Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau construcția gramaticală uzuală

pentru a da mai multă forță unei imagini sau expuneri. În prezentarea celor mai importante figuri de stil se ține seamă de gradul lor de complexitate și de relațiile care se stabilesc între ele. Figurile de stil pot fi definite drept cuvinte sau grupuri de cuvinte (expresii) ce modifică raporturile firești dintre semnificant și semnificat. Modificarea este înregistrată ca o deviere de la modul curent, „normal” în care se realizează corespondența dintre obiectul desemnat și cuvântul ce-l denumește

Clasificare
Aliterația constă în repetarea consoanelor sau silabelor initiale

„ „

Prin vulturi vântul viu vuia, Vrun prinț mai tânăr când trecea.

—Nunta Zamfirei, George Coșbuc

Asonanța consă în repetarea unor sunete cu timbru apropiat. Toate pasarile dorm, Numai una n-are somn.

—În grădina lui Ion, din folclor

Onomatopeea este un cuvânt alcătuit pe modelul armoniilor imitative, prin care se imită sau sugerează sunete naturale. Ex.:Tropotele de pe coridor i-au determinat să iasă din sala de ședințe. Rima este o potrivire a sunetelor de la sfârșitul a două sau mai multe versuri. La un semn deschisă-i calea și s-apropie de cort Un bătrân așa de simplu, după vorbă, după port. - "Tu ești Mircea?" - "Da-mpărate!" - "Am venit să mi tenchini, De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini."

—Scrisoarea III, Mihai Eminescu

și tot ce-ți poți dori. Ex.: În guvern se fură. angajați care nu și-au primit salariile de trei luni.br> Ex. Ex.care constă în reluarea ultimei părți dintr-o propoziție în propoziția următoare.: Au năpustit în biroul directorului angajații. Ex. politicieni. săru’ mâna Figuri de stil la nivel morfologic și sintactic Repetiția constă în reluarea unui cuvânt sau a unei expresii în diferite poziții ale enunțului. Anadiploza . nici singură nu vrea să stea.enumerație în care elementele enunțului sunt legate prin conjuncții. pentru a accentua o anumită idee. Ex. și harnică. manifestanți.:Toți. Asidentul constă în suprimarea conjuncțiilor coordonatoare dintre cuvinte sau dintre propoziții.: copilu’. Epifora . casa pe care o visase de atâtea ori. Enumerația constă în prezentarea succesivă a unor fapte sau aspecte. Relația ce se stabilește între termenii enumerării este una de coordonare. Enumerarea poate fi întâlnită sub formă de: Polisident . Antanaclaza . Ex.Sincopa constă în eliminarea unui sunet sau grup de sunete în interiorul unor cuvinte. Ex.: Fata asta este și inteligentă.: ’nalt. Ex.care permite realizarea unor jocuri de limbaj prin repetarea unui cuvânt.: În acestă problemă ar trebui să arate că este moț și nu cu moț. și frumoasă.care constă în reluarea unui cuvânt la sfârșitul unei propoziții sau a unei propoziții la sfârșit de frază.: dom’le. . casa pe care nu și-o putea însă permite. în justiție se fură.: Era casa pe care și-o dorise din copilărie. Ex. până și din Biserică se fură.<. casa pe care de atâtea ori o desenase. La rândul ei. figură de stil bazată pe polisemie și omonimie.: Nici nu mai vrea să locuiască împreună cu părinții. polițiști. casa perfectă. mulțim (în loc de mulțumim) Afereza constă în eliminarea unui sunet sau grup de sunete de la începutul unui cuvânt.care constă în repetarea unui cuvânt sau a unei expresii în propoziție și a unor propoziții în frază. poate apărea în forma de: Anafora . ’ngrămădeală Apocopa constă în căderea unui sunete sau grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt. Ex. au cântat împreună până au răgușit. Epimona – constă în utilizarea în mod excesiv a conjuncțiilor coordonatoare. în parlament se fură.

. Ex. dar cred oare domnii directori ai companiei că ne pot minți pe față? Interogația (întrebarea) retorică este o întrebare la care nu se așteaptă răspuns.. Ex. Iar al doilea derivă direct din primul. dați-mi voie: ori să se revizuiască.: Primul motiv vi l-am explicat. Ex. Dați-mi voie! Dați-mi voie! (. Ex. va afla acum: discutam despre rolul Bisericii în stat. alții au fost prezenți și foarte activi. Apostrofa este o întrerupere a expunerii în care vorbitorul adresează unui interlocutor (prezent sau absent) o întrebare.:Campania lor a avut rezultate foarte bune.. (se evită repetarea cuvântului motiv). afirmație sau exclamație.Caragiale Inversiunea constă în răsturnarea topicii normale în propoziție. muzelor sau unor persoane reale pentru a cere ajutor.:Banca i-a anunțat de furtul din conturi. ce ilustrează lipsa de cultură sau lipsa de logică ale unor enunțuri formulate de unele persoane. parte omisă fiind considerată de prisos sau subînțeleasă. acesta fiind evident și cuprins sau sugerat în enunț.:Unii studenți au lipsit de la conferință. Ex.:Poate cineva învăța într-o zi ceea ce noi studiem de ani buni? Invocația retorică este o rugăminte adresată divinității.. pentru a pune în evidență un anumit termen. Am zis! ” „ —O scrisoare pierdută.:Impertinentul participant a fost scos afară din sala de conferințe. și anume în punctele esențiale. Brahiologia constă în evitarea reluării în enunț a unor termeni exprimați anterior. primesc! dar sa nu se schimbe nimica.. ori sa nu se revizuiască primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo. Ex.) Din doua una.L. Cine însă le va da banii înapoi. I. Hiperbatul este o inversare în topica normală prin care termenul asupra căruia se dorește atragerea atenției este plasat în final.Elipsa constă în suprimarea unei părți din enunț. Ex. pentru că este neesențială sau se poate deduce din context. Anacolutul este o construcție gramaticală greșită.:Cine până la ora aceasta nu știe despre ce e vorba.. Aposiopeza este procedeul de întrerupere a enunțului. . Din această dilemă nu puteți ieși.

sub formă de blestem. Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni.: și-a pierdut viața. dorința pedepsirii unei persoane. Să-ți crească măduva.constă în trecerea treptată. Umflată-n sofale. Lănci scânteie lungi în soare. M.„ Cum nu vii tu Țepes Doamne. Oriunde cu zgârciuri ghicești mădulare. Orizontu-ntunecându-1. Mihai Eminescu Eufemismul . Să simți ca te arde puțin fiecare. gingaș ca urciorul.. bogată și largă. Gradația . ca punând mâna pe ei Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei ” —Scrisoarea III. ” „ —Blesteme. arcuri se întind în vânt. Pe copite iau în fuga fața negrului pământ.constă în îndulcirea unei expresii dure sau jignitoare. ” „ —Scrisoarea III.figură de stil prin care se exprimă. Ex. crescândă sau descrescândă. vin săgeți de pretutindeni. Rotund ca dovleacul. de la o idee la alta și prin care se urmărește scoaterea în evidență a ideii sau nuanțarea exprimării. prin înlocuirea ei cu alta. mutată pe targă. în loc de a murit. Să nu se cunoască de frunte piciorul. Tudor Arghezi .. Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn. Te blestem sa te-mpuți pe picioare. Eminescu Imprecația .

Originalitatea. de străbuni și obicei. Tudor Arghezi Metafora este figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens. Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară. . sfâșiind aceasta țară. prin intermediul unei comparații subînțelese. ființe. ca petala de floare de gutui. Eminescu. Ca să nu s-arate-odată ce sunteți . pe baza unei analogii“. ” „ —Dar ochii tăi?. O. rămâi) Expresivitatea unei comparații este și în funcție de caracterul cât mai diferit al domeniilor din care provin termenii ei.file din poveste) un termen abstract cu altul concret: „Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri“ (M. determinate de natura termenilor care se compară:     un termen concret cu altul tot concret: „Pe un deal răsare luna. Călin .niște mișei! ” „ —Scrisoarea III. Mihai Eminescu Figuri de stil la nivel semantic sau figuri de cuvânt Comparația este una dintre cele mai frecvente figuri de stil și constă în alăturarea a doi sau mai mulți termeni cu scopul evidențierii primului termen.Exprimarea violentă. Eminescu. Trecut-au anii) un termen concret cu unul abstract: „Soarele rotund și palid se prevede printre nori | Ca un vis de tinerețe printre anii trecători“ (V. poate fi realizată în următoarele tipuri de comparații. Eminescu. Procesul de realizare a metaforei constă în „punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri. Prea v-ați bătut joc de limbă. Iarna) un termen abstract cu altul abstract: „Anii tăi se par ca clipe | Clipe dulci se par ca veacuri“ (M. Prea v-ați arătat arama. ca o vatră de jăratic“ (M. Alecsandri. apostrofă necruțătoare la adresa unei persoane etc. care devine criteriul principal de apreciere a acestei figuri de stil în operele literare. persoane) prin numele lor. O asociere între uman și vegetal întâlnim în poezia „Dar ochii tăi?“: Prin ce minuni ciudate și zămisliri încete S-a săvărșit în sâmburi asemenea scumpete? În pleoape.Invectiva .

epitetul. nume predicativ sau circumstanțial de mod este numit epitet când conține în același timp o metaforă.. în înțelegerea metaforei. De exemplu. unicitatea lunii pe cerul nopții și prezența ei dominantă față de celelalte corpuri cerești. ci numai un purtător de figuri de stil. stăpân-a mării. .. .Să urmărim exemplul metaforei din poezia eminesciană Melancolie: Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă. care conferă o expresivitate sporită textului poetic. comparația apare prescurtată. comparație bazată pe două similitudini: paloarea astrului și a unei ființe moarte. Eminescu. Mihai Eminescu Această metaforă presupune o comparația inițială: „luna ca o regină moartă a nopții“. de regulă pe lângă o construcție verbală. Orice atribut. însuși care apare și în alte poezii ale lui M. pe a lumii boltă luneci. după Tudor Vianu. o sinecdocă. întrucât ea stă la baza altor figuri. cum sunt personificarea. se aseamănă cu simbolul) Clasificarea. după Lucian Blaga. adverb etc. nu putem face abstracție de suportul contextului. ” —Scrisoarea I. sau când face el însuși să apară o asemenea figură. Clasificarea metaforei    Clasificarea. Metafora este o figură de stil esențială.în metaforă plasticizantă și metaforă revelatorie. alegoria.“ . Mihai Eminescu În cazul imaginii artistice din poezia Melancolie.în metafora conștiinței-tablă (metaforă simplă cu o singură semnificație. ceea ce demonstrează că. Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv. sens denotativ . după Ortega y Gasset. sens conotativ) Clasificarea. o hiperbolă etc. sinecdoca. . în lipsa adverbului de comparație (cu valoare de prepoziție) ca și a termenului lună. menit să exprime acele însușiri ale obiectului care înfățișează imaginea lui așa cum se reflectă în simțirea și fantezia scriitorului.în metaforă explicită și metaforă implicită . în Scrisoarea I: „ Lună tu. „ ” —Melancolie.in absentia (alcătuită dintr-un singur cuvânt cu valoare de sugestie. Dacă nu cuprinde așa ceva. metonimia. în acest mod realizându-se concentrarea prin metaforă. Contextul ne ajută să intuim primul termen al presupusei comparații chiar în absența lui.propriu) și metafora conștiinței-vas (metaforă complexă cu mai multe semnificații. o metonimie. „Epitetul nu este o figură de stil în sine. atunci el nu este epitet. Prin care trece albă regina nopții moartă.

multe…” Goga Metonimia poate exprima 1) Cauza prin efect. În propoziția „Această firmă deține cele mai bune creiere din țară. vântul aleargă. încât sub pleoapele închise închipuirea-i dădi buzna [. Sinecdoca este o figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părții (și invers).. fără să implice participarea imaginației sau afectivității scriitorului:   „[. a operei cu numele autorului. în expresia „50 de capete de vite“.“. soarele râde. adjectivul „închise“ ar fi înlocuit cu altul.. În versurile lui Tudor Arghezi din poezia Testament: „În seara răzvrătită care vine De la străbunii mei până la tine [. Și lacrimi multe. Epitetele au rolul important de plasticizare a imaginii artistice precum și cel de atragere a cititorului. păsărelele șoptesc. iar epitetele „surdă“ și „amară“ sunt rezultatul unei metonimii în care s-a înlocuit efectul prin cauză. care constă în înlocuirea cauzei prin efect... și surorile îmi erau sănătoși. a particularului în locul generalului. a concretului cu abstractul etc. 2) Efectul prin cauza. Creangă. „capete“ este folosit pentru a desemna animalele cu totul. care să presupună o metaforă. În situații ca cele din textele de mai jos determinarea este neutră din punct de vedere stilistic. 3) Denumirea recipientului în locul conținutului 4) Semnul în locul obiectului semnificat.. Personificarea este figura de stil (procedeul artistic) prin care lucrurilor. Astfel. obiectelor li se atribuie însușiri umane (exemplu: norii plâng. pisica vorbește lin). Amintiri din copilărie) „Atâta obidă se abătu asupra lui.. a efectului prin cauză.. stelele clipesc. atunci termenul câștigă în expresivitate și devine epitet.“ (I. a unui produs cu originea lui. a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuși etc. .Nu orice element determinant (adjectiv sau adverb) este epitet.]. epitetul „răzvrătită“ presupune la bază o personificare.] Durerea noastră surdă și amară“. „creiere“ desemnează oamenii cu cele mai strălucite minți.] și părinții. pe baza unei relații logice: Ex:”La noi sunt cântece și flori. La Medeleni) Dacă în cazul exemplului de mai sus reprodus din opera lui I. Metonimia este ofigură de stil înrudită cu metafora.“ (Ionel Teodoreanu. Teodoreanu. cum ar fi „zăvorâte“. și frații. sălciile triste.

În creația lui M. Ea o inima de aur – El un suflet apostat.” (M. ale unui lucru. trăsăturile unei ființe.Hiperbola este un procedeu artistic prin care se exagerează intenționat. Eminescu antiteza apare și în formularea unor titluri: Venere și Madonă. Înger și demon.Coșbuc "Pașa Hassan") Antiteză este o figură de stil care constă în opoziția dintre două cuvinte. mărind sau micșorînd. idei." ( G. Ex: "Gigantică poartă-o cupolă pe frunte. personaje. fapte. Eminescu) . situații. Exemplu „Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează. fenomen. pentru a-i impresiona pe cititori. Împărat și proletar. sau eveniment.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful