ZIUA NATIONALA A ROMANIEI- 1 DECEMBRIE

In istoria Romniei ziua nationala s-a sarbatorit ntre 1866-1947 pe data de 10 mai, semnificand instaurarea monarhiei constitutionale prin Carol I. Intre 1948-1989 in timpul totalitarismului comunist ziua de 23 august a devenit zi nationala semnificand ziua insurectiei armate antifasciste . Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgat de preedintele Ion Iliescui publicat n Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptat ca zi na ional i srbtoare public n Romnia. Aceast prevedere a fost reluat de Constituia Romniei din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziia anticomunist din Romnia a pledat n 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept srbtoare naional, iar unii istorici au pareri diferite legate de ziua nationala( Neagu Djuvara, de exemplu, militeaza pentru revenirea la ziua de 10 mai) Ziua nationala a Romaniei semnifica Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 eveniment principal al istoriei Romniei i, totodat, realizarea unui deziderat al romanilor, unirea Transilvaniei cu Romnia. A reprezentat sfarsitul unui proces amplu de unificare a tuturor teritoriilor majoritar romanesti intr-un stat national romanesc, in spiritul ideologiei nationale (Basarabia s-a unificat cu Regatul Romaniei la 27 martie 1918, iar Bucovina la 15 noiembrie 1918) Adunarea de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, s-a inut ntr-o atmosfer srbtoreasc. Au venit 1228 de delegai oficiali, reprezentnd toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 de comitate romneti, apoi episcopii, delegaii consilierilor, ai societilor culturale romneti, ai colilor medii i institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriai, ai Partidului Social-Democrat Romn, ai organizaiilor militare i ai tinerimii universitare. Toate pturile sociale, toate interesele i toate ramurile de activitate romneasc erau reprezentate. Pe lng delegaii oficiali, ceea ce ddea Adunrii caracterul de plebiscit popular era afluena poporului. Din toate colturile Transilvaniei, a venit poporul cu trenul, cu cruele, clri, pe jos, mbrcai n haine de srbtoare, cu steaguri tricolore n frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a inuturilor, n cntri i plini de bucurie. Peste o sut de mii de oameni s-au adunat n aceast zi spre a fi de fa la actul cel mai mre al istoriei romnilor Rezoluia Unirii e citit de Episcopul greco-catolic Iuliu Hossu: Adunarea naional a tuturor romnilor din Transilvania, Banat i ara Ungureasc, adunai prin reprezentanii lor ndreptii la Alba Iulia n ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decreteaz unirea acelor romni i a tuturor teritoriilor locuite de dnii cu Romnia. Restul rezoluiei cuprindea cerinte democratice: autonomia provizorie a teritoriilor pn la ntrunirea Constituantei, deplin libertate naional pentru minoritati, deplina libertate confesional, nfptuirea unui regim democratic pe toate taramurile vieii publice, reforma agrar radical, legislaie de ocrotire a muncitorimii industriale

SARBATORIREA ZILEI NATIONALE LA ROMANI

Sarbatoarea zilei de 10 mai avea in centru persoana regelui si a familiei sale. Familia regala nu numai ca participa la defilare, dar era prezenta si la slujba pentru sfintirea zilei la Mitropolie, la masa festiva de la Palat, iar seara iesea in mijlocul bucurestenilor, asista la bataia cu flori de la "Sosea'' si la spectacolul cu focuri de artificii din Cismigiu.10 mai nu era insa doar ziua regelui si a familiei sale. La Bucuresti, in Piata Universitatii, se organiza defilarea armatei, a elevilor, studentilor, mestesugarilor si negustorilor, a primarilor si nobililor judetelor tarii, imbracati in costume populare specifice zonei din care veneau. In regimul comunist toti romanii erau obligati sa participe la actiunile prilejuite de

Ziua Nationala. Din 1947 si pana in 1989, stadionul 23 august se umplea de oameni in marea zi de sarbatoare. Totodata, organizarea Zilei Nationale presupunea pregatiri pana in cele mai mici detalii. De la hainele pe care oamenii trebuiau sa le poarte si pana la modul in care erau grupati pe coloane. Oamenii erau luati de la locul de munca, impartiti in grupuri si aliniati pentru parada. In fiecare oras al tarii rasunau cantece patriotice si lozinci (Stima noastra si mandria, Partidul, Ceausescu, Romaniaetc.) menite sa ii preaslaveasca pe cei doi conducatori care priveau totul din tribunele unde stateau. Ziua de 1 decembrie este cunoscuta tuturor chiar daca semnificatia ei este sau nu apreciata. Pentru unii inseamna doar o zi libera de la serviciu, in timp ce alte persoane gasesc un prilej de bucurie si sarbatoare alaturi de ceilalti romani. In fiecare an, de 1 decembrie autoritatile romane organizeaza o serie de manifestari care includ parade militare, evenimente culturale sau focuri de artificii. De asemenea, Ziua de 1 decembrie este marcata si prin montarea de drapeluri pe principalele artere de circulatie. La Alba Iulia, evenimentele dedicate Zilei Nationale includ depuneri de jerbe, ceremonialul schimbarii garzii cetatii, dar si povestea orasului Marii Uniri spusa de personaje istorice. Tot la Alba Iulia, cei care participa la sarbatorirea Zilei Romaniei pot asista la defilari, dansuri medievale, expozitii de caricaturi, spectacole de muzica populara si concerte

UNIREA DIN 1918 SI PROBLEMA GRANITEI MARAMURESENE

Alexandru Filipascu in lucrarea sa Istoria Maramuresului prezinta aceasta problema despre care unii istorici si politicieni au refuzat de multe ori sa vorbeasca. Pe scurt situatia este prezentata in randurile urmatoare. Conferina de Pace de la Paris de dupa Primul Razboi Mondial a luat drept baz a discuiilor cu Romnia tratatul de alian ncheiat n 1916, care prevedea grania nou pe rul Tisa. De acest fapt a profitat delegaia ceh pentru a cere partea nordic a Maramureului. ntre timp, Armata Romn a sprijinit armata cehoslovac mpotriva ofensivei trupelor sovietice maghiare, iar comandamentul romn n frunte cu generalul Constantin Prezan a stabilit de comun acord cu comandamentul cehoslovac o line de demarcaie ntre cele dou ri, ce oferea Romniei aproape tot Maramureul. Neprimind nicio instruciune de la primul ministru, delegaia romn la Conferina de Pace nu s-a putut folosi de acest avantaj pentru a stabili grania definitiv. La 12 septembrie 1919 guvernul Brtianu a fost nlocuit de guvernul Vitoianu. Ministrul secretar de stat Alexandru Vaida-Voevod a naintat un raport documentat asupra frontierei nordice a Romniei, prin care cerea plasele Sighet, Tisa, Taras i jumtate din Teceu, toate cu populaie majoritar romneasc. La 1 decembrie Vaida-Voevod a ajuns la efia guvernului, n care calitate l-a numit pe Gavril Iuga drept expert n problema maramurean pe lng delegaia romn la Conferina de Pace. Gavril Iuga a realizat multiple hri, memorii i documente, prin care a dovedit caracterul romnesc al Maramureului ntreg, ceea ce constituia o ndreptire incontestabil a Romniei de a-l cere. Relaiile ntre delegaiile ceh i romn au cunoscut o mbuntire n aceast perioad, astfel c la nceputul anului 1920 au nceput tratative ntre cele dou pri privind frontiera maramurean. n cele din urm, delegaia ceh a consimit n martie 1920 s lase Romniei tot Maramureul, cu excepia plasei Dolha. ns la 13 martie 1920 guvernul Vaida-Voevod a fost schimbat, iar n aceste condiii partea ceh a refuzat s mai semneze acordul, pretextnd c partea romn nu mai are mputernicire legal. Noul guvern Averescu nu a continuat tratativele, iar la sfritul lui iulie 1920 a ordonat retragerea Armatei Romne pe malul stng al Tisei. Cercurile diplomatice internaionale au considerat acest gest drept o renunare la partea de peste Tisa a Maramureului, iar armata cehoslovac a ocupat definitiv zona prsit. Asadar neglijenta , indolenta si incompetenta unor politicieni romani, dar si nevoia de a avea drept aliat pe Cehoslovacia in cazul unor actiuni violente ale Ungariei, au facut ca Maramuresul sa fie divizat. Nordul a trecut la Cehoslovacia( apoi U.R.S.S., iar azi in Ucraina), iar sudul a revenit Romaniei.