P. 1
Lingvistica generala

Lingvistica generala

|Views: 125|Likes:
Published by Adelina Maria
Supert curs
Supert curs

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Adelina Maria on Dec 28, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/28/2012

pdf

text

original

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE LITERE SPECIALIZAREA: ROMÂNĂ / LIMBĂ STRĂINĂ INVATAMANT LA DISTANTA

SUPORT DE CURS DISCIPLINA: Lingvistică generală Anul I Semestrul I TITULARUL DISCIPLINEI: lector dr. Nina Aurora Bălan I. PREZENTAREA CURSULUI Cursul cuprinde 14 teme si reprezinta o introducere in lingvistica generala prin prezentarea câtorva dintre temele fundamentale abordate de aceasta disciplina (originea limbajului, procesul de comunicare, semnul lingvistic, functiile limbii, metodologie, clasificarea limbilor, progresul in limba). Din necesitatea restrângerii impuse de durata cursului (doar un semestru), selectarea tematicii a tinut cont de criteriul utilitatii imediate pentru studentii din anul I, nefamiliarizati cu notiuni de lingvistica. II CURSUL

ORIGINEA LIMBAJULUI Prin vorbire se intelege procesul prin care omul a inceput sa gandeasca si sa-si exprime gandurile prin limbaj articulat. Desi considerata de unii o problema mai curand a filozofiei (Societatea de lingvistica de la Paris, infiintata in 1866, a inscris in statutele ei interdictia de a discuta originea vorbirii), totusi lingvistii au incercat sa suplineasca dificultatile si lipsa de material in ceea ce priveste limba primilor oameni prin cercetarea limbilor unor triburi salbatice actuale. Aceasta cale nu poate fi folosita decat in mica masura, deoarece toate limbile care exista astazi au o istorie indelungata si sunt foarte departe de starea initiala.

1

Nu se poate porni nici de la cuvintele indo-europene reconstituite cu ajutorul metodei comparativ-istorice, pentru ca intre epoca aparitiei limbajului articulat si indo-europeana este o perioada de sute de mii de ani pe care nu o cunoastem. Alti cercetatori au luat ca baza de studiu limbajul copiilor, considerand ca evolutia felului de a vorbi al copiilor reproduce in rezumat etapele prin care a trecut, de la aparitia lui, limbajul omenesc; aceasta este o afirmatie intr-o oarecare masura adevarata, cu cateva amendamente: limbajul copiilor se dezvolta in conditii speciale: copiii invata de la cei din jur o limba gata formata, pe cand primii oameni creau singuri limbajul, ei nu beneficiau de o experienta indelungata; apoi, copiii au de la nastere un aparat vocal capabil de a emite sunete articulate si un creier dezvoltat, pe cand aparatul vocal al primilor oameni de-abia atunci se deprindea treptat sa articuleze un sunet dupa altul, iar creierul lor nu era atat de dezvoltat. Teorii asupra originii vorbirii Popoarele au creat diferite mituri despre limba primilor oameni.Limba era considerata un dar al lui Dumnezeu sau o inventie a celui mai intelept om. Originea divina a limbajului. Dumnezeu a creat in tacere, iar omul a numit apoi toate lucrurile create de acesta datorita inzestrarii divine cu posibilitatea de a vorbi (competenta lingvistica, am zice astazi). Teoria evolutionista, sustinuta de adeptii teoriei lui Darwin, considera ca omul si-a dezvoltat limbajul in procesul desprinderii din maimuta datorita necesitatilor create de munca in grup. Ganditorii antici s-au interesat atat de natura limbii (este un dar divin sau o creatie omeneasca?; limba este un fenomen individual sau social?), cat si obiectelor, de caracterul legaturii dintre nume si obiectul denumit. Raspunsurile date la aceste intrebari au reflectat cele doua conceptii filozofice fundamentale: cea materialista (stoicii, de exemplu considerau ca oamenii au creat vorbirea) si cea idealista (limbajul are un caracter divin). In privinta caracterului primelor cuvinte s-au reflectat de asemenea doua conceptii: Adeptii teoriei naturale sustineau ca numele obiectelor decurg din natuira lor, ca fiecare cuvant este o oglindire, o imagine a lucrului pe care il denumeste (printre ei se numara Heraclit pentru care cuvintele sunt "umbre" ale lucrurilor, imagini ale lor, asemanatoare cu imaginile arborilor si muntilor reflectate intr-un rau). Teoria contractuala (sau a conventiei) sustinea, dimpotriva, ca numele obiectelor au fost stabilite de oameni printr-o conventie. Democrit (sec. V i.Hr.) a adus impotriva ideii ca 2 de originea numelor

numele ar fi date de la natura urmatoarele argumente: unele lucruri deoasebite intre ele sunt numite cu acelasi cuvant (omonime), iar acelasi obiect poate fi denumit prin cuvinte diferite (sinonime); numele unui obiect poate fi inlocuit dupa un timp cu altul, or acest lucru nu ar fi posibil daca numele ar fi determinat de caracteristicile obiectului. Pentru Aristotel cuvintele sunt simboluri, semne ale lucrurilor. Datorita conventiei dintre oameni, cuvintele sunt, dupa parerea sa, echivalentele lucrurilor, imaginile lor evocatoare. Cele doua teorii asupra originii vorbirii au fost continuate, cu unele variante, pana in zilele noastre. In incercarea de a raspunde la intrebarea "care au fost primele cuvinte cu care oamenii au inceput sa vorbeasca", adeptii teoriei naturale au ajuns la doua concluzii: - primele cuvinte au fost imitatii ale sunetelor emise de fiinte si obiecte, iar aceste cuvinte imitative au ramas ca denumiri pentru fiintele si lucrurile respective (teoria onomatopeelor); - primele cuvinte au aparut pe baza unor sunete emise involuntar, care exprimau diferite stari sufletesti si impresii ale omului; ulterior aceste strigate involuntare au devenit denumiri ale realitatilor care au provocat starile sufletesti, impresiile etc. (teoria interjectiilor). Filozofii au ridicat si problema naturii sociale a limbajului. Astfel, Diodor din Sicilia (secolul I i.Hr.) a inteles origina sociala a limbii, a gasit explicatia aparitiei vorbirii in necesitatea oamenilor de a comunica intre ei ("s-au strans in grupuri de frica fiarelor si au invatat sa se ajute unii pe altii"). Pentru Lucretiu (Despre natura lucrurilor) limba a aparut in societate; capacitatea naturala a oamenilor de a emite sunete articulate a fost folosita pentru satisfacerea nevoilor de comunicare. Perioada medievala reia teoria originii divine a limbajului, fara a aduce ceva nou. In secolul al XVII-lea se reafirma cele doua teze fundamentale asupra originii vorbirii: cea sociala si cea individuala. De asemenea se vorbeste din nou despre caracterul imitativ sau interjectional al primelor cuvinte. Filozofii materialisti englezi (T.Hobbes si J.Locke) isi exprima convingerea ca numai nevoia de a comunica i-a facut pe oameni sa vorbeasca. In secolul XVIII, J.J.Rousseau sustine originea vorbirii in necesitatea sociala: omul primitiv poseda un strigat natural, produs al instinctului, de care se servea in caz de primejdie; trecerea la limbajul articulat s-ar fi facut pe baza "contractului social". 3

O alta teorie aparuta in secolul al XIX-lea sustine teoria "limbii" manuale sau a gesturilor si numai dupa ce ideile s-au inmultit s-a simtit nevoia sa se inventeze alte semne. Lingvistul danez Jaspersen credea ca omul mai intai a cantat si abia apoi a inceput sa vorbeasca. In ciuda dificultatii de a stabili originea vorbirii si a primelor cuvinte rostite de oameni, putem afirma ca limba este produsul dezvoltarii istorice a societatii; ea a aparut, impreuna cu gesturile, in colectivitatea oamenilor primitivi odata cu gandirea, din necesitatea comunicarii reciproce. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: * * * INTRODUCERE IN LINGVISTICA – 1972, Bucuresti, p.29-36. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA: GRAUR, Alexandru – 1971, Scrieri de ieri si de azi, Bucuresti. LYONS, John – 1995, Introducere in lingvistica teoretica, Bucuresti. MARTINET, André – 1970, Elemente de lingvistica generala, traducere si adaptare la limba româna de Paul Miclau, Bucuresti. SAUSSURE, Ferdinand de – 2000, Curs de lingvistica generala, Craiova. VRACIU, Ariton – 1980, Lingvistica generala si comparata, Bucuresti. WALD, Lucia; SLAVE, Elena – 1968, Ce limbi se vorbesc pe glob, Bucuresti. WALD, Lucia – 1969, Progresul in limba. Scurta istorie a limbajului, Bucuresti. Intrebari de verificare. Care sunt principalele teorii prin care se incearca sa explice aparitia limbajului? In ce consta dificultatea de a stabili originea vorbirii si a primelor cuvinte? FUNCTIUNILE LIMBAJULUI

1. Esentiala este functiunea de mijloc de comunicare intre membrii unei societati. Aceasta
functiune este strans legata de natura sociala a limbii. Nevoia de comunicare guverneaza aparitia, dezvoltarea si perfectionarea limbajului. 2. Functiunea denominativa. Pentru exercitarea ei vorbitorii au la dispozitie un inventar de semne. Aceste semne denumesc perceptiile gandirii noastre, perceptii care o data ce

4

capata nume devin mai stabile, gandirea putand sa le manevreze cu mai multa usurinta. Limba functioneaza asadar ca instrument al gandirii. Prin limbaj realitatea isi poate prelungi existenta in gandirea, in constiinta noastra. Prin cuvant, realitatea e "la indemana" meditatiei, reflectiei noastre. Limbajul permite gandirii sa fixeze datele capatate prin senzatii si perceptii. De aceea functiunea denominativa mai este numita si constitutiva sau mentala. 3. O alta functiune a limbajului este cea expresiva. Printr-un mesaj oarecare vorbitorul comunica nu numai o idee, un gand, ci si anume informatii cu privire la propria persoana: sexul, varsta, starea sufleteasca sau chiar atitudinea fata de mesajul transmis. Mijloacele expresivitatii lingvistice sunt felurite. Cel mai intrebuintat mijloc este intonatia. Alegerea unui anumit cuvant din mai multe sinonime este legata de asemenea de persoana vorbitorului. Si procedee morfosintactice stau la dispozitia expresivitatii lingvistice (de ex. timpurile verbale). Dintre procedeele sintactice ordinea cuvintelor este cea mai legata de expresivitate. 4. Functiunea poetica nu trebuie confundata cu functiunea expresiva. Datorita functiunii poetice mesajele lingvistice pot provoca emotii artistice, limbajul devenind forma de expresie a artei literare. Acestor functiuni lingvistul Roman Jakobson le-a adaugat alte doua:

5. Functia fatica este functia prin care vorbitorul se asigura de contactul pemanent cu
destinatarul mesajului. In anumite momente aceasta legatura poate fi afectata de zgomote, oboseala etc. Prin functiunea fatica limbajul asigura o reluare a comunicarii. 6. Cand obiectul mesajului este insasi limba, functiunea care se utilizeaza poarta denumirea de functie metalinguala sau metalingvistica. De exemplu, un enunt de tipul "elevul este un substantiv articulat" se constituie intr-un metalimbaj pentru ca limba este si instrumentul mesajului si obiectul acestuia. Roman Jakobson considera ca studiul functiunilor limbii necesita o scurta trecere in revista a factorilor constitutivi in orice act de vorbire, in orice comunicare verbala. Cel care se adreseaza (transmitatorul) trimite un mesaj destinatarului (receptorul). Pentru ca mesajul sa-si indeplineasca functiunea el are nevoie: de un context la care se refera, pe care destinatarul sa-l poata pricepe si care sa fie sau verbal sau capabil de a fi verbalizat;

5

Scurta istorie a limbajului. Bucuresti. de un contact cu destinatarul.1971. WALD.- de un cod intru totul sau cel putin partial comun atat transmitatorului cat si destinatarului. Ariton – 1980. Elemente de lingvistica generala.15-19. Alexandru – 1971. Ce limbi se vorbesc pe glob. Iata reprezentarea unui proces de comunicare (act verbal) si a functiunilor corespunzatoare elementelor lui constitutive in conceptia lui Roman Jakobson: Context (f. p. 6 . Lingvistica generala si comparata. Scrieri de ieri si de azi. Bucuresti. Bucuresti. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA: GRAUR. Craiova. emotiva) Contact (f. MARTINET. Bucuresti. Progresul in limba. SLAVE. Lucia. Intrebari de verificare: Explicati functia denominativa a limbajului. André – 1970. Lucia – 1969. Ferdinand de – 2000. referentiala) Mesaj Transmitator (f. conativa) BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: * * * TRATAT DE LINGVISTICA GENERALA . traducere si adaptare la limba româna de Paul Miclau. Curs de lingvistica generala. fatica) Cod (f. SAUSSURE.metalinguala (f. Bucuresti. VRACIU. Bucuresti.poetica) Destinatar (f. WALD. Introducere in lingvistica teoretica. conducta materiala sau legatura psihologica dintre cei doi care le da posibilitatea sa stabileasca si sa mentina comunicarea. LYONS. Elena – 1968. John – 1995. Bucuresti.

Cunostintele in domeniul neurofiziologiei se fundamenteaza abia in secolul al XIX-lea. in filozofia epicureica se discuta conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o comunicare pentru ca intelegerea sa se poata realiza: sunetele. Inca din antichitatea greaca filozofii incadrati in diverse curente au vazut destul de bine nu numai importanta comunicarii ci chiar si mecanismul acesteia. iar sensul devine confuz (Lucretiu. Care sunt functiile limbajului in acceptia lingvistului Roman Jakobson? PROCESUL DE COMUNICARE Realizarea functiunii de comunicare a limbii a aparut in fata ganditorilor ca un fenomen deosebit de interesant.- Explicati functia poetrica a limbajului. De rerum natura). totodata membru al societatii. 70% din timp (in starea de veghe) este atribuit comunicarii lingvistice. Prin procersul de comunicare intelegem emiterea si primirea de mesaje intre membrii unei colectivitati care folosesc acelasi mijloc de inetelegere (respectiv aceeasi limba). repartizat in: 45% audiere 30% vorbire 16% citire 9% scriere 7 . de asemenea. stoicii au inteles rolul creierului ca organ de comanda si al nervilor care conduc cuvantul pana la organul vorbirii. dca insa distanta este mai mare. Activitatea de comunicare ocupa un loc foarte mare in viata fiecarui individ. sunetul se tulbura (zgomot de fond am zice azi). vorbele se amesteca in drum. Astfel. Epicureii afirma posibilitatea comunicarii bazata pe cunoasterea limbii de intreaga societate (e recunoscuta deci existenta unui unic mijloc de intelegere. vocea (mesajul) isi pastreaza forma initiala si sensul cuvantului e lesne de inteles. o limba comuna sau un dialect pentru toti membrii unei colectivitati). Datele stiintifice s-au acumulat insa lent. Aspectele procesului de comunicare pot fi orale sau scrise. cuvintele se propaga in spatiu. daca distanta de la vorbitor la adscultator e mica.

ales din grupul prepozitiilor care arata directia. Numai conlucrarea tuturor acestor elemente asigura atat emiterea cat si receptarea mesajelor. sa o prelucreze si sa o transmita. 8 . Procesul de comunicare presupune functionarea normala atat a scoartei cerebrale cat si a aparatului vorbirii. In cadrul acestei teorii a aparut definirea cuvantului ca semnal al semnalelor si ca element al celui de-al doilea sistem de semnalizare (limba si gandirea) . se realizeaza prin perceptii. morfeme) imbinate conform anumitor reguli.vine. primul sistem de semnalizare. prin educatie. Din punct de vedere lingvistic operatia de emitere a mesajului inseamna o codificare a elementelor sale care sunt o submultime din multimea alcatuita de codul lingvistic. sa o stocheze. Pe acestea le organizeaza intr-un enunt care va fi articulat in semnale succesive. senzatii si reprezentari. Neuronul este tot atat de complex ca un calculator (cortexul are 16 miliarde de neuroni). pentru a articula enuntul Studentul vine la facultate vorbitorul selecteaza: studentul. vorbitorul selectioneaza din inventar elementele corespunzatoare mesajului pe care vrea sa-l transmita. In urma unui stimul. selectat din campul substantivelor care indica "localurile de invatamant public". vorbitorul dispune de un numar finit de reguli cu care poate produce si intelege un numar infinit de enunturi. Capacitatea vorbitorilor de a produce efectiv un numar dat de enunturi se numeste performanta lingvistica. Ideile de baza ale neurofiziologiei si neurociberneticei sunt: neuronul cu diferitele lui prelungiri este capabil sa primeasca informatia. selectat din campul verbelor care arata "o actiune de deplasare".)". De pilda. care este luat din campul cuvintelor desemnand pe "cei ce invata intr-o institutie publica (student. rafinata.Un rol urias in explicarea procesului de comunicare l-a jucat elaborarea teoriei reflexului conditionat. comun omului si animalelor. .caracteristic doar omului. Acesta se prezinta ca un inventar de elemente (foneme. Pana la 70 de ani un om normal inregistreaza in memorie 15 miliarde de miliarde de informatii. data in linii mari prin ereditate si dezvoltata. a aparatului auditiv. 1. a aparatului vizual.la. Emiterea mesajului Pentru a emite. elev etc. este ceea ce se cheama competenta lingvistica. . .facultate.

Transmiterea mesajului Informatia cu ajutorul limbajului se poate. Mesajul sonor este cel mai suspus actiunii mai mult sau mai putin nocive pentru informatii a zgomotelor (orice fel de alterari ale mesajului aparute pe canalul de transmisie). Fiecare parte componenta a enuntului este alcatuita din semne elementare: student-ul vin-e la facultat-e Toate aceste semne sunt inzestrate cu semnificatii (ele sunt numite morfeme). tipar.) sau in scris (posta. impreuna cu facultate. alcatuiesc complementul circumstantial de loc. se aplica regulile de determinare si de imbinare a acestora: .studentul este articulat in nominativ . Enuntul cuprinde trei parti mari. semnalul poate fi alterat. fie ca emiterea sa facut prea slab. Redundanta reprezinta. Orice transmitere de informatii se realizeaza cu ajutorul semnalelor sonore sau grafice.Paralel cu selectiile de mai sus. e-mail). deci. Dar limba isi joaca si in acest caz rolul de mijloc de comunicare si mesajul ajunge la destinatie (alterarea sau distrugerea vocalelor nu face imposibila comunicarea). fie ca semnalul este bruiat pe parcurs de alte surse sonore. In mod obisnuit mesajele scrise sunt mai rezistente la perturbari.vine capata marca de persoana a III-a singular si are prepozitia la care. telegraf. Orice parte a semnalului care poate fi ghicita. Strabatand canalul de transmisie (spatiul cupriuns intre emitator si receptor. Denaturari (mai mari sau mai mici) ale mesajului apar oricum. denaturat. Aceste semnale sunt purtatoarele materiale ale informatiei. adica alegerea elementelor cerute. asadar. radio etc. 9 . transmite oral (direct. 2. fie ca distanta de la emitator la receptor e prea mare. reconstituita usor este redundanta. capacitatea de reconstituire a unei parti alterate din mesaj si functioneaza in toate limbile dar manifestarea difera de la o limba la alta. prin telefon. corespunzatoare celor trei unitati din mesaj: Studentul / vine / la facultate. fie acesta aerul sau firul de telefon). Redundanta nu functioneaza decat daca mijlocul de comunicare este bine cunoscut.

Bucuresti. pe bza memoriei. Bucuresti. p.In afara elementelor fonematice. SAUSSURE. Scrieri de ieri si de azi. a stocului de cunostinte vechi.Care sunt principalele activitati de comunicare? . John – 1995.167-183. Ferdinand de – 2000. Ariton – 1980. in procesul de comunicare intervin asa-zisii insotitori permanenti ai vorbirii. Abia acum. Bucuresti. Scurta istorie a limbajului. informatia noua e apreciata. Pe calea senzatiilor auditive sau vizuale nervii transporta influxul pana la cortex unde analizatorii corticali intra in actiune. Receptionarea mesajului Mesajul a ajuns la destinatar. Acum are loc descompunerea mesajului primit. Curs de lingvistica generala. unii lingvistici (intonatia. WALD.Ce este codul lingvistic si in ce consta emiterea mesajului? . MARTINET. Introducere in lingvistica teoretica.Care sunt principalele curente filosofice privitoare la desfasurarea procesului de comunicare? . * * * TRATAT DE LINGVISTICA GENERALA . respectiv decodificarea: in urma analizei la care e supus mesajul. ierarhizata. continutul acestuia. se retine informatia purtata de semnal. Bucuresti. altii extralingvistici (gesturile. Lingvistica generala si comparata. LYONS. 3. Intrebari de verificare: .1971. traducere si adaptare la limba româna de Paul Miclau. Elemente de lingvistica generala.Explicati termenii de competenta lingvistica si performanta lingvistica. 10 . Craiova. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA: GRAUR. Progresul in limba. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: * * * INTRODUCERE IN LINGVISTICA – 1972. VRACIU. Lucia – 1969. Bucuresti. Bucuresti. Bucuresti. In urma acestui proces se poate spune ca mesajul receptionat a fost inteles. mimica). Alexandru – 1971. accentul). sistematizata. André – 1970. intr-un cuvant prelucrata.

la Saussure semnul este reprezentat de reunirea acestor doua laturi ale cuvantului (unitatile limbii inzestrate cu inteles sunt semne din doua laturi. Aceasta acceptie este sustinuta in primul rand de acei specialisti care vad in limbaj un proces de semnalizare de gradul II (primul sistem de semnalizare este comun omului si animalelor si este alcatuit din senzatii. Cuvintele sub forma lor sonora sau grafica sunt semne pentru intelesurile pe care le vechiculeaza.unde x=semnificantul. 1. R=relatia dintre cele doua laturi. 11 . In acest caz semnul este unilateral.cf.P. SEMNUL LINGVISTIC Inca din antichitate cuvintele au fost percepute ca semne. care sunt nevoiti sa ia in considerare. y=semnificatul. doctrinei lui I. Se spune ca el este bilateral. ambele laturi ale semnului. iar latura de inteles. perceptii si reprezentari . c) La un nivel abstract de cercetare. Formula prin care este redata aceasta acceptie este urmatoarea: xRy (x este in relatie cu y) .4. Latura acustica este numita "signifiant" semnificant.Pavlov privitoare la cele doua sisteme de semnalizare). Semnul propriu structurii limbii este deci alcatuit din doua laturi. In celebrul sau Curs de lingvistica generala acesta dezvolta teoria semnului lingvistic. b) In ansamblul lor cuvintele sunt semne. Cuvantul ca semn are doua laturi denumite cu termeni speciali. stabiliti de Ferdinand de Saussure si deveniti apoi celebri. conceptul e numit "signifié" semnificat. dar cel caruia lingvistica ii datoreaza o noua abordare a limbajului este lingvistul elvetian Ferdinand de Saussure. Acceptiile semnului lingvistic a) Semnul este numai complexul sonor al cuvintelor (similar semnelor de circulatie). Aici nu intereseaza ce exprima x sau y. De fapt. Caracterul bilateral al semnului este luat in considerare si cercetat mai ales de lingvistii structuralisti europeni. trebuie stabilit doar ca raportul dintre cele doua elemente este o relatie semiotica. semnul poate fi conceput ca o simpla relatie stabilita intre semnificant si semnificat. sunetele luate izolat nu sunt semne). din insesi necesitatile metodei.

Cuvintele sunt semne. semnificant si semnificat). 2. in enuntul: Nu/ ma /simt/ bine/ numarul morfemelor este egal cu cel al cuvintelor. p. In aceasta consta cea de-a doua articulare a limbajului. Ca unitati de baza ale limbii. Concluzii: Semnele lingvistice sunt unitati semnificative (inzestrate cu inteles) deosebite de foneme care sunt unitati distinctive. c. este proprie disciplinelor formale ca matematica si logica simbolica si este promovata de cei care isi consacra eforturile procesului de formalizare a limbii. dar prin functia de diferentiere realizata de fonemele b. Ele sunt oarecum complementare. Trasaturile fundamentale ale semnului lingvistic a) Semnul lingvistic este linear. deci au o latura de semnificant si o latura de semnificat numai pentru ca ele au ca scop transmiterea unui mesaj. 12 . semnele se manifesta in cadrul primei articulari. respectiv d. Semnele limbii se desfasoara succesiv in vorbire. Cele trei acceptii ale semnului lingvistic nu se exclud.fiecare contribuind la realizarea distinctiilor: bar se deosebeste de par.Aceasta acceptie. Daca semnificantul cunoaste o manifestare strict lineara. orice nevoi pe care dorim sa le facem cunoscute altuia sunt analizate intr-un sir de unitati inzestrate fiecare cu o forma vocala si un inteles conform lingvistului André Martinet. Unitatile minimale sunt numite morfeme (moneme la A. nu acelasi lucru se poate spune despre semnificat. din care prima seveste la exprimarea celei de-a doua. unitatile din cadrul ceieli de-a doua articulari nu se manifesta decat succesiv. car. acesta este nelinear. Aceasta comunicare se face prin manifestarea semnelor sub forma de semnale lineare. acustice sau grafice. La randul ei. aceea conform careia orice fapt de experienta. Limbajul este alcatuit din doua laturi: expresie si continut. numita relationala. b) Trasatura informationala. Dar exista si semne complexe in care numarul cuvintelor este diferit de cel al morfemelor: Elev/ul cite/ste /roman/ul.Martinet). far. Astfel. folosind in acest scop procedeele logice sau matematice. forma vocala este analizata intr-un sir de unitati .foneme . f. Exista deci o asimetrie care caracterizeaza in genere raportul dintre cele doua laturi ale limbajului: expresia si continutul (corespunzatoare celor doua laturi ale semnului.

4. . rom. 13 . a) Motivarea absoluta cuprinde acea categorie de cuvinte a caror forma sonora reproduce unele trasaturi ale continutului denumit. snowdrop "picatura de zapada"). pe o comparatie sau o metafora: ciuboticacucului.fie prin semne complexe. de asa numitul arbitrar al semnului lingvistic. poate fi pusa in lumina si de o alta trasatura semiotica. maghiara sau rusa.onomatopeele reproduc sunete si zgomote din mediul inconjurator: cucurigu.cuvinte derivate de la alte cuvinte cu ajutorul prefixelor sau sufixelor: ghiocel < ghioc (vezi si fr. toparlan.cuvinte compuse ce se bazeaza. . Aici intra: .43-51. pierde-vara etc. engl.considerate "inestetice" pentru vorbitorii de limba romana. ele au insusirea de a trezi imaginea concreta a unui lucru sau fenomen. perce-neige "strapunge zapada". Bucuresti. expresia si continutul. Dar legatura dintre cele doua laturi ale limbajului are un caracter necesar si obiectiv. unul nu poate exista fara altul.interjectiile: Ah! Oh! Vai! sunt legate in mod spontan de anumite stari afective. do-nothing. martoaga etc. a miorlai evoca partial fenomenele denumite. trosc. engl.. Aceasta necesitate insa se manifeasta fie prin semne arbitrare (nemotivate) .(a)rl. a sughita. cucu. Motivarea semnului lingvistic Intre semnul lingvistic si continutul denumit de el exista o legatura necesara. sensuri peiorative: scafarlie. ca germana. mierea-ursului. motivate. din cauza unor imbinari de sunete .c) Legatura dintre cele doua laturi ale limbajului. ele sunt mai frecvente decat interjectiile si onomatopeele si cuprind si cuvinte ce au primit.cuvintele cu simbolism fonetic contin numai unele sunete care amintesc de caracteristicile obiectului: a inghiti. p. Este vorba de cuvinte a caror forma poate fi explicata prin alte semne. . zdronc. Forma vocala a cuvintelor este intamplatoare in raport cu intelesul acestora. b) Motivarea relativa nu cuprinde semne care sa evoce prin structura lor fonetica anumite obiecte sau fenomene. aceste cuvinte sunt extrem de numeroase in limbi care folosesc curent compunerea. In aceasta categorie intra: .majoritare in orice limba . de obicei. (a)rt . BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: * * * INTRODUCERE IN LINGVISTICA – 1972. Despre astfel de cuvinte care amintesc prin structura lor de alte cuvinte (ca aspect sonor sau inteles) se spune ca au forma interna.

Explicati acceptia bilaterala a semnului lingvistic. in 1776 William Jones sustine. aceste texte sunt anterioare textelor grecesti din a doua jumatate a aceluias imileniu).Dati exemple de cuvinte motivate absolut si de cuvinte motivate relativ. Danezul Rasmus Rask si germanul Jakob Grimm pun bazele istoriei limbilor germanice. care probabil nu mai exista. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA: GRAUR. Introducere in lingvistica teoretica.In ce consta a doua articulare a limbajului? . . In 1816 germanul Franz Bopp a publicat prima lucrare de gramatica comparativa a mai multor limbi inrudite (sanscrita. SAUSSURE.Care sunt trasaturile fundamentale ale semnului lingvistic? Explicati arbitrariul semnului lingvistic. Bucuresti. André – 1970. Bucuresti. Curs de lingvistica generala. Craiova. Calea spre crearea lingivsticii a fost deschisa prin descoperirea de catre filologii europeni a limbii sanscrite (limba literara a vechilor indieni cu texte scrise in primul mileniu i. p. traducere si adaptare la limba româna de Paul Miclau. limbile germanice). Bucuresti. Intrebari de verificare: . • * * ELEMENTE DE LINGVISTICA STRUCTURALA – 1967.Care sunt cauzele pierderii motivarii? 5. John – 1995. Istoric. LYONS. ca sanscrita prezinta o asemanare atat de mare cu latina si greaca incat trebuie sa credem ca ele provin dintr-un izvor comun. Lingvistica generala si comparata. greaca. dar care circulau oral. Ferdinand de – 2000. latina. Bucuresti. Bucuresti.Hr. Lingvistica stiintifica propriu-zisa a fost creata la inceputul secolului al XIX-lea.183-211.Care sunt acceptiile semnului lingvistic? . . 14 . Elemente de lingvistica generala. Astfel.1971.* * * TRATAT DE LINGVISTICA GENERALA . iar rusul Alexandr Hristtoforovici Vostokov pune bazele istoriei limbilor slave. Ariton – 1980.. Alexandru – 1971. METODA COMPARATIVA-ISTORICA 1. VRACIU. Scrieri de ieri si de azi. intr-o comuncare tinuta la Calcutta. Bucuresti. Abia in 1836 germanul Friederich Diez a aplicat metoda la studiul limbilor romanice. MARTINET. .

Cel mai important argument il reprezinta asemanarea formelor neregulate (foarte 15 . in forma sonora si in sensul radacinilor si al afixelor. Este vorba de faptul ca in limbi diferite. In conditiile arbitrarului semnului lingvistic. onomatopeele. Scopul metodei Metoda comparativ-istorica reprezinta un ansamblu de procedee care permit ca. fuoco. toate limbile s-ar asemana intre ele. fr. pentru ca numai in cazul limbilor provenind din acelasi izvor formele sunt comparabile in detaliile lor. slava comuna sau indo-europeana) sau se pot reconstitui unele unitati ale ei care nu s-au pastrat in texte. Nu este vorba de o asemanare generala. sa se traga concluzii parivitoare la perioadele pentru care nu exista texte. Cu ajutorul acestei metode se poate reconstitui limba-baza (limba care sta la baza unui grup de limbi inrudite). si chiar in aceeasi limba. Metoda comparativ-istorica ofera datele necesare realizarii unei clasificari genealogice. cuvintele infantile (acestea sunt cuvinte motivate) si imprumuturile. cu atat mai mare cu cat limbile s-au desprins de mai putina vreme din limba-baza. Asemanarea cuvintelor si a formelor gramaticale este un indiciu al originii comune a mai multor limbi datorita unei trasaturi specifice a limbii. Importante sunt asemanarile din nucleul fondului principal lexical si la formele gramaticale. ci de asemanari de detaliu. in cazul in care ea nu a fost atestata (de exemplu germana comuna. Daca in limba nu ar domina acest principiu. sp. 3. feu se explica prin inrudirea acestor limbi. si anume caracterul arbitrar al formei sonore in raport cu sensul exprimat. De la procedeul comparararii formelor asemanatoare se excud interjectiile. iar asemanarile au valoare istorica. De exemplu: asemanarea cuvantului romanesc foc cu it. cand teoretic e posibil ca limbile sa difere una de alta. prin compararea evolutiei unor limbi inrudite.Metoda comprativ-istorica a ramas pana astazi principalul procedeu de studiere a istoriei limbilor. Forma materiala de manifestare a inrudirii este asemanarea. coincidentele de forma si sens se explica prin originea comuna a limbilor. 2.fuego. acelasi concept poate avea denumiri diferite. Principiile metodei Metoda comparativ-istorica are drept material limbile inrudite.

vechi prin insasi neregularitatea lor) la cuvinte dintre cele mai uzuale. santi. (vechea slava) iesti "este" skr. fr. got. (gotica) ist.noapte. sp. lat. pt ii corespunde grupul it. Reconstructia Reconstructia este procedeul prin care se poate reconstitui limba-baza sau unitati ale ei care nu sunt atestate. tt. fr.otto.huit. nici imprumutul ci numai originea comuna poate explica prezenta in limbile indo-europene vechi a unor forme ca: skr. Intrucat legile fonetice sunt limitate in timp. got.nuit.sl. lat.fonem cu fonem -. intr-un grup de limbi inrudite cuvintele provenite din acelasi etimon (cuvantul din limba-baza) prezinta corespondente fonetice care se repeta la sunete identice. sp. Acesta principiu al metodei poate fi enuntat astfel: datorita regularitatilor schimbarilor fonetice.sl. it. sp. v. Pentru reconstructia etimonului din limba baza se aleg formele cele mai vechi din limbile inrudite. it. v. est. sind. Stabilirea corecta a etimologiei este ajutata de faptul ca modificarile produse in latura sonora a limbii au caracter regulat si pot fi formulate ca legi fonetice. se tine seama de legile fonetice ale fiecarei limbi precum si de unele legi fonetice cu caracter mai general. deci nu se supun legii fonetice enuntate). Acest procedeu da rezultate cu atat mai valoroase cu cat perioada de timp care separa epoca diversificarii limbii comune de primele atestari ale limbilor care provin din ea este mai scurta. Astfel. putem stabili o serie de corespondente fonetice intre grupurile de sunete provenite din lat. sunt. Urmatorul exemplu se bazeaza pe elementul latin din limbile romanice.lapte.lait. lactat. pastreaza grupul ct din latina pentru ca ele nu au fost mostenite.noche Conform acestui exemplu. octo > rom. fr.leche lacte > rom. octava etc. In etapa urmatoare se delimiteaza fondul comun de elemente provenite si transmise din limba-baza. sp. 4. se compara invelisurile fonetice . it. 16 .opt. nocte > rom. (sanscrita) asti. santa "sunt" Pe baza asemanarilor la cuvinte din fondul principal si la afixe gramaticale se pot stabili grupele de limbi inrudite. fr. elementele imprumutate nu mai sufera influenta acelorasi transformari (de exemplu neologismele nocturn. ct: rom. nici hazardul.ocho it. lat.notte. ch.latte. Aceasta este o faza care preceda aplicarea metodei comparativ-istorice.

in anumite contexte fonetice. materialul de forme atestate si asemanatoare intre ele este suficient de bogat. Dar in cursul istoriei dispar 17 . rezultatele s-au corectat mereu pe masura ce s-au elaborat gramatici istorice ale fiecarei limbi indo-europene. Se poate crede ca in multe cazuri evolutia semantica s-a produs de la sensuri concrete la sensuri mai abstracte. Cu mai multa exactitate poate fi reconstruit sistemul fonetic. iar in sanscrita a provenea tot din e). hitita). sensurile noi coexista vreme indelungata cu cele vechi. dupa anumite legi. al doilea sunet este peste tot e (ai in gotica se citea e. s-au descifrat textele cretano-miceniene. iar geografia lingvistica a permis o cronologie mai exacta a formelor din fiecare limba. spunea A. aceasta este un sector stabil si foarte putin penetrabil. Se poate admite ca forma reconstruita aproximeaza in mai mare masura forma reala daca ea s-a realizat pe baza unui material mai bogat. nu se pot formula legi ale evolutiei semantice. asa incat ofera un material valoros pentru stabilirea inrudirii. deoarece aici se opereaza cu unitati monoplane. Nu se pot stabili corespondente semantice stricte.reprezinta in fiecare limba unele din cele mai vechi forme gramaticale.Exemplu de reconstructie a numeralului zece: sunt toate motivele sa se creada ca numeralele . zece are urmatoarele forme in cateva dintre limbile indo-europene vechi: gr. dasa Se poate stabili ca prima litera in cuvantul ce desemna numeralului zece in indo-europeana era d. In acelasi timp. In ceea ce priveste morfologia. in sanscrita si in greaca m dezvolta vocala a.mai ales cele simple . Astfel. lat. Probleme mai mari apar in legatura cu ultimul sunet. Meillet. Reconstructia numeralului din indo-europeana devine astfel *dekm (asteriscul atrage atentia ca este vorba de o forma reconstruita). tinandu-se cont de faptul ca in limbile germanice t provine din d. iar in latina e(m). got. skr. Se stie din istoria fiecarei limbi in parte ca. decem. Stiind acestea s-a presupus ca ultimul sunet este m. Procedeul reconstructiei se foloseste de mai bine de un secol. taihun. dar sarac in termeni cu sens generic. ca pe un idiom in care predomina termenii cu sens concret si care notau detalii ale obiectelor uzuale. iar in latina se citea dekem). Principala problema a reconstructiei o reprezinta realitatea formelor obtinute. Greutati numeroase apar in determinarea sensurilor radacinilor. deka. s-au descoperit texte in limbi indo-europene necunoscute (toharica. urmatorul sunet este k (in gotica h provine din k. in numar redus (cateva zeci) si care s-au transformat in fiecare limba in mod regulat. astfel. consoana m favorizeaza aparitia unei vocale. Putem sa ne imaginam limba indo-europeana. in gotica un.

Ariton – 1980.Ce este reconstructia? Dati exemple. Ferdinand de – 2000. GRAUR. Bucuresti. Craiova. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: * * * INTRODUCERE IN LINGVISTICA – 1972. formatii sintactice identice pot aparea in mod indepenedent. • * * ELEMENTE DE LINGVISTICA STRUCTURALA – 1967. Scurt istoric al lingvisticii. Elemente de lingvistica generala. diferentele lingvistice care apar de la o tara la alta sau chiar de la o regiune la alte. Lingvistica generala si comparata.12-22. ca atare. . Alexandru – 1971.unele desinente sau sufixe. André – 1970.73-102. SAUSSURE. ea poate stabili numai un sistem de corespondente intre limbile care deriva din ea.1971.Este posibila reconstructia unei limbi (de exemplu limba indo-europeana)? Care sunt limitele metodei? 6. VRACIU. reconstitui limba indo-europeana asa cum a fost ea vorbita. Bucuresti. Curs de lingvistica generala. Scrieri de ieri si de azi. de aceea morfologia unei limbi nu poate fi reconstruita in toate detaliile ei. Astfel diversitatea 18 . Metoda comparativ-istorica nu poate. DIVERSITATEA LIMBILOR Ceea ce frapeaza in primul rand in studiul limbilor este diversitatea lor. prin urmare.Care sunt principiile metodei? . Cele mai mari greutati apar in sintaxa. p. Progresul in limba. Bucuresti. traducere si adaptare la limba româna de Paul Miclau. Bucuresti. In primul rand materialele sintactice nu sunt de ajutor in stabilirea inrudirii dintre limbi deoarece imbinarea de cuvinte este motivata logic si. Bucuresti. Bucuresti. Lucia – 1969. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA: GRAUR. Bucuresti. Alexandru – 1977. WALD. MARTINET. Bucuresti. Intrebari de verificare: . p. * * * TRATAT DE LINGVISTICA GENERALA . Scurta istorie a limbajului.Care sunt filologii care au pus bazele metodei comparativ-istorice? .

geografica a fost prima constatare facuta in lingvistica. In societatile tribale separarea limbilor in dialecte si transformarea acestora in idiomuri de sine statatoare se produc pana in ultimele secole. in afara unor legi cu totul generale decurgand din trasaturile limbajului. faptul ca antropologii au gasit urmele omului primitiv. ea a determinat forma initiala a cercetarii stiintifice avand ca obiect limba inca in Grecia antica (este adevarat insa ca grecii sau limitat la varietatea dialectelor elenice). Dealtfel. dupa cum se constata din studiul limbilor amerindiene. la sfarsitul antichitatii. Limbile se deosebesc intre ele prin toate laturilr lor: fonetica. Unele familii de limbi . 2. superstratul. celelalte fiind forme aberante. indiferent de tipul lor structural si de nivelul dezvoltarii lor. Si in tot acest timp grupurile s-au scindat mereu. ca si prin legile interne de evolutie. in mai multe regiuni arata ca procesul formarii limbajului a durat o vreme foarte indelungata. in antichitate fiecare popor credea in superioritatea propriului idiom. In aceasta epoca au luat nastere marile familii de limbi de pe glob. Recunoasterea egalitatii in drepturi a tuturor limbilor. Se stie ca. Fiecare limba transforma intr-un mod propriu materialul transmis din limba-baza. a indreptat atentia lingvistilor in directia cercetarii formelor sub care se manifesta diversitatea limbilor si a cauzelor care i-au dat nastere. diferentierea lingvistica scade in intensitate. specificul dezvoltarii istorice a colectivelor de vorbitori etc. Aflate la mari distente intre ele. S-a formulat ipoteza ca limbajul a aparut pe glob intr-un singur punct. Limbile care provin din acelasi izvor au trasaturi comune. de la caz la caz. indivizi care "bolborosesc". substratul. legile lingvistice difera de la o familie la alta. colectivele umane si-au faurit mijloace de comunicare sonore specifice. 1.ca cea romanica . In lunga perioada a comunei primitive procesele de diversificare au avut o deosebita intensitate.iau nastere in epoca istorica. de exemplu. in diferite etape ale existentei lui. Nu intamplator grecii. gramatica. 19 . Varietatea actuala a limbilor de pe glob se explica prin mai multi factori: descendenta din limbi-baza diferite. lexic. de la limba la limba si chiar in cursul istoriei aceleiasi limbi. dar evolueaza in directie centrifuga datorita conditiilor specifice ale istoriei lor: sunt difertite. fara a inceta insa. ocupatiile vorbitorilor etc. ii numeau pe oamenii de alta limba barbaros. Multa vreme (si situatia aceasta nu a disparut total nici astazi) membrii unei colectivitati umane au trait cu impresia ca numai limba lor materna e "normala". Odata cu formarea statelor.

Concluzia lingvistului german era aceea ca. intelegandu-se prin aceasta formula partea din gramatica unei limbi care nu se incadra in sistemul logic universal. prin faptul ca forta creatoare a limbajului se manifesta in grade diferite.ca forma generala de activitate umana . prin interventia sentimentelor si a fanteziei. ci impresiile produse de obiecte asupra spiritului fiecarei colectivitati.In explicarea specificului lingvistic s-a facut adesea apel la conditiile naturale si spirituale de viata ale colectivitatilor umane. Ca forme de manifestare a limbajului. Acest paralelism dus pana la identificare a fost preluat de intreaga directie idealist-romantica in lingvistica. care a relevat raportul dintre limbaj . dezvoltata in special in Germania. El ocupa un loc central in lucrarile lui Wilhelm von Humboldt. intrucat diferentele in forma interna nu sunt destul de mari. Cuvintele nu reprezinta imagini ale obiectelor. 20 . Schlegel . p. pe care insa le realizeaza in forme diferite. Specificul national se manifesta. Multitudinea limbilor arata modul variat in care fiecare colectivitate percepe aceleasi obiecte ale realitatii. In secolul urmator aceasta problema a fost analizata de Condillac. mai mult decat prin latura interna limbile se deosebesc intre ele prin latura lor fonetica. care e alcatuita din ansamblul sensurilor lexicale si gramaticale. in forma interna a limbii. hranei. singurul criteriu potrivit pentru clasificarea limbilor ramane cel propus de Fr. In Germania. pentru care le génie de la langue inseamna. 447). limbile au functiuni si scopuri comune. Formula "the genius of language" e intalnita si in lucrarile iluministilor englezi: geniul sau spiriul limbii corespunde spiritului national. iar cele din latura sonora sunt prea mari. cand se introduce conceptul de geniu al limbii. mentionand influenta climei. pe de o parte. Dar. nota 5. pe de alta parte. un sistem particular de reprezentare semantica a raporturilor logice si gnoseologice dintre idei. dintre unitatea laturii de continut a tuturor limbilor (manifestarea unei forte unice indreptata spre acelasi scop) si specificul laturii sonore si a sensului (produs al spiritului fiecarei natiuni). dupa Humboldt. Geniul limbii este pentru el un produs al geniului poporului si se manifesta mai ales in organizarea semnatica: "toute confirme donc que chaque langue exprime le caractére du peuple qui la parle" (apud TL. Problema a fost pusa in discutie inca din secolul al XVII-lea.si varietatea limbilor concrete. iar aici imbinarile sonore pot varia la infinit. Diferentele in forma interna se explica. Herder cauta se explice diversitatea fonetica a limbilor prin conditiile naturale de viata ale poporului. intr-o interpretare mai lingvistica. bauturii asupra organelor articulatorii.flexiunea.

Tinand seama de functiunile limbii in societate. oamenii s-au lovit de consecintele practice ale diversitatii lingvistice . intrucat si una si cealalta poseda insusirile esentiale ale limbajului: sistem fonetic. Diferentele dintre limbi se manifesta. asemenea cuvinte se identifica usor si in vorbire. dar si international. capacitatea de a exprima formal raporturi. Sapir sublinia ca.sa descopere analogiile dintre acestea. 4. care s-au transformat ulterior in principalele clasificari lingvistice tipologica (morfologica) si cea genealogica. . Este vizibil procesul de formare a unui vocabular international datorita relatiilor tot mai stranse intre popoare si raspandirii rapide . Marea varietate a limbilor de pe glob ascunde insa in sine o dubla unitate . oamenii au fost tentati aproape instinctiv . din punctul de vedere al structurii. Taranii isi compara graiul cu cel 21 cea .prin mijloacele de informare moderne a unor notiuni si a termenilor corespunzatori.imposibilitatea intelegerii prin limbaj sonor.Unitate de structura pentru ca. dupa cum am aratat. se observa ca varietatea lingvistica comporta grade diferite. chiar daca se pronunta diferit de la o colectivitate la alta.de structura si de origine. Intr-adevar. apartinand primelor comunitati umane.3. Epoca moderna se caracterizeaza prin tendinta spre unificare lingvistica nu numai pe plan national. nu exista diferente transante intre o limba de civilizatie si o limba primitiva. .Unitate de origine pentru ca e neindoielnic ca limbile actuale deriva dintr-un numar redus de limbi primare. raspandite astazi pe toate continentele. in functie de nivelul de abstractizare. Observarea asemanarilor (mai ales din secolele XVII-XVIII) a dus la primele grupari ale limbilor. dupa ce au observat ca doua idiomuri sunt diferite. asocierea elementelor sonore cu un concept. Pastrand in scris (aproape) aceeasi forma. din epocile cele mai vechi. indiferent de gradul lor de dezvoltare. 7. E. limbile trebuie sa indeplineasca aceleasi functiuni. de la primele contacte intre colectivitatile umane. Astfel. CLASIFICAREA LIMBILOR Varietatea limbilor a fost un fapt constatat din cele mai vechi timpuri. Ele s-au accentuat in anumite perioade si s-au atenuat in altele. sa exprime aceleasi procese logice ale gandirii. Ea se manifesta cel mai mult la nivelul vorbirilor individuale sau al uzului si mult mai putin la nivelul abstract al sistemului. s-a semnalat tendinta comuna spre analitism a limbilor indo-europene. In ceea ce priveste morfologia. Dar.

Apoi. Jones. Bopp. greaca. problema inrudirii limbilor indoeuropene se apropie in cea mai mare masura de adevarul stiintific. s-au stabilit relatiile de inrudire intre limbile europene. H.apare ca o continuare fireasca si necesara a cercetarii monografice a fiecarei limbi in parte. pentru a se putea trage concluzii cu privire la gradul de afinitate a lor. Aceasta se explica prin aceea ca numarul limbilor studiate era. iraniene. Lucru curios. 22 . cand W. de exemplu. latina. A. germanul J.din satul vecin. danezul R. stiinta a lasat sa treaca un timp destul de indelungat pana la utilizarea acestor constatari. a aratat apropierea dintre sanscrita. Tot in secolul al XVIII-lea (in a doua jumatate). Exista doua criterii principale care pot fi puse la baza compararii limbilor: afinitatea genetica (materiala) si afinitatea structurala (formala). Compararea limbilor presupune stabilirea atat a elementelor identice. arata ca exista 11 limbi de baza (apud TLG. persoanele care vorbesc mai multe limbi remarca trasaturile comune acestora. desi observasera asemanarile intre vocabularul latin si vocabularul limbii lor materne. in lucrarea Diatriba de Europaeorum linguis. independent unii de altii. Rask si rusul A. chiar cu numai cu cateva secole in urma. restrans. Studiul comparativ a limbilor . Grimm. incercarile de claificare a limbilor facute inainte de secolul trecut se bazeaza in general pe inrudirea material-genetica a limbilor. iar autorii acestora pot fi considerati precursori ai lingvisticii comparative-istorice. Grecii. aceasta a apartinea lui I.sub anumite raporturi . CLASIFICAREA GENEALOGICA Prima incercare mai riguroasa de stabilire a unui grup de limbi inrudite a aparut in secolul al XVI-lea. celtice. Intrucat dintre acestea primul era mai usor de sesizat. Dar numai in secolul al XIX-lea. Vostokov au publicat si ei lucrari importante de gramatica comparata. iar cazurile in care una si aceeasi persoana se indeletnicea cu cercetarea mai multor limbi erau extrem de rare. insa. Scaliger care. Prima lucrare de gramatica comparata apartine germanului Fr. p. prin elaborarea metodei comparative-istorice. limbile germanice. 480).din doua sau mai multe limbi. Compararea limbilor si clasificarea lor au preocupat pe invatati la inceput in mod sporadic si intamplator. cat si a celor diferite . studiind manuscrisele sanscrite ai comparandu-le cu limbile indiene contemporane. nu au tras din acestea nici o concluzie lingvistica.

dar inrudite intre ele. pirzand legatura dintre ele si parcurgand conditii sociale diferite. Ea cuprinde majoritatea limbilor vorbite in Europa. Limba comuna este neatestata si a fost numita conventional indo-europeana. devenind cu vremea limbi de sine statatoare. numite limba comuna. Ele au aparut in urma diferentierii dialectelor teritoriale ale uneia si aceleiasi limbi. Printre acestea unele prezinta asemanari mai mari si de aceea sunt grupate in ramuri. I. Fiecare familie de limbi se subimparte in unitati mai mici numite grupuri sau ramuri. protolimba. Dialectele limbii indo-europene s-au raspandit pe un teritoriu foarte vast si ulterior sau transformat in limbi inrudite. Dimpotriva. folosit la exprimarea notiunilor elementare. s-a extins in America si Australia. sunt supuse transformarilor. limba primara (= primitiva) sau limbabaza. multe limbi din Asia. Nu se cunoaste nici patria populatiilor indo-europene si nici perioada in care din indo-europeana sau format limbile existente in epoca istorica. limba de origine. Dialectele. Limbile inrudite provin dintr-un izvor comun. in urma unui proces de evolutie indelungata si treptata. Tinand seama ca. alte limbi ocupa o pozitie izolata. la data celor mai vechi atestari. in comuna primitiva. se poate deduce ca perioada comunitatii indo-europene se plaseaza in urma cu multe mii de ani. ea este rezultatul expansiunii si izolarii unor parti componente ale comunitatii care vorbeste o anumita limba.O buna clasificare genealogica nu este posibila fara ca in prealabil sa avem o descriere stiintifica a limbilor luate in considerare. Familia limbilor indo-europene Aceasta este familia cu numarul cel mai mare de vorbitori din lume: aproximativ jumatate din populatia globului. termeni imprumutati din stiintele naturii. Iata principalele familii de limbi si ramurile acestora. Diferentierea limbii depinde in intregime de conditiile sociale. limbile indo-europene sunt mult deosebite una de alta si stiind ca modificarile lingvistice se produc foarte lent. economice. 23 . In ansamblul lor aceste limbi alcatuiesc o familie. din care au mostenit o serie de trasaturi in structura lor gramaticala si in lexicul fundamental.

Ramayana si operele lui Kālidā.1 Grupul limbilor indiene Limbile indiene sunt atestate in trei faze ale evolutiei lor: indiana veche. creata de marele reformator Zarathustra. bihari. panjabi. Primele texte de limba iraniana sunt scrise in vechea persana. Ramura limbilor indo-iraniene 1. Limbile vechi iraniene sunt cunoscute din documente izolate. Avestica este limba unor texte ale religiei mazdeice. sunt vorbite de aproximativ 400 de milioane (in 1961). indiana medie si limbile indiene moderne.n. In perioada meie au existat si limbi religioase dintre care celebra este pāli.n. Cea mai raspandita limba neoindiana este hindustana cu doua forme literare: hindi din 1947 limba de stat a Uniunii Indiene si urdu. Tot limba indiana este si limba tiganeasca (limba romilor) care s-a separat de restul limbilor indiene din secolul al V-lea. indreptatind ideea ca ele s-au format din dialectele unei limbi unice . folosita si astazi in unele tari ca limba a budismului. 24 .e. kashmiri. a imnurilor religioase Vedele (veda "stiinta").1. cunoscuta prin inscriptii cuneiforme din vremea regilor Ahemenizi (secolele 6-4 i. Grupul limbilor iraniene (persane) Limbile iraniene sunt foarte apropiate de cele indiene.). Acestea sunt denumite cu termenul de prākrit (prakrt "natural" "popular"). asami.2. Alte limbi indiene moderne: bengali.din indo-iraniana de baza. formate prin jurul anului 1000 e. Indiana veche este cunoscuta sub doua forme diferite ca timp si baza dialectala: vedica si sanscrita. 1. Indiana medie e reprezentata de limbi comune care s-au dezvoltat paralel cu sanscrita literara. Vedica este limba celor mai cunoscute texte indiene. gujorati. sindhi. Limbile indiene moderne. Sanscrita. limba literara a operelor cu caracter laic (samskrta "prelucrat artistic"): Mahabharata.

.n. vorbita la inceput pe un teritoiru restrans in jurul Romei.latina arhaica (sec.e. pentru aspectul vorbit pana in 600.n.latina tarzie (cca 200. umbriana. Se pot propune urmatoarele (ELIR.latina preclasica (sec.e.). 174-175): . . 2. Asupra perioadelor istoriei latinei (in corelatie cu cele ale literaturii si ale vietii sociopolitice) nu exista acord unanim. horezmica. dar folosita ca limba materna de 10 milioane de vorbitori.n.cca 200 e. Alte limbi iraniene actuale: tadjika. In sud-estul Iranului si in Beluscistn se foloseste limba beluciana. etrusca) si s-a extins odata cu cresterea puterii romane.sec. ca limba oficiala a Imperiului Roman si ca mijloc international de intelegere. . oseta. 25 .n. .e.sec. .latina medievala dupa 800.e.Limbile iraniene medii se extind pe perioada dintre secolele 4-3 i. kurda. pe un teritoriu imens. si secolele 8-9 e. crestinismul da nastere unei noi variante.bazata pe o incercare de revigorare a normelor latinei clasice folosita ca limba de cultura.n.e. data care marcheaza conventional inceputul diversificarii romanice). care a scris Cartea regilor si a lui Omar Khayam. epoca diferentierii crescande dintre limba literara si limba vorbita.) caracterizata prin constituirea limbii literare normate.n. .n. si cuprind grupul occidental si grupul oriental. Ramura limbilor italice Cuprinde doua grupuri: latino-falisc si osco-umbrian. afghana. 6 i. pentru limba scrisa pana in 800. . . In secolul al X-lea limba literara este ilustrata prin opera marelui poet Firdusi. Din grupul oriental se cunoaste limba parta si persana medie. e.e. 1 e. 3 i. p. este limba oficiala in Iran. 3 i.latina clasica (mijlocul sec.n. dezvoltata paralel cu limba literara traditionala. falisca. a inlaturat cu vremea celelalte limbi de pe teritoirul Italiei (osca.n.). saka. pana in secolul XV . 1. Limbile iraniene moderne (din secolul 9): Persana este cea mai importanta dintre limbile vorbite astazi. . 1 i.). Cel mai vechi text latin este o scurta inscriptie pe o fibula de aur de pe la anul 600 i. Limba latina. fata de care limba vorbita cunoaste o evolutie divergenta rapida.sfarsitul sec.n. latina crestina.latina preclasica (sfarsitul sec. In grupul occidental intra sogdiana. Primele documente de limba moderna dateaza din secolul al IX-lea. epoca apogeului limbii literare. 1 i.n.e.

reto-romana (grupul occidental). SUA..n.e. italo-balcanic. Iugoslavia. Limba romana. vorbita pe coasta Dalmatiei (azi in Croatia. Tuone Udina (mort in 1898). Bosnia si Hertegovina). Ungaria. ca limba materna si secunda. Epoca de formare sau de constituire a identitatii romanice este controversata: secolele 5-7/8. de catre emigranti.incepand din Renastere. Bulgaria. aroroman). Grecia si. in cea mai mare parte a teritoriilor provincilor romanizate ale Imperiului Roman. limbile romanice au. Turcia etc. Ultimul vorbitor. formate prin diversificarea si evolutia neintreupta a latinei vorbite. Nu exista nici pana astazi o clasificare unanim acceptata. din Peninsula Iberica pana la Marea Neagra. Ramura limbilor romanice Limbile romanice ocupa o mare intindere. cel mai mare numar de vorbitori . in ciuda duratei mai mici a stapanirii romane si a pozitiei periferice in Romania. asa-numita latina vulgara. Ele sunt descendente din latina. Formarea dalmatei este consecinta lingvistica a cuceririi de catre romani a triburilor indo-europene ale ilirilor care locuiau regiunea din mileniul I i. a reprezentat principala sursa de cunoastere a dalmatei. Albania. Moldova. franceza. limba romanica orientala (grupul balcanoromanic cercetatori gr. 3. portugheze. italiana. Prima atestare documentara dateaza din 1521. catalana. Dalmata. In cadrul familiei indo-europene. Australia. in Canada. dalmata (grupul oriental).cca 800 milioane. Astazi sunt general recunoscute ca limbi romanice romana. Este limba oficiala in Romania si Republica Moldova. se admite ca punct de reper inceputul influentei efective a limbii slave. occitana. datorita extinderii lor in regiunile din afara continentului european.neo-latina . America Latina. romanizarea a fost rapida si intensa. istroroman. Israel. Clasificarea limbilor romanice a constituit si constituie una dintre preocuparile centrale ale romanistilor. Apenino-balcanic. traco-iliroromanic). Este vorbita de peste 25 milioane de vorbitori (ca limba materna) in Romania. Are patru dialecte: unul nord-dunarean (daco-roman) cu care se confunda limba romana in sens restrans si trei sud-dunarene (meglenoroman. 26 dupa unii . Ucraina. spaniola. sarda. limba romanica orientaa disparuta la sfarsitul secolului 19. se dezvolta paralel (nu fara interferente) cu prelungirile latinei medievale.

limba romanica occidentala. Nu a atins stadiul de limba standard. 115 milioane de vorbitori. Canada. italiana. unii o considera dialect italian. Este vorbita in Italia. Sarda. grupul galoromanic. In America: limba oficiala in Canada (alaturi de engleza) si Haiti. Monaco. San Marino. champenois. In Asia: limba uzuala in Laos. Brazilia. Este limba oficiala la ONU. Limba oficiala in Franta. Senegal. Elvetia (alaturi de germana. Este limba oficiala in Italia. potevin. Marea Britanie (in Insulele Normande . Liban. Luxemburg (alaturi de luxemburgheza). Andorra (alaturi de spaniola si catalana). Cel mai vechi text de limba franceaza dateaza din 842. Argentina. Cel mai vechi document de limba italiana dateaza din 960. Este vorbita in sudul Frantei (= Midi. Are trei grupuri dialectale mari: septentrional. dupa unii cercetatori pozitie intermediara intre grupul galoromanic si iberoromanic.nici un monolingv (majoritatea franceza). angevin. aproximativ 60 milioane de vorbitori. aproximativ un milion de vorbitori. Maroc. Niger. limba romanica din grupul italoromanic. valon. Etiopia. grupul italo-romanic. Somalia. picard. Alpi. Tunisia. Se prezinta astazi sub forma unui conglomerat de graiuri. N-E Spaniei). in cea mai mare parte bilingvi (italiana). Belgia (alaturi de flamanda). Congo. toscan si centro-meridional. limba romanica occidentala. Burkina . Ocupa o pozitie aparte intre Romania orientala si Romania occidentala. in insula Sardinia. Gabon. aproximativ 8 milioane vorbitori (dintre care eventual 1-2 milioane activi insa varstnici in zone rurale) . Tago. Libia.Fasso. Elvetia. 27 . limba uzuala in Algeria. Dialectul toscan este cel ce a stat la baza formarii limbii italiene literare. zone din Monaco. loren. Are. limba romanica occidentala. Monaco.Italiana. Italia (provincia Valle d'Aosta . provensala). Limba uzuala in Franta (Corsica. Bermude. uzuala in celelalte). Madagascar. In Africa: limba oficiala in Benin. Franceza. Coasta Dalmata). Camerun. este o limba populara nescrisa. Vatican. Este limba de cultura in Malta. limba uzuala in Barbados si SUA.alaturi de italiana). grupul galoromanic. reto-romana). gallo. Occitana (langue d'oc. Dialecte: normand. Zair etc.in insula Jersey alaturi de engleza. SUA.

Angola. 28 . Ecuador. Este limba romanica cea mai bine reprezentata din punctul de vedere al numarului de vorbitori si al expansiunii teritoriale (ocupa locul 4 in lume dupa chineza. Paraguay. peste 186 milioane vorbitori. Mexic. limba spaniola literara s-a format pe baza dialectului castilian. dintre care unul a disparut. grupul iberoromanic. SUA (statele New Mexico si Puerto Rico . 14). Guineea-Bissau. 16). asturoleonez. Salvador. Spaniola. grupul iberoromanic. Primele texte dateaza din secolul 12. limba romanica occidentala. grupul iberoromanic. Cele mai vechi documente de limba spaniola (printre care poemul epic Cidul) dateaza de pe la jumatatea secolului 12.Lusiadele de Camoens. Limba franceza literara s-a format pe baza dialectului vorbit in regiunea Îlle de France (capitala Paris). 14 . Bolivia. de catre emigranti. Este limba oficiala in portugalia si in diferite state care au facut parte din fostul imperiu colonial portughez: Brazilia.capitala la Barcelona). Are trei dialecte primare actuale (aragonez. limba romanica occidentala. in foste colonii portugheze din Asia. Peru. Are doua dialecte initiale. engleza. Este limba oficiala la ONU. Andorra. Venezuela.alaturi de engleza). Guatemala. Limba spaniola este limba oficiala in Spania. Este considerata "limba punte" intre grupul iberoromanic si galoromanic. hindi). Nicaragua. in sudul Frantei. aprox. 17 perioada de fixare a structurilor lingvistice). in SUA. Portugheza. Catalana. in insulele Baleare. limba romanica occidentala. castilian) si unul disparut (mozarab). Mozambic. Honduras. Argentina. se mai vorbeste in Spania si. aprox. Panama.In istoria limbii franceze se disting mai multe etape: franceza veche (842 . 8 milioane vorbitori din estul Spaniei (in Catalonia . Guineea ecuatoriala. cel mai vestit monument literar de limba portugheza . Chile. Columbia. 300 milioanede vorbitori. In Italia este limba oficiala in Andorra (alaturi de franceza si spaniola).sec. Capul Verde etc.sec. Uruguay.din sec. franceza medie (sec. Republica Dominicana. Costa Rica. Cuba. 26% din populatia Spaniei. Vorbita de aprox. franceza moderna (franceza clasica . Primul document de limba portugheza dateaza de la sfarsitul secolului 12. Canada.

Limba manx. in cele din urma celtii au fost absorbiti de romani.e. Din 1938 romansa este recunoscuta ca limba nationala in Elvetia (cantonul Graubünden). Impinsi in partea de vest a continentului. Astazi in Republica Irlanda invatarea irlandezei este obligatorie. In mileniul I i. In prezent exista urmatoarele limbi celtice: Irlandeza.n. Italia (in nord) de cca 830 000 de vorbitori.e.n. 29 . Ramura limbilor celtice Limbile celtice sunt vorbite in insulele din vestul Europei de descendentii vechilor celti. nu e atestata insa inainte de secolul 16. 130 000 de oameni. majoritatea bilingvi. cu texte datand din primele secole i. Ea este limba unei populatii irlandeze care a venit in Scotia in secolul 5 e.Reto-romana .n. dar compunerea lor a fost anterioara. Galica a fost parasita treptat odata cu cucerirea Galiei de catre romani. Singura limba celtica de pe continent in vremea cuceririi romane (secolul I i. 12-20) a dus la inlocuirea traptata a irlandezei cu engleza. Scotiana este vorbita de aprox. ocuparea insulei de catre englezi timp de 8 secole (sec. dar care a fost si este adesea contestata de multi lingvisti.nume dat unor grupuri de dialecte romanice. Galeza a vorbita in Tara Galilor de circa 700 000 de oameni. este vorbita in Elvetia. a caror unitate a fost sustinuta prima data de G. Primele monumente literare dateaza din secolul 12.n.e. Ea pare mai diferita de irlandeza decat scotiana. central (retic central) si oriental (friulan). limba a capatat o fizionomie aparte. Este idiomul celtic cel mai bogat si mai evoluat.) era galica. apoi in insulele brutanice. primele texte sunt niste inscriptii din secolele 5 si 6. Alte grupuri de dialecte: occidental (romansa). vorbita de cca 1 milion de oameni. acestia ocupau tot centrul Europei. Ascoli. pe cale de disparitie. 4. Evoluand independent de irlandeza timp de cateva secole. I. lasand urme in lexicul limbii franceze. e vorbita de cateva sute de locuitori ai insulei Man. mai ales in toponimie.

Grupul de rasarit este reprezentat de gotica.n. Daneza 30 .Bretona e vorbita de urmasii celtilor care. limba unor populatii venite din partile Vistulei. Ramura limbilor germanice Limbile germanice sunt raspandite in partea de apus si de nord a continentului european. Gotica este cunoscuta prin cateva fragmente din Biblia tradusa de misionarul crestin Wulfila in secolul 4. a fost reprezentata de opere artistice valoroase. Fiind izolata in insula (Islanda a fost populata la sfarsitul secolului 9 cu colonisti adusi din vestul Norvegiei). 5. Stapanirea Norvegiei de catre Danemarca timp de trei secole a impus daneza ca limba oficiala. Este cea mai arhaica dintre limbile scandinave.2. ea s-a mentinut fara schimbari esentiale pana astazi. si ele sunt reprezentate de inscriptii in caractere runice. cunoscand si franceza. Primele texte in aceasta limba.n. norvegiana n-a mai existat ca limba literara ci doar ca un grup de dialecte locale pana in secolul 18. sub presiunea anglo-saxonilor. marea majoritate este bilingva. Literatura islandeza. Din cei aproximativ 1 500 000 de vorbitori. s-au instalat in secolele 5-7 in regiunea franceza Bretagne. Limba germanica comuna nu este atestata in scris. bazat pe cel grec si completat cu semne imprumutate din alfabetul latin si cel runic.cea mai veche limba germanica atestata . cand in istoria popoarelor nordice incepe perioada cnoscuta sub numele de "epoca vikingilor" (sec. Acesta a creat alfabetul gotic alcatuit din 27 de litere.islandeza si norvegiana si la est . Din limba gotica s-au pastrat vreo 80 de cuvinte. 9-11). Unitatea limbii vechi nordice tine pana in secolul 9. incepand cu secolul 10. cand diferentierile dialectale se accentueaza. numita vechea nordica . Islandeza are aproximativ 150 000 de vorbitori.1.) limbile germanice formeaza tei grupuri distincte: 5. Norvegiana este vorbita de aproximativ 4 500 000 de oameni. cum este colectia de legende Edda. Grupul de nord sau scandinav Pana in secolul 8. Din cea mai veche faza cunoscuta (secolele 3-4 e. In evul mediu islandeza s-a bucurat de cel mai mare prestigiu intre limbile literare.daneza si suedeza. in toata Scandinavia se vorbea o limba unica.dateaza din secolul 3 e. fapt care a dus treptat la formarea celor patru limbi: la vest . 5.

Din acest grup fac parte: Germana de sus sau germana propriu-zisa. Astazi. Primele texte literare au caracter dialectal. Unul dintre cele mai vechi documente este poemul eroic Cantecul lui Hildebrand din secolul IX. Tot de germana de sus tine limba idis. In secolul al XVI-lea. provenita dintr-un dialect al germanei medii vorbit de o pupulatie evreiasca nevoita sa emigreze din Germania in secolul XIV. Numarul vorbitorilor de idis este nesigur si difera de la o susra la alta. Primele documente in limba suedeza. Cehia. exIugoslavia. daneza este folosita. 100 milioane vorbitori (ca limba materna). Ea este vorbita de circa 9 milioane de oameni. 5. Cunoaste mari diferentieri dialectale de aceea vorbitorii de dialecte diferite nu se pot intelege decat cu ajutorul limbii literare. a devenit cu vremea o limba noua. spre deosebire de cel bordic. norvegiana si e folosita pana azi ca limba oficiala. Rusia. Italia Alto Adige). Suedeza este cea mai raspandita limba scandinava. Romania. deosebita de cea daneza. Danemarca.3 Grupul de vest Este cel mai numeros si. cu aprox. in insulele Faeroerne. Aceasta a fost numita dano-norvegiana sau. in afara Danemarcei. si-a pierdut unitatea initiala. Se mai vorbeste in Franta (Alsacia si Lorena). cifra se estimeaza de la 1 milion (ca limba materna) la 5 milioane.literara din Norvegia. Austria. datand din secolul al XI-lea. in alfabet latin. Cele mai vechi documente in daneza sunt inscriptii cu caractere runice. Astazi. Este limba oficiala in Germania. raspandirea cartilor tiparite si Reforma au contribuit in mare masura la stabilirea normelor limbii literare. Liechtenstein. Luxemburg. sunt reprezentate de texte de legi din secolul al XIV-lea. in relatiile oficiale in Islanda. Daneza are 5 milioane de vorbitori. asa incat astazi diferentele intre limbile care apartin acestui grup sunt mult mai mari decat intre limbile nordice. 31 . Elvetia. influentata de dialectele norvegiene. in Groenlanda (alaturi de eschimosa). Cel mai important monument de limba de la inceputul perioadei germane moderne este traducerea Bibliei de catre Luther. pur si simplu.

bielorusa. inclusiv ca limba secundara.Ramura limbilor slave In comparatie cu limbile germanice cele romanice. 32 . Engleza a fost adusa pe teritoriul Angliei intre secolele V-VI de catre unele triburi din nordul Germaniei (anglo-saxonii). Canada. limba veche literara a slavilor. Australia. Frizona are circa 400 000 de vorbitori (in Olanda. Limbile slave se impart in trei grupuri: 6. Engleza se bucura de cel mai mare prestigiu intre limbile germanice. Este limba oficiala sau principala in: Marea Britanie. Jamaica. in care calugarii Chiril si Metodiu au tradus (in sec. Afrikaans este limba olandeza adusa de o populatie de olandezi. mai conservator. E greu de stabilit numarul exact al vorbitorilor de limba engleza. dar statisticile engleze dau o cifra de 700 milione de vorbitori. 6. Irlanda. Din secolul al XVI-lea se dezvolta o literatura bogata si variata. este limba oficiala la ONU si ocupa locul doi in lume ca numar de vorbitori. alte zone din Asia si Africa.1. Este apropiata de olandeza si este limba oficiala in Belgia. 4 milioane de oameni in Belgia si 200 000 in Franta. Limba literara se bazeaza pe dialectul londonez. Olandeza are peste 11 milioane de vorbitori. SUA. Are trei grupuri dialectale. pe teritoriul Angliei se vorbeau limbi celtice. Inaintea venirii lor. intre 250-300 milioane ca limba moderna. hughenoti francezi si germani in africa in secolul al XVII-lea. Este limba oficiala (alaturi de engleza) in republica Sud-Africana. nord-vestul Germaniei si o parte din Danemarca). Noua Zeelanda. Cea mai veche forma atestata este slava veche (sau slava bisericeasca). Filipine. Flamanda este vorbita de aprox. Limbile slave au la baza o limba comuna. limbile slave au un caracter mai arhaic. neatestata. Cele mai vechi texte dateaza din secolul VII (Beowulf). intr-un alfabet creat de ei pe baza celui grecesc. Grupul de est cuprinde rusa.Din germana de jos s-au format olandeza si flamanda si limba afrikaans (=limba burilor). ucraineana. IX) texte religioase din greceste. India. numita conventional slava comuna.

slovena. Din limbile baltice (care sunt foarte apropiate de cele slave la fonetica. 7. casuba. asimilata complet. Grupul de sud: bulgara. isoglose specifice. Are cele mai vechi texte slave (secolul IX). derivare si vocabular) fac parte: lituaniana si letona.polona. Sunt atestate din secolul al XII-lea . gramatica.al XVII-lea in limba prusiana veche. spre sfarsitul sec. Ni s-au mai pastrat texte din secolul al XV-lea . sub raport cantitativ si calitativ. in tipul de formare a cuvintelor si in lexic). Grupul de vest cuprinde polona. sarba. Ucraineana (ruteana) are 35-37 milioane de vorbitori (surse diferite). baltice si germanice exista un numar destul de mare de afinitati lingvistice (in primul rand. polaba (disparuta). morfologice si lexicale). adeseori. ceha. croata. secolul al XIII-lea .2.3. * 33 .ceha. Rusa este cea mai raspandita limba slava (si din motive politice). al XVIlea. XVII. ea este vorbita de 120 milioane de oameni (ca limba materna). Intre limbile slave. XII). in slava. pe cele proprii limbilor balto-slave si indo-iraniene. macedoneana. slovaca. Deosebit de importanta pentru gramatica comparata a limbilor indo-europene este lituaniana (prin caracterul arhaic al structurii morfologice si al foneticii). 6. de neamurile germanice. Limbile slave de vest sunt mai putin unitare decat cele de sud si est. dar este cunoscuta de peste 265 milioane. De asemenea. Cele trei ramificatii s-au constituit ca limbi independente abia in secolul al XIV-lea sau al XV-lea.Cel mai important monument al limbii slave de rasarit este Cantecul despre oastea lui Igor (sec. Bielorusa este vorbita de 8-10 milioane de oameni (surse diferite) in Belarus si Polonia. care constituie. S-a constituit ca limba literara in secolul al XIX-lea. baltica si hitita exista un numar de elemente comune (in sistemul fonetic. Limba literara s-a format in secolul al XVIII-lea. Aceste relatii le intrec. soraba. Este limba oficiala la ONU. 6. cu monumente literare din sec.

intre ele.e.e. In acest dialect au scris Bacchilide. Este limba culturii creto-miceniene (sau minoice). In cateva 34 . Potrivit descoperirilor recente. al IVlea i. fiecare avand o anumita forma literara. hitita si toharica. Laconia. al X-lea . cunoscuta din inscriptii in liniar A si B.n. (Pana in sec. ea dateaza din a doua jumatate a celui de-al II-lea mileniu i. Prima. albaneza. a istoricilor Tucidide si Xenofon. Exista insa si alte grupuri indo-europene.) urmeaza o perioada obscura (ea tine pana in sec. fiecare. al VIII-lea incepe marea colonizare a grecilor.n. totusi. limba tragediei este dialectul atic (Eschil. dialectul doric si dialectul eolic. Acesta este cazul limbilor greaca. Limba greaca Limba greaca veche (sec. Greaca moderna (neogreaca) continua greaca veche (elina). Corint. In odele lor se resimte insa si influenta limbii poemelor homerice.). Din grupul eolic fac parte dialectele: tesalic. in Sicilia si Italia. Dialectul atic (dialectul Atenei) era indeaproape inrudit cu cel ionic. care avea sa creeze conditiile ce au dat nastere Greciei clasice. In secolul al VII-lea . in dialectul lesbic se creeaza o bogata literatura. limba comediilor lui Aristofan.e. al VIII-lea i.Pana acum am vorbit despre ramurile familiei indo-europene reprezentate prin mai mult de o limba. cele mai importante au fost dialectul ionic. poemele lui hesiod si opera istoricului Herodot. Dintre dialectele literare.e. Deosebirile dintre ele sunt insa foarte mari. o formeaza greaca veche . Locrida. beotic si lesbic (pe insula Lesbos). in Grecia nu a existat o limba unica). Si proza Lui Arhimede este redactata tot in doric.e. din cate o singura limba. Pindar si Theocrit. In general.n. 8. pe insula Creta. dialectul atic. In acest dialect au fost alcatuite epopeile lui Homer (Iliada si Odiseea). Sofocle si Euripide). al XII-lea i. legate. Dialectele din grupul doric erau raspandite la Epir.n. la care ne-am referit si mai sus. Istoria limbii grecesti cunoaste trei perioade.) era scindata intr-o multime de dialecte. Dialectul ionic se vorbea in coloniile grecesti din nord-vestul Asiei Mici (12 orase). armeana.al VI-lea.al V-lea i.n. In acest dialect scriu poetii Alceu si Sappho. a filozofului platon si a renumitului orator Demostene. constituite. Dupa distrugerea acestei culturi (sec. In sec.

ca limba obligatorie in scoli.). In schimb. o apropiere artificiala a limbii grecesti moderne de greaca veche. se deosebeste esential de armeana contemporana.n.. care a dus la scindarea limbii comune (koiné) vorbite in dialecte teritoriale. guvernul grec a declarat dimotiki. alta. Limba armeana Cele mai vechi monumente literare ale acestei limbi dateaza din sec. universitati si institutii publice. Aceasta forma noua a dialectului atic poarta numele de koiné "limba comuna".n. Multa vreme armeana a fost considerata . numita si limba pura.Hayastan. Ambele tendinte se continua in perioada neogreaca (aproximativ din secolul al XII-lea e. era intrebuintata pentru expunerea stiintifica sau politica. caracterizata pe plan lingvistic prin doua tendinte contrare: una conservatuiva. Pe limba lor. aceasta tendinta devine predominanta in literatura. 35 .e. La baza ei a stat vechiul dialect atic de pe vremeea lui Alexandru cel Mare (356323 i.e. in anul 1875). numita grabar. la sfarsitul sec. in paginile unei reviste sau ziar se intalneau doua stiluri diferite hatharevusa si dimotiki. Limba armeana clasica (veche).n.n. al V-lea i. Hübschmann. armenii isi zic hay'(k'). in sec. Trasaturile limbii armene moderne au inceput sa se contureze in sec.e.n. vorbita si cultivata de poeti.) in Peninsula Balcanica. al XII-lea i. Limba greaca comuna incepe sa castige teren in epoca elenistica. cand incepe perioada bizantina. in domeniul morfologiei (si partial al sintaxei) limbii neogrecesti.secole. Recent (1997).ca facand parte din grupul limbilor indo-iraniene.e. Ea avea sa existe pana in sec. acest dialect incepe sa se impuna si in alte zone. Aparitia ei a dus la nivelarea particularitatilor dialectale. iar in nord pana la tarmurile Marii Negre. stilul arhaic. al XIX-lea (mai precis.n. armeana a imprumutat doar numeroase cuvinte din parta si persana.n. era.). Din koiné provine si greaca moderna.e. de unde au migrat. Katharevusa nu era inteleasa de paturile de jos ale populatiei. limba inteleasa de cei multi. chiar in textele dintr-o singura carte. Pana in ultima vreme. Datorita prestigiului politic si cultural al Atenei. al V-lea e. Armenii sunt inruditi cu traco-frigienii si au locuit candva (de la inceputul celui de-al II-lea mileniu i.in mod gresit . Locul limbii armene in randul celorlalte limbi indo-europene a fost stabilit pentru prima oara de H. al VI-lea i. de fapt. care incearca sa mentina traditiile limbii comune si ale dialectului atic. asa cum fusese ea fixata in proza atica. Suferind insa o puternica influenta ionica in lexic. limba greaca se extinde in intregul bazin mediteranean pana in Gibraltar. iar Armeniei . livresc. 9. In realitate insa. al XI-lea. dimotiki reflecta limba vorbita azi in Grecia. pana in sec. careia i se spune asharabar. populara.

) dateaza primele elemente latinesti. O. O. 36 . grecesti si slave. Lexicul abunda in elemente romantice.n.n. Limba toharica Acest termen arbitrar si inexact este folosit pentru denumirea a doua limbi inrudite intre ele. Dupa locul unde au fost gasite textele. In vocabular. slave. dar anumite particularitati fonetice vorbesc in favoarea originii ei trace (C. Limba albaneza Cele mai vechi texte dateaza din sec. armeana are mai multe asemanari cu greaca. Limbile toharice au alcatuit o grupa indoeuropeana noua. H. Pedersen) sau daco-moesiene (VI. Datorita numeroaselor transformari. 11. Autorul ajunge la aceasta concluzie in urma analizei modificarilor pe care le-au siferit cuvintele latine in albaneza. Din momentul cuceririi Iliriei de catre romani (sec. Decev a cautat sa demonstreze ca albaneza ar continua traca. A.e. au fost descoperite la inceputul sec. Ipotezele acetea sunt impartasite de lingvisti si astazi. Judecand dupa teritoriul pe care-l ocupa. insa. toharica. Eq. ca limbi literare s-au folosit. ilira si hitita. decat cu restul limbilor indo-europene. scrise cu caractere indiene si datand din sec. A. Schimbarile sunt asemanatoare cu cele din limba romana. Densusianu. nu ilira. al VI-lea . in Albania.. Kretschmer. G.. V. D. prin particularitatile sale se deosebeste prea putin de gheg. traca. Nu cunoastem nici timpul. Desickaja s. indeaproape inrudite. cu latina. ca limba romanica. Pauli. limbile iraniene. Valaori. latina si greaca. Textele toharice. in Turkestanul chinez. albaneza.al VII-lea e. despre care anterior nu se stia nimic.mai intai in Asia Mica. F. I. limbile germanice. limbile se impart in turfana (sau toharica A) si kuceana (sau toharica B). sistemul fonetic si structura gramaticala a limbii albaneze au deviat mult (in raport cu alte idiomuri indo-europene). al II-lea i. urmate apoi de influenta italiana (indeosebi venetiana) si aromana. 10. in anul 1952. care. ipoteza sustinuta de G. Philippide. iar apoi in Armenia. al XV-lea. s-ar putea afirma ca albaneza continua ilira. al XX-lea. Çabej. Albaneza este impartita in doua dialecte: de nord (gheg) si de sud (elbasan).a. Al. Descoperirea textelor toharice a constituit un eveniment extraordinar in lingvistica comparativ-istorica. pe substrat traco-daca-get. Thumb. H. care s-a format. figiana. Meyer. P. Hoffmann. Weigand. graiul lor a suferit influenta limbilor asazise anatoliene (limbi de substrat) (hitita hieroglifica si hitita cuneiforma). Aici. Hirt. nici cauzele disparitiei celor doua idiomuri. baltice. vechea indiana. Georgeiev). Sommer. cu celtica. In evul mediu.

cu greaca. lydiana si cariana. ai balto-slavilor si toharienilor sa fi alcatuit grupul indo-european de nord.). Ele noteaza o limba apropiata de hitita cuneiforma. In Siria de Nord si in estul Asiei Mici. baltoslava si toharica. ci si prin prezenta in sistemul fonologic si gramatical al hititei a unor deosebiri fata de restul limbilor indo-europene (de exemplu. Limba lor este hitita hieroglifica. armeana si frigiana. caci adeseori cuvintele proprii sunt inlocuite prin corespondente accadiene sau redate prin ideograme. separat destul de timpuriu de indo-europeana. Mai tarziu (probabil in mileniile al IV-lea germanica. A. limbile acestea constituie grupul anatolian (hitito-luvian). Avand in vedere ca in toharica exista elemente de substrat fino-ugrian. se poate adimite ca patria primitiva a vorbitorilor ei s-a aflat intre Nipru si Ural. limbi indeaproape inrudite cu hitita. in loc de trei. existenta laringalelor. bine cunoscute prin documente.n. Limbile toharice manifesta asemanari cu grupurile italic. definind pozitie toharicei intre celelalte limbi indo-europene.). Aceasta limba a fost descifrata de asiriologul ceh B. Nu este exclus ca. grupul acesta s-a scindat in . absenta dualului.Desi textele toharice atesta schimbari esentiale in limba lor (fata de indo-europeana comuna). Trebuie spus ca textele hitite nu reflecta integral sistemul acestei limbi. In afara de aceste ramuri indo-europene. pl. slav. Descifrarea si interpretarea textelor hitite au contribuit intr-o larga masura la revizuirea unor probleme de gramatica comparata a limbilor indo-europene. Monumentele hititei cuneiforme sunt foarte numeroase si variate in ceea ce priveste continutul. si dat.e. Analiza acestor limbi 37 al III-lea i. desinenta comuna pentru genit. Importanta limbii hitite pentru gramatica comparata se explica nu numai prin caracterul arhaic al textelor. pe de alta. Limba hitita (sau nesita) Hitita a fost raspandita in Asia Mica si ne-a parvenit in texte cuneiforme incepand cu mileniul al II-lea i. stramosii popoarelor germanice. (peste 15 000 de tablite de argila).n. loc. Dealtfel. totusi ele au conservat unele trasaturi indo-europene arhaice. intr-o epoca foarte indepartata. si genit. Impreuna cu lyciana. a doua genuri. celtic. au fost descoperite si inscriptii hieroglifice. slava si armerana. Meillet sublinia ca ea se situeaza intre italo-celtica.e. Hrozny in anul 1915. sg. In unele monumente hitite s-au gasit interpolari in luviana si palaita. pe de o parte. s-au pastrat date fragmentare cu privire la o serie intreaga de limbi ale unor triburi si populatii care au locuit in vechime in regiunile din Europa de sud-est si mediteraneana. 12. etc. a caror pronuntare nu se cunoaste.

al VII-lea . Dar. voda si levona. Familia limbilor ibero (basco)-caucaziene 38 . limbile turcice seamana mult una cu alta.al XI-lea e. uzbeka. spre deosebire de familia limbilor fino-ugriene.n. azerbaidjana.al VIII-lea e. al IX-lea . al XI-lea . In prezent. mari de munte si udmurta.n. turcmena.ne permite sa afirmam cu certitudine ca apartin familiei lingvistice indo-europene. Este vorba despre: traco-daca. Familia limbilor turcice Problema clasificarii genealogice a limbilor turcice nu a fost solutionata definitiv. baskira. ciuvasa. limbile ugro-finice se deosebesc simtitor in structura lor fonetica.) si limba hazara. Raporturile dintre diferitele grupuri ale limbilor fino-ugriene sunt extrem de complexe. limbile komi-permiana si komi-siriana. cumana . mansi (regula) si hanti. estona. Din limbile turcice care au disparut mentionam: orhona .). limba veche uigura . in Mongolia de nord. vepsa si isuri. Din ramura finica mentionam limbile: finlandeza (suomi). II. pe raul Orhon. tatara. Familia limbilor fino-ugriene (sau ugro-finice) Familia limbilor ugro-finice se imparte in doua ramuri: ramura ugrica si ramura finica. sama (lapona).limba marelui stat din Asia centrala (sec. limba mari rasariteana de campie. limbile mordvine (ersa si moksa).limba puternicului stat din sec. Din ramura ugrica fac parte limbile maghiara. ilira. uigura si gagauza. Cu toate succesele obtinute in domeniul gramaticii lor comparate. gramaticala si lexicala. frigiana etc. multe probeleme legate de formarea acestor limbi inrudite raman totusi inca berezolvate. ceea ce usureaza studiul relatiilor genetice existente intre ele. Din aceasta familie fac parte: turca. IV.al XIV-lea e.n. III.limba unei populatii nomade de stepa (sec.

al V-lea e. termeni arhaici. feniciana. Scrierea folosita este cea veche. pana in cele dintai secole e. La sfarsitul secolului trecut.n. pentru a putea fi utilizata in scris si in vorbire. kabardina si ubiha. b) Ramura nordica cuprinde limbile vechi cananeana. Aisora este o continuare a limbii arameice. numita si accadiana.e. Cele mai vechi texte sunt reprezentate de ionscriptii. iar vocabularul cuprinde. astazi ea e folosita "intr-o masura destul de restransa". mandeica si limba vie aisora. pe de o parte.basca. o a treia . al IV-lea e. alta . dar care s-a vorbit in Siria.e. moabita. care se vorbea in Asiria si Babilon. b) grupa veinaha (batbiko-kistina). c) grupa caucaziana de sud (cartvela) include limbile gruzina (numita si georgiana). al VI-lea si al VII-lea. ceana. Stiinta nu a dat inca un raspuns satisfacator intrebarii daca limbile caucaziene formeaza sau nu o singura familie.n. termenul veinah inseamna "poporul nostru"..n. c) Ramura sudica cuprinde araba si etiopiana. a) Grupa occidentala a limbilor caucaziene cuprinde abhaza. Limba araba dispune de o bogata literatura. Asiria si Babilon din primul mileniu i. ulterior arameica a fost inlocuita treptat de araba. In araba veche au fost redactate numeroase opere filozofice.n. zana. ca limba a Orientului apropiat (aproximativ din secolul al III-lea i. Odata cu raspandirea 39 . ingusa. nordica si sudica: a) Grupa estica e reprezentata de limba moarta asiro-babiloneana. mengrela. Ebraica este limba celor mai vechi parti din Biblie. V.Termenul de limbi caucaziene are in vedere numai raspandirea geografica a limbilor cuprinse sub acest nume.din 512 si. iar in Peninsula Iberica . arameica. al X-lea si al III-lea i.e. si merg pana in sec.n. si pana in sec.). pe de alta. Limba arameica este limba unor carti de cult.din 568. imprumuturi din limbile europene.1 Ramura limbilor semite Limbile semite se impart in 3 grupuri: estica. ebraica. limba adighee. din care fac parte limbile cecena. Ea a existat intre sec. in fine. Monumentele (scrise cu caractere cuneiforme) dateaza din anul 2500 i. adaptati la necesitatile vietii moderne. se initiaza o campanie de reinviere a limbii ebraice. dintre care: una din anul 328 e.n.e.n. matematice si filologice. Familia limbilor semito-hamitice V. batbika si kistina.n. majoritatea scrierilor literare le avem incepand din sec. abaza.

V. adica inainte de delimitarea relatiilor genetice in cadrul limbilor indo-europene. pana in sec. al III-lea. fiinte. Limbile bantu sunt vorbite de aproximativ 50 de milioane de oameni.). Limba copta reprezinta o faza ulteriora a egiptenei (sec. la sud de Sudan.e. Sudan. Familia limbilor bantu Limbile bantu sunt vorbite de popoarele care locuiesc in Africa centrala si meridionala. Egipteana veche este limba inscriptiilor hieroglifice care ni s-au pastrat din mileniul al IV-lea i. Ele sunt foarte apropiate una de alta (ca ramura limbilor romanice ori slave).). limbile kusite (in Etiopia) si kausa (vorbita in Nigeria. in viata culturala a popoarelor din Orientul Apropiat araba a jucat acelasi rol ca latina in Europa de apus. inainte de aparitia metodei comparative-istorice.n. copta. pana in sec. vorbita de 8 milioane de oameni si raspandita pe litoralul Oceanului Indian. al XVII-lea e. toate limbile din aceasta familie formeaza o unitate in ceea ce priveste structura gramaticala si lexicala. Toate substantivele au aici prefixe speciale (substantivele care denumesc oameni. rolul limbii arabe in Orient creste considerabil. Inrudirea dintre limbile semite a fost stabilita de orientalisti inca din sec. Ramura limbilor hamite Din aceasta ramura fac parte: vechea egipteana. Lingvistica contemporana recunoaste inrudirea genetica apropiata dintre limbile semite si cele hamite. cea mai importanta e suahili. lucruri etc. cu alte cuvinte. Camerun etc.2.n. Aceasta comunitate a avut loc cu aproximativ 5000 de ani i.e. Confruntarea acestor limbi a fost inlesnita si a dus la rezultate pozitive numai gratie apropierii limbilor semite intre ele. Dintre limbile bantu. limbile berbere ale tuaregilor si kabililor din Africa de nord. Benin. al XVII-lea. Scrierea copta se bazeaza pe alfabetul grecesc. Monumentele scrieri hieroglifice egiptene au fost descifrate de savantul francez François Champollion in anul 1822 pe baza unei inscriptii trilingve. al III-lea e.n. limbi care mentin pana azi numeroase trasaturi comune. VI. 40 .islamului. Bantu este o notiune pur lingvistica (nu antropologica). Togo. De fapt. Una dintre particularitatile limbilor bantu o constituie existenta asa-numitelor clase seminale.n.). epoca medievala.

si kota . cu limbile: manciuriana. ienisei (enetii). Din acestea fac parte: iurak (nenetii). cirata si kalmika. Ele sunt raspandite in Extremul Orient. cu limbile: evenki.S. dagura (in Manciuria) si mongura (in Tibet). X. assana si limbile disparute: arina . al XIX-lea). VIII. XI. Oarecum deosebite de acestea sunt limbile mongola (in Afganistan). ciuvanta si ghiliaka) si 2) de vest (limbi ieniseice: keta sau ostiaka din Ienisei. Familia limbilor mongolice Aceasta familie cuprinde limbile: mongola. IX. Limbile tunguso-manciuriene Acestea se impart in doua subgrupe: 1) nordica sau tungusa.Literatura in limba suahili dateaza din sec. al XVIIIlea. eschimosa. koriaka. VII. ulcica si orocen.Llimbile paleosiberiene Limbile paleosiberiene se subimpart in: 1) ramura de est (ciukota sau luoravetlana.in sec. neghidala si solona si 2) sudica sau manciuriana. selkup si kamas in grupul de sud. evena. tevgi (nganassan) in grupul de nord. al XIV-lea si contine cronici istorice si poeme. iukaghira. kamciadala. halhasa.S.in sec. buriat-mongola. Limbile samoede Se vorbesc in nordul indepartat al fostei U. Familia limbilor dravidiene 41 . nanaica.R.

cea mai insemnata este indoneziana. Primele inscriptii in limba malaeza au fost descoperite in centrul Jawei (datate: 827 si 832).a. gavo. toda. La baza clasificarii stiintifice a limbilor dravidiene au stat cercetarile filologilor din India medievala. s-a folosit. cu prilejul unui Congres al tineretului. djawaneza si chineza. djawaneza. Din ramura polineziana fac parte limbile hawaiana. limba bragui s. termenul de 42 . a limbii malaeze clasice. bali.a. indoneziana etc. Dintre limbile vorbite in Sumatera (batok. samoana. care s-a tinut la Jakarta. XII. iar dintre limbile europene: portugheza. maori s. indonezienii folosecs alfabetul latin. din care fac parte: indoneziana (limba de stat a Republicii Indonezia). chiar inaintea celor dravidiene. in India centrala. kotra si tulu. malgasa (in Madagascar) etc. De fapt. madura. maleyalam. indeosebi. pentru prima oara. malaeza. kanara. iar din a doua: tamila.Limbile dravidiene sunt raspandite pe un spatiu imens la sudul si sud-estul Hindustanului si. Dintre aceste limbi. acek. sunda. Numarul vorbitorilor se ridica la 80 de milioane de oameni. Limbile dravidiene se impart in doua grupe: andhra si dravida. In malaeza sunt numeroase imprumuturi din sanscrita si. Substratul dravidian a avut o mare influenta asupra limbii indiene vechi. limbile dravidiene seamana intrucatva cu cele din grupa munda (de exemplu. N-a fost stabilita inca apartenenta celorlalte limbi mai putin studiate la nici una din grupele mentionate: acesta este cazul limbilor: kodagu. limba khewari). toraja. araba. In privinta structurii fonetice. bhil. partial. Familia limbilor malaio-polineziene Se subdivide in: 1) ramura malaeza (sau indoneziana) si 2) ramura polineziana. O anumita influenta au exercitat-o si hindustana.). olandeza si engleza. malaezii au adoptat scrierea araba. continuatoare. In sec. intr-un anume sens. Limba indoneziana actuala este rezultatul evolutiei si formarii rapide a limbii malaeze. vorbite tot in India. bugi. persana. In prezent. Din anul 1945 malaeza s-a impus ca limba oficiala a statului si a capatat numele de indoneziana (lahasa indonesia). imbogatita pe seama multor limbi si dialecte autohtone. cele mai studiate sunt limbile din prima grupa. oraon. Din prima grupa face parte limba telugu. al XIV-lea. la 28 octombrie 1928. determinand acolo aparitia consoanelor cerebrale. lubu. tagalos.

Desi indoneziana continua limba malaeza. limba moarta. vechea limba literara a djawanezilor. imprumutate in special din olandeza sau formate din elemente autohtone. Cu toate acestea. aymara. prin prezenta in vocabular a unui mare numar de cuvinte pentru notiuni abstracte. familia athapasca si algonquina etc. lui.care a devenit. 3)limbile din America de Sud si Antile (quechua. ca si prin unele particularitati morfosintactice. limba birmana s. intre ele nu trebuie sa punem semnul identitatii. Limbile chino-tibetane Se impart in doua mari ramuri: 1) thai-chineza (chino-siameza).a. vietnameza.) si 2) tibeto-birmana (limba tibetana.limba indoneziana . Von Humboldt) si este una dintre cele mai studiate limbi din aceasta parte a lumii. cine cunoaste limba indoneziana poate lesne citi opere literare in malaeza clasica. Limba indoneziana difera de malaeza prin unele trasaturi. Mult mai 43 . anamita s. numita. XIV. guarani etc. kuin. maya. ale operelor literare (epice si dramatice) sau religioase (budiste) din India.).A. cu timpul. apoi limbile lao. care a existat de la inceputul erei noastre si care. legate de evolutia ei in epoca moderna (intre altele. (eschimosa. 2) limbile din mexic si din America centrala (cea mai importanta este. limbile himalaice nepronominalizate. coreeana ar forma impreuna cu limbile dravidiene din sudul Italiei o familie aparte. aleuta. vorbita de indienii din Yucatán si nordul statului Campeche). aici. care cuprinde limba chineza si grupul limbilor thai (limba thai propriu-zisa sau thai-siameza.a. mai mult sau mai putin exacte. tupi.)."limba indoneziana moderna" . deoarece literatura in limba kawi sunt traduceri si prelucrari.). Nu putem sa nu amintim si de limba kawi. explicatie neacceptata din lipsa de argumente convingatoare. Lexicul ei este insa imprumutat mai ales din sanscrita si bali.bahasa indonesia . Cu privire la locul limbii coreene in clasificarea genealogica au fost emise doua ipoteze.U. Dupa una dintre ele. in ceea ce priveste structura gramaticala. De foarte multa vreme limba kawi a aytras atentia savantilor (incepand cu W. face parte din categoria limbilor malaio-polineziene. Limbile indiene (amerindiene) Se clasifica in trei mari grupe: 1) limbile din Canada si S. limbile himalaice pronominalizate. anterior. simbolul unitatii nationale. XIII.

se intemeiaza pe alte principii. asemanarile si deosebirile ce se manifesta in structura gramaticala a limbilor. aparuta cam in acelasi timp (adica la sfarsitul sec. Conceptia aceasta o gasim formulata in celebra lucrarea a lui Friederich von Schlegel. coreeana face parte din familia limbilor altaice (adica este inrudita cu limbile turcice. Intrebari de verificare: Ce criterii stau la baza clasificarii genealogice? Care sunt principalele familii de limbi? Care sunt principalele ramuri ale familiei indoeuropene? Enumerati limbile romanice. al XVII-lea si inceputul celui de-al XIX-lea). De aici concluzia. CLASIFICAREA TIPOLOGICA Istoricul problemei Spre deosebire de clasificarea genealogica. Pe baza compararii limbilor. filiatia lingvistica. Intr-adevar. Schlegel confrunta sanscrita cu greaca. implicit. limbile turcice si conchide ca: 1) limbile pot fi impartite in doua tipuri. dupa care. in arta. ca prin limba putem cunoaste spiritul etnic. clasificarea tipologica a limbilor. literatura si limba. indiferent de originea lor. intreprinsa inca de englezul W. B. ci tipul limbii. care sustine inrudirea dintre coreeana si limbile manciuriana si mongola. la romantici. Ideea de a se studia tipul limbii o intalnim. latina. pentru prima oara. Dupa parerea lingvistilor care au argumentat cel de-al doilea punct de vedere. 2) fiecare limba se naste si ramane in acelasi tip lingvistic. sufletul fiecarui popor se manifesta in folclor. Über die sprache und Weisheit der Indier. aici nu ne mai intereseaza inrudirea morfemelor si nici. 44 . naturala. cu alte cuvinte. mentionata mai sus. si anume in limbi flexionare (cu flexiune interna) si limbi cu afixe (care dispun de prefixe si sufixe). Jones. Fr. seful romanticilor germani.plauzibila este cealalta ipoteza. mongole si tunguso-manciuriene).

Schelling si Fichte. influentate mult de Kant. Fr. care fac corp comun cu verbul-predicat. in lucrarea Observations sur la langue et la littérature des troubadours (1818). precum si unele din limbile din extremitatea de nord-est a Siberiei. mai stabile si mai durabile decat acela afixale. afixele.3) limbile flexionare sunt mai bogate. Dupa parerea lui. Humboldt mai distinge un tip lingvistic. propozitie nu este insa alcatuita numai din verbe + afixe. ciukota sau luoravetlana). artificiale si nu s-ar dezvolta organic. Ele se caracterizeaza. reprezentanta clasica a limbilor flexionare o constituie sanscrita. La randul lor. cat si intre acestea si radacina. propune clasificarea tuturor limbilor in trei tipuri principale: 1) limbi in care cuvintele sunt invariabile. in limbi sintetice si limbi analitice. 3)Al treilea tip il constituie limbile flexionare. Specifica acestor limbi este si flexiunea interna. von Humboldt contine unele elemente dialectice. 1) Primul tip lingvistic (al lui A. mai exista si flexiune interna. printr-o coeziune perfecta atat intre afixe. O noua etapa in evolutia conceptiilor privind clasificarea tipologica a limbilor este marcata de cercetarile lui Wilhelm von Humboldt. fratele lui Friederich Schlegel. dimpotriva. ar fi sarace. Schlegel) Humboldt il numeste izolant.e pot fi exprimate numai prin topica. Schlegel considera ca limbile flexionare ar fi singurele ideale si le opune tuturor celorlalte. in limbile incorporante sunt utilizate. Desi conceptia generala a lui W. Lingvistul german considera ca principalele tipuri morfologice ar 45 . sufixelor si al desinentelor. care. sufixele si desinentele nu sunt sudate cu radacina cuvantului. 2) limbi cu afixe. cu aceasta functiune. in afara de afie. pe baza criteriului sintactic. dar in structura lor morfologica prefixele. acestea pot fi divizate. August Wilhelm von Schlegel (1767-18450. in care raporturile gramaticale sunt desemnate cu ajutorul prefixelor. in care. In alti termeni. 2)Al doilea este denumit aglutinant. 4)Spre deosebire de invatatii de pana la el. In opozitie cu idiomurile in care exista parti secundare de propozitie dependente de verbulpredicat. limbile care il compun se caracterizeaza prin afixe. Schlegel al patrulea tip lingvistic si da denumire primelor doua. ci si din verbe si nume reduse fonetic. spre deosebire de cele aglutinante. totusi teoriile lui privitoare la evolutia tipului lingvistic sunt idealiste. In limbile incorporante. Zece ani mai tarziu. iar raporturile dintre el. 3) limbi flexionare. Ceea ce este nou in clasificarea propusa de Humboldt consta in faptul ca el adauga celei facute de A. si anume tipul limbilor incorporante (limbile unor indieni din America de Nord.

reprezenta etape diferite ale unui proces de evolutie unic. limbile romanice. dupa el. In consecinta. a filozofiei hegeliene a fost combinata de Schleicher cu ideile lui Ch. limbile turcice si finice). Cele mai desavarsite sunt. limba batbika) Tipul analitic: d) Ra (aR) + r = radacina afixata + cuvantul auxiliar (de exemplu. Clasificarea tipologica a lui Schleicher nu prevede limbile incorporante. b) R + r . Schleicher avea sa ajunga la concluzia ca limba. in timp de limbile flexionare noi (analitice) ar apartine epocii de degradare.flexiunea interna pura (de exemplu. In aceasta perioada nu se mai creeaza forme noi. A. ca orice organism natural. reprezentand. cele aglutinante. 2. engleza). limbile semite). 46 . doua perioade. ci indica trei tipuri lingvistice in doua variante: limbi sintetice si limbi analitice. In mod logic. va trebui sa delimitam trei tipuri de limbi in trei perioade. limbile flexionare. 1. Schleicher era convins ca tot ceea ce exista trece prin trei etape (triada): teza. dintre care una asa-zisa preistorica sau creatoare si alta istorica sau de degradare. deci. b) aR-tipul prefixal (de exemplu. c) R/a-tipul infixal (de exemplu. iar sanscrita constituie. Limbile izolante sau amorfe sunt considerate de Schleicher ca specii arhaice. deci.radacina + cuvantul auxiliar (de exemplu. August Schleicher revine la clasificarea tipologica a fratilor Schlegel. chineza). antiteza si sinteza. dogmatica si formala. incepand cu limbile izolante. dar cu o argumentare si detalii noi. tipul ideal. Aceasta interpretare. limbile bantu). Limbile aglutinante: Tipul sintetic: a) Ra-tipul sufixal (de exemplu.radacina pura (de exemplu. totul se dezintegreaza. speciile cele mai evoluate. Darwin despre evolutia speciilor biologice. birmana). In viata limbilor. creste (nu se dezvolta) si moare. 3. Schleicher distinge. Ca discipol al lui Hegel. se naste. limba tibetana). primul tip il constituie limbile izolante: a) R . ca specii intermediare. desigur. ci. limbile flexionare (vechi indo-europene) ar coincide cu epoca de inflorire. Limbi flexionare Tipul sintetic: a) Ra . dimpotriva. b) aRª (Rªa) + r: radacina flectanta (cu flexiune) si afixata + cuvantul auxiliar (de exemplu.

W.In acelasi timp cu Schleicher. Limbile in care flexiunea lipseste au fost numite de Steinthal agregate. Finck pune la baza clasificarii. dealtfel. .cu ajutorul sufixelor (limbile turcice. Prin forma el intelege atat forma cuvantului. Drept urmare. 6) tipul arab (comun si celorlalte limbi semite). El porneste de la tezele principale ale lui Weavon Humboldt. locuri diferite. si cele care i-au format. Misteli.prin intermediul incorporarii (limbile amerindiene). o completeaza cu amanunte pe cea a lui W. iar alta. B. Misteli. . 3) tipul subia. mongole si fino-ugriene). puncte de vedere ce nu pot fi insa acceptate. 2) tipul groenlandez. limbile cu flexiune.cu ajutorul reduplicarii si al prefixelor (limbile polineziene). ca. iar pe de alta. 47 . H. in special tipul acordului. care are meritul de a fi delimitat limbile ca radacini izolante (chineza) de cele care izoleaza temele (de exemplu. autorul distinge 8 tipuri morfologice: 1) tipul chinez. Fara forma: . malaeza).cu ajutorul sufixelor veritabile (limbile indo-europene). ocupa in clasificarea lui Finck.cu ajutorul flexiunii interne (limbile semite). Schleicher. Clasificarea lui H. subia din grupul zambezi al familiei bantu). A. Limbi variabile. cu forma (organizate): . tot aglutinanta.prin adaugarea elementelor (egipteana). dealtfel. ca in limbile incorporante. Steinthal le-a numit limbi variabile. in insasi conceptia lor lingvistica. A. In clasificarea morfologica a lui Fr. 4) tipul turc. von Humboldt. si A. Steinthal a fost revizuita de Fr. pe de o parte. Toate limbile sunt impartite de Steinthal in limbi cu forma si limbi fara forma (amorfe). in cazul de fata cu o intelegere deosebita a notiunii de forma. ele dse subimpart in: limbi de tipul vietnamezei (care este aproape total lipsita de forme) si limba chineza (care nu este complet amorfa: in chineza exista nu numai afixe lexicale. dar cu acord partial (turca). principiul de organizare a propozitiei ("masivitatea". In felul acesta. . . cat si forma propozitiei. o limba aglutinanta cu acord deplin (de exemplu. Von Humboldt. N. ca in limbile semite si indo-europene). Steinthal si Fr. a elaborat o clasificare morfologica H. 5) tipul samoan (specific si altor limbi polineziene). caracterul relatiilor dintre partile propozitiei. ci si afixe gramaticale). sau "caracterul segmentarii sau al fragmentarii". 7) tipul grec (caracteristic si altor limbi indo-europene) si 8) tipul gruzin. ca. Steinthal. Aceasta clasificare. Schlegel. limbile indo0europene reprezinta tipul cel mai evoluat si se caracterizeaza printr-o structura gramaticala ideala. dar interpreteaza ideile acestuia pe plan psihologic.

concepte relationale concrete: de pilda. in ea nu pot fi incluse gruzina. engleza. La baza clasificarii. Clasificarea tipologica a lui Fortunatov este foarte logica. Sapir. operatie pe care anterior lingvistii de obicei nu o faceau. finlandeza) si polisintetice. in care formele cuvintelor se organizeaza prin separarea temelor. tipurile de notiuni exprimate de limba pot fi: A.. in care nu exista forme ale cuvintelor izolate. franceza). birmana). 2) tehnica sintezei. 4. 3) flexionare (limbile indo-europene). 4) radicale (chineza. 2) flexionar-aglutinante (limbile semite). lingvistul rus distinge 4 tipuri de limbi: 1) aglutinante (turcice. dar foarte subtil este ilustrata diferenta dintre formarea cuvintelor in limbile indo-europene si semite. acesta pune trei criterii: 1) gradul de sinteza. cu unele modificari. detasabile. In fine. Fortunatov denumeste acest tip flexionar-aglutinant si include aici limbile semite. categoria gramaticala a cazului). limbile sunt divizate in: analitice (chineza.concepte lexicale "de baza" si concepte "derivative") si B. pe care-l completeaza cu un tip ce ocupa o pozitie intermediara intre limbile aglutinante si cele flexionare. cercetarile consacrate clasificarii tipologice au scos la iveala faptul ca in fiecare limba predomina anumite procedee de exprimare a continutului 48 . Considerate in ansamblu. in care formele cuvintelor se organizeaza prin separarea temelor si afixelor. von Humboldt. Gramaticale (3. aglutinante. Dupa primul criteriu. 3) caracterul conceptelor (adica al semnificatiilor ce pot fi exprimate in cadrul cuvantului). fuzionante si simbolizante. sistemul de clasificare al lui W. desi in structura lor gramaticala ele se deosebesc mult de limbile indo-europene. Lexicale (1. radacinile constituind nu parti ale cuvantului. Din clasificarea lui Fortunatov lipsesc limbile incorporante. ci chiar cuvinte. dar insuficienta in privinta numarului limbilor. araba. potrivit celui de-al treilea criteriu. Bazandu-se pe criteriile amintite. F. O completare substantiala a schemei clasificarii tipologice traditionale ii apartine lingvistului american E. limbile se impart in izolante. Fortunatov (1848-1914) reia. sintetice (latina.Lingvistul rus F. groenlandeza. pe care lingvistii le considerau flexionare. in care exista o flexiune tematica (a temelor) in forme organizate de afixe. limbile malaio-polineziene. deci aici raportul dintre tema si afix este identic cu cel din limbile aglutinante. fino-ugrice mongole). El ia ca punct de plecare structura formei cuvantului si corelatia dintre elementele morfologice ale acestuia din urma. genul si numarul. In conformitate cu cel de-al doilea criteriu.concepte relationale pure: de ex.

chineza recurge mai ales la ton. asa a aparut clasificarea tipologica. grau."a intoarce. in limbile izolante. esentiale in fiecare caz in parte. Propozitia reprezinta. in timp ce in altele (care izoleaza temele) gasim afixe lexicale. desi sensul lor este perceput ca atare si in plan morfologic. a atinge. clasificarea tipologica a lui Humboldt si completarile facute de alti invatati atat in sec.gramatical. siameza. a bate fierul. in chineza). un sir de radacini sau teme invariabile. care indeplinesc rolul cuvintelor auxiliare. la exprimarea raporturilor dintre cuvinte. si anume: 1) tipul izolant sau amorf. intonatie si cuvinte-radacini. tao poate insemna: "a rapi. Cuvintyele ce desemneaza obiecte. sintactice (jonctiunea. liu . identice din punct de vedere fonetic segmental. tibetana. Ele pot consta in unele limbi numai din radacini. Ea se sprijina pe structura limbii si este definita prin mijloacele greamaticale de expresie. 4) tipul polisintetic. 3) tipul flexionar. bineinteles. sunt diferentiate prin intonatie (oral) si prin ideograme (in scris). Exista numai particule. Se recunoaste. intelesuri foarte variate (de exemplu. cat si in epoca noastra. altele lipsesc sau sunt folosite foarte rar. 2) tipul aglutinant. drum". limba romana utilizeaza mijloace morfologice (flexiunea). topica) si fonetice (intonatia. existenta a patru tipuri principale de limbi. De aici polisemia radicalilor sau a temelor. birmana. parataxa. Uneori. c) Raporturile sintactice pot fi exprimate prin topica. limbile sudaneze (in parte. Limbile pomenite se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi principale: a) invariabilitatea cuvintelor. de obicei lipsesc. de context). Dimpotriva. adeseori. De pilda. unul si acelasi cuvant poate indica si obiectul. si engleza). si actiunea (aceasta depinde. pauza). si afixe lexicale. cuvintele nu se declina si nu se conjuga. Afixele gramaticale. Cu alte cuvinte. piatra pretioasa. al XIX-lea. b) In limbile amorfe nu exista elemente formale pentru a diferentia partile de vorbire. pentru ca formele cuvintelor nu exprima raporturi sintactice in propozitie: formal cuvintele sunt "izolate". Limbile se numesc izolante. Limbile izolante sau amorfe (li se mai spune si radicale) Din aceasta categorie fac parte: chineza. proprietati sau actiuni. Aceleasi radacini au. drum". din punct de vedere structural nu se deosebesc prin nimic unele de altele. in chineza exista multi radicali omonimici. in schimb. 1. caruta. CLASIFICAREA TIPOLOGICA TRADITIONALA Lingvistica generala actuala accepta. Aceste complexe sonore. juxtapunerea. in principiu. si proprietatea. steag (flamura). de fapt. a duce. care isi pierd in context valoarea lor de baza si capata rolul cuvintelor auxiliare (insrtumente 49 . vietnameza. Astfel. In fond. a acoperi. roua. topica si cuvinte auxiliare.

lipsesc alternantele).). mai exista si cuvinte-radacini cu functie auxiliara.a. atasate. armeana de azi (care poseda insa si unele trasaturi. mai particular.). Toate elementele sunt alipite. De exemplu. Radacina cuvantului nu se modifica niciodata. in tatara kul "mana" . De exemplu. bantu. Africa si Oceania: limbile turcice. iar odalar/da (loc. b) Indiferent de natura lor. el/im/de/ki/n (gen.afixul -lar exprima numai pluralul. Ele se caracterizeaza prin afixe lexicale si gramaticale. c) Afixele care exprima diferite valori gramaticale se caracterizeaza prin doua trasaturi fundamentale: fiecare afix indeplineste numai o singura functiune. in limbile flexionare (sanscrita. el/im "in mana mea". precum si al topicii). care le-au impartit in cuvinte pline si cuvinte goale (vide). mongolice.pl). in turca: el "mana". el/im/de "in mana mea" (loc. spre deosebire de tipul flexionar. samoedice.nominativul singular este marcat aici de afixul (desinenta) zero. dravidiene. 2. care ne invata sa deosebim cuvintele pline de cele goale. in turca: oda "camera. legatura dintre morfeme nu prezinta o coeziune perfecta. romana. latina. germana. kul/lar "maini" . dar. Limbile aglutinante In aceasta categorie se incadreaza majoritatea limbilor din Asia. in afara de cuvintele radacini. specifice tipului flexionar) s. De exemplu. se dadea si definitia gramaticii: a arta foarte utila. japoneza.). In limba chineza. rusa etc. Destinatia celor doua feluri de radacini a fost observata de multa vreme de lingvistii chinezi. In concordanta cu aceasta delimitare. subiectul se afla intotdeauna la inceputul propozitiei. spre cel mai concret. fino-ugriene. urmat de afixul categoriei mai restranse. sg) "a celui (a ceea) ce se afla in mana mea". odaie". oda/da "in camera" (loc."Genitivul" (ceea ce intelegem noi prin acest caz) se exprima in chineza prin plasarea cuvantului inaintea celui care trebuie definit: teani tse "fiul cerului" (se poate spune insa si: teani-ti-tse). tunguso-manciuriene. care poarta o anumita valoare lexicala. adica mai intai se ataseaza afixul care arata categoria cea mai cuprinzatoare. gruzina. obiectul direct sta sau imediat dupa cuvantul care marcheaza actiunea sau este indicat prin intermediul unui cuvant-radacina. el/im/de/ki/ "care se afla im mana mea". structura morfologica a cuvantului este extrem de clara. fiecare valoare gramaticala este exprimata intotdeauna prin unul si acelasi afix (afixe standard). o desinenta poate indica (si 50 . (Studiul acestei limbi se reduce la stidiul radicalilor de diferite tiputi.gramaticale prin excelenta: prepozitii sau conjunctii). aplicarea afixului la radacina (care poarta sensul lexical fundamental) se face pornind de la elementul mai general. mai abstract. greaca.). de unde si numele de aglutinante. morfemele se prezinta sub acelasi aspect (nu exista flexiune interna. pl. a) In aceste limbi. oda/lar (nom. nu si nominativul.

f) Procedeele morfologice cele mai raspandite sunt sufixarea si prefixarea. dupa cum sunt si cazuri cand sufixul este zero (cf. exprima categoria numarului (pl.a. -i marcheaza in acelasi timp si nominativul si pluralul.pl. b) fiecare afix poate fi purtatorul mai multor functiuni gramaticale. Astfel. printr-o slaba coeziune a morfemelor (acestea se alipesc in mod mecanic la radacina sau de alt afix). in limbile flexionare. a III-a sg. 3. in timp ce in limbile bantu. sg. Aceasta modificare serveste la formarea de noi cuvinte sau diferite forme ale unuia si aceluiasi cuvant (cf. daneza. caci se observa. dupa cum am mai remarcat. Handel "negot" . germ.).) a genului (n. adeseori. rusa si unele limbi slave (ele au insa si elemente de analitism). c) o coeziune perfecta a morfemelor (fuzionarea lor). cf.ev (in derêv’jev<derêvo "copac". Wald "padure" . in r. ac. gen. Fangen "a prinde". feet.. engleza. de regula. Limbi sintetice prin excelenta: limbile indo-europene vechi (sanscrita. si un fenomen invers.indica) mai multe functiuni.). latina. greaca. In limbile aglutinante predomina. sg. 51 .pl. fing (imperf.pl. limbile aglutinante se caracterizeaza. sg. sapog "gheata". in parte. d) Armonia vocala (sinarmonismul) reprezinta o cerinta de a “armoniza” vocala afixelor cu vocala din interiorulo cuvantului. in rusa. derev/o). pl. sg. ac. germ.nom.) si a cazului (gen.. in lat. pers. in limbile turcice si fino-ugriene exista numai sufixe.). in limbi sintetice si analitice. tot in rusa. neogreaca. Limbile flexionare Aceste limbi se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi fundamentale: a) posibilitatea variatiei fonematice a structurii morfemelor (flexiune interna). la randul lor. Walder. horti. gotica. Limbi analitice: majoritatea limbilor indo-europene contemporane (limbile romanice. unul dintre ele.. fängt (prez. predomina prefixele. bulgara s. in spe: e desemneaza doua functiuni gramaticale: ablativul si singularul.engl.trebuie spus insa ca evolutia limbii romane de la sintetism la analitism nu este unidirectionala si absoluta. slava veche si altele) iar dintre limbile indo-europene actuale: lituana. stul "masa" .nom. stol "scaun" – nom. foot "picior" . soldat . Astfel. e) Pe langa faptul ca afixele indeplinesc o singura functiune gramaticala.. Intr-adevar. ac.. pers. sem’/ja. exista cuvinte care nu pot fi folosite fara sufix (cf.. a III-a sg. armeana veche. gen. desinenta . afixarea difera de afixarea din limbile aglutinante prin faptul ca sufixele si prefixele sunt legate organic de radacina sua tema. Händel. Limbile flexionare se impart. de creare a formelor sintetice)..). ac. sg. germana. neoindiene. pl.nom.

Particularitatile acestui tip morfologic consta in aceea ca diferitele obiecte ale actiunii (direct. In limbile cu structura sintetica. Limbile polisintetice (incorporante). Elementele sintetice apar si in cadrul derivarii folosite in limbile analitice. al doilea -i.a. persana noua etc. n desemneaza persoana I sg.). bulgara. “acest lucru"). Structura analitica este mai raspandita in paradigma numelui (vezi. statul Oregon – limba chinook. cuvantul. are numai valoare lexicala. filium ne indica prin forma sa ca: a) avem in fata un substantiv. categoriile si roporturile gramaticale se exprima in interiorul cuvantului. chiar dacal extragem din propozitie. in engleza round "cerc" . d) cu functia sintetica de complement direct. -l. lat. Propozitiei noastre “Am venit să-i dau ei asta” ii corespunde in chinook inialudam. engleza. prezentam un exemplu dintr-o limba indiana din America de Nord.afix care indica valoarea de complement indirect a pronumelui precedent. are numai valoare lexicala. indirect) precum si circumstantialele nu sunt exprimate prin parti secundare de propozitie ci prin diferite afixe care intra in cpomponenta formei verbale ce serveste de predicat in propozitie. “aceasta”. Din limbile polisintetice fac parte multe limbi ale indienilor din America. -a. franceza. posibilitatea de a numi (functia denominativa). topica. utilizate pentru desemnarea categoriilor gramaticale proprii acestei parti de vorbire (timpul. ca in limbile polisintetice cuvantul corespunde unei intregi propozitii din alte limbi. -uarata ca actiunea este indreptata spre exterior si porneste de la subiectul vorbitor (adica “el da cuiva ceva si nu ia de la nimeni nimic”). b) la numarul singular. alaturi de constructii analitice. Uneori in componenta predicatului se inlcude si subiectul. gasim si o bogata varietate de forme sintetice. scos din propozitie. prefixul iexprima un trecut imediat. intonatie). Putem spune. considerat in afara propozitiei.obiectul pronominal (“asta”. in fine –am este un sufix care exprima o notiune suplimentara cu un anumit scop. De exemplu. modul s. astfel. insa. 1. c) in cazul acuzativ.al doilea obiect pronominal – “ei” – (complement indirect). In limbile analitice insa. cuvantul isi mentine caracteristica sa gramaticala. de exemplu. In sistemul verbal.. In aceasta propozitie sunt incorporate obiecte pronominale: radacina verbului “a da” este reprezentata prin consoana d. De exemplu.In limbile sintetice. 52 . unele limbi africane si limbile unor popoare din Asia. in timp ce limbile analitice recurg la mijloace externe (cuvinte auxiliare.). fara indicatii de natura gramaticala. Pentru a intelege cum functioneaza aceste limbi.

Ce este codul lingvistic si in ce consta emiterea mesajului? Care sunt acceptiile semnului lingvistic? Explicati acceptia bilaterala a semnului lingvistic. Lingvistica generala si comparata.228-261. p. SLAVE. In ce consta a doua articulare a limbajului? 53 . BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: * * * INTRODUCERE IN LINGVISTICA – 1972. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA: VRACIU. Este gresit sa se afirme ca in limbile polisintetice nu exista cuvinte. Explicati functia poetrica a limbajului. Bucuresti. WALD. Care sunt functiile limbajului in acceptia lingvistului Roman Jakobson? Care sunt principalele curente filosofice privitoare la desfasurarea procesului de comunicare? Care sunt principalele activitati de comunicare? . Ce limbi se vorbesc pe glob. ci numai cuvinte-propozitii. * * ENICLOPEDIA LIMBILOR ROMANICE (ELIR) – 1989. GRILE. Lucia. Ariton – 1980. * * LIMBILE LUMII (Mica enciclopedie) (LL) – 1981. In limbile polisintetice exista paralel si forme independente si forme incorporante. Care sunt deosebirile dintre tipul aglutinant si cel flexionar? Dati exemple de limbi din fiecare categorie tipologica (izolant. * * * TRATAT DE LINGVISTICA GENERALA .452-492. III. TESTE. Bucuresti. Elena – 1968. Intrebari de verificare: Care sunt criteriile care stau la baza clasificarii tipologice? Enumerati principalele tipuri de limbi. flexionar si polisintetic). Bucuresti.Tipul polisintetic il determinam in primul rând dupa criteriul sintactic. Bucuresti. Bucuresti. aglutinant. EXERCITII DE AUTOEVALUARE FINALA Care sunt principalele teorii prin care se incearca sa explice aparitia limbajului? In ce consta dificultatea de a stabili originea vorbirii si a primelor cuvinte? Explicati functia denominativa a limbajului. p.1971. Bucuresti.

Care sunt criteriile care stau la baza clasificarii tipologice? Enumerati principalele tipuri de limbi. flexionar si polisintetic). aglutinant. Este posibila reconstructia unei limbi (de exemplu limba indo-europeana)? Care sunt limitele metodei? Care sunt metodele moderne in lingv istica? Ce este analiza in constituenti imediati? Ce este comutarea? Ce criterii stau la baza clasificarii genealogice? Care sunt principalele familii de limbi? Care sunt principalele ramuri ale familiei indoeuropene? Enumerati limbile romanice. Care sunt deosebirile dintre tipul aglutinant si cel flexionar? Dati exemple de limbi din fiecare categorie tipologica (izolant. Care sunt cauzele pierderii motivarii? Care sunt filologii care au pus bazele metodei comparativ-istorice? Care sunt principiile metodei? Ce este reconstructia? Dati exemple. Care sunt elementele de progres in limba in fonetica.- Care sunt trasaturile fundamentale ale semnului lingvistic? Explicati arbitrariul semnului lingvistic. sintaxa si lexic? - 54 . Dati exemple de cuvinte motivate absolut si de cuvinte motivate relativ. morfologie.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->