a stins n camerasi, de altfel, n tot hotelul... Infirmiera care-l supraveghea pe Carnavon s-a dus sa aduca lumnari; cnd a revenit, descoperitorul lui Tutankhamon era mort. Asa s-a nascut legenda blestemului faraonului. - 27 ENIGME CAPTIVANTE Diferite explicaii Foarte repede, presa a facut o legatura ntre moartea lui Carnavon si profanarea mormntului lui Tutankhamon. Astfel, Ia 6 aprilie 1923, Le Fi-garo scria: "Evenimentele au dat dreptate prezicerilor fela-hilor. Omul care a descoperit hipogeul faraonului Tutankhamon a fost victima divinitailor subterane. Lordul Carnavon nu mai este. n acest fel s-au ndeplinit ameninarile marilor preoi egipteni facute contra profanatorilor de mumii." Se soptea chiar ca, n realitate, un scorpion sacru n vechiul Egipt... l-a nepat pe Carnavon, si nu un nar. Se afirma, de asemenea, ca o cobra a mncat canarul lui Carnavon: acesta avea, ntr-adevar, obiceiul sa puna, a capatul de sus al scarii mormntului, colivia cu pasarea favorita. n realitate, moartea Iui Carnavon, am mai spus-o, n-a fost deloc misterioasa. Iar Carter se simea foarte bine si si continua sapaturile. El a descoperit doua alte cufere, cu numeroase ac cesorii, apoi o capela etc. Doua alte sarcofage au fost gasite, din care unul din aur masiv. Mumia a fost scoasa din mormnt ai tombrie 1925: nvelita complet n benzi ALE ISTORIEI 75 se gasea ntr-o stare foarte proasta. Inscripiile de pe benzi afirma: "Rege Tutank-hamon, inima ta ramne nemuritoare n trupul t au. Ea este n fruntea celor vii, asa cum Ra va ramne n cer." Acum se stie ca Tutankhamon era un faraon din a 18-a dinastie, mort foarte tnar. Obiectele de arta gasite n mormntul sau sunt la muzeul din Cairo. Totusi, seria de mori care a urmat a contribuit la ntreinerea mitului blestemului. Cel mai tn ar din fraii lui Carnavon a murit dupasase luni. Infirmiera care l-a ngrijit pe lord la hotelul Continental a murit puin dupa aceea, iar secretarul lui Carter a decedat curnd de tuberculoza; tatal arheologului s-a sinucis trei luni mai trziu. Dar au fost si cazuri mai tulburatoare. Astfel, savantul britanic Archibald Douglas Reed a de cedat la puin timp dupa ce a radiografiat mumia lui Tutankhamon. S-a relatat ca un ministru egiptean, vrnd sa ancheteze aceasta enigma, a vizitat mormntul 21

mpreuna cu un mblnzitor de serpi. La sosirea lor, o cobra si o vipera ar fi iesit din mormnt... si au reusit sa dispara. Ministrul a murit puin dupa ce a revenit la Cairo. Cei ce cred n puterea blestemului, vorbesc de saptesprezece victime... Ca raspuns, acestora li se poate arata o lista cu persoane care au participat la descoperirea lui Tutankhamon, dar care au murit la o vrsta foarte * 76 ENIGME CAPTIVANTE - 28 l avansata, n condiii normale. Trebuie totusi sa amintim casi ali egiptologi au murit n condiii misterioase nainte si dupa sapaturile lui Carter si Carnavon. n 1823, arheologul italian Giovanni-Battista Belzoni, cel care a descoperit mormntul lui Sethi l, s-a mbolnavit avnd febra mare pe cnd se gasea n Africa occidentala. Poate ca n-a fost dect o criza de paludism, dar Belzoni a spus: "Simt mna mor ii ntinzndu-se spre mine... Stiu ca nu mai am dect cteva ore de trait." Un vrajitor african l-a tratat cu opium, dar arheologul a murit blestemndu-l pe Sethi l. "Faraonii s-au razbunat," a spus simplu vraj[torul. n 1862, germanul Theodor Bilharz , specialist n autopsia mumiilor, a fost cuprins de friguri dupa o vizita la Luxor. A delirat timp de cincisprezece zile si a murit fara a-si mai fi revenit. Un alt arheolog german, Heinrich Brugsch a manifestat spre sfrsitul vieii simptome clare de alienare min tala. Alte cazuri sunt mai recente. Un conservator al muzeului din Cairo, Mohamed Mehdi, a murit n urma unei hemoragii cerebrale dupa ce aprobase expunerea la Pafis a tezaurului lui Tutankhamon. Succesorul sau, Kamal Mahrez, a murit, tot de o 1 savant care a dat numele bilhanozei (boala provocata de un vierme parazit n aparatul circulator alemului), (n.a.) ALE ISTORIEI 77 hemoragie cerebrala, dupa ce daduse aprobarea pentru o expozfie asemanatoare la Londra... Numeroase ipoteze au fost elaborate pentru a explica aceste mori misterioase. Una din cele mai stranii este cea a "piramidei care ascute simurile". Forma piramidala ar duce la acumularea de energie si, ca urmare, la producerea de viziuni oribile "profanatorilor" si chiar moartea lor. lata ce relateaza cercetatorul englez Paul Brunton care a petrecut o noapte n camera regala a piramidei lui Keops: "Eram cu ochii nchisi si, totusi, toate acele forme ntunecate, diafane ma forau sa le vad. Si permanent dusmania lor nenduratoare, ncrncenarea lor cumplita cautau s a ma mpiedice sa-mi menin hotarrea... Curnd, s-a atins paroxismul. Forme monstruoase, 22

nelamurite, orori sinistre, infernale, forme cu aspect baroc, grotesc, nebunesc, diavolesc mis unau n jurul meu; scrba pe care mi:o inspirau mi provoca o suferina de nenchipuit, n cteva minute, am trait ntr-o stare de emoie pe care n-o voi uita niciodata. Aceasta stare de necrezut ramne fixata n altorelief n memoria mea. Pentru nimic n lume, n-as mai repeta aceast a experiena; niciodata nu voi mai ramne noaptea n mijlocul Marei Piramide." 1 lucrare de sculptura n relief faa de un fond de care ine sau pe care a fost aplicata. - 29 ENIGME CAPTIVANTE S-a presupus, de asemenea, ca egiptenii descoperisera radioactivitatea. Preoii lor ar fi pus materiale radioactive n mormintele faraonilor. Categoric, cunostinele egiptenilor n diferite domenii erau importante, dar nimic nu dovedeste ca ei cunosteau radioactivitatea. De altfel, egiptologii mori n condiii misterioase n-au aratat nici unul vreun simptom de radiodermita, boala datorata radiaiilor. Mai convingatoare ar fi ipoteza care acuza febra Q, boala cu forme variate, care bntuie n arile orientale si care se datoreste unei rickettsii , organism intermediar ntre bacterii si virusi, parazit al animalelor si oamenilor. Praful a fost si el acuzat: aflat din abundena n necropole, el poate irita pielea sau gtul si poate fi periculos pentru persoanele cu caile respiratorii sensibile, cum era cazul lui Carnavon. Un cercetator sud-afrjcan, Geoffroi Dean, crede ca histoplasmoza este vinovata de uciderea pretinselor victime ale faraonului. Aceasta boala rara, care ucide lent, ar putea fi transmisa de excrementele liliecilor care traiesc n pesteri. Dar nici un liliac nu a fost vazut n mormntul 1 provoaca boala denumita nckettsioza (tifos exantematic, febra munilor Stncosi). 2 boala datorata unei ciuperci parazite (histoplasma) care ataca pielea, ganglionii, oasele, viscerele. 80 ENIGME CAPTIVANTE iui Tutankhamon care era, dupa cum am vazut, nchis ermetic de mii de ani. Si atunci, daca nu liliecii, atunci poate ciupercile subterane au transmis histoplasma. Totusi, dupa cum am vazut, morile imputate pretinsului blestem au avut caracteristici diferite si nu pot fi atribuite unei cauze unice si misterioase. Blestemul lui Tutankhamon i-a facut pe muli sa viseze si sa tremure. Dar este foarte greu s a crezi n el. 3. De la orasul Ys1 la Atlantida Grallon , rege din Cornouaille3 se lupta n ari nordice ndepartate, ntr-o zi, obosii de lupta si de faptul ca nu puteau cuceri o fortareaa inexpugnabila, oamenii sai l-au abandonat. Ramas 23

singur ntr-o ara straina, a ntlnit o femeie cu par rosu, Malgven, care i-a propus sa-l nsoeasc a n Bretania, dupa ce o va ajuta sa scape de soul ei. Dar trebuiau, fara corabie, sa ajunga la flota regelui. Malgven I-a urcat pe Grallon pe un cal vrajit, Morvac'h care, repezindu-se pe deasupra valurilor, a ajuns repede din urma corabiile bretone. Timp de un an, Grallon si Malgven au ratacit pe oceane, timp n care l-i s-a nascut o fetia, Da-hut. Dar din nenorocire Mafgven a murit n timpul calatoriei. Doar ei doi, tatal si fiica vor ajunge pe coastele peninsulei Cornouaille. Dahut a crescut cetate legendara bretona care a fost nghiita de valun n sec. IV sau V. sau Gradlon, rege legendar venit din Cornouaille n Bretania. regiune n sud-vestul Angliei. 82 ENIGME CAPTIVANTE - 30 printre grandioasele faleze din Armorique , acolo unde i placea sa se plimbe. Ea i-a cerut tata lui ei sa-i construiasca un oras. Mii de muncitori au nceput lucrul si un oras s-a nalat curnd ia malul oceanului. Un zid urias, avnd o ecluza nchisa cu pori de bronz a caror cheie era pastrat a cu grija de Grallon ferea cetatea de furia oceanului. Asa s-a nascut orasul Ys. Lui Dahut i placea sa stea de vorba cu oceanul: "Ocean, frumos Ocean, rostogoles te-ma pe nisip, rostogoleste-ma pe valul tau. Eu sunt logodnica ta, Ocean, frumos Ocean albastru. Eu sunt nascuta pe mare, n mijlocul valurilor laptoase si n ceurile ca de vata. Cnd eram mica, tu frematai, eu ma jucam pe spatele tau uriassi tu frematai. Eu mngiam parul tau bogat de spuma si tu frematai." Orasul Ys a devenit un oras al desfrului. Dahut si dorea un alt barbat n fiecare seara: ea f( sufoca punndu-i o masca de matase pe faa, apoi l arunca n infernul lui Plogoff, spartura uria sa ameitoare deschisa ntre faleze. Doar un singur logodnic o captiva pe Dahut: Oceanul, ca ruia i sacrifica pe ceilali... ntr-o seara, a sosit, calare pe un cal rosu aprins, un necunoscut, mbracat si ei tot n rosu. 1 parte a Galiei, care cuprinde astazi Bret Anrnor: numele celtic al Bretaniei.) ALE ISTORIE! 83 Chiar atunci, oceanul se nversuna contra digurilor. Omul i-a cerut lui Dahut cheia ecluzei. Ea a ezitat nti, dar, pna la urma, a cedat si a luat cheia de la gtul lui G ral Io n si a deschis porile; un val urias s-a pravalit peste orassi I-a scufundat. Asa a disparut orasul Ys. Dahut si Grallon au reusit sa fuga. Calul Mor-vac'h i ducea pe amndoi, fiica agaata de tat a, ntr-o cursa nebuneasca: Oceanul care vroia sa-si prinda logodnica, ncerca sa ntreaca bidiviul n fuga. Deodata, o silueta a aparut pe o stncasi s-a auzit o voce: Sfntul Guenole i cerea lui Gra'l-lon sa scape de fata. Regele a aruncat-o n ocean, n care Dahut a regasit fantomele 24

nenumaratelor sale victime. Aceasta este legenda orasului Ys. Dahut, ca personaj al legendei, a fost introdusa doar n secolul XVIII. Orasul Ys ar fi existat cu adevarat si aici regele Grallon a ntemeiat resedina episcopala Quimper. Orasul ar fi fost ntemeiat n anul 475, fiind situat fie n golful raposailor (Baie des Trepasses), fie n golful Douarnenez. In acest ultim golf, scafandrii afirma ca au zarit ruine ciudate. Acestea se pot observa nsa doar n anumite momente, n timpul fluxului si cnd apa este foarte linistita. De asemenea, la estul golfului exista un drum care nu duce nicaieri, oprindu-se la ocean. Dupa unii, cele sapte insulie care se nsira ntre Douarnenez si Piougrescant ar fi fost odinioara 84 ENIGME CAPTIVANTE locul pe care a fost cndva situat orasul, care, se pare, era foarte ntins... Zidul Insulelor Bahama Atlantida... Este enigma despre care s-a scris cel mai mult. Si nu s-a scris ca a fost doar un oras ci un continent ntreg si o civilizaie pe care marea le-a nghiit. Platon, n doua dialoguri, Timaios si Critias, a conferit misterului Atlantidei o valoare deosebita. Prelund o legenda egipteana, Platon a descris o insula care ar fi existat odinioara n Atlantic, si a aratat ca pornind de !a aceasta insulasi strabatnd si alte insule, se putea ajunge pe un continent. Aceasta insula ar fi avut un port, un stadion, bai publice; pe insula - 31 aveau loc curse de tauri, care erau folosii si la sacrificii. Insula ar fi fost distrusa de cutremure de pamnt si de inundaii. Mai trziu, numerosi scriitori au preluat tema Atlantidei; s-a cautat Atlantida peste tot: n marea Nordului, aproape de insula germana HeligolaM, pe lnga insulele Canare sau n inima Sahar Conform indiciilor date de Platon, Atlanta*: 1 stat insular (fost Lucayes) din Atlantic, la sud-est de coasta Floridei. ALE ISTORIEI 85 fi fost situata n mijlocul Atlanticului. Insulele vecine, de care vorbeste filozoful, pot fi Antilele, as ezate aproape de America... De altfel, mai multe descoperiri facute n ultimul timp vin n sprijinul tezei despre o Atlantida n Atlantic. n primul rnd, descrierea extraordinarului "zid din Bahama" n 1970, de catre un fotograf submarin foarte cunoscut Dimitri Rebiloff; el le-a reperat nu prin scufundare n adncuri, ci zburnd pe deasupra regiunii din jurul insulei Bimini . Survolnd aceasta regiune, se observa aliniamente bizare de blocuri de piatra, care, n 25

mod ciudat, sunt invizibile de pe un vas. Aceasta explica motivul pentru care au ramas neobservate att de mult timp. Blocurile au dimensiuni care variaza de la 1 pe 1,5 metri, pna la 3 pe 4 metri si formeaza ziduri lungi de 600 metri la o adncime, n general, de 5 la 6 metri. Uneori, zidurile schieaza un soi de dreptunghi. O asemenea descoperire a provocat vii discuii. Unii au vazut n "zidul din Bahama" doar un fenomen natural, afirmnd ca n-ar fi dect un cordon de gresie la malul marii, asemanator celor cunoscute deja n Bahama. Totusi, ntre cordoanele de gresie si zidurile descoperite de Rebikoff exista deosebiri nete. insula din arhipelagul Bahama. 86 ENIGME CAPTIVANTE Gresiile sunt friabile si, n plus, deformate, caracteristici care nu apar la zidurile facute din conglomerate de nisip grosier calcaros, amestecat cu fragmente de cochilii. Deci, originea "omeneasca" a zidului din Ba-hama pare dovedita. Mai ramne de stabilit ce popor l-a construit. Zidul, care se gaseste la 5 - 6 metri sub apa, pare sa dateze de cinci mii de ani. Aceasta vechime s-a calculat pornind de la viteza de crestere a nivelului marii n Bahama. Ar fi putut o civilizaie amerindiana sa nale blocurile? Care civilizaie? Si n ce scop? Pentru a construi simple ziduri? Sau diguri? Enigma este atragatoare. Oricum nu este imposibil ca aceste vestigii sa faca parte din Atlantida lui Platon, care, evident, nu cunostea America. O alta descoperire, tot recenta, a readus n actualitate enigma. Oceanografi rusi, la bordul navei stiinifice Vitiaz, au descoperit la jumatatea drumului dintre Portugalia si Madera , ramasi ele unor ziduri si ale unor scari mari. Aceste ruine, pe care le-au fotografiat, se afla la circa 70 de metri adncime, pe vrful unui vulcan submarin stins. Ele sunt formate din blocuri cubice si din altele rotunjite. Ce concluzie se poate trage? 1 insula portugheza n Atlantic, portughezi n anul 1418. - 32 ^^kW; Foto 7 - Femei din Creta ENIGME CAPTIVANTE N-a fost, mal curnd, Creta? Pentru unii autori, Atlantida ar fi fost un continent foarte/nare situat pe locul actualului Ocean Atlantic, n acest fel, s-ar putea explica asemanarile dintre civilizaiile amerindiene (a indi enilor din America) si cele egiptene si grecesti. Aceasta ipoteza nu poate fi credibila, asa cum nu pot fi nici altele care se bazeaza mai mult pe imaginaie dect pe date stiinifice. Astfel, fizicianul german 'Otto Muck considera ca Atlantida se ntindea din Mexic pna n Mesopotamia, aceasta putnd explica similitudinea dintre piramidele Egiptului si cele din America precolumbiana. Lo 26

cuitorii acestui imperiu ar fi fost oameni din Cro-Magnon! Aceasta explicaie pune attea probleme noi, cte raspunsuri da. Si aceasta cu att mai mult cu ct, dupa spusele savantului, ntr-o buna zi, un meteorit enorm ar fi cazut n mijlocul acestei Atlantide, din care n-au mai ramas dect cteva ruine, intre care si zidurile din Bahama... Mergnd mai departe cu ideile fantastice, unu au imaginat o Atlantida dotata cu mas ini zburatoare si cu submarine, popuiata de sclavi jumatate oameni, jumatate animale, sfsiata de lupte ntre "buni" si "rai"... ALE ISTORIEI 89 Platon a situat Atlantida la vest de coloanele lui Hercule, adica de strmtoarea Gibraltar. Si, spunea el, insula era mai mare dect Libia (adica Africa de Nord) si Asia (e vorba de Asia Mic a) mpreuna. Dar nu cumva Platon a interpretat gresit legenda egipteana? Oare Atlantida nu era situat a, mai curnd, ntre Libia si Asia? Iar ntre Africa de Nord si Asia Mica exista o insula: Creta. Si aceasta insula permite celor ce vin din Egipt ca, trecnd prin cteva insule mai mici, sa ajunga pe un alt teritoriu, Grecia... Amintim ca acest amanunt exista n textul lui Platon. n plus, numeroase aspecte din descrierea Atlantidei facuta de catre Platon amintesc de Creta antica, cu alte cuvinte de civilizaia minoica, dezvoltata aici ncepnd din anul 2400 .H. n multe privine, civilizaia Cretei poate fi considerata ca foarte evoluata. Cretanii cautau sa -si nfrumuseeze viaa si iubeau tot ce era frumos. Femeile erau elegante una din ele, reprezentata ntr-o pictura a fost denumita Pariziana si aveau un rol important n societate. Cretanii erau un popor de navigatori. Ei au pus la punct instalaii sanitare perfecionate si foloseau bai fa cute din pamnt ars sau din metal. Au lasat numeroase opere de arta. Cursele de tauri se desfasurau frecvent n Creta antica; si, dupa cum spune Platon, ele se racticau si n Atlantida. Taurul avea un mare rol T 90 ENIGME CAPTIVANTE n civilizaia lor. Conform legendei, Pasiphae, soia regelui Cretei, Minos, a avut un - 33 copil cu un taur iesit din valuri. Acest copil avea trupul de om si capul de taur: Minotaurul, un monstru sngeros, care traia ntr-un labirint si care, la fiecare noua ani mnca sapte tineri greci (sapte baiei si sapte fete), dai ca tribut de Atena.' Fiui regelui Atenei, Tezeu, s-a oferit sa faca parte din grupul victimelor monstrului. Fiica lui Minos, Ariadna, i-a dat un fir cu ajutorul caruia sa poata iesi din labirint (de aici provine expresia firul Ariadneij. Si Tezeu a ucis Minotaurul. Cretanii practicau deci diferite coride . Taurii pe care-i foloseau erau fie 27

specimene domesticite, fie bouri redutabili. Bourul a fost marele taur al Preistoriei: e! apare pe frescele din Lascaux si l regasim n toata Antichitatea (Cezar I-a ntlnii n padurea hercinica ) si n Evul Mediu; el a disparut, se pare, pe la 1627. Era un animal impresionant, cu coarnele formnd o lira, si nalt de 2 metri n regiunea greabanului; taurul era negru, iar femela, roscata. Cretanii se distrau si cu jocul primejdios numit "sari peste taur". Curtea palatului din Cnossos, 1 corida - cursa de tauri. 2 Orogeneza hercinica -totalitatea miscarilor de cutare a scoarei pamntului {la sfrsitul erei primare) n urma careia s-au format o sene'de muni (Ardeni, Vosgi). ALE ISTORIEI 91 capitala Cretei, era, cu aceasta ocazie, transformata n arena. Un tnar cretan (sau o tnara cre-tana care era mbracata barbateste, rochia ei lunga, obisnuita, nefiind potrivita) sarea spre taurul care se repezea spre el, l prindea de coarne si facea un salt periculos peste spinarea taurului. Un partener l prindea n partea cealalta. Acest joc era plin de riscuri, "saritorul" riscnd sa fie strapuns de coarnele animalului. Lupta nu ducea la moartea animaluiui, dar, uneori, acesta era sacrificat dupa corida. Val seismic asupra Cretei La nceputul secolului XX unor arheologi le-a venit ideea unei comparaii ntre Atlantida si Creta. Dar abia n 1969, elenistul britanic J. V. Luce s-a preocupat ndeaproape de aceasta identificare. ncepnd din 1947, cercetarile facute de oceanografi n Mediterana orientala au aratat ca fundu! marii este acoperit, n aceasta regiune, de un strat de cenusa alba a carui grosime, n Marea Egee, depaseste doi metri, n timp ce n regiunea Ciprului nu are dect civa centimetri. S-a dedus ca, pe la anul 1500 .H. s-a produs o puternica erupie vulcanica n Mediterana. Dar unde anume? O insula a reinut atenia cercetatorilor: Santorin sau Thera. Insula Santorin este 92 ENIGME CAPTIVANTE formata dintr-un grup de insulie situate la 110 kilometri la nord de Creta. Acolo se gaseste singurul vulcan activ din Marea Egee. n perioada care ne intereseaza, insula Thera (Santorin) era o colonie minoica. Insuliele care formeaza Santorinul acum sunt asezate ca ntr-un cerc, n mijlocul caruia - 34 poate fi identificat un crater invadat de mare. n termeni geologici, aceasta se numeste o caldeira , n plus, straturi mari de cenusa vulcanica au fost gasite pe insula. Observaiile facute n acest 28

mic arhipelag au aratat ca vulcanul din Santorin a erupt pe la anul 1500 .H. Din el provine cenu sa descoperita pe fundul Mediteranei, ca si n Creta. Se stia ca civilizaia minoica s-a prabusit brusc pe la anul 1500 .H., cea mai mare parte a oraselor, palatelor si satelor fiind distrusa, dar nu se stia din ce cauza. Acum, se pare ca ra spunsul este clar. Sa ncercam sa reconstituim faptele. ntr-o zi, vulcanul din Santorin a intrat n erupie. Probabil ca marea coloana de fum care a fost eliberata era vizibila de pe malul nordic al Cretei, dar, cu sigurana, aceasta manifestare vulcanica nu parea att de grava nct sa provoace panica. S-a ntmplat nsa, ceva mai grav: valuri uriase 1 (cuvnt portughez) caldare de mari dimensiuni rezultata din prabusirea craterului unui vulcan ca urmare a unei erupii. Foto 8 - Reconstituirea templului din Cnossos 94 ENIGME CAPTIVANTE II au patruns n golul provocat la Thera cnd s-a eliminat lava. Valurile s-au propagat apoi pna n Creta. Probabil ca masurau pna la 180 metri nalime, si se deplasau cu o viteza de 160 kilometri pe ora spre Creta. Cnd au atins insula, ele aveau nca circa 90 metri nalime... iovitura a fost puternica. Flota minoica s-a facut andari. Nori de cenusa au navalit pe insula, au izbucnit incendii, locuitorii au fost sufocai de gazele toxice. Doar regiunile din sudul si vestul insulei n-au fost atinse. Smo chinii din Creta, datnd din acea epoca, au fost gasii carbonizai... Cretanii au ncercat sa repare stricaciunile, dar bogaia insulei fusese pierduta pentru totdeauna. S-a pierdut flota pe care se baza puterea ei; agricultura si comerul s-au ruinat si Creta n-a mai fost n stare sa se apere de invazii. Venii din Grecia, micenienii s-au infiltrat n insula, naintea altor invadatori. Cultura cretana s-a meninut de bine de rau ctva timp nainte de a disparea. Civilizaia minoicainea acum de domeniul trecutului. Din toate ipotezele suscitate de mitul Atfan-tidei, cea care o identifica cu insula Creta este cea mai credibila. Aceasta nu nseamna ca n-au existat, n lume si alte civilizaii nghpe de ape, alte Atlantide... 4. Mori misterioase n antichitate Ce otrava l-a ucis pe Britanicus? Ce se gasea n cupa data lui Socrate? Cum a reusit - 35 Mitridate sa devina imun la otravuri? Ce ciuperci i-au fost servite la masa mparatului Ciaudius? Ce conineau vaporii care o faceau pe Pitia la Delfi sa intre n transa? Attea ntrebari care solicita priceperea istoricului, dar si a toxicologuluL a botanistului si a chimistului. Nu este o sarcina usoara sa identifici otravurile, drogurile, antidoturile, plantele 29

folosite n Antichitate. Termenii folosii de autorii vechi pentru a le desemna, nu sunt, adesea, termeni stiinifici si este, uneori, greu sa separi adevarul de fals, realitatea de ficiune, istoria de legenda. Si totusi, coroborarea datelor furnizate de literatura greaca sau latina cu cunostin ele toxicologiei moderne, permite formularea unor ipoteze interesante n scopul elucidarii acestor probleme. 1 Mitridate VI Eupator cel Mare (132-63 .H.) rege al Pontului In Asia Mica. 96 ENIGME CAPTIVANTE Farmacopeea antica Farmacopeea antica era bogatasi variata. Egiptenii descoperisera acidul cianhidric pe care-l extrageau din smburii de piersic: probabil Tu-tankhamon a fost asasinat cu aceasta otrava. Biblia citeaza radacina de absint . Popoarele vechi foloseau mai ales otravuri vegetale, extrase din cucuta, opium, digitala, laptele cinelui, brndusa, matraguna, maselaria; din clematitasi spnz obineau meconiu . Foloseau si otravuri minerale (arsenicul, ceruza -carbonatulAbazic de plumb -, cinabrul -sulfura de mercur), n acest arsenal se gaseau si substane animale, ca sngele de salamandr a, rnacinatura de cantarida, buprestes si omida de pin. Buprestes si cantaridele sunt insecte coleop-tere. Primele, indiferent de specie, nu au proprietaile atribuite de greci. Pudra de cantarida, luata pe cale orala, irita organele urinare si era considerata, gresit, ca afrodiziac. Molusca marina cu aspect de limax, aplysia, era considerata toxica, dar n mod gresit. Sngele 1 planta aromatica coninnd o esena amarasi toxica, din familia compozeae. 2 suc coninnd alcaloizi (meconina). ALE ISTORIEI 97 de taur este cu adevarat toxic si a fost folosit de Hannibal , Themistocle si Midas, regele Frigiei (715 - 676 .H.). Ptomainele, substane toxice, apar, n adevar, n sngele stricat. Sunt alcaloizi provenii din substane azotate degradate: hidramine, diamine si aminoacizi. Astfel, colina, care are aciune de protecie asupra ficatului, prin oxidare se transforma n muscarina care este chiar otrava dintr-o ciuperca (Amanfta muscaria;. palaria sarpelui). Uneori, nsa, tipul de otrava sau de drog este mai greu de precizat. Prima enigma o gasim n Odiseea. Pentru a-i da posibilitate lui Ulise sa scape de farmecele lui Circe care i-a preschimbat tovarasii n purcei, Hermes i aduce o iarba misterioasa: "Radacina era neagrasi floarea, alba ca laptele; moli o numesc zeii; muritorii o smulg greu; dar zeii pot orice." Ce poate fi aceasta "iarba a vieii"? S-a crezut ca este spnz, maselaria, sau mandragora . Spnzul celor vechi aparinea genului strigoaie din familia liliaceae: el conine - 36

30

alcaloizi 1 general si om de stat cartaginez (247-183 .H.) S-a otravit pentru a scapa de romani. 2 general si om de stat atenian (525-460 .H.) 3 planta a' carei radacina se aseamana cu o forma omeneasca si are proprietai narcotice si purgative. Odinioara se'folosea n vrajitorie. 4 planta robusta, cu flori albe-verzui. Veninoasa, medicinala. 98 ENIGME CAPTIVANTE care ncetinesc bataile si micsoreaza fora de contracie a inimii. Este un hipdtensor si un laxativ. Era'recomandat celor care vorbeau farasir si tare. Spnzul de astazi face parte din ordinul ranuncu-lales, familia ranunculaceae, care nfloreste iarna si de aceea i s-a dat numele: trandafir de Craciun; are un prost renume chiar din vremea lui Diosco-ride . Nu ne putem da ns a seama cum, una sau alta din aceste plante, i-a putut feri pe tovarasii lui Ulise si pe Ulise nsu si, de a fi transformai n porcine. Maselaria si mandragora sunt, de asemenea, plante cu flori albe si se gasesc pe malurile Mediteranei. Ele au proprietai calmante si narcotice, si, din acest motiv, intra, probabil, n compoziia ba uturii "Nepenthes care aducea "uitarea tuturor relelor" (A. Chenier, Orbul) cu care Jason I-a adormit pe balaurul din Colchida, Una din aceste doua plante i-a fost data lui Ulise, probabil, pentru a-l face sa uite spectacolul dureros al tovarasilor sai metamorfozai si sa-i usureze ntoarcerea n Ithaca. Tot n Odiseea, Elena i-a dat lui Telemac, fiul 1 Pedanios D. {sec. l d.H.) medic si botanist grec originar din Asia Mica. A scris: "Despre mijloacele de vindecare". bautura magica contra tristeii. erou tesahan. A organizat expediia argonauilor pentru cucerirea Lnei de Aur din Colchida. ALE ISTORIEI 99 lui Ulise, acest misterios Nepenthes pentru a-i alina supararea si durerea. Unii autori cred ca este vorba de opium sau hasis pe care grecii probabil ca le cunosteau. Dar a fost gresit asimilat cu cafeaua, care va fi introdusa pe continentul european abia n secolul XVII. n orice caz, aceasta bautura nu are nimic de-a face cu planta carnivora cu acelasi nume care creste n regiunile tropicale ale Lumii vechi (Malaezia). 31

O alta enigma este cea a Pitiei din Delfi, preoteasa lui Apollo. Se considera ca aceasta fecioara primea inspiraia datorita unei degajari (pneuma) de gaze ce ieseau dintr-o spartura n pamnt pe care tradiia o situiaza n fundul ady-tonului (camera subterana n care statea Pitia). Dar sapaturile de la Delfi n-au aratat n acel loc nici o emanaie de vapori. Daca nu era o pneuma, se poate crede ca Pitia mesteca frunze de laur (dafin), arborele lui Apollo: unele varietai de laur sunt, cu adevarat, toxice. Noi credem ca delirul Pitiei era un fenomen de ordin religios, nrudit cu autosugestia. Si astazi, ca si n Antichitate, nu este nevoie de un agent fizic sau chimic pentru a se provoca o stare de excitaie sau de frenezie religioasa. - 37 ENIGME CAPTIVANTE Moartea Iul Socrate Despre moartea lui Socrate ne vom ocupa mai pe larg. Se cunosc foarte bine faptele datorita re-tatarii lui Platon n Phedon , Socrate fusese condamnat la moarte de un tribunal din Atena pentru nelegiuire si corupere a tineretului. Dupa ce a baut cupa cu suc de cucuta, el si-a simit picioarele si stomacul racindu-se, devenind apoi insensibile. El i-a mai csj-u lui Criton sa sacrifice un cocos lui Asclepios si a facut o miscare convulsiva. Calaul i-a descoperit faa: ochii (uf Socrate erau nemiscai. Otrava si facuse efectul. Dar ce fel de otrava? Exista mai multe feluri de cucuta. Ele aparin familiei umbeliferae, avnd florile ca niste umbrele albe. Cucuta mica, nalta 1 filozof grec atenian (470-399 .H.) 2 filozof grec atenian (428-348 .H.) discipol al lui Socrate. Autor al treizeci de dialoguri (Banchetul, Republica, Phedon etc.) 3 dialog al lui Platon, care pune n scena ultimele momente ale lui Socrate n mijlocul discipolilor sai. 4 (n dialogul lui Platon) Socrate i spune lui Criton, care a venit la nchisoare ca sa-l elibereze, ca legea, chiar nedreapta, trebuie respectata. 5 (mitologia greaca) zeu venerat n Epidaur. Este Escu/ap, la latini. ALE ISTORIEI 101 de saizeci de centimetri, nu poate fi inculpata; ea nu conine dect un alcaloid puin toxic si nu creste n regiunile mediteraneene. 32

Se poate scoate din cauzasi cucuta otravitoare sau de apa, deoarece nici ea nu se gases te n Grecia. Flora greceasca are nsa alte cucute, n primul rnd, cele din grupa oenantae, ale caror radacini sunt toxice. Totusi, ele nu se gasesc n regiunea Atenei, unde Socrate a fost condamnat la moarte si intoxicaia pe care o provoaca are simptome diferite. Adevarata "vinovata" este cucuta mare. Aceasta specie, nalta, uneori, de 2 metri, se gases te n mod obisnuit n jurul Atenei. Tija, frunzele si florile sale conin o otrava n care se gasesc cinci afcaloizi, ntre care conina sau cpnicina, cu o structura apropiata de cea a nicotinei si provoaca o paralizie care ucide. Simptomele descrise de Platon concorda cu efectele provocate de ace sti alcaloizi. Este posibil ca, pentru a ndulci agonia condamnatului, sa se fi adaugat opium, la sucul de cucuta. Macul creste n unele regiuni din Balcani si grecii si-l puteau procura. Theophraste , filozof grec si discipol al lui Platon, relateaza ca cele doua substane fusesera amestecate de c alau. 1 filozof grec din Lesbos (372-287 .H.). Autor al Caracterelor, culegere de studii morale si portrete pitoresti. 102 ENIGME CAPTIVANTE Poetul grec Appolonios spune ca probabil se amestecasera mpreuna cu cucuta si radacini de - 38 omag (Aconitum tauricum), dar aceasta ipoteza ni se pare puin credibila, deoarece omagul provoaca o paralizie a limbii si a vorbirii, urmata de o indispoziie intensa cu tulburari de respiraie; Socrate nu a prezentat nici unul din aceste simp-tome. Cucuia a facut si alte victime ilustre: De-mostene s-a otravit, nendoielnic, tot cu cucuta, n timp ce Seneca a baut suc de cucuta n timp ce-si taia venele. Mit r l date sl otravurile O problema despre care s-a scris foarte mult este metoda pusa la punct de Mitridate pentru a se apara de otravuri. Procedeul pe care el l-a poet si gramattcian din Alexandria (295-230 .H.), autor al epopeii Argonauii. om politic si orator atenian (384-323 .H.). A luptat contra lui Filip al Macedoniei si contra lui Alexandru cel Mare. Din cauza esecului revoltei grecesti s-a otravit. filozof, nascut la Cordoba {4 .H.- 65 d.H). Preceptor al lui Nero, consul. Compromis ntr-o conjuraie, s-a sinucis. A scris: Dialoguri, tragedfi. ALE ISTORIEI 103 33

inventat a intrat n uz cu numele de mitridatizare si desemneaza imunitatea contra otravurilor, ob inuta prin ingerarea acestora n doze mici mai nti, apoi din ce n ce mai puternice. Mitridate nu a folosit deci nici un antidot, desi s-a spus de multe ori acest lucru. Erou al unei tragedii de Radine , Mitridate VI cel Mare a fost rege al Pontului din 111 (a 63 .H. Tnar, a trait ca un vagabond si atunci a studiat plantele toxice si a pus la punct metoda sa. Se pare ca a folosit nvaaturile unor tamaduitori scii si ale unor medici din Babilon si din Btinia . Se spune casi-a ncercat metoda pe condamnai la moarte. Tehnica pusa la punct de Mitridate a dat nastere la multe controverse. Dupa A. Cabanes si L. Nass, el nghiea zilnic otrava ntr-o doza care nu-/ putea otravi. Apoi, si-a perfecionat metoda punnd mpreuna toate otravurile cunoscute. Tot dupa aceiasi autori, Mitridate ar fi fost un precursor al seroterapieJ: el ar fi conceput un antidot al veninului viperelor, folosind snge de ra e care Jean fiacine, poet dramatic francez (1639-1699). A scris tragedii (Andromaca, Bntannicus, Mitndate, Fedra etc.) si o comedie (Ies Plaideurs). ara din Asia Mica la Marea Neagra, cucerita de romani n 63 .H., la moartea lui Mitridate VI. regat n vestul Asiei Mici, la malul Marii Negre (sec. III .H.). 104 ENIGME CAPTIVANTE mncasera aceste reptile. - 39 Natura exacta a otravii contra careia Mitridate se imunizase a ramas necunoscuta: dupa unii, el s-ar fi folosit de un amestec de plumb si mercur; dupa alii, de o infuzie de flori de piersic. Un amestec de plumb si mercur nu da niciodata imunitate celui care l nghite cu regularitate. Din contra, dupa cteva luni, consumatorul devine un infirm suferind de tulburari digestive, de dureri intense n tot abdomenul, cu iradieri spre sale si organele genitale, si de dureri cumplite de cap. El cade ntr-o profunda apatie si devine somnolent. Nu se mai poate ine pe picioare si are ameeli. Infuzia de flori de piersic, daca florile sunt culese cu frunze si cu tije destul de lungi, conine acid cianhidric. Piersicile, ciresele salbatice, migdalele si multe alte rosaceae conin n smburi un glicozid cianhidrina: amigdalina. Prin hidroliza cu acizi diluai sau prin absorbie n sistemul digestiv, amigdalina se descompune n glucoza, benzalde-hidasi acid cianhidric (sau o cianura). Cianura nu miroase asa cum se crede; mirosul de migdale amare este dat de benzaldehida care nu este toxica. Dat fiind ca ea se gaseste n produsele de degradare ale amigdalmei n cantitate proporionala cu cantitatea de cianura, intensitatea mirosului sau este proporionala cu cantitatea de acid cianhidric (sau, cum se mai numeste, acid prusie). Ingerarea regulata a acestei infuzii duce, n timp, la greuri, tulburari nervoase (insomnii, 34

-TTfr'PTfftf ALE ISTORIEI ameeli, mers nesigur), dureri n regiunea inimii, o oboseala crescndasi o slabire accentuata.

