Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau construcția gramaticală uzuală

pentru a da mai multă forță unei imagini sau expuneri. În prezentarea celor mai importante figuri de stil se ține seamă de gradul lor de complexitate și de relațiile care se stabilesc între ele. Figurile de stil pot fi definite drept cuvinte sau grupuri de cuvinte (expresii) ce modifică raporturile firești dintre semnificant și semnificat. Modificarea este înregistrată ca o deviere de la modul curent, „normal” în care se realizează corespondența dintre obiectul desemnat și cuvântul ce-l denumește

Clasificare
Aliterația constă în repetarea consoanelor sau silabelor initiale

„ „

Prin vulturi vântul viu vuia, Vrun prinț mai tânăr când trecea.

—Nunta Zamfirei, George Coșbuc

Asonanța consă în repetarea unor sunete cu timbru apropiat. Toate pasarile dorm, Numai una n-are somn.

—În grădina lui Ion, din folclor

Onomatopeea este un cuvânt alcătuit pe modelul armoniilor imitative, prin care se imită sau sugerează sunete naturale. Ex.:Tropotele de pe coridor i-au determinat să iasă din sala de ședințe. Rima este o potrivire a sunetelor de la sfârșitul a două sau mai multe versuri. La un semn deschisă-i calea și s-apropie de cort Un bătrân așa de simplu, după vorbă, după port. - "Tu ești Mircea?" - "Da-mpărate!" - "Am venit să mi tenchini, De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini."

—Scrisoarea III, Mihai Eminescu

Epifora .: dom’le.Sincopa constă în eliminarea unui sunet sau grup de sunete în interiorul unor cuvinte. săru’ mâna Figuri de stil la nivel morfologic și sintactic Repetiția constă în reluarea unui cuvânt sau a unei expresii în diferite poziții ale enunțului. în parlament se fură.: Nici nu mai vrea să locuiască împreună cu părinții. Ex. Anadiploza .: Au năpustit în biroul directorului angajații. Asidentul constă în suprimarea conjuncțiilor coordonatoare dintre cuvinte sau dintre propoziții. manifestanți. Antanaclaza .br> Ex. casa pe care o visase de atâtea ori.enumerație în care elementele enunțului sunt legate prin conjuncții. casa perfectă.care permite realizarea unor jocuri de limbaj prin repetarea unui cuvânt.care constă în reluarea unui cuvânt la sfârșitul unei propoziții sau a unei propoziții la sfârșit de frază. poate apărea în forma de: Anafora . Enumerația constă în prezentarea succesivă a unor fapte sau aspecte. casa pe care de atâtea ori o desenase. Ex.: ’nalt. au cântat împreună până au răgușit. și tot ce-ți poți dori. Ex.: În guvern se fură. și frumoasă. Relația ce se stabilește între termenii enumerării este una de coordonare. La rândul ei. Ex. Epimona – constă în utilizarea în mod excesiv a conjuncțiilor coordonatoare. politicieni. . Ex. nici singură nu vrea să stea. și harnică.care constă în reluarea ultimei părți dintr-o propoziție în propoziția următoare. în justiție se fură.: În acestă problemă ar trebui să arate că este moț și nu cu moț.<. Ex.: Era casa pe care și-o dorise din copilărie. polițiști.: Fata asta este și inteligentă. Ex. casa pe care nu și-o putea însă permite.: copilu’. pentru a accentua o anumită idee.care constă în repetarea unui cuvânt sau a unei expresii în propoziție și a unor propoziții în frază. mulțim (în loc de mulțumim) Afereza constă în eliminarea unui sunet sau grup de sunete de la începutul unui cuvânt.:Toți. Ex. ’ngrămădeală Apocopa constă în căderea unui sunete sau grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt. angajați care nu și-au primit salariile de trei luni. Ex. Enumerarea poate fi întâlnită sub formă de: Polisident . figură de stil bazată pe polisemie și omonimie. până și din Biserică se fură.

. acesta fiind evident și cuprins sau sugerat în enunț.: Primul motiv vi l-am explicat.:Poate cineva învăța într-o zi ceea ce noi studiem de ani buni? Invocația retorică este o rugăminte adresată divinității. (se evită repetarea cuvântului motiv).:Impertinentul participant a fost scos afară din sala de conferințe. Ex. pentru că este neesențială sau se poate deduce din context..L.. Am zis! ” „ —O scrisoare pierdută. dar cred oare domnii directori ai companiei că ne pot minți pe față? Interogația (întrebarea) retorică este o întrebare la care nu se așteaptă răspuns. Iar al doilea derivă direct din primul. Ex. muzelor sau unor persoane reale pentru a cere ajutor. Anacolutul este o construcție gramaticală greșită.:Campania lor a avut rezultate foarte bune. alții au fost prezenți și foarte activi.. afirmație sau exclamație. pentru a pune în evidență un anumit termen..Elipsa constă în suprimarea unei părți din enunț. dați-mi voie: ori să se revizuiască.:Unii studenți au lipsit de la conferință. I.. Hiperbatul este o inversare în topica normală prin care termenul asupra căruia se dorește atragerea atenției este plasat în final.:Banca i-a anunțat de furtul din conturi. ce ilustrează lipsa de cultură sau lipsa de logică ale unor enunțuri formulate de unele persoane. primesc! dar sa nu se schimbe nimica. Ex. va afla acum: discutam despre rolul Bisericii în stat. Cine însă le va da banii înapoi. și anume în punctele esențiale.:Cine până la ora aceasta nu știe despre ce e vorba. Ex.Caragiale Inversiunea constă în răsturnarea topicii normale în propoziție. Dați-mi voie! Dați-mi voie! (. Apostrofa este o întrerupere a expunerii în care vorbitorul adresează unui interlocutor (prezent sau absent) o întrebare. Ex. Ex. ori sa nu se revizuiască primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo.) Din doua una. parte omisă fiind considerată de prisos sau subînțeleasă. Ex. Brahiologia constă în evitarea reluării în enunț a unor termeni exprimați anterior.. Din această dilemă nu puteți ieși. Aposiopeza este procedeul de întrerupere a enunțului.

Gradația . Oriunde cu zgârciuri ghicești mădulare.„ Cum nu vii tu Țepes Doamne.figură de stil prin care se exprimă. ” „ —Blesteme. Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn. Să nu se cunoască de frunte piciorul. M. Lănci scânteie lungi în soare.constă în trecerea treptată. Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni. sub formă de blestem. vin săgeți de pretutindeni.: și-a pierdut viața.. de la o idee la alta și prin care se urmărește scoaterea în evidență a ideii sau nuanțarea exprimării. Te blestem sa te-mpuți pe picioare. arcuri se întind în vânt. Rotund ca dovleacul. crescândă sau descrescândă. ” „ —Scrisoarea III. ca punând mâna pe ei Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei ” —Scrisoarea III.constă în îndulcirea unei expresii dure sau jignitoare. gingaș ca urciorul. bogată și largă. Să-ți crească măduva. Pe copite iau în fuga fața negrului pământ. prin înlocuirea ei cu alta. mutată pe targă. în loc de a murit. Umflată-n sofale. Să simți ca te arde puțin fiecare.. Tudor Arghezi . Mihai Eminescu Eufemismul . Eminescu Imprecația . Ex. Orizontu-ntunecându-1. dorința pedepsirii unei persoane.

determinate de natura termenilor care se compară:     un termen concret cu altul tot concret: „Pe un deal răsare luna. Eminescu. ca petala de floare de gutui. Eminescu. ființe. Alecsandri. rămâi) Expresivitatea unei comparații este și în funcție de caracterul cât mai diferit al domeniilor din care provin termenii ei. prin intermediul unei comparații subînțelese. Prea v-ați bătut joc de limbă. care devine criteriul principal de apreciere a acestei figuri de stil în operele literare. sfâșiind aceasta țară. Prea v-ați arătat arama. ” „ —Dar ochii tăi?. Mihai Eminescu Figuri de stil la nivel semantic sau figuri de cuvânt Comparația este una dintre cele mai frecvente figuri de stil și constă în alăturarea a doi sau mai mulți termeni cu scopul evidențierii primului termen. Ca să nu s-arate-odată ce sunteți . poate fi realizată în următoarele tipuri de comparații.file din poveste) un termen abstract cu altul concret: „Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri“ (M. Eminescu. O.Exprimarea violentă. Procesul de realizare a metaforei constă în „punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri. de străbuni și obicei. Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară. Tudor Arghezi Metafora este figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens.Invectiva . ca o vatră de jăratic“ (M. Iarna) un termen abstract cu altul abstract: „Anii tăi se par ca clipe | Clipe dulci se par ca veacuri“ (M.niște mișei! ” „ —Scrisoarea III. . Originalitatea. apostrofă necruțătoare la adresa unei persoane etc. persoane) prin numele lor. O asociere între uman și vegetal întâlnim în poezia „Dar ochii tăi?“: Prin ce minuni ciudate și zămisliri încete S-a săvărșit în sâmburi asemenea scumpete? În pleoape. Trecut-au anii) un termen concret cu unul abstract: „Soarele rotund și palid se prevede printre nori | Ca un vis de tinerețe printre anii trecători“ (V. Călin . pe baza unei analogii“.

. Contextul ne ajută să intuim primul termen al presupusei comparații chiar în absența lui.propriu) și metafora conștiinței-vas (metaforă complexă cu mai multe semnificații. după Ortega y Gasset. . o metonimie. însuși care apare și în alte poezii ale lui M. Metafora este o figură de stil esențială. cum sunt personificarea. Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv. Eminescu. întrucât ea stă la baza altor figuri.. „ ” —Melancolie. comparație bazată pe două similitudini: paloarea astrului și a unei ființe moarte. unicitatea lunii pe cerul nopții și prezența ei dominantă față de celelalte corpuri cerești. atunci el nu este epitet. pe a lumii boltă luneci. epitetul. . adverb etc. nu putem face abstracție de suportul contextului. Mihai Eminescu În cazul imaginii artistice din poezia Melancolie. De exemplu. se aseamănă cu simbolul) Clasificarea. nume predicativ sau circumstanțial de mod este numit epitet când conține în același timp o metaforă. după Lucian Blaga. Prin care trece albă regina nopții moartă. sau când face el însuși să apară o asemenea figură. comparația apare prescurtată. în înțelegerea metaforei. menit să exprime acele însușiri ale obiectului care înfățișează imaginea lui așa cum se reflectă în simțirea și fantezia scriitorului. sens conotativ) Clasificarea. ci numai un purtător de figuri de stil. Mihai Eminescu Această metaforă presupune o comparația inițială: „luna ca o regină moartă a nopții“. o sinecdocă. sinecdoca. în Scrisoarea I: „ Lună tu. o hiperbolă etc.in absentia (alcătuită dintr-un singur cuvânt cu valoare de sugestie. Dacă nu cuprinde așa ceva. care conferă o expresivitate sporită textului poetic. stăpân-a mării. alegoria. metonimia. Orice atribut. „Epitetul nu este o figură de stil în sine.în metafora conștiinței-tablă (metaforă simplă cu o singură semnificație.“ . ceea ce demonstrează că. ” —Scrisoarea I. în lipsa adverbului de comparație (cu valoare de prepoziție) ca și a termenului lună. în acest mod realizându-se concentrarea prin metaforă.. Clasificarea metaforei    Clasificarea. după Tudor Vianu.Să urmărim exemplul metaforei din poezia eminesciană Melancolie: Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă. de regulă pe lângă o construcție verbală.în metaforă explicită și metaforă implicită .în metaforă plasticizantă și metaforă revelatorie. sens denotativ .

3) Denumirea recipientului în locul conținutului 4) Semnul în locul obiectului semnificat. fără să implice participarea imaginației sau afectivității scriitorului:   „[. sălciile triste.. iar epitetele „surdă“ și „amară“ sunt rezultatul unei metonimii în care s-a înlocuit efectul prin cauză. Epitetele au rolul important de plasticizare a imaginii artistice precum și cel de atragere a cititorului.. În propoziția „Această firmă deține cele mai bune creiere din țară.. încât sub pleoapele închise închipuirea-i dădi buzna [. multe…” Goga Metonimia poate exprima 1) Cauza prin efect. pe baza unei relații logice: Ex:”La noi sunt cântece și flori. a concretului cu abstractul etc. obiectelor li se atribuie însușiri umane (exemplu: norii plâng. „creiere“ desemnează oamenii cu cele mai strălucite minți. a operei cu numele autorului. a efectului prin cauză.]. a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuși etc.... „capete“ este folosit pentru a desemna animalele cu totul. a particularului în locul generalului. Amintiri din copilărie) „Atâta obidă se abătu asupra lui. soarele râde. . atunci termenul câștigă în expresivitate și devine epitet. 2) Efectul prin cauza. care constă în înlocuirea cauzei prin efect. vântul aleargă.. care să presupună o metaforă. epitetul „răzvrătită“ presupune la bază o personificare.“ (Ionel Teodoreanu. Și lacrimi multe. și surorile îmi erau sănătoși. Astfel. Personificarea este figura de stil (procedeul artistic) prin care lucrurilor. păsărelele șoptesc. stelele clipesc. adjectivul „închise“ ar fi înlocuit cu altul. Metonimia este ofigură de stil înrudită cu metafora. pisica vorbește lin). și frații. a unui produs cu originea lui.“ (I. Creangă. Teodoreanu. La Medeleni) Dacă în cazul exemplului de mai sus reprodus din opera lui I. cum ar fi „zăvorâte“.] și părinții. în expresia „50 de capete de vite“.“.] Durerea noastră surdă și amară“.Nu orice element determinant (adjectiv sau adverb) este epitet. În situații ca cele din textele de mai jos determinarea este neutră din punct de vedere stilistic. Sinecdoca este o figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părții (și invers). În versurile lui Tudor Arghezi din poezia Testament: „În seara răzvrătită care vine De la străbunii mei până la tine [.

fapte. mărind sau micșorînd. fenomen. Împărat și proletar. Eminescu antiteza apare și în formularea unor titluri: Venere și Madonă. pentru a-i impresiona pe cititori. Ea o inima de aur – El un suflet apostat. Ex: "Gigantică poartă-o cupolă pe frunte. sau eveniment. Exemplu „Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează.Coșbuc "Pașa Hassan") Antiteză este o figură de stil care constă în opoziția dintre două cuvinte. Eminescu) . ale unui lucru. personaje. situații.” (M." ( G. idei. trăsăturile unei ființe. În creația lui M.Hiperbola este un procedeu artistic prin care se exagerează intenționat. Înger și demon.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful