Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau construcția gramaticală uzuală

pentru a da mai multă forță unei imagini sau expuneri. În prezentarea celor mai importante figuri de stil se ține seamă de gradul lor de complexitate și de relațiile care se stabilesc între ele. Figurile de stil pot fi definite drept cuvinte sau grupuri de cuvinte (expresii) ce modifică raporturile firești dintre semnificant și semnificat. Modificarea este înregistrată ca o deviere de la modul curent, „normal” în care se realizează corespondența dintre obiectul desemnat și cuvântul ce-l denumește

Clasificare
Aliterația constă în repetarea consoanelor sau silabelor initiale

„ „

Prin vulturi vântul viu vuia, Vrun prinț mai tânăr când trecea.

—Nunta Zamfirei, George Coșbuc

Asonanța consă în repetarea unor sunete cu timbru apropiat. Toate pasarile dorm, Numai una n-are somn.

—În grădina lui Ion, din folclor

Onomatopeea este un cuvânt alcătuit pe modelul armoniilor imitative, prin care se imită sau sugerează sunete naturale. Ex.:Tropotele de pe coridor i-au determinat să iasă din sala de ședințe. Rima este o potrivire a sunetelor de la sfârșitul a două sau mai multe versuri. La un semn deschisă-i calea și s-apropie de cort Un bătrân așa de simplu, după vorbă, după port. - "Tu ești Mircea?" - "Da-mpărate!" - "Am venit să mi tenchini, De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini."

—Scrisoarea III, Mihai Eminescu

: Au năpustit în biroul directorului angajații. și frumoasă. Epifora .care constă în repetarea unui cuvânt sau a unei expresii în propoziție și a unor propoziții în frază. . pentru a accentua o anumită idee. casa pe care nu și-o putea însă permite.br> Ex.care constă în reluarea unui cuvânt la sfârșitul unei propoziții sau a unei propoziții la sfârșit de frază. Ex. Ex. politicieni. casa pe care o visase de atâtea ori. Ex. polițiști. Ex. Relația ce se stabilește între termenii enumerării este una de coordonare. angajați care nu și-au primit salariile de trei luni.:Toți. Antanaclaza . Ex. în parlament se fură. Epimona – constă în utilizarea în mod excesiv a conjuncțiilor coordonatoare. în justiție se fură. nici singură nu vrea să stea. casa perfectă. săru’ mâna Figuri de stil la nivel morfologic și sintactic Repetiția constă în reluarea unui cuvânt sau a unei expresii în diferite poziții ale enunțului.enumerație în care elementele enunțului sunt legate prin conjuncții.: ’nalt.: copilu’.: Era casa pe care și-o dorise din copilărie.care constă în reluarea ultimei părți dintr-o propoziție în propoziția următoare. La rândul ei. poate apărea în forma de: Anafora . figură de stil bazată pe polisemie și omonimie. Enumerarea poate fi întâlnită sub formă de: Polisident . și harnică. Asidentul constă în suprimarea conjuncțiilor coordonatoare dintre cuvinte sau dintre propoziții. până și din Biserică se fură.: În acestă problemă ar trebui să arate că este moț și nu cu moț.Sincopa constă în eliminarea unui sunet sau grup de sunete în interiorul unor cuvinte. Ex.<. ’ngrămădeală Apocopa constă în căderea unui sunete sau grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt. Anadiploza .: dom’le.: Nici nu mai vrea să locuiască împreună cu părinții.: Fata asta este și inteligentă. mulțim (în loc de mulțumim) Afereza constă în eliminarea unui sunet sau grup de sunete de la începutul unui cuvânt. casa pe care de atâtea ori o desenase.care permite realizarea unor jocuri de limbaj prin repetarea unui cuvânt. au cântat împreună până au răgușit. Ex. Ex. și tot ce-ți poți dori. Enumerația constă în prezentarea succesivă a unor fapte sau aspecte. Ex.: În guvern se fură. manifestanți.

ori sa nu se revizuiască primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo. Ex. Ex. pentru că este neesențială sau se poate deduce din context. Aposiopeza este procedeul de întrerupere a enunțului. parte omisă fiind considerată de prisos sau subînțeleasă.: Primul motiv vi l-am explicat.) Din doua una. Anacolutul este o construcție gramaticală greșită.L.:Unii studenți au lipsit de la conferință. I. Iar al doilea derivă direct din primul.Caragiale Inversiunea constă în răsturnarea topicii normale în propoziție. Hiperbatul este o inversare în topica normală prin care termenul asupra căruia se dorește atragerea atenției este plasat în final. dați-mi voie: ori să se revizuiască. alții au fost prezenți și foarte activi. pentru a pune în evidență un anumit termen. Dați-mi voie! Dați-mi voie! (..Elipsa constă în suprimarea unei părți din enunț. Cine însă le va da banii înapoi. va afla acum: discutam despre rolul Bisericii în stat. primesc! dar sa nu se schimbe nimica.:Campania lor a avut rezultate foarte bune. Ex. acesta fiind evident și cuprins sau sugerat în enunț.:Cine până la ora aceasta nu știe despre ce e vorba. Am zis! ” „ —O scrisoare pierdută.:Impertinentul participant a fost scos afară din sala de conferințe. Apostrofa este o întrerupere a expunerii în care vorbitorul adresează unui interlocutor (prezent sau absent) o întrebare.. muzelor sau unor persoane reale pentru a cere ajutor. Ex. Din această dilemă nu puteți ieși. Ex.. Ex. Ex. . Brahiologia constă în evitarea reluării în enunț a unor termeni exprimați anterior. ce ilustrează lipsa de cultură sau lipsa de logică ale unor enunțuri formulate de unele persoane. afirmație sau exclamație... (se evită repetarea cuvântului motiv). și anume în punctele esențiale.:Banca i-a anunțat de furtul din conturi..:Poate cineva învăța într-o zi ceea ce noi studiem de ani buni? Invocația retorică este o rugăminte adresată divinității. dar cred oare domnii directori ai companiei că ne pot minți pe față? Interogația (întrebarea) retorică este o întrebare la care nu se așteaptă răspuns.

figură de stil prin care se exprimă. prin înlocuirea ei cu alta. arcuri se întind în vânt.. Te blestem sa te-mpuți pe picioare.: și-a pierdut viața. Pe copite iau în fuga fața negrului pământ. vin săgeți de pretutindeni. ca punând mâna pe ei Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei ” —Scrisoarea III. crescândă sau descrescândă. Tudor Arghezi . Să nu se cunoască de frunte piciorul.„ Cum nu vii tu Țepes Doamne. Ex. Umflată-n sofale. Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni. Rotund ca dovleacul.. Gradația . bogată și largă. Lănci scânteie lungi în soare. Să simți ca te arde puțin fiecare. ” „ —Blesteme. dorința pedepsirii unei persoane.constă în îndulcirea unei expresii dure sau jignitoare. de la o idee la alta și prin care se urmărește scoaterea în evidență a ideii sau nuanțarea exprimării. Să-ți crească măduva. Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn. mutată pe targă. Mihai Eminescu Eufemismul . gingaș ca urciorul.constă în trecerea treptată. Oriunde cu zgârciuri ghicești mădulare. Eminescu Imprecația . sub formă de blestem. M. în loc de a murit. Orizontu-ntunecându-1. ” „ —Scrisoarea III.

rămâi) Expresivitatea unei comparații este și în funcție de caracterul cât mai diferit al domeniilor din care provin termenii ei. poate fi realizată în următoarele tipuri de comparații. Călin . Alecsandri.Exprimarea violentă. de străbuni și obicei. Ca să nu s-arate-odată ce sunteți . O asociere între uman și vegetal întâlnim în poezia „Dar ochii tăi?“: Prin ce minuni ciudate și zămisliri încete S-a săvărșit în sâmburi asemenea scumpete? În pleoape. Procesul de realizare a metaforei constă în „punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri. ca o vatră de jăratic“ (M. care devine criteriul principal de apreciere a acestei figuri de stil în operele literare.file din poveste) un termen abstract cu altul concret: „Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri“ (M.niște mișei! ” „ —Scrisoarea III. Prea v-ați bătut joc de limbă. Iarna) un termen abstract cu altul abstract: „Anii tăi se par ca clipe | Clipe dulci se par ca veacuri“ (M. Prea v-ați arătat arama. Mihai Eminescu Figuri de stil la nivel semantic sau figuri de cuvânt Comparația este una dintre cele mai frecvente figuri de stil și constă în alăturarea a doi sau mai mulți termeni cu scopul evidențierii primului termen. determinate de natura termenilor care se compară:     un termen concret cu altul tot concret: „Pe un deal răsare luna. Tudor Arghezi Metafora este figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens. Originalitatea. ființe. ca petala de floare de gutui. Trecut-au anii) un termen concret cu unul abstract: „Soarele rotund și palid se prevede printre nori | Ca un vis de tinerețe printre anii trecători“ (V. Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară. apostrofă necruțătoare la adresa unei persoane etc. persoane) prin numele lor. Eminescu. .Invectiva . ” „ —Dar ochii tăi?. sfâșiind aceasta țară. pe baza unei analogii“. O. Eminescu. prin intermediul unei comparații subînțelese. Eminescu.

o hiperbolă etc. menit să exprime acele însușiri ale obiectului care înfățișează imaginea lui așa cum se reflectă în simțirea și fantezia scriitorului. ci numai un purtător de figuri de stil. „ ” —Melancolie.în metaforă plasticizantă și metaforă revelatorie.in absentia (alcătuită dintr-un singur cuvânt cu valoare de sugestie. în lipsa adverbului de comparație (cu valoare de prepoziție) ca și a termenului lună. sau când face el însuși să apară o asemenea figură. epitetul. unicitatea lunii pe cerul nopții și prezența ei dominantă față de celelalte corpuri cerești. întrucât ea stă la baza altor figuri. . Eminescu. în Scrisoarea I: „ Lună tu. în înțelegerea metaforei. o metonimie. Mihai Eminescu În cazul imaginii artistice din poezia Melancolie. ” —Scrisoarea I. adverb etc. Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv. nu putem face abstracție de suportul contextului. pe a lumii boltă luneci. Prin care trece albă regina nopții moartă. Clasificarea metaforei    Clasificarea. sinecdoca. De exemplu.propriu) și metafora conștiinței-vas (metaforă complexă cu mai multe semnificații. sens conotativ) Clasificarea. alegoria. Mihai Eminescu Această metaforă presupune o comparația inițială: „luna ca o regină moartă a nopții“.Să urmărim exemplul metaforei din poezia eminesciană Melancolie: Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă. cum sunt personificarea. de regulă pe lângă o construcție verbală. „Epitetul nu este o figură de stil în sine. comparația apare prescurtată. Metafora este o figură de stil esențială.în metafora conștiinței-tablă (metaforă simplă cu o singură semnificație. comparație bazată pe două similitudini: paloarea astrului și a unei ființe moarte. însuși care apare și în alte poezii ale lui M. . care conferă o expresivitate sporită textului poetic. în acest mod realizându-se concentrarea prin metaforă.. după Ortega y Gasset. Dacă nu cuprinde așa ceva. metonimia. Orice atribut. după Lucian Blaga. atunci el nu este epitet. sens denotativ .“ . după Tudor Vianu. se aseamănă cu simbolul) Clasificarea.în metaforă explicită și metaforă implicită . ceea ce demonstrează că. stăpân-a mării. Contextul ne ajută să intuim primul termen al presupusei comparații chiar în absența lui. . o sinecdocă.. nume predicativ sau circumstanțial de mod este numit epitet când conține în același timp o metaforă.

Creangă. Astfel. care constă în înlocuirea cauzei prin efect. În propoziția „Această firmă deține cele mai bune creiere din țară. În situații ca cele din textele de mai jos determinarea este neutră din punct de vedere stilistic. a particularului în locul generalului. fără să implice participarea imaginației sau afectivității scriitorului:   „[. „creiere“ desemnează oamenii cu cele mai strălucite minți. vântul aleargă. păsărelele șoptesc. Și lacrimi multe. Amintiri din copilărie) „Atâta obidă se abătu asupra lui. în expresia „50 de capete de vite“.. În versurile lui Tudor Arghezi din poezia Testament: „În seara răzvrătită care vine De la străbunii mei până la tine [. La Medeleni) Dacă în cazul exemplului de mai sus reprodus din opera lui I. a concretului cu abstractul etc. Teodoreanu.. Sinecdoca este o figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părții (și invers). și frații. 3) Denumirea recipientului în locul conținutului 4) Semnul în locul obiectului semnificat. . iar epitetele „surdă“ și „amară“ sunt rezultatul unei metonimii în care s-a înlocuit efectul prin cauză. obiectelor li se atribuie însușiri umane (exemplu: norii plâng. cum ar fi „zăvorâte“.]. Personificarea este figura de stil (procedeul artistic) prin care lucrurilor. a unui produs cu originea lui. atunci termenul câștigă în expresivitate și devine epitet. care să presupună o metaforă. a operei cu numele autorului.. stelele clipesc.] și părinții.] Durerea noastră surdă și amară“.“. multe…” Goga Metonimia poate exprima 1) Cauza prin efect. pisica vorbește lin).“ (Ionel Teodoreanu. soarele râde.. Epitetele au rolul important de plasticizare a imaginii artistice precum și cel de atragere a cititorului.. sălciile triste.. adjectivul „închise“ ar fi înlocuit cu altul. „capete“ este folosit pentru a desemna animalele cu totul. pe baza unei relații logice: Ex:”La noi sunt cântece și flori..Nu orice element determinant (adjectiv sau adverb) este epitet. 2) Efectul prin cauza. și surorile îmi erau sănătoși.“ (I. epitetul „răzvrătită“ presupune la bază o personificare. încât sub pleoapele închise închipuirea-i dădi buzna [. Metonimia este ofigură de stil înrudită cu metafora. a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuși etc. a efectului prin cauză.

fapte. mărind sau micșorînd. Înger și demon.” (M. sau eveniment. situații. Ex: "Gigantică poartă-o cupolă pe frunte. idei. Ea o inima de aur – El un suflet apostat. ale unui lucru. personaje. fenomen." ( G.Hiperbola este un procedeu artistic prin care se exagerează intenționat. În creația lui M.Coșbuc "Pașa Hassan") Antiteză este o figură de stil care constă în opoziția dintre două cuvinte. trăsăturile unei ființe. Eminescu antiteza apare și în formularea unor titluri: Venere și Madonă. Împărat și proletar. Exemplu „Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează. Eminescu) . pentru a-i impresiona pe cititori.