Oh, cat am dori noi de putin o stare mai inalta sau mai buna, daca am iubi cu adevarat!

Insa noi nu stim sa iubim. Sa suspinam cel putin de raceala noastra si sa rugam pe dumnezeiescul Invatator sa ne incalzeasca, sa aprinda inima noastra lenevita, pentru ca sa putem zice cu Apostolul: Cine ne va desparti pe noi de dragsotea Lui? Necazul sau stramtoarea, sau goana, sau foametea, sau goliciunea, sau nevoia, sau sabia? Ci intru acestea toate prea biruim, pentru Acela ce ne-a iubit pe noi. Pentru ca incredintat sunt ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici capeteniile, nici puterile, nici cele de acum, nici viata, nici inaltimea, nici adanacul, nici alta faptura oarecare nu poate sa ne desparta de dragsorea lui Dumnezeu. Fiule, vreau acum sa te invat Calea Pacii si a adevaratei slobozenii. Fa Doamne, dupa cuvantul Tau, caci placut este mie a auzi aceasta. STRADUIESTE-TE FIULE, A FACE MAI MULT VOIA ALTORA, DECAT PE A TA. IN TOT CEEA CE ESTE TRECATOR PREFERA TOTDEAUNA SA AI MAI PUTIN, DECAT MAI MULT. CAUTA TOTDEAUNA LOCUL CEL MAI DE JOS SI FII PLECAT LA TOTI. DORESTE TOTDEAUNA SI TE ROAGA CA VOIA LUI DUMNEZEU SA SE FACA DEPLIN CU TINE. Cela ce face asa, umbla in Calea Pacii si a repausului. Doamne, invatatura Ta aceasta are putine vorbe si desavarsire multa. Scurta este in cuvinte, dar plina de inteles si bogata in rod! Atunci cand as putea-o pazi cu credinta, tulburarea si stramtoarea nu s-ar atata asa lesne in mine. Caci de cate ori mi se intampla sa pierd linistea si pacea, stiu ca m-am departat de Invatatura aceasta. Tu, insa, care poti toate si voiesti sporul in bine al sufletului adauga darul Tau, ca, implinind invatatura Ta, sa savarsesc mantuirea mea! Continuarea pe: http://scoalaiubiriimistice.blogspot.ro/