Testament T. Arghezi Date despre autor : Numele lui T. Arghezi : I. N.

N. Theodorescu Traieste 2 experiente fundamentale care ii marcheaza atat viata, cat si poezia.

In primii ani ai sec. 20 (1900 - 1904) se retrage la Manastirea Cernica, unde a cunoscut viata de calugar. Aceasta experienta si cautare lui Dumnezeu se reflecta in cartea Icoane de lemn, in ciclurile Agate negre si Cuvinte potrivite (primul volum al poetului, aparut in 1927 cele mai multe dintre poezii sunt cunoscute sub numele de Psalm). Cea de-a doua experienta majora cu ecou in opera este aceea a inchisorii. Dupa razboi (1918 1919), poetul este inchis in penitenciarul Vacaresti din motive politice. Experienta se reflecta in volumele Poarta Neagra si Flori de mucigai. Aici se reflecta estetica uratului, conceptia potrivit careia poezia poate sa-si ia materialul si din aspecte mai intunecate ale existentei. Universul liric arghezian cuprinde mai multe coordinate tematice, unele dintre ele grave, cu accente filozofice : moartea, viata, iubirea, tema religioasa, natura. Arghezi acorda atentie chiar si cleor mai marunte aspect ale existentei : gaze, finite marunte. De asemenea, unele poezii adopta un ton ludic, de joc : Zdreanta, Cantec de adormit Mitzura. Una dintre temele poeziei este si creatia, poezia insasi, din acesta categorie face parte si poezia Testament. Poezia Testament deschide volumul Cuvinte potrivite si exprima, inca din titlu, intentia cititorului de a trasmite ceva urmasilor sai. In sens propriu, titlul face trimitere la un act juridic ce contine dorinte ale unei persoane, ce vor fi indeplinite dupa moartea acesteia. Aici, termenul poate fi privit in sens figurat, ca facand trimitere la o mostenire spiritual, intreaga opera a lui Arghezi denumita metaforic prin laic motivul carte. Poezia este un monolog adresat, eul liric face o comunicare directa catre cititori, catre generatiile viitoare, desemnate prin substantivul in vocativ fiule. Se observa optiunea lui T. Arghezi, poet modernist, pentru lirismul subiectiv. Pe parcursul operei este evidentiata tema creatiei. Autorul incearca sa raspunda la cateva intrebari fundamentale : Ce este poezia ? Care este rolul ei? Cum ia nastere? De aici reiese caracterul de arta poetica a poeziei Testament. Intreaga creatie a lui Arghezi ofera urmasilor un nume, o identitate culturala. De asemenea, aceasta este hrisov (atesta originile, apartenenta la un anumit spatiu cultural, in sens simbolic) Prin poezie, prin spirit, in general, se face trecerea de la o etapa primara a existentei prin rapi si gropi adanci, catre generatiile viitoare care au o viata mai usoara sa le urci te-asteapta. Creatia artistic este o punte, evidentiaza continuitatea intre generatii, Cu aricile, pline de osemintele vrsate-n mine, rescumpara greselile istoriei, suferintele trecutului : biciul rabdat se intoarce in cuvinte. Poezia are capacitatea de a cristaliza suferinta Durerea noastra surda si amara / O gramadii pe-o singura vioara. Metafora vioara face trimitere la versuri, evidentiind afinitatile celor doua arte, muzicalitatea poeziei. O alta trasatura a poeziei, in viziunea argheziana, este capacitatea acesteia de a face trecere de la lumea materiala, bruta, fizica sapa la cea spiritual candei, calimara. Din graiul lor cu indemnuri pentru vite, poetul obtine arta, denumita metaforic prin sintagma ce da si titlul volumului, cuvinte potrivite. Aceasta sintagma are doua semnificatii : cuvinte adecvate; cuvinte asezate astfel incat sa se obtina poezia. Aceasta ide a artei ca mestesug apare si in versurile slova de foc, slava faurita. Poezia este o imbinare de har si mestesug. Se observa, din nou, prezenta metaforei, figura de stil preferata de poetii modernisti. din zdrente ---------------- facui ----- muguri si coroane veninul ------- am preschimbat ------ miere

Misiunea poetului este de a preschimba, a preface materialul realitatii pentru a obtine arta, poezia. Astfel, T. Arghezi reuseste sa transforme suferinta, inutilul, uratul, raul (zdrente, venin, ocara), tot ce este trecator (cenusa mortilor), in eternitate (Dumnezeu de piatra), armonie, stralucire, forta (miere, muguri si coroane), arta, sacralitate. Printre aceste versuri, poetul isi exprima optiunea pentru estetica uratului, tendinta a poeziei moderniste. Poezia este, de asemenea, numita metaforic vioara, cu trimitere la trasatura comuna a celor 2 arte, muzicalitatea. Aceasta are si rolul de a exprima suferintele trecutului, de a reechilibra in sens simbolic nedreptatile istoriei. Finalul poeziei face trimitere, prin versurile Robul a scris-o, Domnul o citeste, la raporturile ditre creatori si cititor. T. Arghezi a fost considerat unul dintre cei mai important poeti ai literaturii romane, deasupra canoanelor si limitelor impuse de curentele literare. Unii critici identifica in opera sa elemente apartinand traditionalismului si modernismului, deopotriva. Poezia Testament apartine modernismului prin optiunea pentru estetica uratului, prin caracterul ei de arta poetica, tendinta de autodefinire fiind mai pregnanta la modernisti, desi prezenta si in alte epoci literare. De asemenea, alte aspecte ale modernismului sunt cresterea gradului de ambiguitate prin numar mare de metafore, prin dislocari sintactice si ingambament (continuarea logica si sintactica dintr-un vers in altul). La nivel structural se observa strofe inegale, versuri cu masura variabila, in spiritual libertatii formale moderniste. In acelasi timp, poezia pastreaza scrierea cu majuscule a strofelor si rima imperecheata. In concluzie, poezia Testament este o sinteza a liricii arghezienem exprima conceptia despre arta a poetului si defineste relatia acestuia cu viitorul si trecutul.