Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau construcția gramaticală uzuală

pentru a da mai multă forță unei imagini sau expuneri. În prezentarea celor mai importante figuri de stil se ține seamă de gradul lor de complexitate și de relațiile care se stabilesc între ele. Figurile de stil pot fi definite drept cuvinte sau grupuri de cuvinte (expresii) ce modifică raporturile firești dintre semnificant și semnificat. Modificarea este înregistrată ca o deviere de la modul curent, „normal” în care se realizează corespondența dintre obiectul desemnat și cuvântul ce-l denumește

Clasificare
Aliterația constă în repetarea consoanelor sau silabelor initiale

„ „

Prin vulturi vântul viu vuia, Vrun prinț mai tânăr când trecea.

—Nunta Zamfirei, George Coșbuc

Asonanța consă în repetarea unor sunete cu timbru apropiat. Toate pasarile dorm, Numai una n-are somn.

—În grădina lui Ion, din folclor

Onomatopeea este un cuvânt alcătuit pe modelul armoniilor imitative, prin care se imită sau sugerează sunete naturale. Ex.:Tropotele de pe coridor i-au determinat să iasă din sala de ședințe. Rima este o potrivire a sunetelor de la sfârșitul a două sau mai multe versuri. La un semn deschisă-i calea și s-apropie de cort Un bătrân așa de simplu, după vorbă, după port. - "Tu ești Mircea?" - "Da-mpărate!" - "Am venit să mi tenchini, De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini."

—Scrisoarea III, Mihai Eminescu

.<.care constă în reluarea unui cuvânt la sfârșitul unei propoziții sau a unei propoziții la sfârșit de frază. Epimona – constă în utilizarea în mod excesiv a conjuncțiilor coordonatoare. Anadiploza .care constă în reluarea ultimei părți dintr-o propoziție în propoziția următoare.: Nici nu mai vrea să locuiască împreună cu părinții. în parlament se fură. La rândul ei.: Fata asta este și inteligentă. Relația ce se stabilește între termenii enumerării este una de coordonare. mulțim (în loc de mulțumim) Afereza constă în eliminarea unui sunet sau grup de sunete de la începutul unui cuvânt. figură de stil bazată pe polisemie și omonimie. Ex. Antanaclaza . săru’ mâna Figuri de stil la nivel morfologic și sintactic Repetiția constă în reluarea unui cuvânt sau a unei expresii în diferite poziții ale enunțului. casa perfectă. Epifora . Asidentul constă în suprimarea conjuncțiilor coordonatoare dintre cuvinte sau dintre propoziții. Ex. politicieni. casa pe care nu și-o putea însă permite. Ex. și frumoasă.: copilu’.: În guvern se fură. Ex.: dom’le.: ’nalt. și tot ce-ți poți dori. Ex.: În acestă problemă ar trebui să arate că este moț și nu cu moț. manifestanți.: Au năpustit în biroul directorului angajații. au cântat împreună până au răgușit. până și din Biserică se fură.care constă în repetarea unui cuvânt sau a unei expresii în propoziție și a unor propoziții în frază. angajați care nu și-au primit salariile de trei luni. Ex. poate apărea în forma de: Anafora . și harnică. în justiție se fură. Ex. polițiști. Enumerația constă în prezentarea succesivă a unor fapte sau aspecte. ’ngrămădeală Apocopa constă în căderea unui sunete sau grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt.br> Ex.: Era casa pe care și-o dorise din copilărie. casa pe care de atâtea ori o desenase. casa pe care o visase de atâtea ori. nici singură nu vrea să stea.enumerație în care elementele enunțului sunt legate prin conjuncții. Ex. Ex. Enumerarea poate fi întâlnită sub formă de: Polisident .care permite realizarea unor jocuri de limbaj prin repetarea unui cuvânt.Sincopa constă în eliminarea unui sunet sau grup de sunete în interiorul unor cuvinte.:Toți. pentru a accentua o anumită idee.

:Poate cineva învăța într-o zi ceea ce noi studiem de ani buni? Invocația retorică este o rugăminte adresată divinității. Ex. Ex. (se evită repetarea cuvântului motiv). . Cine însă le va da banii înapoi. pentru a pune în evidență un anumit termen.:Banca i-a anunțat de furtul din conturi. Ex. Ex. va afla acum: discutam despre rolul Bisericii în stat.:Unii studenți au lipsit de la conferință. ori sa nu se revizuiască primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo... parte omisă fiind considerată de prisos sau subînțeleasă. Aposiopeza este procedeul de întrerupere a enunțului. acesta fiind evident și cuprins sau sugerat în enunț. Iar al doilea derivă direct din primul. și anume în punctele esențiale.:Impertinentul participant a fost scos afară din sala de conferințe. Brahiologia constă în evitarea reluării în enunț a unor termeni exprimați anterior..:Campania lor a avut rezultate foarte bune.) Din doua una.: Primul motiv vi l-am explicat. Anacolutul este o construcție gramaticală greșită. primesc! dar sa nu se schimbe nimica. Din această dilemă nu puteți ieși. Hiperbatul este o inversare în topica normală prin care termenul asupra căruia se dorește atragerea atenției este plasat în final. Ex.Elipsa constă în suprimarea unei părți din enunț. Am zis! ” „ —O scrisoare pierdută.. ce ilustrează lipsa de cultură sau lipsa de logică ale unor enunțuri formulate de unele persoane. alții au fost prezenți și foarte activi.. dați-mi voie: ori să se revizuiască. Ex. pentru că este neesențială sau se poate deduce din context. I.. muzelor sau unor persoane reale pentru a cere ajutor. dar cred oare domnii directori ai companiei că ne pot minți pe față? Interogația (întrebarea) retorică este o întrebare la care nu se așteaptă răspuns.L.Caragiale Inversiunea constă în răsturnarea topicii normale în propoziție. Ex. Dați-mi voie! Dați-mi voie! (. afirmație sau exclamație. Apostrofa este o întrerupere a expunerii în care vorbitorul adresează unui interlocutor (prezent sau absent) o întrebare.:Cine până la ora aceasta nu știe despre ce e vorba.

Să simți ca te arde puțin fiecare. Te blestem sa te-mpuți pe picioare... vin săgeți de pretutindeni. Gradația .: și-a pierdut viața. Umflată-n sofale. M. gingaș ca urciorul. ” „ —Blesteme. dorința pedepsirii unei persoane.figură de stil prin care se exprimă. arcuri se întind în vânt. Mihai Eminescu Eufemismul . Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni. ca punând mâna pe ei Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei ” —Scrisoarea III. Ex. Eminescu Imprecația . de la o idee la alta și prin care se urmărește scoaterea în evidență a ideii sau nuanțarea exprimării.constă în trecerea treptată. crescândă sau descrescândă. Să-ți crească măduva. bogată și largă. sub formă de blestem.constă în îndulcirea unei expresii dure sau jignitoare. ” „ —Scrisoarea III. Rotund ca dovleacul. Să nu se cunoască de frunte piciorul. Lănci scânteie lungi în soare. Tudor Arghezi . mutată pe targă. Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn. prin înlocuirea ei cu alta.„ Cum nu vii tu Țepes Doamne. Pe copite iau în fuga fața negrului pământ. Oriunde cu zgârciuri ghicești mădulare. Orizontu-ntunecându-1. în loc de a murit.

Eminescu. persoane) prin numele lor. O asociere între uman și vegetal întâlnim în poezia „Dar ochii tăi?“: Prin ce minuni ciudate și zămisliri încete S-a săvărșit în sâmburi asemenea scumpete? În pleoape. Iarna) un termen abstract cu altul abstract: „Anii tăi se par ca clipe | Clipe dulci se par ca veacuri“ (M. apostrofă necruțătoare la adresa unei persoane etc. ” „ —Dar ochii tăi?. . Trecut-au anii) un termen concret cu unul abstract: „Soarele rotund și palid se prevede printre nori | Ca un vis de tinerețe printre anii trecători“ (V. pe baza unei analogii“. Călin . Procesul de realizare a metaforei constă în „punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri.file din poveste) un termen abstract cu altul concret: „Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri“ (M. ca o vatră de jăratic“ (M. Tudor Arghezi Metafora este figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens. prin intermediul unei comparații subînțelese. Prea v-ați bătut joc de limbă. O. determinate de natura termenilor care se compară:     un termen concret cu altul tot concret: „Pe un deal răsare luna. Alecsandri. Eminescu. poate fi realizată în următoarele tipuri de comparații. Prea v-ați arătat arama. ca petala de floare de gutui. Originalitatea.Exprimarea violentă. rămâi) Expresivitatea unei comparații este și în funcție de caracterul cât mai diferit al domeniilor din care provin termenii ei. ființe. Ca să nu s-arate-odată ce sunteți . sfâșiind aceasta țară. Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară.niște mișei! ” „ —Scrisoarea III.Invectiva . de străbuni și obicei. care devine criteriul principal de apreciere a acestei figuri de stil în operele literare. Eminescu. Mihai Eminescu Figuri de stil la nivel semantic sau figuri de cuvânt Comparația este una dintre cele mai frecvente figuri de stil și constă în alăturarea a doi sau mai mulți termeni cu scopul evidențierii primului termen.

Contextul ne ajută să intuim primul termen al presupusei comparații chiar în absența lui.“ .in absentia (alcătuită dintr-un singur cuvânt cu valoare de sugestie. adverb etc. ” —Scrisoarea I. însuși care apare și în alte poezii ale lui M. după Lucian Blaga. stăpân-a mării. ci numai un purtător de figuri de stil. Orice atribut. în lipsa adverbului de comparație (cu valoare de prepoziție) ca și a termenului lună. nu putem face abstracție de suportul contextului. menit să exprime acele însușiri ale obiectului care înfățișează imaginea lui așa cum se reflectă în simțirea și fantezia scriitorului. Prin care trece albă regina nopții moartă. în acest mod realizându-se concentrarea prin metaforă. cum sunt personificarea. . De exemplu. după Tudor Vianu. se aseamănă cu simbolul) Clasificarea. Clasificarea metaforei    Clasificarea.. întrucât ea stă la baza altor figuri.Să urmărim exemplul metaforei din poezia eminesciană Melancolie: Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă.în metaforă explicită și metaforă implicită . o hiperbolă etc. sens conotativ) Clasificarea. ceea ce demonstrează că.. Dacă nu cuprinde așa ceva. atunci el nu este epitet. o metonimie. sens denotativ . în înțelegerea metaforei. . pe a lumii boltă luneci. sinecdoca. după Ortega y Gasset. de regulă pe lângă o construcție verbală. Metafora este o figură de stil esențială. alegoria. o sinecdocă. Eminescu. epitetul. Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv. comparație bazată pe două similitudini: paloarea astrului și a unei ființe moarte. Mihai Eminescu În cazul imaginii artistice din poezia Melancolie.în metaforă plasticizantă și metaforă revelatorie. „Epitetul nu este o figură de stil în sine. metonimia. comparația apare prescurtată. . nume predicativ sau circumstanțial de mod este numit epitet când conține în același timp o metaforă. sau când face el însuși să apară o asemenea figură. care conferă o expresivitate sporită textului poetic. „ ” —Melancolie. unicitatea lunii pe cerul nopții și prezența ei dominantă față de celelalte corpuri cerești. în Scrisoarea I: „ Lună tu.propriu) și metafora conștiinței-vas (metaforă complexă cu mai multe semnificații.în metafora conștiinței-tablă (metaforă simplă cu o singură semnificație. Mihai Eminescu Această metaforă presupune o comparația inițială: „luna ca o regină moartă a nopții“.

2) Efectul prin cauza. a particularului în locul generalului.] Durerea noastră surdă și amară“. Astfel. iar epitetele „surdă“ și „amară“ sunt rezultatul unei metonimii în care s-a înlocuit efectul prin cauză.“. „creiere“ desemnează oamenii cu cele mai strălucite minți. Amintiri din copilărie) „Atâta obidă se abătu asupra lui. cum ar fi „zăvorâte“. „capete“ este folosit pentru a desemna animalele cu totul. încât sub pleoapele închise închipuirea-i dădi buzna [. În propoziția „Această firmă deține cele mai bune creiere din țară. pisica vorbește lin). a concretului cu abstractul etc.].. pe baza unei relații logice: Ex:”La noi sunt cântece și flori. adjectivul „închise“ ar fi înlocuit cu altul. și frații.“ (Ionel Teodoreanu. Și lacrimi multe. Teodoreanu. Sinecdoca este o figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părții (și invers). atunci termenul câștigă în expresivitate și devine epitet.. Epitetele au rolul important de plasticizare a imaginii artistice precum și cel de atragere a cititorului. multe…” Goga Metonimia poate exprima 1) Cauza prin efect. care să presupună o metaforă.. a unui produs cu originea lui.] și părinții. și surorile îmi erau sănătoși. obiectelor li se atribuie însușiri umane (exemplu: norii plâng. Personificarea este figura de stil (procedeul artistic) prin care lucrurilor. în expresia „50 de capete de vite“. .. vântul aleargă. La Medeleni) Dacă în cazul exemplului de mai sus reprodus din opera lui I. fără să implice participarea imaginației sau afectivității scriitorului:   „[. În versurile lui Tudor Arghezi din poezia Testament: „În seara răzvrătită care vine De la străbunii mei până la tine [.“ (I. a operei cu numele autorului.. care constă în înlocuirea cauzei prin efect. 3) Denumirea recipientului în locul conținutului 4) Semnul în locul obiectului semnificat. stelele clipesc. a efectului prin cauză. sălciile triste.Nu orice element determinant (adjectiv sau adverb) este epitet.. a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuși etc. păsărelele șoptesc.. epitetul „răzvrătită“ presupune la bază o personificare. soarele râde. În situații ca cele din textele de mai jos determinarea este neutră din punct de vedere stilistic. Creangă. Metonimia este ofigură de stil înrudită cu metafora.

sau eveniment. Ea o inima de aur – El un suflet apostat. Ex: "Gigantică poartă-o cupolă pe frunte. fapte. trăsăturile unei ființe. Înger și demon. personaje. pentru a-i impresiona pe cititori.Hiperbola este un procedeu artistic prin care se exagerează intenționat. situații.” (M. idei. Exemplu „Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează.Coșbuc "Pașa Hassan") Antiteză este o figură de stil care constă în opoziția dintre două cuvinte. Eminescu) . În creația lui M. Împărat și proletar. mărind sau micșorînd. ale unui lucru. fenomen." ( G. Eminescu antiteza apare și în formularea unor titluri: Venere și Madonă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful