Nu s-ar putea indestul repeta: viata buna sta numai si numai in a voi ceea ce Dumnezeu voieste, si a nu voi decat

ceea ce El voieste. Mai totdeauna dorintele noastre ne amagesc prin nestiinta si coruptia noastra. Insa, Dumnezeu stie tot ce ne este ascuns noua. El cunoaste ascunsele inclinari ale inimii noastre, masura slabiciunii ei, incercarile la care bine este ca noi sa fim supusi, ajutoarele necesare spre a le suporta, caci El nu ne va lasa sa fim ispititi mai mult decat putem. El si-a pus sufletul Sau pentru noi. Cata incredere, cata pace trebuie sa gasim noi in aceasta cugetare! Ce poate fi mai mangaietor decat aceea de a te lasa cu desavarsire in grija Aceluia care a facut totul pentru creatura Sa, de a te pierde intr-Insul prin unirea stransa a vointei noastre cu a Sa, nerezervandu-ne nimic decat cuvintele de multumire si dragoste. Astfel sufletul nostru, toata fiinta naostra, sa se reverse in acest cuvant care cuprinde totul: Domnul meu si Dumnezeul meu! Fiule, Eu pentru mantuirea ta M-am pogorat din cer, M-am imbracat in haina saraciei omenesti, si am rabdat toate necazurile tale nu din sila ci din dragoste, pentru ca sa te invat sa ai rabdare, si sa suferi in inima netulburata relele de acum. Iata, din ceasul nasterii si pana la moarte Eu n-am fost fara durere. Am trait in lipsa cea mai mare, multe cartiri impotriva-Mi am auzit, infruntarile si necinstirile le rabdam cu blandete, pentru feceri de bine am primit nemultumiri, pentru minuni - blesteme, pentru invataturi dojene.