- 40 Se pare ca Mitridate nu a avut aceste simptome. Ca o curiozitate, dam compoziia amestecului "Mitridate", asa cum l-a propus Serenus Samonnicus, savant latin din secolul III d.H.: douazeci de frunze de virnan, un cristal de sare, doua nuci si doua smochine uscate. Virnanul este o planta ier-bacee din care exista circa optzeci de specii n Europa meridionalasi n Asia: una din ele cu flori galbene si miros agreabil, este cultivata n gradini. Ca urmare, numele mitridate a devenit, fara ndoiala gresit, sinonim cu drogul sarlatanului. Sinuciderea reginei Cleopatra n anul 30 .H., a ramas nconjurata de mister. Dupa unii, ea s-ar fi otravit; dupa alii ea ar fi cerut un cos cu flori sj smochine, printre care se ascundea o "aspida" care a muscat-o si a ucis-o. n realitate, sarpele care a muscat-o nu are nici o legatur a cu vipera aspida de la noi (Vipera aspis). Mai mult ca sigur ca a fost o cobra egipteana (Na/a haje] numita aspida de cei vechi. n Antichitate se stia ca muscatura acestui Cleopatra VII (69-30 .H.) regina a Egiptului. Farmecele ei i-au atras pe Cesar, apoi pe Antoniu. Cu ea s-a ncheiat dinastia Lagizilor si independena Egiptului. Vipera aspis, talie mica: 60-80 cm. Traieste n mijlocul si sudul Europei. 106 ENIGME CAPTIVANTE sarpe omora relativ fara dureri si de obicei n acestfel era ucis un deinut politic. De altfel, pe coroana regala a sculpturilor din anticul Egipt apare o aspida. Sinistra Locusta Sa trecem peste cteva decenii si sa intram n ntunecata atmosfera a Imperiului roman, n timpul c aruia otravitorii au avut un rol important. Astfel, Livia , soia lui August ; si-a ucis soul prin presa rare de arsenic pe smochinele pe care el ie consuma cu placere. Moartea mparatului Claudius n anul 54 d.H. a dat nastere la diferite interpretari. Soia sa, Agripina, dorea sa-l ucida pentru ca fiul ei Nero , din alta casatorie, sa se urce pe tron, S-a hot art 1 35

Livia Drusila (55 .H.-29 d.H.) soia lui Augustus. A avut, dintr-o casatorie anterioara, doi copii: iberiu si Drusus. La ndemnul ei, Augustus l-a nfiat pe iberiu. Caius Julius Caesar pcfavianus Augustus, mparat roman, nepot al lui Julius Caesar. Nascut n 63 .H., mort n 14 d.H. mparat roman (41-54 d.H.). mparat roman (54-68 d.H.}. S-a sinucis ca urmare a mai multor comploturi. ALE ISTORIEI - 41 107 sa-l otraveasca: etapele acestei crime au fost relatate cfi mai muli istorici, n special Suetonius s i Tacit . Eunucul Halotus a prega tit mncarea fatala dupa instruciunile oribilei otra vitoare Locusta. Era o mncare de ciuperci comestibile (Amanita caesarea) numite n latina boletum: din aceasta cauza sunt acuzate n mod obis nuit mnata rcile sau hribii (Boletus edulis) ca l-au otravit pe Ciaudius. Aceste ciuperci comestibile au fost impregnate cu suc extras din Amanita phalloides, ciuperca foarte otravitoare. Totusi, mpa ratul din placerea de a mnca din nou dintr-un fel att de bun, a vomat, gdilndu-si omusoru!. Ei absorbise doar o mica doza de otrava, insuficienta pentru a-l omor. Agripina i-a cerut atunci medicului lui Ciaudius, Xenofon din Cos, sa gaseasca un mijloc sa-l ucida. Sub pretextul ca-l ajuta pe mpa rat sa vomite din nou, medicul i-a nfipt o pana n gtlej, dupa cum arata Tacit. Suetonius spune nsa ca, din contra, medicul i-a facut o spa lare a stomacului sau i-a dat sa nghita o fiertura . V. s i G. Wasson afirma ca lui Ciaudius i s-a administrat o puternica doza de fiertura de tigv a 1 istoric latin (69-125 d.H.) Autor al carii Vieile celor doisprezece Cezari (de la Caesar la Domiian). 2 istoric latin (55-120 d.H.) autor al Analelor, Viaa lui Agricola, Dialogul oratorilor. 108 ENIGME CAPTIVANTE (Lagenaria siceraria) pe cale rectala , pentru ca mparatul sa nu-i simta gustul amar. Aceasta ar fi marit efectele ciupercii otravite. O vom regasi pe Locusta n aciune si ntr-un alt celebru caz de otra vire. Ea preparase p otrava fulgeratoare, facnd ncerca ri pe sclavi, otrava pe care Nero, fiuf Agripinei, f-o ceruse pentru a-( omor pe.Britannicus, fiul lui Claudius s i al Mes-salinei . ntr-o pagina celebra , Tacit relateaza tragica masa, Britannicus statea de o parte, n tovaras ia altor nobili tineri. Nero s i complicele sau Narcis au fost nevoii sa foloseasca o viclenie pen-tru a ns ela vigilen a "celui care gusta mncarurile", lata ce spune Tacit: "p bautura nca "nevinovata", dar foarte fierbinte, i-a fost servita lui Britannicus, dupa ce a fost controlata; el n-a primrt-o deoarece era foarte 36

fierbinte si atunci s-a turnat apa rece n care fusese deja pusa otrava. Aceasta i s-a raspndit n tot corpul cu atta repeziciune ca dintr-o data i-au fost retezate si vorba si viaa. Cei ce s edeau alaturi de el la masa s-au nelinistit. Cei mai puin prevazatori au fugit; dar cei 1 B. Ti beri u s Claudius, fiu al lui Claudius si al Messalinei {41-55 d.H.^. A fost otravit de Nero.' 2 Valeria Messalina, mparateasa romana (25-48 d.H.) soia lui Claudius, mama lui Britannicus s i a Octaviei. A fost ucisa la instigarea lui Narcis (sclav eliberat de Claudius). ALE ISTORIEI 109 cu mintea mai ascuita au ra mas la locul lor nemiscai, cu ochii pe Nero. Acesta, stnd pe patul sau s i simulnd ca nu stia ce se ntmplase, a spus ca nu-i nimic grav: cauza era boala de care suferea Britannicus de mic copil, ca si va reveni sica o sa deschida iar ochii." Britannicus era, ntr-adeyar, epileptic. - 42 n Britannicus, drama lui Racine, Burrhus, educatorul lui Nero, i povesteste Agripinei tragedia la care asistase: "Cupa din mini i era umplutade Narcis; Dar buzele sale abia i-au atins marginea, Nici sabia n-ar fi avut o fora att de mare Doamna, i-a luat lumina ochilor; Si-a cazut pe pat rece, faraviaa." Cu ce otrava a fost fulgerat Britannicus? S-a vorbit de omag, de arsenic, de cocleala, de cinabru, de un amestec de plumb si mercur. Dar, innd seama de viteza cu care a acionat otrava, ipoteza cea mai posibila este folosirea acidului cianhidric. Pentru a ncheia, sa parasim armurile mediteraneene si sa facem o scurta incursiune n India. Soma vechilor arieni, care era principalul ingredient din sacrificiile vedice, a provocat multe discuii. S-a crezut ca este sucul fermentat al unei plante din familia Asclepiadaceaelor (Asclepias 110 ENIGME CAPTIVANTE acida), cu flori asemanatoare cu cele de orhidee. Recent, V. si G. Wasson au identificat-o cu palaria s arpelui, o minunata ciuperca rosie cu pete albe, care conine o substana cu efecte halucinogene, musci molul. Dupa cum se vede, otravurile Antichitaii nu si-au dezvaluit nca toate secretele... 37

5. A incendiat Nero cu adevarat Roma? Nero, incendiatorul Romei... Aceasta acuzaie am citit-o si auzit-o att de des nct ni se pare ca este ct se poate de adevarata. Categoric, Nero are o reputaie proasta, si o merita: s a ne amintim de otravirea lui Britannicus despre care tocmai am vorbit. Totusi, nceputul domniei sale a fost fara cusur, iar incendiul Romei s-a produs n anul 64 d.H., adic a la nceputul domniei mparatului. Istoricul Georges-Roux, pe baza lucrarilor altor autori, a reusit sa stabileasca adevarul. Concluziile lui sunt surprinzatoare. Dar sa vedem mai nti ce s-a ntmplat. Roma devastata La 18 iulie 64, Roma era toropita de caldura. Nero se afla n vila sa din Antium pe litoral, la 45 de kilometri de Roma. Seara, vntul din sud batea peste oras. Chiar atunci au aparut flacari n ntuneric. Focul aprinsese micile magazii de lnga 112 ENIGME CAPTIVANTE Marele Circ, care a nceput si el sa arda. Strnit de vnt, incendiul s-a ntins si a ajuns pe nal imile nvecinate, cu precadere pe colina Palatin. Un mesager s-a repezit n galop spre Antium, pentru a-l nstiina pe Nero. Acesta a fost sculat din somn; el a sarit pe un cal si a pornit spre Roma unde a ajuns dupa patru ore si jumatate. Se f acuse dimineaa, prapadul luase proporii uriase si locuitorii intrasera n panica. Tacit ne-a la sat relatari despre scenele ngrozitoare care se petreceau n oras. Populaia urla fugind si ncercnd sa-si care bolnavii. Dar flacarile i nconjurau pe fugari din toate parile. La sfrsitul celei de-a doua zile, incendiul parea ca se' potoleste, dar focul s-a nteit din nou, si mai puternic, n dimineaa urmatoare. Abia dupa o saptamna a fost stins. Pagubele au fost catastrofale: cinci din cele sapte coline ale Romei au fost pustiite. Din cele paisprezece - 43 cartiere ale Orasului Etern, trei au fost distruse n ntregime si sapte parial. Palatinul , Quirinalul , Esquilinul au fost, practic, n ntregime arse. Din locuinele imperiale de pe colina Palatin nu mai ramasese dect o uriasa gramada de cenusa. Palatul lui Nero a ars. Un numar important din monumentele 1 una din cele sapte coline ale Romei. Cartier aristocratic si apoi resedina a mparailor. 2 una din cele sapte coline ale Romei, n nord-vest. 3 una din cele sapte coline ale Romei, la est. ALE ISTORIEI 113 din Forum1 s-au prabusit. Flacarile au distrus o-pere de artasi manuscrise de mare valoare. Marile antrepozite cu alimente au ars si ele. Asa cum se ntmpla n asemenea ocazii, jefuitorii au profitat de incendiu pentru a prada. 38

Ce a facut Nero n timpul catastrofei? El a ncercat, mai nti, sa salveze obiectele de arta care se gaseau n palatul sau. Stim ca era amator de artasi de literaturasi ca i susinea pe artisti si pe scriitori. Georges-Roux scrie, referitor la aceasta: "Era pasionat dupa lucrarile de arta, i susinea pe sculptori, si transformase locuina ntr-un adevarat muzeu. Apollo din Belvedere si faimosul grup Laocoon provin din coleciile lui. Si sa fi fost el cel care a dat foc, nu mahalalelor saracacioase, ci templelor antice, bijuterii ale tezaurului naional? Este greu de conceput (...) Si aceasta deoarece toi istoricii sunt de acord "mparatul a fost primul sinistrat." Nero a ncercat sa coordoneze aciunea de dominare a calamitaii. A fost vazut pe strazi, 1 piaa din Roma situata ntre Capitol si Palatin, centru al activitaii politice, religioase, comerciale si judiciare, corespunzatoare Agorei din Atena. 2 pavilion din Vatican construit de Inoceniu III si luliu II. Ei gazduieste o colecie de sculpturi antice (Apollo din Belvedere, Torsul din Belvedere). 3 erou troian sufocat, mpreuna cu fii sai, de doi serpi uriasi. Celebru grup de sculptura antica din sec. II .H.' 114 ENIGME CAPTIVANTE noaptea, fara escorta. Dusmanii sai s-au gnditr un moment, sa profite de ocazie pentru a-l asasina. Dar au renunat. N-ar fi fost prea elegant, ntr-adevar, sa ucizi un mparat atunci cnd si face datoria. Nero a deschis porile gradinilor sale si a distribuit alimente sinistrailor; el a dat chiar din bunurile sale personale. A luat masuri deosebite: stocurile de produse alimentare au fost rechiziionate si mlastinile din Ostia au fost stabilite ca loc de depunere a darmaturilor, n acele clipe, nimeni nu-l acuza pe Nero ca ar fi incendiatorul. Se cautau ali vinovai. Cine a fost vinovatul? Opinia publica i-a acuzat iniial pe evrei. Romanii, tolerani cu strainii si cu religiile lor, i primisera bine, la ncepui. Apoi, se produsesera unele incidente care au provocat apariia unui antisemitism violent. Astfel ca poporul din Roma i-a acuzat imediat pe evrei ca au dat foc oras ului. Simind pericolul, evreii au cautat sa ndrepte banuielile spre crestini. De altfel, pentru muli romani nu era mare deosebire ntre crestini si evrei. - 44 Important este faptul ca romanii au'nceput sa-i considere pe crestini ca api ispasitori si sa-i ucida. port al Romei antice aproape de varsarea Tibrului. Foto 9 -Nero 116 39

ENIGME CAPTIVANTE Dupa Tacit, crestinii au fost aruncai n gropile cu animale salbatice sau au fost crucificai nainte de a fi arsi de vii: au fost transformai n tore vii care luminau nr-un mod nfiorator gradinile lui Nero. nnumeroase tablouri au fost reprezentate aceste scene. Adevarul este ca nu se stie nimic sigur de chinuirea n acest mod a crestinilor. Pasajul din Tacit care vorbeste de aceasta este, fara ndoiala, apocrif , Este sigur ca n-au fost aruncai la animale, ci ca au fost decapitai, daca erau cetaeni romani, sau crucificai, n total, au pierit 200 pna la 300 de oameni; este mult, desigur, dar pu in comparativ cu masacrele care se vor savrsi mai trziu, cnd, cu adevarat, crestinii vor fi aruncai la animale. De altfel, nu era nca vorba de o persecuie religioasa, ci de o represiune dupa un incendiu considerat ca a fost provocat de cineva, adica de un delict de drept comun. Totusi, nimic nu dovedeste ca autorii incendiului ar fi fost crestinii. Tacit sugereaza vinova ia lor, dar Suetonius nu face nici o aluzie, de altfel ca si Pliniu cel Batrn . 1 neautentic, ndoielnic. 2 istoric, filolog si literat roman (23-79). A scris un tratat despre oratorie ("Sudiosus"), "Istoria naturala", A munt n timpul erupiei Vezuviului n 79 d.H. ALE ISTORIEI 117 Acest autor l acuza, totusi, pe Nero, de o maniera mai mult sau mai puin categorica. Pliniu vorbeste de "incendiile prinului Nero" fara alta precizare. Suetonius l acuza mai ferm pe mparat. El spune: "Nero a incendiat Roma". Relateaza ca oameni ai mparatului, mbracai n livrea imperiala, au fost vazui strabatnd orasul cu tore... Tacit vorbeste de "rautatea prinului" fara a spune mai mult. Georges-Roux observa nsa faptul ca Tacit si Suetonius erau nali funcionari flavieni , adica dintr-o dinastie diferita de aceea de care aparinea Nero. Aveau deci motive sa-l dusmaneasca. Trebuie sa recunoastem ca sunt totusi motive sa-l dezvinovaim pe mparat. De altfel, ceilali istorici sau scriitori nu fac nici o aluzie la eventuala sa vinovaie. Si ne referim la Plutarh, Flavius Josef , Marial , la sfntul loan Chrisostom ... Cnd conjuraii complotului condus de Pison f m 1 dinastie care a condus imperiul roman din 69 la 96 (Vespasian, Titus, Domiian). 2 generai si istoric evreu, nascut n Ierusalim (7-100), autor al Razboiului evreilor si al Antichitailor iudaice. 3 poet latin, nascut la Bilbilis n Spania (40-104). Epigrame. 40

4 episcop de Constantinopol (344-407). Elocina lui i-a adus numeie Chrisostom (Gura de aur). 5 Calpumius Pison, om politic roman (38-69). Galba I-a desemnat ca succesor, dar ambii au fost ucisi de partizanii lui Othon. - 45 118 ENIGME CAPTIVANTE anul care a urmat incendiului, !-au acuzat pe Nero, ei n-au facut nici o aluzie ca el ar fi fost autorul dezastrului. La fel, cnd Galba va provoca o revolta contra lui Nero, el i va aduce acestuia multe acuzaii, dar nu va face nici o referire la incendiu. Un Incendiu farandoialaaccidental n fond, de ce ar fi dat Nero foc Romei? Desi n mod obisnuit se crede ca era nebun, n realitate, nu era dect un original. Sa fi incendiat el Roma pentru a se bucura de spectacol, asa cum se spune astazi? Dar ar fi putut sa aiba placeri asemanatoare cu mai puine urmari... Sa fi vrut sa faca o operaie urbanistica, de "rennoire"? Ar fi putut s-o facasi altfel. Mai ales ca au ars cele mai frumoase cartiere... Alt argument n favoarea mparatului: comportarea lui deosebita faa de sinistrai. Si, n sfrsit, dup a cum am vazut, ei nu era n Roma cnd a izbucnit incendiul. Daca vroia sa se bucure de spectacol ar fi fost acolo cnd oamenii lui dadeau foc. Desigur, absena sa ar putea fi un alibi, dar, n acest caz, nu s-arfi dus att de departe, deoarece 1 mparat roman (5 .H.-69 d.H.). Succesor ai lui Nero, a domnit sapte luni (68-69 d.H.). A fost asasinat de partizanii lui Othon (mparat roman dupa Qalba). ALE ISTORIEI 119 parcurgerea a patruzeci si cinci de kilometri calare de catre un om care nu era obisnuit cu aceasta, nu putea fi o placere... Un ultim argument n favoarea lui Nero: daca cete de incendiatori au dat foc Romei la ordinele sale, ei ar fi avut de-a face cu locuitorii, ceea ce nus-a ntmplat. Si-atunci, daca Nero nu este vinovat, daca nici crestinii si nici evreii nu au provocat incendiul, cine a facut-o? La ncheierea anchetei sale, Georges-Roux ramne la parerea ca incendiul din Roma n-a fost provocat, ci s-a produs din ntmplare. La 18 iulie 64, Roma era toropita de canicula: nu trebuia prea mult ca sa izbucneasca un incendiu. Daca s-au observat mai multe puncte n care focul a aparut, motivul este ca focul s-a propagat foarte repede, favorizat de vnt. n nici un caz nu-l putem vedea pe Nero cntnd din lira n faa flacarilor, asa cum ne-a fost prezentat de attea ori. lata ce scrie Georges-Roux n finalul cercetarilor sale: "Istoria, se 41

spune, este o doamna n vrsta careia nu-i place sa fie tulburata. Trebuie, totusi, uneori, sa fie zguduita pentru a se face loc adevarului". MISTERE DIN EVUL MEDIU PNAN SECOLUL NOUASPREZECE Shakespeare, Masca de Fier vor fi, ntre alii, "eroii" celei de a treia pari. 1. ngrozitoarea boalaa Celor ce Ard Timp de noua secole, o boala ciudatasi ngrozitoare a pustiit numeroase regiuni din Europa: Focul Sfntului Anton. Cauza acestei boli a fost descoperita destul de recent, asa ca, mult timp, ea a fost nconjurata de o atmosfera de superstiii, de panica generala, de groaza... Misterioasa boalasj-a facut apariia n secolul X. Cronicarul Flodoard o menioneaza pe la - 46 950 n Paris; n secoiul urmator, Raoul Glaber si Hugues de Flavigny o descriu si ei. Sigebert de Gembloux a semna!at-o n Lorena si i-a facut o descriere precisa: membrele bolnavilor se gangreneaza, se nnegresc si se desprind de trup. El a numit boala 'locul sacru" (ignis sacei). Dupa aceea, relatarile asupra bolii s-au nmulit si au permis sa i se stabileasca simptomele. Uneori, victima era cuprinsa de ameeli, de convulsii, de halucinaii, de spasme care aminteau de 1 cronicar si scriitor al vieii sfinilor, francez (894-966), autor al unei Istorii a catedralei din fe/ms si a unor Anale. 124 ENIGME CAPTIVANTE epilepsie. Alte ori, boala se manifesta nti printr-o pata neagra, apoi, asa cum a notat cronicarul, minile si picioarele se nepeneau, pielea de pe ele se usca; apoi se gangrenau, nnegrindu-se n totalitate. Bolnavul parea devorat de un adevarat foc interior. El se rasucea de durere, urlnd: "Ajutor, ard'" n mod paradoxal, acest "foc" era nsoit de impresia de frig ca de gheaa. Uneori, picioarele si minile se desprindeau de corp si cadeau. Nu se poate imagina o boala mai ngrozitoare si este de neles spaima pe care a provo-cat-o timp de secole. Una din caracteristicile sale cele mai curioase era periodicitatea cu care aparea. Un flagel redutabil n tot Evul Mediu, boala s-a manifestat cu regularitate si n locuri diferite. Povestea ei a fost redata de doctorul H. Chaumartm ntr-o carte deosebit de documentata, n Aquitania , pe la anul 1000, ea a ucis mai mult de patruzeci de mii de oameni; n 1131, flagelul a provocat moartea a paisprezece mu de 1 "Boala Celor ce ard sl Focul Sfntului Anton", editata de autor, 1946. 2 provincie n sud-vestul Franei. ALE ISTORIEI 125 42

oameni la Paris, unde a fost chemata n ajutor sfnta Genoyeva pentru a apara orasul. Boala a facut ravagii n Limousin , Brabant , Flandra . ntre 1670 si 1676, boala s-a manifestat n Sologne , fn asa masura nct i s-a dat numele de "boala solognoilor". n secolul XVIII, a continuat sa bntuie n Boemia, n Elveia, n Suedia... Un pictor din acea epoca, Doyen, a reprezentat-o ntr-un tablou pastrat n biserica Saint-Roch din Paris. n cursul acestui scurt istoric, am evitat sa numim aceasta boala, deoarece nu este o treaba usoara. Una din denumirile ei cele mai obisnuite este "Boala Celor ce Ard"- ea provine, desigur, din impresia de arsura pe care o aveau bolnavii. Totusi, acest nume a fost dat si attor boli, cum ar fi ciuma, antrax, erizipel, chiar si sifilis. Forma cu manifestari convulsive a fost denumita "Focul Sfntului Andrei". Forma cu gangrena a intrat n istorie cu numele de "Focul Sfntului Anton". 1 (sfnta) Genoveva (422-502) considerata sfnta ocrotitoare a Pansului (ea promisese locuitorilor Luteiei (numele vechi al Pansului) ca nu vor avea de suferit n urma invaziei lui Attila; cuvntul ei a fost respectat, orasul fund cruat) 2 regiune din nordul Franei - 47 3 regiune din Belgia. 4 regiune mparita ntre Frana si Belgia. 5 regiune la sud de Pans 126 ENIGME CAPTIVANTE n anul 1090, cnd a izbucnit n Dauphine1 o epidemie de "Foc sacru", locuitorii si-au amintit ca moastele sfntului Anton fusesera aduse cu ctva timp nainte ntr-o biserica din regiune, la Motte-au-Bois, Imediat, bolnavii s-au dus acolo si miracolul s-a produs: fiul seniorului de la Valloire a fost vindecat de sfnt. Tatal si fiul s-au hotart atunci sa se dedice aciunii de vindecare a victimelor Focului si au ntemeiat Ordinul Sfntului Anton. De atunci, acest sfnt a fost chemat n ajutor contra acestei boli: era reprezentat cu flacari la picioare. Sfntul Marial, care era invocat mai nainte, a fost dat uitarii. Epidemia pariziana din 1311 s-a stins datorita sfintei Genoveva; o biserica din Paris i poarta, de atunci, numele. Victimele Bolii Celor care Ard "cei fara membre" si puteau sfrsi zilele n spitalele Or dinului Sfntului Anton, care i hranea si-i mbraca gratuit. Se puteau vedea, agaate deasupra porilor acestor ospicii, "ex-voto -uri" ngrozitoare: brae si picioare 43

negre. O fraza le nsoea: "Nemo 1 provincie franceza n sud-est, cu capitala la Grenoble. 2 sihastru din Tebaida (251-356 d.H); unul din ntemeietorii monahismului crestin. 3 apostol din Limousin (regiune' a Fran&i) si primul ep|scop din Limoges (sec. III). 4 obiecte care se asezau tntr-un sanctuar drept mulumire pentru ndeplinirea unei dorine. ALE ISTORIEI 127 in vanum peccat in Antonium" (Nimeni nu pacatuieste nepedepsit faa de Anton"), Se ntmpla, uneori, ca un bolnav sa-si piarda un picior sau o mna n cursul transportului. Muli nselatori se dadeau drept victime ale Focului pentru a primi pomana sa nu uitam c a era perioada Curii Miracolelor . Ambroise Pare citeaza cazul unui escroc care se plimba cu braul uscat al unui spnzurat, facnd lumea sa creada ca este al lui. Din nefericire pentru el, braul fals i-a cazut: prins astfel, a fost condamnat la biciuire. Daca sfntul Anton, prin minunile sale, parea n stare sa vindece ngrozitoarea boala, el i si pedepsea pe cei care fi batjocoreau, n 1576, la Chtillon-sur-Seine, trei soldai protestani au aruncat n foc statuia sfntului: acesta i-a pedepsit, lasndu-i sa fie "arsi" de Focul sacrul Cnd nu se produceau miracole, se foloseau alte metode n lupta contra bolii. Se varsa apa pe victime pentru a stinge focul care i ardea: imediat, vapori greosi ieseau din victime, ntunecnd, se zice, strada pe care se gaseau. Mai trziu, n secolele XVI si XVII, chirurgii s-au ocupat de victime, amputndu-le membrele bolnave. 1 cartier din vechiul Paris care n Evul Mediu servea ca refugiu cersetorilor si vagabonzilor. 128 ENIGME CAPTIVANTE - 48 ncepe sase facalumina Totusi, o enigma ramnea nerezojvata: care era cauza Bolii Celor care Ard? Mult timp, a fost considerata ca o posedare de catre diavol, apoi asimilata cu o boala venerica, n 1670, nsa, valul misterului a nceput sa se ridice! Denis Dodart, medicul lui Ludovic XIV, a facut o expunere interesanta la Academia de Stiin e n legatura cu "gangrena solognoilpr": el a spus ca folosirea ca hrana a "secarei stricate" era cauza bolii. De altfel, el se baza pe spusele lui Claude Perrault care fusese informat de medicii din Sologne. n 1717, n Elveia, dr. Karl Nikolauss Lang acuza cornul secarei ca este adevaratul responsabil al Focului Sfntului Anton. Adevarul ncepea sa iasa la lumina! 44

Trebuie sa deschidem aici o paranteza, intrnd n domeniul botanicii, ca sa vorbim de o ciuperca vinovata, ale carei efecte negative fusesera, n sfrsit, demascate. Cornul secarei (Claviceps pur-purea) se prezinta ca un bulgare negru care traieste ca un parazit pe spicul secarei. Cnd cade pe pamnt, el ncoleste si sporii sai vor in-fecta noi spice. Cnd seminele de secara de 1 medic, fizician si arhitect francez (1613-1688). ALE ISTORIEI 129 acum "contaminate cu sporii cornului secarei" erau macinate, amestecate cu altele, pinea ob inuta avea miezul negru: consumarea acestuia provoca ngrozitoarea boala. De atunci, Focul Sfntului Anton a capatat denumirea medicala de ergotism gangrenos si Focul Sfntului Andrei, de ergotism convulsiv. Aceasta cauza, total nebanuita, a lamurit mai multe aspecte ale bolii. Mai nti, viteza mare de raspndire a epidemiei pe care o capata uneori cnd se producea o intoxicaie alimentara colectiva. Apoi, frecvena mai mare n regiunile sarace; n sfrsit, asocierea ei, adesea evident a, cu perioadele de foamete. Se nelege usor aceasta, deoarece n acest caz, din lipsa de gru, aranii macinau secara, expunndu-se astfel ergotismu-lui. Ciuperca fusese depistata de botanisti mult nainte de a fi implicata n aceasta problema: Lo-nicer, un erudit din timpul Renasterii, a menionat-o pentru prima data n 1565. Ac iunea de contractare a uterului fusese observata chiar din aceasta perioada: a fost folosita deseori pentru a usura nasterile ... Cine si-ar fi putut nchipui ca acelasi microorganism era la originea Bolii Celor 1 ergot de seigle (n franceza) - cornul secarei. 2 cornul secarei produce si o constricie a vaselor sanguine periferice, care poate duce la gangrena extremitailor. 130 ENIGME CAPTIVANTE ce Ard, care facea atunci mari ravagii? Istoria cornului secarei a redevenit interesanta n secolul nostru: bine cunoscutuj drog LSp-25 , este un derivat direct al acidului lisergic, care este principiul activ al cornului secarei. Este deci o ciuperca halucinogena, ca si agaricul (ciuperca) din Mexic. Sa ne reamintim ca victimele Focului Sfntului Andrei sufereau, printre altele, si de halucinaii. Acum, se mai cuvine o ultima ntrebare: suntem oare astazi ferii de pericolul apariiei bolii Focul Sfntului Anton? Ultimele epidemii de ergo-tism au fost semnalate n secolul trecut n - 49 Suedia si Rusia. Cornul secarei a fost considerat vinovat de tragicele otraviri din Pont Saint-Esprit n 1951, dar n mod gresit: responsabil era un insecticid amestecat cu faina. 45

Astazi, au fost luate toate masurile pentru a se evita consumarea secarei parazitate. Dar, culmea, cornul secarei are si efecte benefice: unele din substanele pe care le conine sunt utilizate con tra migrenelor. Asa ca, paradoxal, se cultiva ciuperca blestemata n lanuri de secara n scopul acestei utilizari: se aleg varietai de secara cu nflorire ntrziata, pentru a se evita asstfel orice 1 abreviere a denumirii germane Lyserg S au re Diethyjamida dietilamida acidului lisergic); toxic puternic, halucinogen, duce la nebunie 2 a fost obinut si pe cale sintetica. ALE ISTORIEI 131 contaminare a secarei utilizate pentru alimentaie, care nfloreste mai devreme. Diferite medicamente, de exemplu morfina, permit acum sa fie oprita declansarea ergotismului. Focul Sfntului Anton, temuta Boala a Celor ce Ard, aparine de acum nainte Istoriei. 132 ENIGME CAPTIVANTE 2. Un castel, o capela, un tezaur Totul parea ncremenit n micul oras de provincie asezat lnga vechiul castel. Doar o lumina se misca prin haisul care nconjura castelul luminnddrumul unui om care nainta fara ezitare. Avea n mini o lopata, o cazma si diferite alte scule. Brusc, a ncalecat ghizdurile unui vechi pusi a disparut n el. Acest om se numea Roger Lhomoy si cauta p comoara n castelul din Gisors, capitala regiunii Vexin normand , Unele legende vechi l-au convins ca n movila de pamnt pe care se afla castelul medieval din Gisors, orasul lui natal, se ascunde o comoara imensa. Roger Lhomoy a reusit sa fie angajat, de catre conducerea orasului, ca paznic si ghid al castelului, n fiecare noapte razboiul al doilea mondial se ncheiase facea cercetari pe ascuns. 1 regiune din vechea Frana, desparita de rul Ept n Vexin normand si Vexin francez. ALE ISTORIEI 133 Un explorator curajos A nceput prin a desfunda un vechi pu care, n timp, se umpluse cu pamnt, si a cobort n el, ajungnd pna la adncimea de treizeci de metri. Riscurile la care se expunea erau foarte mari si, de altfel, ntr-o noapte, pamntul s-a prabusit peste el si si-a rupt un picior. A reusit, totu si, sa iasa Ia suprafaa cu eforturi supraomenesti. - 50 Refacut, Roger Lhomoy s-a hotart sa abandoneze puul, n care nu descoperise galeria pe care se astepta s-o gaseasca, si a nceput sa sape n alt loc, la cincisprezece metri mai departe. 46

Folosind instrumente improvizate, a reusit sa ajunga la saisprezece metri adncime. Acolo, a descoperit o mica sala, de circa patru metri pe patru. Apoi, a sapat pe orizontala, n direcia pu ului pe care-l explorase mai nainte. Si prin acest tunel care nu avea dect cincizeci de centimetri diametru, Lhomoy a naintat trndu-se pe burta... Din pacate, acesta nu a dat nici un rezultat. Atunci, curajosul explorator a nceput sa sape din nou pe verticala, pornind de la acest tunel. El a sapat patru metri n noua galerie si a ajuns la un zid. R. Lhomoy a reusit sa scoata doua pietre din zid, si-a bagat capul prin spartura facuta si a scos un ipat: descoperise o sala uriasa. 134 ENIGME CAPTIVANTE Cu lampa n mna a patruns n sala lunga de treizeci de metri, lata de nouasi nalta de patru metri si jumatate, care nu era altceva dect o capela n stil romanic, avnd un altar si statui ale lui lisus Hristos si ale apostolilor sai. De-a lungul zidurilor erau asezate nouasprezece sarcofage de piatra lungi de doi metri. Fascicolul de lumina al lampii a descoperit treizeci de cufere asezate n rnduri de cte zece! Cuferele aveau lungimea de doi metri si cincizeci, nal imea de un metru si optzeci si laimea de un metru si saizeci... Lhomoy, revenit acasa dupa periculoasa sa expediie s-a gndit sa anune descoperirea sa. S-a dus, n primul rnd, la primaria din Gisors, dar acolo nu a fost crezut. Si-a povestit, apoi, aventura ntregului oras, dar oamenii nu i-au dat importana. Totusi, oricine putea vedea groapa pe care a sapat-o. Doi oameni s-au oferit sa coboare n ea: unul din ei a ajuns pna la cripta. N-a intrat n ea, dar aruncnd pietre, a auzit cum rasuna. Autoritaile au nceput sa-i faca necazuri lui Lhomoy. L-au acuzat de degradarea monumentului si a fost dat afara. Chiar n acea zi, conducerea orasului a pus oameni sa astupe groapa. Pamn tul acoperit, din nou, misterioasa pestera a lui Aii Baba, ntrevazuta un moment. Dar enigma din Gisors nu era dect la nceput. Lhomoy i-a povestit aventura sa scriitorului Gerard de Sed e. Deosebit de interesat, acesta a facut o cercetare aprofundata a problemei. Dupa ALE ISTORIEI 135 ce a publicat n presa un reportaj asupra misterului din Gisors, a primit un telefon ciudat. Un barbat vroia sa-i faca niste destainuiri si Gerard de Sede i-a facut o vizita. Barbatul de la telefon fusese stupefiat vaznd n articolul lui Gerard de Sede, un plan al capelei descoperite de Lhomoy. "Este foarte ciudat, i-a spus scriitorului, lata ce dein de mai muli ani: este un plan si am ca utat mereu, dar n zadar, sa aflu la ce monument se refera. Va jur ca muream de dorina de a afla, deoarece documentele care nsoesc acest plan arata ca el desemneaza locul unde au fost puse la adapost cele mai importante secrete ale Ordinului Templierilor. Nu sunt autorizat nsa sa va arat aceste documente, dar uitai-va la acest plan, cred ca o sa va intereseze." Gerard de Sede s-a tulburat vazndu-l, deoarece acest plan era exact la fel cu cel al capelei subterane din Gisors. O mistificare era exclusa: era imposibil sa faci, ntr-un timp att de scurt, o copie dupa planul publicat ?n presa. 47

De altfel, se vedea ca planul era vechi. n partea de jos a documentului pe care i-l arata interlocutorul sau, Gerard de Sede a obser vat o cruce cu extremitaile laite, nscrisa ntr-un cerc, care, la rndul lui, era nscris ntr-un pa trat. Amintea de crucea Ordinului Templului. De asemenea, scriitorul si-a amintit ca a vazut o cruce asemanatoare pe un cmp, n apropierea - 51 ENIGME CAPTIVANTE unui drum din jurul orasului Gisors. Oricum, umbra Ordinului Templului parea sa domine enigma de care se ocupa. Dar cine au fost, n fond, Templierii, acesti oameni carora le-au fost consacrate attea studii n ultimii ani? Misteriosii Templieri Ordinul Templului a fost ntemeiat la Ierusalim, n anul 1119, de Hugues de Payns, un cavaler din Champagne, Geoffroy de Saint-Omer si aii noua camarazi ai lor. Scopul ordinului era de a se asigura securitatea drumurilor spre Locurile Sfinte, prptejndu-i pe pelerini de atacurile sarazinilor si ale bandiilor, n anul 1128, n timpul Conciliului din Troyes, s-a stabilit regulamentul Ordinului de catre Sfntul Bernard . inuta Templierilor, stabilita de papa, era formata dintr-o "manta alba" cu o cruce rosie pe inima. Au participat la cruciade. Cu timpul, ordinul a devenit un fel de banca: pelerinii, plecnd spre Palestina, puteau depune, n Europa, banii la o 1 nume dat de occidentalii din Evul Mediu musulmanilor din Europa si din Africa. 2 una din cele mai mari' figuri ale crestinismului (1090-1153). A ntemeiat manastirea din Clairvaux. ALE ISTORIEI 137 casa a Ordinului; ei gaseau suma depusa ducndu-se la Templierii instalai n Orient. Lo cuina lui Hugues de Payns se gasea pe locul templului lui Solpmon. Templierii au fost alungai din Palestina de catre arabi si au venit n Europa unde au ntemeiat comanderii . S-au mbogait tot mai mult: regii Franei si ai Angliei le ncredinau administraia tezaurului lor. De mbogairea Ordinului nu profitau membrii sai care erau obligai, prin regulament, sa duca p viaa austera. Precizam ca nu erau calugari, dar trebuiau sa traiasca ntr-o comunitate, f ara femei si fara copii. Dar bogaia Ordinului a provocat invidia. Sub Fifip cel Frumos , Templierii sunt acuzai de corupie, ri1307. Regele !e-a facut proces si papa Clement v i-a condamnat, dar acuzaiile aduse erau mincinoase: li se reprosa, de exemplu, ca adora un ido) hermafrodit, Bafomet. La 18 martie 1314. marele maestru al Ordinului, Jacques de Molay si ceilali mari demnitari au ascultat, n piaa bisericii Notre-Dame, sentina data contra lor. Au fost condamnai la nchisoare. Jacques de Molay si Geoffroy de Chamay si-au 48

1 domeniu aparinnd unui ordin militar sau religios. 2 Filip IV (1268-1314) rege al Franei (1285-13f4). 3 papa din 1305 la 1314. Protejat de Filip cel Frumos. 4 ultimul mare maestru al ordinului Temphenlor (1243 1314). 138 ENIGME CAPTIVANTE afirmat n faa mulimii nevinovaia. Un sergent al regelui si-a pus mna pe gura lui Molay pentru a-l mpiedica sa vorbeasca. Filip cel Frumos a dat atunci ordin ca cei doi rebeli sa fie arsi pe rug, ca si ali treizeci si s apte de cavaleri ai Ordinului. Si n timp ce flacarile cresteau, victimele strigau: 'Trupurile sunt - 52 ale regelui Franei, dar sufletele sunt ale lui Dumnezeu!" Unele aspecte ale istoriei Templierilor au continuat sa stimuleze imaginaia, n special misterioasa doctrina esoterica pe care ei ar fi transmis-o francmasoneriei ca si fabuloasele bogaii pe care le aveau. Templierii deineau mai mult de noua mii de castele! Ei beneficiasera de nenumarate dona ii, ca sa nu mai vorbim de prada pe care o luasera de la musulmani. Filip cel Frumos a pus sta pnire pe o parte din aceste bogaii, dar restul a putut fi pus la adapost. Se spune ca Jacques de Molay, dndu-si seama de sumbrele planuri ale regelui, l-a chemat n celula sa pe nepotul sau Guichard de Beaujeu si i-a dezvaluit ca mormntul predecesorului sa u, marele maestru Guillaume de Beaujeu, din Templul din Paris era gol. El coninea, n realitate arhivele Templului si relicve de valoare, n special 1 care nu poate fi neleasa dect de cei iniiai; ascuns, secret. 2 Templul din Paris devenise centrul Ordinului ALE ISTORIEI 139 sfesnicul cu sapte brae al lui Solomon. Si Jacques de Molay a continuat: "Dar tezaurul material ai Templierilor este n alta parte: n cele doua coloane care mpodobesc strana Templului, la intrarea n mormntul Marilor Maestri. Capttelele care mpodobesc aceste coloane pivoteaza n jurul lor si n interiorul coloanelor care sunt goale se gasesc marile tezaure strnse din econom)-, ile Ordinului." Enigma persista 49

Dupa moartea lui Molay, Guichard de Beaujeu a golit coloanele Templului de coninutul lor preios si le-a ascuns ntr-un loc secret. S-a vorbit de Li-massol n Cipru si de diferite locuri din Frana, n special de domeniul familiei Beaujeu, lnga Lyon. Mai sigur, tezaurul Templierilor ar fi fost ascuns ntr-un castel al domeniului familiei Beaujeu: castelul d'Arginy, Este un castel cu aspect auster si bizar, n 1950, proprietarul sau a primit vizita unui colonel englez care i-a propus sa cumpere castelul oferind o suma uriasa. A refuzat. Pe stema de la intrare figureaza semne care continua pna la donjon. Printre aceste semne se afta unu), un semn egiptean, care indica existena unui tezaur... r 140 ENIGME CAPTIVANTE Sa revenim la castelul din Gisors, unde ar putea sa fie tezaurul Templierilor sau o parte din el, deoarece s-ar putea ca el sa fi fost mparit n mai multe locuri. Gerard de Sede a continuat ancheta asupra enigmei din Gisors. El a ajuns la concluzia care acrediteaza descoperirea lui Lhompy. Mai nti, este evident ca exista o construcie subterana sub donjon, deoarece o simpla movila de pamnt nu-l putea susine. Apoi, aceasta cladire avea o capela: un raport al administratorului castelului, din anul 1375, menioneaza "capela Sfnta Caterina". Or, aceasta capela este chiar cea descoperita de Lhomoy. Un manuscris din 1696, scris de abatele Alexandre Bourdet conine un plan al "capelei subterane Sfnta Caterina": el corespunde cu descrierea (ui Lhomoy. n - 53 plus, Gerard de Sede a aflat de existena unui manuscris n latina, datnd din anul 1500, n care se vorbeste de treizeci de cufere de fier! Nu exista ndoiala: o parte, cel puin, a tezaurului Templierilor se "odihneste" la Gisors! Si pare bine pazit... Doi ziaristi se duceau n masina la Gisors pentru a se interesa de aceasta problema. Un necunoscut a tras asupra lor n momentul n care se apropiau de oras... 3. Un lucru neexplicat: harta lui Pin Rai's n 1929, directorul muzeelor naionale turcesti a descoperit n coleciile celebrului muzeu Topkapi din Istanbul, fragmentele unei hari n culori ntocmita de un amiral turc din secolul XVI, Piri Rai's. Mai exact, este vorba de Piri Rai's Ibn Hadji Mehmet, tradus literalmente Piri- amiral -fiul 50

-pelerinului - de - la - Meca - Mohamed. Este denumit frecvent, deformnd ortografia numelui s au, Piri Reis. Conservatorul muzeului, Halii Etern Eldem si-a dat imediat seama de importana descoperirii saje, deoarece, aceasta harta prezinta, cu o precizie, uneori extraordinara, coastele Americi de Sud si alte regiuni necunoscute, sau aproape necunoscute, n epoca lui Piri Rai's... O precizie surprinzatoare Acesta si-a desenat harta pe o piele de gazela n martie 1513. El a si adnotat-o pentru a ar ata ca l li 142 ENIGME CAPTIVANTE ALE ISTORIEI 143 s-a inspirat din diferite hari arabe, portugheze etc. si dintr-o harta a lui Cristofor Columb. Trebuie spus ca un unchi al lui Piri l facuse prizonier pe un fost marinar al lui Columb. Patru ani dupa ce si-a desenat harta, Piri a prezentat-o sultanului Selim l.1 Mai muli specialisti au examinat harta si au fost uimii de detaliile care apar pe ea, Dintr-o privire, se poate recunoaste Oceanul Atlantic, avnd de o parte Europa si Africa si de afta, cele doua Americi. 2 Necunoscuta atunci de europeni, Cordiiiera Anzilor este figurata clar. Printre numeroasele desene care ilustreaza harta, apare o lama, animal care era - cel puin oficial - necunoscut n Europa. Desigur, exista greseli pe aceasta harta: Amazonul este vizibil n dublu exemplar, dar insula Ma-rajo, care este situata la varsarea acestui fluviu este desenata cu precizie: totusi, ea va fi "descoperita" abia n 1543. O ciudaenie a harii este ca noua sute de mile de coasta sud-americana nu sunt trecute... Totusi, insulele Falkland sunt la locul lor, si, cel mai extraordinar lucru, o parte a litoralului Antarcticei este desenat corect. Se poate identifica, n spe-cial, peninsula Palmer si ara Reginei Maud. 1 Seiim l cel Crud (1467-1520), sultan otoman (1512-1520). A cucerit Siria, Palestina si Egiptul. 2 (an de muni.

- 54 Or, continentul antarctic nu va fi descoperit dect n anul 1818, si releveul coastelor sale va fi stabilit abia n 1958! Ba chiar, a trebuit sa fie sondata gheaa care acopera acest continent! Ar trebui sa ne ntoarcem cu sase mii de ani napoi pentru a regasi un continent antarctic fara gheuri. Cu alte cuvinte, harile care l-au inspirat pe Piri ar fi fost ntocmite la acea epoca... 51

lata-ne deci n faa "inexplicabilului". Sa ncercam, totusi, sa explicam. O civilizaie neidentificata? Unii cercetatori au ncercat, ntr-adevar, sa dezlege aceasta enigma de necrezut. Este, n specia), cazu) lui Jacques Victoor. E) a plecat de la ipoteza ca, acum sase pna la zece mii de ani, exista o "Civilizaie mondiala* nca neidentificata. Aceasta civilizaie ar fi lasat hari care, dupa dispariia ei, ar fi putut ajunge n biblioteca din Alexandria , distrusa n trei rnduri. De altfel, Piri, n adnotarile sale, vorbeste despre o harta ntocmita n epoca iui Alexandru. Sau, poate, 1 nfiinata n Egipt de primii doi monarhi din dinastia Ptolemeilor n sec. III .H; n anul 47 .H. avea 700.000 volume, cnd a fost parial distrusa la ocuparea Alexandriei de catre Caesar. 144 ENIGME CAPTIVANTE aceste misterioase hari ar fi fost pastrate la biblioteca din Cartagina, distrusa, si ea, de catre romani. Geografii din Alexandria si fenicienii ar fi putut desigur sa se inspire din aceste hari. Acestea, la rndul lor, ar fi la originea portulanelor din Evul Mediu, folosite atunci de navigatori. Pe aceste por-tulane s-ar fi bazat Piri Ra'is, asamblndu-le ca la un joc de puzzle. Este momentul sa ne amintim ca vikingii au ajuns n America de Nord si chiar dupa unii, n America centrala si de Sud. Un viking ar fi devenit chiar rege al toltecilor. Fenicienii si cretanii ar fi ocupat si ei BraziSia. Dar n-au ramas hari din aceste ipotetice expediii. Dupa cum remarca J. Victoor, harta lui Piri Ra'is nu este unica. Harta lui Oronteus Finaeus, datnd din 1532, arata Antarctica n ntregime. "Desenarea completa a coastelor sale, scrie J. Victoor, se suprapune exact pe cea a harilor moderne, iar polul sud este asezat corect." Continentul antarctic este, totusi, prea mare pe aceasta harta. Aceasta provine din faptul ca cercul polar al lui Oronteus Finaeus este n realitate cercul paralelei 80. Aceasta greseala ar putea proveni din scoala din Alexandria. 1 harta de navigaie ntocmita cu ajutorul busolei, fobsrta n Evul Mediu (sec. XW-XVl). ALE ISTORIEI 145 Alt fapt uimitor: harta lui Hadji Ahmed, care dateaza din 1559, arata, si ea, continentul antarctic, dar, n plus, se poate recunoaste istmul care unea Siberia de Alaska n era cuaternar a! Pe harta lui Reinel, datnd din 1510, este prezenta Australia, care nu va fi descoperita de europeni dect abia n 1606. Pe harta frailor Zeno, desenata la Veneia n 1380, se poate recunoaste Groenlanda, nsa fara calota sa glaciara! Sa mai menionam portulanul lui Ibn Ben Zara din Alexandria, care dateaza din 1487. Trei puncte curioase ale acestei hari par a arata ca ea reprezinta Europa la sfrsitul ultimei glacia 52

ii! Locul de varsare al Guadalquivirului , n Andaluzia , care acum este o delta, este desenat ca un golf. Marea Egee este presarata de insule n numar mai mare dect cunoastem astazi. In - 55 sfrsit, Marea Britanie si Irlanda sunt acoperite de gheari... Examinarea acestor hari se complica din cauza problemelor de proiecie pe care nu le dis cutam. Important este ca autorii !or, sau cei care !e-au inspirat, cunosteau tot Pamntul, inclusiv Antarctica, si aveau o idee despre marimea lui. Desigur, nu poate exista unanimitate asupra 1 fluviu din Spania, care se varsa n Atlantic. 2 regiune din sudul Spaniei. 146 ENIGME CAPTIVANTE acestui punct de vedere. Dupa unii autori, litoralul situat la baza harii lui Piri n-ar fi cel al Antarcticei, ci ar fi coasta pacifica a Americii de Sud: amiralul, din lipsa de loc, n-ar fi putut-o pune la locuf ei. Aceasta idee ar fi aproape la fel de extraordinara ca si faptul ca a cunoscut-o. Oricum, enigma ramne pasionanta... 4. Shakespeare faramasca Shakespeare este chiar Shakespeare? Cel mai mare scriitor de limba engleza a fost, cu adevarat, William Shakespeare, modestul actor nascut la 1564 n Stratford-upon-Avon? Sau este doar un pseudonim sub care se ascunde un geniu necunoscut? Problema, asa cum este normal, a facut multa vh/a, si nu numai n Anglia. Aceasta controversa si are originea n puinele documente existente cu privire la autorul lui Hamlet si al lui Othelb. Oficial, William Shakespeare s-a nascut la 23 aprilie 1564 n Stradford-upon-Avon, n centrul Angliei. Era fiul unui negustor de lnasi de piele. Dupa ce a absolvit scoala din Stradford, a devenit, la treisprezece ani, ucenic. La optsprezece ani, s-a casatorit cu Anne Hathaway, fiica unui fermier, mai n vrsta dect el cu opt ani. A avut trei copii, din care doi gemeni. n 1592, Shakespeare s-a angajat ntr-o trupa de actori; apoi, a jucat la teatrul Globe, la Londra. A devenit conducatorul unei companii teatrale 148 ENIGME CAPTIVANTE pentru care a scris cteva piese. Cea mai mare parte a lucrarilor sale a fost scrisa ntre anii 1591 si 1610, n 1597, Shakespeare a cumparat una din cele mai mari cladiri din Stratford. Primele reprezentari cu Romeo si Julieta au avut loc n 1596, cele cu Hamletm 1601, cu Othellom 1604, cu 53

Macbethm 1606. Pe la 1610, Shakespeare a parasit Londra pentru a reveni la Stratford, unde a dus o existena de proprietar rural. A murit n 1616, la 23 aprilie tocmai cnd si aniversa ziua de nas tere... Cu toate ca s-a putut stabili o biografie aproximativa a lui Shakespeare, omul nsusi a ra mas misterios. Nu exista nici un manuscris al operelor sale; piesele sale a trebuit uneori sa fie prelucrate pentru a putea fi jucate: un actor n-ar fi putut scrie piese ce puteau fi jucate? Si, lucru important, piesele lui Shakespeare se desfasoara n epoci si n locuri foarte variate: n Roma antica pentru lulius Caesar, Veneia si Cipru pentru Othello, Danemarca pentru Hamiet, Franja Evului Mediu pentru Henric VI etc. Un simplu actor ca Shakespeare a fost n stare sa dea viaa unor personaje din attea epoci si din attea ari? Shakespeare, se spune, nu iubea carile: testamentul lui nu pomeneste de e!e. Cele doua fiice ale lui nu stiau sa scrie,.. B nu s-a - 56 sinchisit niciodata ca se publicau n ediii "pirat" operele sale de catre escroci. S-a calculat ca un aran englez foloseste circa cinci sute de cuvinte; opera lui Shakespeare Foto 10 - Shakespeare 150 ENIGME CAPTIVANTE conine cincisprezece mii... Iar autorul acestei opere trebuia sa cunoasca spaniola, italiana, franceza, sa fie la curent cu problemele de drept, cu stiinele oculte, cu echitaia, cu heraldica etc . In acest fel, faa de disproporia dintre un personaj modest si o opera gigantica, s-a pus ntrebarea daca William Shakespeare nu era un pseudonim al unui scriitor genial, dornic sa ra mna n anonimat . Bacon, Marlowe sau un mare senior? Cinci candidai au fost propusi, cu prioritate. Primul este Francis Bacon (1561-1626), om de stat englez, savant si filozof. Biografia lui F. Bacon prezintasi ea unele aspecte misterioase, deoarece se pare ca ar fi fost fiul nelegitim al reginei Elisabeta . El este autorul unui mare numar de opere, lucrarea sa principala fiind "Noua logica" (Novum organum). Totusi, viaa si caracterul lui Bacon nu par a se potrivi cu opera shakespeariana, n plus, toata 1 Gradina Shakespeare n Bois de Boulogne, la Paris, cultiva toate florile citate n opera fui Shakespeare.

- 57 2 !a fel, unii au afirmat ca piesele lui Molie re, au fost 54

operele lui Corn ei l le si chiar ale lui Ludovic XIV 3 Elisabeta l-a (1533 -1603), regina a Angliei (1558 1603). ALE ISTORIEI 151 viaa lui, Bacon a fost foarte ocupat, nct este greu de imaginat ca ar fi putut sa aiba timpul liber necesar sa scrie piesele lui Shakespeare. n 1593, ntr-o ncaierare ntr-un cabaret, si-a pierdut viaa un poet si autor dramatic englez, Christopher Marlowe, nascut n 1564, ca si Shakespeare. El a fost njunghiat. Cel puin oficial, deoarece Marlowe se pare ca n-ar fi murit chiar n acea zi si ar fi continuat sa traiasca n secret. Si n aceasta perioada el ar fi scris piesele atribuite lui Shakespeare. Alte puncte comune ntre cei doi oameni: Marlowe facea parte dintr-o trupa de actori si a scris si el piese de teatru, desigur inferioare, n ansamblu, celor ale lui Shakespeare, totusi pline de verva; n ele se regasesc adesea pasaje extrem de frumoase. Din piesele lui putem cita: Tamerlan cel Mare (1587) si Masacrul din Paris (1589). Mai mult sau mai puin agent secret, Marlowe a avut o viaa agitata. El s-a discreditat din cauza ateismului sau si din acest motiv ar fi socotit ca ar fi mai prudent sa dispara n 1593 si s-ar fi ascuns la un protector, poate contele de Oxford: la resedina acestuia ar fi scris operele lui Shakespeare. De altfel, Edouard de Ver, al saptesprezecelea conte de Oxford, a fost si el banuit ca a scris piesele "marelui Will". Tot asa, au fost banuii si ali doi mari seniori literai. Primul a fost Roger Manner, al cincilea conte 152 ENIGME CAPTIVANTE de Rutland. Aceasta teza a fost susinuta de savantul belgian Celestin Demblon. Dar R. Manners s-a nascut n 1576 si, daca admitem teza iui Demblon, trebuie sa fim de acord ca el a scris s ase capodopere la saptesprezece sau optsprezece ani... Mai solida pare teza lui Abel Lefranc, profesor la College de France, n cartea sa celebra Sub masca lui William Shakespeare (1920). Dupa parerea lui, autorul pieselor lui Shakespeare a fost William Stanley (1561-1642) al saselea conte de Derby. Acest mare senior a calatorit mult: din 1582 n 1587, a parcurs Frana (unde a fost oaspete la curtea lui Henric III), italia, Navara, Orientul Apropiat. n 1587, s-a rentors n Anglia: este exact anul n care Shakespeare, intrat n trupa de actori, a ajuns la Stanley. Cnd a murit protectorul trupei, aceasta a fost susinuta de lordul Strnge, fratele mai mare al lui Wiiliam Stanley, n acea perioada, n Anglia, trupele de actori puteau ob ine dreptul de a purta numele unui senior, scapnd, astfel, de acuzaia de vagabondaj, ele fiind considerate ca fac parte din casa seniorului. Deci, Shakespeare era, pe atunci, "protejatul" familiei Stanley. Doua alte motive sunt n favoarea tezei lui AbelLefranc. Autorul pieselor Iui Shakespeare avea, n mod evident, cunostine juridice: William Stanley a fost nscris la una din scolile de drept din Londra. De asemenea, pe la anul 1600, piesele lui 55

ALE ISTORIEI 153 Shakespeare arata ca autorul trecea printr-o accentuata criza de pesimism, de tristee, de melancolie. Este sigur ca, n cursul acelor ani, W. Stanley a fost coplesit de griji n viaa sa personaia. Aceste coincidene sunt oare suficiente pentru a convinge? Coincidenele nu sunt o dovada - 58 ... Astazi, parerea care prevaleaza este ca Shakespeare este chiar Shakespeare. n fond, acesta ar fi putut foarte bine sa se documenteze asupra epocilor si regiunilor n care sunt situate piesele sale. Si Istoria pastreaza amintirea unui om a carui viaa modesta a contrastat cu stralucirea operei sale. ENIGME CAPTIVANTE 5. Omul cu Masca de fier Identitatea omului cu masca de fier este desigur una djn enigmele cele mai celebre din istoria Franei, n fond, cine a fost omul care, timp de douazeci si doi de ani, n patru nchisori diferite, a fost silit sa poarte, permanent, nu numai o masca de fier, dar si o masca de catifea neagra? Partea de jos a mastii avea arcuri de oel. Se daduse ordin ca omul sa fie ucis dacasi-o scotea. Ludovic XIV, Regele Soare (1643-1715) a spus: "Vreau ca nimeni sa nu afle vreodata cine este." La rndul lui, Michel de Chamillard, ministrul Regelui Soare, ntrebat pe patul de moarte, a spus: "Nu pot destainui, este secret de stat." Necunoscutul de la Bastllla Daca se examineaza jurnalul lui du Junca, reprezentantul regelui la Bastilia, la data de 18 septembrie 1698, se poate citi: "Joi, 18 septembrie, la ora trei dupa amiaza, domnul de SaintMars , guvernatorul forta reei Bastilia, s-a O) u_ 0) o C3 O w O u. r 56

- 59 ENIGME CAPTIVANTE prezentat, venind din fostul lui post de guvernator al insulelor Sainte-Marguerite-Honorat , aducnd cu el, n litiera sa, unyechi deinut pe care l-a avut n pazasi la Pignerol , pe care l-a inut permanent mascat, al carui nume nu se spune, si pe care l-a nchis, cobornd din litiera, n prima camera din turnul Basiniere, asteptnd noaptea, pentru a-l lua si conduce chiar el, la ora noua seara, cu domnul de Rosarges, unul din sergenii pe care domnul guvernator i-a adus, n a treia camera, singur n turnul Bretaudiere pe care l-am mobilat cu tot ce trebuie, nainte de sosirea sa, primind ordin de la domnul de Saint Mars, care deinut va fi servit si ngrijit de domnul de Rosarges, si hrana prizonierului fiind asigurata de domnul guvernator." ntr-un alt jurnal, n care se treceau date asupra morii sau eliberarii deinuilor, du Junca a scris la data de 19 noiembrie 1703: "n aceeasi zi, 19 noiembrie 1703, deinutul necunoscut, avnd permanent masca de catifea neagra pe faa, pe care domnul guvernator de Saint-Mars l-a adus cu el, venind din insulele Sainte-Marguerite, pe care-I pazea de mult timp, care s-a simit ieri cam rau iesind de la slujba 1 insulele Samte Marguerite si Saint Ho n o rt fac parte din insulele Lerins din Mediterana, 2 oras din Italia (Piemont). A fost n stapnire franceza n mai multe rnduri. Fortareaa n care au fost nchisi Fouquet, Lauzun si omul cu Masca de fier. ALE ISTORIEI *> f 157 religioasa, a murit astazi la orele zece seara, fara a fi avut vreo boala grea, n cel mai scurt timp." Masca de Fier a fost nmormntat la 20 noiembrie n cimitirul Saint-Paul sub numele de Mar-chiel sau Marchioly. Faa i-a fost arsa cu vitriol pentru ca, n caz de deshumare, sa nu poata fi nicicum identificat. Apoi, a fost uitat pna la apariia, la Amsterdam, n 1745, a unei carulii anonime: Memorii secrete pentru a servi istoria Persiei. Autorul satirizeaza personaje de la curtea iui Ludovic XIV, carora le da nume persane, n carte se vorbeste de un deinut politic mascat, pe care autorul l con sidera a fi contele de Vermandois, fiul lui Ludovic XIV si al domnisoarei de La Valliere. Voltaire a fost primul care s-a ocupat, cu adevarat, de enigmaticul caz al omului cu Masca de Fier. Desigur ca ideea i-a venit dupa ce^ citise lucrarea de mai sus, pe care o cunostea, n Secolul lui Ludovic XIV, el relateaza povestea misteriosului deinut care avea o voce frumoasa si o piele oachesa... Voltaire a pomenit din nou aceasta enigma n Dicionarul enciclopedic. Editorul sau sau chiar Voitaire nsusi a redactat o nota n care se spune ca omul cu Masca de Fier era probabil fratele mai mare al lui Ludovic XIV. 57

ntre a timp, ali doi autori au evocat curiosul mister, n 1754, abatele Lengley-Dufresnoy a identificat Masca de Fier cu ducele de Beaufort, ENIGME CAPTIVANTE - 60 disparut n faa orasului Cnd ie , n Creta. Mai trziu, n 1769, un alt eclesiast, parintele Griffet, a publicat fragmentele din jurnalul lui du Juca pe care le-am citat. In secolul XIX, enigma i va atrage pe Alexandre Dumas, care a scris "Ludovic XIV si secolul sau", si pe Jules Michelet . Din nchisoare n nchisoare Pe baza documentelor pe care le avem, yom ncerca sa reconstituim istoria Mastii de Fier. ntre martie 1680 si septembrie 1681 data este nesigura un deinut a sosit la Pignerol, n Piemont. Era o fortareaa pe care Frana o deinea din 1631. Donjonul era folosit ca temnia pentru deinuii politici. Poate ca ar fi interesant ca, chiar de pe acum, sa-i cunoastem pe cei sase deinui politici care au fost nchisi la Pignerol n perioada respectiva. Primul este fostul administrator general al finan elor, Fouquet, nchis dupa procesul din 1664 vechiul nume al unui oras din Creta, astazi Heraklion. istoric francez (1798-1874). Ascris Istoria Franei. om de stat francez (1615-1680), ministru de finane. Condamnat pe viaa ca delapidator n 1664. ALE ISTORIEI 159 El a murit n 1680. Al doilea este un oarecare Eus-tache Dauger, care a fost adus n 1669. In 1671, a fost nchis la Pignerol, Lauzun, fost favorit al lui Ludovic XIV. Nemulumindu-l pe rege, a fost nchis si eliberat abia n 1680. Au fost adusi, apoi, la Pignerol, un calugar iacobin, un spion numit Dubreuil si, n 1679, diplomatul italian Matthioii. Guvernatorul din Pignerol era Saint-Mars. fn 1681, a fost mutat la o alta fortareaa, Exiles, tot n Piemont. L-a luat acolo si pe Dauger. Apoi, Saint-Mars a fost transferat la nchisoarea din insula Sainte-Marguerite, n arhipelagul insulelor Lerins, n faa orasului Cannes. Si aici l-a luat cu el pe Dauger, Deinuii ramasi la Pignerol ntre care si Matthioii i-au fost trimisi si ei mai trziu. n 1698, dupa cum stim, Saint-Mars a fost transferat la Bastilia, El s-a dus acolo mpreuna cu unul din deinuii sai, cu Masca de Fier, care fusese nchis pe rnd la Exiles si n insula Sainte Marguerite. 58

De ce a fost obligat acest om sa-si pastreze permanent masca, chiar cnd l examina doctorul? Daca era att de stnjenitor, autoritaile ar fi putut, cu usurina, sa-l elimine. Era oare att de us or de recunoscut nct era obligat sa poarte masca chiar cnd traversa Frana si nu putea fi vazut dect de arani? Mai multe relatari arata n ce masura se dadea importana pastrarii secretului asupra identitaii 160 ENIGME CAPTIVANTE sale. ntr-o zi, n insula Sainte-Marguerite, Masca de Fier a reusit sa scrie cu un cui sau un cuit cteva rnduri pe o farfurie de argint, pe care a aruncat-o pe fereastra. Un pescar a gasit-o si i-a adus-o lui Saint-Mars. Acesta I-a ntrebat: " Ai citit ce este scris pe farfurie? - 61 Nu stiu sa citesc! a raspuns omul. A mai vazut-o cineva? Abia am gasit-o, nimeni n-a vazut-o. Am adus-o Excelenei voastre ascunsa sub haina, de frica sa nu fiu luat drept ho. Poi sa pleci, i-a spus Saint-Mars, norocul tau este ca nu stii sa citesti." O alta relatare este introdusa de Alexandre Dumas n "Ludovic XIV si secolul sau": "Un asistent de chirurg a vazut, n timp ce facea baie, plutind ceva alb pe apele marii. A no tat spre acel obiect, !-a adus la mal si s-a uitat la el. Era o camasa de pnza foarte fina, pe care, cu un amestec de apasi funingine drept cernealasi cu un os de pui ca pana, deinutul si scrisese toata viaa. S-a grabit sa-i duca guvernatorului camasa gasita. Domnul de Saint-Mars i-a pus aceeasi ntrebare ca si pescarului. Omul i-a raspuns ca, ntr-adevar, stia sa citeasca, dar ca, gndindu-se ca rndurile scrise pe acea pnza puteau sa se refere la vreun secret de stat, s-a ferit sa !e citeasca. Domnul de Saint-Mars I-a trimis acasa fara sa-i spuna nimic, dar, a doua zi, omul a fost gasit mort n pat." ALE ISTORIEI 161 ntr-un articol scris de domnul de Paiteau, stranepot al lui Saint-Mars, aparut n Anul literar din 1769, se spune ca un ofier de infanterie numit de Blainvilliers, s-ar fi travestit n soldat, la Sainte-Marguerite, pentru a-l vedea pe deinut prin ferestrele camerei sale. El l-ar fi vazut fara masca: faa lui era "alba" si parul albit prea devreme. Blainvilliers a mai spus ca guvernatorul si ofierii stateau n picioare cu capul descoperit pna ce el le spunea sa se aseze si sa-si puna p alariile pe cap; n timp ce domnul de Saint-Mars l nsoea pe ilustrul prizonier pe drumul dintre insula Sainte-Marguerite si Bastlia, el s-a oprit la proprietatea sa din Paiteau.' Mai muli calarei i nsoeau pe cei doi oameni. Domnul de Saint-Mars a luat masa cu deinutul, avnd doua pistoale lnga farfurie. aranii n-au putut vedea daca necunoscutul mnca avnd masca pe faa; dar e! o avea atunci cnd a traversat curtea. Temnicerul si deinutul au dormit noaptea aceea n doua paturi alaturate. Se nasc cteva ntrebari referitoare la masca purtata de misteriosul necunoscut. Nu trebuia ei, oare, sasi-o scoata din cnd n cnd pentru a se spala si pentru a se barbieri? 59

Surprinzator este si volumul cheltuielilor facute pentru deinerea n nchisoare a Mastii de Fier; timp de douazeci de ani, a costat o suta patruzeci si patru de franci pe zi. Se pare ca o ntemniare 162 ENIGME CAPTIVANTE ALE ISTORIEI 163 la Exiles costa saptezeci si doua de mii de franci; la Sainte-Marguerite, optzeci de mii de franci. Omul era permanent tratat cu mult respect. Fara a fi luxoasa, viaa lui n nchisoare era, n general, confortabila; la Pignerol, "apartamentele" sale erau mai bine aranjate dect cele ale lui Fouquet sau de Lauzun. O mulime de Ipoteze - 62 Enigma Mastii de Fier, din momentul n care s-a ocupat de ea Voltaire, a stimulat n mod deosebit imaginaiile. Ipotezele formulate asupra identitaii deinutului sunt nenumarate. S-a crezut chiar ca era o femeie... Una din ipotezele cele mai raspndite este cea care l vede n Masca de Fier pe un frate al lui Ludovic XIV. Aceasta ar explica motivul pentru care era obligat sa poarte permanent o masca: ca sa ascunda o asemanare, foarte evidenta, ntre cei doi. Mai precis, Masca ar fi fost un frate geaman al Regelui Soare. Anna de Austria l-ar fi nascut la prnz, dupa care a mai nascut un copil, seara, de aceasta data pe ascuns; reginele aveau obligaia de a naste n public. Si atunci, necunoscutul mascat ar fi putut fi un frate mai n vrsta dect Ludovic XIV, care, n aceste condiii, nu era dect un uzurpator. O varianta a acestei ipoteze: Ludovic XIV ar fi fost fiul Annei de Austria si al lui Mazarin , n timp ce Masca de Fier ar fi fost veritabilul delfin ... Contele de Vermandois ar fi putut fi o Masca de Fier destul de credibila. Am mai vorbit de aceasta ipoteza. El era, reamintim, fiul natural al lui Ludovic XIV cu domnisoara de La Valliere. Oficial, a murit la 18 noiembrie 1683. n realitate, aceasta moarte ar fi fost fictiva: contele de Vermandois ar fi fost atunci nchis, deoarece l palmuise pe delfin n cursul unei certe. Dar, la moartea contelui de Vermandois, n timpul asediului de ia Courtrai, au fost de faa numerosi martori, iar gestul sau nu justifica o deinere pe viaa. Si totusi ipoteza a gasit crezare. In 1789, un revoluionar a povestit ca a gasit, ntre doua pietre, la Bastilia, o hrtie pe care Masca de 1 {1601-1666} fiica a regelui Filip III al Spaniei si regjna a Franei prin casatona cu Ludovic XIII. Regenta, a condus ara cu ajutorul lui Mazann pna la majoratul lui Ludovic XIV. 1 prelat si om de stat francez de origine italiana 60

(1602-1661). Principalul ministru a regentei Anna de Austria. 2 mostenitorul prezumtiv al tronului Franei, dupa ce provincia Dauphine a fost alipita domeniului regal prin cumparare (1349}. 164 ENIGME CAPTIVANTE ALE ISTORIEI 165 Fier scrisese: "Eu sunt Louis de Bourbon, conte de Vermandois..." Alta ipoteza identifica Masca de Fier cu ducele de Beaufort. Acesta comanda, fn 1669, expediia din Candie n Creta. El a fost ucis la 25 iunie, dar nu i s-a gasit trupul. Totusi si la moartea ducelui au fost martori si nici nu existau motive ntemeiate pentru ca sa fie nchis pe viaa. Mai mult, n 1703, ar fi avut 87 de ani, pe cnd Masca de Fier n-a avut, n mod vadit, la moartea sa, dect aproximativ 60 de ani. n 1825, un fost consul general n Siria, cavalerul Taules, a publicat un memoriu n care afirm a ca Masca de Fier a fost patriarhul armean Avedick. Acesta ar fi fost rapit la ordinele lui Ludovic XIV, Ja instigarea iezuiilor: patriarhul se opunea ncercarilor acestora de a uni biserica catolica cu biserica armeana. Daca Avedck a fost cu adevarat nchis n Frana, ar fi fost deinut la Mont-Saint-Michel si el - 63 a murit n 1711. Alt candidat: un conspirator numit Louis de Oldendorff, dar cunoscut si sub multe alte denumiri. Acesta, dupa ce a fost arestat la Peronne, a fost nchis la Bastilia, dar, oricum, n nici una din nchisorile n care a fost deinut Masca de Fier. 1 insula stncoasa la gura rului Couesnon, legata de coasta cu un dig, din 1879. Era condamnat la cel mai aspru regim, ceea ce nu a fost cazul misteriosului prizonier. Un englez? La 10 octombrie 1711 ^prinesa palatina , vaduva ducelui de Orfeans , fratele lui Ludovic XIV, i scria soiei electorului de Hanovra o scrisoare n care spunea: "Un om a fost nchis muli ani la Bastilia si a murit acolo mascat. Lnga el au stat doi muschetari pentru a-l ucide n caz ca si scotea masca. A mncat si a dormit mascat. Fara ndoiala ca asa a fost deoarece a fost bine ngrijit, a avut locuina bunasi i s-a dat tot ce-si dorea. A fost mpartasit mascat; era foarte credincios si citea continuu. Nu s-a aflat niciodata cine era."' Dupa douasprezece zile, prinesa palatina i-a scris din nou corespondentei sale: 1 titlu purtat de Charlotte Elisabeth de Bavere. 61

2 Philippe duc d'Orle'ans (1640-f 701), fiul lui Ludovic XIII si al Annei de Austria, (i-au fost soii Henriette d'Angleterre si Chartotte-Elisabeth, prinesa palatina). 3 titlu purtat n Imperiul germano-roman (epoca medie si moderna) de cei sapte principi laici si ecleziastici care aveau dreptul s'a-f aleaga pe mparat (printre ei si electorul de Hanovra). 166 ENIGME CAPTIVANTE ALE ISTORIEI 167 "Am aflat, a scris ea, cine era omul mascat care a murit la Bastilia. A purtat masca dar nu pentru a fi chinuit. Era un lord englez amestecat n compotul ducelui de Berwick , contra regelui Wil-helm . El a murit astfel, pentru ca regele sa nu afle niciodata ce s-a ntmplat cu el." ntr-adevar, tatal ducelui de Berwick, Jacob II fusese detronat de prinul de Orania, devenit Wil-helm III. Lordul de care este vorba ar fi putut fi pedepsit de Ludovic XIV pentru ca a participat la acordul anglo-olandez din 1668, care se opunea intereselor Franei n arile de Jos. Anglia a dat si ali* candidai ^posibili la Masca de Fier. Ducele de Monmouth, n special, fiul natural al lui Carol II . Ducele se revoltase contra lui Jacob II, fratele si succesorul lui Carol II. Jacob II l-a decapitat pe Monmouth dar se spunea n taina ca acesta n realitate nu murise. In ultimul moment, regele l-ar fi nlocuit cu un alt condamnat la moarte. Chiar regele l-ar fi vizitat pe Monmouth n 1 Jacob Stuart, duce de Berwick (1670-1734), fiul natural al lui Jacob II regele Angliei. S-a naturalizat

- 64 francez si a devenit Maresal al Franei (1706) 2 Wilhelm III rege al Angfiei (1689-1702), care l-a alungat de pe tron pe Jacob II, socrul sau. 3 pnn de Anglia (1649-1685), fiul natural al lui Carol II. Sef al opoziiei protestante dupa urcarea pe tron a lui 62

Jacob II. 4 rege al Angliei, Scoiei si Irtandei (1660-1685). nchisoare si i-ar fi acoperit capul cu o gluga nainte de a-l duce spre o destinaie necunoscuta. Un chirurg englez, client obisnuit al cafenelei Procope, domnul Nelaton, povestea ca ntr-o zi i s-a cerut sa ia snge unui deinut din Bastilia. Acesta avea capul acoperit cu un servet: accentul lui era categoric englezesc. Totusi, Monmouth, ca si "lordul" prinesei palatine trebuie eliminai. Este de ajuns sa fie confruntate datele sau unele puncte de reper din viaa sau din activitatea lor cu ceea ce se stie despre Masca de Fier. nu exista nici o coincidena. Mai trebuie adaugat, pentru a ncheia cu ipotezele "engleze" ca n Masca ar fi fost vazut si un fiu al lui Crom-well1. Sa trecem peste ipoteza Moliere, foarte fantezistasi sa ne oprim puin asupra tezei conform ca reia ar fi fost chiar Fouquet. Acesta n-ar fi murit la Pignerol Ludovic XIV a lansat zvonul ca a murit, dar l-a transferat la Sainte-Marguerite. Madame de Maintenon a cerut, n momentul casa toriei cu Ludovic XIV, sa fie nasprit regimul penitenciar al lui Fouquet, caruia i fusese, cndva, amanta. Nici aceasta ipoteza nu pare foarte plauzibila. 1 lord protector al Angliei, Scoiei si Irlandei (15991658). Sub conducerea lui, a'fost'decapitat Carol l (1649). 2 Frangoise d'Aubignon marchiza de ~ (1635-1719), amantasi apoi soie a lui Ludovic XIV. 168 ENIGME CAPTIVANTE Mai ramn doar doi candidai de examinat, dar cu mai multa atenie, deoarece acestia par cei mai demni de luat n consideraie. Tradarea unul agent secret Ludovic XV1 ca si Ludovic XVI2 stia-cine a fost Masca de Fier. El nu i-a spus niciodata numele, dar, o data, a vorbit despre un ministru italian... La 14 decembrie 1667, Ludovic XIV a primit o scrisoare semnata: Ercolo A. Matthioli. Acesta i scria regelui ca ncearca sa-l atraga pe ducele de Mantua n tabara Franei, pentru a-l ajuta pe Ludovic XIV n inteniile lui referitoare la Milano. Puin timp dupa aceea, abatele d'Estrade, ambasador la Veneia, i-a dat asigurari regelui ca ducele de Mantua este gata sa ajute Frana pentru cumpararea fortareei Casale, pe Padl . La 12 ianuarie 1678, Ludovic XIV i-a scris personal contelui Matthioli pentru a-i mulumi pentru ajutorul dat. Matthioli si abatele d'Estrade s-au 1 rege al Franei (nascut 1715 -decedat 1774) stranepot al lui Ludovic XIV. 2 rege al Franei (nascut 1754 - decedat 1793), nepot 63

al lui LouisXV. 3 fluviul cel mai mare din Italia. Izvoraste din Alpi si se varsa n Adriatica.

- 65 ALE ISTORIEI 169 ntlnit atunci si au discutat preul cedarii catre Frana a fortaree! Casale. La 13 martie 1678, tratatul este ntocmit ntre abatele d'Estrade si ducele Carol IV din Mantua. Cu Casale, Frana dobndea, la frontiera estica a Piemontului, o fortareaa care putea fi perechea fortaree! Pignerol care se afla la vest. Totusi, preul era foarte mare; cinci sute de mii de livre. La 28 noiembrie 1678, Matthioli a venit la Paris pentru a ncheia afacerea. Ludovic XIV l-a nsarcinat pe ministrul sau al Afacerilor externe, marchizul de Pomponne, sa semneze tratatul alaturi de Matthioli. Dupa semnare, Ludovic XIV l-a primit pe Matthioli, n secret. El i-a dat, ca mulumire pentru stradanie, patru sute de dubloni de aur si un diamant mare. S-a prevazut ca, dupa aplicarea tratatului, Matthioli sa primeasca nca patru sute de mii de dubloni. Un colonel de dragoni, domnul d'Asfeld, a fost nsarcinat sa se duca la Carol IV, pentru a lua tratatul secret ntarit de semnatura ducelui, n acest timp, viitorul maresal Catinat a fost trimis la Pignerol pentru pregatirea operaiilor militare de luare n stapnire a fortaree! Casale. Trupele erau deja adunate la Briancon. La 9 martie, n ajunul zilei n care d'Asfeld trebuia sa fie primit de ducele de Mantua, a fost 1 moneda veche spaniola de aur. 170 ENIGME CAPTIVANTE ALE ISTORIEI 171 arestat la Milano si predat spaniolilor. Catinat a fost desemnat sa-l nlocuiasca. Matthioli tradase. O scrisoare a noului ambasador al Franei la Veneia, de Pinchesne, o dovedeste. Ambasadorul Spaniei s-a dus la ducele de Mantua pentru a protesta contra tratativelor n curs: ducele le-a dezminit categoric. Abatele d'Estrade a aflat ca informarea spaniolilor venea de la Matthioli si a imaginat un plan ca sa-l prinda. Ludovic XIV si-a dat aprobarea si Louvois i-a scris lui Saint-Mars: "Regele trimite acum ordin domnului abate d'Esrade sa ncerce sa aresteze un om a carui comportare I-a nemulumit pe Majestatea sa; pentru aceasta, Ma-jestatea sa mi-a ordonat sa va nstiinez pentru ca dumneavoastra sa nu facei greutai si sa-l primii cnd va va fi trimis si sa-l pazii n asa fel nct el sa nu aiba legaturi cu nimeni, ca el sa se caiasca de purtarea rea pe care a avut-o si nimeni sa nu afle ca avei un nou deinut." 64

La 2 mai, Matthiofi a venit la ntlnirea cu abatele d'Estrade. Catinat se gasea acolo cu c iva ofieri, si I-a arestat. Ofierii nu stiau cine este omul pe care l-au prins. Matthiol a fost nchis la Pigneroi. A fost obligat sa-i scrie tatalui sau pentru ca acesta sa dea 1 om de stat francez (1639-1691). A reorganizat armata franceza. Ministru a! Afacerilor externe. documentele care dovedeau tradarea. Louvois a scris: "Matthioli nu va mai fi niciodata liber." E! a fost transferat la Saine-Marguerite unde a murit. Pna de curnd Matthioli era considerat de cea mai mare parte a istoricilor drept candidatul cel mai important la titlul de Masca de Fier. n acest caz, ar trebui sa ne imaginam ca a supravieuit si ca a fost transferat la Bastilia. S-a remarcat ca numele dat Mastii la moarte, Marchioly, aminteste de Matthioli. - 66 Dar o alta ipoteza este mai credibila... A fost Eustache Dauger? n 1667, Colbert1 a cazut n dizgraie, dar a reusit sa recstige favoarea regelui^ Dusmanul lui principal era pe atunci Louvois. n decembrie 1668, Colbert s-a mbolnavit brusc. Avea mari arsuri la stomac si boala parea att de grava nct ministrul parea pierdut. Si totusi si-a revenit. S-a pus n mod firesc ntrebarea daca "boala" lui Colbert nu era, n realitate, o "otravire", si, bineneles, ca banuielile s-au ndreptat spre Louvois. Despre acesta, principesa palatina declara: 1 om de stat francez (1619-1683), a contribuit la caderea lui Fouquet. Secretar de stat al Casei regelui. 172 ENIGME CAPTIVANTE "Este ngrozitor de rau; nu-si face scrupule sa arda, sa otraveasca, sa mintasi sa nsele." Era s tiut ca Louvois avea legaturi cu o serie de otravitori. Deci, nu este imposibil ca el sa fi ncercat sa-l otraveasca pe Colbert. El ar fi nsarcinat un valet, un oarecare Dauger, sa nfaptuiasca crima, care nsa n-a reusit. Stim ca acest Eustache Dauger a fost ncarcerat la Pignerol n 1669. Un fapt de notat: a fost anunata venirea lui dinainte si, cu toate ca era doar un vaiet, trebuia tratat bine si nu trebuia vazut de nimeni. La 19 iulie, Louvois i-a scris lui Dauger, care era deci agentul lui, sa revina n Frana prin Dunkerque. n aceeasi zi, i-a scris capitanului de Vauroy, maior din Dunkerque sa vina imediat la Saint-Germain. Si, n timp ce Dauger se ndrepta spre Dunkerque, de Vauroy calarea n galop spre acelasi oras. Cnd Dauger a debarcat, a fost arestat, legat si bagat ntr-o trasura care a pornit spre Pignerol. n 1932, istoricul Maurice Duvivier s-a preocupat de acest Eustache Dauger, l-a asimilat cu Eustache d'Auger de Cavoye, nascut n 1639. Acesta era varul marchizei de Brinvilliers , devenita 1 Marie d'Aubray, marchiza de Brinvilliers (1630-1676) decapitata si arsa n Place de Greve pentru ca si otravise tatal si fraii. 65

ALE ISTORIEI 173 celebra n cunoscutul caz al otravirilor1. Mai muli membri ai familiei sale erau apropiai ai lui Ludovic XIV. Eustache a avut o viaa tumultoasa, din cauza careia a fost nchis, prima data, n 1667. Deci iata-l ncarcerat la Pignerol. Stim ca Fouquet era nchis n fortareaa din 1664. Dauger a obinut dreptul sa-l vadasi chiar sa petreaca mai multe ore n tovarasia sa: se poate spune ca i-a devenit valet. n martie 1680, Fouquet a murit subit. L-a otravit Dauger? Doamna de Sevigne relateaza ca Fouquet a murit "n convulsii si dureri de stomac, fara a putea vomita." Dar pentru ce si la instigarea cui Dauger I-a otravit pe Fouquet? La 10 iulie 1680, Louvois i-a scris lui de Saint-Mars: "Am primit, mpreuna cu scrisoarea dumneavoastra din 4 a acestei luni, ceea ce era atasat si voi face ceea ce trebuie. Va fi de ajuns sa-i spovedesti o data pe an pe deinuii din Turn... Informeaza-masi pe mine cum a fost posibil ca numitul Eustache sa faca ceea ce mi-ai trimis si de unde a luat medicamentele necesare pentru preparare, pentru ca nu pot crede ca dumneavoastra i le-ai procurat." - 67 Medicamente, nu otravuri? Doar pentru a adormi, nu pentru a ucide? Un deinut din Bastilia, 1 serie de otraviri scandaloase, la Paris, din 1670 la 1680. 174 ENIGME CAPTIVANTE numit Belot, a spus ca un oarecare Dauger (acelasi?) folosea opiu pentru a adormi pe cine vroia el. Atunci, Dauger este cu adevarat Masca de Fier? Din toi deinuii politici din acea epoca, el este singurul ale carui manifestari coincid cel mai bine cu cele ale misteriosului deinut. Si, totusi, afirmaia nu este sigura. "Nu, scrie F. Mercury, teza Cavoye-Dauger este prea complicatasi neconvingatoare. Este construita pe prea multe incertitudini, pe cinci ipoteze, din care nici una nu este verificata: prima, a unui d'Auge din Cavoye disparut total n-1669 si devenit Dauger la Pignerol; a doua, c a el este Dauger citat de Belot n interogatoriul sau din 1679; a treia, ca Fouquet a murit asasinat; a patra, ca Dauger a avut otrava n nchisoare; a cincea, ca el era asasinul." Teza cea mal recenta n 1978, a aparut o carte de Camille Bartoli cu titlu atragator: "Am descoperit uimitorul secret al Mastii de Fier."Teza autorului este total revoluionara. El a descifrat, mai nti, simbolurile alchimiste din manastirea Cimiez din Nisa: este vorba n ele de "legitimitatea Adev aratului Rege". Apoi, un misterios corespondent l-a dus pe Bartoli ALE ISTORIEI 66

175 la Madona de Fenestre, sanctuar n care au fost masacrai, odinioara, Templierii. Acesta i-a spus ca n epoca lui Ludovic XIV, un descendent al Carolingienilor a pretins tronul Franei. S-a format o conjuraie hotarta sa-l urce pe tron. Acest pretendent era Henric II de Lorena, al cincilea duce de Guise, fiul lui Carol, al patrulea duce de Guise, fiul lui Henric, al treilea duce de Guise, numit Omul cu cicatrice, asasinat la Blois. Nascut n 1614, Henric II era deci mostenitorul pe linie carolingiana. El a fost n fruntea napoli-taniior revoltai contra Spaniei, Era mare maestru al ceremoniilor de la Curte. Este de neles ca Ludovic XIV I-a ndepartat pe acest pretendent stnjenitor care, oficial, a murit n 1664. n realitate, a ramas n viaa, a fost nchis la Pignerol si el ar fi fost Masca de Fier. Personalitatea deinutului ar explica foarte bine, n orice caz, consideraia de care se bucura. Henric II ar fi murit la Sainte Marguerite n 1694. Si Dauger l-ar fi nlocuit, devenind o a doua Masca de Fier, cel care a murit la Bastilia. 176 ENIGME CAPTIVANTE 6. Un cromozom a facut sase clatine coroana Angliei n 1788, n ajunul Revoluiei franceze, monarhia engleza trecea printr-o criza puternica. - 68 Aceasta a durat pna n 1837, cnd s-a urcat pe tron regina Victoria . In acel an, regele George III rege al Angliei (1760-1820), nascut n 1738, a manifestat grave tulburari nervoase. A urmat un tratament obisnuit n acea epoca: era batut, nlanuit si nfometat f ara a se cauta un remediu pe cale medicala. Contrar asteptarilor, regele si-a revenit. Boala sa fiind ciclica, a revenit dupa un timp. La fiecare recidiva, tulburarile s-au agravat, n februarie 1811, cnd suveranul a nceput sa ia arborii din parcul sau drept reae al Prusiei, dupa expresia lui Andre Maurois , a fost numit imediat un regent: prinul de 1 Victoria l (1819-1901) regina Marii-Britanii si a Irlandei (1837-1901) si mparateasa Indiei (1876-1901). Nepoata a lu'i George III. 2 scriitor francez (1885-1967) autor de romane, de amintiri de razboi, de biografii romanate. ALE ISTORIEI 177 Galles1. Foarte obez un adevarat Falstafr regal acest regent era un cartofor si un desfrnat care a devenit repede nepopular. Pentru a fora parlamentul sa-i plateasca datoriile facute, s-a logodit cu verisoara sa primara, prinesa de Brunswick, desi era casatorit n secret din 1785 cu o oarecare doamna Fitzherbert. Caroline de Brunswick a trait o viaa infernala. Regentul s-a desparit de ea dupa nasterea unicei lor fiice, Charlotte. Crescnd, aceasta inea partea mamei sale. Regentul a mal-tratat-o si a nchis-o optsprezece luni cnd ea si-a marturisit dragostea pentru prinul Leopold de Saxa-Cpburg . 67

Cinci ani mai trziu, constrns de opinia publicasi de ostilitatea crescnda a parlamentului, el a permis casatoria Charlottei cu cel ce va deveni mai trziu primul rege al Belgiei, n 1817, s-a produs o drama: prinesa Charlotte a murit la nastere, lasnd Anglia fara mostenitor regal si lipsind casa de Hanovra de succesor, n 1820,'o noua criza 1 viitorul Geprge IV (1820-1830), regent (1811-1820). 2 eroul principal din ^Nevestele ves&le din Windsor"ae Shakespeare. 3nascut fa Coburg (1790-1865). Viitor rege al Belgiei (1831-1865). 4 dinastie care a domnit n Marea Britanie din 1714, pna n 1917, cnd George V a hotart sa-i dea numele: dinastia de Windsor, datorita tendinelor antigermane ale englezilor n acea perioada. 178 ENIGME CAPTIVANTE l-a ucis pe George III dupa o domnie de s aizeci de ani. Regentul a devenit regele George IV la vrsta de cincizeci de ani. Ei nu a avut succesor. Aceste doua catastrofe naionale (nebunia lui George III si moartea Charlottei) au avut aceeasi cauza: porfiria acuta. Aceasta este - 69 concluzia anchetei facute n 1970 de cercetatori englezi (Malcapine si colaboratorii sai). O boalade familie Este o boala de familie, care apare ntre douazeci si treizeci de ani si care se manifesta, cu preca dere, la femei. Trei serii de semne clinice caracterizeaza aceasta boala. La nceput, bolnavii au crampe n regiunea stomacului, ombilicului si pntecelui, nsoite de vome si constipaii rebele. Apoi, bolnavului i pot paraliza membrele, trunchiul, faa sau ochiL In alte cazuri, pot sa apara crize convulsive, n a treia faza apar tulburarile psihice. La unii bolnavi, se observa o hiperexcitabilitate si iritabilitate. Uneori, boala se asociazasi cu o amnezie a faptelor recente, o pierdere a jioiunii de spaiu, si de timp si o polinevrita. jn alte cazuri apar crize de delir cu halucinaii, n intervalul dintre crize, bolnavul redevine normal. Cu timpul, acest interval 68

se micsoreaza. Foto 12 - Mana Stuart si Henry Darnley 180 ENIGME CAPTIVANTE Simptomul cel mai important este culoarea rosu nchis a urinei care conine compusi din care se formeaza hemoglobina. Uneori urina devine rosie numai dupa expunere la soare. Cu toate ca este denumita "acuta", n realitate este o boala cronica cu reveniri periodice, n afara unei anumite predispoziii din nastere, caracterul familial este evident. Unii cercetatori au analizat 478 membri n viaa ai unei familii si, la 125 dintre ei, au putut efectua un examen clinic si analize biologice: 60 erau atinsi de porfirie'(circa 50%). Aceasta boala este provocata de tulburari genetice. Unele mutaii modifica genele regulatoare, adica moleculele care n cromozomi coordoneaza activitaile celulare. n 1966, Malcapine si colaboratorii sai, studiind boala lui George III, etichetata clasic drept "psihoz a maniaco-depresiva", au stabilit diagnosticul postum de porfirie acuta, diagnostic pe care l-au prezentat n British Medical Journal (din 6 ianuarie 1968). Descoperirea unei porfirii certificate si a unor anomalii biochimice la doi descendeni direci ai lui George III, nca n viaa, a confirmat, n element structural al nucleului celulei la animale si plante, sub forma de filamente, - 70 bastonase, granule. Au un rol nsemnat n fenomenele ereditaii. Sunt compusi din acizi dezoxiribonucleici (ADN), acizi ribonucleici (ARM), etc. ALE ISTORIEI 181 oarecare masura, acest diagnostic si a precizat boala la patru din copiii sai si la nepoata sa, prinesa Charlotte. Chiar sl Maria Stuart1 Foarte interesai, acesti autori au cautat antecedente n familie. Ei au regasit anomalia pna la Maria de Scoia, cunoscuta mai ales sub numele de Maria Stuart. Casatoria acesteia cu foarte tnarul Francisc II nu s-a desavrsit din cauza sanataii subrede a regelui care a murit la numai saisprezece ani, [a un an dupa ce s-a urcat pe tronul Franei, n 1565, Maria Stuart s-a recasatorit cu Henry Darnley cu care a avut un fiu. Acesta a domnit n Scoia sub numele de Ja-cob VI si, mai trziu, a urmat-o la tronul Angliei, ncepnjd cu 1603, pe Bisabeta (, cu numele de a instaurat dinastia Stuarilor n reJacob r. El 1Maria l Stuart (1542-1587) regina a Scoiei (1542-1567), fiica lui lacob V. S-a refugiat n Anglia, dar regina Elisabeta a nchis-o si a executat-o. 69

2 rege al Franei (1559-1560), nascut n 1544, fiu al lui Henric II si al Mariei de Medicis. 3 rege al Scoiei (1567-1625) si rege aJ Angliei si Irlandei {1603-1625). Nascut la 1566 si mort n 1625. 4 familie scoiana care a dat regi Scoiei, din 1371, si regi Angliei din 1603 pna n 1688. 182 ENIGME CAPTIVANTE ALE ISTORIEI 183 gatul Tudorilor, Notele scrise de Theodore Turquet de May-erne, un medic francez care l-a ngrijit pe lacob l, s-au pastrat pna la noi. El noteaza, ntre 1610 si 1615, semnele principale ale porfinei si, n special, frecvena miciunilor rosu nchis, pe care regele le atribuia vinului de Alicante, vinul sau favorit. Fiul lui Jacob l, Henric, prin de Galles, a murit si el n cursul unui acces de porfirie acuta, la numai 18 ani. Sora sa, Elisabeta, regina Boemiei, a transmis boala Sofiei, fondatoarea casei de Hanovra. ncepnd de atunci au fost atinsi de aceasta boala: electorul de Hanovra, care a devenit rege al Marii Britanii sub numele de George l (17141727); fiul sau, George II (1727-1760); - 71 stranepotul sau, George III (1760-1820) si varul acestuia, Frederic cel Mare (regele Prusiei 1740-1786); George IV, fiul lui George III; fiica lui George IV, Charlotte, prinesa de Galles, Celebra pentru frumuseea si farmecul sau, Maria de Scoia era celebrasi pentru iritabilitatea 1 familie engleza din ara Galilor, care, din 1485 pna n 1603, a dat cinci suverani Angliei, de la Hennc VII (1485 -1509), la Elisabeta l (1558 -1603). si permanenta sa neliniste. Era cuprinsa de mnii cumplite pe care nimic nu le ndreptaea. Cei de la curte se fereau atunci sa se afle n prezena ei. Cnd i trecea mnia uita totul. Era, de asemenea, foarte nelinistita; or, crizele de anxietate suni de natura sa declanseze reveniri ale porfiriei la o persoana suferind de aceasta boala. Trebuie spus ca ea avea motive serioase sa nu aiba ncredere n ce[ din jurul ei, ncepnd cu soul, Henry Darnley. l alesese ca so pentru ca "este omul cel mai bine facut si cel mai frumos pe care l vazuse vreodata", dar si-a dat nsa repede seama ca era las, badaran si vanitos. Extrem de nemulumit de situaia lui de "rege-consort", Darnley a cerut mereu coroana matrimoniala care l-ar fi facut rege asociat la putere. 70

El a insultat-o neasistnd la botezul fiului lor. Aceasta a provocat o adevarata criza a reginei n cursul careia a vomat de saizeci de ori, dupa care a cazut n nesimire. Scrisoarea lui Du Crpc, ambasador al Franei n Scoia, catre arhiepiscopul de Glasgow, se refera la aceasta criza. Du Croc fusese la capatiul reginei n seara botezului. Abjectul Darnley n-a pregetat sa o considere pe regina ca amanta a lui Riccio, secretarul s au italian, si a lui Bohwell, amiral al flotei. Astfel de calomnii au fost proferate si de catre Moray, fiul natural al lui Jacob V, invidios pe puterea surorii sale. 184 ENIGME CAPTIVANTE Bothwell, pe de alta parte, era hotart sa-l ucida pe Darnley, care era, evident, o piedica n cale lui catre cucerirea Mariei Stuart, de a carei simpatie pentru el era sigur. Acest dusman al Angliei n-a pregetat sa s-l apropie pe Maitland de Lethington, spion al Elisabetei. Bothwell a aruncat n aer resedina lui Kirk O'Fiel n care statea Darnley care a reusit totusi sa scape. A fost n cele din urma prins de oamenii lui Bothwell care l-au sufocat, introducndu-i un servet n gura. Maria Stuart, necunoscnd rolul iui Bothwell n acest asasinat, s-a casatorit cu el. Ea a spus despre acest om ambiios si brutal care a dus-o la pierzanie: "N-am fost dect o prada n minile lui." Hipersensibilitatea si irascibilitatea Mariei Stuart erau la limita patologicului. Cazul lui George III ine de psihiatrie. Doi ani dupa primele tulburari aparute n 1788, acestea ji revin, si nca ntr-un mod tot mai ngrijorator, n 1804, o recidiva mai grava a necesitat prezena a cinci medici, n fiecare noapte^unul din ei era de serviciu la capatiul regelui, n 1807, starea regelui s-a agravat. Intervalele dintre crize s-au micsorat din ce n ce. Pe de alta parte, regele a orbit. "El se crede n stare sa nvie morii, cere sa fie mbracat numai n alb, si nchipuie ca se afla n paradis, vorbeste despre el ca si cum ar fi mort si continua, totusi, sa cnte la clavecin, neobosit, din Haendel," scria J. Descheemaker. A fost lasat singur la Windsor, nefiind nimeni ALE ISTORIEI 185 sa-l radasi sa-l tunda, parul si barba sa erau att de lungi ca semana cu regele Lear. La 6 iulie 1811, fiul sau a depus juramntul n calitate de regent. - 72 Ravagiile bolii Patru mori sunt atribuite porfiriei intermitente acute. Mai nti cea a lui Henric, prin de Galles si fiul lui Jacob l. El a murit n 1612 n cursul unei crize care prezenta toate semnele tipice ale acestei boli. Tatal sau, din acelasi motiv, l va urman mormnt treisprezece ani mai trziu. Moartea Henriettei-Anne d'Angleterre, nepoata Mariei Stuart, soia lui Filip de Orleans si, deci, cumnata lui Ludovic XIV, a fost provocata tot de aceasta teribila boala. Ea a murit fa 26 de ani, la 29 iunie 1670, dupa noua ore de agonie dureroasa. Unii cred ca moartea ei a fost provocata de otravirea pusa la cale de cavalerul de Lorena. Acesta, mare favorit al lui Filip d'Orleans (Monsieur), nchis din ordinul regelui n castelul Pierre Encise, n apropiere de Lyon, o de 71

testa pe Henriette, considernd-o pe soia lui Filip 1 fiul lui Ludovic XIII si frate cu Ludovic XIV. Nascut la 1640, mort la 1701.' 2 denumire data fratelui care urma dupa rege. 186 ENIGME CAPTIVANTE ALE ISTORIEI 187 (Madame ) responsabila de dizgraia n care se afla. Ura lui faa de englezoaica a crescut. O otrava violenta, adusa din Italia de Maurei de Vo-lonne, rentors de puin timp dupa ce statuse lnga cavalerul de Lorena, ar fi fost pusa n ceasca soiei lui Fitip de catre marchizul d'Effiat. Aceasta este ipoteza lui Claude Derblay. Dupa alte ipoteze, Henrietta avea o sanatate subreda, fiind aproape mereu bolnava. Mai semnificativ pentru noi este junghiul pe care-l avea n mod obisnuit si care o obliga sa se ntinda pe p amnt trei, patru ore, neputnd dormi. Contrastul ntre intensitatea "colicii" de care se plngea n timpul agoniei si lipsa leziunilor anatomice constatate la autopsie este o caracteristica a porfiriei la adult. Dupa mpartasania ce i s-a dat de abatele Feuillet, un janseiist cunoscut, a intervenit Bos-suet. El a asistat-o n timpul ultimelor clipe de viaa, marcate de tulburari respiratorii si a pronunat apoi celebra cuvntare "Madame moare, Madame a murit", adevarata capodopera a artei oratorice. fn sfrsit, iatasi cazul Carolinei-Mathilda, fiica postuma a prinului de Galles, Frederic-Ludovic si al Augustei de Saxa-Gotha, sora lui George III, casatorita la 15 ani cu Christian VII, 1 soia fratelui care urma dupa rege. fiul lui Frederic V (1786-1848), rege al Danemarcei si al Norvegiei; 'Trandafirul englez" asa o numeau supusii sai danezi s-a mbolnavit la trei ani de la sosirea ei la Copenhaga. Medicul sau, Jean Frederic Struense, n-a dezvaluit motivul pentru care a ngrijit-o cu atta devotament. Mai trziu, Struense si Carolina-Mathilda l-au ngrijit pe mfcul prin Frederic: n acele momente s-au nascut legaturi foarte gingase ntre cei doi care vegheau la patul copilului. Aceasta dragoste a dus la pierzania Carolinei. La 6 aprilie 1772, s-a pronunat divorul din vina ei pentru adulter, ca si condamnarea la nchisoare pe viaa n Kroenberg, - 73 -

72

Englezii nu au acceptat acest lucru si au trimis o fregata cu "sabordurile deschise si cu tunurile gata" n portul Copenhaga. La bordul fregatei se gasea lordul Keith, venit, n numele regelui George III, sa ceara eliberarea Carolinei-Mathilda, principesa engleza. Prizoniera i-a fost data lordului, mpreuna cu fiica ei, si fregata a plecat, dar nu spre Anglia, ci spre coastele Hanovrei, pe atunci posesiune engleza. (n fortareaa Celle, veche resedina a ducilor de Brunswick,'ex-regina Danemarcei si Norvegiei s-a mbolnavit din nou, desigur din cauza disperarii ca a fost desparita pentru totdeauna de Struense. Ea nu avea dect douazeci si patru de ani. Ultima victima renumita a porfiriei: Frederic al 188 ENIGME CAPTIVANTE Prusiei, denumit cel Mare, pe care l cunoastem n special datorita corespondenei regelui cu Voltaire. Scrisorile sale redau calvarul pe care l-a ndurat din cauza acestei boli: dureri de stomac, vome, colici, paralizie pariala a picioarelor. Culoarea rosie a urinei indica diagnosticul. Aceasta mostenire o avea din casatoria lui Frederic V de Boe'mia (1596-1632) cu Elisabeta Stuart, fiica lui Jacob l. Frederic fi a murit, cu sigurana, de por-firie. Maria Stuart, Henrietta a Angliei, Frederic II, George III, George IV au fost atinsi de aceeasi boala ereditara. Sunt, n total, treisprezece generaii, desfasurate pe patru secole, care au suferit de porfirie acuta: aceasta boala i-a omort tineri pe unii, iar pe alii dupa o lunga perioada de suferina sau de demena. Istoria ei aduce n memorie pe cea a hemofiliei, care s-a nversunat asupra familiilor regale din Anglia, Spania si Rusia. Trebuie sa-i omagiem pe cei care, cu un mare efort, au realizat o ancheta istorico-medicala si au descoperit "porfiria regala" iamurind, astfel, numeroase aspecte enigmatice din istoria Europei. CUPRINS Partea 1-a Misterele paleontologiei si ale preistoriei 1. Originea vieii ............................................. 11 2. Dispariia dinozaurilor ......... , ................... 17 3. Si maimua a devenit om ................................ 28 4. De la valea Neanderthal la platourile Asiei Centrale .......................................... 37 5. Pietre care privesc spre soare .................. ......50 Partea 2-a Misterele antichitaii 1.Potopul si stiina ......................................... 61 2.Mit sau realitate? Blestemul lui Tutankhamon .................................................... 67 3.De la orasul Ys la Atlantida ....................... 81 4.Mori misterioase n antichitate ................ 95 5.A incendiat Nero cu adevarat Roma ............. 111 Partea 3-a Misterele din Evul Mediu pnan secolul XIX 73

- 74 1 ngrozitoarea boala a celor ce ard ......... 123 2. Un castel, o capela, un tezaur. ............... 132 3. Un lucru neexplicat: harta lui Piri Ra'i's . 141 4. Shakespeare fara masca ...................... 147 5. Omul cu masca de fier .............. , ............... 154 6. Un cromozom a facut sa se clatine coroana Angliei ....................................... 176

74

S-ar putea să vă placă și