Nu este decat o vointa care sa aiba dreptul adevarat si absolut de a fi ascultata, vointa Fiintei vesnice care a creat toate

si care pastreaza toate, si de aici vine minunata rugaciune a prorocului imparat: Invata-ma, Doamne, sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu! Aceasta vointa suverana, are ministri, spre a aminti poruncile sale si a observa ascultarea, si ascultarea le este datoare, pentru ca ei reprezinta pe Dumnezeu fiecare in randuiala sa, dupa treptele unei minunate ierarhii, ce se urca de la parinte la rege, si dintru care tot neamul in cer si pre pamant se numeste, adica autoritatea Sa. Asdar, datoria nu este altceva decat pronie dumnezeiasca, iar virtutea nu este decat ascultarea acelei vointe. Tot pacatul, din contra, nu este decat o NEASCULTARE, o revolta, si omul este zamislit in revolta pentru ca el este zamislit in pacat. De aceea jertfa care a sters pacatul si a reparat natura omeneasca, sta in adevar dupa invatatura marelui Apostol, INTR-O ASCULTARE NESFARSITA. Domnul ascultator facandu-se, pana la moarte, iar moarte de Cruce, iar noi, creaturi de pamant si cenusa, rascumparate prin aceasta minunata ASCULTARE, refuza-vom de a asculta, opune-vom noi vointa noastra, vointei celui Atotputernic prin acea mandrie inspaimantatoare, care a creat iadul, unde in intunericul cel mai din afara, in tulburare si deznadejde, in necinstea barbariei celei mai injositoare si celei mai uracioase, ingerul decazut si tovarasii sai repeta vesnic: Nu voi sluji Tie! O, Dumnezeule, pazeste-ma de o mandrie atat de nebuneacsa si atat de rea! Fa, ca harul tau sa ma invete A MA SUPUNE atat tie cat si celor pe care i-ai pus asupra mea! Nenorocit sunt eu pe pamant, sa nu ascunzi de la mine poruncile Tale! Iubit-am sufletul meu ca sa doreasca judecatile Tale in toata vremea. INVATA-MA, DOAMNE, SA FAC VOIA TA, CA TU ESTI DUMNEZEUL MEU!