Sunteți pe pagina 1din 30

EXTR DAREA I MANDATUL EUROPEAN DE ARESTARE

1. EXT DAREA

1.1. Considera ii generale

1. Extr darea este un act juridic bilateral prin care un stat, numit stat solicitat accept
s remit unui alt stat, numit stat solicitant, o persoan aflat pe teritoriul s u, în vederea
judec rii acesteia ori supunerii ei la executarea unei pedepse în statul solicitant1. Extr darea
apare ca o form de asisten judiciar interna ional în materie penal , menit s evite
sustragerea infractorilor de la judecat ori de la executarea unor pedepse prin p r sirea
teritoriului statului unde au comis infrac iunea sau unde au fost condamna i.
Cea mai veche form de cooperare interna ional în materie penal , extr darea, de i a
suferit în ultimele decenii o oarecare restrângere a domeniului de aplicabilitate, o dat cu
implementarea unor noi forme de cooperare - recunoa terea hot rârilor penale str ine,
transmiterea procedurilor represive2 sau transferul persoanelor condamnate3 mandatul
european de arestare - r mâne i în prezent una dintre cele mai importante modalit i de
asisten judiciar penal interna ional 4.
Procedura de extr dare presupune întotdeauna participarea a dou state:
- statul solicitant, care se consider competent pentru a proceda la judecarea
infractorului sau pentru obligarea lui la executarea unei sanc iuni i care solicit
remiterea acestuia;
- statul solicitat, pe al c rui teritoriu se afl persoana a c rei extr dare se cere.

2. Extr darea este susceptibil de mai multe clasific ri, în func ie de diverse criterii5:
a) prin prisma ac iunii celor dou state distingem:
- extr dare activ care prive te procedura derulat de statul solicitant pe lâng statul
solicitat în vederea ob inerii remiterii infractorului;

1
M. Puech, Droit pénal général, Droit pénal général, Ed. Litec, Paris, 1988, p.155; J. Pradel, op.cit., p.219;
C.Mitrache, C. Mitrache, op.cit., p.82; V. Pa ca, R. Manca , op.cit., p.200; R. Bellido Penadés, La
extradición en derecho español, Ed. Civitas, Madrid, 2001, p.26; L. Delpino, op.cit., p.168.
2
Transmiterea procedurilor penale constituie o m sur alternativ la extr dare, utilizabil atunci când statul
c ruia i-ar reveni în mod normal competen a de a de a urm ri sau judeca o anumit infrac iune nu dore te sau
nu poate solicita extr darea i cere altui stat s urm reasc infrac iunea. Condi ia de baz este aceea ca
autorul infrac iunii s fie un cet ean al statului solicitant ori s se afle pe teritoriul acestui stat. Între statele
membre ale Consiliului Europei aceast procedur este reglementat prin dispozi iile Conven iei privind
transmiterea procedurilor penale, încheiat în 1972. Transmiterea procedurilor poate înlocui extr darea
atunci când nu sunt îndeplinite unele dintre condi iile acesteia – spre exemplu, infractorul este cet ean al
statului solicitant – sau atunci când din alte motive se consider oportun ca procesul s se desf oare pe
teritoriul statului unde s-a refugiat infractorul (mijloacele de prob pot fi administrate mai u or etc.).
3
Reglementat de Conven ia european asupra transferului persoanelor condamnate (1983), aceast
procedur presupune transferul unei persoane definitiv condamnate, de pe teritoriul statului care a pronun at
condamnarea pe teritoriul altui stat, în vederea execut rii sanc iunii aplicate. Ini iativa transferului poate
apar ine oric ruia dintre cele dou state iar transferul este condi ionat de caracterul definitiv al hot rârii de
condamnare, de durata restului de pedeaps r mas de executat (minim 6 luni) de dubla incriminare i de
acordul celui transferat. Persoana transferat trebuie s fie „resortisant” al statului unde ar urma s fie
transferat , dar fiecare stat parte la Conven ie poate defini în mod autonom acest termen.
4
J. Cerezo Mir, op.cit., p.219-220.
5
L. Morillas Cueva, op.cit., p.129.
1
- extr dare pasiv care se refer la solu ionarea cererii de extr dare i remiterea
infractorului de c tre statul solicitat.
b) în func ie de manifestarea de voin a persoanei extr date distingem:
- extr dare voluntar atunci când persoana a c rei remitere este cerut nu se opune
extr d rii i accept s fie remis autorit ilor statului solicitant;
- extr dare impus atunci când remiterea se face în baza unei decizii luate împotriva
voin ei persoanei extr date.
c) în func ie de organul competent s decid asupra cererii de extr dare distingem:
- extr dare judiciar , atunci când competen a de a decide revine exclusiv puterii
judec tore ti;
- extr dare administrativ , atunci când competen a revine unui organ administrativ,
de regul Guvernului
- extr dare mixt atunci când în luarea deciziei de extr dare intervine atât autoritatea
judec toreasc cât i cea executiv .

3. În prezent materia extr d rii este reglementat în dreptul nostru de Legea


nr.302/2004, cu modific rile aduse prin Legea nr.224/2006 care a înlocuit vechile dispozi ii
cuprinse în Legea nr. 296/7 iunie 2001. Actuala reglementare este în concordan cu
prevederile în materie ale Constitu iei revizuite în 2003 precum i cu documentele relevante
în materie adoptate la nivelul Uniunii Europene.
În aplicarea dispozi iilor art.19 alin.4 din Constitu ie6 legea instituie sistemul
jurisdic ional de acordare a extr d rii, competen a de acordare a acesteia revenind în
exclusivitate instan elor judec tore ti.
Legea intern este de aplica ie subsidiar , dat fiind c , potrivit art.4 alin.1 ea se aplic
în baza i pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciar în materie penal ,
cuprinse în instrumentele juridice interna ionale la care România este parte, pe care le
completeaz în situa iile nereglementate. Totu i, în absen a unei conven ii interna ionale
Legea 302 reprezint dreptul comun aplicabil în materie, sub rezerva reciprocit ii (art.5).
În acela i timp, raporturile privind extr darea între statul român i statele p r i la
Conven ia european privind extr darea ce nu sunt membre ale U.E7. sunt guvernate în
principal de aceast conven ie care, în momentul ratific rii, a abrogat acordurile bilaterale în
materie (art.28 din Conven ie). Legea intern se aplic în subsidiar, pentru reglementarea
aspectelor nereglementate expres de Conven ie.

4. Admisibilitatea unei cereri de extr dare formulate de autorit ile unui alt stat i
adresat autorit ilor române presupune îndeplinirea cumulativ a mai multor condi ii.
Acestea sunt pe de o parte, condi ii de fond – referitoare la persoana a c rei remitere se cere,
la fapt , la ac iunea penal etc.) iar pe de alt parte condi ii de form – referitoare la
aspectele procedurale ale extr d rii. În acest context ne vom opri exclusiv asupra condi iilor
de fond ale extr d rii, analiza aspectelor procedurale urmând a fi f cut în cadrul dreptului
procesual penal.

2.2. Condi ii de fond pentru acordarea extr d rii

6
potrivit c ruia „Extr darea se hot r te de justi ie”
7
Între România i celelalte state membre ale U.E. se aplic institu ia mandatului european de arestare, de
care nu vom ocupa în sec iunea urm toare.
2
2.2.1. Persoanele supuse extr d rii
5. În principiu sunt supuse extr d rii, la cererea unui stat str in, persoanele aflate pe
teritoriul României, care sunt urm rite penal sau sunt trimise în judecat pentru s vâr irea
unei infrac iuni, ori sunt c utate în vederea execut rii unei pedepse sau a unei m suri de
siguran în statul solicitant. No iunea de “m sur de siguran ” are îns în acest context un
sens diferit de sensul comun din dreptul penal, ea desemnând orice m sur privativ sau
restrictiv de libertate care a fost dispus pentru completarea sau pentru înlocuirea unei
pedepse printr-o hot râre penal 8.
Prin excep ie, exist îns anumite categorii de persoane care, fie cunosc un regim
special în privin a extr d rii, fie nu pot fi extr date.

6. Extr darea cet enilor români a devenit posibil doar în urma revizuirii
Constitu iei din 2003. În acela i timp, ea cunoa te un regim diferit, dup cum este solicitat
în baza unei conven ii multilaterale ori în baza unei conven ii bilaterale.
În cazul în care este cerut în virtutea unei conven ii multilaterale, extr darea
cet enilor români se face sub rezerva reciprocit ii i numai în una din urm toarele situa ii:

a) persoana extr dabil domiciliaz pe teritoriul statului solicitant la data formul rii cererii
de extr dare;
b) persoana extr dabil are i cet enia statului solicitant;
În cazul prev zut la lit. a), atunci când extr darea se solicit în vederea efectu rii
urm rii penale sau a judec ii, o condi ie suplimentar este ca statul solicitant s dea
asigur ri c , în cazul condamn rii la o pedeaps privativ de libertate printr-o hot râre
judec toreasc definitiv , persoana extr dat va fi transferat în vederea execut rii pedepsei
în România.
Legea 302 reglementeaz i o a treia ipotez de extr dare a cet enilor români,
respectiv situa ia în care persoana extr dabil a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui
cet ean al unui stat membru al Uniunii Europene, dac statul solicitant este membru al
Uniunii Europene. Având îns în vedere faptul c atunci când statul solicitant este membru
al U.E. nu va recurge la o cerere de extr dare ci la un mandat european de arestare, aceast
ipotez nu î i va mai g si în viitor aplicabilitatea. În prezent ea mai poate fi invocat numai
în cadrul procedurilor de extr dare care erau în curs la data ader rii României la U.E.

Dac extr darea este solicitat în baza unei conven ii bilaterale, cet enii români pot
fi extr da i în condi ii de reciprocitate.
Aceast diferen de tratament este justificat de specificul celor dou categorii de
instrumente interna ionale. Astfel, în cazul unei conven ii multilaterale, statele p r i
împ rt esc un anumit num r de principii comune, ceea ce nu exclude îns existen a unor
diferen e semnificative sub aspectul standardelor aplicabile între aceste state. Spre exemplu,
Conven ia European privind extr darea din 1957 are ca p r i contractante atât Suedia sau
Elve ia cât i Azerbaidjan sau Armenia. De aceea, legiuitorul a considerat necesar
impunerea unor condi ii suplimentare pentru extr dare, menite s asigure o protec ie sporit
cet enilor români. Conven iile bilaterale, pot fi încheiate atât între state în care exist
standarde similare în materia protec iei drepturilor omului, cât i între state ce cunosc
decalaje flagrante sub acest aspect. Avantajule acestor conven ii este îns acela de a se putea

8
Spre exemplu m sura educativ a intern rii într-un centru de reeducare sau a intern rii într-un institut
medical-educativ din dreptul nostru ar constitui o „m sur de siguran ” în sensul art. 2 lit.l) din Legea
302/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.224/2006.
3
stabili, în fiecare caz în parte, dac i în ce condi ii un stat î i extr deaz na ionalii. De
aceea, legiuitorul nu a prev zut în legea cadru decât condi ia general a reciprocit ii,
urmând ca ulterior s se stabileasc eventuale condi ii suplimentare. Astfel, este posibil ca
într-o conven ie cu statul A s se prevad extr darea doar sub rezerva reciprocit ii, iar într-
o conven ie cu statul B s se prevad c cet enii români nu vor fi extr da i.
Calitatea de cet ean român se apreciaz la data hot rârii asupra extr d rii. Dac
aceast calitate este dobândit dup admiterea cererii de extr dare dar înainte de remiterea
persoanei se va pronun a o nou hot râre în cauz .

7. Persoanele care nu pot fi extr date sunt:


a) persoanele c rora li s-a acordat dreptul de azil în România;
Dreptul de azil reprezint protec ia pe care un stat o acord unei persoane care s-a
refugiat pe teritoriul s u datorit persecu iilor la care a fost supus de c tre un alt stat.
Aceast protec ie se materializeaz i în refuzul extr d rii acestei persoane. Trebuie
subliniat îns faptul c refuzul extr d rii prive te orice cerere de extr dare i nu doar cererea
formulat de statul de pe al c rui teritoriu a venit persoana ce beneficiaz de azil.
În m sura în care persoana a c rei extr dare se cere a formulat o cerere de acordare a
azilului, procedura de extr dare va fi suspendat pân la solu ionarea acestei cereri. În
m sura în care calitatea de refugiat politic în România este dobândit dup admiterea cererii
de extr dare, dar înainte de remiterea persoanei, se va pronun a o nou hot râre în cauz .

b) persoanele str ine care se bucur în România de imunitate de jurisdic ie, în


condi iile i în limitele conferite prin conven ii sau prin alte în elegeri interna ionale;
Atâta vreme cât persoanele care beneficiaz de imunitate de jurisdic ie nu pot fi urm rite
sau judecat potrivit legii statului unde sunt acreditate, este firesc ca ele s nu poat fi remise
unui alt stat în vederea urm ririi sau judec rii.
Imunitatea nu poate fi îns opus statului care a acreditat respectiva persoan i care i-o
poate retrage în orice moment. Astfel, un stat poate retrage imunitatea unui diplomat al s u
acreditat la Bucure ti pentru ca apoi s solicite extr darea acestuia. Mai mult, a a cum s-a
decis în practica interna ional , odat ce statul care a conferit imunitatea a formulat o
declara ie de renun are la aceast imunitate, persoana în cauz poate fi extr dat i la cererea
unui stat ter 9.

c) persoanele str ine citate din str in tate în vederea audierii ca p r i, martori sau
exper i în fa a unei autorit i judiciare române solicitante, în limitele imunit ilor
conferite prin conven ie interna ional .
Conferirea unei imunit i acestor persoane în raport de institu ia extr d rii se justific
prin necesitatea asigur rii premiselor bunei desf ur ri a unor proceduri judiciare în fa a
autorit ilor române. În m sura în care persoanele din categoriile men ionate nu s-ar ti la
ad post de o eventual procedur de extr dare spre un stat ter , ele ar refuza s dea curs
solicit rii autorit ilor române, astfel c acestea din urm i-ar vedea îngreunat sau chiar
z d rnicit activitatea de solu ionare a unei cauze.

9
a se vedea R. Zimmermann, La coopération judiciaire internationale en matière pénale, Stæmpfli Editions,
Berne, 1999, p.354. Astfel, Tribunalul Federal elve ian a statuat în cazul Marcos c , din momentul in care
autorit ile filipineze au renun at la orice imunitate acordat fostului ef de stat i familiei acestuia, nimic nu
se opune accept rii unei cereri de cooperare interna ional în materie penal formulate de autorit ile
americane cu privire la infrac iuni comise de clanul Marcos.
4
Potrivit art.23 din Legea nr.302, statul român poate refuza sau amâna extr darea altor
persoane decât cele men ionate, în m sura în care predarea acestora este susceptibil s aib
consecin e de o gravitate deosebit , în special din cauza vârstei sau a st rii sale de s n tate.
Nu este vorba aici de temerea c persoana extr dat ar putea fi supus de c tre statul
solicitant la tratamente neconforme cu prevederile art. 3 din Conven ia European a
Drepturilor Omului10 - caz în care cererea de extr dare ar fi inadmisibil – ci de situa ia în
care opera iunea de remitere ar fi în m sur s pun în pericol via a sau s n tatea celui
extr dat (a a cum se întâmpl , spre exemplu, când este vorba de un bolnav netransportabil).
Referiri similare la vârsta persoanei a c rei extr dare se cere exist i în alte legisla ii
(Fran a, Spania, Olanda, Danemarca etc.) i ele sunt interpretate în doctrin ca vizând
deopotriv persoanele în vârst i minorii11. Astfel, în cazul minorilor, se va refuza
extr darea atunci când minorul are leg turi stabile cu statul solicitat (re edin , familie etc.)
iar transferul s u în statul solicitant poate periclita reintegrarea sa social .

2.2.2.Condi ii cu privire la fapt

a) dubla incriminare
8. Potrivit art.26 alin.1, extr darea poate fi admis numai dac fapta pentru care este
învinuit sau a fost condamnat persoana a c rei extr dare se cere este prev zut ca
infrac iune atât de legea statului solicitant, cât i de legea statului solicitat.
Aceast condi ie nu impune îns ca în cele dou legisla ii fapta s aib aceea i
denumire12 ori s fac parte din aceea i categorie de infrac iuni13. Ceea ce intereseaz , deci,
este ca fapta în materialitatea ei s fie prev zut de legea penal a ambelor state.
Tot astfel, este posibil ca potrivit legisla iei statului solicitat ac iunile comise de infractor
s întruneasc elementele unei infrac iuni complexe, iar potrivit legisla iei statului solicitant
s fie vorba de dou infrac iuni distincte. Într-o asemenea situa ie se va putea acorda
extr darea pentru ambele infrac iuni prev zute în cererea de extr dare, condi ia dublei
incrimin ri fiind îndeplinit 14.
Prin conven ie interna ional sau prin declara ia de reciprocitate statele pot îns aduce
preciz ri suplimentare în aceast materie, în sensul unei mai stricte condi ion ri a
admisibilit ii extr d rii de identitatea de calificare sau de denumire în cele dou legisla ii.
De asemenea, extr darea poate fi acordat i în situa ia în care pentru infrac iunea respectiv
s-a renun at la cerin a dublei incrimin ri în temeiul unei conven ii interna ionale la care
România este parte (art.26 alin.2).
În cazul a a-numitelor infrac iuni fiscale – infrac iuni în materie de taxe i impozite,
vam i schimb valutar - condi ia dublei incrimin ri este îndeplinit atunci când faptei
pentru care se cere extr darea îi corespunde, potrivit legii statului solicitat, o infrac iune de
aceea i natur . Spre exemplu, dac o persoan se sustrage cu inten ie de la plata unui
impozit prin declararea unor venituri sau cheltuieli ce nu corespund realit ii, ea va putea fi
extr dat în cazul în care o asemenea fraud fiscal este sanc ionat i de legea penal a
statului solicitat, chiar dac încadrarea juridic e diferit în cele dou legisla ii. De
10
Care interzice tortura si tratamentele inumane ori degradante.
11
R. Bellido Penadés, op.cit., p.109; J. Pradel, G. Corstens, op.cit., p.117; R. Garofoli, op.cit., p.163.
12
Spre exemplu, infrac iunii de tâlh rie din codul penal român (art.211) îi corespunde infrac iunea de furt
prin violen în Codul penal francez.
13
A a de pild , extr darea poate fi, în principiu, admis i pentru o fapt care în legea român este
infrac iune, iar în legea statului solicitant este calificat drept contraven ie, în m sura în care contraven iile
fac parte, în acea legisla ie, din sfera dreptului penal.
14
R. Bellido Penadés, op.cit., p.60.
5
asemenea, extr darea nu poate fi refuzat pentru motivul c legisla ia statului solicitat nu
impune acela i tip de taxe sau de impozite ori nu cuprinde acela i tip de reglementare în
materie ca legisla ia statului solicitant (art.27).
Aceast dispozi ie, preluat din Protocolul adi ional nr.2 la Conven ia european privind
extr darea (adoptat în 1978), este menit s consacre asimilarea infrac iunilor fiscale cu
infrac iunile de drept comun, dup ce în mod tradi ional15 acestea erau privite în doctrina i
practica european ca infrac iuni excluse de la extr dare, fie în considerarea pericolului
social relativ sc zut care le era atribuit în trecut, fie în considerarea caracterului fluctuant al
legisla iei în materie, ceea ce ridica probleme în raport de condi ia dublei incrimin ri.

b) s nu fie vorba de o infrac iune de natur politic sau conex unei infrac iuni
politice
9. Extr darea nu se acord dac infrac iunea pentru care este cerut este considerat de
statul solicitat ca infrac iune politic sau ca fapt conex unei asemenea infrac iuni.
Aprecierea caracterului politic al infrac iunii se face de c tre statul solicitat, indiferent de
calificarea faptei potrivit legii statului solicitant. Cum legisla ia român nu con ine o
reglementare general a infrac iunii politice, instan a sesizat cu cererea de extr dare va
aprecia caracterul politic al faptei folosind oricare dintre criteriile stabilite de doctrin
(obiectiv, subiectiv, mixt)16.
Extr d rii pentru o infrac iune politic îi este asimilat i extr darea în scop politic, în
acest din urm caz cererea de extr dare fiind motivat formal de o infrac iune de drept
comun. Astfel, potrivit art.241 lit.b) i c), extr darea nu va fi acordat nici atunci când statul
solicitat are motive temeinice de a crede c cererea de extr dare motivat printr-o
infrac iune de drept comun a fost prezentat în vederea urm ririi sau pedepsirii unei
persoane din considerente de ras , religie, sex, na ionalitate, limb , opinii politice sau
ideologice ori de apartenen la un anumit grup social, sau c situa ia acestei persoane risc
s fie agravat pentru unul sau altul dintre aceste motive.
Nu constituie infrac iune politic în sensul legii privind extr darea:
- atentatul la via a unui ef de stat sau a unui membru al familiei sale.
Excep ia nu opereaz în cazul atentatului împotriva unui membru al guvernului, caz în
care fapta poate fi considerat ca fiind infrac iune politic . De asemenea, în cazul statelor
federale, dispozi ia prive te doar eful statului federal, nu i pe efii forma iunilor
componente. În acest sens, liderii landurilor germane nu se încadreaz în categoria efilor de
stat17.
- crimele contra umanit ii i crimele de r zboi prev zute în unele acte interna ionale18;

15
i în prezent unele state europene refuz cooperarea în cazul acestor infrac iuni, chiar dac doctrina se
arat în general favorabil ratific rii Protocolului adi ional nr.2 la Conven ia European privind extr darea.
A se vedea, pentru situa ia Elve iei, R. Zimmermann, op.cit., p.311-313.
16
Pentru o prezentare a acestor criterii, a se vedea infra § 227.
17
A se vedea Conseil de l’Europe, Convention européenne d’extradition. Rapport explicatif.
18
Este vorba despre:
a) crimele împotriva umanit ii prev zute de Conven ia pentru prevenirea i reprimarea crimei de genocid,
adoptat la 9 decembrie 1948 de Adunarea General a Na iunilor Unite;
b) infrac iunile prev zute la art. 50 din Conven ia de la Geneva din 1949 pentru îmbun t irea soartei
r ni ilor i bolnavilor din for ele armate în campanie, la art. 51 din Conven ia de la Geneva din 1949 pentru
îmbun t irea soartei r ni ilor, bolnavilor i naufragia ilor for elor armate maritime, la art. 130 din Conven ia
de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul prizonierilor de r zboi i la art. 147 din Conven ia de la
Geneva din 1949 cu privire la protec ia persoanelor civile în timp de r zboi;
6
- infrac iunile prev zute la art. 1 al Conven iei europene pentru reprimarea terorismului19,
adoptat la Strasbourg la 27ianuarie 1997, i în alte instrumente interna ionale pertinente;
Dac ini ial considerarea acestor fapte ca infrac iuni politice este l sat la aprecierea
instan ei, inând cont de împrejur rile în care s-au comis, în prezent lor nu le mai poate fi
atribuit caracter politic.
- infrac iunile prev zute în Conven ia împotriva torturii i a altor pedepse sau tratamente
crude, inumane sau degradante, adoptat la 17 decembrie 1984 de Adunarea General a
Na iunilor Unite;
- orice alt infrac iune al c rei caracter politic a fost eliminat de tratatele, conven iile sau
acordurile interna ionale la care România este parte.
În situa ia în care extr darea se cere pentru un concurs de infrac iuni, în structura c ruia
intr infrac iuni de drept comun i infrac iuni politice cererea de extr dare va fi admis doar
în situa ia în care statul solicitant d asigur ri c infractorul nu va fi judecat pentru
infrac iunile politice. Tot astfel, în ipoteza în care pedeapsa ce urmeaz a se executa a fost
pronun at pentru un asemenea concurs de infrac iuni, extr darea va putea fi acordat numai
în m sura în care instan ele statului solicitant procedeaz la recalcularea pedepsei rezultante
având în vedere doar infrac iunile neexceptate de la extr dare20.

c) s nu fie vorba de o infrac iune militar .


10. Excep ia are în vedere doar infrac iunile „pur militare” (dezertarea, c lcarea de
consemn etc.) astfel c infrac iunile de drept comun comise de militari – spre exemplu un
furt comis de un militar – nu intr în aceast categorie, chiar dac potrivit legii statului
solicitat acestea sunt asimilate infrac iunilor militare (sub aspectul competen ei instan elor, a
modului de executare a sanc iunii etc.). Tot astfel, o infrac iune nu intr sub inciden a
excep iei pentru simplul fapt c a fost s vâr it de un militar în exercitarea atribu iilor sale
de serviciu21 (spre exemplu, un militar aflat în serviciul de gard ucide f r soma ie o
persoan care se apropia de gardul unit ii, un ofi er comite o infrac iune de fals intelectual
prin completarea cu date nereale a unui document referitor la cantitatea de muni ie
consumat etc.).

c) orice viol ri similare ale legilor r zboiului, aplicabile la data intr rii în vigoare a Protocolului adi ional
la Conven ia european de extr dare, i ale cutumelor r zboiului existente în acel moment, care nu sunt
prev zute de dispozi iile din conven iile de la Geneva men ionate la lit. b).
19
este vorba în esen de:
-infrac iunile care intr în sfera de aplicare a Conven iei de la Haga din 1970 privind reprimarea captur rii
ilicite de aeronave ;
-infrac iunile care intr în sfera de aplicare a Conven iei de la Montreal din 1971 privind reprimarea actelor
ilicite îndreptate împotriva siguran ei avia iei civile ;
-infrac iunile grave îndreptate împotriva vie ii, integrit ii corporale sau libert ii persoanelor ce se bucur
de o protec ie interna ional , inclusiv agen ii diplomatici ;
-infrac iunile ce implic r pirea, luarea de ostatici, lipsirea de libertate în mod ilegal ;
-infrac iunile ce implic utilizarea de bombe, grenade, arme de foc automate, scrisori sau colete-capcan în
m sura în care aceast utilizare prezint pericol pentru persoane ;
-tentativa la aceste infrac iuni sau participarea în calitate de coautor sau complice al unei persoane care
încearc s comit o asemenea infrac iune.
Trebuie subliniat c de i art. 1 al Conven iei prevede c în procedura de extr dare aceste infrac iuni nu pot fi
considerate ca infrac iuni politice, art.13-1 permite formularea unor rezerve prin care statele î i men in
dreptul de a considera aceste fapte ca fiind infrac iuni politice sau infrac iuni conexe unor infrac iuni politice.
A a fiind, majoritatea statelor au formulat rezerve, ceea ce a lipsit Conven ia din 1977 de eficacitatea
scontat . A se vedea J. Pradel, G. Corstens, op.cit., p.128.
20
R. Zimmermann, op.cit., p.381-382.
21
F. Desportes, F. Le Gunehec, op.cit., p.117.
7
d) fapta comis s prezinte o anumit gravitate.
11. Dat fiind c extr darea presupune adeseori o procedur complicat i susceptibil s
aduc atingere unor drepturi i libert i fundamentale ale persoanei, nu se justific
declan area ei în cazul unor infrac iuni minore sau pentru executarea unor pedepse cu o
durat foarte scurt 22. De aceea, legea condi ioneaz admisibilitatea cererii de extr dare de
limitele pedepsei aplicabile sau aplicate pentru infrac iunea care face obiectul cererii de
extr dare. Astfel:
- atunci când extr darea este solicitat în vederea urm ririi penale sau judec rii, fapta
trebuie s fie sanc ionat , potrivit legii ambelor state, cu pedeapsa închisorii de cel
pu in un an;
- dac extr darea este cerut în vederea execut rii unei pedepse, aceasta trebuie s fie
de cel pu in 4 luni.
În cazul în care legisla ia statului solicitant permite suspendarea par ial a execut rii
pedepsei, extr darea poate fi acordat pentru executarea frac iunii de pedeaps r mas
executabil dac aceasta de cel pu in 4 luni. Tot astfel, consider m c , de i legea nu o
prevede expres, o solu ie similar trebuie aplicat i în caz de gra iere par ial intervenit
anterior acord rii extr d rii. Într-un asemenea caz, frac iunea de pedeaps r mas negra iat
trebuie s fie de cel pu in 4 luni.

2.2.3.Condi ii privind ac iunea penal i competen a

a) infrac iunea s nu atrag competen a legii penale române


12. Potrivit art.242, extr darea poate fi refuzat atunci când fapta pentru care a fost
cerut poate face obiectul unui proces în România. Este un motiv op ional de refuz al
extr d rii, ceea ce înseamn c autorit ile române pot decide s acorde extr darea chiar
dac fapta ar intra sub inciden a legii noastre penale. Competen a organelor judiciare
române este determinat în principal potrivit regulii teritorialit ii. A a de pild , dac
infrac iunea s-a comis în tot sau în parte pe teritoriul României, în principiu, autorit ile
române vor proceda la judecarea infractorului potrivit legii române. Este totu i posibil
admiterea cererii de extr dare atunci când urm rirea i judecata pe teritoriul statului
solicitant sunt justificate fie de aflarea adev rului, fie de posibilitatea de a aplica o sanc iune
potrivit sau de a asigura reintegrarea social a persoanei extr dabile.
În cazul în care legea penal român ar fi incident în baza principiului personalit ii, de
regul vom fi în ipoteza extr d rii cet enilor români, astfel c vor primi aplicare regulile
speciale în materie. Totu i, atunci când persoana extr dat este un apatrid cu domiciliul în
ar , legea român va fi competent potrivit principiului personalit ii, dar extr darea se va
acorda pe baza condi iilor generale. Nu în ultimul rând, autorit ile române î i pot atribui
competen a în baza principiului realit ii, îns trebuie avut în vedere c acest principiu
cunoa te o aplica ie subsidiar fa de conven iile interna ionale, inclusiv cele în materia
extr d rii.

b) Potrivit legisla iei na ionale a cel pu in unuia dintre state, ac iunea penal s fie
pus în mi care din oficiu
13. Potrivit art. 32, dac ac iunea penal este pus în mi care, potrivit legisla iei ambelor
ri, la plângerea prealabil a persoanei v t mate iar aceasta se opune extr d rii, extr darea

22
R. Zimmermann, op.cit., p.326.
8
nu va fi acordat . În acest caz persoana v t mat este principalul titular al ac iunii penale i
deci este firesc ca ea s decid unde va fi judecat infractorul.
Credem totu i c aceast prevedere este inutil , fiind aproape imposibil de imaginat o
ipotez practic de aplicare. Dac potrivit legii penale a statului solicitant ac iunea penal nu
se poate pune în mi care decât la plângerea prealabil a persoanei v t mate, autorit ile
acestui stat nu vor putea cere extr darea decât în m sura în care au fost sesizate de partea
v t mat . Iar dac partea v t mat fost cea care a sesizat autorit ile statului solicitant ce
interes ar avea ea s se opun ulterior extr d rii?
Dac îns potrivit legisla iei unuia dintre state ac iunea se pune în mi care din oficiu
extr darea va putea fi acordat indiferent de pozi ia p r ii v t mate.

c) cauza penal privind infrac iunea ce face obiectul cererii de extr dare s nu se afle
pe rolul autorit ilor române
14. Conform art.242, în m sura în care, anterior primirii cererii de extr dare, autorit ile
române au fost sesizate cu privire la infrac iunea la care se refer cererea, fapta f când deja
obiectul unui proces în România, extr darea poate fi refuzat , dac se apreciaz ca fiind
necesar continuarea derul rii procedurii în ara noastr . Este, deci, tot un motiv op ional de
refuz al extr d rii. Într-o asemenea ipotez statul solicitant va fi în tiin at la finalizarea
procesului despre modul în care autorit ile române au solu ionat cauza.
În m sura în care autorit ile române decid totu i s dea curs cererii de extr dare,
urm rirea sau judecata desf urate de autorit ile noastre vor înceta în momentul acord rii
extr d rii23.
Faptul c o cauz privind aceea i fapt se afl pe rolul instan elor dintr-un stat ter nu
justific un refuz al extr d rii atâta timp cât instan ele acelui stat nu au pronun at o hot râre
definitiv 24.

d) cauza penal privind infrac iunea ce face obiectul cererii de extr dare s nu fi fost
solu ionat definitiv
15.Cererea de extr dare va fi respins , potrivit art.10, în cazul în care persoana solicitat
a fost definitiv judecat pentru aceea i fapt în România sau într-un alt stat i:
- prin hot râre definitiv s-a pronun at achitarea sau încetarea procesului penal în
privin a acelei persoane;
- pedeapsa privativ de libertate a fost executat integral sau a f cut obiectul unei
gra ieri ori amnistii, în totalitatea ei sau asupra p r ii neexecutate;
Actuala reglementare nu mai prevede ca motiv de refuz al extr d rii situa ia în care
în urma procesului desf urat în România sau în alt stat judec torul a constatat vinov ia
autorului infrac iunii f r s pronun e vreo sanc iune. Este, în opinia noastr o omisiune
regretabil , c ci finalizarea unui proces cu o hot râre prin care se dispune renun area la
pedeaps ori amânarea aplic rii pedepsei nu mai justific admiterea unei cereri de extr dare
pentru aceea i fapt .

e) ac iunea penal ori executarea pedepsei s nu se fi stins ca efect al prescrip iei,


amnistiei sau gra ierii.
16. În ceea ce prive te prescrip ia, potrivit legii aceasta se apreciaz atât în raport de
legisla ia statului solicitant cât i de legisla ia statului solicitat25. Aceast solu ie face

23
J. Pradel, G. Corstens, op.cit., p.139.
24
R. Bellido Penadés, op.cit., p.121
25
C.Ap. Bucure ti, s.I.pen., dec.nr.206/A/1996, în R.D.P. nr.3/1997, p.132.
9
obiectul criticilor unei p r i a doctrinei europene26 care arat c este nejustificat instituirea
unui motiv de refuz al extr d rii prin raportare la normele privind prescrip ia din statul
solicitat, mai ales atunci când acest stat nu are nici o leg tur cu infrac iunea comis .
Profitând de aceast reglementare, infractorii pot evita cu u urin consecin ele comiterii
infrac iunii alegând ca loc de refugiu teritoriul unui stat a c rui legisla ie prevede termene de
prescrip ie foarte reduse. De aceea, se propune de lege ferenda ca împlinirea prescrip iei s
se analizeze doar prin raportare la legisla ia statului solicitant.
Împlinirea termenului de prescrip ie se apreciaz în raport de momentul cererii de
extr dare astfel c termenul neîmplinit se întrerupe prin depunerea acestei cereri i se
suspend în caz de amânare a extr d rii.
Amnistia intervenit în statul solicitat împiedic acordarea extr d rii în m sura în care
acest stat avea competen a de a judeca infrac iunea. În cazul în care România este stat
solicitat, aceast dispozi ie, preluat din art.4 al Protocolului nr.2 la Conven ia european de
extr dare27, determin aproape întotdeauna refuzul extr d rii în cazul în care a intervenit
amnistia. Aceasta deoarece, a a cum am v zut, prevederile privind aplicarea legii penale
române în spa iu determin o sfer de aplicare extrem de vast a acesteia, astfel c statul
nostru va avea aproape întotdeauna competen s judece fapta.
În ceea ce prive te gra ierea, potrivit art.37, actul de gra iere adoptat de statul solicitant
face inoperant cererea de extr dare, chiar dac celelalte condi ii ale extr d rii sunt
îndeplinite. Acest text este susceptibil de cel pu in dou observa ii. În primul rând, de i nu o
arat în mod expres, textul nu poate viza decât gra ierea total . A a cum am ar tat mai sus,
în caz de gra iere par ial este posibil acordarea extr d rii în m sura în care partea
negra iat din pedeaps îndepline te condi iile prev zute de lege. Pe de alt parte, utilitatea
acestui text poate fi pus sub semnul îndoielii, c ci e greu de imaginat o ipotez în care
statul solicitant, dup ce l-a gra iat pe infractor, s cear extr darea acestuia28.

1.2.4. Limite impuse de garantarea drepturilor i libert ilor fundamentale


ale omului
17. În afara limit rilor decurgând din necesitatea îndeplinirii condi iilor de fond
men ionate, dreptul statului de a extr da este susceptibil i de alte limit ri, impuse de
necesitatea garant rii efective a drepturilor omului recunoscute de legisla ia na ional i de
documentele interna ionale ratificate de România. A a cum a decis jurispruden a
constitu ional spaniol , r spunderea organelor judiciare na ionale legat de o procedur de
extr dare nu se limiteaz la propriile lor ac iuni sau inac iuni, c ci soarta persoanei extr date
în statul solicitant nu le poate fi indiferent . De aceea, organele statului solicitat sunt
obligate s previn violarea drepturilor fundamentale ale persoanei extr date, chiar atunci
când aceast violare ar veni din partea autorit ilor statului solicitant29.
Vom eviden ia în continuare câteva dintre aceste drepturi fundamentale, c rora o
decizie de extr dare ar putea s le aduc atingere.

26
J. Pradel, G. Corstens, op.cit., p.141; R. Zimmermann, op.cit., p.337.
27
Dispozi ia men ionat a fost consacrat în plan european datorit faptului c , uneori, state care aveau o
competen teritorial restrâns – legisla ia lor neconsacrând principiul universalit ii în maniera consacrat
de legiuitorul român – refuzau extr darea pe motivul interven iei amnistiei, cu toate c nu aveau nici o
competen în a judeca fapta respectiv . A se vedea J.-D. Schouwey, Exceptions à l’extradition: prescription,
amnistie, ne bis in idem în Revue internationale de criminologie et de police téchnique, nr.1/1985, p.78-79.
28
A se vedea J. Pradel, G. Corstens, op.cit., p.142; J.-D. Schouwey, op.cit., p.80. Autorii examineaz situa ia
amnistiei dispuse în statul solicitant dar concluzia poate fi transpus i în planul analizei noastre.
29
E. Gonzáles Campo, La incidencia de la doctrina del Tribunal Europeo de Derechos Humanos en materia
de extradición, Revista del Ministerio Fiscal nr.7/2000, p.68-69.
10
a) dreptul la via
18. Dou ar putea fi situa iile în care admiterea unei cereri de extr dare ar putea intra
în conflict cu acest drept.
a1)- ipoteza în care cel extr dat ar putea fi condamnat sau supus la executarea unei pedepse
cu moartea.
Dat fiind c , potrivit Constitu iei României, pedeapsa cu moartea este abolit ,
autorit ile române nu doar c nu mai pot aplica o asemenea sanc iune, dar nici nu pot da
curs unei cereri de extr dare atunci când persoana vizat ar putea fi condamnat la o aceast
pedeaps . Astfel, potrivit art.29 din lege, dac fapta pentru care se cere extr darea este
pedepsit cu moartea de c tre legea statului solicitant, extr darea nu va putea fi acordat
decât cu condi ia ca statul respectiv s dea asigur ri considerate ca îndestul toare de c tre
statul român c pedeapsa capital nu se va executa, urmând s fie comutat .
Este de men ionat în acest context o decizie a Cur ii Constitu ionale italiene, care a
constatat neconstitu ionalitatea dispozi iei din art.698 alin.2 C.pr.pen. italian, similar cu cea
din art.29 al Legii nr.302/2004. În motivarea deciziei, Curtea a ar tat c garan ia absolut
împotriva pedepsei cu moartea, instituit de art. 27 alin.4 din Constitu ia italian , nu este
oferit de asigur rile considerate ca suficiente c aceast pedeaps nu va fi pronun at sau
c nu va fi executat 30.

a2)- ipoteza în care via a persoanei este pus în pericol ca în statul solicitant.
Nu este vorba aici de aplicarea unei pedepse capitale, ci de situa ia în care via a celui
extr dat este pus în pericol din alte motive o dat ajuns pe teritoriul statului solicitant. A a
se întâmpl spre exemplu atunci când în statul solicitant exist o practic a elimin rii fizice
a unor de inu i pe motivul apartenen ei lor la un grup politic, rasial sau religios. O cerere de
extr dare ar putea fi respins în acest caz în baza dispozi iei din art.241 ca fiind o extr dare
în vederea urm ririi sau pedepsirii unei persoane din considerente de ras , de religie, de
na ionalitate sau de opinii politice.
Chiar dac nu se poate face dovada scopului ascuns al cererii de extr dare, instan a
va trebui s examineze cu aten ie datele care confirm existen a practicilor amintite precum
i autoritatea pe care statul solicitant o are pentru a înl tura riscurile vizând via a celui
extr dat (spre exemplu în ipoteza unui conflict armat intern) dat fiind c admiterea unei
asemenea cereri de extr dare poate fi contrar prevederilor art.2 din Conven ia European a
Drepturilor Omului (CEDO).

b) interzicerea torturii i tratamentelor inumane sau degradante.


19. Având în vedere caracterul absolut al dreptului consacrat de art.3 din CEDO –
interzicerea torturii, tratamentelor inumane sau degradante – indiferent de gravitatea faptei
imputate persoanei a c rei extr dare se cere, ea nu poate fi supus unor asemenea tratamente
în statul solicitant. De aceea, atunci când exist date care fundamenteaz temerea c în statul
solicitant persoana extr dat va fi supus unui tratament din categoria celor men ionate,
cererea de extr dare nu poate fi admis .
Riscul ca persoana extr dat s fie supus în statul de destina ie la tortur sau
tratamente inumane sau degradante poate fi consecin a unor împrejur ri dintre cele mai
diverse31. În primul rând, acest risc poate proveni de la autorit ile statului solicitant. A a se

30
C. Const, Italian , dec. nr.223 di 27 iunie 1996, apud R.Garofoli, op.cit., p.163.
31
A se vedea F. Sudre, Droit international et européen des droits de l’homme, Ed. PUF, Paris, 2001, p.349 i
urm.; E. Gonzáles Campo, op.cit., p.82.
11
întâmpl atunci când regimul politic din statul solicitant încurajeaz torturarea opozan ilor
politici de c tre poli ie sau când în statul solicitant, pe fondul unui conflict civil sau unor
tulbur ri sociale domne te o situa ie de insecuritate, datorat în principal ac iunilor for elor
de securitate (dispari ii, execu ii sumare etc.)32. Nu în ultimul rând, riscul poate decurge din
sistemul penal al statului de destina ie care prevede pedepse corporale incompatibile cu
prevederile art. 3 din Conven ie (amputarea unor membre, biciuirea în public, lapidarea
etc.). Astfel, s-a decis de c tre Curtea European a Drepturilor Omului c o m sur de
expulzare33 a unei persoane în Iran, unde risca s fie supus lapid rii pentru adulter
constituie o violare a art. 3 din Conven ie34.
Riscul ca persoana extr dat s sufere tratamente contrare art. 3 din Conven ie poate
proveni i din partea unor grupuri private ale c ror ac iuni scap autorit ii statului, a a cum
se întâmpl în ipoteza unor grup ri paramilitatare ce nu sunt controlate de stat ori a unor
entit i ce ac ioneaz în sfera crimei organizate. În aceste cazuri trebuie s fie dovedit nu
doar riscul poten ial, ci un risc real, astfel c persoana interesat trebuie s probeze nu
numai existen a unei situa ii de aceast natur în statul solicitant ci i faptul c este vizat în
mod nemijlocit de acest risc35. Aceast condi ie este îndeplinit , spre exemplu, în cazul unui
traficant de droguri care, expulzat în Columbia, risc s fie asasinat de membrii cartelului
din care f cuse parte36.
În fine, uneori riscul înc lc rii prevederilor art.3 din Conven ie decurge din
împrejur ri legate de persoana celui extr dat, f r a se putea re ine o implicare a autorit ilor
statului solicitant sau a altor entit i ac ionând pe teritoriul acestuia. A a se întâmpl în cazul
persoanelor aflate în stadiul terminal al unei boli incurabile, când extr darea într-un stat
unde nu exist posibilitatea continu rii tratamentului ar gr bi decesul celui extr dat. Spre
exemplu, s-a decis de c tre Curte c transferul unul bolnav de SIDA, aflat în faza final a
bolii, în ara sa de origine contravine prevederilor art.3 în m sura în care acolo persoana în
cauz s-ar fi v zut privat de orice tratament medical i ar fi fost obligat s - i a tepte
sfâr itul într-o situa ie de izolare i mizerie37.
No iunile de tortur i tratamente inumane au, potrivit jurispruden ei Cur ii, o sfer
foarte larg , care nu se limiteaz la actele de violen fizic . Astfel, s-a decis c practica
existent la acea dat în sistemul penitenciar american potrivit c reia condamna ii la moarte
erau inu i în a a-numitul „coridor al mor ii” timp de 8-10 ani sub amenin area unei execu ii
iminente constituie un tratament inuman în sensul art.338. Prin urmare o decizie de extr dare
a unei persoane care risc s sufere un asemenea tratament constituie o violare a art.3 din
Conven ie39.

32
A se vedea hot rârile C.E.D.O. în cauzele Vilvarajah c. Marii Britanii din 30.10.1991 i Chahal c. Marii
Britanii din 15.11.1996 în http://www.echr.coe.int
33
Solu ia r mâne aceea i i în cazul unei extr d ri.
34
A se vedea hot rârea Jabari c. Turcia din 11.07.2000, în http://www.echr.coe.int
35
J.F. Renucci, op.cit., Ed. L.G.D.J., Paris, 2001, p.82.
36
A se vedea hot rârea Cur ii în cauza H.L.R. c. Fran ei din 29.04.1997 în http://www.echr.coe.int
37
Hot rârea D.c. Marii Britanii din 02.05.1997 în http://www.echr.coe.int. Trebuie remarcat îns faptul c
instan a de control european nu a dorit s instituie prin aceast decizie o interdic ie a expulz rii sau extr d rii
unor astfel de persoane, solu ia pronun at fiind una cu caracter de excep ie, în considerarea situa iei cu totul
speciale din ara de destina ie. Decizia nu trebuie deci interpretat în sensul c extr darea ar fi interzis ori de
câte ori nivelul dot rii institu iilor medicale din statul solicitant este inferior celui din statul solicitat.
38
A se vedea hot rârea Soering c. U.K. din 07.07.1989, în http://www.echr.coe.int
39
În cazul României nu se poate pune aceast problem , dat fiind c extr darea unei persoane care risc
pedeapsa capital nu este posibil .
12
c) dreptul la un proces echitabil
20. Potrivit art.241 din lege, România nu va acorda extr darea în cazurile în care:
- nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Conven iei europene pentru
ap rarea drepturilor omului i a libert ilor fundamentale, sau ale oric rui alt instrument
interna ional pertinent în domeniu, ratificat de România (lit.a);
- persoana reclamat ar fi judecat într-o cauz aflat pe rolul unor tribunale extraordinare,
altele decât cele instituite prin instrumente interna ionale pertinente, ori dac extr darea este
cerut în vederea execut rii unei pedepse pronun ate de un asemenea tribunal (lit. d).
În plus, art.33 subliniaz c extr darea va fi refuzat atunci când persoana ar urma s
fie judecat în statul solicitant de un tribunal care nu asigur garan iile fundamentale de
procedur i de protec ie a dreptului la ap rare, ori ar urma s execute o pedeaps
pronun at de un asemenea tribunal.
Se pune problema dac acest din urm text mai era necesar, în condi iile existen ei
dispozi iei din art. 241lit.a). De i nu este cea mai fericit sistematizare a materiei, modul de
formulare acelor dou texte ne conduce la concluzia c ele au în vedere ipoteze diferite.
Astfel, art. 241 lit.a) este aplicabil atunci când persoana în cauz a fost deja judecat în statul
solicitant, extr darea fiind cerut în vederea execut rii pedepsei40. În schimb, textul art.33 se
aplic în situa ia în care extr darea se cere în vederea judec rii persoanei.
Aceste dispozi ii sunt în concordan atât cu prevederile constitu ionale cât i cu cele
ale CEDO privind dreptul la un proces echitabil (art.6). În aprecierea admisibilit ii cererii
de extr dare din acest punct de vedere instan a noastr va lua în considerare atât prevederile
legii de procedur din statul solicitant, cât i informa iile privind modul în care aceste
dispozi ii sunt aplicate. În m sura în care în cursul procesului derulat în statul solicitant
inculpatul nu are dreptul de a fi asistat de un ap r tor ales, nu are acces la dosarul cauzei, nu
are dreptul de a solicita administrarea unor probe sau audierea de martori etc. instan a va
constata c nu sunt respectate garan iile elementare ale dreptului la ap rare i va respinge
cererea ce extr dare.
Verificarea modului în care procedura penal a statului solicitant respect dreptul la
ap rare se va face i în situa ia în care persoana a c rei extr dare se cere a fost judecat în
lips în statul solicitant. Potrivit art. 34 din lege, în cazul în care se solicit extr darea unei
persoane în vederea execut rii unei pedepse pronun ate printr-o hot râre dat în lips
împotriva sa, statul român poate refuza extr darea în acest scop, dac apreciaz c
procedura de judecat a nesocotit dreptul la ap rare recunoscute oric rei persoane învinuite
de s vâr irea unei infrac iuni. A a cum s-a subliniat în doctrin 41, potrivit jurispruden ei
Cur ii de la Strasbourg, aceast facultate de a refuza extr darea a devenit o obliga ie. În
acela i sens, jurispruden a constitu ional spaniol a apreciat c extr darea unei persoane
condamnate în contumacie în Italia implic o violare implicit a dreptului persoanei de a fi
audiat de instan , de a fi informat de acuza ia adus împotriva sa i de a- i formula
ap rarea.
Totu i, extr darea se va acorda dac statul solicitant d asigur ri apreciate ca
suficiente pentru a garanta persoanei a c rei extr dare este cerut dreptul la o nou
procedur de judecat care s asigure respectarea dreptului la ap rare. Reluarea procedurii
este îns un drept al persoanei extr date, la care aceasta poate renun a. De aceea, în m sura

40
A a se explic formularea „nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil” din art.241.
41
E. Gonzáles Campo, op.cit., p.70.
13
în care aceasta nu în elege s cear o nou judecare a cauzei i recunoa te hot rârea
pronun at în lips , statul solicitant poate trece la executarea hot rârii42.

d) dreptul la via familial


21. Articolul 8 din CEDO garanteaz , între altele, dreptul la respectul vie ii familiale.
M sura extr d rii poate intra în conflict cu acest drept atunci când persoana extr dat se afl
de mai mult timp pe teritoriul statului solicitat i are deja o familie acolo. Potrivit
jurispruden ei Cur ii, o m sur de expulzare sau de extr dare a unei persoane, poate
constitui o ingerin în exerci iul dreptului s u la via familial , mai ales în condi iile în
care ceilal i membri ai familiei sale nu îl pot înso i în statul unde urmeaz a fi transferat43.
În aceast materie îns , nu orice ingerin echivaleaz cu o violare a art. 8 din CEDO,
deoarece, potrivit alin.2, unele ingerin e sunt admisibile, în m sura în care sunt prev zute de
lege, urm resc un scop legitim i sunt necesare într-o societate democratic pentru atingerea
acestuia. Necesitatea m surii presupune asigurarea unui echilibru între dreptul persoanei în
cauz la respectul vie ii familiale i dreptul statului de a lua anumite m suri pentru ap rarea
ordinii i prevenirea infrac iunilor. Astfel, atunci când infrac iunea comis este grav ,
persoana are un numeroase antecedente penale i ea i-a constituit de dat recent o familie
pe teritoriul statului solicitat acordarea extr d rii nu constituie o violare a art.8. Dac îns
infrac iunea este de mai mic gravitate, dac statul solicitat ar putea proceda la judecarea
acesteia iar via a familial a inculpatului se desf oar de mult timp în statul solicitat,
extr darea nu mai constituie o ingerin necesar iar acordarea ei poate reprezenta o violare
a art.8 din Conven ie44.

1.3. Particularit i ale institu iei extr d rii în rela iile cu celelalte state membre ale
Uniunii Europene
22. A a cum vom vedea în a doua parte a studiului de fa , remiterea persoanelor
urm rite pentru s vâr irea unei infrac iuni sau a persoanelor ce urmeaz a fi supuse la
executarea unei pedepse între statele membre ale Uniunii Europene se va face de regul pe
baza institu iei mandatului european de arestare, i nu pe baza institu iei clasice a extr d rii.
Dispozi iile privind mandatul european de arestare nu se aplic îns în cazul
infrac iunilor comise anterior ader rii României la Uniunea European , pentru care la data
ader rii era deja în curs o procedur de extr dare (art.108). Pentru aceste infrac iuni,
remiterea se poate face prin continuarea procedurii de extr dare.
Acesta este motivul pentru care prin Legea nr.224/2006, a fost introdus în Legea
302/2004 Capitolul III1, care con ine i norme speciale, derogatorii de la regimul de drept
comun al extr d rii, aplicabile în cadrul raporturilor cu alte state ale Uniunii Europene.
Dispozi iile speciale în materia extr d rii se refer la faptul c :

42
Potrivit art. 34 alin.1 din lege, statul solicitant poate „ fie s treac la o nou judecat în cauz , în prezen a
condamnatului, dac acesta nu se împotrive te, fie s îl urm reasc pe extr dat, în caz contrar”. Este vorba
aici de o eroare de traducere – ap rut ini ial în Legea nr.296/2001 i men inut , din p cate i în actuala
reglementare - a textului original din art.3 al Protocolului adi ional nr.2 la Conven ia european privind
extr darea. Conform textului men ionat, statul solicitant poate fie s execute hot rârea în cauz dac
persoana condamnat nu se împotrive te, fie s declan eze o nou urm rire în caz contrar. (cette décision
autorise la Partie requérante soit à exécuter le jugement en question si le condamné ne fait pas opposition, soit
à poursuivre l' extradé dans le cas contraire).
43
A se vedea, spre exemplu, hot rârile Cur ii în cauzele Cruz Varas c. Suediei din 20.03.1991 i Mehemi c.
Fran ei din 26.09.1997, http://www.echr.coe.int
44
a se vedea mutatis mutandi hot rârile Cur ii în cauzele: Boughanemi c. Fran ei din 24.04.1996; El Boujaïdi
c. Fran ei din 26.09.1997; Baghli c. Fran ei din 30.11.1999, http://www.echr.coe.int
14
- în aplicarea Conven iei privind extr darea între statele membre ale Uniunii Europene,
adoptat la 27 septembrie 1996, nici o infrac iune nu poate fi considerat ca infrac iune
politic ;
S-a considerat astfel c , dat fiind similitudinea existent între principiile care
guverneaz regimurile politice din statele membre ale U.E. i încrederea reciproc în
func ionarea sistemelor juridice ale acestora, nu se mai poate în prezent g si o justificare
pentru invocarea caracterului politic al infrac iunii ca impediment la extr dare45.
- în ceea ce prive te prescrip ia r spunderii penale i a execut rii pedepsei, sunt aplicabile
numai dispozi iile din legisla ia statului solicitant;
În acest fel au fost înl turate inconvenientele deja semnalate in privin a dispozi iilor
din lege care prev d luarea în considerare a împlinirii prescrip iei potrivit legii oric ruia
dintre cele dou state.
- amnistia acordat de România nu împiedic extr darea, cu excep ia cazului în care fapta
prev zut de legea penal este de competen a instan elor române.
A a cum am mai ar tat, în condi iile în care legea penal român cunoa te limite
foarte largi de aplicare în spa iu, vor fi extrem de rare situa iile în care acest text s cunoasc
aplicare.
- absen a unei plângeri prealabile sau a unei alte condi ii necesare pentru punerea în mi care
a ac iunii penale, potrivit legii române, nu aduce atingere obliga iei de extr dare.
Astfel, dac potrivit legii penale române infrac iunea respectiv se urm re te la
plângere prealabil , persoana v t mat nu va fi inut s depun plângere i în fa a
autorit ilor române pentru a se admite extr darea. Este firesc s se întâmple a a, c ci
persoana v t mat sesizeaz prin plângere autorit ile din statul unde dore te s fie judecat
infractorul, neavând de unde s tie unde va fi el localizat ulterior.
În pofida importan ei aparente a acestor dispozi ii, domeniul lor de aplicare practic
este extrem de limitat, atât din punct de vedere temporal cât i al sferei infrac iunilor la care
se aplic . Aceasta deoarece, potrivit art.189 din Legea nr.302, ele au intrat în vigoare o dat
cu prevederile privind mandatul european de arestare, adic la data ader rii României la
U.E. În aceste condi ii, pentru infrac iunile comise dup aderare, se vor aplica prevederile
privind mandatul european de arestare. Pentru infrac iuni comise înainte de aderare, se va
recurge la institu ia extr d rii numai în m sura în care procedura de extr dare era deja în
curs la data de 1 ianuarie 2007.
Aceste dispozi ii ar putea fi eventual aplicate de c tre România în cazul ader rii în
viitor a altor state la U.E., pentru infrac iuni comise dup aderarea României, dar anterior de
la care respectivele state vor implementa mandatul european de arestare.

1.4. Efectele respingerii cererii de extr dare

23. Respingerea cererii de extr dare, ca urmare a neîndeplinirii condi iilor prezentate
anterior, nu are ca efect înl turarea r spunderii penale a persoanei în cauz . Indiferent care
sunt motivele de fond ale solu iei de respingere a cererii, autorit ile române vor proceda la
urm rirea i judecarea persoanei a c rei extr dare a fost refuzat .
Modul de declan are a procesului penal difer îns în func ie de cet enia sau statutul
persoanei respective. Astfel, dac este vorba de un cet ean român ori de un refugiat politic,
autorit ile judiciare române vor exercita urm rirea penal i judecata, dac este cazul, la
cererea statului solicitant. În acest scop statul solicitant va transmite gratuit Ministerului

45
A se vedea Raportul explicativ pe marginea conven iei (http://europa.eu.int)
15
Justi iei din România dosarele, informa iile i obiectele privind infrac iunea, urmând a fi
informat cu privire la solu ia pronun at în cauz .
Dac s-a refuzat extr darea unui cet ean str in sau apatrid, învinuit sau condamnat
în alt stat pentru una dintre infrac iunile prev zute la art.85 alin.1 din Lege46 sau pentru o
alt infrac iune pentru care legea statului solicitant prevede pedeapsa închisorii cu un minim
special de cel pu in 5 ani, exercitarea, dac este cazul, a ac iunii penale de c tre organele
judiciare române se face din oficiu, f r excep ie i f r întârziere.

1.5. Efectele admiterii cererii de extr dare

24. Admiterea cererii de extr dare are ca efect remiterea infractorului autorit ilor
statului solicitant în vederea judec rii acestuia ori supunerii lui la executarea pedepsei deja
aplicate.
Remiterea infractorului nu presupune îns dobândirea de c tre statul solicitant a unui
drept nelimitat de tragere la r spundere a acestuia deoarece ac iunea penal exercitat pe
teritoriul acestui este guvernat de principiul specialit ii extr d rii. Regula specialit ii
este înscris în art.731 al Legii 302/200647.
Potrivit acestui principiu persoana extr dat nu poate fi urm rit , judecat , ori
de inut în vederea execut rii unei pedepse, pentru un fapt anterior pred rii, altul decât cel
care a motivat extr darea. Conceput ini ial ca o garan ie împotriva judec rii infractorilor
pentru infrac iuni politice, regula specialit ii a devenit ast zi un principiu fundamental în
materie de extr dare, fiind consacrat de majoritatea tratatelor bilaterale în materie precum
i în Conven ia european de extr dare (art.14) i Conven ia Interamerican privind
extr darea din 1981 (art.13)48.

25. Prin excep ie, judecarea sau executarea unei pedepse pentru o alt fapt este
posibil dac :
a) statul român care a predat-o consimte; În acest scop statul solicitant va adresa statului
român o cerere privind extinderea extr d rii, care va fi înso it de documentele necesare
privind noua infrac iune. Statul solicitat î i va putea da consim mântul în m sura în care în
raport de fapta respectiv ar fi fost admisibil o cerere de extr dare. A a cum a decis
instan a suprem italian , pe durata procedurii de acordare a extr d rii complementare,
autorit ile statului solicitant nu vor putea lua împotriva inculpatului nici o m sur
determinat de infrac iunea vizat de noua cerere de extr dare (spre exemplu, nu se poate
dispune arestarea preventiv pentru aceast infrac iune pe durata procedurii sau, dac se
dispune arestarea, aceasta nu poate fi pus în executare pân la ob inerea r spunsului
statului solicitat)49.

46
Este vorba despre infrac iunile reglementate în contextul mandatului european de arestare. Vom reveni
asupra lor în contextul analizei acestei institu ii.
47
Ca efect al unei alte erori în modificarea Legii 302 prin Legea 224/2006, textul este inclus în sec iunea
referitoare la Efectele extr d rii în România, de i este evident c aceast regula guverneaz atât extr darea
activ cât i cea pasiv . Dealtfel chiar textul vorbe te în cuprinsul s u de situa ia în care „statul român care a
predat-o consimte”, fiind deci vorba în acest caz de extr darea din România.
48
D. Poncet, P. Gully-Hart, op.cit., Revue internationale de droit pénal, nr.1-2/1991, p.199-201; R.
Garofoli, op.cit., p.164.
49
D. Poncet, P. Gully-Hart, op.cit., p.211, 213.
16
b) având posibilitatea s o fac , persoana extr dat nu a p r sit, în termen de 45 de zile
de la liberarea sa definitiv 50, teritoriul statului c ruia i-a fost predat , ori dac s-a înapoiat
acolo dup ce l-a p r sit. În acest sens trebuie s se constate c persoana a avut nu doar
libertatea de a p r si teritoriul statului solicitant, ci i posibilitatea efectiv de a o face. Prin
urmare, dac pe durata termenului de 45 de zile infractorul a fost bolnav i nu s-a putut
deplasa ori nu a avut mijloacele financiare necesare p r sirii teritoriului nu va fi posibil
judecarea lui pentru o alt fapt 51. În doctrin se apreciaz îns c nu este imputabil statului
solicitant faptul c persoana în cauz nu reu e te s ob in un titlu de sejur din partea altui
stat52. Astfel, termenul de 45 de zile nu va fi suspendat pân în momentul în care persoana
reu e te s ob in o viz de sejur.

26. Principiul specialit ii nu se opune la schimbarea încadr rii juridice în


cursul procedurii în m sura în care aceasta respect dou condi ii:
- fapta în materialitatea ei r mâne cea descris în cererea de extr dare;
- elementele constitutive ale infrac iunii recalificate ar îng dui extr darea.
Astfel, în m sura în care noua calificare a faptei ar include printre elementele
constitutive un element de natur politic , o condamnare pentru aceast infrac iune
ar contraveni regulii specialit ii. Cu toate c textul legii vorbe te doar de
elementele constitutive ale infrac iunii recalificate, în realitate compatibilitatea
extr d rii cu noua calificare se va analiza i sub aspectul sanc iunii atrase de
aceasta din urm 53. Spre exemplu, atunci când noua încadrare este mai u oar ,
pedeapsa aplicabil trebuie s r mân de cel pu in un an, în caz contrar
continuarea judec ii nemaifiind posibil . Dac schimbarea se face dintr-o
încadrare mai u oar în una mai grea trebuie ca noua încadrare s nu atrag o
pedeaps care ar exclude extr darea54.
Legea nu face îns nici o referire la circumstan ele agravante, astfel c se
pune problema dac acestea pot fi re inute în hot rârea de condamnare în m sura
în care nu au fost men ionate în cererea de extr dare. Al turi de al i autori55
consider m c re inerea circumstan elor agravante este posibil , ea analizându-se
cel mult ca o schimbare de calificare (în m sura în care este vorba de agravante
speciale). Tot astfel, se apreciaz c instan ele statului solicitant vor putea constata
o alt calitate a persoanei extr date în caz de participa ie, f r a se înc lca
principiul specialit ii. Spre exemplu, extr darea s-a acordat pentru complicitate,

50
În leg tur cu momentul liber rii definitive, în diversele legisla ii solu iile sunt diferite. Astfel, dac în
dreptul german acest moment este, în principiu, momentul liber rii condi ionate, în dreptul francez se
consider c acest moment este momentul la care au luat sfâr it toate m surile de supraveghere i control
legate de liberarea condi ionat . A se vedea D. Poncet, P. Gully-Hart, op.cit., p.215-216. În dreptul nostru,
dat fiind c pe perioada liber rii condi ionat nu exist un regim de supraveghere special, credem c se
impune a fi promovat aceea i colu ie ca în dreptul german.
51
A se vedea Conseil de l’Europe, Convention européenne d’extradition. Rapport explicatif, cit.supra.
52
D. Poncet, P. Gully-Hart, op.cit., p.216.
53
J. Pradel, G. Corstens, op.cit., p.159; D. Poncet, P. Gully-Hart, op.cit., p.207.
54
Spre exemplu, dac se schimb încadrarea dintr-o fapt praeterinten ionat , sanc ionat cu pedeapsa
închisorii, într-o fapt comis cu inten ie direct i sanc ionat cu pedeapsa capital , principiul specialit ii
nu ar permite aplicarea acestei pedepse.
55
R. Zimmermann, op.cit., p.380-381; D. Poncet, P. Gully-Hart, op.cit., p.206. Chiar dac cu anumite
rezerve, aceast solu ie este acceptat i de A. Zaïri, Le principe de la spécialité de l’extradition au regard des
droits de l’homme, Ed. L.G.D.J., Paris, 1992, p.62.
17
dar în cursul procesului se constat c persoana a ac ionat în realitate ca i
coautor56.

27. În acela i timp, autorit ile statului solicitant nu vor putea lua fa de persoana
extr dat nici m suri de alt natur în considerarea infrac iunilor pentru care nu s-a ob inut
extr darea. Spre exemplu, nu vor putea fi aplicate m suri de siguran 57 determinate de
comiterea unor asemenea fapte i nici m suri cu caracter administrativ (retragerea
pa aportului, interzicerea de a conduce un vehicul etc.). De asemenea, s-a apreciat c
încalc regula specialit ii hot rârea unei comisii de liberare condi ionat care a refuzat
liberarea pe motiv c persoana în cauz a mai comis i alte infrac iuni, pentru care îns nu s-
a acordat extr darea58.
Regula specialit ii nu se opune îns lu rii de c tre statul solicitant a unor a a
numite m suri conservatorii cu în privin a altor infrac iuni comise anterior de
persoana în cauz i care nu au fost vizate de cererea de extr dare. Potrivit
art.731 alin.2 din lege, statul solicitant va putea lua totu i m surile necesare în
vederea, pe de o parte, a unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul s u,
iar pe de alt parte, a întreruperii prescrip iei potrivit legisla iei sale, inclusiv
recurgerea la o procedur în lips . Principiul specialit ii autorizeaz deci
expulzarea infractorului de pe teritoriul statului solicitant precum i efectuarea
actelor de procedur menite s întrerup cursul prescrip iei în cazul altor
infrac iuni decât cea care a determinat extr darea. Mai mult decât atât, statul
solicitant poate proceda chiar la judecarea infractorului pentru aceste infrac iuni,
dar numai dup procedura judec rii în contumacie. Statul solicitant poate deci
efectua în privin a noilor infrac iuni orice acte de procedur care nu implic
prezen a inculpatului (începerea urm ririi penale, audieri de martori, expertize
etc.), dar va fi lovit de nulitate orice act procedural care presupune prezen a
acestuia, cum ar fi interogatoriul, arestarea preventiv etc. Autorizarea efectu rii
actelor procedurale care nu implic participarea inculpatului este fireasc , ele
putând fi efectuate i în situa ia în care infractorul nu ar fi ajuns pe teritoriul
statului solicitant ca urmare a extr d rii59. Mai mult decât atât, s-a admis i
judecarea faptelor pentru care nu a fost ob inut extr darea, dar numai potrivit
procedurii de judecare în contumacie. Cu alte cuvinte, de i inculpatul se afl pe
teritoriul statului solicitant, procesul se va desf ura în absen a sa, ca i cum el
nu s-ar afla în ar 60.

28. Regula specialit ii formulat în art.731 din lege se refer la faptele comise
anterior pred rii i care nu au fost vizate de cererea de extr dare, fiind general recunoscut

56
D. Poncet, P. Gully-Hart, op.cit., p.206.
57
Unii autori sunt de p rere c , prin excep ie, m surile de siguran cu con inut medical – obligarea la
tratament medical i internarea medical - pot fi dispuse i pentru fapte care nu au fost vizate de cererea de
extr dare, întrucât acestea se dispun i în interesul persoanei în cauz . A se vedea D. Poncet, P. Gully-Hart,
op.cit., p.211. Avem rezerve fa de o atare solu ie în contextul legisla iei noastre. Aceste m suri nu pot fi
dispuse, chiar provizoriu, decât în cursul procesului iar în absen a extr d rii nu se poate vorbi de un proces
intentat inculpatului. De aceea, consider m c , dac astfel de m suri se dovedesc necesare pân la ob inerea
extr d rii pentru noile fapte, ele vor putea fi dispuse potrivit legii civile, a a cum se întâmpl în cazul
persoanelor care nu au comis o fapt prev zut de legea penal .
58
D. Poncet, P. Gully-Hart, op.cit., p.208, 211.
59
J. Pradel, G. Corstens, op.cit., p.158; L. Delpino, op.cit., p.170.
60
D. Poncet, P. Gully-Hart, op.cit., p.209.
18
competen a statului solicitant de a urm ri i judeca infrac iunile comise ulterior pred rii. Se
poate pune îns în acest context problema infrac iunilor cu durat de consumare care s-au
consumat anterior pred rii, dar s-au epuizat ulterior acesteia (infrac iunea continu ,
continuat , de obicei, progresiv etc.). Va putea statul solicitant s procedeze la urm rirea
acestor infrac iuni în întregul lor f r a aduce atingere regulii specialit ii? În opinia noastr
r spunsul trebuie s fie, în principiu, afirmativ, în m sura în care legisla ia statului solicitant
consacr regula ubicuit ii. Cum, prin ipotez , aceste infrac iuni se epuizeaz ulterior
remiterii extr datului iar regula ubicuit ii le aduce sub inciden a legii statului solicitant în
întregul lor, apreciem c o condamnare pentru aceste infrac iuni nu contravine specialit ii
extr d rii, chiar dac ele nu au fost vizate de cererea de extr dare61. În sprijinul acestei
concluzii s-ar mai putea ar ta, c în condi iile în care infractorul a continuat comiterea
actelor de executare pe teritoriul statului solicitant dup extr dare, el a în eles s - i asume
riscul ca infrac iunea cu durat de consumare s ajung integral sub inciden a legii acestui
stat i s piard astfel beneficiul specialit ii în privin a ei. Consider m totu i c solu ia
trebuie s fie diferit în cazul infrac iunii progresive, dat fiind c în aceast ipotez nu exist
o nou interven ie a autorului ulterioar extr d rii, ci doar o agravare a rezultatului unei
ac iuni comise anterior. De aceea, chiar dac infrac iunea progresiv s-a epuizat dup
acordarea extr d rii, statul solicitant nu va putea proceda la judecarea acesteia în m sura în
care ac iunea ce a stat la baza ei nu a fost men ionat în cererea de extr dare.

29. Nici reextr darea infractorului de c tre statul solicitant la cererea unui stat ter nu
va putea fi f cut f r acordul statului roman în situa ia în care cererea formulat de statul
ter prive te fapte anterioare extr d rii. Acest consim mânt nu mai este necesar dac
persoana extr dat nu p r se te teritoriul statului solicitant în termenul de 45 de zile
men ionat anterior62.
În schimb, a a cum am ar tat deja, statul solicitant poate lua m sura expulz rii
infractorului dup executarea de c tre acesta a pedepsei. Expulzarea c tre un stat ter nu
trebuie s constituie îns o reextr dare deghizat (art.75 din Lege)63.

1.6. Extr darea aparent

30. Nu constituie o extr dare în sensul legii interne cererea formulat de o instan
penal interna ional privind remiterea unui infractor acuzat de comiterea unor crime grave.
Aceast procedur , denumit uneori extr dare aparent , se deosebe te de extr darea
propriu-zis prin cel pu in dou elemente:
- ea nu presupune un raport între dou state, ci între un stat i o organiza ie/instan
interna ional ;
- ea nu î i are izvorul într-o conven ie de extr dare sau în legea intern , ci în statutul
instan ei penale interna ionale respective.
Astfel, potrivit art.4 alin.2 din Legea 302, cooperarea cu un tribunal penal interna ional
sau o organiza ie interna ional public , în conformitate cu dispozi iile în materie ale unor
instrumente interna ionale speciale, cum sunt statutele tribunalelor penale interna ionale, se

61
În acela i sens, A. Zaïri, op.cit., p.72-73.
62
Ca efect al unei alte erori în modificarea Legii 302, art.63 face trimitere la textul art.11 lit.b) care prevedea
termenul de 45 de zile, dar care a fost abrogat prin Legea 224/2006. De aceea, trimiterea trebuie considerat
f cut la art.731 alin.1 lit.b) ce consacr termenul de 45 de zile în contextul principiului specialit ii.
63
A se vedea mutatis mutandis i hot rârea C.E.D.O. în cauza Bozano c. Fran ei din 18.12.1986,
http://www.echr.coe.int
19
examineaz printr-o procedur legal distinct . Cu toate acestea, dispozi iile legii interne
privind cooperarea interna ional în materie penal pot fi aplicate în completarea acelor
dispozi ii.
Spre exemplu, art.86 din statutul Cur ii penale interna ionale permanente prevede
obliga ia statelor de a coopera cu aceast instan în instrumentarea cauzelor privind
infrac iunile de competen a ei. Aceast cooperare se realizeaz prin mai multe activit i,
între care i aceea de „remitere a unor persoane” pe baza unor cereri de arestare i remitere
ori de arestare provizorie adresate de Curte64.

II. Mandatul european de arestare

2.1. Defini ie
31. Practica statelor membre ale Uniunii Europene a demonstrat c simpla
reconsiderare a principiilor tradi ionale în materie de extr dare este un demers greoi, ce
întâmpin opozi ia statelor, i nu este în m sur s aduc solu ii eficiente i rapide în
cooperarea judiciar interna ional în materie penal . În aceste condi ii, profitându-se de
noile instrumente de cooperare introduse prin Tratatul de la Amsterdam în cadrul pilonului
3, printr-o decizie-cadru a fost reformat complet mecanismul de remitere a unei persoane
aflat pe teritoriul unui Stat membru la solicitarea autorit ilor judiciare ale altui Stat
membru. adoptat un document fundamental în materie, ce a înlocuit prevederile
conven ionale privind extr darea în rela iile dintre statele membre începând cu 1 ianuarie
2004. Este vorba de decizia-cadru nr.2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii
Europene privind mandatul de arestare european i procedurile de remitere între statele
membre. Potrivit deciziei-cadru, institu ia mandatului european de arestare devenea
opera ional la 1 ianuarie 200465.
În dreptul nostru intern, prevederile deciziei-cadru au fost transpuse prin dispozi iile
Legii nr.302/2004, modificat prin Legea nr.224/2006.
Potrivit art.77, Mandatul european de arestare este o decizie judiciar emis de
autoritatea judiciar competent a unui stat membru al Uniunii Europene (numit stat
emitent), în vederea arest rii i pred rii de c tre un alt stat membru66 (numit stat de
executare) a unei persoane solicitate în vederea efectu rii urm ririi penale, a judec ii sau în
scopul execut rii unei pedepse sau a unei m suri privative de libertate.
Spre deosebire de procedura extr d rii care, a a cum am v zut, poate fi în diferitele
state judiciar , administrativ sau mixt , mandatul european de arestare presupune o
procedur ce se deruleaz între organe judiciare din statele membre67. Acesta este unul din

64
Pentru detalii asupra acestei proceduri a se vedea Ch. Bassiouni, Note explicative sur le Statut de la Cour
Pénale Internationale, Revue internationale de droit pénal nr.1-2/2000, § 97-104.
65
Acesta era termenul stabilit de decizia-cadru, îns unele state membre au transpus-o în legisla ia intern cu
oarecare întârziere. Spre exemplu, în Fran a, decizia-cadru a fost transpus abia prin Legea din 10 martie
2004. Dealtfel, la 1 ianuarie 2004, dintre cele 15 state membre ale UE la acea dat , doar 8 transpuseser
decizia-cadru în legisla ia intern . Pentru România, mandatul european de arestare a devenit opera ional la
data ader rii la U.E.
66
Din nou în textul legii s-a strecurat o gre eal de traducere, c ci textul art.77 vorbe te de un mandat emis
„în vederea arest rii i pred rii c tre un alt stat membru...”. În realitate, emiterea mandatului pentru ca
statul pe al c rui teritoriu se afl persoana s o predea statului ce a emis mandatul. În versiunea original ,
textul este « Le mandat d' arrêt européen est une décision judiciaire émise par un État membre en vue de
l'arrestation et de la remise par un autre État membre d' une personne recherchée pour l' exercice de
poursuites pénales ou pour l' exécution d' une peine ou d'
une mesure de sûreté privatives de liberté »
67
V. Malabat, Observations sur la nature du mandat d’arrêt européen, Droit pénal, nr.12/2004, p.8.
20
marile avantaje ale procedurii mandatului european de arestare – faptul de a se desf ura în
absen a implic rii oric rei interven ii din partea factorului guvernamental. Practic, în acest
caz fiecare Stat membru asum o decizie judiciar emis de un alt Stat membru, punând-o în
executare ca i cum ar fi propria sa decizie68. Din aceast cauz s-a i renun at la folosirea în
acest caz a no iunii de extr dare – ce presupune un raport între state – în favoarea sintagmei
mandat european de arestare, ce exprim mai bine caracterul exclusiv judiciar al
procedurii69.
În România, competen a statua în privin a mandatului european de arestare difer ,
dup cum este vorba despre emiterea sau executarea unui mandat european de arestare.

2.2. Emiterea unui mandat european de arestare


32. Astfel, emiterea mandatului european de arestare se face de c tre instan ele
judec tore ti, potrivit competen ei atribuite de Codul de procedur penal .
Mandatul european de arestare poate fi emis în urm toarele ipoteze:
a) în vederea efectu rii urm ririi penale sau a judec ii, dac fapta este pedepsit de legea
penal român cu o pedeaps privativ de libertate de cel pu in 1 an.
Pentru verificarea îndeplinirii acestei condi ii se va lua în calcul maximul special al
pedepsei prev zute de lege.
b) în vederea execut rii pedepsei, dac pedeapsa aplicat este mai mare de 4 luni70.
A adar, potrivit legii române, emiterea unui mandat european de arestare în vederea
execut rii nu este posibil în cazul minorilor decât în m sura în care le-a fost aplicat o
pedeaps , nu i atunci când ar fi vorba de o m sur educativ privativ de libertate, de i în
defini ia mandatului european de arestare din art.77 se men ioneaz i m surile privative de
libertate. În plus, chiar textul deciziei-cadru prevede emiterea mandatului european de
arestare i în ipoteza unei m suri de siguran cu durata de cel pu in 4 luni (art.2 alin.1). Ca
atare, în cazul unui minor fa de care s-a dispus internarea într-un centru de reeducare, ar fi
trebuit prev zut posibilitatea emiterii mandatului european de arestare, în condi iile în care
m sura, dispus pe o perioad nedeterminat , dureaz de regul pân la împlinirea vârstei de
18 ani71.

2.3. Executarea unui mandat european de arestare


33. În aceast ipotez este vorba despre emiterea unui mandat european de arestare
într-un alt stat membru al Uniunii, ce urmeaz a fi pus în executare în România, pentru c
aici se afl persoana care face obiectul acestui mandat.
Punerea în executare a unui mandat european de arestare emis de autorit ile competente
ale altui stat este dat de legea român în competen a Cur ilor de apel.
Infrac iunile pentru care un mandat de arestare european poate fi pus în executare sunt
împ r ite în dou categorii:

68
P.-Y. Monjal, Le mandat d’arrêt européen ou la confluence des droits, Revue de la recherche juridique.
Droit prospectif, nr.1/2006, p.153.
69
I. Jegouzo, op.cit., p.42.
70
Legiuitorul nu a fost consecvent în privin a limitei de pedeaps , c ci în cazul extr d rii se prevede o
pedeaps „de cel pu in 4 luni” (art.28), în vreme ce pentru mandatul european de arestare pedeapsa trebuie s
fie „mai mare de 4 luni” (art.81).
71
Condi ia impus de decizia-cadru nu ar fi îndeplinit doar atunci când la data dispunerii m surii educative
minorul se afl la mai pu in de 4 luni de majorat.
21
a) infrac iunile cuprinse în lista72 prev zut de art.85 alin.1 din legea 302/2004 (care
reia dispozi iile din art.2 alin.2 din decizia cadru). În cazul acestor infrac iuni, dac legea
statului care emite mandatul prevede o pedeaps cu închisoare de cel pu in 3 ani, arestarea i
remiterea este obligatorie, chiar în absen a dublei incrimin ri.
Renun area la dubla incriminare în cazul acestor fapte este o alt inova ie semnificativ a
mandatului european de arestare, prin care acesta se îndep rteaz de unul dintre principiile
fundamentale care guverneaz institu ia extr d rii73. Chemat s se pronun e asupra
conformit ii acestei dispozi ii cu principiul legalit ii incrimin rii, Curtea de Justi ie a
statuat recent c renun area la dubla incriminare nu sl be te exigen ele aplic rii principiului
evocat74. Într-adev r, statul emitent este cel care urmeaz s procedeze la judecarea
persoanei în cauz i deci acestui stat îi revine obliga ia de a asigura baza legal a
incrimin rii, baz ce trebuie s satisfac exigen ele de claritate i precizie a textului legal.
Prin aceea i hot râre, Curtea a îndep rtat i obiec ia potrivit c reia renun area la dubla
incriminare doar în cazul infrac iunilor cuprinse în list ar contraveni principiului egalit ii
i nediscrimin rii. În motivare se arat c , fie natura îns i a acestor fapte, fie pedeapsa
prev zut de lege în cazul lor, determin o atingere adus ordinii i siguran ei publice a
c rei gravitate justific renun area la exigen a dublei incrimin ri. De aceea, diferen a de
tratament între cele dou categorii de infrac iuni (pentru care este, respectiv nu este necesar
dubla incriminare) are la baz o justificare obiectiv , i este, deci, compatibil cu principiul
egalit ii i nediscrimin rii75.

72
Lista poate fi extins oricând prin votul unanim al Consiliului. În prezent ea cuprinde infrac iunile de:
participare la un grup criminal organizat; terorism; trafic de persoane; exploatare sexual a copiilor i
pornografie infantil ; trafic ilicit de droguri i substan e psihotrope; trafic ilicit de arme, muni ii i substan e
explozive; corup ie; fraud , incluzând cea împotriva intereselor financiare ale comunit ilor europene în
în elesul Conven iei din 26 iulie 1995 privind protec ia intereselor financiare ale Comunit ilor Europene;
sp lare a produselor infrac iunii; contrafacere de moned , inclusiv a monedei euro; fapte legate de
criminalitatea informatic ; fapte privind mediul înconjur tor, inclusiv traficul cu specii de animale i
vegetale pe cale de dispari ie; facilitarea intr rii i ederii ilegale; omor i v t mare corporal grav ; trafic
ilicit de organe i esuturi umane; lipsire de libertate în mod ilegal, r pire i luare de ostatici; rasism i
xenofobie; furt organizat sau armat; trafic ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichit i i opere de art ;
în el ciune; deturnare de fonduri; contrafacere i piraterie de bunuri; falsificare de acte oficiale i uz de acte
oficiale falsificate; falsificare de mijloace de plat ; trafic ilicit de substan e hormonale i al i factori de
cre tere; trafic ilicit de materiale nucleare sau radioactive; trafic de vehicule furate; viol; incendiere cu
inten ie; crime aflate în jurisdic ia Cur ii Penale Interna ionale; sechestrare ilegal de nave i aeronave;
sabotaj.
73
Este de men ionat c , în propunerea Comisiei, renun area la condi ia dublei incrimin ri era general , fiind
prev zut îns o list de infrac iuni pentru care remiterea putea fi refuzat (avort, eutanasie, consumul
anumitor stupefiante etc.). În forma final a deciziei-cadru s-a adoptat o alt solu ie, mult mai restrictiv ,
aceea a listei infrac iunilor în cazul c rora dubla incriminare nu este cerut . A se vedea I. Jegouzo, op.cit.,
p.43.
74
CJCE, hot rârea din 03.05.2007, cauza C-303/05 Advocaten voor de Wereld VZW, num r de identificare
electronic 62005J0303.
75
Este de men ionat c obiec ia legat de înc lcarea principiului constitu ional al egalit ii în fa a legii prin
renun area la condi ia dublei incrimin ri a fost ridicat constant de doctrina italian în perioada dezbaterilor
pe margine proiectului de lege care implementa decizia-cadru. În motivarea obiec iei se ar ta c nu este
posibil ca un cet ean italian care a comis o fapt în Fran a s fie condamnat, în vreme ce un alt cet ean
italian, ce a s vâr it aceea i fapt în Italia s nu suporte nicio consecin , dat fiind c legea italian nu
incrimineaz fapta în cauz . A se vedea G. Passini, La réception du mandat d’arrêt européen en Italie.
Brèves réflexions, în M.-E. Cartier (coord.), Le mandat d’arrêt européen, Ed. Bruylant, Bruxelles, 2005,
p.181. Obiec ia nu se sus ine la o analiz mai atent , c ci locul diferit al comiterii infrac iunii este un element
suficient prin sine însu i pentru a justifica diferen a de tratament.

22
Renun area la condi ia dublei incrimin ri în cazul mandatului european de arestare este
a adar doar par ial , c ci ea nu prive te decât infrac iunile din list . Aceast renun are
par ial î i g se te dou explica ii. Pe de o parte, între Statele membre ale U.E. nu mai
exist diferen e fundamentale în privin a sferei valorilor sociale pe care legisla iile penale
na ionale le protejeaz . Este evident c dubla incriminare este menit în principal s evite
tragerea la r spundere penal a unei persoane în baza unei incrimin ri incompatibile cu
principiile de drept fundamentale ale statului care ar urma s remit persoana. A a de pild ,
un stat care a dezincriminat adulterul nu ar putea remite o persoan urm rit pentru o
asemenea infrac iune unui stat islamic, a c rui legisla ie prevede o pedeaps sever pentru
aceast fapt . Dac este adev rat c legisla iile penale ale statelor membre U.E. nu mai
cunosc deosebiri atât de mari în privin a sferei faptelor incriminate, nu este mai pu in
adev rat c nu s-a ajuns la o uniformizare, astfel c subzist înc o serie de aspecte tratate
diferit de aceste legisla ii. Eutanasia, prostitu ia, avortul, consumul de stupefiante sunt doar
câteva dintre punctele de divergen între sistemele penale ale statelor ce formeaz ast zi
Uniunea European . De aceea, nu era posibil o renun are general la condi ia dublei
incrimin ri, fiind alese pentru a fi incluse în list acele infrac iuni asupra c rora exist o
perspectiv comun la nivelul Uniunii76.
Mai trebuie precizat c lista nu con ine o enumerare de infrac iuni precise, ci mai
degrab categorii de infrac iuni. A a se explic , pe de o parte, includerea în aceast list a
unor fapte care nu se reg sesc incriminate ca atare în majoritatea legisla iilor (trafic de
vehicule furate, furt organizat etc.), iar pe de alt parte o serie de incertitudini privind sfera
de cuprindere a acestei liste. Spre exemplu, se pune problema dac proxenetismul, ce nu
apare men ionat explicit, trebuie considerat ca inclus în sfera traficului de persoane,
întrebare la care doctrina francez pare s r spund afirmativ77.
Includerea faptei pentru care s-a emis mandatul într-una dintre categoriile de infrac iuni
men ionate în list trebuie apreciat numai în raport de legisla ia statului emitent78,
executarea fiind obligatorie chiar dac potrivit legii statului de executare fapta este
prev zut de legea penal dar încadrarea ei juridic nu se include în lista men ionat .

b) alte infrac iuni prev zute de legisla ia statului emitent, în afara celor cuprinse în list .
În acest caz remiterea persoanei vizate de mandatul de arestare poate fi supus de
autorit ile române condi iei dublei incrimin ri, cu alte cuvinte remiterea poate fi refuzat
dac fapta în cauz nu este prev zut i de legea penal român .
Legiuitorul nu a înscris în legea intern vreo condi ie privind limitele pedepsei în aceast
ipotez , dar trebuie avut în vedere faptul c decizia cadru prevede c mandatul poate fi emis
doar pentru fapte pentru care legea statului emitent prevede o pedeaps de cel pu in 1 an
atunci când mandatul a fost emis în vederea judec rii, respectiv pentru care s-a aplicat o
pedeaps de cel pu in 4 luni atunci când mandatul a fost emis în vederea execut rii.
Având în vedere c , a a cum am ar tat, legea noastr intern prevede c instan ele
române pot emite un mandat în vederea execut rii pedepsei doar dac pedeapsa este mai
mare de 4 luni, se pune întrebarea dac va fi executat un mandat emis de autorit ile altui
76
A se vedea M.-E. Cartier, Rapport introductif, în M.-E. Cartier (coord.), Le mandat d’arrêt européen, Ed.
Bruylant, Bruxelles, 2005, p.24.
77
Ph. Lagauche, L’introduction du mandat d’arrêt européen dans notre droit positif, în M.-E. Cartier
(coord.), Le mandat d’arrêt européen, Ed. Bruylant, Bruxelles, 2005, p.85. În opinia noastr , atunci când este
comis asupra unui minor, proxenetismul ar putea fi inclus i în categoria exploat rii sexuale a copiilor.
78
J. Schwalm, Le mandat d’arrêt européen en Allemagne, în M.-E. Cartier (coord.), Le mandat d’arrêt
européen, Ed. Bruylant, Bruxelles, 2005, p.112..
23
stat, care prive te o pedeaps de 4 luni. Se impune a sublinia c un mandat emis pentru
executarea unei pedepse de 4 luni este conform prevederilor art.2 alin.1 din decizia-cadru,
care se refer la o pedeaps de cel pu in 4 luni. A a fiind, credem c autorit ile române vor
fi inute s execute un asemenea mandat, f r ca prin aceasta s se recunoasc un efect
direct deciziei-cadru, solu ia decurgând din interpretarea legii interne pe baza textului
deciziei. Într-adev r, a a cum am ar tat, legea intern prevede limite de pedeaps doar în
materia emiterii mandatului european de arestare, nu i în privin a execut rii acestuia.
Aceasta înseamn c autorit ile române se oblig s execute orice mandat emis în
str in tate cu respectarea prevederilor deciziei-cadru, inclusiv un mandat referitor la
executarea unei pedepse de 4 luni. Credem c atunci când transpune în dreptul intern
reglementarea european , legiuitorul poate, eventual, s restrâng sfera faptelor pentru care
în elege s se emit mandate europene de arestare, dar nu i sfera faptelor pentru care
admite punerea în executare a mandatelor emise de autorit ile altor state.
Pe baza aceluia i ra ionament, având în vedere dispozi iile deciziei-cadru, dar i defini ia
mandatului european de arestare înscris în art.77 din Legea nr.302/2004, instan a român
va trebui s pun în executare mandatul i atunci când sanc iunea prev zut de legea statului
emitent ori aplicat în urma condamn rii nu este o pedeaps , ci o alt m sur privativ de
libertate (spre exemplu, o m sur educativ ). Aceasta cu toate c , în materia emiterii
mandatului european de arestare, nu apar men ionate i m surile de siguran privative de
libertate.

34. Decizia-cadru reglementeaz dou categorii de cauze de neexecutare a mandatului de


c tre statul pe al c rui teritoriu se afl persoana urm rit (statul de executare).
Astfel, constituie cauze de neexecutare obligatorie situa iile în care:
a) din informa iile de care dispune instan a de executare reiese c persoana urm rit a fost
judecat definitiv pentru acelea i fapte de c tre un stat membru al U.E., altul decât statul
emitent, cu condi ia ca, în cazul condamn rii, sanc iunea s fie în curs de executare ori s fi
fost executat sau considerat ca executat ;
În doctrin s-a ar tat c aceast condi ie este îndeplinit i atunci când persoana în
cauz se afl în termenul de încercare al unei suspend ri a execut rii pedepsei, dar i atunci
când nu s-a ajuns la pronun area unei hot râri de condamnare deoarece a intervenit un
compromis între Parchet i inculpat, iar urm rirea penal a luat sfâr it ca urmare a
îndeplinirii obliga iilor asumate de c tre inculpat în baza acestui acord79.
b) infrac iunea pe care se bazeaz mandatul european de arestare este acoperit de amnistie
în România, dac autorit ile române au, potrivit legii române, competen a de a urm ri acea
infrac iune;
Textul nu prevede nimic în leg tur cu amnistia acordat de un alt stat membru al
Uniunii Europene, diferit de statul emitent i de România. Trebuie subliniat c ra iunea
consacr rii acestui motiv de refuz este o consecin a teoriei, împ rt it de numeroase state,
potrivit c reia acordarea amnistiei i efectivitatea acesteia reprezint atributele esen iale ale
suveranit ii unui stat. A a fiind, amnistia acordat de un stat ter , chiar membru al Uniunii
Europene, nu se înscrie în aceast logic i nu va influen a asupra remiterii persoanei de
c tre România.
c) persoana care este supus mandatului european de arestare nu r spunde penal, datorit
vârstei sale, pentru faptele pe care se bazeaz mandatul de arestare în conformitate cu legea

79
J. Schwalm, op.cit., p.114.
24
român . Spre exemplu, mandatul prive te un minor în vârst de 13 ani, iar potrivit legii
penale române minorii pot r spunde penal doar de la vârsta de 14 ani.

35. Constituie îns cauze facultative de neexecutare a mandatului situa iile în care:
a) este vorba de o infrac iune prev zut de art. art.85 alin.2, adic de o alt infrac iune decât
cele înscrise în list i nu este îndeplinit condi ia dublei incrimin ri.
Totu i, în materie de taxe i impozite, de vam i de schimb valutar, executarea
mandatului european nu va putea fi refuzat pentru motivul c legisla ia român nu impune
acela i tip de taxe sau de impozite sau nu con ine acela i tip de reglement ri în materie ca
legisla ia statului membru emitent;
Mai trebuie precizat c intr sub inciden a acestui caz de neexecutare facultativ i
infrac iunile din list , în situa ia în care pedeapsa prev zut pentru acestea de legisla ia
statului emitent se situeaz sub limita de 3 ani80.
b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supus unei
proceduri penale în România pentru aceea i fapt care a motivat mandatul european de
arestare;
c) când împotriva persoanei care face obiectul mandatului european s-a pronun at în alt stat
membru al Uniunii Europene o hot râre definitiv pentru acelea i fapte;
Având în vedere cauza obligatorie de neexecutare cu con inut similar, se deduce c
acest motiv op ional de refuz al execut rii intervine atunci când sanc iunea aplicat în urma
procedurii respective nu este în curs de executare i nici nu a fost executat sau considerat
ca executat .
d) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul execut rii unei pedepse, dac
persoana solicitat este cet ean român i instan a român competent dispune executarea
pedepsei în România, potrivit legii române;
O solu ie similar a prev zut i legiuitorul francez în art.695-24 C.pr.pen., doctrina81
considerând c acest motiv de refuz este menit s evite un dublu transfer al celui condamnat
– el ar fi mai întâi remis statului emitent, dar ulterior el ar fi probabil transferat înapoi în
România pentru executarea pedepsei.
A a cum vom vedea, în situa ia în care se cere remiterea unui cet ean român în
vederea judec rii, aceasta se face sub condi ia ca în cazul aplic rii unei sanc iuni privative
de libertate, condamnatul s fie transferat în România în vederea execut rii pedepsei. De
aceea, este cu atât mai justificat posibilitatea unui refuz al remiterii atunci când aceasta este
cerut pentru executarea pedepsei în str in tate. Este îns la fel de firesc ca refuzul s fie
op ional în acest caz, c ci în unele situa ii poate fi de dorit ca executarea s se fac în
str in tate. A a se întâmpl atunci când cet eanul român are domiciliul în statul emitent iar
familia sa locuie te de asemenea pe teritoriul respectivului stat.
e) persoana care face obiectul mandatului european a fost judecat definitiv pentru acelea i
fapte într-un alt stat ter care nu este membru al Uniunii Europene, cu condi ia ca, în caz de
condamnare, sanc iunea s fie în curs de executare ori s fi fost executat sau considerat ca
executat ;
Acest motiv de refuz al remiterii este menit s garanteze respectarea principiului non
bis in idem, dar în acela i timp s asigure o tragere efectiv la r spundere a persoanelor care
au comis infrac iuni (ceea ce justific caracterul op ional al refuzului de remitere). Se poate
imagina exemplul unei persoane urm rit pentru acte de terorism în statul emitent al
mandatului, care a fost deja condamnat pentru aceea i fapt la o pedeaps simbolic (spre
80
În acela i sens, Ph. Lagauche, op.cit., p.88.
81
M.-E. Cartier, op.cit., p.23.
25
exemplu, o amend ) în ara sa de origine, care sprijin acest gen de infrac iuni.
Condamnarea nu va putea fi opus în acest caz ca motiv temeinic pentru a refuza remiterea.
f) mandatul european de arestare se refer la infrac iuni care, potrivit legii române, sunt
comise pe teritoriul României;
Se includ în aceast categorie i infrac iunile comise în parte pe teritoriul României,
deoarece în virtutea principiului ubicuit ii ele se socotesc s vâr ite în întregime pe teritoriul
României. Este îns regretabil c legea nu prevede ca în cazul unui refuz de executare a
mandatului, autorit ile române s se oblige a urm ri infrac iunea respectiv 82. O asemenea
obliga ie s-ar impune cu atât mai mult în situa iile în care infrac iunea a fost comis în parte
i pe teritoriul statului emitent.
g) mandatul european cuprinde infrac iuni care au fost comise în afara teritoriului statului
emitent i legea român nu permite urm rirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara
teritoriului român;
Având în vedere dispozi ia din art.6 C.pen., vor fi extrem de rare situa iile de acest
gen. Acest motiv de refuz ar putea, eventual, interveni atunci când nu este îndeplinit
condi ia dublei incrimin ri ce condi ioneaz aplicarea principiului universalit ii, întrucât în
statul unde fapta a fost comis (altul decât statul emitent) legea penal nu o incrimina. În
acest caz îns , a a cum s-a subliniat în doctrin 83, verificarea motivului de refuz analizat ar
conduce la verificarea îndeplinirii condi iei dublei incrimin ri, inclusiv pentru infrac iunile
înscrise în list , contrar literei i spiritului deciziei cadru. De aceea, ar fi fost preferabil ca
acest motiv de refuz s lipseasc .
h) conform legisla iei române, r spunderea pentru infrac iunea pe care se întemeiaz
mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dac faptele ar
fi fost de competen a autorit ilor române;
Reglementarea constituie un regres fa de prevederile Conven iei privind extr darea
între statele membre ale U.E. (1996), care renun ase la a lega admisibilitatea extr d rii de
prescrip ia din statul solicitat, fiind relevant doar legisla ia statului solicitant84. În acest fel
se evita riscul refugierii infractorilor pe teritoriul unui stat a c rui legisla ie prevedea
termene de prescrip ie scurte, pericol reactivat în contextul motivului de refuz al remiterii pe
care îl analiz m. Solu ia aleas de decizia-cadru se explic probabil prin opozi ia
manifestat de unele dintre statele europene fa de modificarea adus de Conven ia din
1996. Este de subliniat în acest context c , într-o decizie, Consiliul Constitu ional francez a
statuat c arestarea i remiterea de c tre Fran a, a unei persoane, pentru fapte amnistiate sau
prescrise potrivit dreptului francez, aduce atingere condi iilor esen iale ale exercit rii
suveranit ii na ionale85. La rândul s u, legiuitorul belgian, transpunând decizia-cadru, a
consacrat acest motiv ca un motiv obligatoriu de refuz al remiterii, contrar textului
deciziei.86

82
A se vedea i V. Malabat, op.cit., p.9.
83
M. Massé, op.cit., p.57.
84
J. Pradel, G. Corstens, op.cit., p.141.
85
Decizia Consiliului Constitu ional nu a fost îns emis în leg tur cu prevederile Deciziei-cadru, ci cu cele
ale Statutului Cur ii penale interna ionale. A se vedea O. Dord, La loi constitutionnelle du 25 mars 2003
relative au mandat d’arrêt européen : une révision de trop? în M.-E. Cartier (coord.), Le mandat d’arrêt
européen, Ed. Bruylant, Bruxelles, 2005, p.66-67. Decizia Consiliului Constitu ional, nr.99-408 DC din 22
ianuarie 1999, este disponibil la http://www.legifrance.gouv.fr
86
A se vedea D. Flore, L’accueil de la décision-cadre relative au mandat d’arrêt européen en Belgique, în
M.-E. Cartier (coord.), Le mandat d’arrêt européen, Ed. Bruylant, Bruxelles, 2005, p.131.
26
i) autoritatea judiciar român competent a decis, fie s nu urm reasc , fie s înceteze
urm rirea persoanei solicitate pentru infrac iunea pe care se bazeaz mandatul de arestare
european.
A a cum s-a ar tat i în doctrina str in 87, în situa ia în care autorit ile statului de
executare au decis pe considerente de oportunitate s nu urm reasc fapta care face obiectul
mandatului, nu ar trebui ca aceast decizie s fie invocat drept temei pentru refuzul de
executare a mandatului. Cu atât mai mult, atunci când statul emitent dispune de noi mijloace
de prob , necunoscute sau imposibil de administrat la momentul în care autorit ile române
au decis neînceperea urm ririi penale, remiterea persoanei vizate de mandat trebuie
autorizat 88.

Se poate constata deci c nici cet enia român a persoanei vizate de un mandat emis
în str in tate i nici caracterul politic al infrac iunii nu constituie prin ele însele motive de
refuz al extr d rii. În privin a admisibilit ii remiterii cet enilor români, Curtea
constitu ional a fost sesizat cu o excep ie de neconstitu ionalitate în raport de dispozi iile
art.19 din Constitu ie, dar excep ia a fost insuficient motivat , astfel încât Curtea nu a avut
prilejul s aprofundeze analiza problematicii respective89. În opinia noastr , discu ia s-ar fi
putut purta doar în leg tur cu prevederea din art.19 alin.2 referitoare la extr darea
cet enilor români „în baza conven iilor interna ionale la care România este parte”, având în
vedere c decizia-cadru nu constituie o conven ie interna ional . Chiar formulat astfel,
excep ia ar fi trebuit, dup p rerea noastr , s fie respins , condi ia impus de textul
constitu ional fiind îndeplinit . F r îndoial c decizia-cadru nu este o conven ie
interna ional , numai c obligativitatea ei pentru Statul român decurge dintr-o conven ie
interna ional – art.34 TUE la care România a devenit parte. Dealtfel, îns i Constitu ia în
art.148 alin.4 prevede c „Parlamentul ... garanteaz aducerea la îndeplinire a obliga iilor
rezultate din actul ader rii”, printre aceste obliga ii fiind men ionate în alin.2 i
reglement rile comunitare cu caracter obligatoriu.
Referitor la infrac iunea politic , aceasta nu mai constituia nici motiv de refuz al
extr d rii potrivit Conven iei din 1996. Cu toate acestea, în considerentele deciziei-cadru se
men ioneaz ca fiind admisibil refuzul de remitere a persoanei, în cazul în care emiterea
mandatului s-ar întemeia, între altele, pe opiniile politice ale acesteia90. Cum decizia-cadru
nu produce efect direct, doctrina a apreciat, pe bun dreptate, ca fiind regretabil omisiunea
legiuitorului de a include aceast clauz de nediscriminare printre motivele de refuz al
remiterii91.

36. Atunci când autorit ile române decid punerea în executare a unui mandat emis
într-un alt stat, este posibil condi ionarea remiterii infractorului de îndeplinirea unor
condi ii suplimentare. Astfel:
a) în cazul în care mandatul de arestare european a fost emis în scopul execut rii unei
pedepse aplicate printr-o hot râre pronun at în lips sau dac persoana în cauz nu a fost
legal citat cu privire la data i locul edin ei de judecat care a condus la hot rârea

87
V. Malabat, op.cit., p.9.
88
J. Schwalm, op.cit., p.116.
89
C.Const., dec.nr.445 din 10 mai 2007, M.Of. nr.318/11.05.2007
90
Potrivit textului, acest lucru este posibil atunci când exist motive s se cread , pe baza unor elemente obiective, c
mandatul a fost emis în scopul de a urm ri sau pedepsi o persoan pe motiv de sex, ras , religie, origine etnic ,
na ionalitate, limb , opinii politice sau orientare sexual ....
91
C.S. Muntean, Mandatul european de arestare. Un instrument juridic apt s înlocuiasc extr darea, CDP
nr.1/2007, p.117.
27
pronun at în lips , autoritatea judiciar emitent va da o asigurare considerat suficient
care s garanteze persoanei care face obiectul mandatului de arestare european c va avea
posibilitatea s ob in rejudecarea cauzei în Statul Membru emitent, în prezen a sa;
b) în cazul în care infrac iunea în baza c reia s-a emis mandatul european de arestare este
sanc ionat cu pedeapsa deten iunii pe via sau cu o m sur de siguran privativ de
libertate pe via , dispozi iile legale ale statului membru emitent trebuie s prevad
posibilitatea revizuirii pedepsei sau a m surii de siguran aplicate ori liberarea
condi ionat , dup executarea a 20 de ani din pedeaps sau m sura de siguran aplicat , ori
aplicarea unor m suri de clemen ;
De i potrivit art.87 alin.1, impunerea de condi ii este o posibilitate pentru autorit ile
judiciare de executare, credem c aceast condi ie este necesar întotdeauna. Astfel, nu va fi
posibil executarea mandatului atunci când inculpatul ar fi pasibil de pedeapsa deten iunii
pe via f r posibilitate de liberare condi ionat , c ci o asemenea pedeaps este
considerat , potrivit jurispruden ei europene, ca un tratament inuman, în sensul art.3 din
CEDO. Mai mult, în doctrina str in 92 s-a apreciat c simpla posibilitate teoretic de
acordare a unei gra ieri individuale nu este o garan ie suficient pentru remiterea persoanei
care risc aplicarea pedepsei deten iunii pe via ori va fi supus la executarea acesteia.
c) cet enii români sunt preda i în baza unui mandat european de arestare emis în vederea
efectu rii urm ririi penale sau a judec ii cu condi ia ca, în cazul în care se va pronun a o
pedeaps privativ de libertate, persoana predat s fie transferat în România pentru
executarea pedepsei.
Condi ia nu va fi cerut de regul atunci când cet eanul român are domiciliul pe
teritoriul statului emitent al mandatului sau are i cet enia acestui stat. Mai mult decât atât,
chiar în absen a cet eniei sau a domiciliului pe teritoriul statului emitent, transferul în
România nu va fi cerut sau efectuat dac persoana condamnat dore te s execute pedeapsa
în statul emitent93. Se pune îns i problema admisibilit ii acestei condi ion ri în cazul în
care infrac iunea pentru care s-a emis mandatul nu este prev zut i de legea penal român ,
fiind una dintre infrac iunile exceptate de la condi ia dublei incrimin ri. Nu credem c acest
lucru este posibil, c ci potrivit dispozi iilor art.129 lit.e) din Legea nr.302, una dintre
condi iile pentru transferul persoanei condamnate, în vederea execut rii pedepsei în
România, este ca faptele care au atras condamnarea s constituie infrac iune potrivit legii
statului de executare. Prin urmare, dac fapta ce a stat la baza mandatului european de
arestare nu este prev zut de legea penal român , transferul condamnatului în România
pentru executarea pedepsei nu va fi posibil i, pe cale de consecin , nici remiterea sa nu
poate fi condi ionat de un transfer ulterior94.

37. La fel ca i în cazul institu iei extr d rii, i în cazul mandatului european de
arestare este consacrat regula specialit ii. Având îns în vedere încrederea reciproc între
statele membre ale U.E. precum i standardele comune în privin a asigur rii drepturilor i
libert ilor fundamentale, aceast regul cunoa te mai multe limit ri decât au fost
recunoscute în cazul institu iei extr d rii.
Astfel, în principiu, persoana predat nu va putea fi urm rit , judecat sau privat de
libertate pentru o alt fapt anterioar pred rii decât dac statul de executare o consimte.
Statul de executare poate face o notificare Secretariatului General al Consiliului Uniunii

92
J. Schwalm, op.cit., p.118. O practic constant în sensul comut rii pe calea gra ierii a pedepselor cu
deten iunea pe via în statul emitent poate fi îns o garan ie suficient .
93
În acela i sens, J. Schwalm, op.cit., p.109.
94
A se vedea i C.S. Muntean, op.cit., p.108-109; J. Schwalm, op.cit., p.110.
28
Europene în sensul c acest consim mânt este prezumat, în m sura în care autoritatea
judiciar de executare nu dispune altfel prin hot rârea de predare. România a formulat o
asemenea notificare, cu urm torul con inut: România declar c , în rela ia cu acele state
membre care au transmis o notificare în acela i sens Secretariatului General al Consiliului,
consim mântul pentru urm rirea, judecarea, condamnarea sau de inerea unei persoane
pentru alte fapte s vâr ite anterior pred rii acesteia în baza unui mandat european de
arestare se prezum , cu excep ia cazului în care autoritatea judiciar român de executare
dispune altfel prin hot rârea de predare95.
Chiar în cazul Statelor membre care nu au formulat declara ii de acest fel i nici nu
au ob inut un consim mânt în condi iile legii, judecarea sau supunerea la executarea unei
pedepse pentru fapte anterioare pred rii este admisibil atunci când:
a) persoana urm rit a renun at în mod expres în fa a autorit ii judiciare de executare la
regula specialit ii, înaintea pred rii;
b) persoana urm rit a renun at, dup predare, printr-o declara ie în fa a autorit ilor statului
emitent la regula specialit ii în leg tur cu anumite infrac iuni anterioare pred rii sale96.
Renun area trebuie s priveasc în mod distinct fiecare infrac iune, neputând fi dat o
declara ie de renun are global , pentru orice infrac iune descoperit ulterior dar comis
anterior remiterii.
c) având posibilitatea s p r seasc teritoriul statului membru c ruia i-a fost predat ,
persoana în cauz nu a f cut acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definitiv în
libertate, sau s-a întors pe acest teritoriu dup ce l-a p r sit;
d) infrac iunea nu este sanc ionat cu o pedeaps privativ de libertate;
e) la terminarea procesului penal, nu se aplic o pedeaps privativ de libertate sau o m sur
de siguran . Din nou textul legii noastre se îndep rteaz de litera i spiritul deciziei-cadru.
Din formularea citat s-ar în elege c textul se refer la aplicarea oric rei m suri de
siguran , cu toate c prevederea similar din decizia-cadru vizeaz doar m surile de
siguran privative de libertate (art.27 alin.3 lit.b i d)
Legiuitorul român nu a reluat i o alt ipotez de exceptare prev zut de decizia-
cadru, i anume situa ia în care desf urarea procesului penal nu determin aplicarea unei
m suri ce ar restrânge libertatea individual a persoanei (art.27 alin.3 lit.c). Ipoteza nu
prezenta îns o importan practic deosebit , putând fi considerate ca suficiente garan iile
legate de pedeapsa prev zut de lege, respectiv pedeapsa concret aplicat pentru
infrac iunea în cauz .
Explica iile formulate în leg tur cu principiul specialit ii extr d rii î i g sesc
aplicarea i în aceast materie în privin a ipotezelor de exceptare comune, a a încât nu vom
mai reveni asupra lor.

Aplicarea în timp a dispozi iilor referitoare la mandatul european de arestare.


Potrivit art.108 din legea nr.302/2004, dispozi iile referitoare la mandatul European de
arestare se aplic mandatelor care se emit ulterior intr rii sale în vigoare – adic la data
ader rii României la U.E. – chiar atunci când se refer la fapte anterioare acestei date. Prin
95
A se vedea http://www.just.ro/files/declaratii_notificate_20122006.doc
96
Din nou formularea la care recurge legiuitorul nostru în art.100 alin.4 lit.b) nu exceleaz prin rigoare.
Textul prevede c „persoana urm rit a renun at, dup predare, s recurg la regula specialit ii în leg tur cu
anumite infrac iuni anterioare pred rii sale”, ceea ce ar sugera c aceasta poate fi judecat pentru alte
infrac iuni ori de câte ori nu se opune. În realitate, a a cum rezult în cele din urm din fraza a II-a a art.100
alin.4 lit.b), renun area la beneficiul specialit ii trebuie s fie expres i anterioar urm ririi sau judec rii
persoanei pentru o anumit fapt .

29
excep ie, procedurile de extr dare aflate în curs în momentul intr rii în vigoare a
prevederilor referitoare la mandatul european de arestare vor continua s se solu ioneze
potrivit dispozi iilor privind extr darea. A a dup cum se poate constata, dispozi ia legal
invocat instituie principiul aplic rii imediate a normelor referitoare la mandatul european
de arestare, chiar i în privin a faptelor s vâr ite anterior datei de 1 ianuarie 2007. Se pune
astfel problema compatibilit ii acestei dispozi ii cu prevederile art.15 alin.2 din Constitu ie,
referitoare la neretroactivitatea legii. Chemat s se pronun e asupra acestei chestiuni,
Curtea Constitu ional a statuat c nu exist nicio incompatibilitate între cele dou
prevederi, întrucât normele privitoare la mandatul european de arestare sunt norme de
procedur , ele fiind astfel supuse principiului aplic rii imediate97. Aceea i solu ie a fost
promovat i de legisla iile i doctrina din alte state europene98, fiind de men ionat, în plus,
faptul c îns i decizia-cadru prevede o aplicare retroactiv a dispozi iilor referitoare la
mandatul european de arestare99.
În aceste condi ii, se pune întrebarea în ce m sur respingerea anterioar a unei cereri
de extr dare va determina un refuz de executare a mandatului european de arestare. Spre
exemplu, în anul 2005 Spania a formulat o cerere de extr dare a unei persoane aflate pe
teritoriul României, cerere respins de autorit ile române. Ce se întâmpl îns dac ulterior
datei de 1 ianuarie 2007, autorit ile spaniole emit un mandat european de arestare care
vizeaz aceea i persoan i aceea i fapt ? Jurispruden a belgian a decis c executarea unui
mandat european de arestare nu poate fi refuzat pentru simplul motiv c o cerere de
extr dare anterioar referitoare la acela i caz a fost respins 100. Suntem i noi de acord c o
hot râre de respingere a unei cereri de extr dare nu se bucur de autoritate de lucru judecat
în raport de o nou procedur , vizând mandatul european de arestare. În schimb, trebuie
observat c de cele mai multe ori statul de executare va avea un motiv, cel pu in facultativ,
pentru a refuza remiterea. Într-adev r, în cazul în care respinge cererea de extr dare, statul
solicitat are obliga ia de a proceda la urm rirea i judecarea persoanei în cauz , dac nu a
f cut deja acest lucru. În consecin , vom fi, dup caz, în prezen a unui motiv obligatoriu
(dac persoana a fost deja condamnat în România) sau facultativ (dac persoana este
judecat în prezent) de refuz al execut rii.
Dac cererea de extr dare a fost respins pe motiv c lipse te dubla incriminare, îns
fapta se include în prezent în lista celor 32 de infrac iuni, autorit ile române vor trebui s
procedeze la executarea mandatului, dac nu exist vreun alt motiv de refuz al execut rii.

97
C.Const., dec.nr.445 din 10 mai 2007, M.Of. nr.318/11.05.2007.
98
J. Schwalm, op.cit., p.105.
99
Potrivit art.32 al deciziei-cadru, statele membre au posibilitatea ca, printr-o declara ie, s exclud aplicarea
mandatului european de arestare în cazul infrac iunilor comise pân la o anumit dat , care îns nu poate fi
ulterioar celei de 7 august 2002 (în condi iile în care prevederile referitoare la mandatul european de
arestare au devenit opera ionale cel mai devreme la 1 ianuarie 2004).
100
C.Cas. belgian , dec.din 13 aprilie 2004, www.cass.be, num r de identificare electronic F-20040413-16.
A se vedea i C. Muntean, op.cit., p.96.
30