Sunteți pe pagina 1din 9

UNIVERSITATEA BOGDAN VOD CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE

PROBLEMA RISCULUI IN CONTRACTUL DE LEASING

Cuprins:
PROBLEMA RISCULUI IN CONTRACTUL DE LEASING............................................................1 Cuprins: ................................................................................................................................................2 Capitolul 1. Generalitati........................................................................................................................3 1.1. Definitie......................................................................................................................................3 1.2. Factorii care influenteaza riscul leasing-ului ............................................................................3 1.3. Forme ale operatiunilor de leasing.............................................................................................5 1.4. Fazele operatiunii de leasing......................................................................................................5 1.5. Elementele contractului de leasing.............................................................................................6 1.6. Avantajele si dezavantajele leasing-ului ...........................................................................8 Capitolul 2. Bibliografie........................................................................................................................9

Capitolul 1. Generalitati
1.1. Definitie
Leasing-ul este o operatiune de finantare (creditare) pe baza unui contract specific, prin intermediul caruia utilizatorul poate folosi un bun in schimbul promisiunii de a plati chiria aferenta, si eventual, de a achizitiona in final bunul. Dintr-un anumit unghi de vedere, leasing-ul reprezinta operatiune de vanzare-cumparare cu plata in rate (daca bunul trece in proprietatea beneficiarului). Riscul reprezinta un cost al afacerii care este necesar sa fie cunoscut si gestionat.Afacerile presupun riscuri, iar managementul riscului consideram ca trebuie integrat in cultura despre afaceri si operatiuni ale economiei romanesti. O buna practica manageriala a riscului aduce beneficii actionarilor. A gestiona riscul cu care se intalneste un agent economic, o corporatie multinationala, o institutie financiara necesita cunoasterea factorilor care presupun riscuri, masurarea si contracararea lor. Definirea riscului are multe variante intalnite in literatura de specialitate.Astfel: esteposibilitatea de-a ajunge intr-o primejdie, de-a avea de infruntat un necaz sau de suportat o paguba.Riscul apare in general nu atat din probabilitatea ca nu se va intampla ceva bine, ci din posibilitatea de a se intampla ceva rau. Riscul este prezent in toate actiunile si evenimentele omenirii. Riscul este intr-o permanenta schimbare el evolueaza in complexitate, pe langa traditionalele expuneri la hazard, adaugandu-se riscuri operationale, financiare, strategice, de piata, de tara, legislative, umane iar caracterul complex al riscului poate fi atribuit mai multor factori . Pe masura ce liberalizarea, globalizarea si dezvoltarea rapida a tehnologiei informaticii genereaza noi oportunitati de afaceri, organismele economice si financiare sunt expuse unor riscuri mai complexe si mai diverse decat in trecut. Identificarea, masurarea si controlul riscurilor nu a fost nicicand mai importanta pentru managementul organizational si cel strategic.Managementul riscului se refera la echilibrarea riscului si a castigului. Provocarea pentru manageri o reprezinta asumarea unui risc inteligent .A conduce o afacere de succes inseamna a profita de cele mai corecte oportunitati de afaceri, in functie de posibilitatile financiare si manageriale ale companiei.

1.2. Factorii care influenteaza riscul leasing-ului


1.2.1 Factorii externi sunt urmatorii: 3

a. economici : schimbarea ratelor dobanzilor, inflatie, taxe si impozite; b. politici: legislatia ambigua si schimbatoare, animite politici protectioniste, prioritati politice sectoriale; c. concurentiali: modificari ale pietei, presiuni ale firmelor mari, tendinte ale modei, cererile si asteptarile clientilor; 1.2.2. Factorii interni sunt urmatorii: a. sociali: etica si credinta angajatilor, presiunea exercitata de salariati prin drepturile salariale, schimbari frecvente de personal, relatiile prea intime dintre salariati; b. economici: substituirea materialalor, o securitate mai buna a noilor produse si tehnologii,nevoia de reducere a pierderilor; c. fizici: distrugerea cladirilor, frauda efectuata prin actele sau intentiile salariatilor sau clientilor; Consideram ca managementul riscului este o problema de echilibru intre procedee si oameni. O companie poate supravietui si chiar prosperadaca are oameni de calitate, chiar in conditiile in care are metode si metode manageriale slabe.Reciproca nu este valabila. De fapt riscul unei companii este determinat de actiunile si deciziile angajatilor sai.Treptele ce ar trebui atinse de orice manager al riscului sunt: identificarea, analiza si evaluarea riscurilor care ar putea afecta activitatea companiei. Identificarea si definirea riscurilor face parte integranta din planificarea strategica a organizatiei care va asigura vizibilitatea necesara si focalizarea strategica. Identificarea riscurilor este un proces care difera de la companie la companie fiind direct legata de marimea acestora. Analiza si evaluarea riscurilor trebuie sa fie un proces continuu. Chiar daca la inceput va fi identificat un numar mare de riscuri, unele dintre ele sunt mai importante decat altele. Marimea riscului de credit depinde direct de volumul creditelor acordate, de marimea ratei dobanzii si de mediul economic national. Leasingul s-a afirmat ca metoda de finantare pe termen mediu si lung in ultimele decenii, indeosebi in SUA si tarile Europei Occidentale. In esenta, leasingul este o forma de inchiriere realizata de societati financiare specializate (societati de leasing) a unor bunuri de echipament catre firme (beneficiari), care nu dispun de fonduri proprii, ori nu pot sau nu doresc sa recurga la credite bancare pentru cumpararea acestora de la producatori. Operatiunile de leasing au devenit o necesitate datorita ritmului rapid al progresului tehnic si al concurentei, ritm care devanseaza posibilitatile de autofinantare sau de creditare ale agentilor economici. 4

Aceasta presupune, in principiu, doua contracte: unul de vanzare-cumparare, incheiat intre producator, ca vanzator, si societatea de leasing, care crediteaza operatiunea de leasing in calitate de cumparator si un contract de locatiune incheiat intre societatea de leasing si un tert beneficiar. Operatiunea este initiata de firma care doreste inchirierea produsului si care se adreseaza in acest sens societatii de leasing cu o cerere de oferta. Societatea de leasing, in urma acceptarii cererii, procedeaza la stabilirea contactului cu producatorul bunului solicitat, in vederea achizitionarii acestuia. In acest proces este implicat direct si viitorul beneficiar. Urmeaza incheierea contractului de leasing si cumpararea bunului de catre societatea de leasing in vederea punerii lui la dispozitia beneficiarului. Pentru utilizarea bunului, beneficiarul va plati societatii de leasing costul, sub forma de rate esalonate pe perioada de valabilitate a contractului incheiat. La sfarsitul perioadei de inchiriere, beneficiarul are o tripla optiune: sa abandoneze contractul, sa-l prelungeasca sau sa cumpere bunul la valoarea reziduala.

1.3. Forme ale operatiunilor de leasing


1.3.1. In functie de durata inchirierii vom distinge : - leasing pe termen scurt ( renting, hire) - leasing pe termen mediu (equipment leasing) - leasing pe termen lung (plant leasing) 1.3.2. In functie de partile participante la contract, distingem: - leasing direct, in care finantatorul este si furnizorul - leasing indirect, in care finantarea ii revine unei societati specializate (intermediare) 1.3.3. In functie de ponderea ratelor in pretul de vanzare distingem: - leasingul financiar , care transfera , in mare masura, toate riscurile si avantajele aferente dreptului de proprietate asupra bunului .Titlul de proprietate poate fi transferat , in cele din urma , sau nu. - leasingul functional (operational), care este operatiunea de leasing ce nu intra in categoria leasingului financiar.

1.4. Fazele operatiunii de leasing


achizitionarea bunului de catre societatea finantatoare ( societatea de leasing );

restituirea treptata de catre beneficiar a creditului primit , folosind resursele financiare obtinute din exploatarea investitiei; dreptul beneficiarului ca la expirarea contractului sa-si exprime optiunea de a achizitiona bunul cu achitarea valorii reziduale ( diferenta dintre pretul platit de investitor si sumele restituite periodic de catre beneficiar).

Leasing-ul s-a afirmat si s-a extins in ultimele decenii ca metoda de finantare pe termen mediu sau lung si prin aceasta ca factor de promovare a vanzarilor, si in particular a exporturilor. Baza juridica a operatiunii este contractul de leasing.

1.5. Elementele contractului de leasing


- transferul contractului de achizitionare - conditiile de plata - colateralul - dreptul de proprietate, folosinta si intretinere, subinchiriere - riscul de pierdere, renuntare - neindeplinirea obligatiuniilor - inapoierea bunului - garantia suplimentara.plati intarziate - informatii financiare - procedura de rezolvare a disputei - optiunea beneficiarului de cumparare Contractul de leasing este acel contract prin care o parte, denumita locator sau finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acestuia, contra unei plati periodice denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing locatorul sau finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale. Problema delicata a riscului prezinta o importanta deosebita avand in vedere ca prin clarificarea acestui aspect se stabileste cine suporta riscul pieirii fortuite a bunului care constituie obiect al contractului de leasing. Cazul fortuit are in vedere o serie de imprejurari care presupun lipsa vinovatiei, in literatura juridica aratandu-se ca in materie contractuala cazul fortuit si forta

majora sunt expresii sinonime, ambele desemnand un fapt care face imposibila executarea obligatiei, fara ca acest fapt sa fie imputabil debitorului. Regula generala arata ca riscul unui contract este suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat, regula care se aplica corespunzator si in cazul locatiunii. Potrivit prevederilor art. 971 din Codul civil se stabileste o regula speciala in cazul in care prin contractul incheiat se transmite dreptul de proprietate asupra unui bun individual determinat, si anume, riscul este suportat de proprietarul bunului. Astfel, in cazul contractului de vanzarecumparare, riscul se transmite asupra cumparatorului odata cu dreptul de proprietate, din momentul incheierii contractului, chiar daca lucrul nu a fost predat si pretul nu a fost platit, cu exceptia cazului in care vanzatorul a fost pus in intarziere cu privire la obligatia de predare a bunului si nu poate face dovada ca acesta ar fi pierit si la cumparator daca l-ar fi predat la timp. Art. 10 lit.f) din OG 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing instituie o prezumtie relativa de suportare a riscului contractului de leasing de catre utilizator. Astfel, utilizatorul va suporta riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat din cauze fortuite, continuind efectuarea platilor cu titlu de rata de leasing pana la achitarea integrala a valorii contractului, in lipsa unei stipulatii contrare. Din textul legii reiese faptul ca utilizatorul poate fi exonerat de pieirea fortuita a bunului numai in situatia in care acest lucru s-a stipulat in mod expres in contractul de leasing. Daca asemenea clauza a fost inserata in contract, riscul va fi suportat de finantator ca debitor al obligatiei imposibil de executat. In lipsa unei astfel de clauze riscul va fi suportat de utilizator, in virtutea legii, ca si in cazul in care acesta a fost pretuit, suportand riscul si in cazul in care putea sa sustraga de la pieire bunul primit in leasing, inlocuindu-l cu un bun al sau. Pe de alta parte, potrivit art.2 lit.e) pct.1 din OG 51/1997, leasingul financiar este operatiunea de leasing in care riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul incheierii contractului. Avand in vedere cele doua texte de lege invocate, se naste problema identificarii regulii aplicabile riscului in contractul de leasing, urmand a se stabili daca aceasta regula este deopotriva valabila atat in cazul contractului de leasing financiar, cat si in contractul de leasing operational. In rezolvarea acestei probleme trebuie sa pornim de la natura dreptului transmis prin incheierea contractului.Astfel, apreciem ca dreptul care se transmite in baza unui astfel de contract nu este real, ci mai degraba un drept de creanta, intrucat dreptul real de proprietate asupra bunului este si ramane in patrimoniul finantatorului. Insasi OG 51/1997, prin art.13, arata ca drepturile reale 7

ale finantatorului asupra bunului utilizat in baza unui contract de leasing sunt opozabile judecatorului sindic in situatia in care utilizatorul se afla in lichidare judiciara sau faliment , ceea ce inseamna ca bunul este folosit de utilizator in virtutea contractului de leasing, insa dreptul de proprietate ramane la finantator. Prezumtia legala de suportare a riscului contractului de leasing de catre utilizator nu are la baza nici regula res perit domino , intrucat ar trebui ca odata cu transmiterea riscurilor sa se transmita si proprietatea, ori insasi OG 51/1997 arata ca in cazul contractului de leasing financiar se transmit beneficiile aferente dreptului de proprietate si nu proprietatea. Prin coroborarea acestui text de lege cu prevederile art. 9 lit.c) din acelasi act normativ, retinem ca transmiterea beneficiilor aferente dreptului de proprietate nu include si transmiterea dreptului de dispozitie, esential pentru definirea si exercitarea dreptului de proprietate. Cu alte cuvinte riscul contractului de leasing este suportata de creditorul obligatiei de a da , adica utilizatorul, cu exceptia cazului in care finantatorul a fost pus in intarziere de catre utilizator, situatie in care riscul il suporta finantatorul, ca debitor al obligatiei. Problema intervine insa cu privire la interpretarea obligatiei de a da a finantatorului, intrucat aceasta cuprinde obligatia de a preda bunul si de a-l conserva pana la predare, ori legea il exonereaza in mod expres pe finantator de obligatia de predare. Avand in vedere ambiguitatea dispozitiilor legale privitoare la riscul contractului de leasing, precum si situatia defavorabila a utilizatorului in cazul pieirii bunului din cauze fortuite- el trebuind, intr-o atare situatie, sa continuie platile cu titlu de rata de leasing pana la achitarea integrala a valorii contractului, consideram ca ar trebui sa se instituie o prezumtie relativa de suportare a riscului de catre finantator, potrivit regulii generale conform careia riscul este suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat. Astfel in conditiile in care finantatorul nu isi mai poate executa obligatia de transmitere a dreptului de folosinta catre utilizator , urmeaza ca el sa raspunda pentru pieirea fortuita a bunului cu exceptia cazului in care in contractul de leasing s-a prevazut in mod expres ca riscul va fi suportat de utilizator.

1.6. Avantajele si dezavantajele leasing-ului


a) avantaje - achizitia imobilizarilor va fi finantata pe seama cheltuielilor de exploatare; - plata esalonata a chiriilor permite evitarea imobilizarii de resurse pe termen lung; - o modalitate de finantare a utilizatorului de catre locator / finantator pentru realizarea de investitii, achizitii; 8

b) dezavantaje

- pentru societatile de leasing, riscurile pot creste pe masura cresterii

numarului beneficiarilor, a scaderii exigentei privind solvabilitatea, a cresterii duratei pe care pot actiona factorii aleatorii, a cresterii ponderii tranzactiilor transnationale. - contractul de leasing presupune o instruire speciala a personalului, iar derularea operatiunii presupune antranarea unui numar mare de consilieri si analisti financiari. Pentru finantatori, daca pretul contractului nu s-a stabilit intr-o moneda stabila, ratele fixe ale locatiei pot deveni foarte dezavantajoase in timp. Cel mai mare risc pentru finantatori exista in situatia in care un bun utilizat temporar nu isi mai gaseste solicitanti. - din punctul de vedere al utilizatorului, dezavantajul ar putea fi faptul ca leasingul este mai costisitor decat creditul bancar si neplata unei singure rate atrage dupa sine pierderea bunului si obligatia de plata a tuturor ratelor restante.

Capitolul 2. Bibliografie
Andreica, Marin, Leasing - cale de finantare a investitiilor pt intreprinderi mici si mijlocii, Editura Crimm, Bucuresti 1997 Andreica, Marin, Leasing-ul - cale de finantare a investitiilor, Editura Cibernetica MC, Bucuresti, 1996 Coroianu, S. Probleme ale activitatii de leasing Motocu Marius Managementul riscului in economie Editura Risoprint Cluj-Napoca 2009 Voiculescu, D., Leasing, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1989