P. 1
Figurile de Stil

Figurile de Stil

|Views: 6|Likes:
Published by fastele

More info:

Published by: fastele on Jan 02, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/15/2014

pdf

text

original

Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau construcția gramaticală uzuală

pentru a da mai multă forță unei imagini sau expuneri. În prezentarea celor mai importante figuri de stil se ține seamă de gradul lor de complexitate și de relațiile care se stabilesc între ele. Figurile de stil pot fi definite drept cuvinte sau grupuri de cuvinte (expresii) ce modifică raporturile firești dintre semnificant și semnificat. Modificarea este înregistrată ca o deviere de la modul curent, „normal” în care se realizează corespondența dintre obiectul desemnat și cuvântul ce-l denumește

Clasificare
Aliterația constă în repetarea consoanelor sau silabelor initiale

„ „

Prin vulturi vântul viu vuia, Vrun prinț mai tânăr când trecea.

—Nunta Zamfirei, George Coșbuc

Asonanța consă în repetarea unor sunete cu timbru apropiat. Toate pasarile dorm, Numai una n-are somn.

—În grădina lui Ion, din folclor

Onomatopeea este un cuvânt alcătuit pe modelul armoniilor imitative, prin care se imită sau sugerează sunete naturale. Ex.:Tropotele de pe coridor i-au determinat să iasă din sala de ședințe. Rima este o potrivire a sunetelor de la sfârșitul a două sau mai multe versuri. La un semn deschisă-i calea și s-apropie de cort Un bătrân așa de simplu, după vorbă, după port. - "Tu ești Mircea?" - "Da-mpărate!" - "Am venit să mi tenchini, De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini."

—Scrisoarea III, Mihai Eminescu

casa pe care o visase de atâtea ori. Asidentul constă în suprimarea conjuncțiilor coordonatoare dintre cuvinte sau dintre propoziții.: dom’le. Ex. casa perfectă. ’ngrămădeală Apocopa constă în căderea unui sunete sau grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt. . angajați care nu și-au primit salariile de trei luni.: Nici nu mai vrea să locuiască împreună cu părinții. figură de stil bazată pe polisemie și omonimie. nici singură nu vrea să stea. Ex.enumerație în care elementele enunțului sunt legate prin conjuncții. și harnică. și frumoasă.Sincopa constă în eliminarea unui sunet sau grup de sunete în interiorul unor cuvinte. Anadiploza .: Au năpustit în biroul directorului angajații.care permite realizarea unor jocuri de limbaj prin repetarea unui cuvânt. Epifora . Ex. Enumerarea poate fi întâlnită sub formă de: Polisident . în parlament se fură. Relația ce se stabilește între termenii enumerării este una de coordonare. manifestanți. săru’ mâna Figuri de stil la nivel morfologic și sintactic Repetiția constă în reluarea unui cuvânt sau a unei expresii în diferite poziții ale enunțului. și tot ce-ți poți dori. Ex. Ex. până și din Biserică se fură. au cântat împreună până au răgușit. La rândul ei. poate apărea în forma de: Anafora .:Toți. Ex. Ex.: În guvern se fură.<.: În acestă problemă ar trebui să arate că este moț și nu cu moț.br> Ex. mulțim (în loc de mulțumim) Afereza constă în eliminarea unui sunet sau grup de sunete de la începutul unui cuvânt. pentru a accentua o anumită idee.care constă în reluarea unui cuvânt la sfârșitul unei propoziții sau a unei propoziții la sfârșit de frază.: Fata asta este și inteligentă.: Era casa pe care și-o dorise din copilărie. casa pe care nu și-o putea însă permite. casa pe care de atâtea ori o desenase.: ’nalt. politicieni. Enumerația constă în prezentarea succesivă a unor fapte sau aspecte. în justiție se fură.: copilu’. Ex. Antanaclaza .care constă în repetarea unui cuvânt sau a unei expresii în propoziție și a unor propoziții în frază. Epimona – constă în utilizarea în mod excesiv a conjuncțiilor coordonatoare. polițiști. Ex.care constă în reluarea ultimei părți dintr-o propoziție în propoziția următoare.

Ex.. Iar al doilea derivă direct din primul. și anume în punctele esențiale.. Ex. Dați-mi voie! Dați-mi voie! (.. Cine însă le va da banii înapoi. . va afla acum: discutam despre rolul Bisericii în stat. acesta fiind evident și cuprins sau sugerat în enunț.:Cine până la ora aceasta nu știe despre ce e vorba. Ex.Elipsa constă în suprimarea unei părți din enunț. Anacolutul este o construcție gramaticală greșită. Din această dilemă nu puteți ieși.L. Brahiologia constă în evitarea reluării în enunț a unor termeni exprimați anterior.:Banca i-a anunțat de furtul din conturi. dar cred oare domnii directori ai companiei că ne pot minți pe față? Interogația (întrebarea) retorică este o întrebare la care nu se așteaptă răspuns. alții au fost prezenți și foarte activi.. Ex. Ex.. Hiperbatul este o inversare în topica normală prin care termenul asupra căruia se dorește atragerea atenției este plasat în final.:Poate cineva învăța într-o zi ceea ce noi studiem de ani buni? Invocația retorică este o rugăminte adresată divinității. primesc! dar sa nu se schimbe nimica. Ex.. (se evită repetarea cuvântului motiv).:Campania lor a avut rezultate foarte bune. ce ilustrează lipsa de cultură sau lipsa de logică ale unor enunțuri formulate de unele persoane. I. Aposiopeza este procedeul de întrerupere a enunțului.: Primul motiv vi l-am explicat. Apostrofa este o întrerupere a expunerii în care vorbitorul adresează unui interlocutor (prezent sau absent) o întrebare. parte omisă fiind considerată de prisos sau subînțeleasă. pentru a pune în evidență un anumit termen.:Impertinentul participant a fost scos afară din sala de conferințe.) Din doua una. pentru că este neesențială sau se poate deduce din context. muzelor sau unor persoane reale pentru a cere ajutor.:Unii studenți au lipsit de la conferință. dați-mi voie: ori să se revizuiască. ori sa nu se revizuiască primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo. Am zis! ” „ —O scrisoare pierdută. Ex.Caragiale Inversiunea constă în răsturnarea topicii normale în propoziție. afirmație sau exclamație.

în loc de a murit. Te blestem sa te-mpuți pe picioare.figură de stil prin care se exprimă.constă în îndulcirea unei expresii dure sau jignitoare.„ Cum nu vii tu Țepes Doamne. prin înlocuirea ei cu alta. Orizontu-ntunecându-1. Tudor Arghezi . Pe copite iau în fuga fața negrului pământ.: și-a pierdut viața. Umflată-n sofale. gingaș ca urciorul. Ex. bogată și largă. sub formă de blestem. arcuri se întind în vânt.constă în trecerea treptată.. crescândă sau descrescândă. Mihai Eminescu Eufemismul . Să-ți crească măduva. ” „ —Scrisoarea III. ” „ —Blesteme.. Gradația . Rotund ca dovleacul. Lănci scânteie lungi în soare. Oriunde cu zgârciuri ghicești mădulare. vin săgeți de pretutindeni. mutată pe targă. Să nu se cunoască de frunte piciorul. de la o idee la alta și prin care se urmărește scoaterea în evidență a ideii sau nuanțarea exprimării. M. dorința pedepsirii unei persoane. Să simți ca te arde puțin fiecare. Eminescu Imprecația . Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni. ca punând mâna pe ei Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei ” —Scrisoarea III. Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn.

determinate de natura termenilor care se compară:     un termen concret cu altul tot concret: „Pe un deal răsare luna. Originalitatea. Prea v-ați arătat arama.file din poveste) un termen abstract cu altul concret: „Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri“ (M. Mihai Eminescu Figuri de stil la nivel semantic sau figuri de cuvânt Comparația este una dintre cele mai frecvente figuri de stil și constă în alăturarea a doi sau mai mulți termeni cu scopul evidențierii primului termen. ca petala de floare de gutui.Invectiva . Eminescu. Ca să nu s-arate-odată ce sunteți . Procesul de realizare a metaforei constă în „punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri. prin intermediul unei comparații subînțelese. ” „ —Dar ochii tăi?. ca o vatră de jăratic“ (M. Alecsandri.niște mișei! ” „ —Scrisoarea III. O. Eminescu. poate fi realizată în următoarele tipuri de comparații. ființe. . Iarna) un termen abstract cu altul abstract: „Anii tăi se par ca clipe | Clipe dulci se par ca veacuri“ (M. Tudor Arghezi Metafora este figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens. de străbuni și obicei. Călin .Exprimarea violentă. apostrofă necruțătoare la adresa unei persoane etc. sfâșiind aceasta țară. O asociere între uman și vegetal întâlnim în poezia „Dar ochii tăi?“: Prin ce minuni ciudate și zămisliri încete S-a săvărșit în sâmburi asemenea scumpete? În pleoape. pe baza unei analogii“. Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară. rămâi) Expresivitatea unei comparații este și în funcție de caracterul cât mai diferit al domeniilor din care provin termenii ei. Trecut-au anii) un termen concret cu unul abstract: „Soarele rotund și palid se prevede printre nori | Ca un vis de tinerețe printre anii trecători“ (V. Prea v-ați bătut joc de limbă. persoane) prin numele lor. care devine criteriul principal de apreciere a acestei figuri de stil în operele literare. Eminescu.

în metafora conștiinței-tablă (metaforă simplă cu o singură semnificație. care conferă o expresivitate sporită textului poetic. sens conotativ) Clasificarea. însuși care apare și în alte poezii ale lui M. o hiperbolă etc. după Tudor Vianu. sinecdoca.în metaforă plasticizantă și metaforă revelatorie. atunci el nu este epitet. ” —Scrisoarea I. după Lucian Blaga. Contextul ne ajută să intuim primul termen al presupusei comparații chiar în absența lui. comparație bazată pe două similitudini: paloarea astrului și a unei ființe moarte. de regulă pe lângă o construcție verbală. Clasificarea metaforei    Clasificarea. adverb etc. . în Scrisoarea I: „ Lună tu. după Ortega y Gasset.in absentia (alcătuită dintr-un singur cuvânt cu valoare de sugestie. Orice atribut. Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv. stăpân-a mării. nu putem face abstracție de suportul contextului. Prin care trece albă regina nopții moartă. De exemplu. Dacă nu cuprinde așa ceva. Eminescu. în înțelegerea metaforei. menit să exprime acele însușiri ale obiectului care înfățișează imaginea lui așa cum se reflectă în simțirea și fantezia scriitorului. în lipsa adverbului de comparație (cu valoare de prepoziție) ca și a termenului lună. . Mihai Eminescu Această metaforă presupune o comparația inițială: „luna ca o regină moartă a nopții“. ci numai un purtător de figuri de stil. unicitatea lunii pe cerul nopții și prezența ei dominantă față de celelalte corpuri cerești. metonimia. sens denotativ . nume predicativ sau circumstanțial de mod este numit epitet când conține în același timp o metaforă. epitetul.Să urmărim exemplul metaforei din poezia eminesciană Melancolie: Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă. alegoria. „ ” —Melancolie. „Epitetul nu este o figură de stil în sine. comparația apare prescurtată. o metonimie. întrucât ea stă la baza altor figuri.. sau când face el însuși să apară o asemenea figură. . Mihai Eminescu În cazul imaginii artistice din poezia Melancolie.propriu) și metafora conștiinței-vas (metaforă complexă cu mai multe semnificații. se aseamănă cu simbolul) Clasificarea. o sinecdocă. în acest mod realizându-se concentrarea prin metaforă. pe a lumii boltă luneci.în metaforă explicită și metaforă implicită . ceea ce demonstrează că. cum sunt personificarea.“ .. Metafora este o figură de stil esențială.

care să presupună o metaforă. Epitetele au rolul important de plasticizare a imaginii artistice precum și cel de atragere a cititorului. Creangă..“ (I..] Durerea noastră surdă și amară“.. În versurile lui Tudor Arghezi din poezia Testament: „În seara răzvrătită care vine De la străbunii mei până la tine [. „capete“ este folosit pentru a desemna animalele cu totul. sălciile triste. pisica vorbește lin). Astfel. În situații ca cele din textele de mai jos determinarea este neutră din punct de vedere stilistic.“. La Medeleni) Dacă în cazul exemplului de mai sus reprodus din opera lui I..] și părinții. a efectului prin cauză. păsărelele șoptesc.. Teodoreanu. care constă în înlocuirea cauzei prin efect.].Nu orice element determinant (adjectiv sau adverb) este epitet. pe baza unei relații logice: Ex:”La noi sunt cântece și flori. 2) Efectul prin cauza. cum ar fi „zăvorâte“. Și lacrimi multe.“ (Ionel Teodoreanu. „creiere“ desemnează oamenii cu cele mai strălucite minți. iar epitetele „surdă“ și „amară“ sunt rezultatul unei metonimii în care s-a înlocuit efectul prin cauză. multe…” Goga Metonimia poate exprima 1) Cauza prin efect. Metonimia este ofigură de stil înrudită cu metafora. Sinecdoca este o figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părții (și invers). epitetul „răzvrătită“ presupune la bază o personificare. a unui produs cu originea lui. vântul aleargă. atunci termenul câștigă în expresivitate și devine epitet. adjectivul „închise“ ar fi înlocuit cu altul. Personificarea este figura de stil (procedeul artistic) prin care lucrurilor. încât sub pleoapele închise închipuirea-i dădi buzna [. și frații. a particularului în locul generalului... a operei cu numele autorului. și surorile îmi erau sănătoși. obiectelor li se atribuie însușiri umane (exemplu: norii plâng. În propoziția „Această firmă deține cele mai bune creiere din țară. soarele râde. în expresia „50 de capete de vite“. stelele clipesc. a concretului cu abstractul etc. a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuși etc. Amintiri din copilărie) „Atâta obidă se abătu asupra lui. . fără să implice participarea imaginației sau afectivității scriitorului:   „[. 3) Denumirea recipientului în locul conținutului 4) Semnul în locul obiectului semnificat.

mărind sau micșorînd. situații. Împărat și proletar. Ex: "Gigantică poartă-o cupolă pe frunte. Eminescu antiteza apare și în formularea unor titluri: Venere și Madonă. pentru a-i impresiona pe cititori. idei. Exemplu „Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează. trăsăturile unei ființe." ( G. Ea o inima de aur – El un suflet apostat.Hiperbola este un procedeu artistic prin care se exagerează intenționat. personaje. Eminescu) . fenomen. Înger și demon. sau eveniment. ale unui lucru.Coșbuc "Pașa Hassan") Antiteză este o figură de stil care constă în opoziția dintre două cuvinte.” (M. fapte. În creația lui M.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->