REFERAT

IMPLICATII ASUPRA TACTICII DIN PERSPECTIVA DEZVOLTARII TEHNOLOGICE

-2O1O-

n acest nceput de mileniu amenintrile la adresa securittii nationale, regionale sau globale cunosc cea mai puternic dezvoltare si diversificare. Pe timpul Rzboiului Rece, amenintrile, riscurile si provocrile erau lansate de ctre entitti statale. Prin urmare au fost preferate armatele de mari dimensiuni, bazate pe armament conventional, la care se adaug arsenalul nuclear. Astfel s-a constatat c aceste armate pe care le-am mostenit n urma Rzboiului Rece au fost sau sunt inadecvate provocrilor actuale n care conflictele se poart, de regul, ntre state si alti actori nestatali, cum ar fi, de pild, organizatiile teroriste sau alte fractiuni rebele [1]. Domeniul militar a suferit schimbri profunde prin modificarea esential a centrelor de putere, a caracterului si a continutului amenintrilor, a mediilor de desfsurare, a diversittii actiunilor, armelor si tacticilor. Academia Trupelor de Uscat, asa cum era denumirea ei la nfiintare, prin planurile de nvtmnt si disciplinele militare din cadrul acestora, a fost nevoit s rspund provocrilor acelei perioade de cutri si de tranzitie de la tactica bazat pe masivitatea sociotehnic a organismului militar, la actiuni n care se pun pe primul plan informatiile si efectele asupra tintelor. n momentul de fat, conceptele de utilizare a fortelor si tacticile n varianta clasic a unui rzboi simetric armata contra armat sunt apuse deja, aprnd revolutia n afacerile militare. Clasificrile revolutiilor difer de la un autor la altul, n functie de modul n care sunt surprinse tehnologiile de lupt, de modul n care este realizat cronologia, de modul n care sunt prezentate categoriile etc. Un exemplu este oferit de Krepinevich [2] care identific zece astfel de revolutii nafacerile militare, dar noi vom aminti doar cteva: revolutia la nivelul infanteriei, n care rolul acesteia a crescut n raport cu cavaleria; revolutia n domeniul artileriei; revolutia n domeniul armelor de foc; revolutia napoleonian n logistic si organizare; revolutia modului de ducere a rzboiului naval (aparitia submarinului); revolutia nuclear. Dac la nceputul celui de al Doilea Rzboi Mondial revolutia n afacerile militare a nsemnat folosirea combinat (ntrunit) a Aviatiei cu Fortele Terestre, astzi exist cel mai complex concept de ducere a luptei armate: actualizarea, optimizarea doctrinelor si armonizarea lor cu capacitatea tehnologic. Imediat ce a aprut un nou tip de arm sau o nou lectie nvtat din teatrele de operatii, trebuie

s apar modificri n doctrine si tactici. Deci revolutia n afacerile militare presupune acordarea doctrinelor de utilizare a fortelor armate, a structurilor militare n general si a tacticilor, cu capacitatea tehnologic a armamentului si a tehnicii, cu care fortele armate sunt dotate. Ultimele rzboaie (cele din Irak) au fost, asa cum se cunoaste, de tip asimetric, adic o confruntare ntre o tehnologie de vrf (a viitorului) si una caracteristic unei tri n curs de dezvoltare, care avea un concept strategic si utiliza tactici corespunztoare secolului trecut [3]. Aceste tipuri de tactici s-au studiat si n institutia noastr n primii ani de la nfiintare, dar apoi datorit necesittii compatibilizrii cu armatele membre NATO si schimbrilor aprute n fizionomia conflictelor, tacticile militare au evoluat n mod considerabil. Sintagma de tactic general, asa cum era utilizat la nfiintarea academiei, este depsit.Acest lucru se datoreaz att metodologiei instruirii si a pregtirii complexe a trupelor pe timp de pace, ct si conducerii fortelor n rzboi. Locul ei fiind luat de sintagma atotcuprinztoare legat de trepiedul conducere forte actiune. Tactica general este perimat pentru etapa actual. Tactica militar este acea ramur a artei militare al crei obiect este dat att de actiunile militare, de lupta (ciocnirea) sau operatiile subunittilor, unittilor si marilor unitti tactice, ct si de oamenii cu calitttle lor morale, de tehnica de lupt folosit si de organizarea trupelor pentru lupt. n esent si prin esenta sa, tactica este, deopotriv, arta si stiinta folosirii fortelor n lupt. n acest fel, tacticile se coreleaz strns cu arta operativ si cu strategia, crora li se subordoneaz. Problemele apar des pe cmpul de lupt si dau senzatia unei stri de contradictii ntre cunostinte, l pun pe lupttor n situatia de a astepta ceva care ar fi fost descoperit sau urmeaz s fie descoperit, l fac s se confrunte cu ceva incert si s fie indecis. Se instaleaz apoi cutarea febril de solutii, goana dup informatii, totul sub presiunea crizei de timp. Comportamentul schitat mai sus este caracteristic situatiilor de lupt si problemelor ridicate de o cauzalitate cunoscut dinainte, usor previzibil, dar realitatea ultimelor confruntri demonstreaz c, prin excelent, cmpul tactic va fi dominat de mai multe ascunzisuri, de imprevizibil, de surprize, de contexte n care solutiile practice antecunoscute nu se mai potrivesc ori nu mai las timp pentru nvtarea la fata locului, din mers. Este perfect adevrat cnd se afirm c: realitatea cmpului de btaie este c pe el nu se studiaz; se face ce se poate pentru a se aplica ceea ce se stie. Tactica militar, n general, si tactica fortelor terestre, n particular, devin astfel si o stiint a nvtrii, o metodologie a instruirii cu valenta sa didactic de disciplin important a nvtmntului militar si a procesului de instructie, de pregtire pentru lupt. De mare important n actualitate si cu att mai mult n

perspectiv este tactica, prin valenta sa didactic, ntruct deja fortele terestre din armatele statelor dezvoltate si bazeaz profesionalismul si pregtirea pentru lupt pe metodologii si tehnologii de instruire prin simulare [4]. Dac pn n anul 1999 se studiau tacticile utilizate n conflictele clasice, cu dou armate fat n fat, n care predominau actiunile specifice luptei armate, s-a trecut apoi s se vorbeasc si despre actiuni militare nonviolente, despre actiuni n sprijinul pcii ca apoi s se treac la conceptul de operatii de stabilitate si de sprijin. Cercetrile si studiile asupra tipurilor de tactici au continuat si s-au aprofundat ctre sfrsitul secolului trecut si nceputul celui actual. ntr-un asemenea studiu de referint sunt deschise trei directii majore de dezvoltare a acestei teme: a) valorificarea selectiv si adaptarea la conditiile prezentului a acelor percepte tactice acumulate anterior de experienta universal si romneasc; b) noi acumulri de principii, reguli si norme impuse mijloacelor de lupt moderne; c) fizionomia luptei moderne care se caracterizeaz prin dinamism si rapiditate deosebit n desfsurare. Cmpul de lupt n viitoarele conflicte a nceput nc de pe acum s-si probeze si s-si demonstreze noile caracteristici: ostilittile nu mai sunt doar o ciocnire ntre forte si mijloace, ci o adevrat confruntare ntre inteligentele umane, conferind astfel actiunilor militare dinamism, ncordare si fermitate; structuri tactice suple, mobile, cu mare capacitate de lovire si de manevr; diversificarea procedeelor de actiune pn la realizarea rolului hotrtor al surprinderii si asigurarea initiativei si suprematiei; dominarea procesului conducerii de ctre elementul informational-decizional pentru coordonarea permanent a tuturor categoriilor de forte si genuri de arm, att pe vertical, ct si pe orizontal; disparitia frontului precis delimitat ntre ,,trupele proprii si ,,trupele inamicului; ponderea actiunilor n mediul urban; actiuni chirurgicale pe baza unor informatii precise; o important deosebit acordat sprijinului, fie el letal sau neletal, chiar si unor grupuri de valoare mic; actiunile mpotriva adversarului, de multe ori, se desfsoar pe baza unor reguli de utilizare a fortei (reguli de angajare);

 ducerea actiunilor de lupt n zone nc locuite de civili, unde trebuie luate niste msuri specifice (restrictive) de reducere sau chiar eliminare a pagubelor colaterale; o important deosebit acordat protectiei fortelor; atingerea scopului luptei se asigur printr-o gam de forme, procedee si metode de actiune, adaptate n functie de caracteristicile situatiei, natura, valoarea si modul de actiune ale inamicului, dar, totodat, trebuie s fie corespunztoare conditiilor de teren, timp, anotimp, precum si valorii gruprii fortelor participante si caracteristicilor tehnico-tactice ale mijloacelor la dispozitie, respectiv ale puterii proprii de lupt; la nfptuirea scopului stabilit particip toate genurile si specialittile de arm din compunerea unittilor si a marilor unitti de arme si de arme ntrunite (grupri de forte constituite din elementele acestora), ntr-un efort coordonat, aplicnd anumite principii de ntrebuintare a acestora si n conformitate cu normele, regulile, metodele si procedeele de pregtire si ducere a luptei. Diversificarea tacticilor a fost determinat, n ultimii ani, de structura operational-actional pe care au mbrcat-o dispozitivele de actiune ale fortelor terestre, compuse din: fortele lupttoare, fortele de sprijin (sustinere) al (a) luptei si de sprijin logistic. Fiecreia dintre aceste genuri de forte i corespunde un tip de tactic, de unde rezult c astzi exist trei tipuri importante de tactic a fortelor terestre: tactica fortelor lupttoare (tactica armelor ntrunite); tactica fortelor de sprijin; tactica logisticii trupelor. n cadrul tacticii interarme a fortelor terestre mai opereaz si criteriul ntrebuintrii armelor, att pentru unittile lupttoare, ct si pentru cele de sprijinire a luptei. Aplicnd cerintele acestui, se departajeaz tipurile de tactici corespunztoare unittilor din fiecare arm (gen de arm) si specialitate, cu precizarea c tacticii fortelor lupttoare i revine si rolul de tactic a actiunilor ntrunite. O atentie corespunztoare trebuie acordat si n studierea conflictelor militare din ultimele decenii, dar mai ales a Rzboiului din Golf, care a scos n evident noi procedee de actiune, mijloace de lupt cu nalt precizie de lovire, rolul crescnd al operatiilor informationale, operatiilor psihologice si rzboiului electronic, att n pregtirea, ct si n conducerea actiunilor de lupt. Realizrile ultimilor ani n domeniul militar au condus la o reform substantial a Armatei Romniei, cu precdere n domeniul actional, asigurnd o mai mare flexibilitate si adaptabilitate la nivelul tuturor esaloanelor, n scopul elaborrii unor concept structurale, organizationale si actionale mult mai apropiate de realitatea teatrelor de operatii. De asemenea, se poate afirma c n viitor, confruntarea militar modern va avea un aspect tot mai integrator, cmpul de

lupt al viitorului fiind caracterizat de noi dimensiuni si trsturi ce se regsesc n fronturi discontinue, rapiditate n planificarea si executarea manevrelor, lovirea concomitent a trupelor si a obiectivelor att la contact, ct si n adncime. Actiunile de lupt de nivel tactic devin precise si eficiente, sunt pregtite si coordonate n cele mai mici detalii, rapide si cu pierderi mici, dar cu efecte majore. Se prefigureaz astfel o nou fizionomie a cmpului de lupt modern, caracterizat de nalta tehnologie folosit, amploarea operatiilor speciale de actiuni psihologice, actiuni de diversiune, actiuni diversificate ale fortelor terestre speciale etc.

NOTE BIBLIOGRAFICE [1] Frunzeti, T., Armata institutie de prestigiu a statului. n: Revista Spirit Militar Modern, nr. 1-2, 2005, pp. 10-11 [2] Pun, V., Popa, A.M., O provocare strategic: Rzboiul informational, Bucuresti, Editura UTI, 2002, p. 6 [3] Ostropel, V., Considerarii asupra fizionomiei rzboiului la nceput de mileniu. n: volumul Sesiunii de comunicri stiintifice, 11 iunie 2004, sectiunea a III-a, Sibiu, pp. 106-107 [4] Ioan, S.M., Nivelul tactic introducere, tipuri de tactici, sisteme de operare pe cmpul de lupt, Lectie laBazele artei militare, 13 iunie, 2005, Sibiu, p. 8