Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau construcția gramaticală uzuală

pentru a da mai multă forță unei imagini sau expuneri. În prezentarea celor mai importante figuri de stil se ține seamă de gradul lor de complexitate și de relațiile care se stabilesc între ele. Figurile de stil pot fi definite drept cuvinte sau grupuri de cuvinte (expresii) ce modifică raporturile firești dintre semnificant și semnificat. Modificarea este înregistrată ca o deviere de la modul curent, „normal” în care se realizează corespondența dintre obiectul desemnat și cuvântul ce-l denumește

Clasificare
Aliterația constă în repetarea consoanelor sau silabelor initiale

„ „

Prin vulturi vântul viu vuia, Vrun prinț mai tânăr când trecea.

—Nunta Zamfirei, George Coșbuc

Asonanța consă în repetarea unor sunete cu timbru apropiat. Toate pasarile dorm, Numai una n-are somn.

—În grădina lui Ion, din folclor

Onomatopeea este un cuvânt alcătuit pe modelul armoniilor imitative, prin care se imită sau sugerează sunete naturale. Ex.:Tropotele de pe coridor i-au determinat să iasă din sala de ședințe. Rima este o potrivire a sunetelor de la sfârșitul a două sau mai multe versuri. La un semn deschisă-i calea și s-apropie de cort Un bătrân așa de simplu, după vorbă, după port. - "Tu ești Mircea?" - "Da-mpărate!" - "Am venit să mi tenchini, De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini."

—Scrisoarea III, Mihai Eminescu

<. . manifestanți. și harnică.care permite realizarea unor jocuri de limbaj prin repetarea unui cuvânt.: Fata asta este și inteligentă. până și din Biserică se fură. casa pe care de atâtea ori o desenase.: În guvern se fură. Relația ce se stabilește între termenii enumerării este una de coordonare. Ex.br> Ex. Ex. Ex. săru’ mâna Figuri de stil la nivel morfologic și sintactic Repetiția constă în reluarea unui cuvânt sau a unei expresii în diferite poziții ale enunțului. Ex.: ’nalt. poate apărea în forma de: Anafora . și tot ce-ți poți dori. Ex. Ex. Epifora . Antanaclaza .: În acestă problemă ar trebui să arate că este moț și nu cu moț. Ex. Enumerația constă în prezentarea succesivă a unor fapte sau aspecte. și frumoasă. Asidentul constă în suprimarea conjuncțiilor coordonatoare dintre cuvinte sau dintre propoziții. figură de stil bazată pe polisemie și omonimie. nici singură nu vrea să stea. Ex. Enumerarea poate fi întâlnită sub formă de: Polisident . casa pe care o visase de atâtea ori.care constă în reluarea unui cuvânt la sfârșitul unei propoziții sau a unei propoziții la sfârșit de frază. Anadiploza . în parlament se fură.enumerație în care elementele enunțului sunt legate prin conjuncții. angajați care nu și-au primit salariile de trei luni. casa pe care nu și-o putea însă permite.: dom’le.:Toți. Epimona – constă în utilizarea în mod excesiv a conjuncțiilor coordonatoare.: copilu’. La rândul ei.: Au năpustit în biroul directorului angajații. casa perfectă.: Nici nu mai vrea să locuiască împreună cu părinții. mulțim (în loc de mulțumim) Afereza constă în eliminarea unui sunet sau grup de sunete de la începutul unui cuvânt. polițiști. pentru a accentua o anumită idee.: Era casa pe care și-o dorise din copilărie.Sincopa constă în eliminarea unui sunet sau grup de sunete în interiorul unor cuvinte. politicieni. Ex. în justiție se fură. ’ngrămădeală Apocopa constă în căderea unui sunete sau grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt.care constă în reluarea ultimei părți dintr-o propoziție în propoziția următoare.care constă în repetarea unui cuvânt sau a unei expresii în propoziție și a unor propoziții în frază. au cântat împreună până au răgușit.

I. Ex. dar cred oare domnii directori ai companiei că ne pot minți pe față? Interogația (întrebarea) retorică este o întrebare la care nu se așteaptă răspuns. ce ilustrează lipsa de cultură sau lipsa de logică ale unor enunțuri formulate de unele persoane. Apostrofa este o întrerupere a expunerii în care vorbitorul adresează unui interlocutor (prezent sau absent) o întrebare..:Impertinentul participant a fost scos afară din sala de conferințe.) Din doua una. Din această dilemă nu puteți ieși. . Aposiopeza este procedeul de întrerupere a enunțului. va afla acum: discutam despre rolul Bisericii în stat. Ex. muzelor sau unor persoane reale pentru a cere ajutor. Am zis! ” „ —O scrisoare pierdută. afirmație sau exclamație. Brahiologia constă în evitarea reluării în enunț a unor termeni exprimați anterior.. și anume în punctele esențiale.. Ex.L. Ex. Anacolutul este o construcție gramaticală greșită.. dați-mi voie: ori să se revizuiască. alții au fost prezenți și foarte activi. Hiperbatul este o inversare în topica normală prin care termenul asupra căruia se dorește atragerea atenției este plasat în final. pentru a pune în evidență un anumit termen.:Poate cineva învăța într-o zi ceea ce noi studiem de ani buni? Invocația retorică este o rugăminte adresată divinității. Iar al doilea derivă direct din primul.Elipsa constă în suprimarea unei părți din enunț. (se evită repetarea cuvântului motiv).:Cine până la ora aceasta nu știe despre ce e vorba. primesc! dar sa nu se schimbe nimica.:Campania lor a avut rezultate foarte bune. parte omisă fiind considerată de prisos sau subînțeleasă. Dați-mi voie! Dați-mi voie! (. ori sa nu se revizuiască primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo.. Ex.: Primul motiv vi l-am explicat..:Banca i-a anunțat de furtul din conturi.Caragiale Inversiunea constă în răsturnarea topicii normale în propoziție. Cine însă le va da banii înapoi. Ex.:Unii studenți au lipsit de la conferință. Ex. acesta fiind evident și cuprins sau sugerat în enunț. pentru că este neesențială sau se poate deduce din context.

Gradația .constă în trecerea treptată. ca punând mâna pe ei Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei ” —Scrisoarea III. Te blestem sa te-mpuți pe picioare. Ex. Pe copite iau în fuga fața negrului pământ.: și-a pierdut viața. Oriunde cu zgârciuri ghicești mădulare. bogată și largă. mutată pe targă.. M. dorința pedepsirii unei persoane. ” „ —Scrisoarea III. crescândă sau descrescândă. Să nu se cunoască de frunte piciorul. Rotund ca dovleacul. Tudor Arghezi .constă în îndulcirea unei expresii dure sau jignitoare. Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni. Să simți ca te arde puțin fiecare.. sub formă de blestem.„ Cum nu vii tu Țepes Doamne. gingaș ca urciorul. vin săgeți de pretutindeni. Umflată-n sofale. Eminescu Imprecația . prin înlocuirea ei cu alta. ” „ —Blesteme. arcuri se întind în vânt. Lănci scânteie lungi în soare. Să-ți crească măduva. Mihai Eminescu Eufemismul . Orizontu-ntunecându-1.figură de stil prin care se exprimă. în loc de a murit. de la o idee la alta și prin care se urmărește scoaterea în evidență a ideii sau nuanțarea exprimării. Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn.

ca o vatră de jăratic“ (M. persoane) prin numele lor. Eminescu. poate fi realizată în următoarele tipuri de comparații. Prea v-ați arătat arama. Ca să nu s-arate-odată ce sunteți . Tudor Arghezi Metafora este figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens. sfâșiind aceasta țară. Eminescu. Eminescu. O asociere între uman și vegetal întâlnim în poezia „Dar ochii tăi?“: Prin ce minuni ciudate și zămisliri încete S-a săvărșit în sâmburi asemenea scumpete? În pleoape. Originalitatea. care devine criteriul principal de apreciere a acestei figuri de stil în operele literare. Mihai Eminescu Figuri de stil la nivel semantic sau figuri de cuvânt Comparația este una dintre cele mai frecvente figuri de stil și constă în alăturarea a doi sau mai mulți termeni cu scopul evidențierii primului termen. pe baza unei analogii“. Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară. determinate de natura termenilor care se compară:     un termen concret cu altul tot concret: „Pe un deal răsare luna. O. . Iarna) un termen abstract cu altul abstract: „Anii tăi se par ca clipe | Clipe dulci se par ca veacuri“ (M. apostrofă necruțătoare la adresa unei persoane etc. ” „ —Dar ochii tăi?.file din poveste) un termen abstract cu altul concret: „Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri“ (M. ființe. Călin . Procesul de realizare a metaforei constă în „punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri. ca petala de floare de gutui. rămâi) Expresivitatea unei comparații este și în funcție de caracterul cât mai diferit al domeniilor din care provin termenii ei. prin intermediul unei comparații subînțelese.Exprimarea violentă.Invectiva . Prea v-ați bătut joc de limbă.niște mișei! ” „ —Scrisoarea III. Trecut-au anii) un termen concret cu unul abstract: „Soarele rotund și palid se prevede printre nori | Ca un vis de tinerețe printre anii trecători“ (V. de străbuni și obicei. Alecsandri.

Eminescu. o sinecdocă. în înțelegerea metaforei. sens conotativ) Clasificarea. menit să exprime acele însușiri ale obiectului care înfățișează imaginea lui așa cum se reflectă în simțirea și fantezia scriitorului. o metonimie. . Dacă nu cuprinde așa ceva. în acest mod realizându-se concentrarea prin metaforă. sau când face el însuși să apară o asemenea figură. sens denotativ . .Să urmărim exemplul metaforei din poezia eminesciană Melancolie: Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă. atunci el nu este epitet. după Ortega y Gasset.in absentia (alcătuită dintr-un singur cuvânt cu valoare de sugestie. după Lucian Blaga. Mihai Eminescu Această metaforă presupune o comparația inițială: „luna ca o regină moartă a nopții“.în metaforă plasticizantă și metaforă revelatorie. comparația apare prescurtată. . pe a lumii boltă luneci.propriu) și metafora conștiinței-vas (metaforă complexă cu mai multe semnificații. Mihai Eminescu În cazul imaginii artistice din poezia Melancolie. în lipsa adverbului de comparație (cu valoare de prepoziție) ca și a termenului lună.în metaforă explicită și metaforă implicită .“ . „Epitetul nu este o figură de stil în sine. Metafora este o figură de stil esențială. alegoria. Contextul ne ajută să intuim primul termen al presupusei comparații chiar în absența lui. care conferă o expresivitate sporită textului poetic. Orice atribut. după Tudor Vianu. metonimia. însuși care apare și în alte poezii ale lui M. de regulă pe lângă o construcție verbală. sinecdoca. ” —Scrisoarea I. „ ” —Melancolie. în Scrisoarea I: „ Lună tu.în metafora conștiinței-tablă (metaforă simplă cu o singură semnificație. unicitatea lunii pe cerul nopții și prezența ei dominantă față de celelalte corpuri cerești. adverb etc. ci numai un purtător de figuri de stil.. întrucât ea stă la baza altor figuri. comparație bazată pe două similitudini: paloarea astrului și a unei ființe moarte. nume predicativ sau circumstanțial de mod este numit epitet când conține în același timp o metaforă. stăpân-a mării. se aseamănă cu simbolul) Clasificarea.. Clasificarea metaforei    Clasificarea. Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv. De exemplu. epitetul. nu putem face abstracție de suportul contextului. cum sunt personificarea. o hiperbolă etc. Prin care trece albă regina nopții moartă. ceea ce demonstrează că.

multe…” Goga Metonimia poate exprima 1) Cauza prin efect. Personificarea este figura de stil (procedeul artistic) prin care lucrurilor. încât sub pleoapele închise închipuirea-i dădi buzna [. atunci termenul câștigă în expresivitate și devine epitet. Astfel.“ (Ionel Teodoreanu. care constă în înlocuirea cauzei prin efect. 3) Denumirea recipientului în locul conținutului 4) Semnul în locul obiectului semnificat. a unui produs cu originea lui. pisica vorbește lin).Nu orice element determinant (adjectiv sau adverb) este epitet. obiectelor li se atribuie însușiri umane (exemplu: norii plâng.“. La Medeleni) Dacă în cazul exemplului de mai sus reprodus din opera lui I. cum ar fi „zăvorâte“. și surorile îmi erau sănătoși. În propoziția „Această firmă deține cele mai bune creiere din țară. a particularului în locul generalului.. iar epitetele „surdă“ și „amară“ sunt rezultatul unei metonimii în care s-a înlocuit efectul prin cauză. vântul aleargă. „creiere“ desemnează oamenii cu cele mai strălucite minți. epitetul „răzvrătită“ presupune la bază o personificare..] și părinții. adjectivul „închise“ ar fi înlocuit cu altul. În versurile lui Tudor Arghezi din poezia Testament: „În seara răzvrătită care vine De la străbunii mei până la tine [. Metonimia este ofigură de stil înrudită cu metafora. . Amintiri din copilărie) „Atâta obidă se abătu asupra lui.. Creangă. sălciile triste. În situații ca cele din textele de mai jos determinarea este neutră din punct de vedere stilistic. care să presupună o metaforă.. a operei cu numele autorului.. stelele clipesc.“ (I. păsărelele șoptesc.. soarele râde. a concretului cu abstractul etc. „capete“ este folosit pentru a desemna animalele cu totul..]. 2) Efectul prin cauza. Teodoreanu. Sinecdoca este o figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părții (și invers). în expresia „50 de capete de vite“. a efectului prin cauză. și frații. Epitetele au rolul important de plasticizare a imaginii artistice precum și cel de atragere a cititorului. a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuși etc. fără să implice participarea imaginației sau afectivității scriitorului:   „[. Și lacrimi multe.] Durerea noastră surdă și amară“. pe baza unei relații logice: Ex:”La noi sunt cântece și flori.

” (M. Împărat și proletar. Exemplu „Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează. Înger și demon. fapte. Eminescu) . sau eveniment. idei. mărind sau micșorînd. fenomen. Ea o inima de aur – El un suflet apostat.Hiperbola este un procedeu artistic prin care se exagerează intenționat. trăsăturile unei ființe. pentru a-i impresiona pe cititori. personaje. situații. Ex: "Gigantică poartă-o cupolă pe frunte." ( G. În creația lui M.Coșbuc "Pașa Hassan") Antiteză este o figură de stil care constă în opoziția dintre două cuvinte. Eminescu antiteza apare și în formularea unor titluri: Venere și Madonă. ale unui lucru.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful